Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 33 din 14 martie 2016 privind Raportul Comisiei pentru afaceri europene la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul "Produse mai bune, mai multe opţiuni şi mai multe oportunităţi pentru consumatori şi întreprinderi" - COM (2015) 630 final
EMITENT: SENATUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 206 din 21 martie 2016
Comisia pentru afaceri europene a fost sesizată, în temeiul Protocolului nr. 1, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008, în vederea elaborării unui punct de vedere pentru documentul Carte verde privind serviciile financiare cu amănuntul - Produse mai bune, mai multe opţiuni şi mai multe oportunităţi pentru consumatori şi întreprinderi - COM (2015) 630 final.
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
Având în vedere Procesul-verbal al Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/296 din 10 martie 2016, Senatul răspunde Chestionarului transmis de Comisia Europeană, după cum urmează:
1. Pentru care produse financiare ar fi posibil ca o ofertă transfrontalieră îmbunătăţită să ducă la creşterea concurenţei pe pieţele naţionale prin sporirea opţiunilor şi reducerea preţurilor?
R. Asigurările de viaţă, cele cu componentă de economisire, asigurările de sănătate, asigurările obligatorii de turism, asigurările CASCO şi în special asigurările RCA.
Portabilitatea conturilor şi transferarea transfrontalieră a serviciilor de cont
2. Care sunt obstacolele care împiedică firmele să furnizeze direct servicii financiare transfrontaliere şi consumatorii să achiziţioneze direct produse transfrontaliere?
R. Nu au fost identificate până acum bariere de ordin legislativ la nivel european care să împiedice furnizarea directă de produse transfrontaliere, având în vedere că prin intermediul paşaportului european - şi anume principiul liberei circulaţii sau al libertăţii de stabilire, principii reglementate şi prin legislaţie specifică -, este posibilă modalitatea de achiziţionare directă a produselor de asigurare în regim transfrontalier. Cu toate acestea, vânzarea este influenţată de nivelul de încredere al consumatorilor şi avem semnale care indică faptul că, în cazul vânzărilor transfrontaliere, acestea pot fi influenţate de existenţa unui fond de garantare a asiguraţilor - în cazul în care acesta nu există, consumatorii sunt influenţaţi negativ. Pe de altă parte, limba, lipsa de informare, accesul la informaţie, internet, cursul valutar, cheltuielile necesare cu înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea de sucursale pot fi considerate obstacole de ordin administrativ.
Consumatorii de servicii financiare pot fi reticenţi şi din cauza neînţelegerii anumitor produse oferite, un obstacol putând fi terminologia înţeleasă diferit la nivelul fiecărui stat.
3. Ar putea fi depăşit, în viitor, vreunul dintre aceste obstacole cu ajutorul digitizării şi inovării în sectorul tehnologiei financiare?
R. Parţial, deoarece aspectele semnalate nu ţin numai de tehnologie, ci şi de o corectă informare, transparenţă şi elemente juridice de garantare. Pentru a asigura omogenitatea securităţii ar trebui luate măsuri de reglementare unitară a riscurilor operaţionale la nivel european în domeniul digitalizării. O campanie la nivel european ar fi utilă, având în vedere ritmul lent în care populaţia în anumite zone este capabilă să asimileze, să îşi permită şi să stăpânească avantajele digitalizării şi inovării financiare. Existând mai multe opţiuni şi astfel o concurenţă sporită, coroborat cu standarde ridicate de protecţie a consumatorului, consumatorii ar putea să aleagă şi să se decidă luând în considerare o gamă mai largă de produse de asigurare şi nu numai.
Digitalizarea, inovaţia în domeniul tehnologiilor financiare nu sunt suficiente pentru dezvoltarea pieţei unice şi nici nu vor putea reduce decalajele dintre ţări atât timp cât serviciile nu vor fi standardizate în mod unic la nivelul Uniunii, iar infrastructurile nu vor fi compatibile/interoperabile.
4. Ce se poate face pentru a se asigura faptul că digitizarea serviciilor financiare nu duce la o excludere financiară sporită, în special în cazul consumatorilor care nu recurg la soluţii digitale?
