Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTĂRÂRE nr. 195 din 11 septembrie 2021 pentru modificarea şi completarea Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011
În conformitate cu dispoziţiile art. 65 lit. a)-c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea, şi ale Hotărârii nr. 4 din 2-4 decembrie 2020 a Congresului avocaţilor privind mandatarea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumit în continuare U.N.B.R., ca în perioada dintre congrese să îndeplinească atribuţia prevăzută la art. 63 alin. (1) lit. e) din Lege, urmând ca hotărârile Consiliului U.N.B.R. să fie supuse ratificării Congresului imediat următor, ţinând cont de prevederile în materia publicităţii în profesia de avocat, astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 20 din Legea nr. 25/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care determină modificarea şi completarea dispoziţiilor cuprinse în cap. IV secţiunea 1 subsecţiunea a 4-a, art. 243-250, din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 641/2011, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere propunerile înaintate Consiliului U.N.B.R. de către Grupul de lucru al Consiliului privind perfecţionarea legislaţiei profesiei/a celei cu impact asupra profesiei (GL1) şi de către Grupul de lucru al Consiliului privind deontologia profesiei, inclusiv privind publicitatea (GL3), astfel cum au fost dezbătute în şedinţa Consiliului U.N.B.R., reanalizând prevederile Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 173/2021, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în şedinţa din 10-11 septembrie 2021, hotărăşte: ART. I Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La capitolul IV secţiunea 1, titlul subsecţiunii a 4-a se modifică şi va avea următorul cuprins: "SUBSECŢIUNEA a 4-a Publicitatea în profesia de avocat"
2. Articolul 243 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 243 (1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este distinctă de publicitatea profesională. (2) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este constituită din orice formă de prezentare a activităţii şi serviciilor avocaţiale ale acestora, indiferent de mijloacele utilizate, în scopul promovării în faţa publicului. (3) Publicitatea profesională are drept obiect promovarea profesiei de avocat şi se realizează în exclusivitate de către organele profesiei sau la cererea şi sub supravegherea acestora."
3. După articolul 243 se introduc trei noi articole, articolele 243^1-243^3, cu următorul cuprins: "ART. 243^1 (1) În raporturile sale cu mijloacele de comunicare în masă, avocatul este obligat să respecte interesele clientului său, onoarea, imaginea şi reputaţia profesiei. (2) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei şi toate informaţiile difuzate public de acestea prin orice mijloc, inclusiv în spaţiul virtual, privind activitatea avocaţilor trebuie să fie transparente, veridice, corecte şi nu trebuie să fie comparative cu alţi profesionişti, echivoce, ambigue, înşelătoare sau denigratorii. (3) În toate cazurile, promovarea prin publicitate şi informaţiile furnizate de avocaţi şi formele de exercitare a profesiei trebuie să se refere exclusiv la natura şi limitele obligaţiilor profesionale ale avocaţilor şi să respecte principiile fundamentale ale profesiei de avocat, astfel cum acestea sunt reglementate de Codul deontologic al avocatului român. ART. 243^2 Condiţiile ce trebuie îndeplinite de conţinutul mijloacelor folosite pentru publicarea informaţiilor privind exercitarea profesiei, promovarea profesională şi atragerea şi dobândirea clientelei sunt prevăzute în anexele nr. XXXIII şi XXXIV. ART. 243^3 Publicitatea realizată fără respectarea regulilor prevăzute în Lege şi în prezentul statut constituie abatere disciplinară."
4. Articolele 244-250 se abrogă. 5. După anexa nr. XXXII se introduc două noi anexe, anexele nr. XXXIII şi XXXIV, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 1 şi 2 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. II Prezenta hotărâre va fi supusă ratificării Congresului avocaţilor.
ART. III Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se comunică membrilor Consiliului UNBR şi barourilor.
Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Traian-Cornel Briciu
Bucureşti, 11 septembrie 2021. Nr. 195. ANEXA 1 (Anexa nr. XXXIII la statut) GHID privind utilizarea platformelor online de către avocaţi
Preambul/Natura juridică şi utilitatea ghidului Platformele online de intermediere a relaţiei avocat-client sunt în plină expansiune în întreaga lume şi reprezintă o nouă provocare pentru avocaţi şi pentru organizaţiile profesionale, cu atât mai mult cu cât criza pandemică tinde să accelereze digitalizarea pieţelor şi cererea de servicii online. Deşi utilizarea platformelor de intermediere online prezintă o serie de avantaje, permiţând avocaţilor să se conecteze mai uşor cu clienţii care doresc servicii juridice, activitatea online comportă riscuri de natură socială şi profesională, pe care avocaţii trebuie să le cunoască şi să le ia în considerare atunci când îşi oferă serviciile pe platformele online. Prezentul ghid, elaborat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1.150^1, legislaţia profesiei de avocat şi Ghidul CCBE^2 privind utilizarea platformelor online de către avocaţi, trasează liniile de bază în relaţia avocat-platformă-client, în scopul protejării intereselor clienţilor şi avocaţilor, prin conştientizarea riscurilor profesionale la care pot fi expuşi. ^1 Regulamentul (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echităţii şi a transparenţei pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, direct aplicabil în statele membre din 12 iulie 2020. ^2 Ghidul CCBE privind utilizarea platformelor online de către avocaţi (iunie 2018).
Din perspectiva Comisiei Europene, furnizarea serviciilor juridice prin intermediul platformelor online nu poate fi considerată ca fiind nereglementată doar pentru că aceasta nu este prevăzută specific în normativul naţional, întrucât statele membre au obligaţia aplicării aceloraşi reguli acestor servicii ca şi regulile care sunt aplicabile serviciilor tradiţionale. Având în vedere faptul că profesia de avocat se caracterizează prin reglementări şi norme deontologice specifice, trebuie făcută precizarea că niciun furnizor de servicii de intermediere online nu poate oferi direct şi în nume propriu servicii ce intră în sfera de exercitare a profesiei de avocat, potrivit Legii nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nici online, prin intermediul platformelor, şi nici în orice alt mod. Aceşti furnizori oferă servicii de intermediere avocat-client prin intermediul platformei. Serviciile juridice nu pot fi oferite consumatorilor decât direct de către avocaţi, în condiţiile prevăzute de lege. Fără îndoială, prezenţa avocaţilor pe platformele online care intermediază servicii juridice naşte numeroase provocări, de la respectarea legislaţiei specifice şi a deontologiei profesionale până la aspectele tehnice privind modul de raportare a avocatului la deţinătorul platformei şi chiar la client în mediul digital etc. Prezentul ghid este menit să conducă la conştientizarea de către avocaţi a noilor provocări date de amploarea fenomenului de digitalizare a serviciilor şi la îndrumarea acestora în abordarea relaţiilor create în mediul online. Ghidul se doreşte a fi un instrument cu caracter de recomandare, flexibil şi permanent adaptabil la evoluţia instrumentelor oferite de mediul online. 1. Cadrul legal 1.1. Reglementări generale Cadrul normativ general de reglementare a platformelor de intermediere online este dat de Regulamentul (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echităţii şi a transparenţei pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online^3, denumit în continuare Regulament. Acesta este direct aplicabil în statele membre din data de 12 iulie 2020. ^3 Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 186/57 din 11.07.2019.
Regulamentul este urmat de Comunicarea Comisiei Europene: Orientări privind transparenţa ierarhizării în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului^4. Scopul acestor orientări este acela de a facilita respectarea de către furnizorii de servicii de intermediere online a cerinţelor Regulamentului referitor la ierarhizarea/vizibilitatea relativă a ofertelor de servicii în cadrul platformelor. ^4 Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 424/1 din 8.12.2020.
În aplicarea Regulamentului, Consiliul Concurenţei a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echităţii şi a transparenţei pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, precum şi pentru completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare^5. ^5 Acest proiect a fost avut în vedere la elaborarea prezentului ghid, care trebuie însă finalizat imediat după adoptarea proiectului.
