Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 32 din 19 aprilie 2017 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea comună a Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Migraţia pe ruta central-mediteraneeană - Gestionarea fluxurilor de migraţie, salvarea de vieţi omeneşti - JOIN(2017)4
EMITENT: Camera Deputaţilor PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 278 din 20 aprilie 2017
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/136 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 11 aprilie 2017, Camera Deputaţilor:
1. Salută conştientizarea în toate instituţiile relevante ale UE şi statelor membre a faptului că traversarea Mării Mediterane este cea mai riscantă rută, aproximativ 2% dintre imigranţi pierzânduşi viaţa, şi stabilirea, ca principal obiectiv, a salvării vieţilor.
2. Întrucât migraţia reprezintă un fenomen global care cere un răspuns la nivel mondial, achiesează la Rezoluţia Parlamentului European referitoare la abordarea deplasărilor refugiaţilor şi migranţilor: rolul acţiunii externe a UE (2015/2342(INI)), care arată că unul dintre obiectivele generale ale politicilor UE în materie de migraţie externă ar trebui să fie instituirea unui regim de guvernanţă multilaterală pentru migraţia internaţională.
Ia act de declaraţia de la New York din 19 septembrie 2016 şi salută voinţa de a încheia două pacte la nivel mondial privind refugiaţii şi migranţii până în 2018.
3. Faţă de certitudinea exprimată de către Comisia Europeană că „este clar că, dacă nu se iau măsuri suplimentare, începând cu primăvara anului 2017, fluxurile necontrolate de migraţie neregulamentară pe ruta central-mediteraneeană vor continua la nivelul foarte ridicat înregistrat în 2016“, constată recunoaşterea implicită a faptului că măsurile adoptate până în prezent nu au fost suficiente şi că se creează aşteptarea ca „măsurile suplimentare“ propuse în comunicarea comună să fie mai eficiente.
4. Ia act de statistica prezentată în comunicarea comună, care arată că majoritatea migranţilor care au debarcat în Italia, în 2016, provin din ţări în care nu este stare de război, ci o guvernare deficitară care nu poate asigura securitatea populaţiei sau mijloacele de trai.
Ia act cu interes de evaluarea Comisiei Europene că asistăm la o „deplasare structurală din Africa Subsahariană şi nu există niciun indiciu conform căruia aceste tendinţe s-ar putea modifica, atât timp cât situaţia economică şi cea politică/de securitate din ţările de origine nu se îmbunătăţeşte“.
Subliniază totuşi că Uniunea Europeană nu are ca obiectiv direct rezolvarea unor astfel de deficienţe de guvernare din terţe state şi că, de aceea, posibilitatea Uniunii de a trata cauzele fluxului de imigranţi clandestini este foarte redusă.
Logic, dacă nu se pot aborda „cauzele profunde“, ar fi raţional ca acţiunea Uniunii să se concentreze pe măsuri destinate să descurajeze imigraţia neregulamentară a migranţilor economici.
5. Reţine îngrijorarea Comisiei Europene în legătură cu creşterea numărului migranţilor vulnerabili, în special a minorilor, dintre care 91% sunt neînsoţiţi, şi invită Comisia Europeană să investigheze dacă această situaţie nu reprezintă încă un mod de operare al reţelelor de trafic/contrabandă de persoane, care ar încerca să exploateze neaplicarea conceptului de „ţară de origine sigură“ în cazul minorilor, raritatea cazurilor de returnare a minorilor şi în general regimul favorabil care li se acordă acestora.
Se asociază îngrijorării profunde, exprimate în Rezoluţia Parlamentului European referitoare la abordarea deplasărilor refugiaţilor şi migranţilor: rolul acţiunii externe a UE (2015/2342(INI)), cu privire la numărul de minori neînsoţiţi care au dispărut şi solicită Comisiei şi statelor membre să creeze o bază de date care să includă detalii privind minorii neînsoţiţi care au intrat în statele membre.