R. Pentru a se asigura că nu sunt excluşi anumiţi consumatori care nu recurg la soluţii digitale, pe lângă digitizarea serviciilor financiare trebuie să se menţină variantele existente sau să se creeze unele noi, similare. Autorităţile trebuie să prevadă prin reglementări prezentarea, în mod obligatoriu, a tuturor ofertelor financiare, a informaţiilor către consumatori şi a modalităţii de achiziţie a produselor şi serviciilor financiare, în varianta clasică, şi anume pe suport hârtie.
5. Care ar trebui să fie abordarea noastră în cazul în care oportunităţile oferite de creşterea şi răspândirea tehnologiilor digitale ar genera noi riscuri în materie de protecţie a consumatorilor?
R. Considerăm că acest caz specific al pieţei on-line, care devine din ce în ce mai extinsă, solicită o mai mare convergenţă a regulilor de concurenţă la nivel internaţional, astfel încât consumatorii să îşi maximizeze beneficiile din creşterea acestui sector important pentru economiile din întreaga lume. În plus, în acest mediu de piaţă dinamic trebuie să recunoaştem că aplicarea regulilor de concurenţă funcţionează într-un cadru dificil şi mereu în schimbare. Prin urmare, o aplicare prudentă a normelor de concurenţă este extrem de necesară, astfel încât să se asigure că protecţia concurenţei nu se transformă în suprareglementare a mediului on-line, descurajând astfel investiţiile şi inovaţia. Existenţa unor norme privind comerţul electronic şi privind riscurile operaţionale, cum ar fi cele emise de ASF, are în vedere reglementarea unor situaţii generatoare de riscuri. Aceste reglementări ar trebui extinse pentru a fi omogene la nivel european. Este necesară monitorizarea permanentă în vederea preîntâmpinării unor riscuri pentru consumatori, însoţită de emiterea de informări şi alerte.
6. Consumatorii au acces la produse financiare sigure, simple şi uşor de înţeles în întreaga Uniune Europeană? Dacă nu, ce s-ar putea face pentru a oferi acest acces?
R. În principiu, consumatorii au acces şi la produse uşor de înţeles, dar există de asemenea şi produse financiare pentru consumatori sofisticaţi, care necesită un grad avansat de cunoştinţe în domeniul financiar. De exemplu, pe zona asigurărilor de viaţă, a excluderilor, se folosesc termeni medicali greu de înţeles. În ceea ce priveşte domeniul pieţelor de capital, reglementările europene MiFID pun un accent deosebit pe protejarea intereselor investitorilor şi informarea acestora în vederea adoptării unor decizii investiţionale corespunzătoare nivelului de cunoştinţe şi experienţă, proprii fiecăruia. Noile reglementări impuse prin Directiva 2009/138/CE privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitatea II), Directiva 2014/65/UE privind pieţele instrumentelor financiare (MiFID 2) şi Directiva 2016/97/UE privind distribuţia de asigurări, completate de actele de nivel 2 şi 3 au rolul de a îmbunătăţi activitatea de asigurare şi de facilita accesul consumatorilor la produse de asigurare sigure, simple şi uşor de înţeles.
7. Este calitatea aplicării legislaţiei UE în materie de servicii financiare o problemă care ameninţă încrederea consumatorilor şi integrarea pieţei?
R. Deşi legislaţia UE încearcă să fie cât mai uniformă şi accesibil de aplicat la nivelul întregii Comunităţi Europene, există totuşi diferenţe care creează de multe ori incertitudini şi obstacole de aplicare a legislaţiei UE. Prin măsuri de nivel 3 şi în special pentru o convergenţă în supraveghere se poate asigura o abordare mai unitară în aplicarea legislaţiei. De exemplu, în zona riscurilor operaţionale ridicate de digitalizare.
8. Există alte elemente sau alte tendinţe care trebuie luate în considerare în ceea ce priveşte concurenţa şi opţiunile din domeniul serviciilor financiare cu amănuntul la nivel transfrontalier?
R. În cazul comerţului transfrontalier cu asigurări este important ca unui consumator să i se asigure o constatare a daunei la o locaţie apropiată de domiciliul său, precum şi o procedură accesibilă de petiţionare. Ambele condiţii sunt destinate atât menţinerii unei concurenţe uniforme (aceleaşi condiţii pentru toţi participanţii), cât şi asigurării unei protecţii eficiente a asiguraţilor.
9. Care ar fi cea mai adecvată cale de a sensibiliza consumatorii cu privire la diferitele servicii financiare cu amănuntul şi produse de asigurare disponibile pe teritoriul Uniunii?
