Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 94 din 4 octombrie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid (reformare) COM (2016) 270
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 790 din 7 octombrie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1097, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 27 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Menţine obiecţiile şi observaţiile formulate în avizul motivat emis de Comisia pentru afaceri europene la data de 20 septembrie 2016 şi aprobat de plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 27 septembrie 2016.
2. Menţine observaţiile şi recomandările făcute în avizul motivat şi opinia sa, cu ocazia examinării Propunerii de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în situaţii de criză şi de modificare aRegulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul din statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid - COM (2015) 450.
3. Menţine observaţiile şi recomandările făcute în opinia sa asupra Comunicării Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Posibilităţi de reformare a sistemului european comun de azil şi de îmbunătăţire a căilor legale de migraţie - COM (2016) 197, în special argumentaţia că Regulamentul Dublin III nu este inadecvat la situaţia actuală a migraţiei şi că ar trebui reformat numai pentru a oferi un cadru simplificat, rapid şi eficient de procesare a cererilor de azil.
4. Reţine că reformarea sistemului de azil a fost provocată de criza acutizată în cursul anului 2015 în Grecia şi Italia, care a condus la suspendarea aplicării Regulamentului Dublin III în anumite state membre.
5. Notează că modificările propuse pleacă de la premisa că obiectivele sistemului Dublin III, componenta principală a sistemului european comun de azil, sunt în continuare valabile, iar principiul fundamental ca statul membru responsabil pentru examinarea unei cereri de protecţie internaţională să fie cel al primei intrări se păstrează.
6. Dintre modificările propuse notează ca esenţiale introducerea sistemului de partajare a surplusului de solicitanţi de azil sub forma unui mecanism de corecţie pentru repartizarea cererilor, care va determina automat situaţiile în care o ţară se confruntă cu un număr disproporţionat de cereri de azil, eliminarea clauzelor privind încetarea responsabilităţii statului membru care devine astfel responsabil pentru o perioadă nedeterminată, pentru imigranţii primiţi la prima lor intrare şi introducerea conceptului de "solidaritate financiară".
7. Remarcă introducerea obligaţiei formale a solicitantului de azil de a coopera cu autorităţile care pun în practică procedurile sistemului Dublin, inclusiv de a furniza informaţiile necesare pentru a determina statul membru responsabil şi reaminteşte că a susţinut introducerea acestei obligaţii, în toate documentele sale anterioare.
8. Notează că în dezbaterea privind necesitatea sau lipsa necesităţii de a transforma sistemul Dublin III, de la un simplu instrument de repartizare a responsabilităţii la un instrument de partajare a acesteia, se manifestă curente de opinie contradictorii, astfel că unele state membre au solicitat instituirea unui sistem permanent de repartizare a sarcinilor prin intermediul unei chei de distribuţie, în timp ce altele au susţinut menţinerea şi raţionalizarea sistemului actual, inclusiv în ceea ce priveşte criteriul intrării neregulamentare.
9. Notează că există opinii divergente şi cu privire la luarea în considerare a preferinţelor exprimate de solicitanţi; în timp ce unele părţi au afirmat că preferinţele solicitanţilor nu pot fi pe deplin ignorate, deoarece acest lucru ar duce aproape inevitabil la deplasări secundare, altele s-au exprimat ferm împotriva acestei posibilităţi, justificând prin aceea că sunt necesare criterii clare şi obiective, iar adăugarea preferinţelor solicitanţilor ar implica evaluări complexe de la caz la caz.
10. Notează că diverse părţi interesate, precum Înaltul Comisariat ONU pentru refugiaţi şi organizaţii neguvernamentale care activează în domeniu, au apreciat că preferinţele sau caracteristicile solicitantului, precum şi extinderea criteriului membrilor de familie ar trebui luate în considerare pentru determinarea statului membru responsabil, având în vedere perspectivele de integrare şi pentru a reduce deplasările secundare.
