Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTĂRÂRE nr. 779 din 23 septembrie 2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale de ordine şi siguranţă publică 2015-2020
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 lit. f) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1 Se aprobă Strategia naţională de ordine şi siguranţă publică pentru perioada 2015-2020, denumită în continuare Strategia naţională, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. ART. 2 Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale se aprobă în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, prin dispoziţia secretarului de stat pentru ordine publică din Ministerul Afacerilor Interne. ART. 3 Finanţarea obiectivelor prevăzute în Strategia naţională şi în planul de acţiuni prevăzut la art. 2 se face în limita fondurilor aprobate anual prin legile bugetare anuale, precum şi din alte surse legal constituite, potrivit legii.
PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA
Contrasemnează: ----------------- Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne, Gabriel Oprea
Secretarul general al Guvernului, Ion Moraru
Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Daniel Constantin
Ministrul finanţelor publice, Eugen Orlando Teodorovici
Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa
Ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu
Ministrul mediului, apelor şi pădurilor, Graţiela Leocadia Gavrilescu
Ministrul economiei, comerţului şi turismului, Mihai Tudose
Ministrul transporturilor, Iulian-Ghiocel Matache
Ministrul pentru societatea informaţională, Sorin Mihai Grindeanu
p. Directorul Serviciului de Protecţie şi Pază, Gabriel Creţu
Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Marcel Opriş
p. Directorul Serviciului Român de Informaţii, Florian Coldea
Directorul Serviciului de Informaţii Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu
Bucureşti, 23 septembrie 2015. Nr. 779.
ANEXĂ
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ 2015-2020
CUPRINS
I. ABORDAREA STRATEGICĂ II. CONTEXT EUROPEAN ŞI NAŢIONAL - RISCURI ŞI VULNERABILITĂŢI ACTUALE Riscuri şi vulnerabilităţi identificate la nivelul Uniunii Europene Riscuri şi vulnerabilităţi identificate la nivel naţional ● Consumul şi traficul de droguri ● Traficul de fiinţe umane ● Migraţia ilegală ● Frauda şi evaziunea fiscală ● Contrabanda cu produse accizabile şi alte operaţiuni ilicite preferate de reţelele infracţionale ● Contrafacerea şi infracţiunile care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală ● Corupţia ● Criminalitatea informatică III. OBIECTIVE ŞI DIRECŢII DE ACŢIUNE IV. INDICATORI DE PERFORMANŢĂ V. IMPLICAŢII PENTRU BUGET VI. ETAPE URMĂTOARE ● Punerea în aplicare a Strategiei ● Monitorizare şi evaluare
PREAMBUL Într-o lume globală complexă, dinamică şi conflictuală, puternic afectată de criza economică şi financiară, siguranţa cetăţenilor şi ordinea publică reprezintă obiective fundamentale ale guvernării ţării noastre. Ele au ca domeniu de referinţă drepturile fundamentale ale omului, ordinea constituţională şi se înfăptuiesc în contextul participării active la construcţia europeană, cooperării euroatlantice şi evoluţiilor globale. Ca stat membru al Uniunii Europene şi Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, România face parte dintr-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, bazat pe valori, interese şi obiective comune, pe principiile şi normele democraţiei, statului de drept şi pe caracteristicile economiei de piaţă. Specific pentru poziţia geografică a României sunt relevate şi riscuri asociate apariţiei şi multiplicării zonelor de instabilitate în proximitatea ţării, cu consecinţe directe asupra intereselor Alianţei Nord-Atlantice şi ale Uniunii Europene. Dreptul la libera circulaţie a capitalului, mărfurilor, serviciilor şi persoanelor în spaţiul Uniunii Europene, oportunităţile oferite de globalizarea economică şi de actualele tehnologii moderne au creat noi oportunităţi pentru mediul infracţional de a-şi extinde domeniile şi raza de acţiune, dobândind un caracter transfrontalier tot mai bine organizat şi internaţionalizat. Dezvoltarea extrem de rapidă a internetului, a transportului şi a noilor tehnologii la nivel mondial reprezintă deopotrivă factori care favorizează dezvoltarea economică, dar şi oportunităţi de penetrare în diverse medii pentru criminalitate. În context, este necesară întreprinderea unor acţiuni concertate la nivel naţional în vederea reducerii actelor de corupţie şi a destructurării reţelelor infracţionale infiltrate în economie, precum şi a limitării posibilităţilor pe care economia globalizată le generează pentru criminalitatea organizată. Cele mai mari ameninţări la adresa siguranţei cetăţenilor şi a mediului de afaceri din România le reprezintă manifestările criminalităţii organizate. Cele mai versatile, specializate şi păgubitoare grupuri organizate care acţionează în spaţiul României sunt concentrate în domeniul economico-financiar (evaziune, contrabandă, tranzacţii ilegale, spălare de bani) şi al contractelor cu statul, constituind pilonii principali ai economiei subterane şi importante surse de corupţie. Ca pondere a prejudiciilor create şi ca răspândire pe teritoriul naţional, acestea sunt urmate de grupurile organizate profilate pe trafic de droguri, trafic de persoane (în special exploatare sexuală) şi criminalitate cibernetică. Criminalitatea organizată transfrontalieră, migraţia ilegală, criminalitatea informatică şi pirateria software au evoluat, profitând continuu de libertăţile şi tehnologiile moderne oferite de piaţa internă a Uniunii Europene. Gravitatea, repetabilitatea şi cumulul prejudiciilor faptelor asociate acestor tipuri de criminalitate afectează valorile prevăzute de Constituţia României şi legislaţia naţională şi europeană din domeniul siguranţei cetăţeanului, lezând ordinea de drept, bugetul general consolidat al statului şi climatul de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor. Astfel, dinamica acestor fenomene impune o atenţie deosebită materializată în politicile specifice ale Guvernului României, care au la bază mecanisme distincte de răspuns la formele de manifestare a criminalităţii circumscrise ameninţărilor în domeniul siguranţei cetăţeanului din responsabilitatea instituţiilor guvernamentale. Având în vedere noile provocări generate de ameninţările convenţionale şi/sau neconvenţionale, precum şi amploarea şi consecinţele fenomenului criminalităţii, se impune o nouă abordare strategică integrată, care să ia în considerare situaţia specifică a României şi vulnerabilităţile acesteia, inclusiv prioritizarea acţiunilor care urmează să fie sprijinite din fondurile destinate afacerilor interne. Prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 535/2014 privind înfiinţarea Grupului interministerial strategic pentru creşterea capacităţii de acţiune a instituţiilor guvernamentale în prevenirea şi combaterea criminalităţii ce se circumscrie ameninţărilor în domeniul securităţii naţionale a fost operaţionalizat Grupul interministerial strategic pentru creşterea capacităţii de acţiune a instituţiilor guvernamentale în prevenirea şi combaterea criminalităţii ce se circumscrie ameninţărilor în domeniul securităţii naţionale, denumit în continuare GIS, cu rol strategic de platformă de cooperare între structurile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum şi alte instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, în vederea asigurării coerenţei în realizarea politicilor de prevenire şi combatere a criminalităţii, prin punerea în comun a tuturor capabilităţilor, reducerea costurilor şi creşterea eficienţei.
