Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 58 din 22 iunie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de Decizie a Consiliului privind încheierea de către Uniunea Europeană a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice COM (2016) 109 şi la Propunerea de Decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice COM (2016) 111
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 482 din 28 iunie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4 c - 19/530, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 17 mai 2016, Camera Deputaţilor:
1. Salută încheierea şi semnarea în numele Uniunii Europene a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, întrucât convenţia:
- recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare;
- reprezintă cel mai cuprinzător tratat internaţional privind încălcarea gravă a drepturilor omului, care aduce în prim-plan îndeosebi prevenirea violenţei, protecţia victimelor şi trimiterea în judecată a infractorilor;
- readuce în prim-plan necesitatea adoptării unor măsuri adecvate mai ferme, care să reducă la minimum toleranţa faţă de toţi cei care recurg la acte de violenţă de orice fel împotriva femeilor, acte al căror număr în prezent este în plină creştere, în condiţiile multiplicării fluxului de migranţi din Europa;
- se constituie ca un instrument de protecţie a drepturilor omului, care se aplică în mod explicit pe timp de pace şi în situaţii de conflict armat şi care instituie obligaţii nu numai în ceea ce priveşte femeile, dar se încurajează aplicarea ei şi în cazul tuturor victimelor violenţei domestice, mai exact şi în cazul bărbaţilor şi băieţilor.
2. A susţinut ratificarea convenţiei de către autorităţile române şi s-a implicat în promovarea principiilor şi beneficiilor adoptării acestui document internaţional comprehensiv în statele din vecinătate, pentru că:
- reprezintă un tratat de cooperare juridică internaţională care creează cadrul juridic complet şi multidimensional pentru protejarea femeilor împotriva oricăror forme de violenţă şi care vizează prevenirea şi eliminarea violenţei împotriva femeilor şi fetelor şi a violenţei domestice;
- este primul tratat internaţional care conţine o definiţie completă a conceptului de gen, care nu se limitează numai la diferenţierile de ordin biologic, sunt luate în considerare şi rolurile sociale acordate femeilor şi bărbaţilor din societate, precum şi comportamentele şi atributele specifice pentru femei şi bărbaţi;
- pentru prima dată în definiţia dată conceptului "femei" sunt incluse şi fetele sub 18 ani;
- astfel, se defineşte ca "violenţă de gen împotriva femeilor" orice formă de violenţă îndreptată împotriva unei femei, numai pentru că ea este femeie, sau care afectează femeile în mod disproporţionat în raport cu bărbaţii;
- în definiţia violenţei împotriva femeilor, considerată o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor, este explicit introdusă orice acţiune care conduce la vătămarea psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu întreprinderea unor asemenea acţiuni, coerciţia sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată;
- documentul aduce în discuţie importanţa violenţei economice şi efectele pe care aceasta le poate produce asupra comunităţii prin defavorizarea şi îngrădirea independenţei femeilor pe piaţa muncii, acţiuni care vor crea un impact negativ asupra sănătăţii şi bunăstării întregii comunităţi;
- părţile semnatare sunt obligate să condamne toate formele de discriminare prin asigurarea respectării principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în ordinea lor juridică, precizându-se explicit că pot fi adoptate măsuri de discriminare pozitivă;
- este explicit definită "violenţa domestică", iar în definiţie este menţionat expres că sunt luate în considerare toate acţiunile care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit anterior acelaşi domiciliu cu victima;
- introduce o serie de infracţiuni care nu erau incriminate, precum sterilizarea forţată, mutilarea genitală a femeilor sau violenţa psihică, infracţiuni care trebuie să fie incluse în legislaţiile naţionale ale tuturor statelor semnatare şi pentru care trebuie să fie adoptate măsurile ce se impun în acest sens;
- susţine şi recomandă înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor specializate pentru asigurarea asistenţei medicale şi consilierii psihologice şi juridice a victimelor şi, în mod deosebit, dezvoltarea reţelei de adăposturi destinate femeilor şi copiilor victime ale violenţei domestice;
- introduce obligaţia părţilor semnatare de a constitui un organism naţional coordonator care să aibă responsabilitatea punerii în aplicare şi funcţionării corecte a mecanismelor generate de politicile în domeniul prevenţiei, protecţiei şi acordării de asistenţă şi care trebuie să fie în permanent contact cu organismele create de toate părţile semnatare;
- recomandă multiplicarea proiectelor în care să fie implicate cât mai mult mediul privat şi media, care să vizeze elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor de gen;
- sunt menţionate justificări inacceptabile pentru infracţiuni, inclusiv infracţiunile comise în numele aşa-numitei "onoare", care nu pot fi luate în considerare dacă a fost comis un act de violenţă îndreptată împotriva femeilor sau oricărui membru al familiei (aşa-zisă justificare izvorâtă din cultură, obicei, religie sau tradiţie);
- în deciziile lor, părţile semnatare trebuie să aibă în vedere faptul că măsurile legislative sau alte măsuri conexe nu trebuie să fie subordonate condiţiei ca faptele să fie incriminate numai pe teritoriul unde au fost comise;
- această convenţie instituie un mecanism de monitorizare specific, care le permite părţilor semnatare să asigure punerea în aplicare în mod eficient a dispoziţiilor sale;
- prevede obligaţia părţilor semnatare de a institui politici integrate şi de a oferi un răspuns global la acest fenomen;
- identifică acele forme de violenţă care necesită o intervenţie în materie de drept penal şi le solicită părţilor să vizeze o serie de infracţiuni din dreptul lor penal.