1.2. Reglementări profesionale specifice Regulamentul este cadrul normativ general care reglementează platformele de intermediere online pentru orice furnizori de bunuri şi servicii, indiferent de domeniul de activitate comercială sau profesională. Însă relaţia avocat-client se desfăşoară sub rezerva normelor profesionale specifice, care au scopul de a proteja atât clienţii, cât şi avocaţii şi sunt obligatorii pentru avocaţi. Ca atare, avocaţii care utilizează o platformă online în scopul de a furniza servicii juridice trebuie să respecte în primul rând regulile profesionale specifice, care uneori derogă de la cele generale sau sunt mai stricte decât acestea, în special în privinţa confidenţialităţii şi protecţiei secretului profesional, a regulilor privind publicitatea şi sub aspectul interdicţiei partajării onorariilor. Astfel, ori de câte ori îşi oferă serviciile pe platformele de intermediere online, avocaţii trebuie să analizeze dacă platforma respectivă oferă garanţiile respectării de către avocaţi a reglementărilor profesionale, respectiv: Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Statutul profesiei de avocat, Codul deontologic al avocatului român. Obiectivul adaptării regulilor profesionale specifice la domeniul tehnologiilor informaţionale este de a asigura acelaşi nivel de protecţie în mediul digital ca şi în cel tradiţional.
1.3. Alte reglementări În funcţie de context, sunt şi alte acte normative care trebuie avute în vedere de către avocaţi atunci când îşi oferă serviciile pe platformele de intermediere online, cum sunt cele referitoare la concurenţă, la protecţia datelor personale, securitatea informatică, legislaţia spălării banilor în ceea ce priveşte obligaţiile de cunoaştere a clientelei şi de raportare etc.
2. Noţiuni şi terminologie 2.1. Platforma de intermediere online, denumită în continuare platforma, acţionează ca o „piaţă“, permiţând întâlnirea cererii cu oferta. Aceste platforme oferă servicii de intermediere online avocat-client şi alte instrumente tehnice care permit sau facilitează livrarea serviciilor avocaţilor. Este important de menţionat că aceste platforme nu pot oferi în nume propriu consultanţă juridică sau alte servicii avocaţiale (care sunt rezervate doar avocaţilor). Funcţionarea platformei de intermediere online implică mai multe relaţii diferite (relaţia avocat-furnizorul platformei, furnizorul platformei-client, relaţia avocat-client) şi contracte.
2.2. „Serviciile de intermediere online“ se referă la servicii ale societăţii informaţionale care se caracterizează prin faptul că vizează să faciliteze iniţierea de tranzacţii directe între întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (avocaţi) şi consumatori (potenţiali clienţi), indiferent dacă tranzacţiile sunt încheiate, în final, online, pe platforma online a furnizorului de servicii de intermediere online în cauză sau a întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online, offline sau dacă nu se mai încheie deloc^6. ^6 Paragraful 10 din Regulament. Pentru a intra sub incidenţa Regulamentului, serviciile de intermediere online trebuie să îndeplinească trei condiţii^7 cumulative: ^7 Art. 2 alin. 2 din Regulament. a) sunt servicii ale societăţii informaţionale în sensul art. 1 alin. (1) lit. (b) din Directiva (UE) 2015/1.535 a Parlamentului European şi a Consiliului, adică „orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice şi la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului“; b) le permit întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să ofere bunuri sau servicii consumatorilor, cu scopul de a facilita iniţierea unor tranzacţii directe între respectivele întreprinderi şi consumatori, indiferent de locul în care se încheie în final respectivele tranzacţii; c) sunt furnizate întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online pe baza unei relaţii contractuale între furnizorul respectivelor servicii şi întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online care oferă bunuri sau servicii consumatorilor.
2.3. „Furnizor de servicii de intermediere online“ înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează sau se oferă să furnizeze servicii de intermediere online întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online^8. ^8 Art. 2 alin. 3 din Regulament.
2.4. În accepţiunea Regulamentului, avocatul se încadrează în noţiunea de „întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online“^9, care înseamnă „orice persoană fizică care acţionează în capacitate comercială sau profesională sau orice persoană juridică care oferă bunuri sau servicii consumatorilor, prin intermediul serviciilor de intermediere online, în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meşteşugărească sau profesională“^10. ^9 Conform Regulamentului, avocatul poate intra în noţiunea de „întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online“, atunci când apare ca utilizator al platformelor de intermediere, sau „utilizator profesional de site-uri“, când apare ca utilizator al motoarelor de căutare. ^10 Art. 2 alin. 1 din Regulament.
2.5. „Consumator“ înseamnă orice persoană fizică care acţionează în alte scopuri decât cele legate de activitatea comercială, de afaceri, meşteşugărească sau profesională a acestei persoane^11. Pentru avocat, acesta este clientul (potenţial). ^11 Art. 2 alin. 4 din Regulament.
3. Clasificarea platformelor online În modelul de platformă de intermediere avocat-client, furnizorul de platformă acţionează ca un intermediar între avocaţi şi clienţi: primul este conectat la platforma care le oferă serviciile, iar acesta din urmă alege un furnizor de servicii^12. ^12 Ghidul CCBE privind utilizarea platformelor online de către avocaţi.
Serviciile de intermediere diferă în principal în funcţie de implicarea furnizorului de platformă. 3.1. Directoare/Anuare ale avocaţilor^13 ^13 În dreptul continental se foloseşte termenul „anuare“, iar în dreptul anglo-saxon, „directoare“. Acestea sunt website-uri pe care sunt înregistrate datele de contact ale avocaţilor, certificatele de specializare (dacă este cazul) sau domeniile de practică ale avocaţilor. Furnizorul platformei nu este implicat în niciun fel în alegerea avocatului de către un potenţial client. Clientul este cel care selectează avocatul în baza opţiunilor de căutare, care pot fi: numele avocatului, domeniul de practică, aria geografică în care profesează, vechimea în profesie, dreptul de a pune concluzii la diferite instanţe sau orice alte criterii pe care clientul înţelege să le folosească în opţiunile de căutare oferite de platformă. Accesul avocaţilor la aceste site-uri este în general deschis, în sensul că orice avocat se poate înregistra, iar furnizorul platformei nu face nicio selecţie între avocaţi. În general, avocaţii nu plătesc ca să fie menţionaţi pe platformă şi uneori chiar sunt înscrişi fără voinţa lor. Clientul contactează avocatul ales de el în conformitate cu procedurile furnizate (telefon, e-mail etc.). Odată stabilit contactul, avocatul ar trebui să aibă o relaţie autonomă şi directă cu clientul său.
3.2. Platforme de recomandare a avocaţilor Aceste site-uri reprezintă mai mult decât directoarele, respectiv anuarele, întrucât un furnizor de servicii de intermediere este implicat în alegerea avocatului de către client, prin una sau mai multe din următoarele modalităţi: când platforma în sine selectează avocaţii care apar pe website, defineşte ordinea apariţiei pe site sau modul în care apar, recomandă un avocat sau direcţionează un client către anumiţi avocaţi etc. Aceste tipuri de platforme sunt uneori echipate cu instrumente de evaluare sau rating pentru avocaţi, pentru a ierarhiza avocaţii după diverse criterii, care pot influenţa alegerea pe care o face clientul. De obicei, astfel de platforme primesc o remuneraţie fie de la avocat, fie de la client. Se recomandă atenţie sporită în utilizarea acestui tip de serviciu, respectiv în acceptarea instrumentelor de rating, existând astfel o expunere publică ce conduce la riscuri de imagine pentru avocat. În plus, riscul de a încălca regulile concurenţei loiale şi cele deontologice este semnificativ.
3.3. Platforme de intermediere servicii şi brokeraj juridic Aceste platforme oferă posibilitatea clienţilor de a pune întrebări juridice, iar furnizorul de platformă alege un avocat „bun“ din reţeaua sa de colaboratori sau „cabinete afiliate“. Aceste website-uri solicită cel mai adesea clientului informaţii privind identitatea acestuia, natura litigiului sau chiar cuantumul onorariilor pe care ar fi de acord să le plătească profesionistului. Avocaţii sunt, de asemenea, chemaţi să răspundă cu o cerere de ofertă. Prin urmare, principalul risc constă în faptul că furnizorul platformei online interferează în relaţia dintre client şi avocat şi, de asemenea, produce breşe în secretul profesional, mai ales dacă editorul platformei intenţionează să ofere monitorizarea calităţii serviciului furnizat.
