Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 53 din 20 iunie 2017 privind adoptarea opiniei referitoare la Cartea albă privind viitorul Europei. Reflecţii şi scenarii pentru UE-27 până în 2025 COM (2017) 2025
EMITENT: Camera Deputaţilor PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 469 din 22 iunie 2017
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/247, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 13 iunie 2017, Camera Deputaţilor:
1. Notează rolul cărţii albe, acela de contribuţie a Comisiei Europene la summitul de la Roma şi la lansarea unei dezbateri despre viitorul Uniunii cu 27 de membri, dezbatere ce urmează a fi finalizată prin decizii adoptate în Consiliul European din decembrie 2017; observă că documentul de consultare al Comisiei Europene analizează modul în care Europa se va schimba în următorii zece ani, de la impactul noilor tehnologii asupra societăţii şi a locurilor de muncă la riscurile şi oportunităţile generate de globalizare, la preocupările în materie de securitate şi la creşterea populismului.
2. Ia act că în cartea albă sunt expuse o serie de scenarii pentru modul în care Europa ar putea evolua până în 2025 şi acceptă explicaţia Comisiei Europene conform căreia aceste scenarii se referă la posibilităţi având un caracter ilustrativ, fără să se excludă reciproc, nu reprezintă forme rigide, ci structuri flexibile de dezbatere şi păstrează deschisă posibilitatea unor opţiuni pentru diverse combinaţii ale elementelor care le compun.
3. Consideră că formula „Europa cu mai multe viteze“ ar trebui evitată atât pentru conotaţia sa negativă, cât şi pentru că în realitate este necesar să se avanseze mai repede în diverse sectoare ale procesului de integrare UE.
Apreciază că formula „geometrie variabilă“ reflectă mai bine ideea că UE nu funcţionează pe principiul măsurii universale (one size fits all), ci poate adopta iniţiative adaptate la nevoile şi dorinţele legitime ale statelor membre şi cetăţenilor săi.
4. Recunoaşte că, într-adevăr, contextul în care Comisia Europeană este nevoită să acţioneze este extrem de dificil din cauza situaţiilor destabilizatoare pentru Uniune, create în Marea Britanie şi în SUA, a presiunii excesive a Federaţiei Ruse, a dificultăţilor de a rezolva crize mai vechi, a fluxului migraţionist, a insecurităţii interne, a uşurinţei cu care oficiali din state membre acuză Uniunea de insuccese care de fapt nu i se pot reproşa, a uşurinţei cu care cetăţenii din state membre dezvoltate economic urmează calea naţionalismului radical, practicând „dreptul de a fi patrioţi unii împotriva celorlalţi“, cum s-a exprimat preşedintele Comisiei Europene în discursul său de lansare a cărţii albe, în Parlamentul European.
5. Consideră că este mai importantă continuitatea proiectului european decât opţiunea în sine, pentru unul sau altul dintre scenarii şi că soluţia depăşirii crizelor şi recâştigării încrederii cetăţenilor europeni constă în aprofundarea integrării europene; crede că UE are nevoie de mai multe agende pozitive pentru a implica toate statele membre în noile etape ale construcţiei europene şi pentru a preveni instaurarea sentimentului de excludere al unor state membre sau cetăţeni.
6. Reamintind că în discursul susţinut în sesiunea plenară a Parlamentului European cu ocazia prezentării cărţii albe, preşedintele Comisiei Europene arăta că „de prea mult timp există un decalaj între aşteptările cetăţenilor şi ceea ce poate realiza Europa“ şi că ar trebui „să precizăm clar ceea ce poate realiza şi ceea ce nu poate realiza Europa“, subliniază că decalajul între aşteptări şi realizări, provenit din entuziasm proeuropean, nu reprezintă un factor de risc, ci mai degrabă cel provenit din lipsa de cunoaştere a Uniunii, care produce aşteptări exagerate şi frustrări; de aceea, având în vedere printre altele reacţia acelor categorii de cetăţeni europeni care au votat împotriva tratatului constituţional în Olanda şi Franţa, care au votat pentru UKIP şi pentru ieşirea Marii Britanii din UE şi care se asociază partidelor radicale antieuropene din statele net contributoare, solicită Comisiei Europene să propună metode adaptate pentru creşterea atractivităţii sale pentru aceşti cetăţeni, precum şi programe pentru amplificarea cunoştinţelor despre Uniune.
