Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 59 din 30 iunie 2015 privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - O agendă europeană privind migraţia COM (2015) 240
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 2 iulie 2015
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/ 412/23.06.2015, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 23 iunie 2015, Camera Deputaţilor:
1. Ia act cu îngrijorare de presiunea exercitată de evenimentele tragice ce se perpetuează în Marea Mediterană şi salută răspunsul Uniunii Europene.
2. Ia act de constatarea Comisiei Europene că politica Uniunii Europene în domeniul migraţiei este deficitară şi salută măsurile prevăzute, în special cele pe termen mediu, care se înscriu într-o abordare coerentă şi cuprinzătoare, axată pe cauzele fundamentale.
3. Salută reafirmarea principiilor solidarităţii şi distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre în ceea ce priveşte gestionarea acestui fenomen social global, dar subliniază că manifestarea solidarităţii între statele membre nu schimbă caracterul temporar al măsurilor; în acelaşi timp este necesar să se păstreze un raport corect între solidaritate şi responsabilitate, o manifestare concretă a responsabilităţii fiind, de exemplu, securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene.
4. Consideră că respectarea principiului solidarităţii trebuie asociată şi susţinută de principiul voluntariatului.
5. Ia act de progresul realizat conform planificării prevăzute în comunicare, şi anume:
a) stabilirea unui sistem de urgenţă privind relocarea în interiorul Uniunii Europene a persoanelor care au nevoie de protecţie internaţională, inclusiv un sistem de distribuţie temporar pentru a asigura o participare echitabilă şi echilibrată a tuturor statelor membre la acest efort comun, pe baza criteriilor: produs intern brut, populaţie, rata şomajului, număr de solicitanţi de azil şi al refugiaţilor relocaţi anterior pe teritoriul statului;
b) adoptarea de către Comisia Europeană a Recomandării privind o schemă de relocare aplicabilă tuturor statelor membre, pentru a atinge ţinta stabilită de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) pentru Uniunea Europeană până în anul 2020, de a prelua un număr de 20.000 de persoane/an. Criteriile avute în vedere sunt aceleaşi ca în cazul relocării de urgenţă în interiorul Uniunii Europene;
c) elaborarea unui plan de acţiune care abordează cauzele ce duc la deplasări ilegale şi forţate în statele terţe şi care cuprinde iniţiative dedicate distrugerii reţelelor de trafic cu migranţi, aducerea vinovaţilor în faţa justiţiei şi aplicarea sechestrului pe activele acestora, prin intermediul unor acţiuni rapide ale autorităţilor statelor membre, în cooperare cu agenţiile europene.
6. Recomandă Comisiei Europene să întărească dimensiunea controlului democratic asupra măsurilor prevăzute pentru îmbunătăţirea politicii de migraţie şi de azil, inclusiv asupra măsurilor de urgenţă prevăzute. Reaminteşte că rezolvarea cât mai extinsă a problemei legitimităţii şi controlului democratic în acest domeniu reprezintă şi o garanţie a relocării eficiente şi lipsite de tensiuni sociale şi economice.
7. Subliniază că politica şi măsurile prevăzute trebuie să distingă între fluxul de migraţie generat de cauze obiective, cum ar fi sărăcia sau conflictele, pe de o parte, şi traficul de fiinţe umane, pe de altă parte. O asemenea abordare diferenţiată ar trebui să evite excesele împotriva imigranţilor, în aplicarea măsurilor de implementare a politicii de azil şi migraţie, dar să permită şi tratarea fermă a cazurilor de încălcare a legii. Politica de migraţie şi azil nu ar trebui percepută ca o colecţie de măsuri limitative şi represive, ci ca o oportunitate de manifestare a solidarităţii umane şi de utilizare a resurselor de capital uman, indiferent de originea acestuia.
8. Recunoaşte necesitatea ca imigraţia legală să beneficieze şi în continuare de programe de inserţie bine structurate, pentru a completa necesarul de forţă de muncă din Uniunea Europeană, contribuind astfel la prosperitatea Uniunii Europene.
9. Salută corespondenţa, în linii generale, a poziţiilor Parlamentului European cu poziţiile Comisiei Europene şi apreciază că acest exemplu de unitate şi solidaritate ar trebui urmat de statele membre ca o recunoaştere a gravităţii şi urgenţei situaţiei.