3.4. Platforme de întrebări şi răspunsuri tip forum (Q&A) Această categorie include website-uri unde direct sau indirect este prestat un serviciu juridic pentru care platforma, care este şi prestator, poate fi plătită în principal de către client (de exemplu, prin abonament la platforma respectivă pentru a putea posta întrebări). Astfel de platforme pot fi gratuite atât pentru avocaţi, cât şi pentru clienţi. Ceea ce urmăresc este creşterea traficului online, astfel încât să obţină cât mai multă finanţare din reclame. De cele mai multe ori, avocaţii oferă răspunsuri scurte şi gratuite pe astfel de platforme, mai mult în ideea de a identifica potenţiali clienţi cu care să dezvolte relaţia ulterior. Avocaţii ar trebui să se intereseze cu privire la modul în care îşi obţin veniturile astfel de platforme pentru a evita să ofere consultanţă juridică plătită, de fapt, platformei.
3.5. Platforme de întrebări şi răspunsuri automatizate Acestea pot fi, spre exemplu: - chatbots care oferă un serviciu de conversaţie folosind inteligenţa artificială; – website-uri care utilizează procese automatizate, cum ar fi şabloane sau automatizare documente.
Standardizarea unor aspecte ale muncii de rutină a avocatului cu ajutorul inteligenţei artificiale se înscrie în tendinţele evidente ale economiei digitale. Tot mai multe societăţi de avocatură folosesc inteligenţa artificială pentru reducerea costurilor. Platformele online prin care se poate interoga un robot în chestiuni juridice simple, de rutină, se înscriu în contextul tendinţelor de democratizare a accesului la informaţia juridică.
4. Recomandări şi principii generale Avocaţii îşi pot oferi serviciile numai pe platformele de intermediere care respectă principiile şi reglementările specifice profesiei de avocat, în special pe cele privind secretul profesional şi confidenţialitatea relaţiei avocat-client, principiul liberei alegeri a avocatului şi principiul concurenţei loiale. Avocaţii trebuie să respecte regulile privind concurenţa profesională, să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor clienţilor şi a cerinţelor concurenţei loiale în mediul online potrivit aceloraşi reguli ca în mediul offline. Principalele aspecte de care trebuie să ţină seama avocatul, potrivit reglementărilor profesionale, atunci când utilizează o platformă online în scopul de a furniza servicii juridice sunt următoarele: 4.1. Obligativitatea stabilirii unei relaţii contractuale directe cu clienţii În ceea ce priveşte relaţia cu clientul, aceleaşi reguli pe care avocatul le aplică în relaţia cu clientul în mediul offline trebuie aplicate şi în mediul online. Avocatul este obligat să stabilească întotdeauna o relaţie contractuală directă cu clientul. Avocaţii nu pot permite nicio interferenţă a furnizorului platformei în relaţia cu clienţii care le-ar putea afecta independenţa sau secretul profesional.
4.2. Cunoaşterea clientelei de către avocat Avocatul are obligaţia de a se informa asupra identităţii clientului pentru a evita conflictele de interese. Atunci când avocaţii se angajează într-o relaţie cu clienţii printr-o platformă online, aceştia ar trebui să aplice reguli obligatorii la orice relaţie nouă, inclusiv în privinţa cerinţelor de cunoaştere a clientelei sau a celor privitoare la protecţia datelor personale, conform legii. Poate fi de asemenea analizat riscul de a fi abordat de un potenţial client, care are calitatea de adversar/parte potrivnică (sau un interpus) într-o situaţie juridică reală cu un client al avocatului, care, expunând o situaţie identică, ar putea afla strategia sau modul de abordare a acestuia în cauza reală. Astfel de documente ce cuprind strategia juridică pot ajunge ulterior, depuse în scop potrivnic, în cadrul dosarului aflat pe rolul instanţei, pentru a prejudicia apărarea. Aceleaşi probleme se ridică şi în cazul în care chiar deţinătorul platformei poate avea interese directe (spre exemplu, o platformă deţinută de o companie de asigurări) sau în cazul în care s-ar putea induce un fals conflict de interese prin abordarea avocatului de către un (potenţial) client care are acest scop, pentru a-l vulnerabiliza.
4.3. Principii privind costurile şi onorariile De cele mai multe ori, participarea avocatului pe platformele de intermediere presupune costuri sub diverse forme: taxă fixă lunară sau anuală, plata per click, plata pentru una sau mai multe sesizări neexclusive sau exclusive, plata pe caz acceptat, plata pentru reclamă, poziţionare sau ierarhizare etc. a) O anumită poziţie de vizibilitate pe platformă poate fi gratuită sau plătită. Este gratuită atunci când modelul economic al furnizorului nu se bazează pe taxele plătite de avocaţi, cum ar fi în cazul în care interesul economic al furnizorului platformei este de a atrage un număr maxim de avocaţi, deoarece clienţii plătesc informaţiile furnizate de avocaţi. b) Poziţia de vizibilitate pe platformă poate fi, de asemenea, supusă unei taxe care poate varia, întrucât nu toate poziţiile sunt egale. Se recomandă atenţie privind plata sau încurajarea plăţii unui astfel de produs, întrucât ar determina o competiţie tarifară ce ar dezavantaja avocaţii, stimulaţi astfel să plătească mai mult unii faţă de ceilalţi. c) În anumite cazuri, se susţine că taxa plătită furnizorului platformei este o rată forfetară a contribuţiei la costurile tehnice. Cu toate acestea, în general, furnizorii de platforme nu îşi propun doar să acopere costurile tehnice, ci şi să obţină un profit. Mai mult, este imposibil ca avocatul să verifice costurile tehnice care corespund vânzării individuale pe platformă, în special în cazul platformelor double sided.
În toate circumstanţele, trebuie respectate regulile deontologice. Cu privire la onorarii, avocaţii trebuie să respecte regulile profesionale privind stabilirea acestora şi interdicţia de partajare a lor, cum ar fi comisioanele din onorarii. Avocatului îi este interzis să îşi împartă onorariile cu o persoană care nu este avocat, cu excepţia cazului în care reglementările profesionale permit conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului. Este interzisă partajarea onorariilor cu alţi profesionişti, în special în cazul în care furnizorul platformei percepe o taxă pentru serviciile de intermediere, care ar putea fi cotă-parte din onorariul avocatului. Se recomandă respectarea acestor norme nu doar pentru protecţia financiară a confraţilor (care se pot expune negativ acestor tendinţe ale pieţei), cât şi pentru a proteja principiile de bază ale profesiei, precum secretul profesional, confidenţialitatea etc., în situaţii în care avocaţii ar trebui să declare furnizorului de platforme termenii şi condiţiile contractului de asistenţă juridică.
4.4. Informarea publicului şi publicitatea Pe lângă serviciile de intermediere, platformele online pot conţine instrumente de promovare a avocaţilor. Acestea cuprind spaţii publicitare sau spaţii publicistice în care se pot plasa reclame, articole de specialitate şi/sau advertoriale. Orice comunicare publică şi/sau orice formă de publicitate utilizată de un avocat sau de o formă de exercitare a profesiei în spaţiul public online este permisă, cu condiţia ca aceasta să respecte reglementările profesionale legale, statutare şi deontologice, precum şi regulile concurenţei oneste. Avocaţii sunt obligaţi să pună la dispoziţia clienţilor, înainte de încheierea contractului cu clientul şi înainte de orice prestaţie juridică, informaţiile prevăzute de art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, cu modificările ulterioare. Orice informaţii transmise prin comunicări făcute de avocat pe platforme, în scopul promovării serviciilor avocaţiale, trebuie să corespundă unor criterii obiective de verificare a veridicităţii^14. ^14 Codul deontologic al avocatului român: art. 20 alin. 5-8.
Pe platformele de intermediere, avocatul este autorizat să informeze publicul despre serviciile pe care le oferă, cu condiţia ca informaţia să fie fidelă, obiectivă şi veridică şi să respecte principiile esenţiale ale profesiei, reglementările profesionale şi regulile unei concurenţe loiale şi oneste, să nu conţină informaţii false ori care ar putea induce publicul în eroare sau ar afecta imaginea profesiei ori reputaţia colegilor^15. ^15 Codul deontologic al avocatului român: art. 20 alin. 3-4.
