Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 52 din 5 noiembrie 2014 privind cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcţia de Preşedinte al României, formulată de domnul Gheorghe Funar
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 7 noiembrie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
La data de 3 noiembrie 2014, domnul Gheorghe Funar, candidat la funcţia de Preşedinte al României, a transmis Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării, cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcţia de Preşedinte al României.
Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.973 din 3 noiembrie 2014 şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.074F/2014. La cerere au fost ataşate două denunţuri penale adresate Procurorului general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie de către domnul Gheorghe Funar.
În temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cererea se soluţionează fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar.
În motivarea cererii formulate, autorul acesteia susţine următoarele:
1. Cu ocazia turului de scrutin din data de 2 noiembrie 2014 nu s-a asigurat egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece milioane de cetăţeni români aflaţi în străinătate au fost discriminaţi prin "arondarea a circa 13.000 de cetăţeni cu drept de vot la o secţie de votare". Au fost astfel încălcate prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1)-(3) şi art. 31 alin. (1) din Constituţie şi dreptul de vot a peste trei milioane de cetăţeni români aflaţi în străinătate. Cu toate că, faţă de alegerile prezidenţiale din anul 2009, numărul românilor exilaţi din cauza sărăciei a crescut cu circa două milioane, Ministerul Afacerilor Externe şi Biroul Electoral Central au redus numărul secţiilor de votare din străinătate la numai 294, iar numărul estimat al buletinelor de vot pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate a fost stabilit la numai 600.000 de buletine de vot.
În consecinţă, în ziua de 2 noiembrie, din numărul total al românilor cu drept de vot aflaţi în străinătate, de peste patru milioane, nu a fost asigurat dreptul de vot pentru circa 3,5 milioane de alegători. Totodată, arată că la majoritatea secţiilor de votare au existat cozi uriaşe.
În acest sens, menţionează manifestaţiile publice de protest ale miilor de votanţi români cărora nu le-a fost asigurat dreptul de a vota nici măcar după ce au stat la coadă 4-5 ore. Pentru a nu putea să-şi exercite dreptul de vot, la puţinele secţii de votare s-au amenajat doar 2-5 cabine de vot, s-au asigurat doar câteva ştampile de vot, nu au existat buletinele de vot necesare pentru toţi alegătorii şi nici formulare de declaraţii pe proprie răspundere, cum ar fi, spre exemplu, la Torino.
Astfel, în timp ce, în Bucureşti, pentru circa două milioane de votanţi au existat 1.200 de secţii de votare, în străinătate, pentru patru milioane de alegători, au fost înfiinţate aproape trei sute de secţii de votare.
Consideră, totodată, că, potrivit Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională are dreptul să solicite la Ministerul Afacerilor Externe şi la Biroul Electoral Central situaţia cu numărul de alegători români din fiecare ţară, numărul de buletine de vot asigurate, numărul de declaraţii pe propria răspundere, numărul secţiilor de votare şi locaţia acestora, numărul cabinelor de vot, numărul de ştampile.
Este evident că Guvernul împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă şi Biroul Electoral Central, în mod deliberat şi cu încălcarea Constituţiei, nu au organizat în mod corect şi legal alegerile pentru milioanele de români din străinătate, cu scopul de a nu le asigura dreptul constituţional de a vota un alt Preşedinte al României care să nu facă parte şi să nu fie susţinut de partidele politice care i-au obligat să părăsească ţara şi familiile, i-au determinat să emigreze din lipsa locurilor de muncă şi a sărăciei. Invocă în acest sens dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 370/2004.
Învederează faptul că nu există nicio prevedere legală care să permită Guvernului României şi Biroului Electoral Central să tipărească şi să expedieze pentru alegătorii români din străinătate un număr mai mic cu 3,5 milioane buletine de vot decât numărul real al cetăţenilor. Mai mult, Legea nr. 370/2004 îi obligă pe organizatorii alegerilor să tipărească şi să distribuie un număr mai mare al buletinelor de vot cu 10% decât numărul total al alegătorilor cu drept de vot.
În concluzie, nefiind asigurat dreptul fundamental la vot pentru peste 3,5 milioane de alegători români din străinătate, precum şi dreptul său de a fi ales Preşedinte al României, solicită Curţii Constituţionale anularea alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie 2014, deoarece "logic şi practic, în condiţiile în care ar fi fost asigurat dreptul de vot pentru circa 3,5 milioane de alegători aflaţi în străinătate, ei ar fi putut influenţa decisiv numărul de voturi obţinute de fiecare dintre cei 14 candidaţi la funcţia de Preşedinte al României şi tot ei ar fi decis, împreună cu alegătorii din Ţara-Mamă, care dintre candidaţi s-ar fi situat pe primele două locuri şi ar fi intrat în turul doi al alegerilor prezidenţiale, programate pentru data de 16 noiembrie 2014".
