Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 51 din 13 iunie 2017 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Protecţia copiilor migranţi COM (2017) 211
EMITENT: Camera Deputaţilor PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 449 din 16 iunie 2017
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/232, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 7 iunie 2017, Camera Deputaţilor:
1. Notează că statele membre deţin competenţele necesare pentru a asigura protecţia copiilor migranţi, în timp ce Comisia Europeană poate asigura măsuri de sprijin, în principal prin consolidarea formării, orientărilor, suportului operaţional şi alocării de fonduri.
2. Îşi exprimă satisfacţia faţă de recunoaşterea universală a primordialităţii criteriului privind interesul superior al copilului, atât în dreptul Uniunii Europene, cât şi în dreptul internaţional, precum şi în Carta drepturilor fundamentale a UE şi în toate acţiunile sau deciziile care îi privesc pe copii.
3. Salută reînnoirea angajamentului UE de a promova şi proteja indivizibilitatea drepturilor copilului în relaţiile cu ţările terţe, inclusiv cu ţările de origine şi de tranzit, prin orientările revizuite recent ale UE pentru promovarea şi protecţia drepturilor copilului.
4. Susţine opţiunea ca protecţia copiilor să fie integrată în toate segmentele politicii europene a migraţiei, precum şi integrarea de către statele gazdă a abordării bazate pe drepturile copilului din cadrul migraţiei, în legislaţia naţională, planurile, programele, politicile şi practicile curente.
5. Faţă de caracterul global al fenomenului migraţiei, care cere un răspuns la nivel mondial reiterează importanţa faptului ca unul dintre obiectivele generale ale politicilor UE în materie de migraţie externă să fie instituirea unui regim de guvernanţă multilaterală pentru migraţia internaţională.
În acest sens salută concluziile Consiliului, adoptate la 3 aprilie 2017, prin care Uniunea Europeană se angajează să se implice în mod activ în procesele care vizează elaborarea pactului global privind refugiaţii şi a pactului global privind migraţia, în urma adoptării, în septembrie 2016, a Declaraţiei de la New York privind refugiaţii şi migranţii, acte ce reprezintă un prim pas în abordarea nivelului fără precedent al mobilităţii cu care se confruntă omenirea.
6. Salută preocuparea Comisiei de a consolida cooperarea dintre agenţiile UE, precum şi cooperarea cu autorităţile naţionale, agenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite şi organizaţiile societăţii civile active în domeniu.
7. Agreează abordarea Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR) şi a UNICEF, conform căreia copiii imigranţi ilegali nu ar trebui să fie traşi la răspundere, moral sau juridic, pentru prezenţa lor pe teritoriul statelor gazdă.
8. Susţine ideea că procesul de regularizare ar putea fi un instrument important pentru sporirea respectării drepturilor omului în cazul copiilor migranţi aflaţi în situaţii neregulamentare.
9. Susţine orientarea conform căreia luarea în custodie publică ar trebui să fie utilizată, în conformitate cu legislaţia UE, numai în situaţii excepţionale, atunci când acest lucru este strict necesar, doar în ultimă instanţă, pentru o perioadă cât mai scurtă posibil şi niciodată într-un penitenciar; recomandă însă ca acest principiu să fie aplicat cu discernământ pentru a nu provoca efectul contrar; semnalează, în acest sens, că, dacă interesul superior al copilului este plasarea lui în custodie publică, mai ales în situaţiile în care copiii sunt ademeniţi de către infractori sau întreprind acţiuni care îi pun în pericol, atunci această măsură trebuie luată imediat.
10. Se raliază opiniei ca evaluarea copiilor imigranţi să se facă întotdeauna de către un decident specialist în protecţia copilului şi nu de către autorităţile de imigrare, ca o persoană responsabilă pentru protecţia copilului să fie prezentă dintr-un stadiu timpuriu al etapei de identificare şi ca un responsabil pentru protecţia copilului să existe în fiecare centru de primire (hotspot).