I. ABORDAREA STRATEGICĂ
Schimbările mediului socioeconomic intervenite pe parcursul ultimilor ani au afectat stabilitatea economică şi securitatea regională, crescând cerinţele şi presiunea asupra sistemului naţional de ordine şi siguranţă publică. Pentru a contracara aceste provocări şi pentru a oferi o reacţie fermă în direcţia unor politici multidisciplinare, Guvernul României, prin intermediul instituţiilor cu atribuţii în domeniu, are obligaţia să evalueze riscurile, vulnerabilităţile şi tendinţele în materie de ordine şi siguranţă publică şi să ofere o abordare strategică acestei problematici, astfel încât structurile cu competenţe în domeniu să îşi poată îndeplini misiunea. Stabilirea obiectivelor şi direcţiilor de acţiune în următorii 5 ani are la bază o analiză a caracteristicilor fenomenului infracţional. Viziunea Strategiei naţionale de ordine şi siguranţă publică 2015-2020, denumită în continuare Strategia naţională, urmăreşte eficientizarea sistemului de ordine publică şi siguranţă printr-o abordare proactivă, orientată către nevoile de securitate în serviciul cetăţeanului, precum şi prin asigurarea unui mediu caracterizat prin ordine, libertate şi justiţie. Prezenta strategie naţională este centrată atât pe perfecţionarea şi aplicarea riguroasă a cadrului normativ, menţinerea unui grad ridicat de profesionalizare a personalului şi consolidarea instituţională a structurilor cu atribuţii în domeniul specific, fapt ce va conduce la reducerea costurilor şi creşterea gradului de performanţă în prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, cât şi pe creşterea gradului de implicare a societăţii civile în prevenirea şi combaterea fenomenului criminalităţii. În acest scop, Strategia naţională propune soluţii menite să eficientizeze măsurile pentru protejarea economiei naţionale împotriva infiltrărilor de natură infracţională, a spaţiului cibernetic, pentru creşterea nivelului de securitate al cetăţenilor, precum şi pentru securizarea frontierelor, inclusiv a celor externe Uniunii Europene. În context, Strategia naţională stabileşte un cadru comun de acţiune pentru structurile Ministerului Afacerilor Interne, prin intermediul a 6 obiective generale care, împreună cu direcţiile de acţiune aferente, vor contribui la prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi a securităţii cetăţeanului, protejarea proprietăţii publice şi private, precum şi la asigurarea climatului necesar funcţionării instituţiilor statului, astfel încât România să devină un loc mai sigur şi un stat pregătit. Documentul strategic de referinţă are la bază analizele efectuate asupra evoluţiei fenomenului infracţional, având în vedere că ameninţărilor convenţionale le sunt asociate, din ce în ce mai frecvent, cele neconvenţionale, care sunt abordate de strategii sectoriale proprii în funcţie de domeniul vizat. Astfel, riscurile şi vulnerabilităţile care se manifestă în domeniul ordinii şi siguranţei publice s-au transformat, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, focalizându-se pe segregarea nucleelor existente la nivelul grupărilor de criminalitate, care au devenit din ce în ce mai bine organizate, specializate, conectându-se cu reţele criminale externe similare, unele dintre acestea având legături şi cu organizaţii teroriste. În ceea ce priveşte terorismul, în prezent România nu se confruntă cu o ameninţare majoră directă, însă caracterul paneuropean şi dimensiunile pe care acest fenomen le are în unele dintre statele membre ale Uniunii Europene impun, la nivel naţional, o abordare solidară, în cadrul Sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, ca singur mijloc de gestionare eficient. De asemenea, Strategia este în concordanţă cu documente strategice naţionale*1), precum şi cu documente strategice*2) ale Uniunii Europene, context în care gestionarea problemelor trebuie să aibă la bază cooperarea interinstituţională şi internaţională, iar politicile de combatere a criminalităţii trebuie să fie în concordanţă cu amploarea provocărilor identificate. ────────── *1) Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 pentru acordarea încrederii Guvernului, Hotărârea Guvernului nr. 215/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015, Hotărârea Guvernului nr. 1.142/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016, a Planului naţional de acţiune 2012-2014 şi a Planului naţional de acţiune 2015-2016 pentru implementarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 784/2013 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020 şi a Planului de acţiune în perioada 2013-2016 pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020, Minuta Dialogului Politic cu România, Hotărârea Guvernului nr. 271/2013 pentru aprobarea Strategiei de securitate cibernetică a României şi a Planului de acţiune la nivel naţional privind implementarea Sistemului naţional de securitate cibernetică, Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2015 privind aprobarea Strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019. *2) Strategia de securitate internă a Uniunii Europene; Ciclul de politici ale Uniunii Europene pentru combaterea criminalităţii grave şi a criminalităţii organizate pentru perioada 2014-2017; Programul post-Stockholm; Pactul european de combatere a traficului internaţional de droguri - anihilarea rutelor de trafic de cocaină şi heroină; Pactul european împotriva drogurilor sintetice; Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un ciberspaţiu deschis, sigur şi securizat; Acţiunea Uniunii Europene privind presiunile migratorii; Strategia Uniunii Europene în materie de droguri 2013-2020; Strategia Uniunii Europene pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane; Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, precum şi către Curtea de Conturi privind Strategia Antifraudă a Comisiei; Analiza anuală a riscurilor elaborată de Frontex; Raportul EUROPOL - SOCTA 2013. ──────────
II. CONTEXT EUROPEAN ŞI NAŢIONAL - RISCURI ŞI VULNERABILITĂŢI ACTUALE