2. Biroul Electoral Central şi Curtea Constituţională nu au respectat prevederile art. 31 alin. (1) din Constituţiei, referitor la dreptul la informaţie, deoarece "alegătorii nu cunosc nici azi care dintre cei 14 candidaţi a fost sau este ofiţer activ ori acoperit al unor Servicii Secrete româneşti sau străine, precum şi care dintre ei a dobândit a doua cetăţenie şi care este aceasta".
3. Pentru toţi cei 14 candidaţi la funcţia de Preşedinte al României a fost încălcat grav dreptul de a fi ales, prevăzut la art. 37 din Constituţie, deoarece Guvernul împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă şi cu Biroul Electoral Central au încălcat grav dreptul de a alege pentru cel puţin 3,5 milioane de cetăţeni români aflaţi în străinătate.
4. Cu ocazia campaniei electorale, inclusiv în ziua alegerilor, au fost semnalate şi înregistrate la birourile secţiilor de votare, la birourile electorale judeţene, la Biroul Electoral Central, la telefonul 112 multe fapte de natură penală, prevăzute la art. 57-59 şi art. 62 din Legea nr. 370/2004, iar "Guvernul Ponta III l-a favorizat în fiecare zi, în campania electorală, pe candidatul Victor Viorel Ponta, prin oferirea de pomeni electorale din bani publici".
5. Cu ocazia pregătirii şi desfăşurării campaniei pentru alegerea Preşedintelui României din 2 noiembrie 2014 au fost săvârşite numeroase infracţiuni care sunt cercetate de Direcţia Naţională Anticorupţie, ca urmare a depunerii unuia dintre denunţurile penale anexate. Prin infracţiunile respective a fost influenţat decisiv votul a peste 8 milioane de alegători, care s-au prezentat la urne, la care se adaugă cel puţin 7 milioane de alegători care au fost determinaţi să nu se prezinte la vot.
6. Pentru fraudarea rezultatelor alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României din 2 noiembrie 2014, Guvernul împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă au achiziţionat fără licitaţie un program informatic de la două firme private străine, specializate în tehnologia informaţiei, ceea ce face obiectul celuilalt denunţ penal anexat.
7. Din informaţii "pe surse", autorul cererii arată că Avocatul Poporului va solicita Curţii Constituţionale să anuleze alegerile din 2 noiembrie 2014, deoarece a fost încălcat, pentru circa zece milioane de cetăţeni, dreptul de a alege dintre cei 14 candidaţi înscrişi în competiţia electorală.
8. În concluzie, solicită anularea alegerilor desfăşurate în ziua de 2 noiembrie 2014 pentru funcţia de Preşedinte al României şi repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor, cu respectarea întocmai a Constituţiei şi a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004.
Prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.014 din 4 noiembrie 2014, domnul Gheorghe Funar a depus o "completare la cererea de anulare a alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie 2014", prin care susţine că a fost încălcat şi art. 53 din Constituţie, întrucât, în mod deliberat, nu s-a asigurat exercitarea dreptului la vot pentru peste 3,5 milioane de români aflaţi în străinătate.
Învederează faptul că cererea sa de anulare a alegerilor nu poate fi judecată decât după ce Curtea Constituţională va lămuri dacă cele 3,5 milioane de buletine de vot destinate românilor din străinătate au fost folosite în ţară pentru fraudarea alegerilor prezidenţiale. În aceste condiţii, solicită Curţii Constituţionale să interzică topirea (lichidarea) documentelor folosite la alegerile din 2 noiembrie 2014, pentru ca ele să fie puse la dispoziţia organelor abilitate în vederea aflării adevărului şi tragerii la răspundere penală a tuturor celor vinovaţi.
În susţinerea cererii formulate sunt invocate declaraţii publice ale unor oficialităţi ai statului român şi ale candidaţilor la funcţia de Preşedinte al României, declaraţii din care reiese, în opinia contestatorului, încălcarea Constituţiei datorate, în principal, problemelor întâmpinate cu asigurarea dreptului cetăţenilor români din străinătate de a vota. Totodată, se face referire şi la faptul că problemele menţionate au fost amplu prezentate în mass-media românească şi internaţională.
