În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. ARTICOL UNIC Se aprobă Cadrul Naţional de Interoperabilitate, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. PRIM-MINISTRU MIHAI TUDOSE Contrasemnează: Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, Lucian Şova Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, Paul Stănescu Viceprim-ministru, ministrul mediului, Graţiela Leocadia Gavrilescu Ministrul apărării naţionale, Mihai-Viorel Fifor Ministrul afacerilor externe, Teodor-Viorel Meleşcanu Ministrul afacerilor interne, Carmen Daniela Dan Ministrul muncii şi justiţiei sociale, Lia-Olguţa Vasilescu Ministrul finanţelor publice, Ionuţ Mişa Ministrul delegat pentru afaceri europene, Victor Negrescu Ministrul educaţiei naţionale, Liviu-Marian Pop Ministrul transporturilor, Felix Stroe Ministrul economiei, Gheorghe Şimon p. Ministrul delegat pentru fonduri europene, Octav-Dan Paxino, secretar de stat Bucureşti, 14 decembrie 2017. Nr. 908. ANEXA Cadrul Naţional de Interoperabilitate Cuprins: 1. Introducere în Cadrul Naţional de Interoperabilitate 1.1. Obiectiv general şi cadrul legal 1.2. Obiective 1.3. Definiţii 1.4. Domenii de aplicare 1.5. Beneficiile interoperabilităţii 1.6. Contextul european 1.6.1. Abordarea guvernanţei serviciilor publice europene 1.6.2. Cadrul Naţional de Interoperabilitate în contextul EIF 1.7. Scenariul Serviciilor publice europene 1.8. Scenariul serviciilor publice naţionale 2. Principiile fundamentale ce stau la baza serviciilor publice 2.1. Introducere 2.2. Principiul de bază 1: Subsidiaritate şi proporţionalitate 2.3. Principiul de bază 2: Centrarea pe utilizator 2.4. Principiul de bază 3: Incluziune şi accesibilitate 2.5. Principiul de bază 4: Securitate şi confidenţialitate 2.6. Principiul de bază 5: Multilingvism 2.7. Principiul de bază 6: Simplificare administrativă 2.8. Principiul de bază 7: Transparenţă 2.9. Principiul de bază 8: Păstrarea informaţiilor 2.10. Principiul de bază 9: Deschiderea administrativă 2.11. Principiul de bază 10: Reutilizarea 2.12. Principiul de bază 11: Neutralitate şi adaptabilitate tehnologică 2.13. Principiul de bază 12: Eficacitate şi eficienţă 3. Modelul conceptual pentru asigurarea integrării serviciilor publice 3.1. Introducere 3.2. Prezentarea modelului conceptual 3.3. Componentele de bază ale modelului conceptual 3.3.1. Caracteristicile modelului conceptual 3.3.2. Servicii publice de bază 3.3.3. Registre de bază 3.3.4. Open Data 3.3.5. Facilitatori de interoperabilitate 3.3.6. Servicii publice externe 3.3.7. Schimb de date securizat 3.3.8. Managementul comunicaţiilor securizate 3.3.9. Servicii publice agregate 3.4. Aplicaţii ale modelului conceptual 4. Niveluri de interoperabilitate 4.1. Interoperabilitatea juridică 4.2. Interoperabilitatea organizaţională 4.2.1. Alinierea proceselor operaţionale 4.2.2. Relaţiile organizatorice 4.2.3. Managementul schimbării 4.3. Interoperabilitatea semantică 4.4. Interoperabilitatea tehnică 5. Acorduri de parteneriat pentru interoperabilitate 5.1. Selectarea şi evaluarea specificaţiilor formalizate 5.2. Specificaţii deschise şi reutilizabile 5.3. Contribuţia la procesul de standardizare 6. Guvernanţa interoperabilităţii 7. Abrevieri şi glosar 7.1. Abrevieri 7.2. Glosar 1. Introducere în cadrul naţional de interoperabilitate 1.1. Obiectiv general şi cadrul legal Obiectivul general al Cadrului Naţional de Interoperabilitate, denumit în continuare CNI, este: - de a promova şi sprijini furnizarea serviciilor publice în România, prin dezvoltarea interoperabilităţii interinstituţionale, intersectoriale şi transfrontaliere; – de a ghida autorităţile şi instituţiile administraţiei publice în furnizarea de servicii publice către cetăţeni şi mediul de afaceri. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, denumit în continuare MCSI, a identificat nevoia realizării unui cadru de interoperabilitate riguros pentru toate structurile guvernamentale. Având în vedere dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, denumită în continuare TIC, în administraţia publică, precum şi luând în considerare priorităţile pentru Strategia naţională Agenda Digitală pentru România 2020, denumit în continuare SNADR, în corelare cu Strategia pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020, denumit în continuare SCAP, este necesară realizarea unei politici unice guvernamentale şi a unor standarde comune la nivelul întregii administraţii publice în domeniul IT, MCSI - împreună cu Secretariatul General al Guvernului - va asigura definirea unei viziuni unitare în domeniul guvernării electronice. SNADR consideră interoperabilitatea prioritară pentru eficacitatea şi eficienţa sectorului public. Agenda Digitală pentru Europa 2020 are următoarea structură: 1. Pilon I - Piaţa unică digitală - permite accesul liber transfrontalier la servicii şi divertisment online. 2. Pilon II - Interoperabilitate şi standarde - permite integrarea dispozitivelor, aplicaţiilor, datelor şi serviciilor necesare pentru interacţionarea la nivel transfrontalier. 3. Pilon III - Încredere şi securitate - creşterea încrederii utilizatorilor de internet în servicii electronice şi tranzacţii online, în scopul de a stimula consumul de servicii TIC. 4. Pilon IV - Acces rapid şi ultrarapid la internet - vizează investiţii pentru infrastructura în bandă largă, în scopul de a beneficia de cele mai recente tehnologii şi servicii electronice. 5. Pilon V - Cercetare şi inovare în TIC - stimulează o finanţare adecvată pentru creşterea avantajului competitiv în domeniul TIC. 6. Pilon VI - Creşterea nivelului de alfabetizare digitală, a competenţelor şi a incluziunii - creează o punte în privinţa decalajului digital pentru toţi consumatorii, pentru ca aceştia să beneficieze în mod egal şi pe deplin de avantajele serviciilor TIC. 7. Pilon VII - Beneficiile TIC pentru societatea UE - se concentrează pe capacitatea TIC de a reduce consumul de energie, de a susţine asistarea populaţiei în vârstă, de a revoluţiona serviciile de sănătate şi de a furniza servicii publice mai bune. Având în vedere cei 7 piloni care stau la baza Agendei Digitale pentru Europa 2020, analizele socio-economice, consultările cu societatea civilă şi cu autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, România a definit patru domenii majore de acţiune adaptate contextului actual, care vor fi privite ca fiind viziunea României privind programul ambiţios al Agendei Digitale, ce va conduce la o creştere economică durabilă şi la creşterea competitivităţii. Aceste 4 domenii de acţiune sunt rezumate după cum urmează: - Domeniul de acţiune 1 - eGuvernare, interoperabilitate, securitate cibernetică, Cloud Computing, Open Data, Big Data şi media sociale - creşterea eficienţei şi reducerea costurilor din sectorul public din România prin modernizarea administraţiei. – Domeniul de acţiune 2 - TIC în educaţie, sănătate, cultură şi incluziune - intervine în provocările sociale la nivel sectorial şi va asigura că investiţiile TIC vor crea un impact pozitiv în contextul social. – Domeniul de acţiune 3 - eCommerce, cercetare, dezvoltare şi inovare în TIC - se bazează pe avantajele comparative ale României regionale şi sprijină creşterea economică din sectorul privat. – Domeniul de acţiune 4 - Broadband şi infrastructură de servicii digitale - la baza implementării domeniilor de acţiune de mai sus şi a serviciilor aferente lor, dincolo de nevoia a investi în echipamente TIC de ultimă generaţie, stă dezvoltarea infrastructurii de broadband şi de servicii digitale. Prin oferirea condiţiilor de acces la echipamente TIC şi internet facilitează, în acelaşi timp, incluziunea socială, creşterea gradului de alfabetizare digitală şi îmbunătăţirea competenţelor digitale. Principalele acţiuni pentru interoperabilitate prevăzute de SNADR sunt: - crearea strategiei naţionale de interoperabilitate şi evaluarea implementării cadrului naţional de interoperabilitate; – implementarea naţională a pachetului legislativ privind evaluarea standardelor TIC; – dezvoltarea măsurilor necesare pentru a promova proiectele de cercetare privind activităţile de standardizare în domeniul interoperabilităţii; – participarea la programele demarate de UE pentru a dezvolta interoperabilitatea la nivelul UE. Guvernul este conştient de faptul că interoperabilitatea reprezintă atât o cerinţă prealabilă, cât şi un facilitator al furnizării eficiente de servicii publice. Interoperabilitatea promovează cooperarea între entităţi ale administraţiei publice cu scopul furnizării de servicii on-line cetăţenilor, altor structuri guvernamentale şi companiilor. Totodată, facilitează schimbul de informaţii pentru îndeplinirea cerinţelor legale sau a angajamentelor politice, creând totodată condiţiile pentru reutilizarea informaţiilor şi soluţiilor între structurile administraţiei publice, în vederea creşterii eficienţei administrative. Interoperabilitatea poate conduce la o furnizare mai eficientă a serviciilor publice către cetăţeni şi companii prin facilitarea dezvoltării serviciilor de tip one stop shop şi prin scăderea costurilor pentru administraţia publică, companii şi cetăţeni. CNI îşi propune să direcţioneze sectorul public spre maximizarea beneficiilor şi reducerea sarcinii costurilor derivate din toate investiţiile tehnologice, prin introducerea unor instrumente TIC standardizate şi flexibile care să fie reutilizabile şi interoperabile. CNI este un document adresat tuturor celor implicaţi în definirea, proiectarea sau implementarea serviciilor publice electronice. CNI se va aplica în toate deciziile care vizează serviciile publice sau care vizează iniţiative europene. CNI este derivat din cadrul european de interoperabilitate. 1.2. Obiective CNI are ca scop asigurarea interoperabilităţii serviciilor publice electronice la nivel naţional şi european utilizând cele mai bune practici deja existente la nivel internaţional şi care au fost deja aplicate de alte state membre UE. Obiective: - promovarea în cadrul administraţiei publice a utilizării activelor TIC partajate şi reutilizabile care să poată fi utilizate de către serviciile publice pe tot teritoriul naţional cu efort minim; – promovarea unei abordări standardizate pentru implementarea serviciilor TIC şi produselor; – facilitarea furnizării unor servicii către beneficiari (cetăţeni, administraţie publică, companii) care să fie construite pe o abordare ce pune utilizatorul în centrul funcţionării şi utilizează sistemul one stop shop; – facilitarea implementării unor sisteme informatice deschise transparente şi sigure; – asigurarea interoperabilităţii dincolo de graniţele României (în cadrul graniţelor UE), pentru facilitarea schimbului de informaţii şi pentru a beneficia de schimbul de bune practici internaţionale care au fost deja aplicate de către alte state membre UE. CNI reprezintă un set de definiţii, principii, recomandări, instrumente şi linii directoare pentru a sprijini administraţia publică din România în implementarea sistemelor informatice interoperabile. Relaţionarea CNI cu Cadrul european de interoperabilitate, denumit în continuare EIF, este evidenţiată în fig. 1. (a se vedea imaginea asociată) Figura 1.*) Relaţiile între cadrele naţionale de interoperabilitate, EIF şi CNI────────── *) Figura 1 este reprodusă în facsimil.────────── 1.3. Definiţii Serviciu public - cuprinde orice serviciu din sectorul public expus unei dimensiuni naţionale sau transfrontaliere şi furnizat de către administraţia publică sau instituţii ale administraţiei publice, fie între ele, fie către mediul de afaceri şi cetăţeni. Serviciu public electronic - serviciul public ce utilizează un sistem TIC pentru a sprijini unul sau mai multe procese. Interoperabilitate - capacitatea organizaţiilor de a interacţiona în scopul realizării unor obiective care aduc beneficii reciproce, care implică partajarea de informaţii şi cunoştinţe între organizaţii, prin intermediul proceselor operaţionale pe care acestea le sprijină, utilizând schimbul de date între sistemele lor TIC. În acest context, „organizaţii“ înseamnă fie unităţi ale administraţiei publice sau orice entitate care acţionează în numele acestora, fie instituţii sau organisme ale UE. Cadrul de interoperabilitate - cadrul în care entităţi ale administraţiei publice lucrează împreună, voluntar şi proactiv, pentru a furniza servicii publice comune, în limitele unui set de elemente standardizate precum vocabulare, concepte, principii, politici, linii directoare, recomandări, standarde, specificaţii şi practici. Registru - sistem de fişe/fişiere etc. în care se înregistrează diferite date şi acte oficiale cu caracter administrativ, comercial etc. Servicii de tip one stop shop - punct unic de contact pus la dispoziţia utilizatorilor pentru a facilita accesul la serviciile publice, de exemplu, atunci când mai multe organisme trebuie să colaboreze pentru a furniza un serviciu public. 1.4. Domenii de aplicare Din perspectiva CNI, interoperabilitatea vizează/include trei categorii primare (exemplificate în figura 2), după cum urmează: - A2B (administration to business) - interacţiune directă între sectorul privat/companii/întreprinderi şi administraţia publică din România şi/sau UE - tip 1; – A2C (administration to citizen) - interacţiune directă între cetăţeni şi administraţia publică din România şi/sau UE - tip 1; – A2A (administration to administration) – interacţiune directă între diferite entităţi ale administraţiei publice din România sau interacţiunea unei entităţi a administraţiei publice din România cu alt stat membru din Europa sau cu administraţia UE - tip 2. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2*). Categoriile primare din perspectiva CNI────────── *) Figura 2 este reprodusă în facsimil.────────── 1.5. Beneficiile interoperabilităţii Interoperabilitatea este atât o cerinţă, cât şi un catalizator al furnizării eficiente a serviciilor publice. Principalele beneficii ale interoperabilităţii sunt: - acoperirea cererii de cooperare între entităţile administraţiei publice pentru furnizarea de servicii publice; – facilitarea schimbului de informaţii între entităţile legale pentru îndeplinirea cerinţelor legale şi a angajamentelor politice asumate; – reutilizarea şi partajarea informaţiilor în scopul creşterii eficienţei administrative şi a reducerii birocraţiei; – facilitarea unei imagini unificate şi consistente a datelor obţinute din diferite surse de date; – creşterea disponibilităţii datelor şi a coerenţei informaţionale. Beneficiile subsecvente ale interoperabilităţii constau în: - servicii publice îmbunătăţite pentru cetăţeni şi companii prin asigurarea mediului necesar furnizării de servicii de tip one stop shop; – costuri mai scăzute pentru administraţia publică, companii şi cetăţeni datorită creşterii eficienţei serviciilor publice. 1.6. Contextul european 1.6.1. Abordarea guvernanţei serviciilor publice europene CNI urmează principiile şi cerinţele EIF, atât pentru a garanta o poziţie similară şi integratoare a legislaţiei naţionale faţă de cea europeană, cât şi pentru a defini criteriile fundamentale asumate de ţara noastră în scopul realizării unei interoperabilităţi la nivel european, cu toate statele membre, precum şi cu administraţia publică europeană. În fig. 3 se evidenţiază relaţia între aceste iniţiative: strategia europeană de interoperabilitate, denumită în continuare EIS, cadrul european de interoperabilitate, instrucţiunile europene pentru interoperabilitate şi instrumentele de lucru pentru stabilirea unor servicii publice europene. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3*). Iniţiativele de interoperabilitate care sprijină activităţile destinate creării de servicii publice europene────────── *) Figura 3 este reprodusă în facsimil.────────── Strategia europeană pentru interoperabilitate - European Interoperability Strategy, denumită în continuare EIS -, furnizează baza pentru cadrul organizaţional, financiar şi operaţional în sprijinirea interoperabilităţii transfrontaliere sau intersectoriale. EIS ghidează nu numai Cadrul european de interoperabilitate - European Interoperability Framework, denumit în continuare EIF, dar şi acţiunile asociate, prin stabilirea priorităţilor şi obiectivelor strategice. Scopul EIF este să ajute la proiectarea unor servicii publice europene. CNI personalizează EIF la nivel naţional. 