11. Salută instituirea unor sisteme de monitorizare la nivel naţional, care să contribuie la buna funcţionare a centrelor de primire, prin garantarea faptului că interesele de afaceri (pentru centrele care au scop lucrativ) nu prevalează asupra protecţiei copilului; consideră că, având în vedere dificultatea de a sesiza asemenea practici oneroase drept consecinţă a diversităţii, complexităţii şi posibilităţilor de disimulare, ar fi util un ghid pentru monitori sau forme de pregătire care să le întărească capacitatea de stopare a unor practici de acest tip.
12. Majoritatea minorilor care ajung în statele membre UE neînsoţiţi semnalează că raportul din decembrie 2016 al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene atrage atenţia asupra faptului că statele membre nu colectează date despre copiii separaţi; copiii separaţi sunt consideraţi în mod legal copii neînsoţiţi, deşi în practică, procedurile care li se aplică pot fi diferite.
13. Consideră că datele statistice prezentate în comunicare privind creşterea numărului migranţilor vulnerabili, în special a minorilor imigranţi, sunt impresionante: un copil din 200 este refugiat, una din patru cereri de azil aparţine unui copil; constată că Uniunea Europeană este cel mai important actor internaţional în domeniul protecţiei copiilor migranţi, dar nu dispune totuşi de resurse suficiente pentru o gestionare completă şi operativă a acestui fenomen.
Observă că unele intenţii exprimate în comunicare, deşi necesare, sunt idealiste tocmai pentru că Uniunea nu dispune de resursele politice, financiare, juridice, umane, logistice pentru a schimba sensibil situaţia în ţările de origine şi de tranzit; de exemplu, Uniunea poate să ia măsuri în ceea ce priveşte persistenţa conflictelor violente, adesea de lungă durată, a strămutărilor forţate, a inegalităţilor din perspectiva standardelor de viaţă, a oportunităţilor economice reduse şi a accesului la servicii de bază, prin eforturi susţinute pentru eradicarea sărăciei şi a lipsurilor şi dezvoltarea sistemelor integrate de protecţie a copilului în ţările terţe, să acorde prioritate acţiunilor menite să consolideze sistemele de protecţie a copilului de-a lungul rutelor de migraţie şi să sprijine proiectele care vizează protejarea minorilor neînsoţiţi în ţările terţe pe rutele de migraţie, măsuri care au efect limitat şi care pot ameliora situaţia fără a produce progrese decisive.
La fel, recomandarea Comisiei ca Uniunea Europeană să sprijine ţările partenere în ceea ce priveşte dezvoltarea unor sisteme naţionale de protecţie a copiilor poate reuşi până la un anumit nivel, dar nu suficient, dacă fondurile puse la dispoziţie de către UE sunt gestionate de guverne lipsite de integritate; pentru a atinge un nivel satisfăcător al sistemelor de protecţie a copiilor recomandă ca fondurile alocate de către Uniune să fie gestionate de către organisme europene.
14. Cu privire la recomandarea Comisiei pentru abordarea cauzelor profunde care îi determină pe atât de mulţi dintre aceştia să pornească în călătorii periculoase către Europa crede că acest demers poate aduce valoare adăugată numai dacă va reflecta realitatea socială a copiilor imigranţi.
15. Atrage atenţia că proporţia semnificativă din statisticile pentru anul 2016, respectiv 30% copii, din imigranţii sosiţi pe mare, în condiţiile în care majoritatea nu erau refugiaţi din calea războiului, reflectă printre altele şi diferenţele culturale majore dintre imigranţi şi populaţia statelor membre în care aceştia doresc să se stabilească; aceasta întrucât în aceste state membre este de neconceput ca părinţii să îşi expună copiii riscului de a traversa marea cu ambarcaţiuni improvizate.