Comunicările avocatului pe platformele online nu pot conţine^16: ^16 Codul deontologic al avocatului român: art. 20 alin. 6. – onorariile practicate în relaţia cu clienţii. Anunţarea tarifelor orare este permisă, cu condiţia ca acestea să fie aceleaşi pentru toţi clienţii; – menţiuni false ori cu potenţial de a induce în eroare şi care nu pot fi verificate privind rezultatele obţinute, identitatea clienţilor, numărul de dosare, cifra de afaceri sau procentajul de succes; – menţiuni comparative şi/sau denigratoare; – comunicări prin care să asigure clienţii sau potenţialii clienţi de garanţia rezultatului; – referiri la funcţii sau activităţi care nu au legătură cu exercitarea profesiei de avocat, precum şi orice referire la eventuale rezultate ce ar putea fi generate de rolurile jurisdicţionale ori în cadrul altor autorităţi publice.
În promovarea serviciilor sale, avocatul nu se poate folosi de notorietatea clientului său. Avocatul trebuie să se abţină de la orice formă de publicitate prin care se aduce atingere imaginii profesiei de avocat. Avocaţii nu pot accepta profilarea lor în scopurile de marketing ale platformei.
5. Transparenţa parametrilor de ierarhizare Avocatul trebuie să manifeste atenţie la modalităţile de recomandare oferite de platforme, în scopul evitării încălcării regulilor concurenţei oneste şi al evitării riscurilor de afectare a imaginii sau reputaţiei profesionale. Majoritatea platformelor fac diferite ierarhii, clasamente, poziţionări ale avocaţilor în funcţie de diferiţi parametri mai mult sau mai puţin transparenţi. Aceşti parametri pot fi foarte diverşi, de exemplu: numărul, recenziile sau ratingul clienţilor, interacţiunea dintre avocat şi client (de exemplu, întrebări care au primit răspuns, viteza de reacţie), istoricul soluţionării litigiilor (de exemplu, numărul de plângeri ale consumatorilor, soluţiile găsite), contractele încheiate, tarifele orare practicate etc. Ierarhizarea ar putea fi manipulată cu rea-credinţă, fiind influenţată de interese proprii ale furnizorilor serviciilor de intermediere, care pot pune în poziţii preferenţiale propriile servicii. De multe ori, furnizorii platformei sunt implicaţi direct în afacerile privind serviciile oferite: de exemplu, o societate de audit financiar sau contabilitate care oferă inclusiv consultanţă juridică prin societăţi de avocatură partenere. În acest sens, furnizorii de platforme trebuie să fie transparenţi şi să prezinte exhaustiv orice avantaj pe care îl pot oferi propriilor lor servicii faţă de alţii. Ierarhia se referă la vizibilitatea relativă a ofertelor de servicii, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către furnizorii de servicii de intermediere online, rezultând din utilizarea secvenţierii algoritmice a unor mecanisme de evaluare sau notare, a efectelor vizuale distinctive sau a altor instrumente de scoatere în evidenţă ori a unor combinări ale acestora^17. ^17 Paragrafele 24-25 şi art. 2 alin. 8 din Regulament.
Manipularea cu rea-credinţă a ierarhizării pe o platformă ar putea avea un impact negativ asupra libertăţii de alegere a avocatului şi uneori şi asupra reputaţiei acestuia. De aceea, avocaţii trebuie să manifeste prudenţă sporită faţă de platformele care conţin instrumente de evaluare, rating/ranking ale prestaţiilor avocaţiale şi orice alte instrumente comparative sau care sunt contrare principiilor esenţiale ale profesiei. Nu toţi avocaţii înscrişi pe o platformă pot apărea pe prima pagină a acesteia şi într-o poziţie vizibilă. Totuşi, conform Regulamentului, pentru a nu încălca regulile concurenţei, furnizorii platformelor de intermediere trebuie să respecte condiţiile privind transparenţa şi previzibilitatea parametrilor de ierarhizare. Furnizorii ar trebui să prezinte în prealabil principalii parametri de ierarhizare, pentru a spori previzibilitatea pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, pentru a le permite acestora să înţeleagă mai bine modul de funcţionare a mecanismului de ierarhizare. Previzibilitatea implică faptul că furnizorii de servicii de intermediere online stabilesc ierarhia într-un mod nearbitrar. Având în vedere aspectele extrem de sensibile privind ierarhizarea utilizatorilor în contextul regulilor privind concurenţa, Comisia Europeană a adoptat Orientări detaliate privind transparenţa ierarhizării în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului^18. ^18 Comunicarea Comisiei: Orientări privind transparenţa ierarhizării în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului.
Aceste reguli sunt cu atât mai stricte în cazul avocaţilor şi de aceea ar trebui evitate platformele în cadrul cărora ierarhizarea se face în baza unor parametri netransparenţi şi imprevizibili sau incompatibili cu reglementările specifice profesiei. Pe de altă parte, având în vedere riscurile unei reputaţii negative, avocatul trebuie să manifeste prudenţă atunci când îşi oferă serviciile pe platforme care permit evaluarea publică a acestora, deoarece astfel de evaluări pot fi făcute cu reacredinţă sau de către persoane care nu sunt calificate să facă astfel de aprecieri. Practica CEDO^19 arată, pe de o parte, că interzicerea evaluărilor făcute de clienţi poate echivala cu o limitare a dreptului la exprimare a consumatorului (client), iar, pe de altă parte, investiţia financiară în publicitate cu scopul dobândirii unor potenţiali clienţi poate încuraja avocatul să solicite o clasare cât mai bună pe platformă. Se recomandă avocaţilor evitarea expunerii în clasamente atât din perspectiva respectării normelor privind concurenţa loială, cât şi din perspectiva expunerii lor de către deţinătorul platformei de intermediere cu date şi informaţii faţă de terţi (spre exemplu, date despre colaboratorii lor - experţi, clienţi etc.). Garanţiile de anonimizare (ulterioară) a datelor nu sunt certe, din punct de vedere tehnic, acestea putând fi, de cele mai multe ori, recuperate. ^19 Decizia CEDO în cazul Włodzimierz Kucharczyk v Polonia din 24 noiembrie 2015.
6. Utilizarea şi asigurarea securităţii datelor colectate pe platformă În stabilirea relaţiei cu furnizorul platformei de intermediere a serviciilor, avocatul trebuie să acorde atenţie garanţiilor privind stocarea şi utilizarea/reutilizarea datelor şi informaţiilor colectate de platformă. Abordarea relaţiilor cu furnizorii de servicii de intermediere online naşte şi o serie de provocări din afara sferei de cunoaştere profesională. Printre acestea, enumerăm: - riscul securităţii IT; – accesul neautorizat al persoanelor terţe la datele şi informaţiile furnizate; – stocarea datelor şi reutilizarea lor de către furnizorii de platforme; – lipsa accesului avocatului la datele furnizate de el însuşi clientului, în cazul unei dispute cu furnizorul platformei; – o securitate cât mai bună a platformei, care să reducă accesul altor utilizatori, avocaţi sau clienţi la datele şi informaţiile furnizate în cadrul serviciului; – furtul de identitate al utilizatorilor (avocaţi sau clienţi) prin acces neautorizat.