R. Prezentarea detaliată a serviciilor financiare prin intermediul campaniilor pentru cunoaşterea serviciilor financiare cu amănuntul şi produse de asigurare, în strânsă cooperare cu părţile interesate, inclusiv societăţile şi asociaţiile de consumatori. Activitatea de informare şi publicitate constituie de asemenea o metodă eficientă de promovare a serviciilor financiare în rândul consumatorilor. Totodată, autorităţile ar trebui să sancţioneze practicile neloiale de distribuţie, inclusiv campaniile de dezinformare sau prezentare eronată a informaţiilor, chiar şi în prezentările mass-media.
Excluderea financiară poate fi evitată nu doar prin utilizarea sau accesul la soluţii digitale. Adevăratele constrângeri ale cetăţenilor la serviciile financiare sunt legate de costuri, nivelul veniturilor personale, lipsa de cultură financiară (în special în zonele rurale), diversitatea terminologiilor utilizate în UE pentru acelaşi produs/serviciu, lipsa terminalelor de plată în mediul rural, incertitudinea veniturilor pe termen mediu, exacerbarea de către mass-media a unor cazuri izolate de fraudă.
10. Ce se mai poate face pentru a facilita distribuţia transfrontalieră de produse financiare prin intermediari?
R. Sporirea calităţii serviciilor financiare şi oferirea de avantaje sporite consumatorilor. Astfel, prin produse de calitate superioară şi apelarea la serviciile unor intermediari competitivi se poate pătrunde cu succes pe o piaţă străină.
Înrolarea tuturor intermediarilor, în mod transparent, în cerinţe stricte de autorizare şi supraveghere. Definirea externalizării prin încadrare în coordonate mai clare, cu responsabilizări multiple. Informarea corectă şi completă a consumatorilor de servicii financiare cu privire la lanţul de intermediere şi riscurile relevante la care aceştia se expun.
11. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja comparabilitatea şi/sau a facilita trecerea la servicii financiare cu amănuntul oferite de furnizori situaţi în acelaşi stat membru sau în alt stat membru? Dacă da, despre ce măsuri ar fi vorba şi pentru care segmente de produse?
R. - ASF În domeniul asigurărilor, pentru site-urile care compară astfel de produse financiare, acestea vor fi supravegheate şi reglementate în cadrul noilor prevederi legale privind distribuţia de asigurări, fiind obligate să prezinte clienţilor informaţii corecte şi detaliate despre produse, preţuri, reputaţia producătorilor de produse - asigurătorii etc. Directiva din perspectiva cerinţelor de transparenţă în ceea ce priveşte costul aferent fiecărui serviciu financiar va determina creşterea competiţiei cu rezultate directe asupra reducerii comisioanelor şi a creşterii apetenţei cetăţenilor pentru utilizarea de instrumente de plată electronică şi, nu în ultimul rând, creşterea gradului de trasabilitate a tranzacţiilor cu efecte benefice asupra fiscalizării acestora.
12. Ce măsuri ar mai putea fi luate la nivelul UE pentru a aborda problema comisioanelor excesive percepute pentru plăţile transfrontaliere (de exemplu, transferurile de credit) care implică diferite valute din UE?
R. Măsuri de transparenţă şi informare detaliată.
Plăţile transfrontaliere se efectuează prin 2 canale: sisteme de plăţi şi conturi de corespondent. Ambele aranjamente de plată generează costuri diferite, probabil şi din cauza volumelor de plăţi diferite de la o ţară la alta, în condiţiile existenţei unor infrastructuri similare. În România, unde plăţile se realizează în procent majoritar (95%) în numerar, sistemele de plăţi şi aranjamentele echivalente presupun costuri mai mari. Contracararea ar putea veni prin măsuri politice, de bancarizare a populaţiei şi, pe cale de consecinţă, a creşterii gradului de utilizare a plăţilor electronice.
13. În plus faţă de cerinţele existente privind comunicarea informaţilor există şi alte acţiuni necesare pentru a se asigura informarea consumatorilor cu privire la comisioanele de conversie valutară care sunt percepute atunci când aceştia efectuează tranzacţii transfrontaliere?