1.6.2. Cadrul Naţional de Interoperabilitate în contextul EIF Administraţia publică din mai multe state membre UE are deja un cadru ce adresează interoperabilitatea la nivel naţional, regional sau local sau este în proces de dezvoltare a acestuia. Administraţia publică a fiecărui stat membru trebuie să fie pregătită să lucreze împreună cu administraţia publică a altor state pentru furnizarea unor servicii la nivelul aşteptărilor cetăţenilor şi companiilor. De aceea este important ca şi cadrele de interoperabilitate, utilizate de administraţia publică a fiecărui stat membru, atât la nivel naţional, CNI, cât şi la nivel european, EIF, să fie aliniate în ceea ce priveşte realizarea interoperabilităţii, în aşa fel încât statele membre să poată agrea implementarea concretă a recomandărilor din EIF atunci când sunt definite servicii publice de nivel european. Prin natura lor, cadrele naţionale de interoperabilitate sunt, în general, mult mai detaliate şi mai normative decât cadrul european ce operează la un nivel de abstracţie superior, ca un „meta“-cadru de interoperabilitate. De aceea, CNI-ul României este aliniat la EIF luând în considerare dimensiunea europeană a serviciului public, deşi, conform principiului subsidiarităţii, cadrul european nu impune alegeri sau obligaţii specifice statelor membre. Comisia Europeană sprijină National Interoperability Framework Observatory, denumit în continuare NIFO, al cărui scop este să furnizeze informaţii privind interoperabilitatea naţională pentru a permite statelor membre să împărtăşească experienţa comună şi pentru accesul facil la o bază de cunoştinţe comună. România - prin MCSI - actualizează informaţiile din cadrul NIFO şi modifică permanent conţinutul CNI, în funcţie de modificările survenite în EIF, pe parcursul ciclului de viaţă al acestuia. 1.7. Scenariul serviciilor publice europene Interoperabilitatea, aşa cum este definită de EIF, acoperă două scenarii: interoperabilitate între două state membre şi interoperabilitate între un stat membru şi administraţia europeană prezentate în cadrul fig. 4. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4*). Prezentarea scenariului serviciilor publice la nivel european────────── *) Figura 4 este reprodusă în facsimil.────────── 1.8. Scenariul serviciilor publice naţionale Interoperabilitatea, aşa cum este definită de CNI, acoperă, suplimentar EIF, scenariul interoperabilităţii la nivel intersectorial/naţional. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5.*) Prezentarea scenariului serviciilor publice la nivel naţional────────── *) Figura 5 este reprodusă în facsimil.────────── 2. Principiile fundamentale ce stau la baza serviciilor publice 2.1. Introducere Acest capitol stabileşte principiile generale de interoperabilitate care sunt relevante pentru procesul de stabilire a serviciilor publice electronice în România. Principiile descriu contextul în care serviciile publice din România trebuie concepute şi puse în aplicare. Cadrul Naţional de Interoperabilitate asigură că toate evoluţiile şi îmbunătăţirile ulterioare ale oricărui serviciu public naţional vor adera la un set comun de principii convenite în cadrul european. Cele douăsprezece principii care stau la baza CNI au fost grupate în trei categorii: - contextul naţional şi al UE privind acţiunile întreprinse în domeniul serviciilor publice (primul principiu); – nevoile generice ale utilizatorului şi aşteptările acestuia (principiile 2-8); – baza privind cooperarea între autorităţile şi instituţiile administraţiei publice (principiile 9-12). 2.2. Principiul de bază 1: Subsidiaritate şi proporţionalitate Principiul subsidiarităţii cere ca deciziile UE să fie luate cât mai aproape cu putinţă de cetăţean. Cu alte cuvinte, UE acţionează doar dacă acţiunea sa este mai eficace în comparaţie cu aceeaşi acţiune întreprinsă la nivel naţional. Principiul proporţionalităţii limitează acţiunile UE la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor tratatelor. În ceea ce priveşte interoperabilitatea, cadrul european este justificat pentru depăşirea diferenţelor la nivel de politici care au drept rezultat eterogenitatea şi lipsa interoperabilităţii şi care pun în pericol piaţa unică digitală. EIF este considerat drept un „numitor comun“ al politicilor de interoperabilitate în statele membre. Statele membre ar trebui să se bucure de suficientă libertate pentru a-şi elabora propriile cadre naţionale de interoperabilitate cu respectarea recomandărilor din EIF. Prezentul CNI adaptează şi extinde EIF, astfel încât caracteristicile naţionale să fie abordate în mod corespunzător la nivel naţional. În aceeaşi măsură însă acţiunile de interoperabilitate din România îşi vor dovedi eficacitatea atunci când vor fi întreprinse la nivelul la care datele sunt colectate şi unde, pentru serviciile publice, datele vor fi „introduse o singură dată“, acţiune ce va fi posibilă fie prin colaborarea benevolă şi proactivă a autorităţilor administraţiei publice, fie urmare a unui cadru normativ naţional. Înainte de a decide fuzionarea unor sisteme informatice ale unor instituţii sau autorităţi publice cu obiective diferite, este obligatorie o analiză a riscului şi profitabilităţii. Deciziile trebuie armonizate cu organizaţia responsabilă pentru guvernarea CNI. 2.3. Principiul de bază 2: Centrarea pe utilizator Serviciile publice servesc nevoilor cetăţenilor şi mediului de afaceri. Mai precis, cerinţele cetăţeanului trebuie să determine care sunt serviciile de care este nevoie şi modul de furnizare al acestora. Pentru cetăţean şi mediul de afaceri, furnizorii de servicii publice vor avea în vedere: - servicii cu o interfaţă prietenoasă, sigură şi flexibilă ce permite personalizarea; – livrarea serviciilor pe mai multe canale de distribuţie pentru asigurarea accesului în orice mod, oriunde şi oricând; – un singur punct de contact chiar şi atunci când diverse sectoare ale administraţiei publice trebuie să colaboreze pentru furnizarea serviciului; – pentru a realiza servicii accesibile pentru cetăţean, administraţia publică trebuie să creeze o reţea a portalurilor care furnizează legături cu portalul naţional pentru servicii; – furnizarea de către cetăţean doar a minimului de informaţii necesare pentru obţinerea serviciului public; – furnizarea de către cetăţean o singură dată a informaţiilor necesare pentru obţinerea unui serviciu; – abordarea centrată pe instituţii trebuie înlocuită cu abordarea centrată pe utilizator. Instituţiile trebuie să furnizeze informaţii din proprie iniţiativă; – respectarea dreptului la viaţa privată. Părerea utilizatorilor trebuie înregistrată, evaluată şi utilizată. Datele furnizate de utilizatori trebuie partajate între autorităţile şi instituţiile administraţiei publice numai conform legii şi cu respectarea normelor de drept referitoare la protecţia datelor cu caracter personal. Administraţia publică trebuie să pună la dispoziţia cetăţenilor un singur punct de contact pentru serviciile publice electronice indiferent de complexitatea proceselor operaţionale administrative. Administraţia publică trebuie să ceară cetăţenilor informaţii doar o singură dată şi numai dacă sunt relevante pentru realizarea unui serviciu public. 2.4. Principiul de bază 3: Incluziune şi accesibilitate Utilizarea tehnologiei informaţiei va crea oportunităţi egale pentru cetăţeni şi mediul de afaceri prin servicii publice electronice prezentate public şi accesibile fără discriminare. Incluziunea implică dreptul oricărei persoane de a beneficia de avantajul deplin al oportunităţilor oferite de noile tehnologii pentru a depăşi dezavantajele şi excluziunea socială şi economică. Administraţia publică trebuie să se asigure că serviciile publice electronice vor fi accesibile tuturor cetăţenilor, inclusiv persoanelor cu dizabilităţi sau în vârstă, conform cu reglementările comunitare sau naţionale în vigoare şi standardele aplicabile. Incluziunea şi accesibilitatea trebuie să fie parte a întregului ciclu de dezvoltare a serviciilor publice electronice, pornind de la proiectare, conţinut de informaţie şi livrare, în concordanţă cu specificaţiile generale recunoscute la nivel european şi internaţional. Incluziunea şi accesibilitatea implică, de obicei, comunicaţii pe mai multe canale. Modul tradiţional de furnizare a serviciilor publice, faţă în faţă sau utilizând formulare de hârtie, este necesar să coexiste cu furnizarea prin mijloace electronice, pentru a oferi cetăţeanului dreptul de a opta pentru modalitatea de accesare a serviciilor. Incluziunea şi accesibilitatea pot fi îmbunătăţite prin capacitarea unui sistem de a permite unor terţi să acţioneze în numele cetăţenilor lipsiţi, temporar sau permanent, de capacitatea de accesare a serviciilor publice. 2.5. Principiul de bază 4: Securitate şi confidenţialitate Cetăţenii şi mediul de afaceri trebuie să aibă certitudinea că interacţiunea lor cu autorităţile publice este sigură, că are loc într-un mediu de încredere şi în deplină conformitate cu reglementările relevante, de exemplu, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), Directiva (UE) 2016/680 referitoare la protecţia datelor personale în cadrul activităţilor specifice desfăşurate de autorităţile de aplicare a legii şi cu Regulamentul nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE. Administraţia publică trebuie să garanteze cetăţenilor respectarea caracterului privat, precum şi a confidenţialităţii, a autenticităţii, a integrităţii şi a nerepudierii informaţiilor furnizate de cetăţeni şi mediul de afaceri. Cetăţenii şi mediul de afaceri ar trebui să aibă dreptul de a verifica informaţiile colectate de administraţia publică în privinţa lor şi de a fi consultaţi cu privire la utilizarea respectivelor informaţii în alte scopuri decât cele pentru care au fost furnizate iniţial. Administraţia publică trebuie să examineze nevoile specifice ale fiecărui serviciu public electronic, în contextul unei politici naţionale privind securitatea şi protejarea confidenţialităţii prelucrării datelor. Administraţia publică va defini un cadru comun de securitate şi confidenţialitate şi va stabili procesele asociate serviciilor publice pentru a asigura un schimb de date sigur şi de încredere între administraţia publică şi în interacţiunile cu cetăţenii şi mediul de afaceri. Securitatea şi confidenţialitatea Securitatea şi confidenţialitatea sunt preocupări de bază în furnizarea de servicii publice. Administraţia publică trebuie să se asigure: - că urmează abordarea confidenţialităţii prin concepţie şi cea a securităţii prin concepţie pentru a asigura securitatea modulelor şi a infrastructurii lor complete; – că serviciile nu sunt vulnerabile la atacurile care ar putea să le întrerupă funcţionarea şi ar putea provoca furtul sau deteriorarea datelor; şi – că respectă cerinţele şi obligaţiile juridice privind protecţia şi confidenţialitatea datelor recunoscând riscurile la adresa confidenţialităţii care reies din analiza şi prelucrarea avansată a datelor. De asemenea, acestea ar trebui să asigure respectarea de către operatori a legislaţiei privind protecţia datelor, prin: - „planuri de gestionare a riscurilor“ pentru identificarea riscurilor, evaluarea potenţialului impact al acestora şi planificarea intervenţiilor cu măsuri tehnice şi organizatorice adecvate. Pe baza ultimelor evoluţii tehnologice, aceste măsuri trebuie să asigure un nivel de securitate proporţional cu gradul de risc; – „planuri de continuitate a activităţii“ şi „planuri de rezervă şi de redresare“ pentru a institui procedurile necesare de asigurare a disponibilităţii funcţiilor în urma unui eveniment dezastruos şi readucerea tuturor funcţiilor la situaţia normală cât mai curând posibil; – un „plan de acces la date şi autorizare“ care stabileşte persoanele care au acces la date, datele care sunt accesibile şi condiţiile accesării datelor, pentru a asigura confidenţialitatea. Accesul neautorizat şi încălcarea normelor de securitate ar trebui monitorizate şi ar trebui luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni orice repetare a încălcărilor; – utilizarea unor servicii calificate de asigurare a încrederii în conformitate cu Regulamentul eIDAS nr. 910/2014 pentru a asigura integritatea, autenticitatea, confidenţialitatea şi nerepudierea datelor. Atunci când administraţia publică şi alte entităţi fac schimb de informaţii oficiale la nivel european, informaţiile ar trebui să fie transferate, în funcţie de cerinţele de securitate, prin intermediul unei reţele securizate, armonizate, gestionate şi controlate. Mecanismele de transfer ar trebui să faciliteze schimburile de informaţii între administraţia publică, cetăţeni şi mediul de afaceri, care să fie: - înregistrate şi verificate, astfel încât atât expeditorul, cât şi destinatarul să fi fost identificaţi şi autentificaţi prin mecanisme şi proceduri convenite; – criptate, astfel încât să asigure confidenţialitatea datelor tranzitate; – marcate temporal, pentru a indica ora exactă a transferului documentelor electronice şi a accesului; – logate, pentru arhivarea înregistrărilor electronice în scopul de a se conserva o dovadă cu valoare juridică. Este necesar să existe mecanisme adecvate care să asigure schimbul securizat de mesaje, înregistrări, formulare şi alte tipuri de informaţii certificate electronic între diferite sisteme; să gestioneze cerinţele specifice de securitate şi serviciile de identificare electronică şi de asigurare a încrederii, cum ar fi crearea şi verificarea semnăturilor/sigiliilor electronice; şi să monitorizeze traficul pentru a putea detecta intruziunile, modificările datelor şi alte tipuri de atacuri. De asemenea, informaţiile trebuie să fie protejate în mod corespunzător în timpul transmiterii, al prelucrării şi al stocării prin diferite procedee de securitate, cum ar fi: - definirea şi aplicarea politicilor de securitate; – formarea şi sensibilizarea cu privire la securitate; – securitatea fizică (inclusiv controlul accesului); – securitatea în cursul procesului; – securitate în cadrul operaţiunilor (inclusiv monitorizarea securităţii, gestionarea incidentelor, managementul vulnerabilităţii); – evaluări ale securităţii (inclusiv audituri şi controale tehnice). Întrucât datele care provin din state membre diferite pot face obiectul unor abordări diferite de implementare a protecţiei datelor, vor fi convenite cerinţe comune de protecţie a datelor înainte de furnizarea serviciilor agregate. Realizarea unui schimb de date securizat necesită, totodată, mai multe funcţii de gestionare, între care: - gestionarea serviciului, pentru a supraveghea toate comunicaţiile din punctul de vedere al identificării, autentificării, autorizării, transmiterii de date etc., inclusiv a autorizaţiilor de acces, revocare şi audit; – înregistrarea serviciului, în scopul furnizării, sub rezerva autorizării corespunzătoare, de acces la serviciile disponibile prin intermediul localizării şi al verificării prealabile a fiabilităţii serviciului; – gestionarea înregistrării datelor tranzitate, în scopul de a se asigura consemnarea şi arhivarea schimburilor de date, dacă este necesar. Administraţia publică va lua în considerare cerinţele specifice privind securitatea şi confidenţialitatea şi identificarea măsurilor pentru furnizarea fiecărui serviciu public în conformitate cu planurile de gestionare a riscurilor. Administraţia publică va utiliza serviciile de asigurare a încrederii în conformitate cu Regulamentul privind identificarea electronică şi serviciile de încredere ca mecanisme de asigurare a unui schimb de date sigur şi protejat în cadrul serviciilor publice. Administraţia publică va defini un cadru comun de securitate şi confidenţialitate şi va stabili procesele asociate serviciilor publice pentru a asigura un schimb de date sigur şi de încredere între instituţiile administraţiei publice şi în interacţiunile administraţiei publice cu cetăţenii şi mediul de afaceri. 2.6. Principiul de bază 5: Multilingvism Multilingvismul trebuie luat în considerare cu atenţie la proiectarea serviciilor publice electronice. Trebuie găsit echilibrul între aşteptările cetăţenilor şi a mediului de afaceri de a dispune de servicii în limba sau limbile lor şi capacitatea administraţiei publice de a oferi servicii în toate limbile oficiale ale UE. Dimensiunea multilingvistică a interoperabilităţii devine vizibilă atunci când serviciile publice europene impun schimburi între sistemele TIC dincolo de frontierele lingvistice şi, totodată, trebuie conservat sensul informaţiilor schimbate. Ori de câte ori este posibil, informaţiile trebuie transferate într-un format independent de limbă, convenit între părţile implicate. Multilingvismul nu intervine numai la nivelul interfeţei cu utilizatorul, ci la orice nivel de proiectare a serviciilor publice. De exemplu, modul în care se alege reprezentarea datelor poate limita capacitatea de a opera în limbi diferite. Administraţia publică trebuie să utilizeze sistemele de informaţii şi arhitecturile tehnice care iau în considerare aspectele legate de multilingvism la proiectarea serviciilor publice electronice. 