● Riscuri şi vulnerabilităţi identificate la nivelul Uniunii Europene La nivelul Uniunii Europene a fost identificată o serie de factori favorizanţi şi vulnerabilităţi care pot fi exploatate de elementele infractoare în desfăşurarea activităţilor ilicite, după cum urmează: criza economică, nodurile importante de transport, comunităţile din diasporă, corupţia, entităţi constituite legal prin care se realizează activităţi ilicite, atitudinea şi comportamentul publicului faţă de anumite infracţiuni, raportul dintre riscuri şi beneficii în urma săvârşirii unui anumit tip de infracţiuni, uşurinţa entităţilor infracţionale de a pătrunde pe pieţele de desfacere, internetul, comerţul electronic, legislaţia şi oportunităţile transfrontaliere, furturile de identitate şi frauda prin folosirea documentelor falsificate. Astfel, inclusiv analiza Europol a evidenţiat riscul ca România să fie afectată de aceste vulnerabilităţi. În urma analizării tuturor tendinţelor, Europol a identificat 7 ameninţări actuale de care statele membre vor trebui să ţină cont în momentul în care îşi vor formula direcţiile de acţiune în ceea ce priveşte combaterea criminalităţii organizate, respectiv: a) migraţia ilegală; b) traficul de fiinţe umane; c) contrafacerea mărfurilor şi produselor din domeniul sanitar şi farmaceutic; d) infracţiuni economice săvârşite prin intermediul firmelor de tip "fantomă" - rambursarea ilegală a TVA; e) producţia şi traficul de droguri sintetice; f) criminalitatea informatică; g) spălarea de bani. De asemenea, au mai fost identificate două posibile ameninţări care trebuie avute în vedere şi tratate ca posibile domenii de acţiune pentru grupările de criminalitate organizată, respectiv: a) infracţiunile în domeniul mediului - traficul ilicit de deşeuri; b) fraudele în domeniul energiei şi fraudele rezultate din comerţul cu certificate verzi. ● Riscuri şi vulnerabilităţi identificate la nivel naţional La nivel naţional, amploarea şi diversitatea fenomenului infracţional, modalităţile de manifestare, persistenţa, gradul de generalizare, precum şi caracterul pronunţat transfrontalier al acestuia, mobilitatea crescută a grupărilor de criminalitate organizată, utilizarea de către acestea a noilor tehnologii din domeniul IT&C fac necesară dezvoltarea unei abordări mai flexibile şi capabile să asigure reacţii oportune la nivel instituţional pentru combaterea fenomenului infracţional. Conform rezultatelor publicate de ultimele două sondaje Eurobarometru, numai 5% dintre respondenţii români chestionaţi cu privire la cele mai importante probleme cu care se confruntă în plan personal au apreciat criminalitatea ca fiind o problemă importantă, valoare similară celei înregistrate la nivel european şi în scădere faţă de anii anteriori, când între 7 şi 9% dintre români considerau criminalitatea o problemă. Deşi rezultatele obţinute în ultimii ani, precum şi sondajele efectuate arată că siguranţa cetăţeanului şi gradul de încredere a cetăţenilor în instituţiile cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice sunt în creştere, dinamica fenomenului infracţional rămâne o ameninţare permanentă asupra climatului de siguranţă şi bunăstării cetăţenilor, prin posibile ameninţări precum: ● manifestări de rasism, xenofobie, extremism şi alte forme de intoleranţă ce pot genera tulburări ale ordinii publice sau se pot transforma în acte de violenţă la adresa cetăţenilor, bunurilor materiale ale acestora sau ale comunităţii; ● creşteri ale fenomenului infracţional pe fondul: - deteriorării standardelor de viaţă, degradării mediului familial şi a sistemului educaţional; - manifestării şi proliferării în cadrul unor segmente ale noii generaţii a unui accentuat comportament nonconformist, de respingere a standardelor de convieţuire socială; - schimbării modurilor de operare în comiterea unor infracţiuni, prin importul unor genuri de infracţiuni atipice spaţiului românesc; - neintegrării în societate a persoanelor fără ocupaţie şi/sau rămase fără ocupaţie; ● creşterea decalajului economic între unele zone geografice, precum şi în rândul populaţiei; ● apariţia unor crize economice atât la nivel european, cât şi la nivel regional, zonal; ● degenerarea adunărilor publice, spontane sau organizate, cu caracter revendicativ, de protest sau a altor forme de manifestare a cetăţenilor în spaţiul public, pe fondul nemulţumirilor în plan social. Din analizele efectuate rezultă următoarele categorii de infracţiuni săvârşite de grupările de criminalitate organizată cu impact major asupra ordinii publice şi siguranţei cetăţeanului:
* Consumul şi traficul de droguri Fenomenul traficului de droguri este caracterizat de provocări tot mai mari, în special din cauza câştigurilor importante obţinute de către liderii grupurilor organizate şi a diversificării categoriilor de droguri nou-introduse pe piaţă în ultimii ani, prin apariţia substanţelor psihoactive. Combaterea traficului de droguri rămâne o prioritate atât a organismelor internaţionale ale Uniunii Europene, cât şi a Guvernului României, fenomenul fiind abordat şi în documentele strategice naţionale. România reprezintă, în principal, o zonă de tranzit şi pentru depozitarea temporară a drogurilor de mare risc. Rolul grupărilor de criminalitate organizată autohtone implicate în operaţiuni de trafic de droguri este acela de a sprijini sau derula operaţiuni de livrare a produselor narcotice spre statele din Occident. Poziţia geografică a României favorizează includerea ţării noastre în cadrul marilor reţele de trafic internaţional. Potenţialul deosebit al portului Constanţa pentru dezvoltarea economică a României, reprezentat în special de poziţia geostrategică la confluenţa rutelor celor trei coridoare de transport paneuropene, creează premisele ca ţara noastră să constituie principala poartă de intrare a produselor şi bunurilor provenite de pe pieţele emergente din estul Asiei şi Orientul Mijlociu, precum şi o alternativă semnificativă pentru accesul unor cantităţi însemnate de cocaină către spaţiul comunitar. În ultimii doi ani, comercializarea pe piaţa din România a substanţelor psihoactive - prin metoda clasică "magazine de vise" - a înregistrat o scădere semnificativă, ca urmare a măsurilor legislative adoptate şi a activităţilor de combatere întreprinse de autorităţile de aplicare a legii. Pe acest fond, vânzarea-cumpărarea acestor substanţe stupefiante se realizează cu o pondere mai mare prin intermediul internetului.
Tendinţe şi factori de risc ● Traficul de droguri are un pronunţat caracter transfrontalier, numărul cetăţenilor români implicaţi fiind în creştere. ● Grupările de criminalitate organizată şi-au intensificat operaţiunile, diversificându-şi rutele de trafic de droguri. ● Mediul virtual reprezintă un instrument şi un spaţiu propice pentru aprovizionarea cu precursori şi substanţe psihoactive. ● Substanţele chimice folosite în scopuri licite pot fi deturnate de către organizaţiile criminale de la consumul licit şi folosite ca precursori ai drogurilor. ● Comportamentul şi gradul de conştientizare a populaţiei, în special faţă de substanţele noi psihoactive, se situează la un nivel scăzut.