În final, se susţine că listele electorale permanente au fost falsificate, concluzie la care contestatorul ajunge prin compararea numărului de alegători înscrişi pe aceste liste (în număr de 18.284.326, astfel cum se indică de către contestator în cererea sa) cu datele Institutului Naţional de Statistică (date potrivit cărora numărul total al cetăţenilor români ar fi de 19.631.292, potrivit contestatorului), date din care scade numărul elevilor înscrişi în anul şcolar 2013-2014, precum şi numărul copiilor sub 6 ani. În aceste condiţii, în opinia acestuia, rezultă că numărul real al cetăţenilor cu drept de vot ar fi de 15,4 milioane, ceea ce ridică problema de a şti dacă şi, eventual, cine a votat în locul celor 2,9 milioane de cetăţeni fictivi şi pentru care dintre candidaţi au primit ordin să voteze.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de anulare a alegerilor desfăşurate în primul tur de scrutin în ziua de 2 noiembrie 2014 pentru funcţia de Preşedinte al României. În acest sens, se arată că, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 370/2004, frauda electorală reprezintă "orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral", definiţie reţinută şi în Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 39 din 14 decembrie 2009. Or, în cauză nu se poate ajunge la concluzia că a existat o acţiune ilegală a autorităţilor publice de împiedicare a cetăţenilor cu drept de vot de a participa la scrutinul electoral. De altfel, art. 385 şi 387 din Codul penal incriminează atât împiedicarea exercitării drepturilor electorale, cât şi frauda la vot.
Disfuncţionalităţile existente la unele secţii de votare din străinătate nu constituie o acţiune ilegală în sensul legii electorale sau penale de natură a modifica, prin alterarea voinţei alegătorilor, rezultatul votării în primul tur de scrutin şi ordinea candidaţilor care vor participa în al doilea tur.
Imposibilitatea exercitării dreptului de vot de către anumiţi cetăţeni români stabiliţi în străinătate, al căror număr nu poate fi determinat pe baza unor criterii obiective, ci doar prin aproximări subiective, pur conjuncturale, şi nici a căror opţiune electorală pentru unul sau altul dintre candidaţi nu poate fi cunoscută, nu reprezintă o acţiune ilegală cu potenţialul denaturării voinţei electoratului. Mai mult, probarea acestor fapte reprezintă mai degrabă o probatio diabolica, obiect al probei trebuind să îl constituie doar faptele pozitive certe, iar nu faptele negative, incerte, generale.
Per absurdum, se arată că şi în situaţia în care cele 3,5 milioane de persoane la care face referire autorul contestaţiei ar fi votat este greu de crezut că opţiunea lor politică ar fi fost canalizată către un singur candidat.
În fine, se arată că sesizările punctuale de încălcare a legii rămân în sarcina autorităţilor competente.
CURTEA,
examinând cererea de anulare în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţie, ale art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 52 din Legea nr. 370/2004, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să soluţioneze cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcţia de Preşedinte al României, formulată de domnul Gheorghe Funar, candidat la funcţia de Preşedinte al României.
Examinând cererea formulată, Curtea reţine că, potrivit art. 52 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, "(1) Curtea Constituţională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situaţie Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.
(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Consiliul Minorităţilor Naţionale şi de candidaţii care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază."
Conform dispoziţiilor art. 2 pct. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, frauda electorală reprezintă "orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral".
Având în vedere textul legal anterior menţionat, Curtea reţine că cererea de anulare a alegerilor este formulată de către unul dintre cei 14 candidaţi la funcţia de Preşedinte al României, respectiv domnul Gheorghe Funar, fiind astfel îndeplinite exigenţele art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, sub aspectul titularului dreptului de sesizare.
În continuare, Curtea constată că anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă, iar aceasta este de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin, precum şi faptul că cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.
În cauza de faţă, contestatorul consideră, în esenţă, că cetăţenii români aflaţi în străinătate au fost împiedicaţi să îşi exercite dreptul de vot şi că buletinele de vot distribuite la secţiile de votare din ţară au fost, de fapt, ştampilate şi folosite în favoarea anumitor candidaţi, ceea ce conduce la concluzia că votarea a avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin.
