Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 61 din 22 iunie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Posibilităţi de reformare a sistemului european comun de azil şi de îmbunătăţire a căilor legale de migraţie COM (2016) 197
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 27 iunie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/597, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 9 iunie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Reţine că în anul 2015 au fost înregistrate 1,83 milioane de treceri neregulamentare ale frontierelor externe ale Uniunii Europene, de 6 ori mai mult decât în 2014 şi de 17 ori mai mult decât în 2013, şi că aproximativ 1,25 milioane de persoane au solicitat azil în statele membre ale Uniunii Europene în acelaşi an.
2. Reaminteşte că în Uniunea Europeană s-a generalizat convingerea că fluxul masiv al migraţiei neregulamentare ameninţă însăşi existenţa Uniunii şi că sunt necesare acţiuni proporţionale pentru asigurarea unei politici europene de azil şi migraţie funcţionale; în acest context, consideră că deficienţele de funcţionare ale actualului sistem european de azil nu pot fi imputate Regulamentului Dublin.
3. Împărtăşeşte aprecierea Comisiei Europene că un sistem de azil funcţional trebuie să se sprijine pe principiile responsabilităţii şi solidarităţii, dar semnalează că aceste principii sunt interpretate în mod diferit de către instituţiile Uniunii şi de către statele membre; subliniază că a susţinut în toate opiniile sale prioritatea principiului solidarităţii, dar în întreaga sa dimensiune şi nu limitat la câteva aspecte utile unei anumite argumentaţii; de asemenea, reaminteşte că a susţinut în repetate ocazii că principiul responsabilităţii ar trebui, în primul rând, să se manifeste prin acţiuni destinate apărării dreptului la viaţă şi securităţii, inclusiv printr-o mai bună protecţie a frontierelor externe ale Uniunii şi prin măsuri pentru salvarea vieţii imigranţilor care încearcă traversarea Mării Mediterane.
4. Reţine că doar 5 dintre cele 28 de state membre, respectiv Germania, Suedia, Austria, Franţa şi Italia, au primit 75% din totalul primelor cereri de azil, dar subliniază că această situaţie are drept primă cauză opţiunea făcută de solicitanţii de azil coroborată cu deficienţele apărute în aplicarea legislaţiei în vigoare de către statele din prima linie şi de către statele primitoare, facilitând astfel alegerea preferenţială a ţării de azil (asylum shopping).
5. De aceea, în legătură cu obiectivul general precizat în Comunicare şi în dezacord cu Comisia Europeană, consideră că atribuirea unei "responsabilităţi disproporţionate" doar câtorva state membre nu a fost generată de modul în care a fost conceput sistemul de azil, ci de implementarea sa necorespunzătoare, de situaţia excepţională - constând într-o rată de creştere galopantă a numărului imigranţilor -, precum şi de anumite lacune în gestionarea situaţiei de către unele state membre.
6. Salută faptul că aplicarea Acordului UE-Turcia a determinat reducerea cu 95% a intrărilor imigranţilor neregulamentari în Grecia şi susţine continuarea implementării acestui acord; constată, în acelaşi timp, aşa cum a avertizat în opinia sa privind acordul, că ruta de traversare a Mării Mediterane s-a reactivat; îşi exprimă dezamăgirea pentru rezultatele încă nesatisfăcătoare ale operaţiunii NAVFOR MED Sophia; deplânge repetarea tragediilor din Marea Mediterană şi încurajează adoptarea unor măsuri ferme pentru demantelarea reţelelor de crimă organizată care nu manifestă niciun fel de reţinere în a amplifica şi a acutiza fenomenul pierderii de vieţi pe mare.
7. Reaminteşte că România are o contribuţie substanţială la efortul comun în plan european de gestionare a migraţiei neregulamentare, participând inclusiv la operaţiunile de salvare de vieţi din Marea Mediterană şi numărându-se totodată printre statele membre care acordă un ajutor consistent Greciei pentru implementarea acordului Uniunii Europene cu Turcia.
