Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 67 din 24 noiembrie 2020 privind concluziile, răspunderile şi măsurile comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi
EMITENT: Camera Deputaţilor PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1133 din 25 noiembrie 2020
În temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 76 şi 77 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
În temeiul Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 6/2020 pentru înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 10 martie 2020, cu modificările ulterioare, constatările, concluziile şi propunerile Comisiei de anchetă fac obiectul unui raport final.
(1) În conformitate cu acest raport, dezbătut de Camera Deputaţilor, Comisia de anchetă parlamentară a concluzionat următoarele aspecte importante:
a) România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaţionale (Raportul Greta, Raportul de stat al SUA), ultimul de acest gen fiind al 3-lea raport de progres al Comisiei Europene din 20 octombrie 2020 cu privire la combaterea traficului de persoane, sub articolul 20 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului. Traficul de persoane este mai mult decât o simplă infracţiune prevăzută în Codul penal, este un fenomen social, cu anumite caracteristici, de la cauzele care îl generează şi condiţiile care favorizează dezvoltarea fenomenului;
b) în ceea ce priveşte fenomenul, pe primul loc se află traficul în scop de exploatare sexuală, unde grupul principal vizat îl reprezintă fetele; urmează exploatarea prin muncă, unde grupul principal vizat sunt băieţii, iar pe locul al treilea se află traficul pentru exploatare prin cerşetorie. Traficul de persoane generează profituri uriaşe, cu risc destul de mic pentru traficanţi de a fi prinşi. Reţelele sunt complexe, traficanţii găsesc modalităţi de a identifica vulnerabilităţile din sistem în ţara de origine şi de destinaţie a victimei. Este un fenomen în continuă schimbare;
c) cauza principală de natură sistemică a dispariţiei minorilor, fie din centrele specializate, fie din familia naturală sau lărgită, din familii dezorganizate sau familii care şi-au abandonat copiii către rude, plecând la muncă în străinătate, este sărăcia extremă şi lipsa de educaţie, care creează ulterior posibilitatea racolării, traficării şi exploatării acestora. Zonele cele mai predispuse sunt cele sărace, cele cu lipsă a locurilor de muncă, cu nivel al şomajului şi abandon şcolar ridicate; astfel se creează premisele pentru copiii care vor să scape din aceste medii de trai. Acest aspect a fost subliniat în timpul audierilor Comisiei de reprezentanţii principalelor instituţii abilitate: MAI/IGPR, Europol, Ministerul Public, DIICOT, Avocatul Poporului, ANITP, DGASPC-uri, ONG-uri;
d) de asemenea, persoanele majore care sunt traficate au istoric de traficare şi exploatare încă din copilărie, astfel, fetele care pleacă voluntar la prostituţie, pleacă pe fondul unor traume repetate în copilărie, care reduc aşteptarea de viaţă cu 20 de ani şi cresc riscul apariţiei anumitor boli;
e) actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani nu reprezintă în orice situaţie o infracţiune, din punctul de vedere al Codului penal, conform dispoziţiilor art. 220. Deşi datele spun că numărul de persoane traficate a crescut, numărul dosarelor instrumentate este în scădere, cu o rată de achitare de 2%.
(2) În acest context, în urma audierilor efectuate în perioada iulie-octombrie 2020, Comisia de anchetă parlamentară emite Guvernului României următoarele recomandări şi măsuri privind prevenirea şi combaterea fenomenelor de trafic de persoane şi dispariţie de copii:
a) dezvoltarea unui mecanism administrativ şi a unui cadru legal coerent de colaborare, cooperare şi coordonare mai bună între toate instituţiile de căutare, cercetare şi anchetă a persoanelor dispărute şi/sau traficate şi instituţiile de asistenţă socială şi protecţie a copilului care să se aplice distinct faţă de prevederile Codului de procedură penală (în condiţiile în care sunt situaţii ce nu se încadrează ca fapte penale, sens în care nu se pot utiliza instrumente date de CPP într-o procedură de căutare a unei persoane dispărute în care nu există indicii că ar fi victima unui abuz sau altei infracţiuni);
b) ridicarea minimului de pedeapsă pentru infracţiunile de trafic de persoane;
c) diminuarea duratei proceselor, în condiţiile în care în anul 2018 durata medie a procedurilor judiciare în cazurile de trafic de persoane a fost de 689 de zile;
d) dezvoltarea unui sistem de soluţionare accelerată a urmăririi penale desfăşurate în cazurile de trafic de persoane, pentru a îmbunătăţi procesul penal şi pentru a reduce presiunea pusă asupra victimelor şi martorilor, inclusiv asupra copiilor;
e) modificarea/completarea art. 213 din Codul penal privind proxenetismul, respectiv un minor trebuie apărat până la împlinirea vârstei de 18 ani şi tratat fără consimţământ valabil (evidenţierea unei distincţii clare între traficul de minori şi proxenetism);
f) modificarea/completarea art. 220 din Codul penal privind actul sexual cu un minor, respectiv ridicarea vârstei minorului (de la 15 ani, cât este în prezent, la 18 ani) până la care un infractor sau inculpat poate fi pedepsit pentru comiterea unui act sexual cu respectivul minor;
