Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 82 din 27 septembrie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Vieţi demne: de la dependenţa de ajutor la autonomie - Strămutarea forţată şi dezvoltarea COM (2016) 234
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 771 din 3 octombrie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1014, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 20 septembrie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Salută această comunicare deoarece:
- propune instituirea unui cadru legal care să asigure persoanelor strămutate o viaţă demnă, care să le permită acestora să contribuie la bunul mers al societăţilor-gazdă până la returnarea voluntară sau relocarea lor;
- Comisia Europeană lansează totodată un apel către Uniunea Europeană şi statele sale membre să se angajeze că vor depune mai multe eforturi, pe termen lung, pentru a aborda cauzele profunde ale migraţiei şi strămutării;
- îşi propune să stabilească un cadru de politici orientate spre dezvoltare pentru a aduce în atenţie situaţiile de strămutare forţată; acest cadru se va concretiza sub forma unor recomandări;
- îşi propune să facă o analiză a situaţiilor de strămutare forţată prelungită în ţările partenere, cauzate de conflicte, violenţă şi încălcări ale drepturilor omului, indiferent de statutul persoanelor strămutate în temeiul Convenţiei din 1951 privind statutul refugiaţilor.
2. Susţine această comunicare întrucât:
- pe fondul conflictului, al violenţelor şi al încălcării drepturilor omului, ce se manifestă în prezent la nivel global, sau înregistrat mai mult de 60 de milioane de persoane - refugiaţi şi persoane deplasate intern (IDP) - care au fost şi sunt strămutate forţat, lucru care a condus la atingerea celui mai ridicat nivel de strămutări forţate, înregistrat după cel de-Al Doilea Război Mondial;
- persoanele care au dobândit calitatea de refugiaţi sau de persoane strămutate, provenind din zonele de conflict, nu au perspectivă de dezvoltare şi nu au posibilitatea de a beneficia de drepturi sociale şi economice nici în ţările de origine şi nici în statele de primire;
- menţionează că, în afară de protecţia juridică, de asigurarea alimentelor şi a cazării, persoanele strămutate forţat au nevoie şi de acces la locuri de muncă şi la servicii precum asistenţa medicală, educaţie şi locuinţe;
- programele propuse acestor categorii de persoane încearcă să redea autonomia individuală, respectiv capacitatea persoanelor, a gospodăriilor sau a comunităţilor de a-şi asigura nevoile de bază şi de a beneficia de drepturile sociale şi economice într-un mod durabil şi demn - aşa cum este prevăzut în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă;
- va contribui la consolidarea corelării dintre asistenţa umanitară şi cea pentru dezvoltare prin implicarea timpurie a tuturor factorilor de decizie, la elaborarea şi aplicarea unor strategii şi programe coerente, la promovarea cooperării regionale, la intensificarea schimbului de informaţii, la evaluări coordonate - cadre analitice comune, cicluri de programare şi financiare coordonate.
3. Consideră că:
- acest document este un nou cadru de politici care se adresează persoanelor strămutate, ce va sta la baza unei noi modalităţi de abordare a strămutării forţate, orientată spre dezvoltare;
- documentul urmează demersurile lansate de Comisia Europeană prin Comunicarea: "Rolul acţiunii externe a UE în actuala criză a refugiaţilor" [JOIN (2015) 40], care încurajează şi recomandă Uniunii Europene şi statelor sale membre să se implice pe termen lung în gestionarea cauzelor migraţiei şi strămutării;
- această comunicare s-a constituit totodată într-un preambul al summit-ului umanitar mondial organizat sub egida ONU în mai 2016; summit-ul a marcat demararea cooperării dintre UE şi statele sale membre cu alţi actori de pe scena globală în vederea lansării Agendei pentru umanitate;
- strămutarea forţată constituie o ameninţare la adresa progresului şi, din această perspectivă, refugiaţii şi persoanele strămutate în interiorul ţării devin persoane vulnerabile;
- o abordare corectă a direcţiei orientate spre dezvoltare trebuie să aibă în vedere atât refugiaţii, persoanele deplasate intern, persoanele strămutate, cât şi gazdele acestora, concentrându-se pe vulnerabilităţile şi capacităţile acestor categorii;
- este necesară realizarea unei sinergii între actorii umanitari şi cei pentru dezvoltare, în ceea ce priveşte schimbul de informaţii privind analizele, realizarea de programe, previzibilitatea şi flexibilitatea finanţării, inclusiv la nivel local, acolo unde are loc o creştere a răspunsurilor inovative, pentru a promova rezilienţa şi autonomia persoanelor deplasate forţat prin educaţie de calitate, acces la oportunităţi economice şi protecţie socială.
4. Apreciază că:
- în majoritatea cazurilor, factorii principali care favorizează prelungirea situaţiei de strămutare pentru o perioadă mai mare de 5 ani sunt întârzierile înregistrate în restabilirea păcii în multe dintre ţările de origine, politicile restrictive aplicate de ţările gazdă coroborate cu capacitatea redusă de a găzdui persoane strămutate forţat; la aceştia putem adăuga schimbările climatice şi dezastrele naturale care pot interveni - în acest context numărul persoanelor care ar putea fi deplasate forţat ar putea să se amplifice;
- în noul cadru de politici, adaptat contextului ca urmare a strămutărilor forţate la nivel global, cadru menit să maximizeze impactul sprijinului UE pentru refugiaţi şi persoanele strămutate în interiorul ţării, combaterea violenţei împotriva femeilor ar trebui să fie o prioritate.