8. Reaminteşte că sistemul Dublin nu este un mecanism de redistribuire a imigranţilor şi că orice eventuală propunere de redistribuire trebuie să ia în consideraţie specificul şi capacitatea statelor membre.
9. Consideră că principiile instituite de Regulamentul Dublin cu privire la stabilirea statului membru responsabil trebuie menţinute fără a interfera cu mecanismul de relocare intra-UE, care ar trebui abordat separat; reiterează opţiunea, susţinută şi în opiniile sale anterioare, că relocarea atât internă, cât şi externă trebuie să fie bazată pe voluntariat în ambele sensuri: atât cu privire la participarea statului, cât şi cu privire la acordul persoanei beneficiare, aceasta fiind cea mai bună metodă pentru a evita deplasările secundare.
10. Reaminteşte că implementarea celor două decizii de relocare internă adoptate la nivel Uniunii Europene în anul 2015 a evidenţiat limitele clare ale unei soluţii de redistribuire a imigranţilor pe baze de cote obligatorii; în acest context doreşte să sublinieze atitudinea principială şi solidară a României care a avansat printre cele mai mari oferte de relocare din Italia şi Grecia, însă semnalează că procesul continuă să fie extrem de lent, din motive independente de voinţa statelor membre de a se implica în procesul de relocare.
11. Îşi exprimă insatisfacţia faţă de cele două variante propuse de Comisie, întrucât acestea conduc către un sistem de distribuţie între toate statele membre, în contextul ineficienţei demonstrate a sistemului permanent de alocare a solicitanţilor de azil propus în septembrie 2015, evidenţiată în cazul Austriei şi Suediei care, confruntate cu un aflux masiv de imigranţi, au solicitat şi au primit aprobarea Comisiei Europene de a li se suspenda obligaţiile.
12. Reaminteşte că a emis un aviz motivat faţă de propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în situaţii de criză - pentru COM (2015) 450 şi că a prezentat numeroase argumente împotriva acestui mecanism, în opinia sa, pe aceeaşi temă, din 6 octombrie 2015.
13. Respinge aprecierea Comisiei Europene că ar fi necesar "un sistem mai echitabil, în măsură să le ofere resortisanţilor ţărilor terţe care au nevoie de protecţie sau care pot contribui la dezvoltarea economică a UE posibilităţi de a intra pe teritoriul acesteia în mod ordonat şi sigur"; semnalează că un astfel de sistem există deja, datele statistice atestând aceasta, şi că este contraproductiv pentru Uniune să îşi asume deficienţe inexistente într-o perioadă în care forţele politice antieuropene câştigă teren în state membre cu democraţii consolidate, tocmai cu discursuri privind deficienţele Uniunii şi cu discursuri antiimigraţie.
14. Contestă evaluarea Comisiei Europene că "dacă toate statele membre ar aplica mai eficient şi mai strict normele existente şi dacă s-ar lua măsuri suplimentare de prevenire a deplasărilor secundare, este foarte probabil ca sistemul actual să rămână în continuare nesustenabil în faţa presiunii continue a migraţiei"; dimpotrivă, consideră că actualul sistem poate funcţiona într-un cadru juridic completat cu sporirea rolului Biroului European de Sprijin pentru Azil, cu sporirea responsabilităţii solicitanţilor de azil înşişi, precum şi cu suplimentarea componentelor administrative, logistice şi operaţionale puse la dispoziţia statelor membre din prima linie, prin efortul comun al tuturor celorlalte state membre şi al instituţiilor Uniunii.
15. Apreciază că Regulamentul Dublin III nu este inadecvat la situaţia actuală a migraţiei, precum încearcă să acrediteze Comisia Europeană; astfel, acest regulament conţine deja diferite clauze discreţionare care permit statelor membre să examineze o cerere de protecţie internaţională, chiar dacă această examinare nu este responsabilitatea lor, conţine două proceduri specifice pe baza cărora statele membre pot apela la un alt stat membru pentru a procesa o cerere de protecţie internaţională, conţine prevederi pentru aplicarea principiului unităţii familiei, prevederi care asigură dreptul la un interviu personal şi dreptul de a rămâne în statul membru, pe perioada apelului privind decizia de acordare a protecţiei internaţionale; de asemenea, noul sistem nu modifică obligaţia statului membru, care este primul punct de intrare, de a înregistra toţi migranţii şi de a-i returna pe cei care nu sunt eligibili pentru protecţie internaţională.
