Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 85 din 27 septembrie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea comună către Parlamentul European şi Consiliu - Cadrul comun privind contracararea ameninţărilor hibride - Un răspuns al Uniunii Europene JOIN (2016) 18
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 771 din 3 octombrie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1031, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 20 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Constată că s-a generalizat percepţia conform căreia mediul de securitate al UE s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în ce mai fluid, mai periculos şi mai puţin previzibil.
2. Ia act de faptul că există o cerere tot mai mare din partea cetăţenilor europeni, a statelor membre şi a aliaţilor Uniunii ca UE să devină un "furnizor de securitate" şi să îşi îndeplinească astfel rolul de protecţie, într-un mediu de securitate grav alterat.
3. Ia act de faptul că distincţia dintre securitatea internă şi cea externă a devenit mai puţin clară.
Subliniază necesitatea ca UE să abordeze ameninţările generate de instabilitatea din sud şi est printr-o abordare integrată, care să conecteze toate politicile de securitate, din interior şi din exterior, precum şi instrumentele corelative.
4. Observă că, deşi UE nu generează niciun fel de ameninţări hibride, este expusă masiv unor astfel de ameninţări.
5. Salută abordarea preşedintelui Comisiei Europene în discursul său din 14 septembrie 2016 privind Starea Uniunii, care a menţionat modul de viaţă european ca fiind ţintă a tuturor tipurilor de ameninţări hibride.
6. Salută poziţia exprimată de preşedintele Comisiei Europene în discursul său din 14 septembrie 2016 privind Starea Uniunii, aceea că toleranţa nu poate fi exersată în dauna securităţii şi că, deşi statutul de putere globală paşnică (soft power) al UE este un motiv de mândrie, ar fi naiv să credem că este suficient, în contextul unei vecinătăţi din ce în ce mai periculoase.
7. Apreciază faptul că în cazul atacurilor hibride ar trebui să existe un regim sancţionator la nivelul dreptului internaţional, precum şi mecanisme de retorsiune pentru situaţia în care entităţile care desfăşoară atacuri hibride nu se supun dreptului internaţional.
Consideră că şi Uniunea Europeană ar trebui să dispună de mecanisme de retorsiune proprii, proporţionale cu riscul implicat.
8. Consideră că, într-adevăr, apărarea modului de viaţă european, cu alte cuvinte apărarea valorilor şi principiilor fundamentale ale Uniunii, reprezintă cel mai înalt obiectiv în care solidaritatea trebuie să se manifeste plenar şi că acţiunile de respingere a atacurilor hibride merită orice efort şi o mobilizare generală fără rezerve.
9. Apreciază faptul că diferitele tipuri de ameninţări la adresa unor state membre individuale trebuie considerate drept ameninţări la adresa întregii Uniuni şi că sunt necesare o unitate şi o solidaritate puternică între statele membre, precum şi o politică externă şi de securitate comună coerentă.
În acest context, deplânge încercările unor state membre de a relativiza ameninţări hibride grave şi de a oferi suport politic şi diplomatic unor state terţe, care generează astfel de provocări.
Invită Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisia Europeană să determine motivele care stau la baza unor astfel de acţiuni divergente şi să prezinte Consiliului European un raport în acest sens, cu propuneri de remediere.
10. Consideră că Uniunea Europeană trebuie să adopte imediat măsuri de combatere a degradării mediului strategic, întrucât din cauza multiplicării şi a simultaneităţii crizelor, cu consecinţe imediate chiar asupra teritoriului UE, niciun stat membru nu mai poate acţiona singur, iar europenii trebuie să îşi exercite responsabilităţile în mod colectiv pentru a-şi asigura securitatea.
11. Ia act de faptul că măsurile de combatere a ameninţărilor hibride sunt circumscrise securităţii, menţinerii legii, ordinii şi apărării naţionale, toate acestea fiind elemente care se află în competenţa exclusivă a statelor membre, Uniunea având doar rol de sprijin prin propuneri privind organizarea cadrului instituţional şi luarea de măsuri posibile pentru combaterea ameninţărilor hibride.
12. Salută ideea unei abordări cuprinzătoare, care să permită Uniunii Europene, în coordonare cu statele membre, să contracareze ameninţările hibride, prin crearea de sinergii între toate instrumentele relevante şi prin încurajarea unei cooperări strânse între actorii relevanţi.
13. Salută conştientizarea la nivelul Comisiei Europene a existenţei unor provocări serioase la adresa păcii şi a stabilităţii în vecinătatea estică şi sudică a UE.