10. Subliniază că, având în vedere amploarea fenomenului migrator, răspunsul Uniunii Europene ar trebui să treacă dincolo de reforma politicii de azil şi de migraţie şi să includă formularea unei politici specifice, distincte, care să prevadă şi un set clar de acţiuni menite să asigure securitatea socială şi economică a statelor membre, similar mecanismelor prin care se asigură securitatea Uniunii Europene în alte domenii, cum ar fi energia.
11. Subliniază faptul că fluxul migrator creşte accelerat, ceea ce face extrem de dificilă gestionarea sa doar prin control la origine şi distribuire în state de relocare. Un număr de persoane cu un fundal educaţional şi social divers poate crea o presiune socioculturală pe termen lung. În consecinţă, măsurile de integrare socială ar trebui să fie orientate şi pe acest orizont de timp şi să se adreseze nu doar imigranţilor, ci şi comunităţilor unde aceştia se vor stabili.
12. Recomandă realizarea unei analize a impactului fluxului migrator asupra pieţei muncii şi a sistemelor de educaţie din punctul de vedere al necesarului de resurse umane pentru gestionarea fluxului migrator şi prefigurarea unor măsuri de răspuns. Un număr mare de imigranţi necesită un personal bine pregătit şi disponibil pentru gestionarea lor, din faza de selecţie până în faza de relocare şi integrare socială. Nevoia bruscă de un număr ridicat de specialişti în asistenţă socială, în învăţământ şi în asistenţă medicală se constituie într-un serios factor perturbator pentru piaţa muncii, pentru sistemele de pregătire profesională şi de asistenţă medicală.
13. Semnalează gravitatea evoluţiilor de la estul frontierei externe a Uniunii Europene, existenţa deja a unui număr important de persoane dislocate intern în Ucraina şi riscul unui flux masiv de refugiaţi, dacă ostilităţile armate se vor agrava; România s-ar afla în prima linie; în acest context propune ca programele prospective ale Uniunii Europene să includă şi acest aspect şi invită autorităţile naţionale relevante să folosească la maximum propunerile avansate de către Uniunea Europeană, pentru a se pregăti cel puţin la nivel legislativ, instituţional şi organizatoric.
14. Consideră că acţiunile care vizează combaterea cauzelor profunde ale migraţiei, inclusiv în statele de origine, ar trebui să fie prioritare, minuţios planificate şi implementate, de vreme ce relocarea nu conduce la rezolvarea de fond a problematicii, ci numai la o rezolvare punctuală, temporară, prin scăderea presiunii asupra unor state membre; în acelaşi timp observă că distribuirea imigranţilor în toate statele membre pe baza unor cote ar face mult mai dificilă reîntoarcerea lor în ţările de origine, odată cu dispariţia motivelor pentru care au părăsit ţara.
15. Semnalează totuşi că dezideratul maximizării efectelor benefice pentru dezvoltarea statelor de origine necesită resurse atât de mari, încât alocarea lor ar submina echilibrul economic, politic şi social al statelor donatoare, în contextul ascensiunii deja îngrijorătoare a formaţiunilor politice antiimigraţie; un rezultat neconvingător în termen de cost-beneficii ar adânci criza politică internă şi ar deteriora imaginea de actor global a Uniunii Europene.
16. Salută plasarea urmăririi şi distrugerii reţelelor de contrabandă cu migranţi în categoria "acţiune imediată", precum şi decizia Consiliului Afacerilor Externe din 18 mai a.c. privind instituirea misiunii EUNAVFOR pentru detectarea şi distrugerea ambarcaţiunilor utilizate pentru transportul migranţilor; apreciază asertivitatea acestei abordări, în contextul agresiunilor armate grave şi repetate împotriva agenţilor Frontex, în cadrul operaţiunilor din Marea Mediterană; consideră că distrugerea reţelelor de trafic cu migranţi, aducerea vinovaţilor în faţa justiţiei şi aplicarea sechestrului pe activele acestora, prin intermediul unor acţiuni rapide ale autorităţilor statelor membre, în cooperare cu agenţiile europene, aşa cum sunt prevăzute în Planul de acţiune al Comisiei Europene, reprezintă acţiuni fără de care nu s-ar putea atinge obiectivul de a prelua controlul asupra fenomenului analizat; salută înfiinţarea unui punct comun de cooperare interagenţii (Frontex şi Europol) privind traficanţii.