2.7. Principiul de bază 6: Simplificare administrativă Ori de câte ori este posibil, administraţia publică ar trebui să încerce să îşi eficientizeze şi să îşi simplifice procesele administrative prin îmbunătăţirea acestora sau eliminarea acelora care nu oferă valoare publică. Simplificarea administrativă poate ajuta societăţile şi cetăţenii să reducă sarcina administrativă asociată respectării legislaţiei UE sau a obligaţiilor naţionale. De asemenea, administraţia publică ar trebui să introducă servicii publice prin mijloace electronice, care să includă şi interacţiunile acestora cu alte instituţii ale administraţiei publice, cetăţeni şi mediu de afaceri. Digitizarea serviciilor publice ar trebui să aibă loc în conformitate cu următoarele concepte: - „digital-by-default“ (implicit digital), ori de câte ori este cazul, astfel încât să existe cel puţin un canal digital disponibil pentru accesarea şi utilizarea unui anumit serviciu public european; – „digital-first“ (prioritar digital), ceea ce înseamnă că se acordă prioritate utilizării serviciilor publice prin intermediul canalelor digitale, concomitent cu aplicarea conceptului de furnizare prin canale multiple şi a politicii „no-wrong-door“ (nicio uşă greşită), respectiv în condiţii de coexistenţă a canalelor fizice şi a celor digitale. Instituţiile publice trebuie să simplifice procesele organizaţionale şi să utilizeze canale digitale ori de câte ori este adecvat pentru furnizarea de servicii publice europene sau naţionale, pentru a răspunde prompt şi la calitate înaltă solicitărilor formulate de utilizatori şi pentru a reduce sarcina administrativă asupra administraţiei publice, a cetăţenilor şi a mediului de afaceri. 2.8. Principiul de bază 7: Transparenţă Cetăţenii şi mediul de afaceri trebuie să poată înţelege procesul administrativ. Aceştia trebuie să aibă dreptul de a urmări procedurile administrative în care sunt implicaţi şi să aibă perspectiva raţionamentului din spatele deciziilor care îi afectează. De asemenea, transparenţa trebuie să permită cetăţenilor şi mediului de afaceri să furnizeze răspuns cu privire la calitatea serviciilor publice ce le-au fost oferite, să contribuie la dezvoltarea şi implementarea de noi servicii publice. Deciziile şi procedurile administrative deschise sunt o condiţie pentru crearea transparenţei. Transparenţa este un concept multidimensional care, în contextul CNI, se referă la vizibilitatea din cadrul sistemului administraţiei publice. Transparenţa se referă la capacitatea de a înţelege şi vizualiza în mod clar regulile administrative, procesele şi datele publice, precum şi la dreptul individual al utilizatorului de a şti care este informaţia stocată cu privire la persoana sa, non-open data, cu respectarea tuturor prevederilor legale. 2.9. Principiul de bază 8: Păstrarea informaţiilor Înregistrările şi informaţiile în format electronic deţinute de administraţia publică în scopul documentării procedurilor şi deciziilor trebuie să fie conservate. Obiectivul este de a se asigura că înregistrările şi alte forme de păstrare a informaţiilor continuă să fie lizibile, fiabile şi nealterate şi că pot fi accesate câtă vreme sunt necesare, luându-se în considerare securitatea şi confidenţialitatea acestora. Pentru a garanta păstrarea îndelungată a înregistrărilor electronice şi a altor tipuri de informaţii, formatul acestora trebuie să fie selectat pentru a asigura accesibilitate îndelungată, incluzând păstrarea semnăturilor electronice asociate şi a altor tipuri de certificate electronice. Pentru informaţiile deţinute şi gestionate de administraţia publică centrală, conservarea este de interes exclusiv naţional. Pentru serviciile publice europene şi pentru informaţii care nu sunt de interes exclusiv naţional, conservarea este un subiect european, care necesită o „politică de păstrare“ corespunzătoare. Având în vedere faptul că anumite informaţii sunt stocate în diferite momente în timp, este necesară atât conservarea lor conform formatelor de la acea dată, cât şi transferarea lor pe formate actualizate, care să permită gestionarea şi partajarea lor în timp real şi cu maximum de eficienţă. Administraţia publică din România ar trebui să formuleze o politică unică de păstrare pe termen lung a datelor în format electronic, în special pentru informaţiile care, în mod curent, sunt partajate între serviciile publice, dar şi pentru informaţiile care sunt partajate transfrontalier, în special cele privind registrele de bază. 2.10. Principiul de bază 9: Deschiderea administrativă În contextul Cadrului European de Interoperabilitate, deschiderea este dorinţa persoanelor, organizaţiilor sau a altor entităţi de a face schimb de cunoştinţe şi de a stimula dezbateri în cadrul comunităţii, obiectivul final fiind dezvoltarea cunoştinţelor şi utilizarea acestora pentru rezolvarea problemelor. Respectând protecţia datelor şi confidenţialitatea, interoperabilitatea implică partajarea de informaţii între organizaţiile participante, ceea ce implică deschidere. Aplicând principiul deschiderii în dezvoltarea de sisteme informatice customizate, administraţia publică europeană generează rezultate ce pot fi interconectate, reutilizate şi partajate, ceea ce îmbunătăţeşte eficienţa. Din acest motiv, administraţia publică a fiecărui stat membru UE trebuie să stabilească drept obiectiv deschiderea, ţinând seama de nevoile, priorităţile, istoricul, bugetul, situaţia pieţei, precum şi de alţi factori. Administraţia publică din România colectează şi generează o imensă cantitate de date. Datele publice trebuie să fie valabile cu cât mai puţine restricţii posibil, întrucât transparenţa este necesară în administraţia publică, iar deschiderea administrativă permite o mai bună evaluare în cadrul procesului de elaborare a deciziilor publice. Utilizarea în comun a cunoştinţelor creşte performanţa şi reduce durata realizării sau chiar a îmbunătăţirii serviciilor publice electronice. Instituţiile publice trebuie să îşi împărtăşească cunoştinţele ţinând seama de cerinţe, priorităţi, experienţă, buget şi tendinţele pieţei. În activităţile comune, pentru definirea unor servicii publice europene sau naţionale, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice trebuie să stabilească deschiderea administrativă ca element de bază, ţinând seama de priorităţi şi constrângeri. 2.11. Principiul de bază 10: Reutilizarea Prin reutilizare se înţelege că administraţia publică confruntată cu o problemă specifică va căuta să beneficieze de eforturile anterioare trecând în revistă soluţiile disponibile, evaluând utilitatea acestora sau relevanţa pentru problema de care se ocupă şi hotărând să aplice soluţii care s-au dovedit valoroase altundeva. Acest lucru implică disponibilitatea administraţiei publice de a partaja soluţii, concepte, cadru de lucru, instrumente sau componente. Acest lucru poate fi înlesnit de adoptarea principiilor de deschidere administrativă, aşa cum au fost acestea descrise anterior. Reutilizarea şi partajarea conduc, în mod natural, la cooperarea prin platforme colaborative, într-un scop comun agreat şi benefic pentru toate părţile. În România, punctul central de acces pentru seturile de date deschise livrate de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, unde se regăsesc informaţiile generate şi deţinute de structurile administrative, va include un depozit central, App Store. Aceste date sunt stocate şi disponibile în mod liber în vederea reutilizării şi de către entităţile administraţiei publice. Administraţia publică este încurajată să reutilizeze şi să pună în comun soluţii, date, informaţii şi să coopereze la dezvoltarea de soluţii comune atunci când implementează servicii publice. 2.12. Principiul de Bază 11: Neutralitate şi adaptabilitate tehnologică Atunci când este definit un serviciu public electronic, administraţia se va axa pe cerinţe funcţionale şi va evita impunerea unei tehnologii sau a unui produs partenerilor pentru a fi capabilă să se adapteze mediului tehnologic în continuă evoluţie. Administraţia publică trebuie să furnizeze servicii publice independent de tipurile de tehnologii sau produse. Când înfiinţează un serviciu public, autorităţile şi instituţiile publice nu trebuie să impună nicio soluţie tehnologică cetăţenilor, mediului de afaceri sau altor autorităţi şi instituţii publice. Instituţiile publice trebuie să se asigure că sistemele lor informatice permit transferul facil al datelor către alte sisteme informatice. 2.13. Principiul de Bază 12: Eficacitate şi eficienţă Administraţia publică trebuie să se asigure că serviciile sale vor folosi cetăţenilor şi mediului de afaceri în modul cel mai real şi eficient. Există mai multe moduri de a face un bilanţ al valorii aduse de soluţiile digitale pentru servicii publice, cum ar fi: rentabilitatea investiţiei, costul achiziţiei şi al exploatării, creşterea flexibilităţii şi adaptabilităţii, sarcină administrativă redusă, eficienţă crescută, risc redus, transparenţă, simplificare, îmbunătăţirea metodelor de lucru şi recunoaşterea realizărilor şi competenţelor administraţiei publice. 3. Modelul conceptual pentru asigurarea integrării serviciilor publice 3.1. Introducere Acest capitol descrie modelul conceptual pentru serviciile publice electronice naţionale şi sugerează modalităţi pentru organizarea şi funcţionarea acestor servicii. Modelul a fost propus pe baza experienţei altor state membre şi reprezintă o sinteză a aspectelor comune şi bunelor practici observate în statele membre. Ca plan pentru viitoarea implementare a serviciilor publice în România, modelul sprijină dezvoltarea unui vocabular şi a unei înţelegeri comune la nivelul administraţiei publice naţionale cu privire la elementele principale ale serviciilor publice şi a felului în care acestea se interconectează. Modelul accentuează abordarea bazată pe utilizarea componentelor de bază, building blocks, pentru crearea serviciilor publice româneşti, permiţând interconectarea şi reutilizarea componentelor serviciilor atunci când sunt create sau dezvoltate noi servicii. Acest model este destul de general pentru a putea fi aplicat la orice nivel al administraţiei publice care furnizează servicii publice, de la nivel local şi până la nivel naţional, ilustrând faptul că orice nivel al administraţiei publice poate fi un furnizor de servicii publice de bază sau agregate. În acest sens, modelul clarifică şi raţionalizează relaţiile dintre entităţile ce conlucrează pentru furnizarea unui serviciu public. Scopul modelului este de a aduce beneficii practice pentru crearea unor servicii publice. De exemplu, divizarea funcţionalităţilor în servicii publice de bază, cu interfeţe bine definite, proiectate pentru a fi reutilizate, va simplifica şi raţionaliza dezvoltarea de servicii agregate, precum şi reutilizarea componentelor serviciilor în scopul reducerii duplicării efortului. Ca referinţă pentru implementări viitoare ale serviciilor publice din România, modelul ajută la dezvoltarea unui vocabular şi unei înţelegeri comune între sectoare/organizaţii cu privire la principalele elemente ale unui serviciu public şi modul în care acestea interacţionează. 3.2. Prezentarea modelului conceptual Modelul conceptual promovează ideea de „interoperabilitate prin proiectare“, ceea ce înseamnă că serviciile publice trebuie să fie proiectate pentru anticiparea cerinţelor privind interoperabilitatea şi reutilizarea. Modelul promovează interoperabilitatea şi reutilizarea, recunoscând faptul că serviciile publice ar trebui să reutilizeze informaţii şi servicii care există deja şi pot fi disponibile din diverse surse din interiorul sau din afara administraţiei publice din România, cât şi la nivelul UE. Informaţiile şi serviciile trebuie să fie recuperabile, reutilizabile şi disponibile în formate interoperabile. La nivel general, modelul conceptual propune: - transparenţa serviciilor publice complexe pentru utilizatorul final; – aplicarea principiului „no wrong door“ ca politică de furnizare de servicii, oferind canale de furnizare a serviciilor şi opţiuni alternative, asigurând în acelaşi timp disponibilitatea canalelor digitale, „digital implicit“; – reutilizarea datelor şi a serviciilor pentru a reduce costurile şi pentru a creşte calitatea serviciilor şi a interoperabilităţii; – realizarea de cataloage ce descriu servicii reutilizabile şi alte active software pentru a creşte utilizarea acestora; – stabilirea ca elemente importante care trebuie luate în considerare la proiectarea serviciilor publice a principiilor de guvernanţă a serviciilor, de securitate şi protecţie a datelor. 3.3. Componentele de bază ale modelului conceptual 3.3.1. Caracteristicile modelului conceptual Modelul promovează reutilizarea informaţiilor, tiparelor, conceptelor, soluţiilor şi specificaţiilor la nivel naţional şi european, recunoscând că serviciile publice: - sunt bazate pe servicii construite din surse de date localizate la diferite nivele ale administraţiei; – combină serviciile publice construite independent de administraţia publică în diferite sectoare. Modelul pune accent pe utilizarea de componente de servicii modulare, cuplate în mod flexibil, interconectate prin infrastructură, pentru a funcţiona împreună pentru furnizarea unor servicii publice. Este promovat modelul european orientat pe servicii, atât pentru faza de proiectare, cât şi pentru faza de implementare pentru sisteme informatice, într-un ecosistem potrivit cu componentele de servicii informatice. Orientarea către servicii este modul specific de a crea şi utiliza modele de business, implementate sub formă de pachete software pe durata întregului ciclu de viaţă. Autorităţile administraţiei publice trebuie să convină asupra schemei comune de interconectare a componentelor şi să realizeze infrastructura necesară pentru stabilirea serviciilor publice naţionale şi europene. Administraţia publică trebuie să dezvolte un model de servicii bazat pe componente, care să permită crearea de servicii publice prin reutilizarea, în cea mai mare măsură posibilă, a componentelor de servicii existente. Secretariatul General al Guvernului în parteneriat cu MCSI asigură realizarea unui plan de arhitectură integratoare din care să se definească planurile de dezvoltare la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, prin stabilirea standardelor IT unitare ce trebuie respectate în cadrul proiectelor IT, precum şi prin definirea proceselor şi fluxurilor operaţionale integrate. Elementele de bază ale modelului conceptual sunt ilustrate în figura următoare: (a se vedea imaginea asociată) Figura 6.*) Modelul conceptual pentru serviciile publice 3.3.2. Servicii publice de bază Nivelul cel mai de jos al modelului conceptual (vezi fig. 7) tratează componentele elementare (servicii publice de bază) din care pot fi construite serviciile publice europene. Componentele sunt grupate în trei tipuri de astfel de componente de bază, şi anume facilitatori de interoperabilitate, registre de bază şi servicii externe, figurate ca servicii publice de bază. Unele dintre aceste servicii de bază au fost dezvoltate, în primul rând, pentru utilizarea directă de către administraţia publică ce le-a creat sau de către clienţii lor direcţi, adică mediul de afaceri şi cetăţeni, dar sunt puse la dispoziţie în vederea reutilizării în altă parte, pentru a fi combinate spre a oferi publicului servicii publice agregate. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.*) Serviciile publice de bază────────── *) Figurile 6 şi 7 sunt reproduse în facsimil.