16. Admite totuşi că sistemul Dublin ar trebui reformat pentru a oferi un cadru simplificat, rapid şi eficient de procesare a cererilor de azil într-un singur stat responsabil; susţine, în acelaşi timp, asumarea unor obiective mai ambiţioase în materie de convergenţă în politica de azil.
17. Constată că mecanismele ilegale prin care fluxul masiv neregulamentar de migranţi a putut fi organizat nu au fost încă identificate şi gestionate la nivelul aşteptărilor cetăţenilor Uniunii Europene, deşi este esenţial atunci când se pune problema "lecţiilor învăţate"; reaminteşte că în opiniile sale pe tema migraţiei s-a insistat asupra necesităţii de identificare a cauzei reale a situaţiei create, pentru a se putea determina cu precizie soluţia necesară.
18. Salută intenţia Comisiei Europene de a consolida normele care reglementează obligaţia solicitanţilor de a coopera cu autorităţile şi de a le raporta acestora informaţiile pe care le deţin; reaminteşte că a susţinut în opiniile sale anterioare ca în timpul procesului de înregistrare imigranţii să coopereze deplin cu autorităţile europene sau ale statului gazdă, inclusiv prin dezvăluirea organizării reţelelor de recrutori, călăuze, traficanţi etc., şi a încurajat instituţiile europene şi autorităţile naţionale relevante să acţioneze în acest sens.
19. Împărtăşeşte îngrijorarea Comisiei Europene că "acordarea statutului de protecţie internaţională în statele membre a condus aproape întotdeauna, în practică, la stabilirea permanentă în UE, deşi scopul său iniţial şi primar era acela de a acorda protecţie numai atâta vreme cât persista riscul de persecuţie sau de vătămări grave", dar observă că nu se propun măsuri concrete şi ferme susceptibile să rezolve această stare de fapt.
20. Salută intenţia Comisiei Europene de a clarifica diferenţa dintre statutul de refugiat şi statutul conferit de protecţia subsidiară, precum şi drepturile asociate acestora şi intenţia de a se verifica cu mai multă regularitate oportunitatea retragerii acestui statut.
21. Salută intenţia Comisiei Europene de a aplica sancţiuni eficace, disuasive şi proporţionale pentru deplasările secundare neregulamentare, dar semnalează că este important să fie stabilite criterii corecte şi viabile care să măsoare gradul de pericol social al unor asemenea fapte; consideră că în cazul solicitanţilor de protecţie internaţională, care în mod vădit caută să evite monitorizarea autorităţilor cu scopul de a se asocia unor reţele de crimă organizată sau terorism, ar trebui ca cererea de azil să fie analizată în procedură accelerată, cu posibilitatea menţinerii în detenţie a solicitantului pe toată durata procedurii; consideră că pedepsele pentru fapta de asociere cu organizaţii de crimă organizată sau terorism ar trebui suplimentate prin încadrarea lor ca circumstanţe agravante.
22. Salută abordarea Comisiei Europene de a plasa răspunderea şi asupra solicitanţilor de protecţie internaţională şi îşi exprimă speranţa că sistemul de sancţiuni precizat pentru situaţiile în care solicitantul nu a depus cererea în cel mai scurt timp posibil, deşi a avut posibilitatea să facă acest lucru, sau nu rămâne în statul membru responsabil va fi elaborat şi aplicat în mod riguros; crede totuşi că, deşi aparent severă, măsura reluării de la început a perioadei de 5 ani la finalul căreia beneficiarii de protecţie internaţională vor fi eligibili pentru statutul de rezident pe termen lung, de fiecare dată când persoana în cauză părăseşte fără autorizaţie teritoriul statului membru care i-a acordat protecţie, este în realitate indulgentă şi recomandă anularea acestui drept la cea de-a doua încălcare a obligaţiilor respective.