17. Constată că în cazul procedurii de resettlement au apărut deja solicitări de a se analiza posibilitatea ca migranţii să fie iniţial procesaţi extrateritorial, în state din afara Uniunii Europene. Încurajează analizarea unei asemenea soluţii pentru a se evita tragedii precum cele din Marea Mediterană sau alte posibile riscuri, inclusiv de securitate.
18. Admite că finalitatea procesului ar trebui să fie integrarea imigranţilor în statele de relocare, având în vedere faptul că selecţia se derulează în comun, şi subliniază că, dacă aşteptările imigranţilor nu vor fi atinse în statul de relocare, este probabil să aibă loc mişcări secundare.
19. În ceea ce priveşte revizuirea Directivei privind cartea albastră, a cărei aplicare este considerată deficitară, semnalează că gravitatea şi urgenţa migraţiei ilegale masive pot pune pe plan secund, în termeni de "acţiune imediată", migraţia legală.
20. Reaminteşte faptul că măsurile de urgenţă trebuie să îşi păstreze caracterul temporar, iar durata ar trebui estimată iniţial şi apoi periodic şi nu ar trebui extinsă decât în situaţii bazate pe criterii certe.
21. Reafirmă necesitatea asumării unui angajament politic în privinţa relocării imigranţilor în interiorul Uniunii Europene, formulat însă în urma clarificării aspectelor practice, cum ar fi: implicaţiile financiare, riscul de mişcări secundare, situaţia capacităţilor naţionale de recepţie, integrarea persoanelor relocate în ţara gazdă, durata de relocare, precum şi aspecte privind returnarea.
22. Susţine propunerea ca în procesul de relocare să se ţină cont de acordul explicit al imigranţilor, bazat pe o decizie informată şi liber exprimată de a fi transferaţi în alt stat membru, cu condiţia ca procedura menţionată să nu afecteze procesul de relocare în ansamblu.
23. Subliniază că pentru redistribuire sunt necesari şi alţi indicatori care să reflecte eforturile depuse anterior de statele membre, prin care a fost demonstrată solidaritatea, cum ar fi participarea la acţiunile Frontex şi angajamentul anterior în acţiuni de relocare.
24. Susţine poziţia exprimată de Ministerul Afacerilor Externe prin "Memorandumul privind propunerile de gestionare la nivelul UE a provocărilor determinate de fenomenul migraţiei - poziţia României" şi propune completarea cu contribuţia de specialitate a Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi a Ministerului Sănătăţii, în mod special cu privire la impactul social şi financiar al măsurilor propuse de Comisia Europeană.
25. Reaminteşte că România este unul dintre cei mai importanţi contributori la activitatea agenţiilor europene în materie de azil şi migraţie (Frontex, Europol şi BESA), dintr-o triplă perspectivă - furnizor de expertiză, resurse umane calificate şi echipamente tehnologice de vârf; România participă din anul 2008 la schema de relocare a Uniunii Europene, iar începând cu anul 2010 şi-a asumat statutul de ţară de relocare şi a efectuat astfel de operaţiuni, implicându-se activ în programele internaţionale de relocare şi contribuind la împărţirea responsabilităţilor între statele lumii.
Reaminteşte că România a andosat, alături de celelalte state membre, la reuniunea extraordinară a Consiliului European din 23 aprilie a.c., liniile politice cuprinse în textul declaraţiei şi va continua să pledeze pentru un răspuns coordonat şi cuprinzător la nivelul Uniunii Europene cu privire la provocările determinate de migraţie, în baza principiului solidarităţii şi responsabilităţii partajate.
26. Susţine orientarea delegaţiei României în Consiliu, care a pledat pentru o abordare echilibrată în stabilirea nivelului de angajament pentru statele membre în acest proces, cu luarea în considerare a contribuţiei semnificative pe care unele state membre o au la acţiunile derulate de agenţiile europene în materie de azil şi migraţie, precum şi a altor elemente de interes în proces: capacitatea actuală de primire şi implicaţiile de natură logistică şi financiară pe care le determină consolidarea în perspectivă a acestor capacităţi, aspecte de natură economică şi socială care să reflecte, de o manieră cât mai obiectivă, posibilitatea statelor membre de a se angaja într-un efort sporit.