Fără a fi limitativă, enumerarea de mai sus este de natură a atrage atenţia avocaţilor utilizatori ai platformelor de intermediere asupra riscurilor, cu atât mai mult cu cât, în general, principalele subiecte abordate cu furnizorul platformei se axează pe sfera marketingului şi a funcţionării efective. Avocatul trebuie să selecteze acei furnizori de platforme care furnizează detalii reale şi clare asupra tipului de securitate IT şi certificatele pe care le deţin în acest sens. Avocatul trebuie să analizeze dacă poate avea încredere în platforma online pornind de la cercetarea certificatului de server web SSL, care asigură două lucruri ce stau la baza oricărei relaţii bazate pe încredere: cunoaşterea identităţii persoanei/entităţii cu care comunici (a deţinătorului site-ului web, în cazul nostru) şi protejarea confidenţialităţii datelor pe care le comunici (date cu caracter personal, date bancare, user şi parolă etc.). Avocatul trebuie să se asigure de protejarea informaţiilor transmise, deoarece certificatele de server creează o conexiune securizată SSL între website-ul şi browser-ul utilizatorului, astfel încât datele confidenţiale introduse de utilizator pe site sunt protejate prin criptare şi nu pot fi vizualizate de persoane neautorizate. Avocatul trebuie să se informeze cu privire la garanţiile protecţiei confidenţialităţii avocat-client pe care le asigură platforma. Avocatul trebuie sa se informeze cu privire la modul în care sunt procesate şi utilizate datele clienţilor şi trebuie să se asigure că furnizorul platformei va raporta acestora, precum şi avocaţilor orice breşe de securitate şi orice încălcări ale Regulamentului general privind protecţia datelor GDPR. Avocatul trebuie să solicite furnizorului de platformă detalii cu privire la tipul de securitate IT pe care acesta îl utilizează sau pe care, prin certificări, încearcă să îl atingă. Avocatul trebuie să solicite nivelul de securitate IT p9, nivel ce poate asigura securitatea datelor furnizate platformei. Este de asemenea important să fie analizată jurisdicţia în care sunt stocate datele de către un anumit furnizor de platformă. Dacă este posibil, avocaţii ar trebui să evite stocarea datelor clientului în jurisdicţii din afara UE sau pe platforme ale căror furnizori nu pot oferi garanţii legate de jurisdicţia în care se află datele stocate. Aşadar, chiar dacă furnizorul platformei de intermediere a serviciilor este o companie din spaţiul UE, aceasta poate avea serverul de stocare a datelor în afara acestui spaţiu, în jurisdicţii în care criptarea datelor nu oferă garanţii suficiente sau clare. Se recomandă utilizarea platformelor dedicate exclusiv serviciilor juridice faţă de cele dedicate unor servicii de larg consum, din perspectiva securităţii modului de separare, stocare şi utilizare a datelor şi informaţiilor colectate ca urmare a diverselor servicii intermediate. În orice caz, relaţionarea cu platformele de intermediere ar trebui să stabilească dacă datele clienţilor stocate de prestatorul de servicii rămân accesibile acestora la rezilierea contractului şi/sau în cazul unei dispute între avocat şi prestatorul de servicii de intermediere. În cazul unei dispute între avocat şi deţinătorul platformei, accesul acestuia la clienţii gestionaţi, la datele şi informaţiile furnizate ar putea fi sistat, caz în care avocatul este lipsit de posibilitatea dovedirii/înregistrării identităţii clientului în faţa oricăror organisme de control, indiferent dacă acestea ar putea proveni din interiorul profesiei sau din afara ei. Totodată, în considerarea instrumentelor facile pe care platforma le poate oferi în scopul încărcării de documente, acestea ar putea fi pierdute în cazul în care nu există o alternativă de stocare.
7. Reglementări şi principii privind relaţia avocatului cu furnizorul de platformă 7.1. Termenii şi condiţiile furnizorului de platformă Furnizorii de servicii de intermediere au obligaţia de a pune la dispoziţia întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, respectiv avocaţilor, într-o formă uşor accesibilă, termenii şi condiţiile lor, inclusiv în etapa precontractuală a relaţiei lor comerciale. De cele mai multe ori, aceşti furnizori au tendinţa de a prestabili în mod unilateral termenii şi condiţiile în relaţiile contractuale şi de a negocia de pe poziţii de forţă cu utilizatorii profesionali de site-uri, respectiv avocaţii, care au nevoie de instrumente pentru a-şi oferi serviciile pe pieţele digitale. Prin urmare, ori de câte ori un avocat hotărăşte să îşi ofere serviciile pe platformele online, trebuie să verifice cu mare atenţie termenii şi condiţiile care reglementează relaţia contractuală cu furnizorul de servicii de intermediere^20. ^20 Art. 2 alin. 10 din Regulament.
În privinţa termenilor şi condiţiilor, furnizorii de servicii de intermediere online au următoarele obligaţii prevăzute în Regulament^21. ^21 Art. 3 din Regulament.
Furnizorii de servicii de intermediere online se asigură că termenii şi condiţiile: a) sunt redactate într-un limbaj simplu şi inteligibil; b) sunt uşor accesibile pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online pe parcursul tuturor etapelor relaţiei comerciale cu furnizorul de servicii de intermediere online, inclusiv în etapa precontractuală; c) stabilesc motivele pentru deciziile de a suspenda, de a sista sau de a impune orice alt fel de restricţie privind, în totalitate sau în parte, furnizarea serviciilor lor de intermediere online către întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online; d) includ informaţii privind toate canalele suplimentare de distribuţie şi programele afiliate potenţiale prin care furnizorul de servicii de intermediere online ar putea comercializa bunurile şi serviciile oferite de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. e) includ informaţii generale privind modul în care termenii şi condiţiile afectează proprietatea şi controlul drepturilor de proprietate intelectuală ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online.
7.2. Clauze necesare în contractul avocatului cu furnizorii de platformă De cele mai multe ori platformele nu negociază cu avocaţii contracte personalizate, ci se rezumă la semnarea acordului avocatului în privinţa termenilor şi condiţiilor prestabilite, care ţin loc de contract. Totuşi, avocatul nu ar trebui să accepte un contract de adeziune fără a se asigura că platforma oferă garanţiile respectării legislaţiei, inclusiv a reglementărilor şi deontologiei profesionale a avocaţilor, în special în privinţa următoarelor aspecte: a) dreptul avocatului de a stabili o relaţie contractuală directă cu clientul; b) angajamentul furnizorului platformei privind respectarea confidenţialităţii avocat-client; c) angajamentul furnizorului platformei că nu va interveni sub nicio formă în relaţia avocat-client; d) angajamentul furnizorului platformei că nu va interveni în alegerea avocatului şi nu va influenţa în vreun fel această alegere (platforma respectivă nu ar trebui să ofere vreo posibilitate de reclamă sau de evidenţiere a unor avocaţi în detrimentul celorlalţi; eventualele criterii de căutare ar trebui să fie obiective); e) dreptul avocatului de a nu accepta un client; f) angajamentul platformei de intermediere că nu va interveni în niciun fel în modalitatea de stabilire şi percepere a onorariului; g) garanţiile privind protecţia datelor cu caracter personal şi informaţii privind modul în care sunt utilizate datele cu caracter personal atât ale avocaţilor, cât şi ale clienţilor; h) condiţiile de acces la baza de date/informaţii utilizate în relaţia cu clienţii, prin intermediul platformei, în cazurile apariţiei unei dispute cu platforma ce conduce la restricţionarea accesului pentru viitor.
Pentru a garanta avocatului suficient de clar unde şi cui îi sunt comercializate serviciile, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să asigure transparenţa faţă de acesta în ceea ce priveşte toate canalele de distribuţie suplimentare şi potenţialele programe afiliate pe care le pot utiliza serviciile de intermediere online pentru a promova serviciile sale. Din practică observăm că aceste „contracte“ sunt de adeziune, în sensul în care acestea sunt redactate şi puse la dispoziţie de către platforma respectivă, avocatul având doar posibilitatea de a accepta sau nu. În aceste condiţii, o responsabilitate mare revine avocatului, care are obligaţia de a verifica toate aspectele evidenţiate mai sus pentru a evita riscurile enumerate în utilizarea acelor platforme care nu oferă suficiente garanţii pentru respectarea reglementărilor şi deontologiei specifice profesiei de avocat.
8. Rolul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR) în elaborarea codurilor de conduită privind participarea avocaţilor la platformele de intermediere online Regulamentul prevede elaborarea de către furnizorii de platforme a unor coduri de conduită care să reglementeze sub aspect deontologic participarea utilizatorilor la astfel de platforme. Se precizează că la elaborarea codurilor de conduită, în consultare cu toate părţile interesate relevante, ar trebui să se ţină seama de caracteristicile specifice ale sectoarelor în cauză. Cu alte cuvinte, furnizorii de platforme care oferă servicii de intermediere online pentru avocaţi ar trebui să se consulte cu UNBR în elaborarea unor coduri de conduită pentru a garanta respectarea deontologiei specifice profesiei. Altfel, există riscuri de încălcare a deontologiei, dar şi a legislaţiei profesionale, a legislaţiei concurenţei, a celei pentru combaterea spălării banilor, a celei privind protecţia datelor etc. Conform art. 17 din Regulament, „Codurile de conduită“, Comisia Europeană încurajează elaborarea de coduri de conduită de către furnizorii de servicii de intermediere online şi de către organizaţiile şi asociaţiile care îi reprezintă, împreună cu întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (respectiv avocaţii) şi cu organizaţiile reprezentative ale acestora (respectiv UNBR), menite să contribuie la aplicarea corespunzătoare a regulamentului, ţinând seama de caracteristicile specifice ale diverselor sectoare în care sunt furnizate serviciile de intermediere online, precum şi de caracteristicile specifice ale IMM-urilor. De asemenea, Comisia încurajează furnizorii de servicii de intermediere online să adopte şi să pună în aplicare coduri de conduită specifice sectorului, atunci când există şi sunt utilizate pe scară largă astfel de coduri de conduită specifice sectorului^22. ^22 Paragraful 48 şi art. 17 din Regulament.