* Traficul de fiinţe umane Traficul de persoane reprezintă un fenomen grav care aduce atingere drepturilor fundamentale ale omului. Victimele sunt recrutate şi lipsite de libertate prin forţă şi/sau înşelăciune, în scopul exploatării sexuale, exploatării prin muncă, prin obligarea de a practica cerşetoria sau de a desfăşura activităţi infracţionale. Aceste categorii de persoane sunt exploatate de către traficanţi, fiind obligate să le restituie acestora sume semnificative de bani, deseori fiind private de documentele de identitate, sechestrate, lipsite de libertate, izolate şi supuse ameninţărilor. De asemenea, s-a constatat că acestea provin din zone cu dificultăţi economice şi sociale, dezvoltarea industriei sexuale şi cererea de forţă de muncă ieftină reprezentând două dintre cauzele existenţei traficului de fiinţe umane. Factorul comun pentru care aceste persoane devin victime ale traficului este promisiunea unei vieţi mai bune pentru acestea şi/sau pentru familiile acestora. Deşi România este atât o ţară-sursă pentru traficul de persoane, cât şi ţară de tranzit ca urmare a faptului că se situează în vecinătatea altor ţări-sursă sau ţări din Balcanii de Vest, numărul cetăţenilor români identificaţi ca traficanţi sau victime ale traficului de fiinţe umane se menţine relativ constant începând cu anul 2011.
Tendinţe şi factori de risc ● Apariţia unor noi moduri de operare a grupărilor infracţionale prin racolarea în scopul practicării de bunăvoie a prostituţiei ● Mobilitatea grupărilor infracţionale în ţările de destinaţie/exploatare îngreunează investigaţiile structurilor de aplicare a legii ● Reorientarea grupărilor infracţionale către destinaţii noi unde există o cerere mai mare pe piaţa sexuală, pentru cerşetorie şi exploatare prin muncă ● Tendinţa de formare a unor grupări infracţionale de trafic de persoane, fără o structură, ierarhii şi roluri bine definite; constituirea acestora pe criterii familiale, de rudenie sau apartenenţă etnică ● Liberalizarea pieţei muncii europene pentru muncitorii români poate să conducă la o consolidare a manifestării traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă ● Utilizarea internetului pentru promovarea unor servicii sexuale şi/sau pentru a realiza recrutări de persoane în acest scop
* Migraţia ilegală Formele organizate de migraţie ilegală au drept scop obţinerea de către grupări infracţionale specializate a unor câştiguri băneşti din partea imigranţilor, ca urmare a facilitării intrării sau şederii acestora într-o ţară, prin încălcarea legislaţiei acesteia. România nu este o ţară de destinaţie pentru fluxurile migratorii, iar datorită sistemului performant de supraveghere a frontierei de stat a fost în mică măsură folosită ca ţară de tranzit. Cu toate acestea, din cauza faptului că România este tranzitată de trei rute principale de migraţie către Europa de Vest, respectiv: ruta estică, ruta est-mediteraneană şi ruta Balcanilor de Vest, fenomenul migraţiei ilegale se manifestă sub diverse forme, cele mai uzitate fiind traversarea ilegală a frontierelor verzi între punctele de control al trecerii, ascunderea în diverse mijloace de transport şi utilizarea de către migranţi a documentelor de identitate ori călătorie falsificate sau contrafăcute ori a documentelor valide aparţinând altor titulari. Grupurile criminale organizate care facilitează migraţia ilegală sunt caracterizate printr-un grad ridicat de flexibilitate şi o capacitate mare de a colabora eficient prin intermediul reţelelor proprii create la nivel transfrontalier.
Tendinţe şi factori de risc ● Grupurile criminale organizate exploatează cu rapiditate diferitele schimbări intervenite la nivelul structurilor de aplicare a legii, modificările legislative, deschiderea unor noi rute de transport sau a celor mai puţin costisitoare din punct de vedere financiar, precum şi a unor noi puncte de trecere a frontierei. ● Circulaţia pe rutele clandestine de trafic cu migranţi a unor elemente provenind din comunităţi cu orientări fundamentalist islamice, inserţia acestor persoane în statele de destinaţie făcându-se prin includerea lor în grupurile de imigranţi - solicitanţi de azil, beneficiari ai unor forme de protecţie recunoscute în ţările de tranzit şi destinaţie ● Reţelele infracţionale implicate în forme organizate de migraţie ilegală sunt deseori implicate şi în alte forme ale criminalităţii, precum falsificarea documentelor de călătorie, traficul de droguri, spălarea banilor etc. ● Amplificarea fenomenului migraţiei ilegale poate avea efecte negative asupra populaţiei, atât în ceea ce priveşte accesul pe piaţa legală a forţei de muncă, cât şi din punct de vedere socioeconomic. ● Numărul semnificativ de cazuri de trecere ilegală la nivelul frontierelor terestre şi maritime externe ale Uniunii Europene, în contextul situaţiei politice instabile
* Frauda şi evaziunea fiscală Frauda şi evaziunea fiscală limitează capacitatea statului de a colecta taxe şi impozite, de a acumula venituri şi de a-şi pune în aplicare politica economică. Conform estimărilor, la nivelul Uniunii Europene, sume de bani nedeclarate şi neimpozitate de ordinul zecilor de miliarde de euro se află în continuare în paradisuri fiscale, reducând veniturile fiscale naţionale. Conform datelor statistice Eurostat se constată că, deşi economia subterană are o uşoară tendinţă de scădere în România, nivelul acesteia continuă să se situeze la o cotă ridicată faţă de media europeană - 18,4%. Procesul de integrare europeană a condus la o înglobare a economiilor statelor membre, înregistrându-se un volum ridicat al tranzacţiilor transfrontaliere, precum şi diminuarea costurilor şi a riscurilor aferente acestor tranzacţii. Procesul a generat avantaje enorme pentru cetăţenii şi întreprinderile europene, dar a creat provocări suplimentare pentru organele de aplicare a legii naţionale în ceea ce priveşte cooperarea şi schimbul operativ de informaţii. În România se evidenţiază o diversificare a formelor de manifestare şi propagare a criminalităţii economico-financiare, atât în ceea ce priveşte fraudele fiscale, cât şi munca la negru/gri, prin modalităţi noi de operare, generând efecte negative directe asupra bugetului general consolidat al statului, stabilităţii şi competitivităţii mediului de afaceri. Evaziunea fiscală continuă să producă prejudicii majore bugetului general consolidat al statului, în pofida faptului că, în ultima perioadă, fenomenul a cunoscut o uşoară diminuare, în principal, în zona evaziunii de masă*3), consecinţă atât a măsurilor de combatere de ordin instituţional/legislativ adoptate de autorităţi, cât şi a restrângerii pieţelor financiare în perioadele restricţiilor fiscale. ────────── *3) Realizată de către producătorii şi comercianţii de mică anvergură sau de grupări infracţionale periferice. ──────────