g) revizuirea art. 182 din Codul penal privind exploatarea unei persoane, care în prezent defineşte exploatarea de persoane prin omisiunea micilor infracţiuni (nu se preia din legea veche această formă de exploatare de către un traficant prin mici infracţiuni, cum sunt micile furturi);
h) modificarea/completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv reglementarea unor mijloace de remediere în ceea ce priveşte art. 23 alin. (3) care arată că părinţii/ocrotitorii legali au obligaţia ca în termen de 24 de ore de la dispariţie să sesizeze organele de lege;
i) abordarea fenomenelor de dispariţie de copii şi a traficului de persoane în viitoarea Strategie naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030 din perspectivă internă, ca obiectiv de securitate naţională;
j) introducerea de măsuri ferme în Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2021-2025 privind lupta împotriva abandonului şcolar timpuriu, ce reprezintă una dintre cauzele traficului de minori;
k) reglementarea clară a mecanismelor de lucru ale poliţiştilor care acţionează în activităţi de căutare, pentru a avea acces la instrumentele oferite de Codul de procedură penală pentru interceptarea şi localizarea minorului dispărut;
l) operaţionalizarea noii structuri specializate la nivelul MAI-IGPR de căutare a persoanelor dispărute, care să funcţioneze într-o organigramă generală (la nivelul IGPR central şi al IPJ-urilor) cu o componenţă de poliţişti şi alţi specialişti (precum psihologi) foarte bine specializaţi, încadraţi în funcţie de volumul de muncă al fiecărui judeţ;
m) creşterea urgentă a capacităţilor operaţionale ale poliţiei de intervenţie din linia întâi (locală şi rurală) în cazurile de trafic de persoane şi dispariţie de copii, respectiv identificarea şi acordarea tuturor resurselor necesare (în special umane) care, începând cu anul 2016, au un deficit mare de personal;
n) crearea unei baze de date electronice care să ajute la identificarea potenţialelor victime ale traficului de persoane şi care să vină în sprijinul Europol, al Poliţiei Române şi al tuturor instituţiilor implicate în activitatea de căutare şi cercetare a dispariţiilor de minori şi a traficului de persoane (inclusiv o bază de date cu zonele sărace de unde provin majoritatea victimelor, pe care poliţiştii să o aibă la dispoziţie);
o) activităţi de instruire a poliţiştilor, începând de la nivelurile centrale din cadrul DCCO şi BCCO, până la poliţia locală şi rurală care, de cele mai multe ori, se află în prima linie de luptă şi combatere a traficului de persoane şi dispariţiei de minori;
p) modificarea organigramei DCCO şi suplimentarea numărului de funcţii, conforme cu volumul real de muncă;
q) activităţi de instruire, respectiv specializare sau dubla specializare a judecătorilor care intervin în dosarele de trafic de persoane, în mod special a magistraţilor din anchetele cu minori, care de multe ori dau hotărâri judecătoreşti nejustificat de lejere;
r) dezvoltarea unui mecanism de încurajare a poliţiştilor specializaţi din cadrul structurilor de prevenţie şi combatere a fenomenului de trafic de persoane şi copii dispăruţi, pentru a-şi continua activitatea şi a se evita pensionarea înainte de vreme;
s) modificarea/completarea metodologiei din partea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale cu privire la modalităţile de acordare a învoirilor copiilor minori aflaţi în centrele din subordinea DGASPC-urilor şi îmbunătăţirea standardelor de calitate pentru serviciile sociale cu cazare, organizate ca centre rezidenţiale pentru copilul victimă a traficului de persoane;
t) reglementarea prin lege a rolului organismelor nonguvernamentale de profil privind soluţionarea cazurilor de trafic de minori şi dispariţie de minori, pentru acordarea de suport şi asistenţă psihologică. Totodată, este necesar a se reglementa modalitatea de sprijin (inclusiv financiar) a ONG-urilor care acordă servicii de protecţie a victimelor;
u) reglementarea desfacerii contractelor de muncă ale angajaţilor din sistemul de asistenţă socială şi protecţie a copilului care au comis acte de violenţă împotriva minorilor, în lipsa unei soluţionări definitive şi irevocabile din partea instanţei;
v) eliminarea reglementării legislative prin care reprezentarea legală asupra unui minor poate fi acordată unui angajat al DGASPC;
w) suplimentarea numărului de psihologi în centrele din cadrul DGASPC-urilor cu cel puţin un psiholog per centru, respectiv modificarea organigramelor în acest sens şi asigurarea de specializare continuă a acestora prin programe de pregătire cu o frecvenţă de cel puţin o dată/an;
x) elaborarea şi implementarea unui mecanism de monitorizare a copiilor ajunşi majori şi care părăsesc sistemul de protecţie socială, pentru evitarea revictimizării şi facilitarea integrării în societate.
Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 24 noiembrie 2020, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU
Bucureşti, 24 noiembrie 2020.
Nr. 67.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