7. Observă că, deşi Comisia Europeană menţionează faptul că „(...) sentimentul de insecuritate resimţit de numeroase persoane a condus la un grad de nemulţumire tot mai ridicat faţă de politica tradiţională şi de instituţiile de la toate nivelurile“ şi că atitudinea „se manifestă prin indiferenţă şi lipsă de încredere faţă de acţiunile autorităţilor publice şi produce un vid de care profită imediat retorica populistă şi naţionalistă“, aceasta nu reuşeşte să propună acţiuni care să elimine inerţia în ceea ce priveşte metodele de soluţionare a crizelor, a evaluării unor situaţii internaţionale şi a unor fenomene sociale noi, în interpretarea principiilor Uniunii, a conceptelor sale, în comunicare şi chiar în administrarea problemelor curente; subliniază că, într-adevăr, toate acestea au dus la reducerea capacităţii de reacţie a Uniunii şi la reducerea direct proporţională a încrederii cetăţenilor în proiectul european, că măsurile eficiente aşteptate de către cetăţeni nu au fost luate din cauza cantonării oficialilor UE în cadre prestabilite, proprii unei realităţi din trecutul european.
Reaminteşte că de această inerţie au profitat masiv mişcările populiste, alimentate deopotrivă de insatisfacţia cetăţenilor faţă de rezolvările furnizate de către liderii lor europeni şi naţionali şi de intervenţii ale unor puteri regionale sau internaţionale interesate în destabilizarea Uniunii Europene.
Îşi exprimă satisfacţia faţă de existenţa unor resurse importante de raţionalitate şi de atitudine constructivă în societăţile statelor-ţintă pentru populismul antieuropean, care au făcut ca rezultatele partidelor de acest tip la recentele alegeri din Olanda, Franţa şi din landul german Renania de Nord Westfalia să fie sub aşteptări şi au înlăturat astfel, pentru moment, cel mai mare pericol pentru stabilitatea UE şi continuitatea proiectului european; reţine că aceste rezultate au infirmat capacitatea acelor state terţe care au desfăşurat acţiuni ostile la adresa Uniunii de a-şi maximiza influenţa şi au creat mediul propice pentru dezbaterea privind reforma instituţiilor UE şi a viitorului său.
Îşi exprimă satisfacţia faţă de rezultatele votului la recentele alegeri parlamentare din Marea Britanie, pe care le interpretează ca pe o respingere de către electori a conceptului unui Brexit dur; apreciază că o poziţie rezonabilă a Marii Britanii în negocierile pentru ieşirea sa din Uniune şi încheierea unor acorduri corecte, benefice ambelor părţi, va înlătura unul dintre cei mai importanţi factori de risc pentru Uniunea Europeană.
8. Crede că pentru ca această dezbatere să se finalizeze cu soluţii eficiente şi durabile ar trebui să fie abordată din perspectiva realităţii politice, economice şi sociale atât din statele membre, cât şi din plan internaţional, dar şi din perspectiva spiritului iminent de dreptate şi de justiţie socială propriu cetăţenilor şi comunităţilor din Uniune, pentru că, în fond, orice proiect politic este durabil dacă se bucură de sprijinul cetăţenilor.
9. Manifestă rezerve faţă de ideile care promovează formule bazate pe cercuri concentrice, întrucât acestea reprezintă un curs clar spre fragmentare şi pot fragiliza statele membre în raport cu interesele unor mari puteri din afara Uniunii; consideră că o Uniune cu cercuri concentrice şi viteze multiple comportă riscul accentuării clivajelor de natură economică şi socială între statele membre, inclusiv între zona euro şi zona noneuro, între Nord şi Sud sau între Vest şi Est.
10. Admite totuşi că în Europa de astăzi în cazul în care multe state membre sau cetăţeni europeni reacţionează negativ la ceea ce ei percep drept „constrângeri“ de la Bruxelles; crede că, dacă în cazul lipsei de voinţă politică pentru aprofundarea integrării nu pot fi invocate circumstanţe speciale, în cazul lipsei capacităţii naţionale de a pune în operă politicile Uniunii nu se poate evita realitatea politică internaţională care a generat această incapacitate prin falimentarea economiilor statelor din spatele cortinei de fier după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi prin intervenţii cu scopuri ideologice în economia acestor state, timp de câteva decenii; consideră că ar trebui să se aplice principiile solidarităţii şi coeziunii, evident, cu trasarea unor condiţii de performanţă pentru creşterea propriei capacităţi, a statelor aflate în această situaţie.
11. Subliniază că integrarea diferenţiată măreşte complexitatea arhitecturii şi funcţionării construcţiei europene şi că ar trebui să se bazeze pe proceduri şi mecanisme legitime şi pe mecanisme de coordonare şi de comunicare formală sau informală între ţările participante şi neparticipante.