9. Litigii şi abateri disciplinare Având în vedere rolul UNBR în asigurarea respectării legislaţiei şi deontologiei profesionale şi în adoptarea codurilor de conduită care să reglementeze sub aspect deontologic participarea utilizatorilor la astfel de platforme, se recomandă avocaţilor să îşi ofere serviciile numai pe platformele agreate de UNBR. Abaterile disciplinare ale avocaţilor, precum şi procedura aplicabilă acestora sunt prevăzute de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pe de altă parte, în virtutea rolului său de apărare şi reprezentare a profesiei de avocat, UNBR monitorizează respectarea legii de către platformele online şi are dreptul expres prevăzut de Regulament de a introduce acţiuni în justiţie împotriva furnizorilor de platforme pentru a opri orice încălcări ale legii şi ale drepturilor avocaţilor. Conform Regulamentului, organizaţiile şi asociaţiile care au un interes legitim în ceea ce priveşte reprezentarea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, respectiv a avocaţilor, au dreptul de a introduce acţiuni în faţa instanţelor naţionale competente din Uniune, în conformitate cu dispoziţiile în materie din dreptul intern al statului membru în care este introdusă acţiunea, în vederea opririi sau a interzicerii oricărei nerespectări de către furnizorii de servicii de intermediere online sau de către furnizorii de motoare de căutare online a cerinţelor relevante stabilite în Regulament^23. ^23 Art. 14 din Regulament.
Inclusiv proiectul de ordonanţă de urgenţă privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1.150 conferă explicit calitate procesuală activă organizaţiilor profesionale pentru a introduce acţiuni în justiţie împotriva furnizorilor de platforme. La art. 13 alin. (2) din proiect se precizează că „Acţiunile în justiţie pot fi introduse şi de către organizaţiile şi asociaţiile care au un interes legitim în ceea ce priveşte reprezentarea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau a utilizatorilor profesionali de site-uri“.
10. Concluzii Platformele de intermediere online reprezintă un pilon de bază al economiei digitale şi pot oferi oportunităţi pentru avocaţi pentru a-şi promova serviciile în mediul online şi pentru a răspunde cererii crescânde de consultanţă juridică online. Totuşi, în mediul digital riscurile pentru avocat sunt mult mai mari, în special în ceea ce priveşte încălcarea standardelor etice. Într-adevăr, principiile fundamentale ale profesiei de avocat sunt mult mai expuse în mediul online, cu atât mai mult cu cât furnizorii de servicii de intermediere online oferă nişte servicii noi şi necesare avocaţilor şi tind să negocieze de pe poziţii de forţă cu aceştia şi să îşi impună regulile. De aceea, avocatul care decide să îşi ofere serviciile pe platformele de intermediere avocat-client ar trebui să analizeze cu atenţie în ce măsură platforma respectivă oferă avocatului garanţiile respectării de către aceasta a principiilor libertăţii şi independenţei avocatului, secretului profesional, evitării conflictului de interese, demnităţii, onoarei, probităţii, respectării confraţilor şi a tuturor persoanelor cu care avocatul intră în relaţii profesionale. Dezvoltarea viitoare a acestor platforme online poate avea un impact semnificativ, având în vedere modul în care avocaţii oferă servicii juridice şi se angajează cu (potenţiali) clienţi pe aceste platforme. De aceea, este esenţial ca avocaţii să îşi impună încă de la început standardele etice în colaborarea cu aceste platforme. Un prim pas către asigurarea unui mediu digital în care avocaţii îşi pot oferi serviciile în conformitate cu legea şi deontologia profesională este prezentul ghid, care va fi adaptat periodic, în funcţie de evoluţia pieţei digitale. În continuare, UNBR va monitoriza platformele de intermediere avocat-client şi va colabora cu acestea în vederea elaborării codurilor de conduită prevăzute de Regulament.
ANEXA 2 (Anexa nr. XXXIV la statut) GHID de bune practici privind publicitatea avocatului şi a formelor de exercitare a profesiei 1. Reglementări şi norme deontologice 1.1. Reglementări şi norme deontologice cu privire la publicitate specifice profesiei de avocat 1.1.1. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, cu modificările şi completările ulterioare) "ART. 47 (1) Orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de un avocat sau de o formă de exercitare a profesiei este permisă, cu condiţia ca aceasta să respecte reglementările profesionale şi cele privitoare la independenţa, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional, să fie obiectivă şi să corespundă adevărului. (2) Statutul profesiei de avocat reglementează detaliat normele aplicabile publicităţii făcute de avocaţi sau de formele de exercitare a profesiei de avocat în scopul atragerii clientelei."
1.1.2. Statutul profesiei de avocat "ART. 243 (1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este distinctă de publicitatea profesională. (2) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este constituită din orice formă de prezentare a activităţii şi serviciilor avocaţiale ale acestora, indiferent de mijloacele utilizate, în scopul promovării în faţa publicului. (3) Publicitatea profesională are drept obiect promovarea profesiei de avocat şi se realizează în exclusivitate de către organele profesiei sau la cererea şi sub supravegherea acestora. ART. 243^1 (1) În raporturile sale cu mijloacele de comunicare în masă, avocatul este obligat să respecte interesele clientului său, onoarea, imaginea şi reputaţia profesiei. (2) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei şi toate informaţiile difuzate public de acestea prin orice mijloc, inclusiv în spaţiul virtual, privind activitatea avocaţilor trebuie să fie transparente, veridice, corecte şi nu trebuie să fie comparative cu alţi profesionişti, echivoce, ambigue, înşelătoare sau denigratorii. (3) În toate cazurile, promovarea prin publicitate şi informaţiile furnizate de avocaţi şi formele de exercitare a profesiei trebuie să se refere exclusiv la natura şi limitele obligaţiilor profesionale ale avocaţilor şi să respecte principiile fundamentale ale profesiei de avocat, astfel cum acestea sunt reglementate de codul deontologic al avocatului român. ART. 243^2 Condiţiile ce trebuie îndeplinite de conţinutul mijloacelor folosite pentru publicarea informaţiilor privind exercitarea profesiei, promovarea profesională şi atragerea şi dobândirea clientelei sunt prevăzute în anexele nr. XXXIII şi XXXIV. ART. 243^3 Publicitatea realizată fără respectarea regulilor prevăzute în Lege şi în prezentul statut constituie abatere disciplinară."
