Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 36 din 13 aprilie 2016 privind Comunicarea comună a Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Revizuirea politicii europene de vecinătate - JOIN (2015) 50
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 18 aprilie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c - 19/361, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 31 martie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Observă că evoluţiile din regiune începând cu 2004, dar, în special, cele din ultimii ani au demonstrat că politica europeană de vecinătate (PEV) nu a fost întotdeauna în măsură să reacţioneze prompt şi în mod adecvat la schimbările rapide şi la circumstanţele dificile.
Observă că PEV a întâmpinat serioase dificultăţi în a-şi îndeplini obiectivele principale de promovare a păcii, stabilităţii şi prosperităţii; de aceea, PEV necesită un proces de readaptare/revizuire.
2. Consideră că politica de vecinătate trebuie să fie în deplină coeziune şi adecvare cu Strategia de securitate globală în curs de elaborare; subliniază că modificările necesare sunt de substanţă, de concept, nu numai de formă şi apreciere a nuanţelor.
3. Reaminteşte că până în anul 2008 am asistat la o politică a Uniunii Europene de export de valori şi influenţă, de forţă transformativă şi soft power care a dus la efecte majore ale politicii de extindere şi politicii de vecinătate, prin creşterea atractivităţii Uniunii Europene; acea Uniune Europeană era extrovertită şi solidară cu vecinătatea sa, chiar dacă politica de vecinătate a fost constant subfinanţată.
După criza datoriilor suverane, retragerea Federaţiei Ruse din Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa în 2007 şi evenimentele din Georgia am constatat o implozie şi o revenire spre sine, spre probleme interne ale UE, fapt ce a determinat tentaţia salvării individuale a cetăţenilor statelor din vecinătate şi reducerea atractivităţii Uniunii Europene.
4. Constată că, deşi NATO a trecut în urmă cu doi ani de la organizarea de pace la cea de criză, Uniunea Europeană păstrează în mod inerţial un leadership de pace, înclinat spre soluţii agreate la nivelul larg al societăţii, pus în practică prin procese îndelungate şi minuţioase, vădit inadecvat în condiţii de criză majoră, crize suprapuse şi interdependente şi cu un impact public major.
Consideră că este necesar un leadership de criză, capabil să gestioneze marile teme şi crize în mod eficient şi la timp, să dea încredere cetăţenilor europeni.
Subliniază că descurajarea costă mult mai puţin decât războiul propriu-zis, atât la nivel militar, cât şi la nivel civil sau al componentelor cibernetice, ori de război informaţional în care Europa este deja angrenată, precum şi statele de la frontiera sa estică.
Crede că investiţia reală în vecinătate şi în Europa însăşi trebuie făcută pe aceste dimensiuni şi trebuie făcută la un nivel credibil, dând încredere statelor membre, cu precădere celor de la frontiera estică, dar şi statelor cuprinse în politica de vecinătate.
5. Ia act cu maximă îngrijorare de gravitatea şi caracterul excepţional al crizelor din vecinătatea frontierelor externe ale Uniunii Europene, atât din est, cât şi din sud, având drept consecinţă moartea a sute de mii de oameni în războaie, naufragii şi atentate teroriste şi apreciază că riscul pierderii în continuare a unor vieţi este unul foarte mare.
6. Consideră că Uniunea Europeană nu poate fi învinovăţită de această situaţie, dimpotrivă, Uniunea reuşind să atenueze stările conflictuale şi să salveze vieţi; actor global de cea mai bună factură, pacificator şi negociator cu repere de înaltă calitate şi moralitate, Uniunea Europeană nu poate şi nu trebuie să răspundă la violenţă într-un mod primitiv, dar trebuie să îşi consolideze viteza de reacţie şi capacitatea de intervenţie, inclusiv militară, pentru a descuraja acele grupări criminale şi state care au consacrat "barbaria" drept strategie politică pe termen nedefinit.
În acelaşi timp ar trebui organizate campanii de informare proporţionale cu ambiţia de actor global a Uniunii Europene, care să contracareze propaganda forţelor destabilizatoare atât din sud, cât şi din est şi să prezinte beneficiile asocierii cu Uniunea Europeană.
Consideră că un exemplu de comunicare defectuoasă se găseşte chiar în textul comunicării: "Sărăcia, inegalitatea, sentimentul de nedreptate, corupţia, slaba dezvoltare economică şi socială şi lipsa de oportunităţi, în special pentru tineri, pot fi surse ale instabilităţii care sporesc vulnerabilitatea la radicalizare" şi solicită Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant să nuanţeze astfel de afirmaţii, întrucât crimele oribile comise de terorişti nu pot fi în niciun fel relativizate prin justificări de natură economică sau socială, aşa cum nu pot fi nici măcar explicate.