Tendinţe şi factori de risc ● Eludarea sistemului de taxe şi impozite pe fondul reorganizării organelor fiscale şi al ajustării sistemului fiscal ● Creşterea numărului fraudelor vamale, inclusiv al celor din categoria mărfurilor subevaluate sau contrafăcute şi a complexităţii şi diversităţii aspectelor specifice fenomenului spălării banilor ● Reţelele infracţionale implicate în activităţi evazioniste de amploare, care acţionează independent în România sau în conexiune cu structuri similare din state comunitare, s-au orientat preponderent către tranzacţiile comunitare, acestea asigurându-le obţinerea unor venituri substanţiale, facil şi în condiţii eficace. ● Multiplicarea procedeelor utilizate pentru spălarea banilor; amplificarea operaţiunilor de fraudare a sistemelor de achiziţii on-line, precum şi a aparatelor electronice de jocuri de noroc ● Perpetuarea fraudelor din domeniul atribuirii contractelor de achiziţii publice ● Frauda cu certificate verzi, prin intermediul cărora entităţile de tip evazionist reuşesc să sustragă sume mari de bani prin fraudarea TVA şi să monopolizeze comercializarea certificatelor verzi
* Contrabanda cu produse accizabile şi alte operaţiuni ilicite preferate de reţelele infracţionale Fenomenul infracţional al contrabandei se manifestă atât în interiorul teritoriului naţional, cât şi la nivelul frontierei de stat, cauzele principale fiind criza economică şi financiară înregistrată la nivel mondial, diferenţele de accize aplicate de state, legislaţia diferenţiată şi permisivă în domeniu, precum şi lungimea frontierei externe - peste 2.070 km. În acest context este considerată oportună direcţionarea, cu preponderenţă, a acţiunilor de control în special la nivelul infrastructurii portuare şi frontierei verzi, în scopul limitării activităţilor ilicite la intrarea pe teritoriul naţional. Ca modalităţi ilicite preferate de anumite grupări infracţionale organizate reţin atenţia: - aditivarea produselor petroliere cu uleiuri minerale achiziţionate de pe piaţa externă şi comercializarea acestora pe piaţa autohtonă, ilegal, cu titlu de carburanţi; - declararea unor achiziţii de băuturi alcoolice cu acciză zero, în realitate marfa fiind alcool pur, supus accizării; - achiziţionarea de legume şi fructe, zahăr şi ulei alimentar prin consemnarea în facturi a unor cantităţi inferioare celor reale; - realizarea unor compensări ilegale de TVA în domeniul produselor IT&C, electronice, electrocasnice şi textile importate, inclusiv prin interpunerea în circuitul comercial de firme-fantomă autohtone şi străine.
Tendinţe şi factori de risc ● Diferenţele de accize aplicate de statele membre ale Uniunii Europene şi cele din afara Uniunii Europene, din imediata vecinătate ● Creşterea interesului grupărilor de criminalitate organizată pentru actele de contrabandă cu produse accizabile/de larg consum, ceea ce determină creşterea economiei subterane şi afectarea bugetului general consolidat al statului
* Contrafacerea şi infracţiunile care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală În România, infracţiunile constatate pe linia drepturilor de proprietate intelectuală continuă să reprezinte un fenomen cu repercusiuni grave asupra încasărilor la bugetul general consolidat al statului, stabilităţii şi competitivităţii mediului de afaceri. La nivelul Uniunii Europene s-a constatat în ultimii ani o creştere a comerţului cu produse contrafăcute din domeniul sănătăţii - medicamente sau echipamente medicale, acest tip de infracţiune cauzând pierderi la nivelul bugetelor statelor membre şi punând în pericol sănătatea şi viaţa celor care folosesc aceste produse.
Tendinţe şi factori de risc ● Există premise ale creşterii numărului de infracţiuni săvârşite în acest domeniu. ● Extinderea activităţilor ilegale cauzează prejudicii mari firmelor care comercializează astfel de bunuri prin scăderea vânzărilor, ceea ce conduce, inclusiv, la scăderea investiţiilor acestora în domeniul cercetării-dezvoltării. ● Pirateria software, precum şi reproducerea frauduloasă a produselor textile/vestimentare continuă să genereze pierderi importante bugetului general consolidat al statului şi producătorilor din acest domeniu.
* Corupţia Proliferarea rapidă a criminalităţii organizate, potenţialul foarte ridicat de adaptare, precum şi capacitatea de acţiune crescută a grupărilor de criminalitate organizată au determinat inclusiv un interes permanent al exponenţilor acestora de vulnerabilizare şi corupere a funcţionarilor publici de la toate nivelurile. Acesta reprezintă un aspect extrem de sensibil pentru România, mai ales din perspectiva monitorizării atente a Uniunii Europene în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare. Comisia Europeană a publicat la începutul anului 2014 un studiu Eurobarometru care arată faptul că 34% dintre români, media europeană fiind de 26%, consideră că s-au realizat progrese în materia prevenirii şi combaterii infracţiunilor de corupţie, România având cea mai mare creştere din Uniunea Europeană la acest indicator în raport cu anul 2011. Acest rezultat demonstrează faptul că opinia publică percepe activitatea sistemului judiciar în acest domeniu ca fiind pozitivă, iar această încredere în eficienţa sistemului este resimţită şi în activitatea judiciară, în contextul în care din ce în ce mai multe persoane denunţă fapte de corupţie despre care iau cunoştinţă. Ultimele studii de specialitate realizate în domeniu au concluzionat că piaţa achiziţiilor publice din România nu s-a dovedit a fi competitivă şi transparentă. Au fost cheltuite peste 10 miliarde euro anual pe contracte de achiziţii publice atribuite prin intermediul Sistemului electronic de achiziţii, însă aceasta sumă nu reprezintă decât a treia parte din valoarea estimată a fi contractată anual de autorităţile publice centrale şi locale pentru achiziţii de bunuri, servicii sau lucrări prin alte mijloace decât cele electronice autentice. Au fost identificae inclusiv fapte de corupţie săvârşite în scopul influenţării procedurilor de achiziţie pentru a deturna resursele financiare publice în interesul unor grupări din care făceau parte oameni de afaceri aflaţi, uneori, în legătură cu decidenţi politici.
Tendinţe şi factori de risc ● Corupţia conduce la denaturarea competiţiei legitime care ar trebui să existe între participanţii din cadrul licitaţiilor publice şi are un efect negativ în ceea ce priveşte încrederea în autorităţile statului şi sistemul de drept. ● Cazurile de corupţie pot compromite funcţiile esenţiale ale instituţiilor publice şi ale firmelor/organizaţiilor private. ● Apropierea funcţionarilor publici prin natura atribuţiilor de serviciu de mediul infracţional şi contactul cu mediul interlop pot conduce la coruperea acestora.