11. Ia act că, în discuţiile de la nivelul Consiliului UE, delegaţiile României au apreciat că orice soluţie de reformare a sistemului european de azil trebuie să evite o abordare bazată pe principiul caracterului automat şi obligatoriu, precum şi introducerea de sancţiuni financiare. S-a susţinut că este necesar să se ţină cont de realităţile din statele membre şi de capacitatea de primire şi integrare a acestora. Totodată, trebuie să fie luată în calcul şi valoarea adăugată a contribuţiilor pe care statele membre le au în eforturile comune de gestionare a migraţiei, rezultate din participarea activă şi substanţială la activităţile relevante ale Frontex, Europol, Interpol, Biroului European de Sprijin pentru Azil, altor organisme ale Uniunii.
Subliniază că România pledează pentru soluţii consensuale în acest dosar, care să contribuie la consolidarea proiectului UE şi nu la accentuarea disensiunilor la nivelul UE, aspect de maximă importanţă mai ales în actualul context politic delicat de la nivel Uniunii.
12. Susţine poziţiile exprimate de către reprezentanţii României în instituţiile europene şi reiterează propria opţiune ca relocarea, atât internă, cât şi externă, să fie bazată pe voluntariat în ambele sensuri: atât cu privire la participarea statului, cât şi cu privire la acordul persoanei beneficiare, aceasta fiind într-adevăr singura metodă aplicabilă în UE pentru a se evita deplasările secundare.
13. Contestă introducerea conceptului de "solidaritate financiară" pentru că transformă obligaţia de participare la mecanismul de împărţire a responsabilităţii între statele membre într-o sancţiune pecuniară, fără o fundamentare. Apreciază că evaluarea Comisiei Europene în ceea ce priveşte cheltuielile pe care un stat le efectuează cu un beneficiar de protecţie internaţională, raportată la o perioadă de 5 ani, nu are susţinere din punctul de vedere al legislaţiei în materie.
Mai mult decât atât, consideră că având în vedere raţionamentul utilizat anterior în stabilirea sumei forfetare de 6.000 de euro/persoană relocată, alocată statului membru, introducerea unei sume vizibil disproporţionate, 250.000 euro/persoană, fără o justificare solidă, nu poate fi acceptată.
Semnalează că limitarea la 12 luni a perioadei în care un stat poate refuza primirea imigranţilor pare o inconsistenţă de sistem, pentru că poate avea interpretări şi consecinţe multiple şi divergente scopului urmărit de către Comisia Europeană; astfel, nu este clar dacă limitarea termenului caută să evite acumularea unor sume datorate care ar fi vădit exagerate şi care nu ar putea fi achitate, dacă se doreşte convingerea statelor membre reticente la primirea imigranţilor să accepte totuşi primirea acestora, dat fiind că oricum ar fi obligate să îi primească peste 12 luni, sau dacă se doreşte amplificarea rolului Comisiei Europene în relaţia cu Consiliul.
Semnalează pericolul ca, în situaţia în care îngrijorările legitime exprimate de unele state membre ar fi desconsiderate, aceasta ar putea a provoca forţarea unor posibile cereri de ieşire din Uniunea Europeană.
14. Reţine că propunerea de regulament nu mai prevede finanţarea compensatorie, ceea ce înseamnă că persoanele care ar trebui preluate de România conform cheii de referinţă nu vor mai beneficia de suma forfetară, urmând a fi finanţat cu câte 500 de euro numai transferul efectiv; astfel, costurile ocazionate de primirea, înregistrarea, procesarea, asistenţa şi integrarea persoanelor relocate, inclusiv cele referitoare la extinderea infrastructurii capacităţilor de cazare, vor trebui suportate de la bugetul naţional; acesta este încă un exemplu în care ar trebui particularizată situaţia reală a fiecărui stat membru.
15. Consideră că, prin simplificarea la maximum a cheii de referinţă la doar doi indicatori, apare riscul ca, în cazul unei discrepanţe între aceşti indicatori, precum şi în absenţa unor elemente de cuantificare suplimentare, să se producă efecte negative asupra unora dintre statele membre.
Reţine că, în aplicarea celor două decizii de relocare anterioare, cheia de referinţă pentru România fusese stabilită la 3,75%, iar prin simplificarea la minimum a cheii de referinţă, cea care s-ar aplica României conform prevederilor noului regulament creşte la aproximativ 5,5%.