Raportând prevederile legale anterior menţionate la situaţia de fapt învederată de către contestator în privinţa procesului de votare desfăşurat în străinătate, Curtea reţine următoarele:
Referitor la susţinerea privind existenţa unui număr de 3,5 milioane de români aflaţi în străinătate care nu au putut vota din cauza numărului redus al secţiilor de votare organizate în străinătate, Curtea reţine că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, "Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor". Pentru îndeplinirea acestei obligaţii legale, ministrul afacerilor externe a emis Ordinul nr. 1.839/2014 privind stabilirea secţiilor de votare din străinătate pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Preşedintelui României în anul 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 16 septembrie 2014, prin care au fost stabilite 294 de secţii de votare din străinătate pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Preşedintelui României în anul 2014. Exemplificativ, Curtea reţine că au fost organizate 51 de astfel de secţii în Italia, 38 în Spania, 21 în Republica Moldova.
Curtea mai observă că art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004 prevede că "(1) Pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României se organizează una sau mai multe secţii de votare pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor.
(2) În afara secţiilor de votare prevăzute la alin. (1), pot fi organizate, cu acordul guvernului din ţara respectivă, secţii de votare şi în alte localităţi decât cele în care îşi au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare".
Ţinând cont de numărul şi localităţile în care au fost organizate secţii de votare, rezultă că acestea au fost organizate pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor atât pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cât şi în alte localităţi decât cele în care îşi au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare, în conformitate cu art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, ceea ce denotă depunerea unor diligenţe suplimentare de către autorităţile publice.
Având în vedere cele anterior expuse, se constată că nu ţine nici de rolul, nici de competenţa Curţii Constituţionale de a aprecia dacă trebuiau organizate un număr mai mic sau mai mare de secţii de votare, dacă acestea trebuiau să aibă o altă dispersie teritorială sau dacă trebuiau luate şi alte măsuri organizatorice. Această competenţă şi apreciere revine Ministerului Afacerilor Externe, Curtea Constituţională având competenţa numai de a constata dacă prin modul de organizare a fost sau nu atinsă substanţa dreptului de vot sau a celui de a fi ales, aspect care nu se constată în prezenta cauză.
Cu privire la criticile referitoare la numărul redus al buletinelor de vot aflate la dispoziţia secţiilor de votare din străinătate, Curtea reţine că, potrivit art. 32 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, "Buletinele de vot se imprimă de către Regia Autonomă «Monitorul Oficial», cu litere de aceeaşi mărime şi aceleaşi caractere şi cu aceeaşi cerneală, în atâtea exemplare câţi alegători sunt înscrişi în listele electorale permanente, cu un supliment de 10%, la care se adaugă numărul estimat al buletinelor de vot necesare pentru secţiile de votare din străinătate. În acest sens, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor, Autoritatea Electorală Permanentă comunică Biroului Electoral Central numărul alegătorilor cu domiciliul în România înscrişi în Registrul electoral, iar Ministerul Afacerilor Externe comunică Biroului Electoral Central numărul estimat de buletine de vot necesare pentru secţiile de votare din străinătate". Din datele prezentate de Ministerul Afacerilor Externe, Curtea reţine că au fost distribuite cc. 600.000 de buletine de vot în secţiile aflate în străinătate. În aceste condiţii, Curtea observă că numărul acestor buletine de vot, deşi la o primă vedere pare relativ mic în raport cu numărul secţiilor de votare, în realitate, stabilirea acestuia ţine cont de estimările ministerului, estimări care, prin definiţie, au în vedere date statistice bazate pe situaţia existentă în cadrul ciclurilor electorale anterioare. Spre exemplu, în acest sens, Curtea observă că la alegerile desfăşurate în primul tur de scrutin la data de 22 noiembrie 2009 pentru funcţia de Preşedinte al României s-au prezentat la vot în secţiile de votare din străinătate 95.068 de cetăţeni români, iar la cel de-al doilea tur de scrutin din 6 decembrie 2009 un număr de 147.754 de cetăţeni. Mai mult, Curtea observă că împărţirea buletinelor de vot la secţiile de votare nu este una realizată în cote egale, ci în funcţie de aprecierea ministerului, acesta ţinând cont, astfel cum s-a arătat mai sus, de situaţia existentă în cadrul ciclurilor electorale anterioare. De aceea, raportat la această susţinere, Curtea nu poate reţine încălcarea dreptului de vot şi a celui de a fi ales.
Cu privire la numărul redus al ştampilelor de vot în raport cu numărul cabinelor de votare, Curtea reţine că potrivit art. 33 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, ştampila cu menţiunea "VOTAT" se confecţionează de Regia Autonomă "Monetăria Statului" şi se distribuie în străinătate prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. Actele normative nu precizează procedura de confecţionare a acestora şi nici numărul ştampilelor care trebuie confecţionate, ci doar că, în străinătate, acestea se distribuie de Ministerul Afacerilor Externe. Aşadar, revine autorităţilor publice obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă, conform art. 57 din Constituţie, principiu constituţional de la care, în lipsa unor indicii obiective, Curtea apreciază că acestea nu s-au îndepărtat.