────────── 3.3.3. Registre de bază Cele mai importante componente ale modelului conceptual sunt registrele de bază, care sunt surse sigure de informaţii de bază cu privire la elemente, cum ar fi persoane, firme, vehicule, licenţe, clădiri, locaţii, drumuri etc. Astfel de registre se află sub controlul legal al unei autorităţi sau instituţii publice şi sunt administrate şi operate de către aceasta, însă aceste informaţii trebuie să fie puse la dispoziţie, cu măsuri corespunzătoare privind securitatea şi confidenţialitatea, pentru o reutilizare mai largă. Numitorul comun al implementării registrelor de bază este faptul că acestea sunt autentice şi autorizate şi sunt, în mod separat sau combinat, piatra de temelie a serviciilor publice. Conţinutul acestora nu este static; el reflectă ciclul de viaţă al informaţiilor. Pentru ca un registru să fie considerat de bază trebuie să fie o sursă de încredere şi autentică de informaţie aflată sub controlul unei autorităţi publice centrale abilitate conform legii sau a unei organizaţii numite de guvern unde: - de încredere - administraţia publică responsabilă urmăreşte bunele practici recomandate de Cadrul Naţional de Interoperabilitate şi respectă conformitatea cu legea şi normele în vigoare; – autentică - sursa de informaţii reprezintă starea corectă şi permanent actualizată la cel mai înalt nivel de calitate a datelor; – sub control - autoritatea publică ia toate măsurile astfel încât să se asigure accesul la informaţii numai pentru acele entităţi care sunt autorizate şi în drept să acceseze informaţia; – abilitate conform legii - administraţia responsabilă are o bază legală pentru întreţinerea registrului. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice trebuie să facă sursele autentice de informaţii disponibile altor instituţii publice, cu aplicarea măsurilor adecvate pentru acces şi control, precum şi cu mecanisme adecvate pentru asigurarea securităţii şi confidenţialităţii, aşa cum sunt acestea prevăzute în legislaţia aplicabilă. Unul dintre obstacolele în calea adoptării modelului conceptual pentru serviciile publice europene ar putea fi existenţa sistemelor prezente. Aceste sisteme, împreună cu bazele de date aferente, au caracteristici specifice care limitează posibilităţile de reutilizare (de exemplu, absenţa interfeţelor publice) şi ar putea fi nevoie de o reconfigurare masivă a acestora pentru a se putea pune informaţiile pe care le conţin la dispoziţia serviciilor publice. Accesul la informaţiile autentice va fi facilitat dacă interfeţele cu aceste surse sunt publicate şi armonizate, atât la nivel semantic, cât şi la nivel tehnic. Autorităţile şi instituţiile publice naţionale vor identifica aceste sisteme şi vor lua măsuri pentru tranziţia sistemelor existente către sisteme ce permit interoperabilitatea. Secretariatul General al Guvernului în parteneriat cu MCSI asigură definirea setului de standarde comune pentru consolidarea şi accesul la registrele de bază. Atunci când creează servicii publice electronice, administraţia publică trebuie să dezvolte interfeţe de date cu sursele autentice şi să le alinieze din punct de vedere semantic şi tehnic. Fiecare registru de bază trebuie să conţină descrierea structurii de date, proprietarul datelor, condiţii de modificare şi acces a datelor, terminologie, tipul metadatelor şi relaţionarea cu alte registre de bază. Instituţiile publice trebuie să realizeze şi să implementeze un plan de mentenanţă pentru registrele de bază proprietare. Pentru a sprijini capacitatea de a găsi resurse reutilizabile (de exemplu, servicii, date, software) este necesară publicarea unor cataloage relevante. Aceste componente de tip catalog permit celor care le publică documentarea şi asigurarea resurselor, oferind posibilitatea ca acestea să fie reutilizate şi de către alţii. Tipuri de cataloage existente: directoare de servicii, biblioteci de componente software, portaluri de date deschise, registrul registrelor, cataloage de metadate şi cataloage de standarde. Descrierile de servicii, date, registre şi alte soluţii de interoperabilitate sunt necesare pentru a permite interoperarea registrelor. Autorităţile administraţiei publice trebuie să utilizeze modele comune pentru descrierea serviciilor publice, a informaţiilor publice şi a soluţiilor de interoperabilitate, iar aceste descrieri ar trebui să fie disponibile în nomenclatoare. În cadrul iniţiativelor europene au fost identificate patru tipuri de registre de bază: 1. Registrul de bază auto - un registru auto este acel registru ce conţine informaţii care pot fi asociate unui vehicul. Acest registru poate conţine următoarele date/informaţii: capacitatea motorului, culoare, model, detalii referitoare la proprietar, VIN (număr de identificare vehicul) etc. www.ec.europa.eu/isa/ 2. Registrul de bază persoane - un registru de bază al persoanelor reprezintă acel registru ce conţine informaţii care pot fi asociate unei persoane fizice. Informaţiile cuprinse în acest registru pot fi următoarele: nume de familie şi prenume, data naşterii, sexul, cetăţenia, adresa etc. www.ce.europa.eu/isa/ 3. Registrul de bază teren - un registru al terenurilor este acel registru ce conţine informaţii referitoare la terenuri. Acest registru poate conţine următoarele date/informaţii: drepturi de proprietate, valoarea proprietăţii, limitele terenului etc. 4. Registrul firmelor - un registru al comerţului este acel registru ce conţine informaţii referitoare la o companie/firmă. Acest registru poate conţine următoarele date: numele companiei, tipul de organizare (fundaţie, cu răspundere limitată, asociere, cooperativă, publică etc.), perioada de raportare contabilă, adresa, sectorul principal de activitate, IBAN etc. La nivel european şi naţional au fost identificate următoarele registre de bază (conform fig. 8): (a se vedea imaginea asociată) Figura 8*). Registre de bază la nivel european şi naţional────────── *) Figura 8 este reprodusă în facsimil.────────── LISTA iniţiativelor transfrontaliere europene
┌─────────────────┬─────────────────┬────────────┐
│Iniţiativa │ │Organizaţia │
│europeană │Descriere │responsabilă│
│ │ │în România │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │IMI - permite │ │
│ │autorităţilor │ │
│ │naţionale, │ │
│ │regionale şi │ │
│ │locale să │ │
│ │comunice repede │ │
│ │şi uşor cu │MAE, prin │
│ │omologii lor din │Direcţia │
│ │alte state │armonizare │
│ │membre, respectiv│legislativă,│
│IMI │COM, iar │este │
│ │obiectivul │coordonator │
│ │acestui sistem │naţional al │
│ │este de a reduce │sistemului │
│ │sarcinile │IMI. │
│ │administrative şi│ │
│ │de a creşte │ │
│ │eficienţa şi │ │
│ │eficacitatea │ │
│ │cooperării │ │
│ │zilnice dintre │ │
│ │statele membre. │ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Pentru a │ │
│ │îmbunătăţi │ │
│ │securitatea │ │
│ │cetăţenilor în │ │
│ │cadrul spaţiului │ │
│ │european de │ │
│ │libertate, │ │
│ │securitate şi │ │
│ │justiţie, la │ │
│ │nivel european │ │
│ │s-au luat măsuri │ │
│ │concrete care să │ │
│ │permită un schimb│ │
│ │eficient de │ │
│ECRIS │informaţii între │ │
│(www.ec.europa.eu│statele membre cu│ │
│/ │privire la │ │
│justice/ │condamnările │MJ │
│criminal/ │penale. S-a │ │
│european-ejustice│instituit un │ │
│/ecris/) │sistem │ │
│ │computerizat │ │
│ │denumit ECRIS │ │
│ │(European │ │
│ │Criminal Records │ │
│ │Information │ │
│ │System - Sistemul│ │
│ │european de │ │
│ │informaţii cu │ │
│ │privire la │ │
│ │cazierele │ │
│ │judiciare), care │ │
│ │a devenit │ │
│ │operaţional în │ │
│ │aprilie 2012. │ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │ELRA (European │ │
│ │Land Registry │ │
│ │Association) │ │
│ │ELRA este o │ │
│ │organizaţie │ │
│ │nonprofit care │ │
│ELRA │are ca obiectiv │ │
│(www.elra.eu) │furnizarea de │ANCPI │
│ │sprijin legal şi │ │
│ │suport │ │
│ │registrelor în │ │
│ │domeniile │ │
│ │cadastru, │ │
│ │geodezie şi │ │
│ │cartografie. │ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │EULIS (European │ │
│ │Land Information │ │
│ │Service) │ │
│ │Eulis (European │ │
│ │Land Information │ │
│EULIS │Service) │ANCPI │
│(www.eulis.eu) │furnizează acces │ │
│ │direct la │ │
│ │registrele │ │
│ │naţionale │ │
│ │oficiale din │ │
│ │statele membre. │ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │EUCARIS (European│ │
│ │CAR and driving │ │
│ │license │ │
│ │Information │ │
│ │System) este un │ │
│ │sistem unic ce │ │
│ │conectează │ │
│ │statele membre │ │
│ │astfel încât să │ │
│EUCARIS │poată realiza │ │
│(www.eucaris.net)│schimbul de date │DRPCIV │
│ │privind │ │
│ │autoturismele şi │ │
│ │permisele auto. │ │
│ │Eucaris nu este o│ │
│ │bază de date, ci │ │
│ │un instrument │ │
│ │pentru schimbul │ │
│ │de date între │ │
│ │autorităţile │ │
│ │europene. │ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Interconectarea │ │
│ │Registrelor de │ │
│ │insolvenţă din │ │
│ │statele membre │ │
│ │(IRI) │ │
│ │Proiect ce │ │
│ │furnizează un one│ │
│IRI │stop shop la │ONRC - MJ │
│ │nivel european │ │
│ │privind │ │
│ │registrele de │ │
│ │insolvenţă │ │
│ │menţinute şi │ │
│ │operate de │ │
│ │statele membre │ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │În urma adoptării│ │
│ │Directivei 2012/ │ │
│ │17/UE, la nivelul│ │
│ │UE a fost lansat │ │
│ │un sistem de │ │
│ │interconectare a │ │
│ │registrelor │ │
│ │comerţului │ │
│ │într-un efort │ │
│ │comun care să │ │
│ │implice toate │ │
│ │statele membre │ │
│ │ale UE şi Comisia│ │
│ │Europeană. │ │
│ │Acest sistem este│ │
│ │cunoscut sub │ │
│ │numele de „sistem│ │
│ │de interconectare│ │
│ │a registrelor │ │
│ │comerţului“ │ │
│ │(BRIS). │ │
│ │Odată instituit, │ │
│ │BRIS: │ │
│ │- asigură accesul│ │
│ │la informaţii la │ │
│ │nivelul UE cu │ │
│ │privire la │ │
│ │societăţile │ │
│ │înregistrate în │ │
│ │statele membre; │ │
│ │şi │ │
│ │- permite, pentru│ │
│ │prima dată, │ │
│ │comunicarea │ │
│ │electronică între│ │
│ │toate registrele │ │
│ │comerţului din │ │
│ │UE. │ │
│BRIS │Acestea sunt în │ONRC │
│ │măsură să facă │ │
│ │schimb de │ │
│ │informaţii în │ │
│ │ceea ce priveşte │ │
│ │sucursalele │ │
│ │străine, precum │ │
│ │şi fuziunile │ │
│ │transfrontaliere │ │
│ │ale societăţilor │ │
│ │comerciale. │ │
│ │Datorită BRIS, │ │
│ │cetăţenii, mediul│ │
│ │de afaceri şi │ │
│ │autorităţile │ │
│ │naţionale pot │ │
│ │căuta, prin │ │
│ │intermediul │ │
│ │portalului │ │
│ │e-justiţie, │ │
│ │informaţiile │ │
│ │completate de │ │
│ │societăţi în │ │
│ │registrele │ │
│ │naţionale. În │ │
│ │plus, noul sistem│ │
│ │va îmbunătăţi │ │
│ │comunicarea │ │
│ │dintre registre, │ │
│ │permiţându-le să │ │
│ │facă schimb de │ │
│ │informaţii │ │
│ │fiabile cu │ │
│ │privire la │ │
│ │societăţile │ │
│ │comerciale. │ │
│ │BRIS a devenit │ │
│ │operaţional din │ │
│ │iunie 2017. │ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Statele membre │ │
│ │îşi acordă │ │
│ │reciproc │ │
│ │asistenţă în │ │
│ │procesul de │ │
│ │punere în │ │
│ │aplicare a │ │
│ │Directivei 2006/ │ │
│ │126/CE a │ │
│ │Parlamentului │ │
│ │European şi a │ │
│ │Consiliului din │ │
│ │20 decembrie 2006│ │
│ │privind permisele│ │
│ │de conducere şi │MAI │
│RESPER │realizează schimb│DRPCIV │
│ │de informaţii │ │
│ │privind permisele│ │
│ │de conducere pe │ │
│ │care le-au │ │
│ │eliberat, │ │
│ │schimbat, │ │
│ │întocmit, │ │
│ │reînnoit sau │ │
│ │retras. În acest │ │
│ │scop statele │ │
│ │membre utilizează│ │
│ │reţeaua │ │
│ │permiselor de │ │
│ │conducere a │ │
│ │Uniunii Europene.│ │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Statele membre │ │
│ │realizează schimb│ │
│ │transfrontalier │ │
│ │de informaţii │ │
│ │referitoare la │ │
│ │proprietarul │ │
│ │vehiculului/ │ │
│ │deţinătorul │ │
│ │certificatului de│ │
│ │înmatriculare, │ │
│ │pentru prevenirea│ │
│ │şi combaterea │ │
│ │criminalităţii │ │
│ │transfrontaliere,│ │
│ │în aplicarea │ │
│ │Deciziei 2008/615│ │
│ │/JAI a │ │
│ │Consiliului din │ │
│ │23 iunie 2008 │ │
│ │privind │ │
│ │intensificarea │ │
│Componenta PRUM │cooperării │ │
│privind │transfrontaliere,│DRPCIV │
│vehiculele │în special în │ │
│înmatriculate │domeniul │ │
│ │combaterii │ │
│ │terorismului şi a│ │
│ │criminalităţii │ │
│ │transfrontaliere,│ │
│ │şi a Deciziei │ │
│ │2008/616/JAI a │ │
│ │Consiliului din │ │
│ │23 iunie 2008 │ │
│ │privind punerea │ │
│ │în aplicare a │ │
│ │Deciziei 2008/615│ │
│ │/JAI privind │ │
│ │intensificarea │ │
│ │cooperării │ │
│ │transfrontaliere,│ │
│ │în special în │ │
│ │domeniul │ │
│ │combaterii │ │
│ │terorismului şi a│ │
│ │criminalităţii │ │
│ │transfrontaliere.│ │
└─────────────────┴─────────────────┴────────────┘
┌──────────┬───────────────┬────────────┐
│Iniţiativa│ │Organizaţia │
│europeană │Descriere │responsabilă│
│ │ │în România │
├──────────┼───────────────┼────────────┤
│ │Statele membre │ │
│ │realizează │ │
│ │schimb │ │
│ │transfrontalier│ │
│ │de informaţii │ │
│ │privind │ │
│ │încălcările │ │
│ │normelor de │ │
│ │circulaţie care│ │
│ │afectează │ │
│ │siguranţa │ │
│ │rutieră, în │ │
│ │aplicarea │ │
│ │Directivei (UE)│ │
│CBE │2015/413 a │DRPCIV │
│ │Parlamentului │ │
│ │European şi a │ │
│ │Consiliului din│ │
│ │11 martie 2015 │ │
│ │de facilitare a│ │
│ │schimbului │ │
│ │transfrontalier│ │
│ │de informaţii │ │
│ │privind │ │
│ │încălcările │ │
│ │normelor de │ │
│ │circulaţie care│ │
│ │afectează │ │
│ │siguranţa │ │
│ │rutieră. │ │
├──────────┼───────────────┼────────────┤
│ │Statele membre │ │
│ │realizează │ │
│ │schimb │ │
│ │transfrontalier│ │
│ │de informaţii │ │
│ │pentru │ │
│ │apelurile eCall│ │
│ │de la bordul │ │
│ │vehiculelor, │ │
│ │conform │ │
│ │Recomandării │ │
│ │Comisiei din 8 │ │
│ │septembrie 2011│ │
│eCall │privind │DRPCIV │
│ │susţinerea unui│ │
│ │serviciu eCall │ │
│ │la nivelul UE │ │
│ │în reţelele de │ │
│ │comunicaţii │ │
│ │electronice │ │
│ │pentru │ │
│ │transmiterea │ │
│ │apelurilor de │ │
│ │urgenţă de la │ │
│ │bordul │ │
│ │vehiculelor pe │ │
│ │baza numărului │ │
│ │112 (eCalls). │ │
└──────────┴───────────────┴────────────┘
LISTA registrelor de bază
┌───────────────┬─────────────────┬────────────┐
│Registrul de │Descriere │Instituţia │
│bază │ │responsabilă│
├───────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Emiterea, │ │
│ │arhivarea şi │ │
│ │gestiunea │ │
│ │întregului ciclu │ │
│ │de viaţă al │ │
│ │documentelor de │ │
│ │stare civilă se │ │
│ │fac conform │ │
│ │legilor în │ │
│ │vigoare: Legea │ │
│ │nr. 119/1996, │ │
│ │republicată, cu │ │
│ │modificările şi │ │
│ │completările │ │
│ │ulterioare, │ │
│ │Hotărârea │ │
│ │Guvernului nr. 64│ │
│ │/2011, cu │ │
│ │modificările şi │ │
│ │completările │ │
│ │ulterioare, şi │ │
│ │Ordonanţa │ │
│ │Guvernului nr. 41│ │
│ │/2003, aprobată │ │
│ │cu modificări şi │ │
│ │completări prin │ │
│ │Legea nr. 323/ │ │
│Registrul de │2003, cu │ │
│stare civilă │modificările şi │DEPABD - MAI│
│ │completările │ │
│ │ulterioare, şi │ │
│ │Ordonanţa de │ │
│ │urgenţă a │ │
│ │Guvernului nr. 41│ │
│ │/2016, aprobată │ │
│ │cu modificări │ │
│ │prin Legea nr. │ │
│ │179/2017. │ │
│ │Datele de stare │ │
│ │civilă se │ │
│ │regăsesc în │ │
│ │Registrul │ │
│ │naţional de │ │
│ │evidenţă a │ │
│ │persoanelor. │ │
│ │Transformarea │ │
│ │digitală a │ │
│ │actelor de stare │ │
│ │civilă se va │ │
│ │realiza prin │ │
│ │proiectul │ │
│ │„Sistemul │ │
│ │informatic │ │
│ │integrat de │ │
│ │emitere a actelor│ │
│ │de stare civilă“ │ │
│ │- SIIEASC │ │
├───────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Bază de date a │ │
│ │persoanelor │ │
│ │înscrise în │ │
│ │evidenţele │ │
│ │cazierului │ │
│ │judiciar naţional│ │
│ │realizată în │ │
│ │conformitate cu │ │
│ │prevederile Legii│ │
│ │nr. 290/2004 │ │
│ │privind cazierul │ │
│ │judiciar, │ │
│ │republicată, cu │ │
│ │modificările şi │ │
│ │completările │ │
│ │ulterioare. │ │
│ │Sistemul Rocris │ │
│ │este conectat cu │ │
│ │sistemul ECRIS │ │
│ │(Sistemul │ │
│ │european de │ │
│ │informaţii cu │ │
│ │privire la │ │
│ │cazierele │ │
│ │judiciare). │ │
│ │ROCRIS a creat │ │
│ │premisele ca, în │ │
│ │limitele legii, │ │
│ │instituţiile din │ │
│ │sistemul de │ │
│ │apărare, ordine │ │
│ │publică, │ │
│ROCRIS - │securitate │ │
│Sistemul │naţională şi │ │
│informatic al │justiţie să aibă │MAI -IGPR │
│cazierului │acces, în mod │ │
│judiciar român │operativ, la baza│ │
│ │de date a │ │
│ │cazierului │ │
│ │judiciar şi să │ │
│ │îşi │ │
│ │interconecteze │ │
│ │interfeţele │ │
│ │proprii cu │ │
│ │sistemul ROCRIS. │ │
│ │De asemenea │ │
│ │ROCRIS permite, │ │
│ │în condiţiile │ │
│ │legii, atât │ │
│ │eliberarea de │ │
│ │certificate de │ │
│ │cazier judiciar │ │
│ │din orice punct │ │
│ │de acces din │ │
│ │sistem, pentru │ │
│ │persoanele │ │
│ │fizice, cetăţeni │ │
│ │români, străini, │ │
│ │apatrizi şi │ │
│ │pentru persoane │ │
│ │juridice, cât şi │ │
│ │eliberarea altor │ │
│ │documente (copii │ │
│ │şi/sau extrase de│ │
│ │pe cazierul │ │
│ │judiciar) pentru │ │
│ │toate │ │
│ │instituţiile │ │
│ │publice. │ │