* Criminalitatea informatică Internetul a revoluţionat modul de viaţă şi a contribuit la dispariţia barierelor în societate. Oamenii au devenit din ce în ce mai dependenţi de comunicaţii şi de instrumentele bancare de tip electronic. Acest context oferă oportunităţi infractorilor şi creează în mod constant noi "mărfuri" ilicite, reprezentate, în special, de informaţii cu caracter personal şi/sau informaţii financiare sustrase în mod ilegal, fraude legate de cardurile de plată şi infracţiuni de pornografie infantilă prin intermediul sistemelor informatice. Evaluarea ameninţării pe care o prezintă criminalitatea organizată prin intermediul internetului şi sistemelor informatice a evidenţiat un trend ascendent în cazul infracţiunilor săvârşite de cetăţeni români care au drept ţinte cetăţeni, firme sau instituţii publice/private din alte state, precum şi un număr tot mai mare de sesizări ale unor cetăţeni români şi firme care devin victime ale acestui tip de infracţionalitate. România este o sursă pentru criminalitatea informatică, înregistrându-se o creştere a numărului fraudelor săvârşite prin intermediul internetului, al celor cu carduri bancare, atacurilor informatice cu diverşi viruşi/troieni informatici etc., precum şi a infracţiunilor contra siguranţei şi integrităţii datelor informatice.
Tendinţe şi factori de risc ● Apariţia unor noi moduri de operare, devenite din ce în ce mai complexe, care includ majoritatea infracţiunilor din sfera criminalităţii informatice ● Folosirea camuflajului informatic şi deplasarea rapidă a autorilor faptelor de criminalitate cibernetică reprezintă unele dintre cele mai folosite metode de către infractori care conduc la neidentificarea şi nerăspunderea penală a acestora. ● Creşterea numărului de infracţiuni cu carduri bancare săvârşite pe teritoriul României şi al celor comise în străinătate de cetăţenii români, prin confecţionarea şi folosirea echipamentelor de skimming/fraudarea tranzacţiilor efectuate la ATM-uri şi POS-uri sau prin declanşarea unor atacuri informatice care vizează clienţii unor instituţii bancare în scopul devalizării conturilor bancare ale acestora şi transmiterii sumelor sustrase în conturi bancare de la nivelul altor state ● Creşterea numărului de infracţiuni săvârşite de cetăţeni români în state din afara Uniunii Europene în care nu s-au implementat coduri de identificare personală pentru cardurile bancare ● Creşterea numărului de accesări neautorizate ale adreselor de poştă electronică ale persoanelor private, instituţiilor publice sau întreprinderilor private, în scopul săvârşirii de fraude cibernetice
III. OBIECTIVE ŞI DIRECŢII DE ACŢIUNE
La nivelul Uniunii Europene, ca urmare a analizării în cadrul COSI - Comitetul permanent pentru securitate internă a propunerilor statelor membre, precum şi a raportului SOCTA 2013, au fost stabilite următoarele priorităţi care fac parte din Ciclul de politici ale Uniunii Europene 2014-2017, respectiv: a) migraţie ilegală; b) criminalitatea organizată îndreptată împotriva proprietăţii; c) droguri; d) arme de foc; e) traficul de fiinţe umane; f) bunuri contrafăcute; g) criminalitatea informatică; h) fraudele la regimul accizelor şi al taxelor pe valoare adăugată în domeniul achiziţiilor intracomunitare. În acest context, Strategia naţională stabileşte următoarele obiective generale, obiective specifice şi direcţii de acţiune aferente acestora:
Obiectivul general nr. 1: Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, transfrontaliere şi terorismului Obiectiv specific nr. 1.1: Creşterea capacităţii operaţionale pentru prevenirea, anticiparea şi combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism
Direcţii de acţiune: 1. Identificarea şi destructurarea reţelelor infracţionale, a celor specializate în traficul de droguri, precum şi a celor de terorism 2. Asigurarea securităţii, performanţei şi disponibilităţii sistemelor informaţionale ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne 3. Extinderea reţelei privind schimbul securizat de informaţii ale Europol, pentru toate structurile competente implicate în lupta împotriva criminalităţii organizate 4. Îmbunătăţirea colectării structurate a datelor/informaţiilor şi a instrumentelor de analiză a acestora în cadrul activităţilor informativ-operative şi de cercetare penală 5. Eficientizarea sistemelor de prevenire şi a mecanismelor de alertă timpurie în scopul anticipării ameninţărilor, prevenirii, depistării şi urmăririi infracţiunilor grave 6. Reducerea cererii şi ofertei de droguri, precum şi consolidarea cercetării, evaluării şi informării 7. Extinderea cooperării şi acţiunilor de prevenire şi combatere a formelor de criminalitate gravă 8. Susţinerea, potrivit competenţelor şi responsabilităţilor instituţionale, a demersurilor de prevenire şi combatere a terorismului, desfăşurate în formatul Sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului Obiectiv specific nr. 1.2: Combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere - îmbunătăţirea cooperării în domeniu
Direcţii de acţiune: 1. Extinderea şi intensificarea cooperării internaţionale şi participarea structurilor cu atribuţii în domeniul criminalităţii grave şi organizate în cadrul politicilor Uniunii Europene 2. Consolidarea capacităţii de luptă împotriva criminalităţii transfrontaliere 3. Dezvoltarea instrumentelor juridice fondate pe recunoaştere reciprocă pentru facilitarea anchetelor penale şi a operaţiunilor comune, atât cu statele Uniunii Europene, cât şi cu statele terţe 4. Realizarea interoperabilităţii diferitelor sisteme informatice/informaţionale utilizate de structurile statelor membre cu atribuţii în domeniu, inclusiv în cadrul operaţiunilor comune 5. Continuarea pregătirii personalului în domeniul cooperării cu alte state ale Uniunii Europene şi utilizării instrumentelor europene Obiectiv specific nr. 1.3: Prevenirea şi combaterea traficului de persoane, inclusiv prin creşterea nivelului de conştientizare a categoriilor sociale vulnerabile şi a gradului de protecţie a victimelor traficului de persoane
Direcţii de acţiune: 1. Dinamizarea activităţilor de prevenire a traficului de persoane, implicarea societăţii civile, a instituţiilor şi specialiştilor de la nivel naţional şi local, concomitent cu intensificarea cooperării internaţionale şi facilitarea participării victimelor traficului în cadrul procedurilor judiciare 2. Identificarea şi destructurarea reţelelor infracţionale specializate în traficul de persoane şi migranţi 3. Creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei în ansamblu şi a grupurilor de risc privind implicaţiile traficului de persoane 4. Creşterea gradului de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de persoane şi cooperarea cu societatea civilă
Obiectivul general nr. 2: Prevenirea şi combaterea macrocriminalităţii, în special a criminalităţii economico-financiare şi corupţiei Obiectivul specific nr. 2.1: Prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi a altor forme ale criminalităţii economico-financiare