6. Constată că cererea Marii Britanii de ieşire din Uniunea Europeană, recrudescenţa mişcărilor populiste antiimigraţie şi antieuropene din mai multe state membre, inclusiv state fondatoare, şi apariţia pentru prima dată în istoria Uniunii a pericolului desfiinţării sale prin votul cetăţenilor au modificat decisiv cadrul de aplicare a valorilor şi principiilor Uniunii.
În contextul acutizării reacţiei unui număr din ce în ce mai mare de cetăţeni ai UE faţă de imigraţia ilegală şi reamintind Comisiei Europene angajamentele sale privind apropierea Uniunii de cetăţeni, invită Comisia să abordeze această temă din perspectiva realităţii în care valoarea supremă ar trebui să fie salvgardarea a însuşi proiectului european.
7. Semnalează că existenţa unei limite demografice, politice, economice, culturale şi de acceptabilitate la nivelul cetăţenilor şi comunităţilor UE a imigraţiei este o realitate care ar trebui să fie abordată şi de către Comisia Europeană, eventual prin lansarea unei reflecţii şi printr-o analiză bazată pe o consultare publică şi instituţională de anvergură.
De asemenea, cu toate că Uniunea Europeană este cel mai mare furnizor de ajutoare umanitare şi ajutor pentru dezvoltare, realitatea este că ea nu dispune de fondurile necesare pentru a ridica starea economică a ţărilor de origine la un nivel care să descurajeze emigrarea; propune elaborarea unui studiu care să clarifice resursele aflate la dispoziţia Uniunii pentru acest scop, criteriile pentru alocarea fondurilor, eficienţa instrumentelor deja utilizate, propuneri de noi instrumente, evaluarea capacităţii administraţiei statelor beneficiare de a folosi aceste fonduri pentru atingerea obiectivelor comune.
8. Consideră că recâştigarea încrederii cetăţenilor faţă de Uniunea Europeană poate fi realizată numai dacă Uniunea reuşeşte să obţină rezultate la nivelul resurselor semnificative de care dispune. De aceea, misiunea asumată de către Uniune, de a contracara reţelele de trafic şi contrabandă de persoane, pentru evitarea tragediilor pe mare şi pentru reducerea presiunii migratorii, ar trebui să fie evaluată periodic pentru realizarea unui raport corespunzător între obiectivele Uniunii şi aşteptările cetăţenilor şi, respectiv, rezultatele acţiunilor UE.
9. Faţă de statisticile care arată că rata de recunoaştere a protecţiei internaţionale pentru cetăţenii Eritreei a fost de 93% în primul trimestru al anului 2016, în condiţiile în care s-a generalizat practica deplasării resortisanţilor eritreeni înspre Italia îşi exprimă îngrijorarea faţă de o probabilă amplificare prin contagiune a acestei practici la nivelul întregii regiuni; solicită Comisiei Europene să pregătească standarde şi criterii juste pentru tratarea cazurilor de solicitanţi de protecţie internaţională care provin din zone în care nu starea de război, ci condiţiile precare de securitate şi de trai sunt cauza migraţiei.
10. În materie de comunicare, consideră că modelul clasic propus în prezenta comunicare comună, respectiv acţiunea de informare a populaţiei din statele de origine asupra riscurilor pe care le presupune imigraţia ilegală, intensificarea campaniilor de informare şi sensibilizare adresate migranţilor în Libia şi în ţările de origine şi tranzit, nu mai poate produce efectele dorite. De aceea, încurajează Comisia Europeană să propună o strategie adaptată percepţiei cetăţenilor Uniunii cu privire la imigraţia ilegală, care să includă metode şi tehnici apte de a contracara impactul „ratei de succes a traversărilor“ pe care conversaţia uzuală dintre imigranţii ajunşi pe ţărmurile UE şi familiile sau cunoştinţele lor din statele de origine le amplifică cu forţa reclamei pentru un destin mai bun.