├───────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │Registrul │ │
│ │naţional de │ │
│ │evidenţă a │ │
│ │persoanelor │ │
│ │reprezintă │ │
│ │ansamblul datelor│ │
│ │cu caracter │ │
│ │personal ale │ │
│ │cetăţenilor │ │
│ │români rezultate │ │
│ │în urma │ │
│ │procesării │ │
│ │automate, într-o │ │
│ │concepţie │ │
│ │unitară, în │ │
│ │scopul │ │
│ │cunoaşterii │ │
│ │numărului, │ │
│ │structurii şi │ │
│ │mişcării │ │
│ │populaţiei pe │ │
│ │teritoriul ţării.│ │
│Registrul │Acesta │ │
│naţional de │funcţionează în │ │
│evidenţă a │sistem deschis │DEPABD │
│persoanelor │servind ca suport│ │
│ │unic pentru │ │
│ │furnizarea de │ │
│ │date, în │ │
│ │condiţiile legii,│ │
│ │pentru toate │ │
│ │sistemele │ │
│ │informatice care │ │
│ │prelucrează date │ │
│ │nominale privind │ │
│ │persoana fizică. │ │
│ │Cele două │ │
│ │sisteme, manual │ │
│ │şi informatic, au│ │
│ │funcţionat în │ │
│ │paralel, până în │ │
│ │anul 2000, când │ │
│ │evidenţa manuală │ │
│ │a devenit o │ │
│ │arhivă activă, │ │
│ │pentru istoricul │ │
│ │datelor │ │
│ │cetăţenilor │ │
│ │români. │ │
├───────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │RENNS are drept │ │
│ │scop asigurarea │ │
│ │accesului │ │
│ │oricărei │ │
│ │instituţii │ │
│ │publice, persoane│ │
│ │juridice şi │ │
│ │persoane fizice │ │
│ │la un sistem unic│ │
│ │de nomenclatură │ │
│ │stradală, │ │
│ │standardizarea │ │
│ │modului de │ │
│ │reprezentare şi │ │
│ │stocare a adresei│ │
│Registrul │la nivel naţional│ │
│electronic │şi │ │
│naţional al │operaţionalizarea│ │
│nomenclaturilor│unui sistem şi a │ANCPI │
│stradale │unor mecanisme de│ │
│(RENNS) │lucru care să │ │
│ │permită │ │
│ │utilizarea │ │
│ │standardizată şi │ │
│ │cu referinţă │ │
│ │spaţială univocă │ │
│ │a numărului │ │
│ │administrativ │ │
│ │(adresa), precum │ │
│ │şi asigurarea │ │
│ │accesului la o │ │
│ │sursă unică şi │ │
│ │oficială pentru │ │
│ │aceste date prin │ │
│ │intermediul unor │ │
│ │servicii │ │
│ │electronice. │ │
├───────────────┼─────────────────┼────────────┤
│ │DRPCIV │ │
│ │constituie, │ │
│ │utilizează, │ │
│ │actualizează şi │ │
│Registrul │organizează │ │
│naţional de │exploatarea, în │ │
│evidenţă a │condiţiile legii,│ │
│permiselor de │datelor din │DRPCIV │
│conducere şi │Registrul │ │
│înmatricularea │naţional de │ │
│vehiculelor │evidenţă a │ │
│ │permiselor de │ │
│ │conducere şi a │ │
│ │vehiculelor │ │
│ │înmatriculate. │ │
└───────────────┴─────────────────┴────────────┘
┌──────────┬───────────────┬────────────┐
│Registrul │Descriere │Instituţia │
│de bază │ │responsabilă│
├──────────┼───────────────┼────────────┤
│ │Sistemul │ │
│ │integrat de │ │
│ │cadastru şi │ │
│ │carte funciară │ │
│ │are scopul │ │
│ │înregistrării │ │
│Sistemul │gratuite a │ │
│integrat │imobilelor şi │ │
│de │al eliberării │ANCPI │
│cadastru │certificatelor │ │
│şi carte │pentru │ │
│funciară │înscrierea în │ │
│ │cartea funciară│ │
│ │a posesorilor │ │
│ │ca proprietari │ │
│ │şi, după caz, a│ │
│ │dezbaterilor │ │
│ │succesorale. │ │
├──────────┼───────────────┼────────────┤
│ │Registrul │ │
│ │comerţului │ │
│ │poate furniza │ │
│ │informaţii │ │
│ │despre o firmă │ │
│ │cuprinzând │ │
│ │următoarele │ │
│ │date: număr de │ │
│ │ordine în │ │
│ │registrul │ │
│ │comerţului, │ │
│ │denumire, formă│ │
│ │juridică, cod │ │
│ │unic de │ │
│ │înregistrare, │ │
│ │sediu social, │ │
│ │durată de │ │
│ │funcţionare, │ │
│ │stare firmă, │ │
│ │activitate │ │
│ │principală, │ │
│ │capital social,│ │
│ │administratori,│ │
│ │asociaţi/ │ │
│ │acţionari, date│ │
│ │înregistrate în│ │
│ │registrul │ │
│ │comerţului │ │
│ │potrivit cărora│ │
│ │un anumit act │ │
│ │sau fapt este │ │
│ │ori nu este │ │
│ │înregistrat, │ │
│ │activitate │ │
│ │secundară, │ │
│ │activităţi │ │
│Registrul │autorizate, │ONRC │
│comerţului│administratori/│ │
│ │reprezentanţi │ │
│ │pentru │ │
│ │sucursale/ │ │
│ │subunităţi/ │ │
│ │sedii │ │
│ │secundare, │ │
│ │cenzori, │ │
│ │informaţii (5 │ │
│ │indicatori) din│ │
│ │situaţiile │ │
│ │financiare │ │
│ │anuale │ │
│ │disponibile, │ │
│ │alte │ │
│ │informaţii, │ │
│ │după caz. │ │
│ │Registrul │ │
│ │central al │ │
│ │comerţului se │ │
│ │ţine de către │ │
│ │Oficiul │ │
│ │Naţional al │ │
│ │Registrului │ │
│ │Comerţului, │ │
│ │instituţie │ │
│ │publică cu │ │
│ │personalitate │ │
│ │juridică, │ │
│ │finanţată │ │
│ │integral din │ │
│ │venituri │ │
│ │proprii, │ │
│ │organizată în │ │
│ │subordinea │ │
│ │Ministerului │ │
│ │Justiţiei. │ │
├──────────┼───────────────┼────────────┤
│ │Oficiul │ │
│ │Naţional al │ │
│ │Registrului │ │
│ │Comerţului │ │
│ │asigură, │ │
│ │gratuit, pe │ │
│ │internet │ │
│ │evidenţa │ │
│ │privind │ │
│ │persoanele │ │
│ │publicate în │ │
│ │Buletinul │ │
│ │procedurilor de│ │
│ │insolvenţă. │ │
│ │Astfel, în │ │
│ │această │ │
│ │secţiune se pot│ │
│ │identifica │ │
│ │persoanele │ │
│ │aflate în │ │
│ │procedură de │ │
│ │insolvenţă │ │
│ │conform Legii │ │
│ │nr. 85/2014, cu│ │
│ │modificările şi│ │
│ │completările │ │
│ │ulterioare, │ │
│ │persoanele la │ │
│ │s-a închis │ │
│ │procedura de │ │
│ │insolvenţă, │ │
│ │precum şi │ │
│ │persoanele │ │
│ │pentru care │ │
│ │există pe rol │ │
│BPI │un dosar în │ONRC │
│ │materie de │ │
│ │insolvenţă, │ │
│ │fără a fi │ │
│ │deschisă │ │
│ │procedura de │ │
│ │insolvenţă. │ │
│ │Scopul acestei │ │
│ │evidenţe este │ │
│ │de a permite │ │
│ │celor │ │
│ │interesaţi o │ │
│ │primă │ │
│ │modalitatea de │ │
│ │informare, în │ │
│ │condiţiile în │ │
│ │care toate │ │
│ │detaliile │ │
│ │cazurilor sunt │ │
│ │disponibile în │ │
│ │paginile │ │
│ │Buletinului. │ │
│ │Buletinul │ │
│ │procedurilor de│ │
│ │insolvenţă este│ │
│ │numerotat │ │
│ │începând cu │ │
│ │numărul 1, │ │
│ │pentru fiecare │ │
│ │an, şi se │ │
│ │arhivează de │ │
│ │Oficiul │ │
│ │Naţional al │ │
│ │Registrului │ │
│ │Comerţului pe │ │
│ │ani, luni şi │ │
│ │numere. │ │
└──────────┴───────────────┴────────────┘
Conform studiilor europene, există parametri prezentaţi în fig. 9 pentru fiecare nivel de interoperabilitate, ce trebuie avuţi în vedere de administraţia publică pentru interconectarea registrelor de bază după cum urmează: (a se vedea imaginea asociată) Figura 9*). Parametrii aferenţi fiecărui nivel de interoperabilitate din administraţia publică────────── *) Figura 9 este reprodusă în facsimil.────────── Recomandările CNI, în conformitate cu EIF (vezi Fig. 10) pentru folosirea parametrilor de interoperabilitate asociaţi fiecărui nivel de interoperabilitate sunt: (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) Figura 10*). Recomandările CNI în conformitate cu EIF────────── *) Figura 10 este reprodusă în facsimil.────────── 3.3.4. Open Data Conceptul de Open Data se referă la principiul punerii la dispoziţie, de către administraţia publică, a datelor publice, disponibile din punct de vedere legal, către cetăţeni şi mediul de afaceri. Administraţia publică trebuie să pună la dispoziţie datele de tip Open Data în format neproprietar şi prelucrabil electronic. Administraţia publică trebuie să stabilească proceduri prin care să integreze datele de tip Open Data în procesele operaţionale proprii şi să le aibă în vedere la realizarea sistemelor informaţionale. Administraţia publică trebuie să ţină cont de nevoia de consum a cetăţenilor şi mediului de afaceri pentru date de tip Open Data, îmbunătăţind continuu utilizarea şi publicarea datelor de tip deschis. 3.3.5. Facilitatori de interoperabilitate Facilitatorii de interoperabilitate (vezi fig. 11) furnizează servicii privind translatarea protocoalelor, formatelor, limbajelor sau standardelor. (a se vedea imaginea asociată) Figura 11*). Configurarea facilitatorilor de interoperabilitate────────── *) Figura 11 este reprodusă în facsimil.────────── 3.3.6. Servicii publice externe Serviciile publice externe includ serviciile furnizate de terţi, cum ar fi, la nivel de business, serviciile de plată furnizate de instituţiile financiare sau, la nivel de infrastructură, servicii de conectivitate furnizate de furnizorii de comunicaţii. 3.3.7. Schimb de date securizat Acest nivel al modelului este un punct central în modelul conceptual din moment ce accesul la toate serviciile publice funcţionează şi tranzitează acest nivel. Din punctul de vedere al proceselor operaţionale (BP), autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, precum şi alte entităţi schimbă informaţii oficiale, ce pot implica accesul la registrele de bază. Acest acces trebuie realizat în mod sigur, armonizat, administrat şi controlat prin nivelul ce furnizează informaţii de schimb între autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, mediul de afaceri şi cetăţeni astfel încât să fie: - semnat şi certificat - atât expeditorul, cât şi destinatarul trebuie să fie identificaţi şi autentificaţi printr-un mecanism agreat; – criptat - confidenţialitatea datelor să fie asigurată; – jurnalizat - înregistrările electronice sunt auditate, arhivate şi organizate pentru a asigura trasabilitatea legală. Jurnalele trebuie să fie protejate (confidenţialitate, integritate, nonrepudiere) şi monitorizate. – protejat antivirus/antimalware - sunt instalate pachete software care asigură integritatea, disponibilitatea datelor/ informaţiilor/fişierelor (a se vedea imaginea asociată) Figura 12*). Schimbul de date securizat────────── *) Figura 12 este reprodusă în facsimil.────────── În modelul conceptual propus, toate funcţiile anterioare sunt grupate în nivelul „Schimb de date securizat“. Acest nivel va asigura schimbul securizat de mesaje certificate, înregistrări, formulare şi alte tipuri de informaţii între diferite sisteme. Cerinţele specifice de securitate (cum ar fi prelucrarea semnăturii electronice, certificate, criptare, marca de timp etc.) vor fi administrate în acest nivel, adiţional nivelului transport de date. Securitatea este una dintre cele mai importante bariere pentru interoperabilitate, dacă nu este aplicată într-un mod armonizat şi agreat între organizaţii. Modelul conceptual intenţionează să accentueze acest lucru şi să atenţioneze toţi furnizorii de servicii pentru a lua în considerare problemele de securitate şi pentru a contribui la cadrul comun pentru îndeplinirea nevoilor de securitate, prin mecanisme compatibile şi prin specificaţii agreate, precum şi prin înţelegerea comună a caracteristicilor esenţiale, cum sunt cele ce privesc nivelul de autorizare şi autentificare. O condiţie necesară pentru implementarea funcţionalităţilor aşteptate în cadrul nivelului de schimb de date securizat implică alinierea infrastructurilor de identificare şi autorizare naţională cu cele ale statelor membre, într-o schemă transnaţională, conform normelor europene. Această schemă va stabili ce arhitecturi de comunicaţii şi date sunt necesare în contextul transnaţional, în aşa fel încât infrastructura pentru identitate electronică existentă a statelor membre să fie interoperabilă. 3.3.8. Managementul comunicaţiilor securizate Furnizarea schimbului de date sigur, certificat, criptat şi înregistrat reclamă, de asemenea, funcţii de administrare, care includ: - managementul serviciului pentru asigurarea supervizării tuturor activităţilor ce privesc comunicaţiile privind identificarea, autentificarea, autorizarea, transportul de date etc., incluzând accesul, emiterea, revocarea şi auditul; – serviciul de înregistrare pentru a asigura emiterea de autorizaţii potrivite, acces la servicii prin localizarea prealabilă şi verificarea încrederii serviciului; – jurnalizarea serviciului pentru a asigura înregistrarea schimburilor de date, executată adecvat, pentru păstrarea evidenţelor şi arhivare, atunci când este necesar. 3.3.9. Servicii publice agregate Serviciile publice agregate sunt constituite prin gruparea unui număr de servicii publice de bază ce sunt accesate într-un mod sigur şi controlat. Aceste funcţii pot fi furnizate de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice de orice nivel, adică local, regional, naţional. (a se vedea imaginea asociată) Figura 13*). Plasarea serviciilor publice agregate în cadrul Modelului conceptual de servicii publice────────── *) Figura 13 este reprodusă în facsimil.────────── Agregarea serviciilor se intenţionează a fi prezentată utilizatorilor ca un singur serviciu. În spatele unui serviciu agregat tranzacţiile pot fi implementate transfrontalier, transsectorial sau între autorităţile şi instituţiile administraţiei publice. Serviciile agregate se realizează prin mecanisme adaptate la cerinţe operaţionale specifice. În cazul cel mai general, este necesar un anumit nivel de logică operaţională pentru implementarea cerinţelor, iar mecanismul de implementare poate lua diferite forme, precum orchestrarea sau soluţii de tip Business Process Management, toate incluse în infrastructurile cu acces de tip portal. În prezent, utilizatorii se aşteaptă să poată accesa serviciile publice nu numai prin intermediul portal-urilor sau site-urilor guvernamentale, ci şi prin intermediarii cu care sunt în contact în mod regulat. De aceea, serviciile publice ar trebui dezvoltate astfel încât să poată fi uşor integrate în site-urile intermediarilor, prin mecanisme precum aplicaţiile compozite (mash-ups) şi widget-uri, fără ca administraţia să piardă responsabilitatea pentru serviciul în sine, şi cu indicaţii clare care să permită stabilirea diferenţei dintre serviciile publice şi serviciile private. Dacă serviciile publice sunt furnizate de intermediari, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice vor stabili un proces de autorizare pentru a determina ce funcţii de bază publice pot fi divulgate şi către ce intermediar, precum şi certificarea intermediarilor pentru a stabili încrederea între utilizatori şi furnizorii de servicii. 3.4. Aplicaţii ale modelului conceptual Puterea modelului conceptual este dată de flexibilitatea de a crea servicii diferite agregate prin combinarea serviciilor publice componente de la o gamă variată de furnizori. Utilizând modelul conceptual, potenţialul de a agrega diferite servicii este ridicat. Exemplul transfrontalier Figura 14 ilustrează un serviciu public european aplicat prin combinarea de servicii publice de bază, în acest caz accesul la registrele de bază naţionale, aplicate în diferite state membre. (a se vedea imaginea asociată) Figura 14*). Aplicaţii ale modelului conceptual - exemplul transfrontalier.────────── *) Figura 14 este reprodusă în facsimil.────────── Atunci când colaborează la crearea unor servicii publice europene, administraţia publică trebuie să utilizeze o taxonomie comună pentru serviciile publice de bază şi să convină asupra unor cerinţe minime de serviciu privind schimbul securizat de date. Exemplul transsectorial Aplicarea modelului conceptual combină servicii publice de bază provenind din diferite sectoare în scopul furnizării unor noi servicii complexe aşa cum este exemplificat în figura de mai jos. (a se vedea imaginea asociată) Figura 15*). Aplicaţii ale modelului conceptual - exemplul transsectorial────────── *) Figura 15 este reprodusă în facsimil.────────── 4. Niveluri de interoperabilitate Acest capitol descrie patru niveluri de interoperabilitate (vezi fig. 16). Fiecare merită o atenţie specială atunci când este stabilit un nou serviciu public european sau naţional. Punerea în practică a modelului conceptual pentru servicii intrasectoriale/ transfrontaliere impune ca fiecare dintre aceste niveluri să fie luat în considerare. Înfiinţarea unui nou serviciu public naţional este rezultatul acţiunii directe a administraţiei publice, necesitând noi acorduri de parteneriat bilaterale, multilaterale sau europene. În cazul în care înfiinţarea unui nou serviciu este consecinţa directă a noii legislaţii a UE, domeniul de aplicare, priorităţile şi resursele necesare pentru stabilirea şi operarea serviciului trebuie să fie definite în momentul în care se adoptă în legislaţia naţională. Cu toate acestea, sprijinul politic este necesar şi în cazurile în care noile servicii nu sunt direct legate de o nouă legislaţie, dar sunt create pentru a oferi servicii publice centrate pe utilizator, mai bune sau mai multe. Pentru o cooperare eficientă, toate părţile interesate implicate trebuie să ajungă la o viziune comună, să convină asupra acţiunilor şi alinierii priorităţilor. Acţiunile la nivel transsectorial/transfrontalier pot fi îndeplinite cu succes doar dacă statele membre alocă resurse şi prioritizează efortul în scopul atingerii obiectivelor comune, conform planificării. (a se vedea imaginea asociată) Figura 16*). Nivele de interoperabilitate────────── *) Figura 16 este reprodusă în facsimil.