Direcţii de acţiune: 1. Redimensionarea şi intensificarea activităţilor informativ-operative şi de cercetare penală pentru fapte de evaziune fiscală, contrabandă şi infracţiuni care aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală 2. Accelerarea măsurilor de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, concomitent cu reducerea economiei subterane şi generarea unui mediu de afaceri în care competiţia să se desfăşoare fără distorsiuni 3. Accentuarea de către GIS a măsurilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de manifestare a macrocriminalităţii, protejarea teritoriului vamal naţional şi european, a celui cu produse cu regim special împotriva produselor contrafăcute, precum şi a traficului şi comerţului ilegal cu produse accizabile 4. Orientarea aparatului informativ-operativ în scopul identificării persoanelor şi firmelor implicate şi a modalităţilor de acţiune ilegală circumscrise macrocriminalităţii 5. Coordonarea unitară şi coerentă de către GIS a măsurilor ofensiv-anticipative, folosind oportunităţile mecanismelor comune de evaluare a mediului de securitate 6. Constituirea formatelor de cooperare şi colaborare, sub aspectul grupurilor speciale multidisciplinare de tip task-force 7. Crearea unui cadru de cooperare interinstituţională a organismelor guvernamentale de reglementare, de acordare a licenţelor, a autorizaţiilor, a contractelor de achiziţii sau a subvenţiilor 8. Eficientizarea activităţilor de identificare şi indisponibilizare în vederea confiscării produselor infracţiunilor şi creşterea nivelului de recuperare a prejudiciilor în cauzele privind infracţiuni economico-financiare şi de spălare a banilor 9. Crearea unor structuri complexe de investigare sub coordonarea operaţională a GIS, formate din reprezentanţii tuturor instituţiilor cu atribuţii, în scopul asigurării unor acţiuni unitare, după modelele care funcţionează în statele membre ale Uniunii Europene 10. Creşterea gradului de sensibilizare şi conştientizare a cetăţenilor cu privire la riscurile la care se supun prin implicarea în economia subterană 11. Combaterea infracţiunilor de spălare a banilor şi diminuarea cumulării şi transferării de fonduri obţinute ilegal, în străinătate 12. Accelerarea măsurilor de prevenire şi combatere a contrafacerii mărfurilor şi produselor din diferite domenii, cum ar fi: agroalimentar, sanitar-farmaceutic Obiectivul specific nr. 2.2: Prevenirea şi combaterea corupţiei
Direcţii de acţiune: 1. Monitorizarea planurilor sectoriale de acţiune pentru implementarea la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Strategiei naţionale anticorupţie 2. Abordarea comprehensivă a acţiunilor anticorupţie pentru promovarea unei gestionări coerente la nivel instituţional privind prevenirea şi detectarea practicilor de corupţie sau a conflictelor de interese 3. Dezvoltarea unor mecanisme eficiente de realizare a unor evaluări sistematice privind riscurile de corupţie în zonele considerate vulnerabile 4. Prevenirea şi combaterea actelor de corupţie conexe infracţiunilor de contrabandă şi evaziune fiscală 5. Creşterea gradului de conştientizare a populaţiei privind consecinţele corupţiei şi colaborarea cu structurile statului care au atribuţii în domeniul combaterii corupţiei
Obiectivul general nr. 3: Creşterea gradului de siguranţă şi protecţie a cetăţeanului
Direcţii de acţiune: 1. Dezvoltarea de politici coerente în domeniul prevenirii criminalităţii şi promovarea rolului activ al comunităţii şi cetăţeanului în asigurarea climatului de ordine şi siguranţă publică 2. Eficientizarea activităţii de combatere a infracţiunilor contra persoanei, a patrimoniului, precum şi la regimul armelor, muniţiilor şi substanţelor periculoase 3. Creşterea nivelului de siguranţă rutieră, feroviară, navală şi aeriană 4. Asigurarea protecţiei patrimoniului cultural naţional şi a ecosistemelor naturale naţionale 5. Creşterea calităţii serviciului de ordine şi siguranţă publică în beneficiul cetăţeanului 6. Creşterea capacităţii de intervenţie şi a mobilităţii structurilor de ordine şi siguranţă publică, în vederea asigurării unei reacţii rapide şi eficace în cazul producerii unor situaţii speciale şi de criză 7. Dezvoltarea procesului integrat de gestionare a situaţiilor speciale şi de criză de ordine şi siguranţă publică şi a consecinţelor acestora
Obiectivul general nr. 4: Creşterea nivelului de securitate a persoanelor fizice/juridice şi entităţilor statului în spaţiul cibernetic Obiectivul specific nr. 4.1: Creşterea capacităţilor de răspuns la problemele cu care se confruntă cetăţenii şi mediul de afaceri
Direcţii de acţiune: 1. Participarea, potrivit competenţelor, la dezvoltarea planurilor de punere în aplicare a Strategiei de securitate cibernetică a României, (aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 271/2013) 2. Dezvoltarea instrumentelor tehnice - percheziţii informatice, acces şi prelucrare de date - şi a instrumentelor de investigare şi monitorizare prin internet în domeniul investigării criminalităţii informatice 3. Contribuţia la asigurarea la nivel naţional a caracterului unitar al procedurilor de protecţie a reţelelor şi sistemelor informatice de interes pentru ordinea şi siguranţa publică 4. Eficientizarea şi asigurarea interoperabilităţii şi securităţii infrastructurilor IT&C, precum şi a capabilităţilor logistice, prin adaptarea conceptuală, structurală şi acţională cu dimensiunile şi atribuţiile specifice 5. Îmbunătăţirea capacităţii de prevenire, investigare şi combatere a criminalităţii informatice 6. Participarea activă şi contribuţia în cadrul Centrului European pentru Infracţiuni Informatice de la nivelul Europol 7. Consolidarea cooperării în domeniu, îndeosebi pentru regiunea Mării Negre şi parteneriatul estic
Obiectivul general nr. 5: Consolidarea frontierei de stat, gestionarea problematicii migraţiei ilegale, azilului şi integrarea străinilor Obiectivul specific nr. 5.1: Consolidarea frontierelor externe ale Uniunii Europene
Direcţii de acţiune: 1. Implementarea de noi tehnologii de supraveghere şi control la frontiera externă a Uniunii Europene, precum şi dezvoltarea celor existente, în funcţie de situaţia operativă şi de analizele de risc efectuate 2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii şi certificarea punctelor de trecere a frontierei conform standardelor europene şi necesităţilor impuse de traficul de mărfuri şi pasageri 3. Întărirea cooperării şi a schimbului de informaţii între structurile şi instituţiile componente ale Grupului interministerial român pentru managementul integrat al frontierei de stat 4. Asigurarea participării personalului la programele de pregătire specifice din ţară şi străinătate 5. Asigurarea cheltuielilor necesare mentenanţei tuturor echipamentelor şi sistemelor destinate combaterii infracţiunilor din competenţa de investigare, precum şi celor destinate supravegherii şi controlului frontierei de stat 6. Dezvoltarea sistemului european de supraveghere a frontierelor 7. Dezvoltarea contribuţiei României în cadrul iniţiativelor de cooperare regionale, internaţionale, în special în cadrul agenţiilor europene cu atribuţii în domeniul managementului frontierei, combaterea infracţionalităţii transfrontaliere etc. 8. Continuarea implementării acquis-ului Schengen 9. Funcţionarea, întreţinerea şi securitatea Sistemului informatic naţional de semnalări, asigurarea accesului autorităţilor naţionale competente la acesta, precum şi participarea României la Sistemul de informaţii Schengen Obiectivul specific nr. 5.2: Combaterea migraţiei ilegale şi dezvoltarea unei politici de returnare adecvate
Direcţii de acţiune: 1. Întărirea capacităţii administrative a structurilor cu atribuţii în domeniul combaterii migraţiei ilegale 2. Întărirea cooperării şi a schimbului de informaţii între autorităţile competente în domeniul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale 3. Susţinerea eforturilor Uniunii Europene pentru dezvoltarea politicilor în domeniul returnării şi readmisiei 4. Întărirea controlului legalităţii şederii cetăţenilor proveniţi din state terţe pe teritoriul României şi punerea în aplicare a măsurilor de returnare şi a celor restrictive 5. Dezvoltarea cooperării cu ţările terţe cu potenţial migrator Obiectivul specific nr. 5.3: Întărirea şi dezvoltarea în România a tuturor componentelor Sistemului european comun de azil.