5. Atrage atenţia asupra faptului că:
- în prezent, principalul răspuns al comunităţii internaţionale la situaţiile de criză care determină strămutarea forţată trebuie să fie reevaluat şi remodelat conform situaţiilor de facto, întrucât s-a bazat pe acordarea de asistenţă umanitară, presupunând că, de îndată ce criza iniţială se stabilizează şi nevoile imediate sunt satisfăcute, responsabilitatea soluţiilor pe termen lung trece în sarcina actorilor naţionali şi internaţionali de dezvoltare;
- furnizarea de asistenţă umanitară este vitală, dar nu este suficientă pentru identificarea unor soluţii durabile pentru refugiaţi, pentru persoanele dislocate în interior şi pentru persoanele returnate;
- asistenţa umanitară a creat adesea o dependenţă de furnizare de ajutor, în absenţa altor surse de finanţare durabile de asistenţă pentru dezvoltare; cele mai mari probleme sunt legate de lipsa accesului la educaţie, la piaţa muncii, la servicii de bază pentru persoanele strămutate forţat şi la îngreunarea accesului comunităţilor-gazdă la aceste servicii;
- trebuie luată în considerare contribuţia socială şi economică a persoanele strămutate cu forţa pentru comunităţile-gazdă, prin extinderea pieţelor de desfacere, creşterea cererii pentru bunuri şi servicii, importul de noi competenţe; ignorarea acestui aspect poate conduce la o atitudine negativă manifestată de comunităţile locale şi de guvernele-gazdă faţă de refugiaţi şi persoanele strămutate intern;
- strămutarea forţată a devenit o problemă persistentă şi complexă care creează o presiune imensă nu numai asupra persoanelor strămutate, ci şi asupra ţărilor, guvernelor şi comunităţilor-gazdă şi asupra donatorilor; toţi actorii menţionaţi au o responsabilitate comună - aceea de a reacţiona; presiunea datorată afluxului şi şederii îndelungate a populaţiilor strămutate devine deosebit de acută în comunităţile, ţările şi regiunile care sunt vulnerabile.
6. Apreciază că din perspectiva României:
- practica a demonstrat că tranziţia de la intervenţiile în situaţii de urgenţă şi asistenţă umanitară la proiectele de dezvoltare nu este liniară, este complexă;
- adeseori asistenţa umanitară, în absenţa unor surse de finanţare alternative durabile şi a asistenţei pentru dezvoltare, a creat o dependenţă de furnizarea de ajutor; din această perspectivă cele mai mari probleme sunt legate de lipsa accesului la educaţie, la piaţa muncii, la serviciile de bază pentru persoanele strămutate forţat şi la îngreunarea accesului comunităţilor-gazdă la aceste servicii;
- promovarea încrederii reciproce între persoanelor strămutate şi membrii comunităţilor-gazdă ar putea diminua şi, eventual, elimina dependenţa pe termen lung de asistenţa umanitară şi ar sprijini rezilienţa celor două părţi, în sensul sporirii capacităţii lor de a face faţă crizelor şi schimbărilor viitoare;
- am susţinut adoptarea concluziilor la reuniunea Consiliului afaceri externe (CAE) dedicat miniştrilor responsabili de cooperarea internaţională pentru dezvoltare privind abordarea Uniunii Europene relativ la strămutarea forţată şi dezvoltare, din 12 mai 2016; cu acest prilej reprezentantul României a subliniat necesitatea unei abordări coerente pentru vecinătatea estică şi sudică, pe care noul Consens european privind dezvoltarea ar trebui să o reflecte, îndeosebi în ceea ce priveşte securitatea şi credibilitatea;
- accentuarea corelării politicii de cooperare pentru dezvoltare cu politica de ajutor umanitar în vederea asigurării coerenţei, complementarităţii şi eficienţei rezultatelor;
- ţara noastră acordă asistenţă umanitară pentru refugiaţi şi pentru persoanele dislocate intern şi celor strămutate, în special prin organizaţii internaţionale, având în vedere resursele limitate disponibile (Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Comitetul Internaţional pentru Crucea Roşie, Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite etc.);
- vom participa cu o contribuţie de 21,6 milioane euro în perioada 2016-2019 la Facilitatea pentru refugiaţii din Turcia, care a fost organizată de Comisie având la bază aceste principii.
7. Susţine pe fond comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor "Vieţi demne: de la dependenţa de ajutor la autonomie - Strămutarea forţată şi dezvoltarea" - COM (2016) 234 - întrucât este fundamentată pe considerentul că ajutorul umanitar salvează vieţi oferind elemente esenţiale de bază, dar acesta nu este o soluţie pe termen lung.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 septembrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
Bucureşti, 27 septembrie 2016.
Nr. 82.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