3. Consideră că:
- asumarea şi semnarea acestui document în numele UE constituie un progres pentru consolidarea cadrului juridic în materie de protecţie şi promovare a drepturilor omului;
- semnarea în numele Uniunii Europene a acestui tratat de cooperare juridică internaţională reprezintă un semnal politic pozitiv, un angajament al UE de a respecta şi a promova, atât în statele membre, cât şi în afară, măsuri ferme care să prevină şi să combată fenomenul violenţei îndreptate împotriva femeilor;
- semnarea în numele UE a acestei convenţii permite armonizarea cadrului juridic şi a măsurilor de prevenţie, protecţie şi furnizarea de asistenţă pentru victimele violenţei îndreptate împotriva femeilor şi a membrilor familiei pentru toate părţile semnatare, ceea ce va da mai multă consistenţă sistemului european care, în acest fel, va deveni un exemplu pozitiv, demn de urmat şi de alte state, chiar dacă nu sunt membre ale UE;
- semnarea acestui document va contribui la accelerarea şi adâncirea politicilor de prevenţie, protecţie şi a măsurilor aferente pentru punerea în aplicare a acestor politici, precum şi la realizarea unei coerenţe a politicilor în acest domeniu;
- încheierea convenţiei este nu numai expresia angajamentului UE privind combaterea violenţei îndreptate împotriva femeilor şi asigurarea coerenţei demersurilor sale pe plan intern şi extern, dar şi a complementarităţii nivelului naţional cu cel european; toate acestea vor consolida credibilitatea şi responsabilitatea faţă de partenerii internaţionali şi vor conduce şi la consolidarea reprezentării şi rolului UE în cadrul forurilor internaţionale;
- UE trebuie să ratifice convenţia împreună cu statele membre, întrucât are competenţe în ceea ce priveşte o parte considerabilă din dispoziţiile convenţiei (cum ar fi combaterea discriminării şi egalitatea de gen, în temeiul art. 157 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), legislaţia secundară, în temeiul art. 82 şi 84 din TFUE - care vizează protejarea şi sprijinirea victimelor şi anchetarea, urmărirea penală, dreptul procedural şi măsurile de protecţie, în temeiul art. 81 şi 82 din TFUE pentru aspectele transfrontaliere în materie civilă şi penală privind cooperarea internaţională şi art. 16 din TFUE privind protecţia datelor, acte legislative ale Uniunii privind aspecte legate de cooperarea statelor membre cu privire la protecţia consulară a cetăţenilor UE etc.);
- întrucât o parte din competenţele convenţiei se află în responsabilitatea statelor membre şi o bună parte cad în responsabilitatea Uniunii Europene, se impune ca şi UE să fie parte semnatară alături de statele membre.