R. - BNR Dacă este vorba de comisioane de conversie, atunci acestea ar putea fi stabilite de la momentul iniţierii unei tranzacţii, indiferent când se va finaliza aceasta. Dacă este vorba de rata de schimb utilizată în operaţiuni de conversie valutară, problema se poate pune din perspectiva părţii care va suporta riscul valutar. În plus, plătitorul trebuie să fie încunoştinţat încă de la momentul iniţierii tranzacţiei asupra sistemului ş/sau a lanţului de intermediari care concură la realizarea unui transfer de fonduri.
14. Ce se poate face pentru a se limita discriminarea nejustificată pe motive de reşedinţă în sectorul serviciilor financiare cu amănuntul, inclusiv în domeniul asigurărilor?
R. Eliminarea tuturor clauzelor contractuale abuzive privind criteriile geografice sau de altă natură care acţionează ca bariere în furnizarea de servicii financiare transfrontaliere. Elaborarea unui regulament în acest sens care să prevadă măsuri sancţionatorii pentru statele care nu se conformează.
Reşedinţa, conform Directivei 92/2014, nu trebuie să mai reprezinte un obstacol pentru niciun cetăţean al Uniunii.
15. Ce măsuri pot fi luate la nivelul UE pentru a facilita portabilitatea produselor financiare cu amănuntul (de exemplu, asigurarea de viaţă şi asigurarea privată de sănătate)?
R. Măsurile care pot fi luate la nivelul UE pentru a facilita portabilitatea produselor se referă la îmbunătăţirea cadrului legal privind opţiunea consumatorului de a-şi putea transfera contractul de servicii către alt furnizor, în vederea obţinerii unor
condiţii mai bune, financiare sau de altă natură. Asigurarea transparenţei în ceea ce priveşte opţiunile existente la nivelul pieţei europene.
16. Ce măsuri pot fi luate la nivelul UE pentru a facilita accesul furnizorilor de servicii la asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională şi recunoaşterea acesteia la nivel transfrontalier?
R. Este necesară uniformizarea reglementărilor la nivel UE, eliminând astfel restricţiile naţionale care ar putea împiedica accesul liber pe piaţă. Măsuri care pot fi luate la nivelul UE pentru a facilita accesul furnizorilor de servicii la asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională şi recunoaşterea acesteia la nivel transfrontalier pot fi de tipul Convenţiei Carte verde - armonizarea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea răspunderii civile care rezultă din circulaţia autovehiculelor.
17. Sunt necesare acţiuni suplimentare la nivelul UE de îmbunătăţire a transparenţei şi comparabilităţii produselor financiare (în special prin intermediul soluţiilor digitale) pentru a consolida încrederea consumatorilor?
R. Digitizarea facilitează accesul consumatorului la o gamă mai largă de informaţii şi servicii, într-un timp relativ scurt, putând efectua o analiză comparativă a produselor şi serviciilor financiare. Considerăm că sunt necesare şi alte măsuri în vederea creşterii transparenţei, cum ar fi dezvoltarea de campanii de informare şi educare financiară şi metode de prezentare a condiţiilor esenţiale într-o formă uşoară şi completă şi de asemenea crearea unor site-uri specializate, prin intermediul cărora consumatorii pot găsi cea mai potrivită ofertă, având în vedere faptul că digitizarea are plusuri şi minusuri. (Plusurile sunt timpul scurt petrecut pentru achiziţionarea unui produs, oferta variată de produse. Minusurile sunt legate de educaţia financiară a potenţialului client, alegerea unui produs în lipsa unei consultanţe profesionale în legătură cu un produs de asigurare, adecvat profilului său de risc, lipsa informaţiilor detaliate cu privire la producători, la termenii contractuali, în special excepţiile, la termenii privind denunţarea contractului, depunerea unei petiţii, asistenţa pe parcursul producerii unui risc asigurat etc.)
Este importantă existenţa unei autorităţi naţionale credibile, care să informeze permanent cetăţenii, prin mijloace accesibile, cu privire la produse, servicii, costuri, intermediari şi instituţii de mediere a eventualelor conflicte.
18. Ar trebui să se ia măsuri pentru a creşte gradul de sensibilizare a consumatorilor cu privire la FIN-NET şi eficacitatea acestei reţele în contextul punerii în aplicare a Directivei privind soluţionarea alternativă a litigiilor?
R. Da. O campanie la nivel european pentru a îmbunătăţi cunoaşterea acestui tip de mecanism este benefică sau o structură specializată - spre exemplu, ASF, va promova serviciile de soluţionare alternativă a litigiilor printr-o structură organizatorică proprie special desemnată.