23. Atrage atenţia asupra faptului că, în tot mai multe cazuri, părinţii pun viaţa copiilor lor în pericol prin expunerea acestora la călătorii periculoase pe rute ilegale de migraţie; pentru descurajarea acestei practici recomandă Comisiei Europene să aibă în vedere încheierea unor acorduri cu statele de origine ale imigranţilor care să permită aplicarea rapidă a procedurii de stabilire a statutului de refugiat, returnarea în regim de urgenţă a celor cărora nu li se acordă acest statut şi aplicarea cu celeritate a legislaţiei relevante, imediat după revenirea în statul de origine; în cazul minorilor neînsoţiţi, apreciază că ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru descurajarea unor fapte care pun în pericol viaţa acestor copii şi contravin normelor care reglementează drepturile copilului.
24. Salută abordarea Comisiei Europene ca pentru solicitanţii în cazul cărora există un risc ridicat de sustragere să fie luate măsuri specifice, inclusiv utilizarea unor proceduri accelerate de examinare, iar persoanele care au fugit sau care intenţionează să fugă să fie repartizate obligatoriu în anumite locuri în statul membru sau să fie reţinute dacă se consideră necesar.
25. Având în vedere că pe durata judecării solicitanţii de azil nu pot fi returnaţi recomandă eliminarea caracterului suspensiv al căilor de atac împotriva deciziilor de returnare.
26. Salută intenţia Comisiei Europene de a lărgi domeniul de aplicare a sistemului Eurodac în scopul de a utiliza sistemul în lupta împotriva migraţiei neregulamentare; îşi exprimă speranţa că această acţiune va contribui, în primul rând, la accelerarea identificării migranţilor, la o mai bună evaluare a riscului de sustragere şi la eficacitatea şi rapiditatea procedurilor de returnare.
27. Salută abordarea Comisiei Europene potrivit căreia nu doar Uniunea Europeană, ci şi comunitatea internaţională ar trebui să îşi asume responsabilitatea în materie de protecţie şi reaminteşte că a susţinut aceasta în opiniile sale privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: O agendă europeană privind migraţia - COM (2015) 240 şi Comunicarea comună către Parlamentul European şi Consiliu - Identificarea de soluţii la criza refugiaţilor din Europa: rolul acţiunii externe a UE - JOIN (2015)40, adoptate la data de 23 iunie 2015, respectiv 6 octombrie 2015.
28. Menţinând argumentele prezentate în opinia sa privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind Stadiul de realizare a acţiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migraţia, COM (2016) 85, că politica Uniunii faţă de ţările terţe cu o rată scăzută de returnare, care manifestă reticenţe pentru încheierea acordurilor de readmisie cu Uniunea Europeană, ar trebui supuse acţiunii diplomatice a Uniunii, care să includă pachete de stimulente, inclusiv acordarea de preferinţe comerciale, dar ar trebui să pregătească şi mijloace de presiune adecvate, îşi manifestă surprinderea faţă de lipsa de fermitate reflectată de intenţia Comisiei Europene "... de a încerca o cooperare mai strânsă cu ţările partenere care au interese comune şi sunt dispuse să negocieze angajamente reciproce cu UE şi cu statele sale membre, în special în ceea ce priveşte cooperarea în materie de readmisie".
29. Consideră că nicio politică europeană comună în materie de azil şi refugiaţi nu poate avea succes până când gestionarea frontierelor Uniunii Europene nu va atinge un nivel calitativ corespunzător şi până când numărul de imigranţi nu se va reduce cel puţin la cifrele anterioare anului 2013.
30. Observă că proporţia imigranţilor neregulamentari, originari din state ai căror resortisanţi nu primesc de regulă protecţie internaţională, este în creştere şi consideră că acest fapt ar trebui să sporească intensitatea acţiunilor de consolidare a sistemului de verificare a cererilor de azil şi de returnare; având în vedere numărul mare al populaţiei care trăieşte în state sau teritorii nesigure din cauza slabei administrări, avertizează asupra probabilităţii ca numărul celor care vor încerca să solicite azil să devină imposibil de gestionat; de aceea recomandă Comisiei Europene să se concentreze pe viteza de procesare a cererilor de azil de acest tip şi să creeze un mecanism simplu de verificare a motivelor indicate de solicitanţi şi de returnare.