────────── 4.1. Interoperabilitatea juridică Fiecare autoritate şi instituţie publică ce contribuie la furnizarea unui serviciu public funcţionează în cadrul juridic naţional propriu. Uneori, incompatibilităţi între legislaţiile din diferite state membre, ce lucrează împreună pentru un proiect, fac sarcina mai complexă sau chiar imposibilă, chiar şi în cazul în care o astfel de legislaţie este rezultatul transpunerii europene a directivelor în legislaţia naţională, astfel încât poate apărea necesitatea unor noi iniţiative legislative pentru remedierea unor astfel de situaţii. Atunci când informaţiile sunt schimbate între două state membre pentru a furniza servicii publice juridice europene, validitatea informaţiilor şi protecţia datelor trebuie menţinute în ambele state, respectiv atât în statul expeditor, cât şi în statul destinatar. 4.2. Interoperabilitatea organizaţională Acest aspect al interoperabilităţii se axează pe modul în care organizaţiile, cum ar fi autorităţile şi instituţiile administraţiei publice din state membre diferite sau din sectoare diferite, cooperează pentru atingerea obiectivelor stabilite de comun acord. În practică, interoperabilitatea organizaţională implică integrarea, optimizarea proceselor operaţionale (BP) şi schimbul de date aferente. Interoperabilitatea organizaţională, de asemenea, îşi propune să răspundă cerinţelor comunităţii utilizatorilor prin servicii disponibile, uşor de identificat, accesibile şi centrate pe utilizator. 4.2.1. Alinierea proceselor operaţionale Pentru ca diferite autorităţi şi instituţii publice să fie în măsură să lucreze împreună, în mod eficient şi eficace, şi să furnizeze servicii publice de nivel european, acestea trebuie să alinieze procesele operaţionale (business process - BP) existente sau chiar să definească şi să stabilească noi procese operaţionale. Alinierea proceselor operaţionale presupune documentarea acestora, într-un mod standardizat, astfel încât toate autorităţile şi instituţiile administraţiei publice care contribuie la furnizarea de servicii publice să poată înţelege global procesele operaţionale şi rolul lor. Administraţia publică trebuie să îşi documenteze procesele operaţionale şi să convină asupra modului în care aceste procese urmează să interacţioneze în scopul furnizării unui serviciu public. 4.2.2. Relaţiile organizatorice Prin orientarea către servicii, pe care se bazează modelul conceptual pentru serviciile publice, se înţelege că relaţia dintre furnizorii serviciului şi clienţii serviciului trebuie structurată în mod clar. Aceasta implică găsirea de instrumente pentru formalizarea asistenţei reciproce, a acţiunilor comune şi pentru interconectarea proceselor operaţionale aferente furnizării de servicii. Exemple de astfel de instrumente sunt memorandumurile de înţelegere cu privire la acţiunile comune şi la cooperare şi/sau acordurile la nivel de servicii semnate între instituţiile administraţiei publice participante. Pentru acţiunile transfrontaliere se preferă acordurile multilaterale. Administraţia publică trebuie să îşi clarifice relaţiile organizaţionale, ca parte a creării unui serviciu public. 4.2.3. Managementul schimbării Din moment ce furnizarea unui serviciu public este rezultatul efortului colectiv al părţilor ce produc sau utilizează componente ale serviciilor, managementul schimbării este un proces critic pentru asigurarea acurateţei datelor, precum şi a continuităţii şi fiabilităţii serviciilor oferite către alte autorităţi sau instituţii ale administraţiei publice, cetăţeni sau mediul de afaceri. Pentru a asigura continuitatea furnizării serviciului public, autorităţile care colaborează la furnizarea acestuia trebuie să convină asupra proceselor aferente managementului schimbării. 4.3. Interoperabilitatea semantică Interoperabilitatea semantică permite organizaţiilor să prelucreze informaţiile care provin din surse externe într-un mod inteligibil. Se asigură astfel înţelegerea şi conservarea sensului precis al informaţiilor pe parcursul schimburilor între părţi. Punctul de pornire al interoperabilităţii semantice este crearea unor structuri de date sectoriale care pot fi considerate drept componente de bază. Odată ce acestea au fost create, este nevoie ca organizaţiile participante să convină asupra semnificaţiei informaţiilor schimbate. Date fiind contextele lingvistice, culturale, legale şi administrative diferite din statele membre, acest lucru pune probleme semnificative. Multilingvismul din Uniunea Europeană face ca această chestiune să fie şi mai complexă. În contextul EIF, interoperabilitatea semantică include următoarele aspecte: - interoperabilitatea semantică se referă la semnificaţia structurilor de date şi la relaţiile dintre ele. Include dezvoltarea vocabularului schimburilor de date şi garantează că structurile de date sunt înţelese în acelaşi mod de părţile care comunică. – interoperabilitatea sintactică se referă la descrierea formatului informaţiilor de schimbat în termeni de gramatică, format şi modele. Realizarea interoperabilităţii semantice la nivel european necesită cel puţin respectarea: - proceselor şi metodologiilor convenite pentru dezvoltarea activelor de interoperabilitate semantică; – acordului între comunităţile sectoriale şi transsectoriale cu privire la utilizarea activelor de interoperabilitate semantică la nivelul UE. 4.4. Interoperabilitatea tehnică Interoperabilitatea tehnică se referă la aspectele tehnice de interconectare a sistemelor informatice. Aceasta include aspecte precum specificaţiile de interfaţă, serviciile de interconectare, serviciile de integrare a aplicaţiilor, a datelor, prezentarea şi schimbul de date etc. Instituţiile administraţiei publice au caracteristici specifice la nivel politic, legal, administrativ şi, parţial, semantic, însă interoperabilitatea la nivel tehnic nu este specifică acestora. De aceea, interoperabilitatea tehnică ar trebui asigurată, atunci când este posibil, prin utilizarea unor specificaţii formalizate, fie standarde în temeiul Directivei 98/34/CE, fie specificaţii elaborate de foruri şi consorţii din industria TIC. Atunci când creează servicii publice electronice, administraţia publică trebuie să convină asupra unor specificaţii formalizate pentru garantarea interoperabilităţii tehnice. La nivel guvernamental se va realiza un cadru naţional de arhitectură TIC - Romanian Government Enterprise Architecture Framework, denumit în continuare RGEAF, care va avea în vedere şi interoperabilitatea tehnică a sistemelor informatice. RGEAF se va baza pe arhitectura de referinţă în ceea ce priveşte interoperabilitatea europeană (European Interoperability Reference Architecture, denumit în continuare EIRA. Această arhitectură defineşte elementele componente conceptuale care sunt necesare pentru a construi sisteme informaţionale ce contribuie la realizarea serviciilor publice electronice şi maparea soluţiilor reutilizabile. EIRA realizează extinderea serviciilor către cetăţeni şi mediul de afaceri şi oferă o abordare logică în ceea ce priveşte furnizarea de servicii publice electronice interoperabile la nivel transfrontalier şi intersectorial. Ea defineşte capacităţile necesare pentru promovarea interoperabilităţii ca un set de componente (architecture building blocks - ABBs). Cele 4 caracteristici principale ale EIRA sunt: - terminologie comună pentru atingerea unui nivel minim de coordonare: oferă un set bine definit de blocuri arhitecturale (ABBs) care oferă un minim de înţelegere a celor mai importante componente necesare pentru a construi servicii publice interoperabile; – arhitectura de referinţă pentru furnizarea de servicii publice electronice: oferă un cadru pentru a mapa blocurile de soluţie (re)utilizabile (solution building blocks - SBBs) ale unei soluţii de e-guvernare. Acest lucru permite managerilor de portofoliu de a raţionaliza, gestiona şi documenta portofoliul propriu de soluţii; – neutralitatea tehnologiei şi a produselor şi utilizarea unei arhitecturi orientate spre servicii (AOS): EIRA adoptă un tip de arhitectură orientată spre servicii şi promovează ArchiMate ca instrument de modelare; – alinierea cu EIF şi TOGAF: EIRA este aliniată la Cadrul European de Interoperabilitate (EIF) şi este armonizată în contextul dat de strategia europeană de interoperabilitate (EIS). Viziunea EIRA corespunde nivelurilor de interoperabilitate ale EIF: legal, organizaţional, semantic şi tehnic. În conformitate cu TOGAF, EIRA se concentrează pe arhitectura de nivel înalt, reutilizează terminologia şi paradigmele din TOGAF. 5. Acorduri de parteneriat pentru interoperabilitate Acest capitol propune modul de cooperare între autorităţile şi instituţiile administraţiei publice pentru a sprijini realizarea de servicii publice la nivel naţional sau european. Realizarea unor servicii publice electronice necesită o cooperare între diferite autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice pentru nivelurile de interoperabilitate descrise anterior. Pentru fiecare nivel, organizaţiile implicate trebuie să formalizeze acorduri de parteneriat pentru interoperabilitate. Acordurile trebuie redactate cu suficiente detalii pentru a-şi atinge scopul - acela de a oferi un serviciu public electronic, dar lăsând în acelaşi timp fiecărei organizaţii un grad de autonomie internă. La nivel juridic, caracterul specific şi obligatoriu al acordurilor de interoperabilitate decurge din legislaţie, respectiv din directivele europene şi din transpunerea acestora în legislaţia naţională sau din acorduri bilaterale şi multilaterale care se situează în afara domeniului de aplicare al EIF. La nivel organizaţional, acordurile de interoperabilitate pot lua, de exemplu, forma unor memorandumuri de înţelegere sau a unor acorduri la nivel de servicii, în care se precizează obligaţiile fiecărei părţi care participă la procese operaţionale transfrontaliere. Acordurile de interoperabilitate la nivel organizaţional trebuie să definească nivelurile de serviciu preconizate, procedurile de sprijin/intervenţie, detaliile de contact etc., făcând trimitere, acolo unde este cazul, la nivelurile semantic şi tehnic pe care se bazează. La nivel semantic, acordurile de interoperabilitate pot lua forma unor taxonomii de referinţă, scheme, liste de coduri, dicţionare de date, biblioteci sectoriale ş.a.m.d. La nivel tehnic, acordurile de interoperabilitate includ specificaţiile de interfaţă, protocoalele de comunicare, specificaţiile de mesagerie, formatele de date, specificaţiile de securitate sau specificaţiile de înregistrare dinamică sau de prezentare a serviciului. În vreme ce acordurile de interoperabilitate la nivelurile juridic şi organizaţional vor fi, în genere, foarte specifice pentru serviciul public european în cauză, acordurile de interoperabilitate la nivel tehnic şi, într-o mai mică măsură, la nivel semantic pot adesea reproduce specificaţii formalizate existente. Atunci când creează servicii publice electronice, autorităţile administraţiei publice trebuie să întemeieze acordurile de interoperabilitate pe specificaţiile formalizate existente sau, dacă acestea nu există, ele trebuie să coopereze cu autorităţile administraţiei publice interesate în aceleaşi domenii. 5.1. Selectarea şi evaluarea specificaţiilor formalizate Atunci când autorităţile sau instituţiile publice selectează tehnologii sau specificaţii formalizate pentru asigurarea interoperabilităţii, acestea trebuie să evalueze specificaţii formalizate relevante. Evaluarea va fi dimensionată în conformitate cu nevoile de interoperabilitate ale autorităţii sau instituţiei publice în cauză, utilizând criterii obiective, orientate, în principal, către cerinţe funcţionale din punctul de vedere al interoperabilităţii. Dacă există mai multe specificaţii funcţionale ce întrunesc criteriile funcţionale referitoare la interoperabilitate, pot fi utilizate şi alte criterii, cum ar fi calitatea implementării, suportul tehnic, potenţialul de reutilizare şi utilizarea standardelor deschise. Administraţia publică trebuie să aibă o abordare structurată, transparentă şi obiectivă atunci când evaluează şi selectează specificaţiile formalizate. Pentru ca diferite entităţi administrative să poată colabora în mod eficient şi eficace la furnizarea de servicii publice europene ar putea fi nevoie ca acestea să îşi alinieze procesele operaţionale existente sau să definească şi să aplice procese operaţionale noi. Alinierea proceselor operaţionale presupune documentarea acestora într-un mod stabilit de comun acord şi cu ajutorul unor tehnici de modelare general acceptate, inclusiv a informaţiilor schimbate, astfel încât toate administraţiile publice participante la furnizarea serviciilor publice europene să poată înţelege ansamblul procesului operaţional („end-to-end“) şi rolul care le revine în cadrul acestuia. Documentarea proceselor operaţionale, folosind tehnici de modelare general acceptate şi acorduri asupra modului în care aceste procese ar trebui să fie aliniate pentru furnizarea unui serviciu public, implică găsirea de instrumente pentru formalizarea asistenţei reciproce, a acţiunilor comune şi pentru interconectarea proceselor operaţionale ca parte a furnizării serviciului, de exemplu prin semnarea de acorduri (parteneriat la nivel naţional sau acorduri de tip MoU şi SLA la nivel european) între administraţiile publice participante. În ceea ce priveşte acţiunile transfrontaliere se preferă acordurile multilaterale sau globale europene. 5.2. Specificaţii deschise şi reutilizabile Nivelul de deschidere al specificaţiilor tehnice este un element important pentru posibilitatea partajării şi reutilizării componentelor software rezultate din implementarea specificaţiilor. Dacă principiul specificaţiilor deschise este aplicat în întregime: - toţi beneficiarii au posibilitatea de a contribui la dezvoltarea specificaţiei, iar consultarea publică este parte a procesului de decizie; – specificaţiile sunt disponibile pentru oricine pentru consultare; – drepturile de proprietate ale specificaţiilor sunt licenţiate conform legii în aşa fel încât să permită implementarea atât de software comercial, cât şi de soluţii de tip open source. Datorită impactului pozitiv asupra interoperabilităţii, utilizarea specificaţiilor deschise caracterizate de proprietăţile anterior menţionate, precum şi datorită posibilităţii partajării şi reutilizării softului rezultat din astfel de specificaţii, utilizarea specificaţiilor deschise este încurajată pentru sistemele informatice destinate furnizării unor servicii publice. În cazuri specifice, autorităţile publice pot decide să utilizeze şi altfel de specificaţii dacă cerinţele de interoperabilitate nu sunt îndeplinite de specificaţiile deschise. Cu excepţia cazului când sunt implementate sisteme sau soluţii inovative, administraţia publică va alege soluţii mature care au o prezenţă solidă pe piaţă. Atunci când creează servicii publice, administraţia publică trebuie să favorizeze specificaţiile deschise, cu luarea în considerare în mod corespunzător a gradului de acoperire a necesităţilor funcţionale, a nivelului de maturitate şi a sprijinului de piaţă pentru acestea. 5.3. Contribuţia la procesul de standardizare În anumite cazuri, administraţia publică poate constata că nu există specificaţii formalizate potrivite cu cerinţele dintr-un anumit domeniu. Dacă trebuie definite noi specificaţii, administraţia publică fie va dezvolta singură aceste specificaţii şi va publica rezultatele, fie va solicita realizarea acestui lucru către organizaţiile care se ocupă de standardizare. Există situaţii când specificaţiile disponibile trebuie să fie îmbunătăţite, dar procesul poate fi îndelungat. În aceste cazuri, administraţia publică trebuie să se implice în mod activ în procesul de standardizare. Administraţia publică are obligaţia de a-şi asuma rolul de lider sau de a participa activ la eforturile de standardizare legate de necesităţile ei. 8. Guvernanţa interoperabilităţii Datorită caracteristicilor transsectoriale şi transfrontaliere, serviciile publice operează într-un mediu complex, în continuă schimbare. Asigurarea interoperabilităţii dintre mijloacele legale, procesele operaţionale, schimbul de informaţii, servicii şi componente de bază pentru livrarea unor servicii publice la nivel naţional sau european este o sarcină permanentă deoarece interoperabilitatea poate fi perturbată de orice modificări ale mediului: legislative, cerinţe noi ale mediului de afaceri, ale cetăţeanului sau ale organizaţiilor publice sau chiar schimbări tehnologice. Chiar dacă interoperabilitatea este menţinută pentru un anumit serviciu public, furnizarea acesteia este deseori bazată pe componente comune altor servicii publice. Aceste componente rezultate din acordurile de interoperabilitate, altele decât în scopul serviciilor publice, trebuie să fie, la rândul lor, disponibile. Mai mult, cum componentele comune în diverse acorduri de interoperabilitate sunt rezultate din colaborarea la nivele diferite (local, regional, naţional, european) coordonarea şi monitorizarea trebuie realizate holistic. Administraţia publică trebuie să instituie la toate nivelurile administrative un cadru de guvernanţă a activităţilor lor aferente interoperabilităţii. Atunci când operează şi furnizează un serviciu public electronic, administraţia publică trebuie să garanteze că se asigură continuitatea în timp a interoperabilităţii. 7. Abrevieri şi glosar 7.1. Abrevieri