19. Consumatorii dispun de un acces corespunzător la despăgubiri financiare în cazul vânzării inadecvate de asigurări şi de produse financiare cu amănuntul? Dacă nu, ce s-ar putea face pentru a oferi acest acces?
R. O monitorizare mai atentă şi modificări de reglementări, inclusiv în domeniile conexe asigurărilor (de exemplu, lichidările de daune). Considerăm că reglementările mai stricte privind vânzarea inadecvată de produse financiare ar fi mai benefice pentru protecţia consumatorilor.
20. Sunt necesare măsuri pentru a se asigura că victimele accidentelor de circulaţie sunt acoperite de fonduri de garantare din alte state membre în cazul în care asigurătorul lor devine insolvabil?
R. Considerăm că o abordare unitară la nivel european privind garantarea compensărilor în caz de faliment a unei societăţi de asigurări este absolut necesară şi va conferi o siguranţă şi o protecţie sporită a consumatorilor. Nu considerăm că o participare voluntară la o astfel de schemă de garantare este eficientă, deoarece nu este echitabilă şi nu asigură protecţie unitară pentru victimele accidentelor de circulaţie din alte state membre în cazul în care asigurătorul lor devine insolvabil. Din experienţa prin care sectorul asigurărilor din România a trecut a rezultat că existenţa unui fond de garantare (obligativitatea înfiinţării fiind prevăzută prin lege) a permis o protecţie adecvată a tuturor deţinătorilor de poliţe de asigurare şi beneficiarilor.
21. Ce măsuri suplimentare ar putea fi adoptate pentru a spori gradul de transparenţă cu privire la produsele de asigurare auxiliare şi pentru a garanta capacitatea consumatorilor de a lua decizii în cunoştinţă de cauză atunci când achiziţionează aceste produse? În ceea ce priveşte sectorul închirierilor auto, sunt necesare măsuri specifice pentru produsele suplimentare?
R. La creditele ipotecare sunt necesare măsuri imediate referitoare la modul de luare în asigurare. În sectorul auto trebuie identificat un sistem de referinţă unitar referitor la modul şi costurile reparaţiilor auto, cu independenţă profesională a lichidatorilor de daune. În orice caz, indiferent de produs, trebuie să existe o informare precontractuală, consumatorul să poată lua o decizie informată.
În vederea sporirii gradului de transparenţă, cele trei autorităţi - EBA, ESMA şi EIOPA - pregătesc, la nivel 3 legislativ, un ghid comun privind activitatea de cross-selling.
22. Ce se poate face la nivel european pentru a se sprijini firmele care doresc să creeze şi să ofere servicii financiare digitale inovatoare pe teritoriul Europei, cu niveluri adecvate de securitate şi protecţie a consumatorilor?
R. Probabil cea mai bună soluţie o reprezintă elaborarea unui cadru legal unitar, astfel încât să se asigure aplicarea unitară a nivelurilor de securitate şi protecţie a consumatorilor. Este necesară definirea acestor "niveluri adecvate" de securitate şi protecţie a consumatorilor. Sprijinirea firmelor care au ca obiect de activitate inovarea tehnologică se poate face prin adoptarea unor reglementări fiscale stimulatoare.
23. Sunt necesare mai multe acţiuni pentru a se îmbunătăţi aplicarea legislaţiei privind combaterea spălării banilor la nivelul UE, în special pentru a se garanta capacitatea furnizorilor de servicii de a identifica clienţii la distanţă, menţinându-se în acelaşi timp standardele cadrului actual?
24. Sunt necesare mai multe acţiuni de promovare a adoptării şi utilizării identificării electronice şi semnăturilor electronice în serviciile financiare cu amănuntul, inclusiv în ceea ce priveşte standardele de securitate?
R. Da, reglementări, pe modelul Regulamentului nr. 6/2015 al ASF, referitoare la riscurile operaţionale generate de sistemele IT.
25. În opinia dumneavoastră, ce tip de date sunt necesare pentru evaluarea bonităţii?
R. Principalul criteriu după care se efectuează evaluarea bonităţii clienţilor se referă la capacitatea de plată a acestora, situaţia financiară.