Semnalează totuşi că provocările din vecinătatea sudică se află la o scară inferioară celor din vecinătatea estică şi invită Comisia Europeană să includă acest fapt în propunerile sale, întrucât prin desconsiderarea realităţii nu se poate elabora şi pune în aplicare un plan de măsuri viabil.
14. Salută propunerea de menţinere a flexibilităţii definiţiilor privind ameninţările hibride, pentru ca definiţia să poată include marea diversitate de atacuri hibride şi evoluţia acestora.
Îşi exprimă surprinderea că în încercarea de definire a Comisiei Europene sunt incluse doar "(...) amestecul de activităţi coercitive şi subversive, de metode convenţionale şi neconvenţionale (de exemplu, diplomatice, militare, economice, tehnologice), care pot fi utilizate într-un mod coordonat de actorii statali sau nestatali pentru a realiza obiective specifice, rămânând însă sub limita pragului de stare de război declarată oficial", lipsind trăsături fundamentale precum caracterul ostil şi scopul final, care este distrugerea ţintei, adică a "modului de viaţă european".
15. Îşi exprimă acordul faţă de Comisia Europeană care consideră că în acţiunile hibride "(...) se pune accentul pe exploatarea vulnerabilităţilor ţintei vizate", dar respinge ideea că "(...) generarea unei ambiguităţi în scopul împiedicării proceselor decizionale" reprezintă o constantă. Chiar dacă procesul decizional al ţintei poate fi alterat de tactica "cultivării ambiguităţii" de către agresor, reaminteşte Comisiei Europene că atacurile hibride întreprinse de către actorii statali sunt uşor de identificat, adesea pentru că tocmai aceşti actori doresc să fie recunoscuţi ca autori, pentru a pune în evidenţă raportul de forţe care dezavantajează ţinta şi care nu presupune nicio ambiguitate. Reaminteşte Comisiei Europene faptul că în cazul evocat anterior principala vulnerabilitate a ţintei vizate este tocmai raportul de forţe defavorabil.
Consideră că ar trebui operată o distincţie clară în definiţia ameninţărilor hibride, între actorii statali şi actorii nonstatali, întrucât aceştia din urmă ameninţă doar cu acţiuni care au efecte relativ limitate precum propaganda, sabotajele şi actele de terorism.
Consideră că perspectiva menţionată, aceea a raportului de forţe, demonstrează o dată în plus necesitatea unităţii şi acţiunii comune a Uniunii Europene şi a statelor membre.
16. Reaminteşte Comisiei Europene faptul că în definirea ameninţărilor hibride la adresa statelor guvernate pe baze democratice ar fi trebuit precizate şi elementele de continuitate în comparaţia făcută între operaţiunile unor state din timpul războiului rece şi cele actuale, definite ca ameninţări hibride.
Consideră că există o similitudine între acele acţiuni şi cele actuale şi că experienţa trecutului recent nu ar trebui ignorată, întrucât ea poate fi utilă în identificarea şi gestionarea ameninţărilor hibride actuale.
17. Observă, în continuarea analizei privind definiţia ameninţărilor hibride propusă în Comunicare, că formularea privind acţiunile "sub limita pragului de stare de război declarată oficial" este imprecisă, întrucât nu specifică care dintre părţi ar trebui să declare starea de război, şi nu este utilizabilă pentru că, cel mai probabil, entitatea care desfăşoară astfel de acţiuni nu va declara starea de război, tocmai ca tactică a războiului hibrid.
18. Consideră că cele mai semnificative acţiuni necesare pentru atingerea obiectivelor Comunicării examinate sunt: identificarea vulnerabilităţilor care pot afecta structurile şi reţelele naţionale şi paneuropene şi a instrumentelor comune, inclusiv indicatori, capabile să îmbunătăţească protecţia şi rezilienţa infrastructurii critice, înfiinţarea Celulei de fuziune în cadrul Centrului european pentru analiza informaţiilor (INTCEN) şi înfiinţarea punctelor naţionale de contact pentru ameninţări hibride, capabile să asigure cooperarea şi comunicarea cu Centrul de fuziune, înfiinţarea unui Centru de excelenţă pentru combaterea ameninţărilor hibride, adaptarea capacităţilor de apărare cu relevanţă UE, cooperarea Comisiei Europene cu statele membre şi cu industria în cadrul unui parteneriat public-privat pentru securitate cibernetică, elaborarea ghidului pentru îmbunătăţirea securităţii cibernetice a instalaţiilor, utilizarea de platforme şi reţele de schimb de informaţii, examinarea aplicabilităţii şi implicaţiilor practice ale clauzelor de solidaritate şi apărare în situaţia atacurilor hibride grave şi cu arie largă.