31. În legătură cu transformarea actualului Birou european de sprijin pentru azil într-o veritabilă agenţie a Uniunii Europene pentru azil, susţine propunerea de a se dezvolta în continuare rolul şi mandatul Biroului, inclusiv prin acordarea dreptului de a interveni, chiar şi din proprie iniţiativă, pentru a sprijini statele membre care nu au luat măsurile corective necesare sau care se confruntă cu situaţii de urgenţă, după modelul Agenţiei europene pentru paza de frontieră şi de coastă; consideră totuşi că luarea deciziilor de azil ar trebui să rămână de resortul exclusiv al statelor membre; reaminteşte că şi în opinia sa privind Agenţia europeană pentru paza de frontieră şi de coastă a recomandat acceptarea partajării şi exercitării în comun a unor elemente ale suveranităţii, evident cu limitele impuse de art. 4 (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, legate de respectarea de către Uniune a funcţiilor esenţiale ale statului şi, în special, a celor care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale şi securităţii naţionale.
32. Agreează opinia Comisiei Europene că sunt necesare mai multe canale legale pentru a le permite persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională să ajungă în Uniunea Europeană într-o manieră ordonată, structurată, sigură şi demnă şi consideră că este necesară revenirea, cât mai curând, la abordarea tradiţională a Uniunii Europene, de încurajare a imigraţiei legale şi de descurajare a imigraţiei neregulamentare.
33. Împărtăşeşte aprecierea Comisiei Europene că ar trebui să ne îmbunătăţim capacitatea de a atrage competenţele şi talentele de care vom avea nevoie în viitor şi de a valorifica avantajele migraţiei, asigurând integrarea şi participarea reală în societatea gazdă atât a refugiaţilor, cât şi a migranţilor legali, dar semnalează că există totuşi limite fizice, de resurse, precum şi limite politice în ce priveşte numărul de imigranţi care pot fi incluşi în programe de integrare în statele membre; în legătură cu favorizarea "competenţelor şi talentelor" invită Comisia Europeană să evalueze limitele în care se poate aborda acest concept.
34. În legătură cu obiectivul de atragere în Europa a lucrătorilor cu înaltă calificare, printr-un sistem mai eficient al cărţii albastre, atrage atenţia că s-au propus recent măsuri cu caracter protecţionist al pieţei muncii din Uniunea Europeană, prin crearea unor obstacole suplimentare prestării de servicii de către firme care detaşează lucrători în alte state membre; subliniază că acea propunere a Comisiei Europene a întâmpinat opoziţia parlamentelor naţionale din 11 state membre, fiind declanşată procedura cartonaşului galben pentru nerespectarea subsidiarităţii, cu 22 de voturi; solicită Comisiei Europene să nu favorizeze acordarea unor facilităţi deosebite lucrătorilor din state terţe pe piaţa muncii din Uniunea Europeană, superioare în raport cu facilităţile prevăzute în legislaţia europeană pentru lucrătorii care sunt cetăţeni ai Uniunii; solicită Comisiei Europene ca studiul privind eventualitatea unui mecanism la nivelul Uniunii Europene, care să vizeze îmbunătăţirea transparenţei şi facilitarea stabilirii legăturilor între potenţialii migranţi şi angajatori, să includă un capitol asupra necesarului de forţă de muncă pentru fiecare stat membru, pe domenii specifice, care nu poate fi acoperit cu lucrători care au cetăţenie europeană, precum şi precizări privind demersurile recente ale Comisiei Europene de a asigura necesarul de forţă de muncă prin mobilitatea lucrătorilor în cadrul pieţei interne; îşi exprimă încrederea că acest studiu se va baza pe metode ştiinţifice, care depăşesc nivelul empiric al consultării publice.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 iunie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
Bucureşti, 22 iunie 2016.
Nr. 61.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