În acelaşi timp, noua strategie de comunicare ar trebui să combată, în temeiul principiului transparenţei, reflexul autorităţilor unor state membre de a bloca accesul la informaţii privind infracţiunile comise de imigranţii clandestini pe care îi găzduiesc sau de a cosmetiza rezultatele procesului de integrare al acestora.
11. Apreciază că nu se justifică insistenţa în direcţia creării unor mecanisme de relocare automată şi obligatorie a imigranţilor, în condiţiile insuccesului deja înregistrat, şi că utilizarea de către Comisie a procedurii de sancţionare a statelor membre care nu şi-au realizat obligaţiile ar fi o acţiune profund contraproductivă.
Încurajează Comisia Europeană să propună un cadru pentru procesarea imigranţilor sosiţi prin fluxurile masive, în „locuri sigure din afara Uniunii Europene“, aşa cum a propus ministrul de interne al Germaniei la Consiliul informal JAI din 26 ianuarie 2017.
12. Salută efortul Uniunii ca în deplin acord cu autorităţile libiene recunoscute să stabilească o cooperare operaţională substanţială, prin asistenţa acordată pazei de coastă libiene, prin furnizarea de formare profesională şi active; în condiţiile instabilităţii ţării şi a impredictibilităţii evoluţiilor politice din Libia remarcă totuşi riscul important ca această asistenţă să nu producă efectele urmărite.
13. Reamintind că afluxul de imigranţi în Libia este determinat tocmai de slaba administrare şi de situaţia volatilă a guvernării din această ţară şi că realizările operaţiunii „Sophia“ în materie de reducere a capacităţii de acţiune a traficanţilor se limitează la o cotă de succes de aproximativ 30% , apreciază că un acord cu autorităţile libiene recunoscute, pentru gestionarea nemijlocită de către misiuni ale Uniunii Europene a facilităţilor de primire, înregistrare şi cazare de pe coasta libiană, dar şi a operaţiunii de patrulare şi de combatere a traficanţilor pe continent, ar fi cea mai eficientă soluţie pentru stoparea afluxului, tranzitului şi a deceselor pe mare; un astfel de aranjament ar diminua necesarul de resurse al operaţiunilor de salvare pe mare, disponibilizându-le pentru misiunile terestre menţionate.
14. Salută demersurile pentru operaţionalizarea reţelei mediteraneeane „Seahorse“, dar subliniază că întărirea capacităţilor autorităţilor de frontieră ale ţărilor din Africa de Nord şi dezvoltarea capacităţii acestora de a face schimb de informaţii şi a coordona acţiunile cu omologii lor din UE şi statele membre mediteraneene presupune cooperarea loială a acestor state.
15. Salutând acţiunea UE, de a sprijini prin proiecte bine bugetate returnarea voluntară din Libia în ţările lor de origine a migranţilor masaţi în această ţară în aşteptarea traversării Mării Mediterane, recomandă crearea unui program special pentru determinarea tuturor motivelor celor care refuză această ofertă, a unor eventuale legături cu organizaţii de crimă organizată sau terorism din statele de origine, tranzit sau destinaţie.
16. În legătură cu demersurile UE şi Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR) de relocare în state membre ale UE şi alte state dezvoltate a imigranţilor îndreptăţiţi la protecţie internaţională, aflaţi în Libia, apreciază introducerea unui element specific migraţiei legale, dar semnalează că prin selecţia pentru relocare a celor din taberele de refugiaţi s-ar încuraja amânarea traversărilor pe mare doar a celor care se consideră eligibili pentru protecţie internaţională.
17. Semnalează că, deşi migraţia legală beneficiază de un cadru juridic şi instituţional solid la nivelul Uniunii, fiind în mod evident dezirabilă, dimensiunea excepţională a imigraţiei ilegale reduce drastic posibilitatea de a pune în practică programe de imigraţie legală. În acelaşi timp, reaminteşte că traficanţii pot utiliza căi legale de migraţie pentru a aduce victimele în Europa şi încurajează Comisia Europeană să aibă în vedere şi acest aspect în elaborarea cadrului migraţiei legale.