Semnalează că în cazul României, unde însuşi faptul că mare parte din forţa de muncă proprie activează în alte state membre demonstrează dificultăţi în asigurarea de locuri de muncă de un anumit standard, a asistenţei sociale, a serviciilor de sănătate şi educaţie, cheia de referinţă nu reflectă în mod satisfăcător capacitatea statului de a prelua şi integra grupuri de imigranţi, fără a îi fi afectat semnificativ echilibrul economic şi social.
16. Observă că noile prevederi răspund doar parţial criticilor privind lipsa de solidaritate a statelor membre faţă de situaţia ţărilor din prima linie şi cele de destinaţie şi insistă pe implementarea mecanismului de relocare din Grecia şi Italia, care încă nu funcţionează.
17. Consideră că situaţiile de presiune disproporţionată asupra sistemelor de azil nu se mai pot repeta, în contextul în care UE a adoptat deja măsuri importante pentru reducerea fluxului de imigranţi, pentru paza frontierei şi coastei şi pentru creşterea consistenţei acţiunilor de returnare; de aceea, consideră că ar fi mai utilă concentrarea acţiunii Uniunii pe consolidarea succeselor obţinute în reducerea afluxului de imigranţi şi pe reproducerea modelelor care şi-au demonstrat deja viabilitatea, comparativ, de exemplu, cu mecanismul de relocare în privinţa căruia s-a demonstrat cât de dificil este să devină funcţional.
18. În acelaşi timp, având în vedere destabilizarea masivă a UE, care s-a produs în anul 2015 din cauza fluxului incontrolabil de imigranţi, punând în pericol însăşi existenţa Uniunii, consideră că Uniunea ar trebui să se mobilizeze tocmai pentru a se asigura că situaţiile de presiune disproporţionată asupra sistemelor de azil nu se pot perpetua; semnalează în schimb că mobilizarea pentru înfiinţarea unui mecanism de corecţie pentru partajarea surplusului de solicitanţi de azil poate fi interpretată ca o redeschidere a canalelor de acces ale imigranţilor în statele prospere pe care aceştia le vizează.
19. Reaminteşte că la capitolul "Migraţia şi frontierele externe", foaia de parcurs de la Bratislava, adoptată la reuniunea informală a celor 27 de şefi de stat sau de guvern, la 16 septembrie 2016, prevede ca obiective "[s]ă nu permitem niciodată revenirea la fluxurile necontrolate de anul trecut şi să reducem în continuare numărul migranţilor în situaţie neregulamentară; [s]ă asigurăm controlul deplin al frontierelor noastre externe şi să revenim la Schengen". Invită Comisia Europeană să îşi calibreze opţiunile pe aceste linii directoare.
Menţionează, în acest context, că, dacă propunerea de regulament ar fi adoptată, mecanismul corectiv ar funcţiona automat, fără supravegherea Consiliului UE, orice putere de decizie a Consiliului pentru o hotărâre de relocare fiind anulată.
20. Reiterează opinia exprimată în analizele sale anterioare că pregătirea unor sisteme complexe destinate gestionării unui număr mare de imigranţi pe termen lung, pe teritoriul statelor membre, reprezintă o anomalie şi că această anomalie este puternic exploatată de către partide populiste antieuropene. Reamintind că reglementarea prin tratat a dreptului de azil sau de protecţie internaţională nu a avut în vedere posibilitatea exodului produs, atrage atenţia că dacă semnalele transmise de către UE, în procesul de reglementare, sunt ambigue şi nu se oferă soluţii reale pentru refacerea situaţiei de dinainte de acel exod, accesul la putere al partidelor populiste antieuropene ar deveni o certitudine, iar implementarea politicilor promovate de aceste partide poate crea mari dezechilibre socio-economice la nivelul Uniunii, îngreunând inclusiv situaţia imigranţilor.