1.1.3. Codul deontologic al avocatului român " CAP. V Publicitatea şi comunicarea cu mass-media SUBSECŢIUNEA V.1. Publicitatea ART. 20 (1) Termenul «publicitate» se referă la orice formă de prezentare a activităţii şi serviciilor avocaţiale, în scopul promovării acestora în faţa publicului. (2) Publicitatea nu include comunicările făcute de avocat, în virtutea libertăţii sale de exprimare şi în scopul apărării intereselor clientului ori participării avocatului la o dezbatere cu privire la chestiuni de interes public. (3) Avocatul este autorizat să informeze publicul despre serviciile pe care le oferă, cu condiţia ca informaţia să fie fidelă, obiectivă şi veridică şi să respecte principiile esenţiale ale profesiei, reglementările profesionale şi regulile unei concurenţe loiale şi oneste. (4) Publicitatea unui avocat sau a unei forme de exercitare a profesiei, indiferent de media utilizată - în presă, radio, televiziune, platforme online, prin comunicare electronică ori prin alt mijloc -, este autorizată în măsura în care nu conţine informaţii false ori care ar putea induce publicul în eroare sau ar afecta imaginea profesiei ori reputaţia colegilor. (5) Orice informaţii ori imagini transmise prin comunicări făcute de avocat trebuie să corespundă unor criterii obiective de verificare a veridicităţii. (6) Comunicările avocatului nu pot conţine: - onorariile practicate în relaţia cu clienţii; – garanţia rezultatului; – menţiuni comparative şi/sau denigratoare; – orice referire la funcţii sau activităţi care nu au legătură cu exercitarea profesiei de avocat, precum şi orice referire la rolurile jurisdicţionale ori în cadrul altor autorităţi publice; – menţiuni privind rezultatele obţinute, identitatea clienţilor, numărul de dosare, cifra de afaceri sau procentajul de succes. (7) În promovarea serviciilor sale, avocatul nu se poate folosi de notorietatea clientului său. (8) Avocatul trebuie să se abţină de la orice formă de publicitate prin care se aduce atingere imaginii profesiei de avocat. SUBSECŢIUNEA V.2. Relaţia avocatului cu mass-media ART. 21 (1) În relaţia cu mass-media, avocatul îşi exercită libertatea de exprimare şi are dreptul să intervină, prin intermediul mass-mediei, atunci când este vorba de apărarea intereselor legitime ale clientului său ori a profesiei de avocat. (2) Avocatul care face declaraţii în mass-media sau moderează diferite emisiuni cu tematică juridică sau altă tematică va trebui să respecte dispoziţiile prezentului cod deontologic. (3) Avocatul va ţine seama că specificul libertăţii sale de exprimare este subordonat legii şi statutului profesiei de avocat, precum şi prevederilor prezentului cod. (4) În acest sens, avocatul va manifesta prudenţă şi reţinere în legătură cu informaţiile pe care le oferă presei, astfel încât să nu încalce regulile şi principiile profesiei. (5) Publicarea unor articole de presă sau programe plătite de către avocat, prezentate ca informaţii obiective, este interzisă. (6) În temeiul dreptului la liberă exprimare, avocatul poate să comunice prin mass-media convingerile sale profesionale, cele privitoare la problemele profesiei, cele privind relaţia cu magistraţii, cu organele puterii judecătoreşti, cu celelalte organe judiciare, precum şi cu organele statului. (7) Avocatul va evita prezentarea în presă a problemelor clienţilor, dezbaterea cauzelor şi oferirea de date sau informaţii din procesele în care îşi exercită atribuţiile. (8) În mod excepţional, când interesul clientului o impune, avocatul poate să prezinte presei abuzurile la care este supus clientul său, solicitând restabilirea legalităţii şi adoptarea unor măsuri procedurale corecte. (9) În relaţia cu mass-media, avocatul va evita publicitatea, sens în care nu va face referiri la portofoliul pe care îl deţine, la notorietatea cauzelor pe care le-a susţinut ori la numărul proceselor câştigate."
1.2. Alte reglementări generale cu referinţe privind publicitatea Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, republicată; Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, republicată; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, cu modificările ulterioare.
2. Definiţii 2.1. Publicitatea profesională este distinctă de publicitatea formelor de exercitare profesională, are ca obiect promovarea profesiei de avocat şi se realizează în exclusivitate de către organele profesiei sau la cererea şi sub supravegherea acestora. 2.2. Publicitatea avocatului şi/sau a formelor de exercitare a profesiei este constituită din orice formă de prezentare a activităţii şi serviciilor avocaţiale, indiferent de mijloacele utilizate, în scopul promovării acestora în faţa publicului. 2.3. Reclama reprezintă produsul concret, final, al publicităţii, existent pe un suport material sau virtual, precum afişaj fizic, audiovizual, online/virtual, obiecte etc. 2.4. Comunicarea reprezintă o noţiune generică, incluzând toate tipurile de discurs comercial sau noncomercial, promovat pe orice mijloc de informare publică. 2.5. Publicitatea înşelătoare este publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent. 2.6. Publicitatea mascată constă în reprezentarea prin cuvinte sau imagini a serviciilor, numelui, mărcii ori activităţilor avocatului sau formelor de exercitare a profesiei, în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa. Astfel de reprezentări sunt considerate intenţionate mai ales atunci când se fac în schimbul unei plăţi sau al unei contraprestaţii. 2.7. Publicitatea comparativă reprezintă acea formă de publicitate care identifică în mod explicit sau implicit un terţ concurent sau servicii oferite de acesta. 2.8. Mijloacele de publicitate constau în orice suport material sau virtual pe care se pot amplasa informări, anunţuri sau orice forme de publicitate admise de statut.
3. Condiţii generale privind publicitatea Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este permisă, cu condiţia ca aceasta să respecte reglementările profesionale legale, statutare şi deontologice, privind independenţa, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional, drepturile şi îndatoririle avocaţilor, concurenţa loială şi onestă, să fie obiectivă şi să corespundă adevărului. Informaţiile transmise în scop publicitar trebuie să fie transparente, veridice, corecte, cu evitarea exprimărilor echivoce şi ambigue, ce permit interpretări înşelătoare sau anticoncurenţiale. În toate cazurile, promovarea prin publicitate şi informaţiile furnizate de avocaţi şi formele de exercitare a profesiei trebuie să se refere exclusiv la natura şi limitele obligaţiilor profesionale ale avocaţilor şi să respecte principiile fundamentale ale profesiei de avocat, astfel cum acestea sunt reglementate de Codul deontologic al avocatului român. 3.1. Interdicţii privind publicitatea Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, sunt interzise: a) publicitatea înşelătoare şi publicitatea mascată; b) publicitatea şi menţiunile comparative ori denigratoare la adresa altor confraţi; c) nominalizarea clienţilor din portofoliu sau indicarea litigiilor în care forma de exercitare a profesiei a fost sau este implicată; d) informaţiile privind realizările de ordin financiar sau cifra de afaceri, furnizate de avocat sau forma de exercitare, cu încălcarea normelor concurenţiale sau în scop publicitar comparativ; e) furnizarea de informaţii în vederea includerii în clasamente întocmite pe criterii financiare; f) menţiunile referitoare la valoarea serviciilor oferite de avocat sau la modalitatea de plată, cu încălcarea dispoziţiilor statutare, sau care constituie sau pot promova politici de dumping; g) orice afirmaţii contrare demnităţii persoanelor, profesiei sau justiţiei.
3.2. Alte forme de promovare interzise Nu este permisă utilizarea următoarelor forme de promovare a serviciilor avocaţiale: a) racolarea clientelei, constând în oferirea serviciilor, prin prezentare proprie sau prin intermediar, la domiciliul sau reşedinţa unei persoane sau într-un loc public, ori în propunerea de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens. Se consideră racolare şi adresarea personală sau prin terţi către victimele accidentelor sau către moştenitorii acestora, aflaţi într-o situaţie de vulnerabilitate morală şi aparentă imposibilitate de a alege un avocat, asumarea, în orice formă, a cheltuielilor cu caracter judiciar ale speţei, pe parcursul derulării procedurilor judiciare, precum şi asumarea oricăror alte tipuri de cheltuieli personale ale clientului, în scopul punerii acestuia în imposibilitatea sau în dificultatea de a rezilia contractul de asistenţă juridică; b) prezentarea formei de exercitare a profesiei sau a avocaţilor care funcţionează în cadrul acesteia, prin orice mijloace de publicitate realizate sau asociate cu numele şi denumirea unui client; prezentarea unui obiectiv realizat cu succes pentru un client, prin consultanţă sau mijloace litigioase, nu constituie o încălcare a rigorilor legale şi statutare privind publicitatea; c) promiterea obţinerii unor rezultate profesionale care nu depind exclusiv de activitatea formei de exercitare a profesiei; d) comunicarea publică a funcţiilor deţinute anterior în cadrul unor autorităţi de către avocaţii incluşi în forma de exercitare a profesiei, cu scopul sugerării obţinerii unui anumit rezultat cu caracter judiciar; e) incitarea publică la iniţierea unui litigiu sau a unui conflict sau la amplificarea acestora, prin mijloace neconcurenţiale, înşelătoare sau denigratoare la adresa altor confraţi; f) solicitările personalizate nesolicitate şi transmise potenţialilor clienţi prin poştă sau mijloace electronice.