16. Faţă de afirmaţia Comisiei Europene că protecţia copiilor înseamnă, în primul rând, sprijinirea valorilor europene de respectare a drepturilor omului, demnitate şi solidaritate recomandă ca sistemele de sprijin create pentru preluarea şi integrarea imigranţilor minori să realizeze o informare aprofundată a acestora asupra semnificaţiei şi efectelor directe asupra persoanelor şi comunităţilor a unor astfel de valori, fără a se evita comparaţia cu valorile societăţii din care provin imigranţii şi cu drepturile pe care imigranţii le aveau în ţara de origine; consideră că această metodă poate îmbogăţi orizontul copiilor imigranţi, care trebuie să înţeleagă cât mai timpuriu posibil că principalul avantaj al traiului într-un stat bazat pe valorile europene constă în libertatea de a-şi decide cursul propriei existenţe, de a progresa şi de a-şi valorifica potenţialul într-un mediu social tolerant şi constructiv şi nu doar îndestularea materială a acelei existenţe; subliniază că, prin însuşirea valorilor europene la nivel individual, această metodă poate contribui la evitarea enclavizării culturale şi la respingerea unor tradiţii străine de legile şi de modul de viaţă al cetăţenilor ţării gazdă.
17. Susţine cerinţa integrării copiilor cât mai devreme, dar semnalează că, dacă prin aceasta se urmăreşte şi reducerea riscurilor de implicare posibilă în activităţi infracţionale şi a expunerii la radicalizare, ar trebui identificată o tactică de prelucrare şi transmitere a informaţiilor care să prevaleze în faţa experienţei directe din mediile de provenienţă.
18. În legătură cu riscul de enclavizare culturală observă că şi Comisia Europeană manifestă îngrijorări privind marginalizarea şi implicarea în activităţi infracţionale sau de radicalizare a copiilor imigranţi şi privind riscul de căsătorii forţate ale fetelor; totuşi, remarcă reticenţa Comisiei Europene de a prezenta date privind problemele de integrare pe categorii de imigranţi, precum şi reticenţa de a analiza motivaţia imigranţilor naturalizaţi de a comite infracţiuni în numele tradiţiilor ţării de origine, inclusiv crime de onoare împotriva membrilor propriei familii.
19. Salută cerinţa din comunicare de a se asigura, încă de la sosirea copiilor, o evaluare individuală a vulnerabilităţii şi a nevoilor lor şi ca această evaluare să fie luată în considerare în toate procedurile ulterioare, precum şi menţiunea că este esenţial să se realizeze o analiză aprofundată pentru stabilirea interesului superior al fiecărui copil, ceea ce confirmă cunoaşterea de către Comisie a importanţei adecvării acţiunilor autorităţilor la fiecare caz în parte.
Cu toate acestea, observă că, deşi măsurile propuse în comunicare sunt juste, din nefericire nu sunt aplicabile tuturor copiilor migranţi, în special copiilor proveniţi din medii în care sărăcia extremă a provocat scenarii de neimaginat în statele-ţintă pentru migranţi: părinţi cărora soarta propriilor copii le este indiferentă sau care caută avantaje materiale cu riscul vieţii copiilor lor; este evident că, în astfel de situaţii, procedurile transfrontaliere de regăsire şi reîntregire a familiilor în ţările de origine nu au niciun sens şi nici recomandarea de a se asigura regăsirea rapidă şi eficace a familiilor, pe teritoriul sau în afara UE; de aceea personalul însărcinat să aplice legislaţia şi procedurile ar trebui să aibă o marjă de flexibilitate pentru a nu angaja resursele Uniunii în acţiuni fără finalitate.
Semnalează că determinarea situaţiei copiilor şi evaluarea gradului în care li se pot aplica programele de protecţie sunt problematice; la fel, în cazul cerinţei de a se verifica legăturile de familie ale copiilor separaţi care călătoresc cu adulţi, înainte de a îndruma copilul mai departe sau de a încredinţa tutela acestuia adultului care îl însoţeşte este dificil să se determine competenţa adultului care soseşte pe ţărmurile europene fără acte de identitate sau care nu a avut niciodată acte de identitate.