În privinţa modului de gestionare a formularelor de declaraţie pe propria răspundere, Curtea reţine că, potrivit art. 44 alin. (5) din Legea nr. 370/2004, "alegătorii care în ziua votării se află în străinătate votează la secţiile de votare constituite în condiţiile art. 12, după ce declară în scris pe propria răspundere că nu au mai votat şi nu vor mai vota la acel tur de scrutin". În acest sens, modelul acestor declaraţii a fost stabilit prin anexa nr. 4 - Modelul declaraţiei pe propria răspundere pe care o completează cetăţeanul care îşi exercită dreptul de vot la altă secţie de votare decât cea la care este arondat conform domiciliului la Hotărârea Guvernului nr. 711/2014 pentru aprobarea modelului copiei de pe lista electorală permanentă, a modelelor tabelelor electorale şi a modelului declaraţiei pe propria răspundere care vor fi folosite la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 1 septembrie 2014. În acelaşi sens, Curtea reţine şi Decizia Biroului Electoral Central nr. 55 din 16 octombrie 2014, care, la art. 1, prevede obligativitatea completării de către alegătorul aflat în ipoteza art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004 a declaraţiei pe propria răspundere că "nu au mai votat şi că nu vor mai vota la acel tur de scrutin, conform modelului prevăzut de anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 711/2014".
Aşadar, Curtea reţine că, din punct de vedere al cadrului normativ în vigoare, exista obligativitatea completării acestor declaraţii, revenind în sarcina personalului secţiilor de votare modalitatea concretă de organizare a acestei activităţi. În acest context, Guvernului îi revine obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare în vederea distribuirii acestor formulare către alegători într-un timp util pentru ca procesul electoral să nu sufere din cauza lentorii realizării unor operaţiuni strict tehnice. Modalitatea de punere în aplicare a obligaţiei legale existente nu denotă nicio intenţie de fraudare a alegerilor sau de împiedicare voită a exercitării dreptului de vot, ci mai degrabă o lipsă de organizare corespunzătoare în cadrul unor secţii de votare, aspect care impune, însă, cu necesitate îmbunătăţirea modului de punere în aplicare a obligaţiilor legale existente.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, deşi au existat neregularităţi tehnice în timpul votării, nu se poate determina existenţa vreunei intenţii în provocarea acestora. De aceea, nici frauda, care prin excelenţă implică un element volitiv, intenţionat, nu poate fi reţinută.
Cu privire la susţinerea încălcării art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit conţinutului său normativ, acest text constituţional vizează activitatea legislativă (a se vedea, în acest sens, şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); aşadar, acesta nu se aplică situaţiilor de fapt, ci celor de drept, impunând un anumit comportament constituţional în materia legiferării. În acest sens, Curtea reţine că textul invocat se referă, în mod expres, la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi "prin lege", revenind, astfel, Curţii Constituţionale competenţa exclusivă de a interpreta şi aplica acest text constituţional numai în cadrul controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte neregularităţile invocate de către contestator în privinţa desfăşurării procesului de votare din ţară, Curtea reţine următoarele:
Un prim aspect invocat vizează problema numărului de persoane înscrise în listele electorale permanente. În analiza acestei critici, Curtea reţine că, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, "listele electorale permanente se întocmesc, se tipăresc şi se actualizează conform prevederilor Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare", lege care, la art. 26 alin. (2), prevede că "Listele electorale permanente se întocmesc pe localităţi şi cuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentru care ele au fost întocmite". În continuare, Curtea are în vedere în analiza sa şi dispoziţiile art. 25 şi art. 22 alin. (3) din aceeaşi lege, potrivit cărora "Listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral", iar "Înregistrarea şi actualizarea datelor de identificare a cetăţenilor români cu drept de vot înscrise în Registrul electoral se realizează, în mod permanent, de către persoane autorizate de primari, prin dispoziţie, cu sprijinul filialelor şi birourilor Autorităţii Electorale Permanente. Persoanele autorizate de primari, prin dispoziţie, operează direct în Registrul electoral, pe baza documentelor oficiale prezentate de persoana interesată sau comunicate de autorităţi, potrivit atribuţiilor ce le revin conform legii".