Direcţii de acţiune: 1. Consolidarea capacităţii administrative a structurilor cu atribuţii în domeniul azilului 2. Asigurarea accesului neîngrădit la procedura de azil şi respectarea principiului nereturnării 3. Asigurarea condiţiilor de trai pentru solicitanţii de azil, în conformitate cu standardele internaţionale în vigoare 4. Asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii cu sistemele de azil din alte state membre şi cooperarea cu Biroul European de Sprijin pentru Azil 5. Asumarea obligaţiilor de către România privind relocarea şi participarea activă a României la eforturile internaţionale pentru identificarea unor soluţii de reglementare durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţională
Obiectivul general nr. 6: Dezvoltarea capacităţii administrative şi operaţionale a structurilor cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice Obiectiv specific nr. 6.1: Eficientizarea managementului resurselor umane, logistice şi financiare
Direcţii de acţiune: 1. Stabilirea unui raport optim între resursele umane, logistice şi financiare alocate, în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii şi rezultatele aşteptate 2. Implementarea unor instrumente moderne de lucru pentru realizarea unui management integrat al resurselor umane, logistice şi financiare 3. Dezvoltarea infrastructurilor IT&C, precum şi a capabilităţilor logistice, prin adaptarea conceptuală, structurală şi acţională cu dimensiunile, specificul şi atribuţiile structurilor 4. Reproiectarea sistemului de formare profesională şi a cadrului incident sistemului de recrutare, selecţie şi promovare a resurselor umane, potrivit nevoilor instituţionale 5. Creşterea calităţii serviciilor, reducerea birocraţiei şi simplificarea procedurilor administrative 6. Dezvoltarea şi implementarea unei strategii sanitare profilactice, reprezentată de prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea şi consolidarea sănătăţii personalului pentru menţinerea şi întărirea capacităţii de efort a personalului 7. Identificarea de noi metode, proceduri şi instrumente de lucru în scopul eficientizării activităţii şi creşterii capacităţii administrative instituţionale 8. Îmbunătăţirea comunicării publice, interacţiunii cu mass-media, organizarea de campanii de comunicare publică Obiectiv specific nr. 6.2: Îmbunătăţirea proceselor decizionale şi creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene
Direcţii de acţiune: 1. Creşterea capacităţii de planificare strategică şi bugetară 2. Dezvoltarea unui mecanism de monitorizare şi evaluare a serviciilor publice prestate de structurile Ministerului Afacerilor Interne şi corectarea derapajelor de la parametrii previzionaţi 3. Dezvoltarea capacităţii de atragere a fondurilor nerambursabile, în corelare cu obiectivele strategice instituţionale 4. Iniţierea şi desfăşurarea procesului de pregătire la nivel instituţional ocazionat de preluarea de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019 5. Dezvoltarea componentei de analiză a informaţiilor, la nivel operaţional, tactic şi strategic
IV. INDICATORI DE PERFORMANŢĂ
Indicatorii cantitativi şi calitativi, aferenţi activităţilor concrete stabilite pentru îndeplinirea obiectivelor şi direcţiilor de acţiune, sunt detaliaţi în Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale şi asumaţi de către structurile responsabile.
V. IMPLICAŢII PENTRU BUGET
Resursele financiare necesare implementării Strategiei naţionale provin, în principal, din fonduri de la bugetul de stat, precum şi din fonduri externe nerambursabile.
VI. ETAPE URMĂTOARE
* Punerea în aplicare a Strategiei naţionale Implementarea prezentei Strategii naţionale constă în totalitatea activităţilor prin care aceasta este pusă în aplicare, prin elaborarea şi aplicarea unui plan de acţiuni corespunzător. Planul de acţiuni pentru Implementarea Strategiei naţionale de ordine şi siguranţă publică 2015-2020 reprezintă instrumentul de implementare a Strategiei şi conţine termene, instrumente manageriale, indicatori de performanţă şi cheltuieli necesare implementării Strategiei naţionale, acesta stabilind totodată acţiunile şi responsabilităţile concrete ce revin fiecărei instituţii/structuri cu atribuţii în domeniu. Implementarea Strategiei naţionale revine fiecărei instituţii/structuri, prin prisma strategiilor naţionale sectoriale, ce vor asigura o abordare integratoare a problematicilor/domeniilor de referinţă. Pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei naţionale participă şi alte structuri de aplicare a legii şi instituţii ale statului, precum şi organizaţii neguvernamentale, potrivit competenţelor şi în condiţiile legii.
* Monitorizare şi evaluare Procesul de monitorizare a Strategiei naţionale implică activităţi semestriale de colectare şi analiză a datelor prevăzute în planul de acţiuni, ce se actualizează anual, precum şi măsurarea rezultatelor, pentru a putea aprecia gradul de atingere a obiectivelor, contribuţia diferitelor activităţi, dar şi pentru a putea lua măsuri corective în cazul obiectivelor asumate neîndeplinite. Scopul monitorizării este de a identifica sincopele şi de a dispune corecţiile subsecvente necesare fundamentării procesului de luare a deciziei, asigurând deopotrivă transparenţă şi o bază pentru viitoarele acţiuni de evaluare. Evaluarea Strategiei naţionale se realizează anual sau ori de câte ori situaţia o impune şi se fundamentează pe informaţiile colectate în cadrul procesului de monitorizare, având ca scop elaborarea unei analize generale cuprinzătoare - Raport de evaluare privind rezultatele îndeplinite prin intermediul Strategiei naţionale, precum şi emiterea unor recomandări privind realizarea acţiunilor ulterioare. Rolul de integrator al monitorizării şi evaluării Strategiei naţionale de ordine şi siguranţă publică 2015-2020, inclusiv prin prezentarea unor rapoarte de stadiu şi de evaluare, revine Direcţiei generale management operaţional din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