7. Observă că PEV a reprezentat, încă de la lansarea sa în urmă cu 12 ani, un instrument menit să determine apropierea partenerilor de valorile şi de prosperitatea europeană şi că nu a fost concepută pentru a opera în situaţii de gravitatea celor susmenţionate.
8. Reaminteşte că a susţinut în toate opiniile şi analizele sale faptul că dreptul la viaţă este primul în ierarhia drepturilor omului şi că toate politicile şi acţiunile Uniunii Europene ar trebui să considere dreptul la viaţă ca fiind principala prioritate şi menţine această orientare.
9. Observă că actuala revizuire a PEV reprezintă reforma cea mai cuprinzătoare a acestei politici de la începuturile sale şi că revizuirea a redus ambiţia transformatoare a UE, a introdus ajustarea concepţiei politicii la realităţile din vecinătate şi a marcat o îndepărtare de abordarea tip extindere, adoptând o abordare pragmatică.
10. Consideră, în continuare, că oferirea perspectivei de aderare a statelor asociate din Europa de Est ar trebui păstrată, cu atât mai mult cu cât aceasta nu poate fi realizată prin relaţiile bilaterale ale statelor membre ale UE cu statele partenere; acest tip de ofertă poate influenţa favorabil menţinerea statelor asociate pe calea europeană şi ar putea spori "atractivitatea" Uniunii Europene.
11. Regretă însă accentul pus de unele state membre pe politica de vecinătate, în contrapondere cu lipsa de susţinere a perspectivei de aderare a statelor partenere din est care înregistrează progrese în apropierea de Uniune.
12. Susţine angajamentul UE în favoarea partenerilor din vecinătate care au încheiat acorduri de asociere şi acorduri de liber schimb şi salută promovarea în continuare a unui angajament sporit, diferenţiat, al Uniunii, faţă de statele Parteneriatului estic care avansează pe calea reformelor democratice; semnalează totuşi că după anexarea Crimeei Parteneriatul estic nu mai poate servi pentru a rezolva problemele de mare anvergură, ci doar probleme punctuale.
13. Consideră că reforma PEV trebuie să asigure o abordare integrată şi cuprinzătoare a tuturor politicilor şi acţiunilor UE în vecinătate, respectiv a politicii de coeziune prin componenta cooperare transfrontalieră, a politicii de cooperare pentru dezvoltare, a politicii de extindere, dar şi a Sinergiei Mării Negre, ca iniţiativă de cooperare regională şi forum de dialog, precum şi a Strategiei Dunării.
14. Consideră că suportul Uniunii Europene pentru partenerii estici care au încheiat acorduri de asociere îi obligă pe aceştia să realizeze reformele la care s-au angajat, indiferent de alterarea mediului social, prin intervenţii externe care conţin toate metodele de presiune şi care se bucură de o finanţare excesivă; consideră că resurselor angajate de Federaţia Rusă pentru destabilizarea Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei trebuie să li se răspundă prin măsuri şi mecanisme adecvate de sprijin, în registrul specific standardelor şi valorilor Uniunii Europene.
15. Salută ratificarea Acordului de asociere al Uniunii Europene cu Republica Moldova şi recomandările făcute la 15 februarie 2016 Republicii Moldova de către Consiliu, pentru accelerarea reformelor, în special cele privind depolitizarea instituţiilor de stat, combaterea corupţiei sistemice, asigurarea independenţei sistemului judiciar şi a autorităţilor de aplicare a legii, rezolvarea cazurilor de fraudă care i-au afectat sistemul bancar în 2014 şi recuperarea fondurilor deturnate; încurajează politicienii proeuropeni de la Chişinău ca, prin unitate, opţiuni de interes general şi moralitate, să relanseze Republica Moldova ca "exemplu de succes" al politicii de vecinătate.
16. Salută intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2016 a Acordului de Asociere şi Liber Schimb dintre Uniunea Europeană şi Ucraina şi îşi exprimă speranţa că referendumul din Olanda programat pentru data de 6 aprilie 2016 nu va afecta procesul de ratificare; regretă instabilitatea politică din Ucraina, accentuată de lipsa unităţii în cadrul Guvernului, atacurile cibernetice, datoria creată prin încetare de plăţi către Federaţia Rusă şi mai ales de ritmul lent al reformelor.