21. Consideră că orice mecanism dedicat gestionării unui număr mare de imigranţi ar trebui să fie axat pe principiul caracterului voluntar, să fie pe termen scurt şi să se înscrie în logica art. 78 alin. (3) TFUE, în timp ce, în fapt, măsurile propuse în proiectul de regulament depăşesc nivelul măsurilor provizorii, acordând responsabilităţi pe termen nedeterminat statelor care primesc solicitanţi de asistenţă internaţională, prin mecanismul de repartizare corectivă.
Reaminteşte că Austria şi Suedia au solicitat şi au primit aprobarea Comisiei Europene de a li se suspenda obligaţiile de a primi imigranţi, din cauza numărului mare de imigranţi intraţi pe teritoriul lor, lucru care a fost posibil chiar şi în absenţa mecanismului corectiv permanent promovat de propunerea de regulament examinată.
22. În contextul în care proporţia migranţilor economici este în creştere în numărul total al solicitanţilor de protecţie internaţională, iar UE propune măsuri de returnare accelerată a solicitanţilor care nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea dreptului la această protecţie, atrage atenţia că ar fi un nonsens ca, pe de o parte, să fie permis în continuare accesul neregulamentar pe teritoriul unor state membre al imigranţilor, din raţiuni umanitare sau din imposibilitatea aplicării legislaţiei care reglementează trecerea frontierei de stat, iar, pe de altă parte, să fie returnaţi în regim accelerat imigranţii primiţi pe teritoriu. Rezultatul ar fi un circuit cvasipermanent, care nu ar aduce beneficii niciuneia dintre părţi, ci dimpotrivă ar provoca pierderi atât migranţilor, cât şi statelor membre unde ajung.
23. Atrage atenţia că au fost consemnate revolte ale imigranţilor cărora li s-a refuzat dreptul la protecţia internaţională şi că, dacă s-ar permite accesul unor noi imigranţi provenind din ţări sigure, numărul participanţilor la revolte ar creşte, făcând şi mai dificilă gestionarea situaţiei.
Exprimă îngrijorări cu privire la capacitatea de implementare de către UE a propriilor decizii şi norme privind returnarea sau eliminarea posibilităţii alegerii preferenţiale a ţării de azil.
24. Admite că unele obiective şi măsuri concrete propuse în prezentul regulament, cum sunt consolidarea capacităţii sistemului de a nominaliza un singur stat membru responsabil pentru examinarea unei cereri de protecţie internaţională, creşterea celerităţii procedurilor, descurajarea abuzurilor şi prevenirea deplasărilor secundare ale solicitanţilor pe teritoriul UE, în special prin includerea unor obligaţii juridice clare ca solicitanţii să depună cererea în statul membru al primei intrări şi să rămână în statul membru desemnat ca responsabil, stabilirea unor consecinţe procedurale şi materiale proporţionale în cazurile de nerespectare a acestor obligaţii, acordarea de prestaţii materiale doar în statul responsabil şi alte sancţiuni ale nerespectării, sunt utile pentru perfecţionarea cadrului în care se desfăşoară procesarea cererilor de azil.
25. Dintre prevederile care par dificil de pus în practică, reţine, ca exemplu, procedura de contestare a deciziei de transfer, întrucât termenul de 7 zile de la data notificării unei decizii de transfer pentru atacarea ei de solicitant, urmat de termenul de 15 zile după care o instanţă trebuie să decidă cu privire la fondul acţiunii, este prea scurt pentru unele sisteme judiciare.
26. Reaminteşte că, deşi respectarea drepturilor omului este o constantă în state membre cu democraţii consolidate, atunci când sunt confruntate cu acţiuni antisociale repetitive comise de către imigranţi, aceste state se văd obligate să adopte măsuri care nu le reprezintă şi care păreau imposibil de conceput pentru standardele lor (ca de exemplu construcţia gardului de protecţie al autostrăzii de la Calais).
27. Îşi exprimă încrederea că prezenta propunere de regulament, cu recomandările propuse de către parlamentele naţionale şi cu amendamentele rezultate în urma dezbaterilor din Consiliu, va contribui la realizarea unui sistem european comun de azil, conform valorilor Uniunii Europene şi cerinţelor formulate de majoritatea cetăţenilor săi.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
Bucureşti, 4 octombrie 2016.
Nr. 94.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