18. Notează că politica de securitate şi apărare comună (PSAC), chemată să contribuie şi la gestionarea migraţiei, a înregistrat o serie de eşecuri, nereuşindu-se încă desfăşurarea grupurilor tactice de luptă ale UE, înfiinţarea cartierului general permanent pentru operaţiunile UE, utilizarea mecanismului cooperării permanente structurate (PESCO) pentru statele membre care doresc să îşi asume angajamente mai mari în materie de securitate şi apărare.
19. În acest context, reţine discrepanţa dintre statutul de actor global, revendicat de către Uniune, şi incapacitatea sa a de a încheia acorduri cu state de origine şi de tranzit care să îi permită să îşi atingă obiectivele. Aminteşte că imposibilitatea misiunii EUNAVFOR MED operaţiunea „Sophia“ de a acţiona în apele teritoriale ale Libiei a produs modificarea modului de operare a traficanţilor, care îşi maximizează profitul folosind ambarcaţiuni uşoare, în special bărci gonflabile, care nu pot naviga pe distanţe mari, cu consecinţe tragice pentru imigranţi. Aminteşte, de asemenea, că state de origine, aflate în diverse forme de cooperare cu Uniunea Europeană, manifestă reticenţe în încheierea acordurilor de readmisie, fără ca Uniunea să aplice principiul „mai mult pentru mai mult“ în raporturile cu aceste state, în special în ce priveşte condiţionarea asistenţei financiare.
20. Încurajează Comisia Europeană să propună acorduri similare celui dintre UE şi Turcia unor ţări precum Algeria, Egipt şi Tunisia, care găzduiesc un număr important de imigranţi; aceste acorduri ar putea include sprijin pentru returnarea voluntară asistată sau pentru integrarea imigranţilor în societate.
21. Se asociază rezoluţiei Parlamentului European, în privinţa obligaţiei ţărilor terţe de a coopera cu Uniunea pentru combaterea traficului de fiinţe umane, înainte de orice acord de liberalizare a regimului vizelor.
22. Subliniază că nici sistemul de azil al UE şi nici sistemul de acordare a protecţiei internaţionale nu au fost concepute pentru fluxurile masive de migranţi care s-au produs începând din anul 2015; de aceea, văzând eforturile Uniunii de a-şi reforma propriul sistem de azil pentru a-l adapta situaţiei de fapt, recomandă Comisiei Europene să abordeze din aceeaşi perspectivă reformatoare şi sistemul de acordare a protecţiei internaţionale.
Încurajează Comisia Europeană să continue şi să aprofundeze analiza abuzului la sistemul de azil al UE, ţinând cont de faptul că, în prezent, simpla solicitare a protecţiei internaţionale exonerează solicitantul atât de prevederile Cartei drepturilor fundamentale, cât şi de procedurile uzuale ale trecerii frontierei.
Apreciază că nu se poate perpetua practica „preluării“ din mare a resortisanţilor unor ţări terţe, pe baza dreptului prezumat la protecţie internaţională, şi debarcarea lor în state membre cu ieşire la Marea Mediterană.
În ce priveşte respectarea regimului frontierelor, recomandă Comisiei Europene să pună de acord legislaţia Uniunii cu legislaţia şi practicile curente ale autorităţilor din statele membre în materie de acces al solicitanţilor de protecţie internaţională, în aşa fel încât să nu poată fi exonerate de răspunderea contravenţiilor la trecerea frontierei externe a Uniunii persoane care fac abuz de legislaţia privind protecţia internaţională.
23. Observând că propuneri anterioare recente ale Comisiei Europene au marcat o schimbare de ton, prin introducerea unor prevederi menite să combată abuzurile imigranţilor, să îi mobilizeze în sensul cooperării cu autorităţile statului gazdă, să reducă deplasările secundare şi să sporească randamentul returnărilor, încurajează Comisia să consolideze această abordare.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 aprilie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PETRU-GABRIEL VLASE
Bucureşti, 19 aprilie 2017.
Nr. 32.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