17. Salută progresele consemnate în ultimele rapoarte ale Comisiei din decembrie 2015, care atestă că Georgia şi Ucraina îndeplinesc în prezent cerinţele prevăzute în planurile de acţiune privind liberalizarea vizelor, şi îşi exprimă speranţa că atât Consiliul, cât şi statele membre vor aproba acordarea regimului de călătorii fără viză pentru cele două ţări, în cel mai scurt timp posibil.
18. Se raliază opiniei din Raportul referitor la revizuirea politicii europene de vecinătate [2015/2002(INI)] al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, potrivit căreia UE ar trebui să conceapă mecanisme eficiente de sprijinire a ţărilor partenere performante afectate de măsuri represive, de constrângere comercială sau de agresiune militară directă din partea unor ţări terţe.
19. Consideră că statele asociate, respectiv Republica Moldova, Georgia şi Ucraina ar trebui să fie beneficiarele celei mai importante părţi a acestei politici, care să conţină inclusiv perspectiva integrării europene, deci transformarea politicii de vecinătate în viitoare politică de extindere.
20. Constată că România este printre cele mai active state membre pentru asigurarea unui loc important al PEV în agenda Uniunii.
21. Consideră că România poate furniza consultanţă şi sprijin Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei pentru implementarea acordurilor de asociere, promovând astfel interesele Uniunii Europene pe regiunea estică, concret putând oferi expertiză în special în următoarele domenii: energetic, administrativ, bună guvernare, justiţie, sistem bancar şi economie.
22. Reaminteşte că politica de vecinătate şi Parteneriatul estic vor fi calibrate în funcţie de strategia europeană de securitate, care va fi adoptată de către Consiliul European din vara anului în curs.
23. Susţine propunerile referitoare la dezvoltarea componentei de securitate şi aprofundarea cooperării cu statele partenere privind aspectele legate de reforma sectorului de securitate, prevenirea conflictelor, anihilarea reţelelor teroriste, de crimă organizată şi trafic de persoane, contracararea curentelor extremist/radicaliste în ţările respective.
Constată totuşi că noua focalizare pe securitate şi migraţie este de natură să mărească provocările de coerenţă existente, întrucât o contribuţie eficientă la PEV în aceste domenii va necesita o coordonare intensă, cu o serie de reprezentanţi din Comisia Europeană, Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), statele membre, agenţiile UE şi organizaţiile internaţionale relevante.
24. Susţine necesitatea unei abordări strategice a PEV, echilibrată între componentele mediteraneană şi estică, dar aplicată de o manieră distinctă, pe baza principiilor diferenţierii şi responsabilităţii, care să ţină seama într-o măsură mult mai concretă de aspiraţiile fiecăruia dintre parteneri, de voinţa politică şi progresele efective, în special cele privind asigurarea statului de drept, a independenţei şi eficacităţii sistemelor judiciare.
25. Remarcă îndepărtarea noii PEV de abordarea "mai mult pentru mai mult" datorită imposibilităţii de a suplini lipsa de voinţă politică; îşi exprimă îndoiala că vor putea fi identificate "modalităţi mai eficace de a susţine în dialogul cu partenerii săi oportunitatea iniţierii unor reforme fundamentale" în aceste cazuri.
26. Apreciază că noua formulă a PEV nu reprezintă nici o revizuire completă a vechiului PEV şi nici o viziune strategică a relaţiilor UE cu vecinii săi.
Constată că în efortul său pentru un ton mai pragmatic noua PEV trebuie să se concentreze mai bine pe realităţi semnificative, cum este modul în care UE ar trebui să relaţioneze cu vecinii vecinilor săi; având în vedere incertitudinea asupra redefinirii relaţiilor cu, de exemplu, Rusia, este neclar dacă Înaltul Reprezentant va fi în măsură să facă modificările necesare în strategia globală a UE privind politica externă şi de securitate, pe care o va prezenta Consiliului European din iunie 2016.
Îşi exprimă îngrijorarea faţă de faptul că, în forma revizuită, PEV pare că se deplasează mai mult către politica externă tradiţională, care presupune doar cooperarea politică şi economică la nivel bilateral cu ţările terţe, în detrimentul promovării modelului european.
27. Exprimă rezerve faţă de evaluarea că noua abordare ar fi mai realistă, deoarece reducerea ambiţiilor UE ar putea genera un rabat de la propriile valori şi principii; în acest caz s-ar putea deduce că a realiza "parteneriate mai eficiente" echivalează cu negarea valorilor şi principiilor care stau la baza Uniunii.