19. Consideră că adoptarea unor măsuri de contracarare a ameninţărilor hibride impune cunoaşterea şi evaluarea în detaliu a celor deja utilizate.
Salută în special ideea creării unui centru de excelenţă pentru abordarea ameninţărilor hibride, care să analizeze printre altele şi cercetarea modului în care au fost aplicate strategiile hibride.
Îşi exprimă speranţa că o asemenea cercetare va conţine cel puţin descrierea strategiei/acţiunii hibride, identificarea şi numirea ca atare a principalei surse de riscuri şi ameninţări hibride, precum şi raportul de mărime faţă de riscurile şi ameninţările hibride provocate de alte entităţi, denumirea entităţii care a recurs la astfel de strategii, locul în care au fost aplicate, relaţia acestor acţiuni cu dreptul internaţional şi cu acordurile bilaterale sau multilaterale în vigoare, efectele asupra ţintelor, efectele asupra Uniunii Europene în ansamblu, capacitatea de răspuns a statelor membre sau a Uniunii Europene şi posibilitatea aplicării unor măsuri, precum şi alte informaţii necesare pentru realizarea obiectivelor Uniunii.
Se aşteaptă ca studiile pentru identificarea domeniilor vulnerabile în faţa ameninţărilor hibride să conţină criterii de clasificare şi indicatori comuni, care să includă permeabilitatea mediului de securitate naţională de a fi infiltrat cu agenţi ai unor entităţi ostile, vulnerabilitatea angajaţilor din structurile de securitate naţională în faţa acţiunilor de recrutare de către entităţi ostile, ameninţări la securitatea naţională ca urmare a unor acorduri bilaterale conţinând clauze excesive, în opoziţie cu angajamentele asumate prin tratatele de aderare.
20. Salută iniţiativa Comisiei Europene de a pune la dispoziţia statelor membre "metodologii de evaluare a riscurilor de securitate", precum şi solicitarea ca statele membre să elaboreze studii pentru identificarea domeniilor vulnerabile în faţa ameninţărilor hibride.
Semnalează dificultatea stabilirii unor criterii, indicatori şi instrumente de măsurare comune, care să fie adecvate situaţiei fiecărui stat.
Reaminteşte faptul că unele state membre nu sunt şi membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi că acestea pot avea acorduri bilaterale de securitate cu state terţe şi, în acest context, semnalează că "vulnerabilitatea" este percepută în mod diferit de către statele membre, în funcţie de situaţia lor particulară de securitate.
Din acelaşi motiv, crede că "alinierea politicilor, doctrinelor şi conceptelor UE şi a celor naţionale" rămâne un proiect dezirabil în pofida dificultăţilor inerente.
21. Salută preocuparea Comisiei Europene faţă de "campaniile de dezinformare masive, care utilizează platforme de comunicare socială pentru a controla discursul politic sau pentru a radicaliza, a recruta şi coordona actori intermediari pot constitui vectori ai ameninţărilor hibride", dar semnalează că adoptarea unor măsuri viguroase poate necesita exonerarea autorităţilor de eventuale acuzaţii privind respectarea drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept.
Consideră că Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei Europene le revine sarcina de a iniţia un proces de clarificare a conceptului drepturilor omului, prin recunoaşterea dreptului la viaţă ca fundament al întregii construcţii a acestui generos concept, precum şi a principiului conform căruia drepturile omului la nivel individual nu pot restrânge şi încălca drepturi similare ale altei persoane.
22. Consideră că strategia de combatere a ameninţărilor hibride ar trebui să includă măsuri pe multiple paliere, de la cunoaşterea/înţelegerea ameninţării, la prevenirea, inclusiv reducerea vulnerabilităţilor interne şi de apărare, care să includă o reacţie promptă şi adaptată.
23. Salută acţiunea privind îmbunătăţirea nivelului de conştientizare, propusă spre implementare la nivelul Serviciului European de Acţiune Externă prin înfiinţarea grupurilor operative East StratCom (task force-ului East StratCom) cu scopul de a promova o imagine pozitivă a UE în statele din Parteneriatul Estic, de a facilita utilizarea fondurilor europene şi implementarea proiectelor europene, de a reacţiona la propaganda anti-UE a celulei de fuziune a UE împotriva ameninţărilor hibride, care va funcţiona în cadrul Centrului de Informaţii şi Analiză al UE INTCEN, şi prin lansarea Protocolului operaţional al UE pentru combaterea ameninţărilor hibride Planul de acţiune al UE (EU Playbook), care conţine proceduri de urmat, începând cu faza iniţială de identificare şi până la faza finală de atac, precum şi rolul fiecărei instituţii şi al fiecărui actor.