Mai mult, potrivit art. 26 alin. (7) din Legea nr. 35/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, "alegătorii au dreptul să verifice înscrierea în listele electorale", existând prevăzută o întreagă procedură de contestare a omisiunilor, a înscrierilor greşite şi a oricăror erori din liste.
Având în vedere cadrul normativ anterior expus, Curtea nu poate reţine argumentele contestatorului în sensul că la stabilirea numărului de cetăţeni cu drept de vot ar trebui să se aibă în vedere alte date decât cele cuprinse în listele electorale permanente, acestea fiind singurele care întrunesc toate criteriile prevăzute de lege pentru stabilirea populaţiei cu drept de vot (a se vedea, în acest sens, hotărârile Curţii Constituţionale nr. 3 din 3 august 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012, şi nr. 6 din 21 august 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 27 august 2012).
În privinţa pretinsei utilizări a buletinelor de vot neîntrebuinţate ulterior încheierii procesului de votare, Curtea reţine că, potrivit art. 48 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 370/2004, "după închiderea sălii unde se votează, preşedintele, în prezenţa membrilor biroului electoral, efectuează operaţiunile de numărare a buletinelor de vot şi de consemnare a rezultatului votării, după cum urmează: [...]
b) anulează buletinele de vot neîntrebuinţate, prin înscrierea pe diagonala primei pagini a menţiunii «ANULAT» şi aplicarea ştampilei de control a secţiei de votare; în cazul în care există pachete intacte cu buletine de vot, menţiunea «ANULAT» se înscrie o singură dată pe pachetul respectiv şi se aplică o singură dată ştampila de control".
Aşadar, Curtea reţine că aceste buletine de vot nu mai pot fi utilizate ulterior încheierii procedurii de votare.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la săvârşirea unor infracţiuni şi a unor ilegalităţi cu ocazia pregătirii şi desfăşurării campaniei pentru alegerea Preşedintelui României, Curtea constată că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, alegerile sunt anulate în cazul în care "votarea şi stabilirea rezultatelor" au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului, iar nu pentru neregularităţi din timpul campaniei electorale. Aşa fiind, a decide altfel ar însemna substituirea de către Curtea Constituţională în atribuţiile altor autorităţi ale statului.
Referitor la susţinerea potrivit căreia este încălcat dreptul la informaţie, deoarece alegătorii nu cunosc care dintre "cei 14 candidaţi a fost sau este ofiţer activ ori acoperit al unor Servicii Secrete româneşti sau străine, precum şi care dintre ei a dobândit a doua cetăţenie şi care este aceasta", Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, deoarece se referă la candidaturile depuse pentru funcţia de Preşedinte al României, a căror înregistrare sau neînregistrare putea fi contestată în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, iar nu la anularea alegerilor ce formează obiectul prezentei cereri. Curtea arată că asupra acestui aspect s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 49 din 17 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 octombrie 2014, şi Hotărârea nr. 50 din 22 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 22 octombrie 2014, ca urmare a contestaţiilor formulate de domnul Gheorghe Funar cu privire la înregistrarea unor candidaturi la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României din anul 2014.
Cu privire la toate celelalte aspecte invocate de autorul cererii de anulare a alegerilor, dintre care unele sunt informaţii primite "pe surse", precum cea referitoare la faptul că Avocatul Poporului va solicita anularea alegerilor, Curtea constată că acestea nu au nicio relevanţă în soluţionarea cererii de anulare a alegerilor desfăşurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcţia de Preşedintele al României. De altfel, acestea excedează competenţei Curţii Constituţionale stabilite prin prevederile constituţionale şi legale.
În fine, Curtea mai reţine că susţinerile contestatorului în privinţa voturilor celor "3,5 milioane de cetăţeni români aflaţi în străinătate" au în vedere elemente ce ţin de calculul probabilităţilor, fără a exista elemente certe care să indice împiedicarea exprimării sau denaturarea voinţei electorale a acestora. De altfel, potrivit art. 52 alin. (2) teza finală din Legea nr. 370/2004, cererea de anulare a alegerilor trebuie însoţită de dovezile pe care se întemeiază, frauda electorală neputând fi stabilită doar prin diverse informaţii din mass-media, deducţii, calcule probabilistice bazate pe simple aprecieri ale autorului cererii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum şi al art. 52 din Legea nr. 370/2004, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în primul tur de scrutin la data de 2 noiembrie 2014 pentru funcţia de Preşedintele al României, formulată de domnul Gheorghe Funar.
Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