27. Consideră că sunt necesare clarificări asupra definiţiilor termenilor de referinţă relocation şi resettlement, pentru evitarea confuziilor şi stabilirea clară a categoriilor beneficiarilor; clarificări ar fi de dorit şi în privinţa implicării statelor membre în procesul de selecţie a persoanelor pe care urmează să le preia.
28. Consideră că ar trebui intensificată cooperarea cu ONU din cel puţin două considerente - al sprijinului umanitar pe care îl poate oferi în zonele de conflict şi al misiunilor de menţinere a păcii pe care le poate lansa sau consolida în zonele de interes pentru Uniunea Europeană.
29. Reaminteşte că este necesară o coordonare mai solidă şi cu statele din Spaţiul Economic European şi cu Elveţia, astfel încât resursele, experienţa şi oportunităţile să fie cât mai eficient exploatate.
30. Subliniază că o rezolvare rapidă a conflictului din Siria ar conduce şi la rezolvarea problemelor umanitare generate de acest conflict, implicit la o reducere puternică a fluxului migrator originar din această ţară; recomandă în consecinţă Comisiei Europene să intensifice eforturile diplomatice ale Uniunii Europene pentru pace în regiune.
31. Recunoaşte utilitatea programelor de protecţie şi dezvoltare regională, destinate statelor din Nordul Africii, Cornul Africii, Orientul Mijlociu, în cadrul cooperării cu statele terţe pentru prevenirea migraţiei; totuşi, faţă de ideea organizării unor centre de informare a populaţiei din statele de origine, pentru descurajarea asumării riscurilor vitale, arată că este o practică uzuală, cu posibile efecte pozitive, dar nu substanţiale; estimează riscuri de securitate pentru lucrătorii centrelor şi dificultăţi de cooperare operativă cu autorităţile statelor respective, mai ales dacă organizaţii ale crimei organizate sunt active în zonă.
32. Subliniază importanţa ca programele de integrare a imigranţilor să fie suficient de bine elaborate pentru a-şi atinge obiectivele cât mai rapid, dar crede că ar trebui concepute programe suplimentare, adecvate pentru imigranţii care manifestă dificultăţi de adaptare; în cazul imigranţilor care manifestă tendinţe antisociale, inclusiv prin radicalizare ar trebui create programe speciale cu implicarea atât a formatorilor din sfera educaţiei, cât şi a autorităţilor de aplicare a legii, a căror monitorizare poate avea efect disuasiv.
33. Apreciază favorabil cerinţa de consolidare a capacităţii de detectare a abuzurilor privind solicitările de azil, în măsura în care refugiaţii cu adevărat îndreptăţiţi la statul de azilant au trecut prin experienţe dramatice; consideră că dimensiunea morală asociată asistenţei persoanelor care au suferit violenţe şi pierderi irecuperabile poate îndreptăţi stabilirea de sancţiuni disuasive pentru cei care abuzează şi expulzarea în procedură accelerată spre ţara de origine, tocmai pentru a asigura resursele necesare acordării unei asistenţe de calitate, celor care au într-adevăr nevoie de ea.
34. Apreciază că implicarea sporită a delegaţiilor Uniunii Europene în ţările-cheie pentru coordonarea şi susţinerea eforturilor Uniunii Europene şi a statelor membre, inclusiv prin detaşarea ofiţerilor europeni de legătură în materie de migraţie, care să colecteze informaţii referitoare la fluxurile migratorii, să se coordoneze cu ofiţerii de legătură naţionali şi să coopereze cu autorităţile locale poate aduce rezultate, dar cu riscuri de securitate importante şi cu posibilităţi limitate de acţiune.
35. Ia act de riscul infiltrării printre imigranţi a unor agenţi ai organizaţiilor teroriste; consideră că pentru prevenirea unor riscuri de acest tip este oportună întărirea cooperării dintre instituţii cu atribuţii specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate şi terorismului, din statele membre.
36. Apreciază măsura de întărire a frontierelor în cadrul misiunilor politicii de securitate şi apărare comună existente în Sahel, dar atenţionează că nu doar dimensiunea teritoriului şi tradiţiile deplasării populaţiei vor spori dificultatea gestiunii frontierelor, ci şi acţiunile unor grupuri, determinate în parte de tradiţii de organizare şi practică socială specifice zonei.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 iunie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
Bucureşti, 30 iunie 2015.
Nr. 59.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