4. Apreciază că:
- prevederile în baza cărora părţile semnatare trebuie să recunoască, să încurajeze şi să sprijine, la toate nivelurile, activitatea organizaţiilor neguvernamentale relevante şi a societăţii civile active în combaterea violenţei împotriva femeilor şi să stabilească o cooperare eficace cu aceste organizaţii sunt binevenite, în condiţiile în care reţelele de personal la nivel de autorităţi, destinate desfăşurării activităţilor de colectare a informaţiilor şi prestare a serviciilor de prevenţie, protecţie şi acordarea de asistenţă sunt mult subdimensionate şi necesită investiţii consistente pentru specializarea în acest domeniu;
- abordarea integratoare a prevederilor acestui tratat internaţional, cu implicaţii în toate domeniile de activitate şi la toate nivelurile, este în totalitate adecvată obiectivelor generoase şi problematicii complexe căreia trebuie să îi facă faţă prevederile convenţiei şi determină, totodată, reevaluarea şi revigorarea elaborării politicilor şi a măsurilor necesare punerii în aplicare a acestora la nivel european;
- definiţiile complexe, adoptate de această convenţie pentru conceptele legate de violenţă, au condus la readucerea în prim-plan a reconsiderării politicilor în domeniul egalităţii de gen atât pe orizontală, cât şi pe verticală, pentru a realiza un model armonizat şi coerent;
- părţile trebuie să coopereze în ceea ce priveşte punerea în aplicare a convenţiei, să facă uz de instrumentele de cooperare regionale şi internaţionale relevante şi să se asigure că plângerile referitoare la infracţiunile comise pe teritoriul unei alte părţi se pot depune în ţara de reşedinţă a victimei;
- este justificată introducerea perspectivei de gen în cazul instituirii procedurilor de azil, astfel încât violenţa de gen să fie recunoscută ca o formă a persecuţiei, precum şi în stabilirea statutului de refugiat;
- prevederea conform căreia parlamentele naţionale sunt invitate să participe la activitatea de monitorizare ar trebui să fie detaliată;
- este întemeiată libertatea părţilor semnatare de a încheia şi alte acorduri internaţionale cu privire la chestiuni care sunt deja reglementate de convenţie, în măsura în care le consideră necesare pentru a completa sau consolida dispoziţiile acesteia.
5. Atrage atenţia asupra următoarelor aspecte pe care Comisia Europeană ar trebui să le aibă în vedere:
- deşi nu se manifestă lacune sau inadvertenţe în cuprinsul celor două propuneri, există câteva elemente care reclamă clarificări în această etapă şi care ţin de structura competenţelor care revin în mod explicit numai UE şi cele care sunt partajate între UE şi statele membre;
- sunt necesare clarificări privind competenţele interconectate vizând punerea în aplicare şi monitorizarea mecanismelor prin intermediul organismului coordonator (art. 10), obligaţiile de raportare şi colectare a datelor de către grupul de experţi [art. 11 alin. (3)], art. 66 şi art. 70);
- se impune o analiză mai atentă a prevederilor convenţiei pentru a determina în mod corect care prevederi sunt exclusiv de competenţa UE şi care intră în sfera competenţelor partajate; această precizare este necesară în baza art. 3 şi 4 ale Propunerii de Decizie a Consiliului [COM (2016) 109], care subliniază necesitatea realizării unui acord comun între statele membre UE şi Comisia Europeană privind chestiunile care ţin exclusiv de competenţa UE şi competenţele care nu se află în responsabilitatea UE, în sensul art. 4 alin. (1) şi (2) din decizie;
- în conformitate cu dispoziţiile articolului 78 alin. (1) şi (2) din convenţie, România îşi rezervă dreptul de a nu aplica sau de a aplica doar în cazuri sau condiţii specifice dispoziţiile formulate în: art. 30 alin. (2), art. 44 alin. (1) lit. e), alin. (3) şi alin. (4);
- întrucât Convenţia de la Istanbul are rolul unui instrument juridic de cooperare în domeniul drepturilor omului, considerăm că abordarea ar putea fi similară cu cea folosită în cazul aderării UE la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, mai cu seamă că Protocolul (nr. 8) anexat tratatelor prevede la art. 2 teza a doua că acordul privind aderarea Uniunii la CEDO "trebuie să garanteze că niciuna dintre dispoziţiile sale nu aduce atingere situaţiei speciale a statelor membre în ceea ce priveşte Convenţia europeană şi, în special, protocoalele acesteia, măsurile adoptate de statele membre prin derogare de la Convenţia europeană, în conformitate cu articolul 15 din convenţie, precum şi rezervele cu privire la Convenţia europeană formulate de statele membre, în conformitate cu art. 57 din convenţie";