28. Observă că în noua formulă a PEV, priorităţile parteneriatului ar putea reprezenta cel mai mic numitor comun între UE şi statele partenere; acestea din urmă ar putea opta pentru o politică de vecinătate "α la carte", evitând aspectele sensibile ale PEV legate de conflictele îngheţate, democraţie şi drepturile omului.
29. Ia act că, pentru a simplifica metodologia PEV, rapoartele anuale de progres ar trebui să fie înlocuite cu un nou stil de evaluare axat pe atingerea obiectivelor stabilite de comun acord şi că rapoartele de ţară se vor concentra pe obiectivele convenite în comun, în timp ce aspectele legate de valorile europene vor fi evaluate periodic în rapoarte separate; semnalează riscul ca, în absenţa unor condiţionalităţi certe, unele state partenere să reducă conformitatea cu standardele Uniunii Europene, până la niveluri inacceptabile.
30. Susţine consolidarea parteneriatelor pentru mobilitate în cadrul vecinătăţii, inclusiv migraţia circulară, care ar deschide rute sigure şi legale pentru migranţi, dar numai în condiţiile în care autorităţile statelor partenere care se confruntă cu fenomene de radicalizare dovedesc un angajament total în lupta împotriva terorismului.
31. Apreciază ideea stabilirii unor formate de dialog şi cooperare cu vecinii vecinilor prin cadrele tematice, concept care privilegiază dialogul şi cooperarea în domenii variate, de interes transversal; ia act că tematicile-cheie identificate răspund provocărilor actuale din arealul vecinătăţii, precum migraţia, energia, securitatea etc.; consideră util faptul că aceste formate ad-hoc de discuţii vor aduce părţile interesate, din vecinătatea estică sau din cea sudică, alături de statele UE, ţările PEV şi partenerii regionali, instituţiile financiare internaţionale, organizaţiile internaţionale şi alţi donatori.
Solicită totuşi clarificări privind gradul de instituţionalizare al acestor cadre, relaţia dintre noile cadre şi platformele de cooperare existente, cum ar fi cele privind energia în cadrul Uniunii pentru Mediterana şi Parteneriatului estic sau procesele Rabat şi Khartoum în domeniul migraţiei.
Semnalează că prin instituirea unor forme organice paralele de cooperare regională care să depăşească cadrul Parteneriatului estic şi pe acela al Uniunii pentru Mediterana vechiul model al formaţiunilor statice de state grupate în cele două platforme îşi diminuează importanţa, astfel că nu este clar dacă noile cadre vor completa sau vor desfiinţa vechile platforme de cooperare regională.
32. În contextul în care comunicarea analizată îşi propune să realizeze o mai clară focalizare pe prevenirea şi gestiunea crizelor, regretă că nu a fost prevăzut şi un palier al intervenţiei decisive în plan politic, umanitar şi de securitate; observă că adaptarea acţiunii europene din cadrul PEV la situaţia de fapt poate fi realizată doar până la o anumită limită; apreciază că absenţa acestui palier poate fi compensată de sinergia cu alte politici, dar semnalează că, atunci când cele mai multe şi mai grave aspecte ale situaţiei de fapt cad în sarcina altor politici, se pune problema utilităţii PEV înseşi.
33. Apreciază că pentru constituirea unei PEV mai strategice care să realizeze echilibrul necesar între valorile şi interesele sale, UE ar trebui:
- să susţină geometria variabilă, prin oferirea de stimulente financiare şi politice substanţiale statelor partenere performante şi menţinerea unui cadru simplificat cu vecinii mai puţin ambiţioşi;
- să conecteze în mod eficient agendele de politici prin consolidarea legăturilor strategice şi financiare între PEV, politica externă şi de securitate comună şi politica în domeniul migraţiei;
- să păstreze angajarea statelor membre, prin prezentarea unei foi de parcurs politice cu propuneri concrete de cadre tematice care să completeze cadrele multilaterale ale PEV.
34. În condiţiile în care principala prioritate a Politicii de vecinătate pentru următorii 3-5 ani este stabilizarea statelor partenere, semnalează că realizarea acestui obiectiv impune o poziţionare intransigentă şi utilizarea mijloacelor diplomatice şi resurselor politice ale Uniunii Europene, precum şi reţinerea unor state membre de a bloca deciziile majorităţii.