4. Mijloacele de publicitate Formele de exercitare a profesiei de avocat pot utiliza unul sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv: a) amplasarea unei firme pe peretele exterior al sediului; b) anunţuri de publicitate potrivit statutului; c) anunţuri şi menţiuni în anuare, directoare, platforme online, inclusiv reţele sociale; d) invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la conferinţe, colocvii etc. profesionale ori cu o componentă de specialitate juridică; e) corespondenţă profesională şi cărţi de vizită profesionale; f) pliante, afişe, bannere, înregistrări video şi audio referitoare la manifestări şi evenimente profesionale; g) domeniu de internet, bloguri şi pagini proprii pe reţelele sociale; h) buletine informative, cuprinzând informaţii generale despre forma de exercitare a profesiei, activităţile acesteia, legislaţia şi jurisprudenţa la nivel naţional, european şi internaţional; i) publicarea de articole de specialitate în reviste sau alte publicaţii tipărite sau online; j) obiecte publicitare ce pot fi distribuite, amplasate la locaţie, cu ocazia unor evenimente, colocvii, seminarii profesionale; k) aplicaţii pentru telefoanele mobile care permit difuzarea comunicărilor formelor de exercitare a profesiei către public; l) orice alte mijloace de publicitate, cu condiţia respectării reglementărilor profesiei de avocat şi a deontologiei profesionale.
5. Anunţurile şi broşurile de prezentare Formele de exercitare a profesiei pot publica anunţuri cu ocazia stabilirii ori a schimbării sediului profesional, a sediului secundar şi/sau a biroului de lucru, precum şi a modificării formelor acestora, cu ocazia promovării unui avocat în forma de exercitare a profesiei, cu ocazia organizării unui eveniment profesional şi în orice alte situaţii permise de normele de reglementare a profesiei. Anunţurile pot fi publicate în presă, în anuarele profesionale sau pe platformele de intermediere avocat-client ori alte platforme online şi privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, numele/denumirea şi/sau principalele domenii în care avocaţii îşi desfăşoară activitatea. Invitaţiile şi anunţurile de participare la întruniri şi colocvii de specialitate pot menţiona denumirea formei de exercitare a profesiei şi baroul din care aceasta face parte, precum şi datele referitoare la tematica şi organizarea evenimentului. În vederea participării la manifestările menţionate, formele de exercitare a profesiei pot edita broşuri de prezentare generală, în conformitate cu normele profesionale. Broşura de prezentare generală nu poate face referire la: a) numele clienţilor formei de exercitare a profesiei; b) activităţi care nu au legătură cu exercitarea profesiei.
Difuzarea broşurilor de prezentare de către forma de exercitare a profesiei către clienţi sau public poate fi realizată numai cu condiţia respectării Regulamentului general privind protecţia datelor.
6. Firma Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 40 cm x 60 cm şi poate fi amplasată pe suprafaţa exterioară a imobilului în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul profesional principal sau secundar ori biroul de lucru. Firma cuprinde menţiunile prevăzute în anexa nr. XXII, gravate pe suport metalic.
7. Corespondenţa formei de exercitare a profesiei şi cărţile de vizită Corespondenţa formei de exercitare a profesiei şi cărţile de vizită pot cuprinde: a) numărul de telefon, telefax, adresa de internet şi adresa electronică (e-mail); b) indicarea sediului principal şi, după caz, a sediului secundar şi/sau a biroului de lucru; c) sigla formei de exercitare a profesiei, avizată, în prealabil, de consiliul baroului.
Cărţile de vizită profesionale ale avocatului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul formei de exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei, precum şi titlul de asociat, colaborator sau salarizat şi, dacă este cazul, titlurile ştiinţifice şi/sau profesionale dobândite în ţară sau în străinătate, precum şi ariile de practică ale acestuia ori specializările dobândite conform legii.
8. Publicitatea online Regulile privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei se aplică în egală măsură şi în mediul online. 8.1. Condiţii privind website-urile Formele de exercitare a profesiei pot avea propriul website, care poate cuprinde menţiuni referitoare la activitatea desfăşurată, la avocaţii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, articole de specialitate, comunicări cu privire la evenimentele profesionale, date de contact şi modul de realizare a corespondenţei cu clienţii. Conţinutul şi modul de prezentare a website-ului trebuie să respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul profesional. Website-ul formelor de exercitare a profesiei nu poate conţine legături către alte adrese de internet (linkuri) al căror conţinut ar fi contrar principiilor esenţiale ale profesiei de avocat. Este admisă includerea unor legături care să permită accesarea paginilor de internet ale entităţilor cu care sunt încheiate convenţii de conlucrare profesională avizate de consiliul baroului, ale conferinţelor sau altor manifestări profesionale organizate de forma de exercitare a profesiei sau cu participarea acesteia, a articolelor de specialitate juridică publicate de membrii formelor de exercitare a profesiei. Consiliul baroului poate dispune eliminarea de îndată a menţiunilor şi legăturilor ale căror conţinut şi formă sunt contrare principiilor esenţiale ale profesiei de avocat, motivat şi după convocarea deţinătorului domeniului respectiv. Website-urile formelor de exercitare a profesiei pot conţine platforme de oferire directă a serviciilor de consultanţă juridică, cu respectarea reglementărilor profesionale, pot avea opţiuni de aplicaţii mobile şi orice alte instrumente de facilitare a comunicării cu potenţialii clienţi.
8.2. Domeniul de internet Adresa domeniului de internet al formelor de exercitare a profesiei nu poate fi formată exclusiv din termeni generici cu referire la serviciile avocatului. Folosirea termenilor generici este permisă numai dacă este asociată cu denumirea formei de exercitare a profesiei sau cu iniţialele acesteia.
8.3. Publicitatea în reţelele sociale şi motoarele de căutare online Avocaţii şi formele de exercitare a profesiei îşi pot crea pagini de prezentare în reţelele sociale. Paginile de prezentare şi orice altă formă de publicitate în reţelele sociale şi în motoarele de căutare online sunt permise cu condiţia respectării reglementărilor şi a deontologiei profesionale şi a regulilor concurenţei loiale.
9. Liberalităţi, sponsorizare şi mecenat Avocaţii pot face publice activităţile de responsabilitate socială, mecenat şi orice liberalităţi făcute în interesul societăţii şi al persoanelor vulnerabile, prin toate mijloacele de publicitate admise de statut. Liberalităţile avocaţilor sunt permise exclusiv în interesul persoanelor aflate în situaţii de vulnerabilitate, al cauzelor sociale şi al unor activităţi culturale sau sportive de interes public. Avocaţii pot aduce la cunoştinţa publicului aceste liberalităţi, cu condiţia respectării prevederilor statutului.
10. Comunicarea prin intermediul mass-mediei În raporturile sale cu mass-media, avocatul este obligat să respecte interesele clientului său, onoarea, imaginea şi reputaţia profesiei, precum şi obligaţiile profesionale, prin utilizarea unor informaţii care corespund unor criterii obiective de verificare a veridicităţii. În exercitarea mandatului avocatului sunt permise luări de poziţie publice, prin mijloacele de comunicare în masă, dacă acestea nu contravin interesului clientului şi dacă există permisiunea expresă din partea acestuia.
11. Controlul publicităţii Mijloacele de publicitate utilizate de avocaţi şi formele de exercitare a profesiei sunt supuse controlului consiliului baroului. În exercitarea atribuţiei de control, consiliul baroului poate să acţioneze atât prin sesizarea oricărei persoane, cât şi din oficiu. Avocatul sau forma de exercitare a profesiei supusă controlului are obligaţia de a pune la dispoziţia consiliului toate actele şi informaţiile solicitate. Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de Lege, de Statutul profesiei de avocat şi de Codul deontologic referitoare la publicitatea formelor de exercitare a profesiei de avocat prin fapte săvârşite în nume propriu sau prin intermediari, în numele şi pentru forma de exercitare a profesiei din care avocatul face parte, constituie abatere disciplinară gravă. Consiliul baroului poate dispune retragerea de pe piaţă, fizic sau online, a mijloacelor publicitare, total sau parţial (doar anumite menţiuni), ce încalcă principiile profesiei de avocat sau dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Statutul profesiei de avocat.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