┌────────┬─────────────────────────────┐
│ │Interacţiunea între diferite │
│A2A │entităţi ale administraţiei │
│ │publice │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Interacţiunea între │
│A2B │administraţia publică şi │
│ │mediul de afaceri │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Interacţiunea între │
│A2C │administraţia publică şi │
│ │cetăţean │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Interacţiunea între │
│ABC │administraţia publică, mediul│
│ │de afaceri, cetăţean │
├────────┼─────────────────────────────┤
│CE │Comisia Europeană │
├────────┼─────────────────────────────┤
│AOS │Arhitectură orientată spre │
│ │servicii │
├────────┼─────────────────────────────┤
│EIS │Strategia europeană de │
│ │interoperabilitate │
├────────┼─────────────────────────────┤
│UE │Uniunea Europeană │
├────────┼─────────────────────────────┤
│LUPE │Licenţa publică a Uniunii │
│(EUPL) │Europene │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Furnizarea interoperabilă de │
│ │servicii paneuropene de │
│IDABC │e-guvernare către │
│ │administraţiile publice, │
│ │cetăţeni şi mediul de afaceri│
├────────┼─────────────────────────────┤
│TIC │Tehnologia informaţiei şi │
│ │comunicaţiilor │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Soluţii de interoperabilitate│
│ISA │pentru administraţiile │
│ │publice europene │
├────────┼─────────────────────────────┤
│MoU │Memorandum de înţelegere │
├────────┼─────────────────────────────┤
│SM │Stat membru │
├────────┼─────────────────────────────┤
│CNI │Cadrul Naţional de │
│ │Interoperabilitate │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Observatorul naţional al │
│NIFO │cadrului de │
│ │interoperabilitate │
├────────┼─────────────────────────────┤
│OSOR │Open Source Observatory and │
│ │Repository │
├────────┼─────────────────────────────┤
│MAE │Ministerul Afacerilor Externe│
├────────┼─────────────────────────────┤
│MAI │Ministerul Afacerilor Interne│
├────────┼─────────────────────────────┤
│MJ │Ministerul Justiţiei │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Direcţia Regim Permise de │
│DRPCIV │Conducere şi Înmatriculare │
│ │Autovehicule │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Direcţia pentru Evidenţa │
│DEPABD │Persoanelor şi Administrarea │
│ │Bazelor de Date │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ONRC │Oficiul Naţional al │
│ │Registrului Comerţului │
├────────┼─────────────────────────────┤
│IGPR │Inspectoratul General al │
│ │Poliţiei Române │
├────────┼─────────────────────────────┤
│SEMIC.EU│Centrul european de │
│ │interoperabilitate semantică │
├────────┼─────────────────────────────┤
│SLA │Acord la nivel de servicii │
├────────┼─────────────────────────────┤
│SOA │Service Oriented Architecture│
└────────┴─────────────────────────────┘
7.2. Glosar
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │În contextul de faţă │
│ │trebuie înţeleasă ca │
│ │accesibilitate web, │
│ │ceea ce înseamnă că │
│ │oricine, inclusiv │
│ │persoanele cu │
│ │dizabilităţi, poate │
│ │percepe, înţelege, │
│ │naviga şi interacţiona │
│ │cu internetul şi poate │
│ │avea ocazia de a aduce │
│Accesibilitate│o contribuţie în │
│ │societate. │
│ │În vreme ce │
│ │accesibilitatea este un│
│ │concept mai larg, │
│ │eAccesibilitatea are │
│ │drept obiectiv să │
│ │garanteze că persoanele│
│ │cu dizabilităţi şi │
│ │persoanele în vârstă │
│ │pot accesa TIC în │
│ │aceeaşi măsură ca │
│ │oricare alte persoane. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Activităţile │
│ │administrative pe care │
│ │întreprinderile le │
│ │realizează exclusiv în │
│Sarcină │scopul de a îndeplini │
│administrativă│obligaţiile legale │
│ │(http://ec.europa.eu/ │
│ │enterprise/policies/ │
│ │better-regulation/ │
│ │glossary/index_en.htm) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Termen generic utilizat│
│ │în cadrul modelului │
│ │conceptual EIF pentru │
│ │serviciile publice │
│ │pentru a face referire │
│Servicii │la un set de servicii │
│publice │publice de bază, │
│complexe │accesate în mod │
│ │securizat şi controlat │
│ │înainte de a fi │
│ │combinate şi furnizate │
│ │ca un întreg către │
│ │utilizatorii finali. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │O sursă autentică de │
│ │informaţii este │
│ │informaţia stocată o │
│Sursă │singură dată şi care │
│autentică │este considerată a fi │
│ │corectă, astfel încât │
│ │să servească drept bază│
│ │pentru reutilizare. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Serviciile publice de │
│ │bază reprezintă │
│ │componentele │
│ │fundamentale de │
│ │servicii din care se │
│ │pot construi servicii │
│Servicii │publice europene. │
│publice de │Conform modelului │
│bază │conceptual EIF, sunt │
│ │trei tipuri │
│ │fundamentale de │
│ │servicii publice de │
│ │bază: registre de bază,│
│ │facilitatori de │
│ │interoperabilitate şi │
│ │servicii externe. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Surse autentice de │
│ │informaţii în controlul│
│ │unei administraţii │
│ │publice. De exemplu: │
│Registre de │registre de persoane, │
│bază │vehicule, societăţi │
│ │comerciale, │
│ │autorizaţii, cod TVA, │
│ │amplasamente, clădiri, │
│ │drumuri etc. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Abordare referitoare la│
│ │construirea sistemelor │
│ │informatice de la │
│ │arhitectură la │
│ │aplicare, în care │
│ │sistemul informatic │
│ │este definit drept un │
│Abordare │ansamblu sau un agregat│
│modulară │de componente care │
│ │conţin date şi │
│ │funcţionalităţi în grup│
│ │care mai pot fi │
│ │reutilizate ca „module“│
│ │pentru construirea │
│ │altor servicii publice │
│ │sau sisteme │
│ │informatice. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Un proces operaţional │
│ │reprezintă o secvenţă │
│ │de activităţi conexe │
│ │care creează valoare │
│ │prin transformarea │
│Proces │elementelor de intrare │
│operaţional │(input) în elemente de │
│ │ieşire (output) mai │
│ │valoroase. Acest lucru │
│ │poate fi realizat de │
│ │participarea umană, de │
│ │sisteme TIC sau de │
│ │ambele. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Un set de servicii şi │
│ │facilităţi specifice │
│ │pentru uzul unei │
│ │comunităţi specifice şi│
│ │interacţiunile │
│ │aferente, obiectivul │
│ │fiind acela de a │
│ │facilita cooperarea în │
│ │vederea atingerii unor │
│ │obiective comune. În │
│ │mod obişnuit, │
│ │serviciile sunt │
│ │servicii de comunicaţii│
│ │şi încorporează un │
│ │depozit pentru │
│ │obiectele, │
│Platformă de │informaţiile, │
│colaborare │materialele schimbate │
│ │etc. │
│ │Un exemplu semnificativ│
│ │este platforma │
│ │ePractice.eu, │
│ │proiectată în scopul de│
│ │a permite │
│ │reprezentanţilor │
│ │administraţiilor │
│ │publice care participă │
│ │la furnizarea de │
│ │servicii publice să │
│ │beneficieze reciproc de│
│ │rezultatele, │
│ │cunoştinţele şi │
│ │experienţa lor. Alte │
│ │exemple sunt OSOR.eu şi│
│ │SEMIC.eu │
└──────────────┴───────────────────────┘
┌───────────────────┬────────────────────┐
│ │Software specific │
│ │care fie este │
│ │elaborat intern, în │
│ │cadrul unei │
│ │organizaţii (în │
│ │cazul EIF, o │
│ │administraţie │
│ │publică), fie │
│ │elaborat pentru │
│ │organizaţia │
│ │respectivă de către │
│ │un contractant │
│ │astfel încât să │
│Program informatic │satisfacă cerinţele │
│(software) │specifice ale │
│customizat │organizaţiei │
│ │respective. În cele │
│ │mai multe cazuri, │
│ │software-ul │
│ │customizat este │
│ │plătit integral de │
│ │organizaţie care │
│ │devine, implicit, │
│ │proprietarul │
│ │software-ului │
│ │respectiv şi deţine │
│ │toate drepturile │
│ │pentru utilizarea │
│ │ulterioară a │
│ │acestuia. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Orice colecţie de │
│ │date destinate │
│ │utilizării │
│ │(prelucrare, │
│ │stocare, interogare │
│ │etc.) de un sistem │
│ │de informaţii. În │
│ │mod obişnuit, un │
│ │depozit de date │
│ │conţine informaţii │
│ │structurale şi │
│ │semantice │
│ │suplimentare cu │
│ │privire la datele │
│Depozit de date │respective, fiind │
│ │conceput astfel │
│ │încât să ajute la │
│ │utilizarea datelor │
│ │(modele de date, │
│ │relaţii între │
│ │elementele de date, │
│ │metadate etc.). │
│ │Poate furniza │
│ │funcţionalităţi │
│ │specifice strâns │
│ │legate de datele │
│ │stocate în depozit │
│ │(căutare, indexare │
│ │etc.). │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Modul în care datele│
│Reprezentarea │sunt exprimate │
│datelor │simbolic în sistem │
│ │binar în computer. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Informaţie sau │
│ │obiect înregistrat │
│ │care poate fi tratat│
│ │ca o unitate (a se │
│ │vedea specificaţiile│
│Document │MOREQ la adresa │
│ │http://ec.europa.eu/│
│ │transparency/ │
│ │archival_policy/ │
│ │moreq/doc/ │
│ │moreq2_spec.pdf) │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │eIncluziunea │
│ │(incluziunea │
│ │electronică) are │
│ │drept obiectiv │
│ │prevenirea │
│ │riscurilor de │
│ │„excluziune │
│ │digitală“, adică de │
│ │a garanta că │
│eIncluziune │persoanele │
│ │dezavantajate nu │
│ │sunt lăsate deoparte│
│ │şi de a evita noi │
│ │forme de excluziune │
│ │din cauza lipsei de │
│ │competenţe digitale │
│ │sau a lipsei │
│ │accesului la │
│ │internet. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │eGuvernarea │
│ │(„guvernarea │
│ │electronică“) se │
│ │referă la utilizarea│
│ │instrumentelor şi │
│ │sistemelor puse la │
│eGuvernare │dispoziţie de │
│ │tehnologia │
│ │comunicaţiilor (TIC)│
│ │pentru furnizarea de│
│ │servicii publice mai│
│ │bune pentru cetăţeni│
│ │şi mediul de │
│ │afaceri. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Conform │
│ │Regulamentului (UE) │
│ │nr. 910/2014 al │
│ │Parlamentului │
│ │European şi al │
│ │Consiliului din 23 │
│Semnătură │iulie 2014 privind │
│electronică │identificarea │
│ │electronică şi │
│ │serviciile de │
│ │încredere pentru │
│ │tranzacţiile │
│ │electronice pe piaţa│
│ │internă │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Electronic Identity,│
│ │Authentication, │
│EIDAS │eSignature │
│ │(Regulamentul nr. │
│ │910/2014) │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Certificarea │
│ │electronică │
│ │reprezintă aplicarea│
│ │unei semnături │
│ │electronice de către│
│ │o persoană sau │
│ │entitate autorizată,│
│ │într-un context │
│ │specific, într-un │
│ │scop specific. Cel │
│ │mai adesea se │
│Certificare │utilizează pentru a │
│electronică │indica faptul că un │
│ │anumit proces de │
│ │validare a fost │
│ │executat şi că │
│ │semnatarul atestă un│
│ │rezultat dat. În │
│ │cazul cel mai simplu│
│ │poate reprezenta pur│
│ │şi simplu │
│ │confirmarea unui │
│ │fapt de către o │
│ │persoană autorizată.│
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │O înregistrare în │
│ │formă electronică (a│
│ │se vedea │
│ │specificaţiile MOREQ│
│Înregistrări │la adresa http:// │
│electronice │ec.europa.eu/ │
│ │transparency/ │
│ │archival_policy/ │
│ │moreq/doc/ │
│ │moreq2_spec.pdf). │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Activităţile │
│ │necesare pentru │
│ │crearea unui │
│Procesul de creare │serviciu public │
│a unui serviciu │european (EPS - │
│public european │European public │
│ │service), în baza │
│ │cărora acesta este │
│ │gata pentru a fi │
│ │utilizat. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Strategia europeană │
│ │privind │
│ │interoperabilitatea │
│ │(EIS) furnizează │
│ │baza pentru │
│ │definirea cadrului │
│ │organizaţional, │
│ │financiar şi │
│ │operaţional │
│Strategia europeană│(inclusiv │
│privind │guvernanţa) necesar │
│interoperabilitatea│pentru asigurarea │
│(EIS) │sprijinului constant│
│ │pentru │
│ │interoperabilitatea │
│ │transfrontalieră şi │
│ │trans-sectorială, │
│ │precum şi pentru │
│ │schimbul de │
│ │informaţii între │
│ │administraţiile │
│ │publice europene. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Prin „serviciu │
│ │public european“ se │
│ │înţelege un serviciu│
│Servicii publice │public furnizat de │
│europene │administraţiile │
│ │publice, fie între │
│ │ele, fie către │
│ │întreprinderile şi │
│ │cetăţenii europeni. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Specificaţiile │
│ │formalizate sunt fie│
│ │standarde elaborate │
│ │în temeiul │
│Specificaţii │Directivei UE 98/34,│
│formalizate │fie specificaţii │
│ │stabilite de │
│ │forurile şi │
│ │consorţiile din │
│ │industria TIC. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Informaţiile │
│ │reprezintă date │
│ │îmbogăţite semantic,│
│Informaţii │de exemplu colecţii │
│ │de date cărora li │
│ │s-a atribuit │
│ │relevanţă şi scop. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Tehnologie, de │
│ │exemplu computere │
│ │electronice, │
│ │software şi │
│Tehnologia │tehnologii de │
│informaţiei şi │comunicaţii pentru │
│comunicaţiilor │computere, utilizate│
│(TIC) │în scopul de a │
│ │converti, stoca, │
│ │proteja, prelucra, │
│ │transmite şi regăsi │
│ │informaţii. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │O interfaţă este o │
│ │frontieră │
│ │conceptuală sau │
│ │fizică atunci când │
│ │interacţionează două│
│ │(sau mai multe) │
│ │sisteme juridice, │
│Interfaţă │organizaţii, │
│ │procese, │
│ │comunicatori, │
│ │sisteme IT │
│ │independente sau │
│ │orice variaţie/ │
│ │combinaţie a │
│ │acestora. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Capacitatea unor │
│ │organizaţii │
│ │distincte şi diverse│
│ │de a interacţiona în│
│ │scopul realizării │
│ │unor obiective care │
│ │aduc beneficii │
│ │reciproce şi sunt │
│ │convenite mutual, │
│ │care implică │
│ │partajarea de │
│Interoperabilitate │informaţii şi │
│ │cunoştinţe între │
│ │organizaţii prin │
│ │intermediul │
│ │proceselor │
│ │profesionale pe care│
│ │acestea le sprijină,│
│ │utilizând schimbul │
│ │de date între │
│ │respectivele sisteme│
│ │TIC deţinute de │
│ │acestea. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Acordurile scrise de│
│ │interoperabilitate │
│ │sunt documente │
│ │concrete şi │
│ │obligatorii care │
│Acorduri de │stabilesc obligaţii │
│interoperabilitate │precise pentru cele │
│ │două părţi care │
│ │cooperează printr-o │
│ │interfaţă în scopul │
│ │realizării │
│ │interoperabilităţii.│
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Un cadru de │
│ │interoperabilitate │
│ │reprezintă o │
│ │abordare comună a │
│ │interoperabilităţii │
│ │din partea unor │
│ │organizaţii care │
│ │doresc să conlucreze│
│ │în scopul furnizării│
│ │în comun de servicii│
│ │publice. În cadrul │
│Cadrul de │domeniului de │
│interoperabilitate │aplicare al acestuia│
│ │se specifică un set │
│ │de elemente comune, │
│ │cum ar fi │
│ │vocabularul, │
│ │conceptele, │
│ │principiile, │
│ │politicile, │
│ │orientările, │
│ │recomandările, │
│ │standardele, │
│ │specificaţiile şi │
│ │practicile. │
├───────────────────┼────────────────────┤
│ │Guvernanţa │
│ │interoperabilităţii │
│ │acoperă relaţiile de│
│ │proprietate, │
│ │definiţia, │
│ │dezvoltarea, │
│ │mentenanţa, │
│ │monitorizarea, │
│ │promovarea şi │
│ │implementarea │
│ │cadrelor de │
│ │interoperabilitate │
│ │în contextul unor │
│ │organizaţii care │
│ │conlucrează în │
│Guvernanţa │vederea furnizării │
│interoperabilităţii│de servicii │
│ │(publice). Este o │
│ │funcţie de nivel │
│ │înalt care │
│ │furnizează direcţia │
│ │de ansamblu, │
│ │structurile şi │
│ │procesele │