35. Ia act că stabilizarea include şi consolidarea economică, dar semnalează că resursele aflate la dispoziţia UE până în 2020 pentru acţiunile sale în calitate de "actor global", în cadrul financiar multianual, reprezintă numai 6% din bugetul total şi acoperă toate programele aferente, inclusiv asistenţa pentru dezvoltare şi cooperare, astfel încât angajarea unor acţiuni de sprijin economic masiv nu va fi posibilă, statele partenere trebuind să îşi construiască strategii de dezvoltare bazate pe resurse proprii.
În acest context consideră că afirmaţii din comunicare, precum: "Politica de vecinătate ar trebui să contribuie la transformarea ţărilor partenere în locuri în care oamenii să dorească să îşi construiască viitorul...", vor fi foarte dificil de realizat fără alocări substanţiale de fonduri.
Constată că asistenţa UE pentru dezvoltare şi cooperare, deşi a investit de-a lungul anilor sute de miliarde de euro în statele din vecinătate, nu a produs efectele scontate; de aceea ar trebui revizuit cadrul de distribuire a fondurilor, în aşa fel încât statele care folosesc aceste fonduri în mod impropriu să nu mai fie finanţate.
Propune utilizarea integrată a bugetelor alocate acestor politici, sub coordonarea SEAE, precum şi utilizarea unor praguri şi a unor liste de priorităţi care să fie compatibile cu obiectivele UE în spaţiile geografice respective.
36. Susţine ideea unui cadru comun pentru dezvoltarea relaţiilor atât cu vecinătatea estică, cât şi cu cea sudică, dar respinge opinia că PEV revizuită ar trebui să rămână un cadru unic pentru relaţiile UE cu regiunea PEV în ansamblul său, întrucât, confruntată cu rezistenţa unei puteri regionale extrem de implicate atât în est, cât şi în sud, nu este cert că noua PEV va reuşi să îşi atingă obiectivele majore; în caz de insucces al PEV, ar trebui să rămână active alte instrumente şi platforme de cooperare regională, ca de exemplu Sinergia Mării Negre, ale căror obiective sunt complementare cu cele ale PEV.
37. Consideră că o abordare de tip cantitativ pentru a determina intensitatea acţiunii Uniunii şi resursele alocate, eventual pe baza numărului de victime sau numărului de locuitori, ar dezavantaja statele partenere din Est, care sunt cele mai apropiate de valorile europene şi care pot atinge mai repede standardele europene ale statului de drept şi bunei guvernanţe; apreciază ca asigurarea flancului estic al Uniunii ar putea reprezenta cheia succesului şi în flancul sudic; de aceea respinge varianta ca alocările să se facă prin algoritmul "două treimi pentru Sud, o treime pentru Est", întrucât s-ar încălca un principiu de bază al politicii de vecinătate, anume dimensionarea alocărilor în funcţie de succesul reformelor şi de situaţia respectării drepturilor omului.
Consideră că Uniunea Europeană nu poate să facă compromisuri în ceea ce priveşte valorile sale, că ar trebui să evite crearea de standarde duble în raport cu statele din vecinătate şi că viitoarea PEV ar trebui să ofere o platformă regională integratoare de dezbatere a problemelor legate de drepturile omului, în concordanţă cu principiile sale de bază.
38. Salută poziţia constantă fermă şi unită a Parlamentului European în ceea ce priveşte sancţiunile asupra Federaţiei Ruse şi evaluarea raporturilor Uniunii Europene cu Federaţia Rusă, pe baza criteriului aplicării depline a Acordurilor de la Minsk.
Consideră că poziţia unor state membre privind revizuirea sancţiunilor se află în discordanţă flagrantă cu angajamentele asumate de acele state faţă de Uniunea Europeană.
39. Constată că Federaţia Rusă şi-a câştigat de facto, prin comportamentul agresiv din ultimii ani, un "drept de veto" la acţiunile Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că anumite procese nu se vor mai putea desfăşura decât cu acceptul Federaţiei Ruse.
În condiţiile în care Federaţia Rusă controlează, printr-o combinaţie de mijloace militare, politică de forţă şi acţiuni subversive, situaţia din Siria şi din estul Ucrainei şi încearcă destabilizarea partenerilor din vecinătatea Uniunii Europene şi a Uniunii însăşi, recomandă Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant să publice un raport privind obiectivele de politică externă ale Uniunii Europene, inclusiv cele ale PEV, care nu se pot realiza din cauza politicii Federaţiei Ruse; raportul ar trebui să conţină şi propuneri de soluţionare pentru fiecare dintre acţiunile ostile respective.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 aprilie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
Bucureşti, 13 aprilie 2016.
Nr. 36.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