24. Apreciază faptul că documentul examinat răspunde necesităţii unei abordări comprehensive la nivelul statelor membre, în sensul identificării, creării cadrului adecvat de abordare şi contracarării ameninţărilor hibride, în principal prin consolidarea rezilienţei, dar constată că, deşi domeniile ce concură la consolidarea rezilienţei sunt corect abordate, ele nu sunt tratate exhaustiv, astfel încât nu sunt abordate unele dintre cele mai importante, precum creşterea capacităţii administrative a instituţiilor publice şi consolidarea coeziunii sociale.
25. Se raliază Rezoluţiei Parlamentului European referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată şi mai complexă - [2015/2272(INI)], care solicită Înaltului Reprezentant să rezolve neclaritatea formulării clauzei de apărare reciprocă prevăzute la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi să definească orientările şi modalităţile de implementare a clauzei, pentru a le permite statelor membre să reacţioneze atunci când aceasta este invocată.
26. Reţine faptul că, deşi actele de terorism şi extremismul violent nu au în sine un caracter hibrid, acţiunea de recrutare a unor membri vulnerabili ai societăţii în scopul radicalizării reprezintă în sine o ameninţare hibridă, prin scopul urmărit de autori.
27. Relevă importanţa identificării factorilor economici, politici şi societali care facilitează dezvoltarea grupărilor teroriste.
28. Susţine adoptarea unor proceduri riguroase pentru eliminarea conţinutului ilegal din paginile electronice şi obligarea intermediarilor să respecte normele în gestionarea propriilor reţele şi sisteme.
29. Consideră că politica de securitate şi apărare comună are un rol semnificativ în combaterea ameninţărilor hibride şi că instrumentele ei ar trebui să fie complet şi frecvent utilizate.
30. Constată că din decembrie 2008 până în decembrie 2012, Consiliul European nu a avut pe ordinea de zi politica de securitate şi apărare comună, ceea ce reflectă propensiunea Uniunii către politici de dezvoltare socială, economică şi umană.
Observă că doar schimbarea drastică a mediului de securitate a readus acest subiect pe agenda summiturilor din decembrie 2012, decembrie 2013 şi iunie 2015.
31. Constată că, deşi statele membre publică în mod regulat strategii naţionale de securitate şi apărare şi orientări operaţionale, nu există niciun astfel de document la nivelul UE.
32. Salută Declaraţia privind securitatea transatlantică, adoptată la Summitul NATO de la Varşovia, prin care s-a stabilit că apărarea colectivă rămâne responsabilitatea fundamentală a NATO, iar Parteneriatul strategic dintre UE şi NATO a fost definit ca esenţial pentru securitatea statelor membre.
33. Subliniază că politica de securitate şi apărare comună ar trebui să consolideze pilonul european al NATO, să asigure faptul că statele europene membre ale NATO îşi respectă angajamentele asumate în cadrul NATO şi că piatra de temelie a cooperării dintre UE şi NATO o constituie complementaritatea misiunilor lor şi, implicit, a gamei lor de instrumente.
34. Subliniază faptul că NATO este cel mai bine dotată pentru descurajare şi pentru apărare în aplicarea articolului 5 din Tratatul de la Washington privind apărarea colectivă în caz de agresiune împotriva unuia dintre membrii săi, în timp ce UE este cel mai bine dotată să facă faţă provocărilor la adresa securităţii interne a statelor membre, inclusiv actelor subversive, care nu sunt acoperite de articolul 5 din tratat.
35. Salută faptul că, în condiţiile în care atât UE, cât şi NATO dezvoltă strategii şi programe pentru combaterea ameninţărilor hibride, s-au pus deja bazele intensificării cooperării UE-NATO în acest domeniu.
Crede că determinarea UE şi NATO de a răspunde structurat şi eficient la ameninţările hibride reprezintă o componentă esenţială a procesului lor de adaptare la noul mediu de securitate.
36. Reţine faptul că în cooperarea UE-NATO coordonatele principale sunt avertizarea timpurie/conştientizarea situaţiei, comunicarea strategică eficientă, securitatea cibernetică sau pregătirea răspunsului în domeniile civil şi militar.
37. Consideră că schimbul de bune practici şi organizarea unor exerciţii comune UE-NATO pe baza unor scenarii complexe vor permite o mai bună coordonare şi un răspuns prompt al statelor membre şi aliate la ameninţările hibride.