│ │organizaţionale în │
│ │scopul asigurării │
│ │faptului că prin │
│ │cadrele de │
│ │interoperabilitate │
│ │se sprijină şi se │
│ │extind strategiile │
│ │şi obiectivele │
│ │organizaţiilor. │
└───────────────────┴────────────────────┘
┌──────────────────┬───────────────────┐
│ │Nivelurile de │
│ │interoperabilitate │
│ │clasifică │
│ │preocupările în │
│ │materie de │
│ │interoperabilitate │
│ │în funcţie de │
│Niveluri de │persoana sau │
│interoperabilitate│obiectivul vizat(ă)│
│ │şi includ, într-un │
│ │context politic │
│ │dat, │
│ │interoperabilitatea│
│ │juridică, │
│ │organizaţională, │
│ │semantică şi │
│ │tehnică. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Se referă, în │
│ │general, la │
│ │sistemele actuale │
│ │care realizează │
│ │încă funcţii │
│ │esenţiale sau │
│ │furnizează acces la│
│ │datele esenţiale, │
│ │dar care utilizează│
│ │tehnologii mai │
│ │vechi/ │
│ │nestandardizate, │
│ │creează dificultăţi│
│ │la integrarea cu │
│ │sisteme mai noi şi │
│Sistemele │a căror înlocuire │
│existente │este percepută ca │
│ │fiind dificilă sau │
│ │costisitoare. În │
│ │mod concret, orice │
│ │sistem IT, │
│ │indiferent de │
│ │generaţie, inclusiv│
│ │unul care a fost │
│ │implementat recent,│
│ │dar care nu a fost │
│ │proiectat de la bun│
│ │început în vederea │
│ │reutilizării sau │
│ │integrării cu alte │
│ │sisteme, poate fi │
│ │clasificat în │
│ │această categorie. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Interconectarea │
│ │sistemelor se │
│ │referă la │
│ │comunicaţiile │
│ │dintre sisteme care│
│ │operează mai mult │
│ │sau mai puţin │
│ │independent │
│ │(asincron) şi ale │
│ │căror stări interne│
│ │nu sunt puternic │
│ │interdependente. │
│ │Interconectarea ia │
│ │forma mesajelor │
│ │transmise între │
│ │sistemele în cauză,│
│ │de regulă │
│Interconectarea │implementate │
│sistemelor │printr-un nivel │
│ │intermediar sau un │
│ │sistem de punere în│
│ │aşteptare, astfel │
│ │încât │
│ │sistemul-ţintă │
│ │tratează cererea în│
│ │modul şi în │
│ │momentul în care │
│ │poate face acest │
│ │lucru. Astfel, │
│ │sistemul-ţintă │
│ │poate să nu fie │
│ │disponibil la │
│ │momentul cererii, │
│ │iar aceasta este │
│ │pusă în aşteptare │
│ │în vederea unei │
│ │acţiuni ulterioare.│
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Un acord bilateral │
│ │sau multilateral │
│ │între două sau mai │
│ │multe organizaţii │
│ │care stabileşte un │
│ │set de domenii şi │
│ │mijloace de │
│ │cooperare, │
│ │colaborare sau alt │
│ │mod de asistenţă │
│Acord de │reciprocă. Natura │
│parteneriat │exactă a acestor │
│ │activităţi depinde │
│ │de natura celor │
│ │două (sau mai │
│ │multe) organizaţii,│
│ │domeniul de │
│ │activitate în cauză│
│ │şi domeniul de │
│ │aplicare al │
│ │cooperării │
│ │preconizate. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Un canal reprezintă│
│ │un mijloc utilizat │
│ │de o administraţie │
│ │publică pentru a │
│ │interacţiona şi │
│ │furniza servicii │
│ │utilizatorilor săi,│
│ │precum şi un mijloc│
│ │pentru utilizatori │
│ │de a contacta │
│ │instituţiile │
│ │administraţiei │
│ │publice în scopul │
│ │obţinerii de │
│ │servicii publice. │
│ │Termenul │
│ │„utilizator“ │
│ │include cetăţeni, │
│ │întreprinderi şi │
│ │organizaţii de │
│ │consumatori de │
│ │servicii publice. │
│ │Setul de „mijloace“│
│ │posibile pentru │
│ │furnizarea │
│ │electronică se │
│ │modifică în │
│ │permanenţă, iar în │
│ │prezent include │
│ │tehnologii web, │
│ │telefonie, mijloace│
│ │de informare pe │
│Furnizare pe │suport hârtie, │
│canale multiple │contacte personale │
│ │ş.a.m.d., aplicaţii│
│ │ale acestor │
│ │tehnologii, precum │
│ │internet, e-mail, │
│ │SMS, centrale de │
│ │apel, ghişee de │
│ │servicii, precum şi│
│ │dispozitive pentru │
│ │accesarea │
│ │respectivelor │
│ │aplicaţii, precum │
│ │computere │
│ │personale, │
│ │telefoane mobile, │
│ │chioşcuri sau │
│ │televiziune │
│ │digitală. │
│ │Furnizarea pe │
│ │canale multiple se │
│ │referă la │
│ │furnizarea de │
│ │servicii publice în│
│ │mod simultan şi │
│ │independent prin │
│ │intermediul a două │
│ │sau mai multe │
│ │astfel de canale, │
│ │care pot fi │
│ │selectate de │
│ │utilizator în │
│ │funcţie de │
│ │necesităţile sale. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │CNI-urile sunt │
│ │cadre de │
│ │interoperabilitate │
│Cadrul naţional de│definite de statele│
│interoperabilitate│membre în mod │
│(CNI) │individual în │
│ │scopul guvernării │
│ │sistemelor şi │
│ │infrastructurii IT │
│ │în propriile ţări. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │A se vedea cele 10 │
│ │criterii care │
│ │definesc │
│ │software-ul cu │
│ │sursă deschisă pe │
│ │site-ul Open Source│
│Surse deschise sau│Initiative: http://│
│software cu sursă │www.opensource.org/│
│deschisă (OSS - │docs/osd │
│Open Source │O definiţie │
│Software) │alternativă (sau │
│ │software gratuit) │
│ │se poate găsi la │
│ │adresa: http:// │
│ │www.gnu.org/ │
│ │philosophy/ │
│ │free-sw.html │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Open Source │
│ │Observatory and │
│ │Repository pentru │
│ │administraţiile │
│ │publice europene │
│ │(OSOR) este o │
│Open Source │platformă destinată│
│Observatory and │schimbului de │
│Repository (OSOR) │informaţii, │
│ │experienţă şi │
│ │coduri OSS în │
│ │scopul utilizării │
│ │în administraţiile │
│ │publice (http:// │
│ │www.osor.eu/). │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Gruparea şi │
│ │execuţia │
│ │secvenţială a unor │
│ │seturi de │
│ │tranzacţii care │
│ │implică utilizarea │
│ │altor servicii şi │
│ │funcţionalităţi, în│
│ │conformitate cu │
│ │regulile │
│ │operaţionale │
│ │încorporate în unul│
│ │sau mai multe │
│ │procese │
│ │operaţionale │
│ │documentate, cu │
│ │obiectivul final de│
│ │a realiza sau │
│ │furniza o altă │
│ │funcţie sau │
│ │serviciu cu valoare│
│ │adăugată. │
│Orchestrare │Orchestrarea este │
│ │strâns legată de │
│ │conceptul de │
│ │workflow. În mod │
│ │obişnuit, │
│ │orchestrarea │
│ │implică executarea │
│ │unui set de │
│ │procese, descrise │
│ │în limbaj standard,│
│ │de către un „motor │
│ │de orchestrare“, │
│ │care poate fi │
│ │configurat şi este │
│ │capabil să execute │
│ │apelurile de │
│ │serviciu necesare │
│ │şi să ruteze │
│ │intrările şi │
│ │ieşirile proceselor│
│ │în conformitate cu │
│ │regulile descrise │
│ │în limbajul │
│ │respectiv. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Unicul interlocutor│
│ │instituţional │
│ │pentru un furnizor │
│ │de servicii dat, │
│ │prin intermediul │
│ │căruia acesta din │
│ │urmă poate colecta │
│ │toate informaţiile │
│ │relevante şi poate │
│Ghişeu unic (Point│completa cu │
│of Single Contact │uşurinţă, la │
│- PoSC) │distanţă şi în mod │
│ │electronic, toate │
│ │procedurile şi │
│ │formalităţile │
│ │pentru accesarea │
│ │unei activităţi de │
│ │serviciu (a se │
│ │vedea articolul 8 │
│ │din Directiva │
│ │Servicii - JO L376 │
│ │din 27.12.2006). │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Software care, în │
│ │general, contra │
│ │unei taxe, poate fi│
│ │utilizat pe un │
│ │număr limitat de │
│ │computere şi/sau de│
│ │către un număr │
│ │limitat de │
│Software brevetat │utilizatori. Modul │
│ │de funcţionare │
│ │intern al │
│ │software-ului │
│ │(codul sursă) nu │
│ │este disponibil │
│ │spre studiere şi/ │
│ │sau modificare de │
│ │către utilizator. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Set de convenţii │
│ │care guvernează │
│ │interacţiunea │
│Protocol │proceselor, │
│ │dispozitivelor şi a│
│ │altor componente în│
│ │cadrul sistemelor │
│ │şi între acestea │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Document(e) produs │
│ │(e) sau primit(e) │
│ │de o persoană sau o│
│ │organizaţie în │
│ │cursul │
│ │operaţiunilor, care│
│ │este păstrat de │
│ │respectiva persoană│
│ │sau organizaţie (a │
│ │se vedea │
│ │specificaţiile │
│ │MOREQ la http:// │
│ │ec.europa.eu/ │
│ │transparency/ │
│ │archival_policy/ │
│ │moreq/doc/ │
│ │moreq2_spec.pdf) │
│ │NOTĂ: │
│ │O înregistrare │
│ │poate încorpora │
│ │unul sau mai multe │
│ │documente (de │
│Înregistrare │exemplu, atunci │
│ │când un document │
│ │are anexe) şi se │
│ │poate prezenta prin│
│ │orice mijloc şi în │
│ │orice format. În │
│ │plus faţă de │
│ │conţinutul │
│ │documentului │
│ │(documentelor) │
│ │trebuie incluse │
│ │informaţiile │
│ │contextuale şi, │
│ │dacă este cazul, │
│ │informaţiile │
│ │structurale (adică │
│ │informaţiile care │
│ │descriu │
│ │componentele │
│ │înregistrării). │
│ │Trăsătura esenţială│
│ │a înregistrărilor │
│ │este că nu pot fi │
│ │modificate. │
└──────────────────┴───────────────────┘
┌──────────────────┬───────────────────┐
│ │Gradul în care un │
│ │modul de software │
│ │sau al unui alt │
│ │produs poate fi │
│Reutilizabilitate │utilizat în alt │
│ │context decât cel │
│ │al scopului său │
│ │original, prevăzut │
│ │sau principal. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Acesta este o │
│ │componentă a │
│ │modelului │
│ │conceptual pentru │
│ │serviciile publice │
│Schimb securizat │europene. │
│de date │Obiectivul său este│
│ │de a garanta că │
│ │toate schimburile │
│ │transfrontaliere de│
│ │date se realizează │
│ │în mod securizat şi│
│ │controlat. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │SEMIC.EU (Semantic │
│ │Interoperability │
│ │Centre Europe) │
│ │reprezintă un │
│ │serviciu şi o │
│ │platformă de │
│Centrul european │colaborare oferite │
│de │de Comisia │
│interoperabilitate│Europeană pentru a │
│semantică │sprijini schimbul │
│(SEMIC.EU) │de active de │
│ │interoperabilitate │
│ │destinate │
│ │utilizării în │
│ │administraţiile │
│ │publice şi │
│ │eGuvernare (http://│
│ │www.semic.eu) │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Activele de │
│ │interoperabilitate │
│ │semantică │
│ │reprezintă o │
│ │componentă a │
│ │activelor de │
│ │interoperabilitate │
│ │şi includ toate │
│ │elementele │
│Active de │nivelului semantic,│
│interoperabilitate│precum cataloage, │
│semantică │vocabulare, │
│ │dicţionare │
│ │multilingve, │
│ │ontologii, tabele │
│ │de corespondenţă, │
│ │reguli de │
│ │corespondenţă, │
│ │descrieri ale │
│ │serviciului, │
│ │categorii şi │
│ │servicii web. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Orientare către │
│ │serviciu înseamnă │
│ │crearea şi │
│Orientare către │utilizarea │
│serviciu │proceselor │
│ │operaţionale │
│ │prezentate sub │
│ │formă de servicii. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Acord formalizat │
│ │între două entităţi│
│ │care cooperează, în│
│ │general, un │
│ │furnizor de │
│ │servicii şi un │
│ │utilizator. Acordul│
│ │se prezintă sub │
│ │forma unui contract│
│ │scris, negociat. În│
│ │general, astfel de │
│ │acorduri definesc │
│ │sisteme de evaluare│
│ │specifice │
│ │(indicatori-cheie │
│ │ai performanţei - │
│ │Key Performance │
│ │Indicators, KPI) │
│ │pentru măsurarea │
│ │prestaţiei │
│ │furnizorului de │
│ │servicii (care, în │
│ │ansamblu, definesc │
│ │„nivelul │
│ │serviciului“) şi │
│ │stabilesc │
│ │angajamente │
│Acord la nivel de │obligatorii privind│
│servicii │atingerea unor │
│ │obiective specifice│
│ │pentru anumiţi KPI,│
│ │la care se adaugă │
│ │acţiuni precum │
│ │măsurile corective.│
│ │Acordurile la nivel│
│ │de servicii pot │
│ │include angajamente│
│ │din partea │
│ │utilizatorului de a│
│ │respecta anumite │
│ │termene de │
│ │notificare, de a │
│ │pune la dispoziţie │
│ │instalaţii sau alte│
│ │resurse necesare │
│ │furnizorului de │
│ │servicii pe │
│ │parcursul │
│ │furnizării │
│ │serviciului, │
│ │soluţionării │
│ │problemelor sau al │
│ │elaborării │
│ │inputului │
│ │furnizorului de │
│ │servicii către │
│ │utilizator. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Service oriented │
│ │architecture este o│
│ │paradigmă pentru │
│ │organizarea şi │
│ │utilizarea unor │
│ │capacităţi │
│ │distribuite care se│
│ │pot afla sub │
│ │controlul unor │
│ │diferiţi │
│ │proprietari. Oferă │
│ │o modalitate │
│ │uniformă de a pune │
│Service Oriented │la dispoziţie, │
│Architecture (SOA)│descoperi şi │
│alternativ │interacţiona cu │
│Arhitectură │capacităţile │
│orientată pe │respective şi de a │
│servicii (AOS) │le utiliza în │
│ │scopul obţinerii │
│ │efectelor dorite, │
│ │în concordanţă cu o│
│ │serie de condiţii │
│ │prealabile şi │
│ │aşteptări │
│ │măsurabile (din │
│ │modelul de │
│ │referinţă OASIS │
│ │pentru SOA: http://│
│ │www.oasis-open.org/│
│ │committees/ │
│ │download.php/19679/│
│ │soa-rm-cs.pdf) │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Astfel cum este │
│ │definit de │
│ │legislaţia │
│ │europeană [la │
│ │articolul1 │
│ │alineatul (6) din │
│ │Directiva 98/34/ │
│ │CE], o specificaţie│
│ │tehnică aprobată de│
│ │un organism de │
│ │standardizare │
│ │recunoscut, având o│
│ │aplicare repetată │
│ │sau continuă, a │
│ │cărei respectare nu│
│ │este obligatorie şi│
│ │care poate fi: │
│ │- un standard │
│ │internaţional: un │
│ │standard adoptat de│
│Standard │către un organism │
│ │internaţional de │
│ │standardizare şi │
│ │pus la dispoziţia │
│ │publicului; │
│ │- un standard │
│ │european: un │
│ │standard adoptat de│
│ │către un organism │
│ │european de │
│ │standardizare şi │
│ │pus la dispoziţia │
│ │publicului; │
│ │- un standard │
│ │naţional: un │
│ │standard adoptat de│
│ │către un organism │
│ │naţional de │
│ │standardizare şi │
│ │pus la dispoziţia │
│ │publicului. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Organizaţie │
│ │abilitată a cărei │
│ │sarcină este de a │
│ │dezvolta standarde │
│ │şi specificaţii, în│
│ │conformitate cu │
│ │cerinţe, proceduri │
│ │şi norme specifice │
│ │şi strict definite │
│ │Organizaţiile de │
│ │standardizare │
│ │includ: │
│ │- organisme de │
│ │standardizare │
│ │recunoscute, cum ar│
│ │fi comitetele │
│ │internaţionale de │
│ │standardizare │
│ │precum Organizaţia │
│ │Internaţională de │
│ │Standardizare │
│ │(ISO), cele trei │
│ │organizaţii │
│ │europene de │
│ │standardizare: │
│ │Comitetul European │
│ │pentru │
│Organizaţie de │Standardizare │
│standardizare │(CEN), Comitetul │
│ │European pentru │
│ │Standardizare │
│ │Electrotehnică │
│ │(CENELEC) şi │
│ │Institutul European│
│ │de Standardizare în│
│ │domeniul │
│ │Telecomunicaţiilor │
│ │(ETSI); │
│ │- iniţiative ale │
│ │forurilor şi │
│ │consorţiilor din │
│ │domeniul │
│ │standardizării, │
│ │precum Organizaţia │
│ │pentru promovarea │
│ │standardelor │
│ │referitoare la │
│ │informaţia │
│ │structurată │
│ │(OASIS), consorţiul│
│ │World Wide Web │
│ │(W3C) sau │
│ │Departamentul de │
│ │inginerie Internet │
│ │(Internet │
│ │Engineering Task │
│ │Force - IETF). │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Taxonomia │
│ │reprezintă │
│ │clasificarea │
│ │terminologiei │
│ │standardizate │
│ │pentru toţi │
│ │termenii utilizaţi │
│ │în cadrul unui │
│ │domeniu de │
│ │cunoştinţe. Într-o │
│ │taxonomie, toate │
│ │elementele sunt │
│ │grupate şi │
│ │clasificate într-o │
│ │ierarhie strictă │
│Taxonomie │reprezentată, de │
│ │obicei, printr-o │
│ │structură │
│ │arborescentă. │
│ │Într-o taxonomie, │
│ │elementele │
│ │individuale trebuie│
│ │să rămână în │
│ │acelaşi domeniu de │
│ │aplicare semantic, │
│ │astfel încât toate │
│ │elementele sunt │
│ │legate semantic, │
│ │într-un anumit │
│ │grad, unele de │
│ │celelalte. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │The Open Group │
│ │Architecture │
│ │Framework (TOGAF) │
│ │Detalii privind │
│TOGAF │utilizarea TOGAF în│
│ │context european: │
│ │https:// │
│ │joinup.ec.europa.eu│
│ │/asset/eia/ │
│ │description │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Un vocabular este │
│ │un set de termeni │
│ │(cuvinte sau │
│Vocabular │expresii) care │
│ │descriu │
│ │informaţiile │
│ │dintr-un anumit │
│ │domeniu. │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Organizarea unui │
│ │proces într-o │
│ │secvenţă de sarcini│
│ │efectuate de seturi│
│Workflow │de actori bine │
│ │stabiliţi care │
│ │îndeplinesc roluri │
│ │date în scopul │
│ │finalizării │
│ │procesului │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │Componentă software│
│ │care încapsulează o│
│ │anumită │
│ │funcţionalitate sau│
│ │care oferă o metodă│
│ │de interfaţare cu │
│ │un sistem │
│widget │informatic, │
│ │concepută pentru a │
│ │fi integrată uşor │
│ │într-o interfaţă │
│ │grafică şi a │
│ │extinde │
│ │funcţionalităţile │
│ │interfeţei │
│ │respective │
└──────────────────┴───────────────────┘
----- 