- având în vedere caracterul eterogen şi diversitatea manifestate la nivelul UE, considerăm că ar trebui să fie explicit exprimat, în articolul 1 al fiecăreia dintre aceste decizii, faptul că în cazul Convenţiei de la Istanbul aprobarea se realizează în numele UE, în calitatea sa de subiect de drept internaţional public distinct, "în ceea ce priveşte chestiunile care ţin de competenţa Uniunii";
- statele membre rămân competente pentru incriminarea diferitelor delicte comise împotriva femeilor în legea penală naţională, aşa cum este stipulat în convenţie, pentru a alege modalitatea adecvată (măsuri legislative sau alte măsuri) în vederea punerii în aplicare a convenţiei;
- considerăm necesar a se identifica modalităţi adecvate de reglementare între Comisie şi statele membre pentru punerea în aplicare şi monitorizarea mecanismelor prevăzute de convenţie, pentru a urma raportarea obligaţiilor, conform cap. IX din convenţie, după cum urmează: să selecteze, să propună şi să participe la nominalizarea experţilor grupului de experţi pentru acţiunea împotriva violenţei domestice (GREVIO), în numele Uniunii; să asigure o bună cooperare privind aspectele de monitorizare, colectare a datelor, raportare, reglementări privind sistemul de votare şi funcţionare a organismului coordonator prevăzut în art. 10 din convenţie;
- codul de conduită prevăzut în art. 4 alin. (2) din COM (2016) 109 ar trebui agreat înainte de depunerea instrumentului de confirmare formală din partea Uniunii, în scopul asigurării transparenţei la nivelul tuturor aspectelor juridice şi practice.
6. Reliefează demersurile preliminare demarate în România, care decurg din punerea în aplicare a Convenţiei de la Istanbul:
- România a semnat şi ratificat Convenţia de la Istanbul, depunând instrumentele de ratificare la 23 mai 2016 şi urmând să intre în vigoare la 1 septembrie 2016. Până în acest moment, prin activităţile desfăşurate pentru promovarea obiectivelor şi bunelor practici la nivel regional, a contribuit şi va contribui în continuare la realizarea aspiraţiilor tuturor femeilor care pot beneficia de pe urma ratificării şi punerii în aplicare a acestui tratat;
- România a demarat deja punerea în aplicare a Convenţiei de la Istanbul. Astfel, cu titlu de exemplu, în vederea prevenirii şi limitării violenţei economice şi a efectelor negative pe care aceasta le poate produce asupra comunităţii, a fost adoptată Legea nr. 229 din 6 octombrie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. În cadrul acesteia, au fost avute în vedere:
● crearea condiţiilor necesare eliminării diferenţelor de retribuire dintre femei şi bărbaţi, respectând principiul "la muncă egală, femeile şi bărbaţii trebuie să primească plată egală";
● introducerea sintagmei "bugetare din perspectiva de gen", în scopul evaluării impactului bugetului public asupra vieţii femeilor şi bărbaţilor, cu respectarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi;
- la nivelul Camerei Deputaţilor, în cadrul Comisiei pentru afaceri europene, a fost înfiinţat un grup de lucru alcătuit din parlamentari, reprezentanţi ai ministerelor, cu responsabilităţi în punerea în aplicare a convenţiei, reprezentanţi ai asociaţiilor neguvernamentale şi private, cu expertiză în domeniu, în scopul de a identifica şi prioritiza măsurile legislative necesare punerii în aplicare a convenţiei şi pentru monitorizarea aplicării acestor măsuri la nivel regional şi local.
7. Susţine cele două propuneri ale Comisiei Europene, întrucât prin încheierea şi semnarea Convenţiei de la Istanbul în numele Uniunii Europene, Comisia Europeană va transmite un mesaj politic puternic şi angajamentul său de a întreprinde toate demersurile pentru prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă îndreptate împotriva femeilor şi de a sprijini statele membre ale Consiliului Europei în eforturile lor pentru semnarea şi ratificarea acestui tratat de cooperare judiciară.
8. Susţine aceste propuneri, întrucât punerea în aplicare deplină a acestei convenţii se poate realiza doar prin îndeplinirea competenţelor tuturor celor îndrituiţi: competenţele Uniunii Europene şi competenţele ce revin statelor membre.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 iunie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
Bucureşti, 22 iunie 2016.
Nr. 58.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