38. Subliniază rolul Serviciului European de Acţiune Externă şi Secretariatului Internaţional al NATO, care împreună cu serviciile Comisiei Europene pot dezvolta acţiuni concrete de implementare, precum şi mecanisme de coordonare a personalului cu responsabilităţi.
39. Consideră că unul dintre obiectivele principale ale politicii de securitate şi apărare comune ar trebui să fie orientarea către crearea unor unităţi militare multinaţionale regrupate într-o formă permanentă şi definirea unei politici care să conducă în cele din urmă la o apărare comună.
Agreează înfiinţarea unui cartier general militar permanent al UE pentru a îmbunătăţi capabilitatea de gestionare a crizelor militare şi pentru a asigura planificarea de urgenţă şi interoperabilitatea forţelor şi a echipamentelor.
Invită statele membre să consolideze cooperarea apărării colective, la nivel bilateral şi în grupări regionale, şi sprijină adoptarea unei cărţi albe dedicate apărării UE, care să aibă la bază Strategia globală a UE.
40. Reamintind că UE nu deţine capabilităţi proprii de apărare, ci doar mecanisme de sprijinire a statelor membre în dezvoltarea acestora, semnalează faptul că cerinţa conform căreia Înaltul Reprezentant, în coordonare cu statele membre, să exploateze capacităţile de acţiune militară în cadrul politicii comune de securitate şi apărare nu poate fi realizată, întrucât toate capabilităţile militare sunt deţinute de statele membre, fiind puse la dispoziţia Uniunii pe baze voluntare, iar deciziile de întrebuinţare a acestora se iau prin consens în cadrul Consiliului.
41. Îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva 2009/81/CE, în ceea ce priveşte achiziţiile publice în domeniile apărării şi securităţii, şi Directiva 2009/43/CE, în ceea ce priveşte transferul de produse din domeniul apărării, remarcând totodată că statele membre au folosit rareori instrumentele disponibile, de exemplu, achiziţiile comune, prin intermediul organismelor centrale de achiziţie precum Agenţia Europeană de Apărare.
42. Consideră că este necesară consolidarea capacităţilor statelor partenere din vecinătatea estică, ca sursă de securitate pentru UE.
43. În acord cu Concluziile finale ale recentei Conferinţe interparlamentare pentru politica externă şi de securitate comună şi pentru politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene de la Bratislava, consideră că UE trebuie să îşi intensifice eforturile pentru a-şi consolida guvernanţa globală, inclusiv printr-o reformă cuprinzătoare a sistemului ONU, în vederea consolidării legitimităţii, transparenţei, responsabilităţii şi eficienţei acestei organizaţii.
Consideră că se impune reforma Consiliului de securitate al ONU, în special în ceea ce priveşte componenţa şi procedurile de adoptare a deciziilor, astfel încât să se mărească capacitatea acestuia de a acţiona în mod decisiv atunci când sunt abordate provocări de securitate la nivel mondial.
44. Apreciază faptul că prevederile Cadrului comun privind contracararea ameninţărilor hibride reprezintă un foarte bun fundament pentru lansarea unui proces amplu, având ca obiectiv întărirea rezilienţei europene la ameninţările hibride.
45. Observă că în Comunicarea examinată accentul se pune în special pe studierea şi analiza ameninţărilor şi mai puţin pe găsirea şi implementarea unor măsuri concrete, sub forma unor politici, strategii şi programe capabile să soluţioneze problemele ca atare.
46. Salută aportul delegaţiilor României cu privire la propunerea prezentată, care au susţinut atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în cel al NATO necesitatea consolidării capacităţilor de combatere a ameninţărilor hibride.
Având în vedere natura ameninţărilor hibride, un rol important revine statelor, la nivel naţional, iar un răspuns eficient la aceste ameninţări presupune asigurarea unei coordonări între toate instituţiile relevante. În acelaşi timp, UE şi NATO pot facilita şi sprijini eforturile naţionale şi pot asigura un răspuns coordonat, în mod special cu privire la ameninţări de tip hibrid cu efect transfrontalier.
47. Consideră că această temă trebuie să rămână o prioritate în perioada imediat următoare, cu accent asupra implementării documentelor conceptuale agreate şi mobilizării resurselor necesare. Schimbul de bune practici între statele membre UE şi NATO, precum şi sprijinul acordat partenerilor interesaţi sunt, de asemenea, elemente care trebuie abordate cu maximă atenţie.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 septembrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
Bucureşti, 27 septembrie 2016.
Nr. 85.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