20. Susţine principiul returnării copiilor în ţara de origine sau reîntregirea familiei alături de membri ai familiei aflaţi într-o altă ţară terţă, dacă acest lucru este în interesul lor superior, dar semnalează dificultatea evaluării interesului superior, precum şi a stabilirii unor criterii în acest sens, în lipsa unor informaţii clare şi suficiente despre familiile din ţările de origine, care în realitate sunt foarte greu de obţinut şi, prin urmare, foarte rar disponibile; consideră că instituţia bunelor practici ar putea furniza repere utile pentru evaluarea interesului superior.
Subliniază că, din acest motiv, legislaţia din majoritatea statelor membre nu stabileşte o procedură pentru identificarea şi punerea în aplicare a cerinţei raportării acţiunilor la criteriul universal al interesului superior.
21. Salută implicarea Centrului de cunoaştere privind migraţia şi demografia din cadrul Comisiei în crearea unui depozit de date privind copiii migranţi, precum şi măsura colectării şi diseminării de bune practici privind protecţia copiilor migranţi, prin intermediul unei baze de date online.
22. Luând act de datele prezentate de către Europol, care atestă că peste 10.000 de copii migranţi au dispărut după ce au sosit în Europa, reiterează profunda sa îngrijorare cu privire la acest fenomen; salută suplimentarea măsurilor propuse în prezenta comunicare şi menţine recomandarea de concentrare a eforturilor pe identificarea şi dezmembrarea reţelelor de criminalitate organizată care sunt implicate în aceste dispariţii.
23. Îşi exprimă surprinderea că, la această dată, procedurile şi protocoalele necesare pentru raportarea sistematică şi pentru luarea unor măsuri de răspuns în toate cazurile de dispariţie a copiilor neînsoţiţi nu sunt încă aplicate.
24. Admite că lupta împotriva fenomenului dispariţiei copiilor necesită crearea unor mecanisme de prevenire şi a unor măsuri de răspuns solide, dar atrage atenţia că aceasta implică uneori impunerea de restricţii de mişcare şi eventuale sancţiuni pentru copii, precum şi măsuri severe împotriva crimei organizate; regretă dificultatea de a se adopta astfel de măsuri, întrucât statelor membre-ţintă pentru migranţi le lipseşte capacitatea şi voinţa politică necesară.
În acest context reaminteşte că aplicarea principiului privind interesul superior al copilului se referă şi la protecţia sa faţă de criminalitatea organizată şi invită Comisia Europeană să propună măsuri drastice pentru limitarea acesteia.
25. În legătură cu returnarea minorilor neînsoţiţi reiterează susţinerea măsurilor speciale de protecţie oferite de statele membre, inclusiv menţinerea ratei reduse a deciziilor de returnare.
26. Susţine opţiunea ca tehnicile pentru prelevarea amprentelor digitale şi a datelor biometrice să fie adaptate sensibilităţii specifice copiilor, avându-se în vedere şi dimensiunea de gen.
27. Susţine plasamentul copiilor neînsoţiţi în familii substitutive nu doar pentru că este o soluţie eficace din punctul de vedere al costurilor, ci şi pentru că asigură un mediu axat pe responsabilitate părintească şi afecţiune; regretă că această practică este insuficient utilizată.
28. Susţine consolidarea autorităţii de tutelă, astfel încât să se asigure că sunt desemnaţi rapid tutori legali pentru toţi copiii neînsoţiţi.
29. Salută preocuparea Uniunii Europene pentru evaluarea vârstei copiilor migranţi prin proceduri multidisciplinare, fiabile şi neinvazive, dar recomandă ca declaraţiile false ale imigranţilor adulţi privind vârsta, cu scopul obţinerii unor avantaje să fie sancţionate, pentru a nu întârzia procesarea rapidă a minorilor care au nevoie urgentă de măsuri de sprijin.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 iunie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PETRU-GABRIEL VLASE
Bucureşti, 13 iunie 2017.
Nr. 51.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