12. În condiţiile în care mai mulţi lideri europeni, printre care cei ai Germaniei şi Franţei, s-au pronunţat deja pentru reforma UE, iar scenariile minimaliste sau maximaliste par a fi utilizate doar ca sisteme de referinţă, este conştientă că „scenariul 3: cei care doresc mai mult realizează mai mult“ pare să fie cel care se va impune.
În acelaşi timp solicită instituţiilor relevante ale Uniunii Europene şi statelor membre fanion să încurajeze şi să sprijine efortul statelor cu mai puţine resurse de a rămâne în siajul „celor care doresc mai mult“.
13. Susţine abordarea confirmată şi de Declaraţia de la Roma de a avansa împreună în aceeaşi direcţie, în formate incluzive, abordare în care orice iniţiativă de integrare este în conformitate cu tratatele UE şi este deschisă pentru fiecare stat membru pe baza unor criterii obiective şi concrete.
14. Susţine recalibrarea politicilor europene pe baza criteriului beneficiilor resimţite nemijlocit de cetăţeni, ţinându-se seamă de necesitatea realizării unui echilibru între aşteptările cetăţenilor şi capacitatea Uniunii de a adopta decizii şi de a livra rezultate.
15. Consideră că procesul de redefinire a dimensiunii sociale a UE ar trebui să ţină seama de diferenţele de dezvoltare dintre statele membre pentru a nu spori decalajele, conservând obiectivul creşterii competitivităţii şi convergenţei la nivelul Uniunii; crede că dimensiunea socială nu trebuie să lipsească din planificarea acţiunilor destinate creşterii competitivităţii şi a rezilienţei faţă de provocările globalizării.
16. Consideră că estimările privind scăderea relativă a puterii economice a Europei şi diminuarea PIB-ului comparativ cu PIBul mondial nu au relevanţă în justificarea nevoii de reformă şi de creştere a puterii economice a Uniunii, pentru că este normal ca statele subdezvoltate să progreseze mai rapid din punct de vedere economic, UE având politici şi investiţii importante în acest sens şi pentru că dezvoltarea acestor state creează oportunităţi economice importante pentru creşterea economiei europene.
17. Recunoaşte importanţa recursului la istoria continentului european, ca fundament al descrierii evoluţiei Uniunii Europene şi explicării resorturilor care au condus la extindere şi la aprofundarea integrării.
18. Din aceeaşi perspectivă a tendinţei de a se face abstracţie de estul Uniunii semnalează că aserţiunea din cartea albă conform căreia, „pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial, există un risc real ca generaţia actuală de tineri adulţi să aibă, în final, mai puţine resurse financiare decât părinţii lor“ exclude statele membre din Est din sistemul de referinţă al Comisiei Europene, de vreme ce, de regulă, în niciunul dintre statele membre foste comuniste nu există riscul ca tinerii să dispună de resurse financiare mai mici decât părinţii lor.
19. Consideră că restabilirea adevărului istoric este importantă nu doar pentru înţelegerea contextului în care a evoluat Uniunea, ci şi pentru explicarea situaţiei economice şi sociale în statele din Est şi pentru prezervarea obiectivelor de convergenţă şi politicii de coeziune; crede că ar trebui consemnat faptul că în urmă cu 60 de ani statele din estul Europei nici nu intrau în discuţie pentru o eventuală aderare şi că nu au fost lăsate de către ocupantul străin să beneficieze de
Planul Marshall; atunci când evoluţiile de pe scena internaţională au permis, UE a încurajat imediat şi fără rezerve procesul de extindere, manifestând maximă generozitate pentru a susţine şi a finaliza procesul aderării acestor state şi producând astfel cea mai pregnantă ilustrare a principiului solidarităţii.
20. Subliniază că una dintre explicaţiile pentru care cetăţenii României se numără încă de la aderare printre cei mai mari suporteri ai Uniunii şi ai continuării integrării sale este evoluţia sentimentelor de recunoştinţă şi de speranţă reînnoită spre un sentiment de apartenenţă şi crede că este de datoria ţării să transpună voinţa cetăţenilor într-o susţinere fermă şi angajată a proiectului european.
Subliniază că în România nu există şi nici măcar nu este de conceput apariţia unor curente antieuropene.
21. Reamintind că în discursul său de prezentare a cărţii albe în sesiunea plenară a Parlamentului European, preşedintele Comisiei Europene a arătat că „există guverne care doresc să reducă rolul Uniunii Europene şi deci al Comisiei la piaţa internă“ şi că Rezoluţia Parlamentului European, referitoare la posibile evoluţii şi ajustări ale structurii instituţionale actuale a Uniunii Europene [2014/2248(INI)], a remarcat „.... proliferarea subgrupurilor de state membre ce subminează unitatea Uniunii...“ încurajează crearea la nivelul Uniunii de modalităţi cuprinzătoare şi inovative de răspuns pentru descurajarea unor asemenea poziţii şi asocieri.