26. Utilizarea sporită a datelor cu caracter personal financiare şi nefinanciare de către firme (inclusiv de către societăţi în mod tradiţional nefinanciare) necesită măsuri suplimentare care să faciliteze furnizarea de servicii sau să asigure protecţia consumatorilor?
R. Considerăm că sunt necesare măsuri suplimentare privind protecţia consumatorilor referitor la utilizarea datelor cu caracter personal, financiare şi nefinanciare de către firme, în special de către societăţile nefinanciare. În majoritatea cazurilor, datele personale sunt transmise fără acordul consumatorilor.
Sancţiuni dure pentru persoanele care distribuie informaţii cu caracter personal fără acceptul deţinătorului de drept.
27. Ar trebui consolidate cerinţele privind forma, conţinutul sau accesibilitatea dosarelor de daune din domeniul asigurărilor (de exemplu, în ceea ce priveşte perioada acoperită sau conţinutul) pentru a se asigura faptul că firmele sunt în măsură să furnizeze servicii transfrontaliere?
R. Da, mai ales pe domeniul constatării şi lichidării daunelor.
28. Sunt necesare acţiuni suplimentare pentru a ajuta firmele să furnizeze servicii postcontractuale într-un alt stat membru, dacă nu dispun de filiale sau sucursale?
R. Da.
29. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja creditorii să ofere credite ipotecare sau împrumuturi la nivel transfrontalier?
R. Da, referitor la utilizarea unui limbaj simplu, concis, netehnic.
30. Sunt necesare acţiuni la nivelul UE pentru ca guvernele statelor membre sau autorităţile naţionale competente să ofere asistenţă practică (de exemplu, prin intermediul "ghişeelor unice"), în vederea facilitării vânzărilor transfrontaliere de servicii financiare, în special pentru firmele sau produsele inovatoare?
R. Existenţa unui consiliu naţional al plăţilor, pe modelul majorităţii statelor din UE (la un moment dat, doar România şi Suedia nu aveau un astfel de organism).
31. Ce măsuri ar fi cele mai utile pentru a le permite întreprinderilor să profite de libertatea de stabilire sau de libertatea de a presta servicii pentru produsele inovatoare (cum ar fi raţionalizarea cooperării dintre autorităţile de supraveghere din ţara de origine şi cele din ţara gazdă)?
R. Legislaţia de nivel 3, în cazul produselor de asigurare, ghidurile emise de EIOPA.
32. Pentru care servicii financiare cu amănuntul ar putea standardizarea sau regimurile de tipul "opt-in" să acţioneze cu cea mai mare eficacitate pentru a elimina diferenţele dintre legislaţiile statelor membre?
33. Sunt necesare acţiuni suplimentare la nivelul UE în ceea ce priveşte principiul "locului riscului" în legislaţia privind asigurările şi pentru a clarifica normele privind "interesul general" în sectorul asigurărilor?
R. Regulamentul Roma I stabileşte reguli clare privind locul riscului sau, mai bine spus, legea aplicabilă contractelor de asigurare. În ceea ce priveşte "interesul general" se impune o revizuire a cadrului actual.
Comisia pentru afaceri europene supune Plenului Senatului, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de hotărâre privind răspunsurile la Chestionarul transmis de Comisia Europeană şi adoptarea unei Opinii, în conformitate cu art. 34 din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat.
ART. 2
Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat, în şedinţa din 14 martie 2016, în conformitate cu prevederile art. 78 din Regulamentul Senatului şi ale art. 5 lit. f), art. 30 lit. b) din anexa la Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
IOAN CHELARU
Bucureşti, 14 martie 2016.
Nr. 33.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
IVANA LUKA
16 Octombrie 2017
Buna,
Ave?i nevoie de un împrumut de urgen?? pentru a v? pl?ti datoriile sau
ave?i nevoie de un împrumut pentru a v? rezolva afacerea? Ave?i nevoie
de un împrumut de consolidare sau de un credit ipotecar? A?i fost
respins de b?nci ?i de alte institu?ii financiare? Nu c?uta?i mai mult
pentru c? v? aducem o oportunitate de schimbare a vie?ii, suntem aici
pentru a v? face toate problemele financiare un lucru din trecut!
Acord?m împrumut companiilor, entit??ilor private ?i persoanelor fizice
cu dobând? redus? ?i rate accesibile de 2%. Ne pute?i contacta prin e-
mail: (ivanaluka04@gmail.com)
Mul?umiri
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