22. Consideră că formatul adecvat pentru desfăşurarea discuţiei privind viitorul Uniunii este UE-27 şi subliniază că fragmentarea discuţiei în diferite formate sau grupuri de state membre ar fi contraproductivă.
23. Apreciază dezbaterea din 14 februarie 2017 din plenul Parlamentului European asupra viitorului UE ca pe un eveniment exemplar şi încurajează Parlamentul European să organizeze o reuniune interparlamentară la care parlamentele naţionale să îşi poată prezenta contribuţiile.
24. Manifestă rezerve faţă de propunerea din raportul Boge-Beres, privind capacitatea fiscală în zona euro, prezentat cu această ocazie, mai exact faţă de susţinerea explicită a unui buget dedicat pentru statele membre din zona euro şi acces limitat pentru celelalte statele membre; aceasta întrucât, chiar dacă o capacitate fiscală în zona euro ar fi „un soclu la care pot să adere toate statele membre“, nu este cert că aderarea ar fi agreată de către statele din zona euro.
25. Recunoaşte că Tratatul de la Lisabona mai are încă prevederi care nu au fost suficient folosite şi că poate încă să ofere un cadru juridic suficient pentru continuarea integrării UE, dar arată că revizuirea tratatelor nu ar trebui să fie un subiect tabu, pentru că reprezintă singura modalitate de a depăşi constrângerile din legislaţia primară a UE, iar pe termen mediu şi lung reprezintă modalitatea firească de a dota comunitatea europeană de drept pentru a face faţă provocărilor de mâine; aminteşte că Brexitul va forţa oricum o modificare a tratatelor constitutive.
26. Agreează propunerea Parlamentului European ca următoarea revizuire a tratatelor să raţionalizeze actualele diferenţieri dintre statele membre prin încetarea clauzelor de neparticipare, clauzelor de participare şi excepţiilor, la nivelul dreptului primar al UE, să reducă cerinţele pentru stabilirea unei cooperări consolidate şi structurate, printre altele, prin reducerea numărului minim de state membre participante, să reducă şi mai mult procedurile de vot în cadrul Consiliului, pentru a se trece de la unanimitate la majoritatea calificată, să se transforme procedurile legislative speciale existente în proceduri legislative ordinare şi să se înlocuiască integral procedura de consultare prin codecizie între Parlament şi Consiliu, să prevadă posibilitatea ca modificările tratatelor să intre în vigoare după ratificarea lor cu majoritate calificată şi după aprobarea Parlamentului European sau prin referendum la nivelul UE.
27. Se raliază opiniei Parlamentului European că metoda comunitară este cea mai potrivită pentru funcţionarea Uniunii, întrucât are avantajul transparenţei, eficienţei, facilitării adoptării deciziilor prin vot cu majoritate calificată în Consiliu şi dreptul egal de colegiferare al Parlamentului European şi al Consiliului; se raliază opiniei că soluţiile interguvernamentale ar trebui să constituie un instrument de ultimă instanţă şi să fie supuse unor condiţii stricte, să respecte dreptul Uniunii şi obiectivul de adâncire a integrării europene.
28. Agreează abordarea Comisiei Europene că „...Europa nu poate fi naivă şi trebuie să aibă grijă de propria securitate. A fi o «putere necoercitivă» nu mai este un element suficient de puternic în condiţiile în care forţa poate prevala asupra normelor“ şi susţine consolidarea rolului UE de actor global care să includă completarea rolului de „putere necoercitivă“ cu cel al unei Uniuni a apărării, care să permită asigurarea securităţii în complementaritate cu NATO.
Observă că în cartea albă se menţionează că „...NATO va continua să ofere securitate militară pentru majoritatea statelor membre ale UE....“, dar nu este încurajată aderarea la NATO a statelor membre UE care nu sunt încă membri ai Alianţei Nord-Atlantice.
29. Consideră că lipsa de acţiune adecvată şi de rezultate în combaterea factorilor de destabilizare interni şi externi de mare risc poate afecta grav unitatea şi rezilienţa Uniunii Europene şi de aceea încurajează instituţiile Uniunii şi statele membre să îşi concentreze şi să îşi coordoneze eforturile şi resursele în acest sens; consideră că subiectul combaterii factorilor de destabilizare interni şi externi de mare risc ar trebui să fie o constantă a dezbaterilor privind viitorul Uniunii Europene.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 iunie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PETRU-GABRIEL VLASE
Bucureşti, 20 iunie 2017.
Nr. 53.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
