Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 110 din 18 octombrie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu şi către parlamentele naţionale privind Propunerea de directivă de modificare a directivei privind detaşarea lucrătorilor, în ceea ce priveşte principiul subsidiarităţii, în conformitate cu Protocolul nr. 2 COM (2016) 505
EMITENT: CAMERA DEPUTAŢILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 21 octombrie 2016
În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1148, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 4 octombrie 2016, Camera Deputaţilor:
1. Menţine obiecţiile şi observaţiile formulate în avizul motivat şi opinia sa asupra Propunerii de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii - COM (2016) 128.
2. Reaminteşte că, în termenul prevăzut la art. 6 din Protocolul nr. 2, paisprezece Camere parlamentare din unsprezece state membre (Bulgaria, Cehia, Croaţia, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Ungaria) au emis avize motivate, declanşând astfel procedura "cartonaşului galben" prevăzută la art. 7 alin. (2) din Protocolul nr. 2, şi exprimă speranţa că textul propus de Comisie va fi retras.
3. Reaminteşte că la 20 iulie 2016 Comisia a decis că propunerea sa din 8 martie 2016 privind o revizuire specifică a Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor respectă principiul subsidiarităţii consacrat la art. 5 alin. (3) din TFUE şi că nu este necesară retragerea sau modificarea propunerii respective, care a fost menţinută.
4. Reaminteşte că la 20 iulie 2016 domnul Frans Timermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene, şi doamna Marianne Thyssen, membru al Comisiei Europene, au adresat preşedintelui Camerei Deputaţilor scrisoarea C (2016)4824, prin care se răspunde observaţiilor transmise prin avizul motivat şi opinia Camerei Deputaţilor.
5. Salută reafirmarea de către Comisie a priorităţii sale de întărire a legăturilor şi crearea unui nou parteneriat cu parlamentele naţionale ca modalitate de a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetăţenii săi, a interesului său pentru crearea unui climat de înţelegere reciprocă şi a unor canale eficace de comunicare între nivelul naţional şi cel european, a angajamentului său de a garanta că parlamentele naţionale au un cuvânt important de spus în procesul decizional european; având în vedere caracterul esenţial al relaţiilor dintre Comisie şi parlamentele naţionale îşi exprimă încrederea în capacitatea Comisiei Europene de a traduce în fapt acest deziderat.
6. Remarcă invocarea de către Comisie a discuţiilor directe purtate cu parlamentele naţionale, cu ocazia unor reuniuni ale Conferinţei organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii ale parlamentelor Uniunii Europene (COSAC); reaminteşte totuşi că, la reuniunea din 11 iulie 2016, doamna Marianne Thyssen nu a reuşit să aducă argumente suplimentare faţă de cele deja existente în expunerea de motive a propunerii de directivă şi nici să răspundă bogatei argumentaţii împotriva propunerii sale, pe care i-o prezentaseră parlamentele din 11 state membre; mai mult, în discuţia informală cu preşedinţii Comisiilor pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor din România, Adunarea Naţională a Ungariei şi vicepreşedintele Comisiei pentru afaceri europene din Seimul Poloniei, din pauza dinaintea intervenţiei sale, comisarul european a lăsat să se întrevadă o modificare de atitudine şi acceptarea parţială a argumentelor interlocutorilor, pentru ca în timpul sesiunii propriu-zise, doamna Thyssen să rămână cantonată în sistemul propriu de repere şi argumentaţii.
7. Subliniază că, aşa cum precizează şi Comisia Europeană, prezenta comunicare se limitează la a determina dacă obiectivul directivei de modificare propuse poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii.
Atrage atenţia că obiectivele actelor din cadrul legislaţiei secundare a Uniunii nu sunt valide dacă nu se circumscriu obiectivelor stabilite prin acte ale legislaţiei primare; consideră că acesta este şi motivul pentru care Comisia Europeană se vede nevoită să invoce articole din tratat care se referă la asumarea de către UE a creşterii bunăstării popoarelor sale, la promovarea justiţiei sociale şi protecţiei sociale, la perfecţionarea pieţei interne, cu un grad ridicat de competitivitate, ocupare deplină a forţei de muncă şi progres social, precum şi la necesitatea unor presupuse "condiţii de concurenţă echitabile pentru întreprinderi" şi a unei presupuse protecţii a lucrătorilor detaşaţi înşişi.
Reaminteşte că a contestat în opinia sa că articolele invocate ar servi argumentaţiei Comisiei Europene, dimpotrivă fiind mai degrabă ilustrative pentru critica propunerii Comisiei.
Reaminteşte că a contestat în avizul motivat că art. 15 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care se referă la libertatea de alegere a ocupaţiei şi la dreptul la muncă, nu a fost avut în vedere de către Comisie, deşi lucrătorii nu îşi pot exercita drepturile prevăzute la acest articol de vreme ce, de facto, nu au libertatea de a accepta o anumită plată pentru serviciile prestate; regretă că nu se face nicio referire la acest subiect nici în comunicare şi nici în scrisoarea Comisiei.
Regretă că istoria politică recentă a continentului european nu se află în atenţia Comisiei Europene, pentru că este de notorietate că după 45 de ani de dominaţie sovietică economiile celor 6 state membre din spatele fostei "cortine de fier" ca şi ale celor 3 state membre din componenţa URSS au fost devastate, iar companiile din statele libere şi prospere aveau un avans de 45 de ani în care şi-au sporit experienţa şi expertiza pe piaţa liberă, şi-au construit prestigiul, au stabilit relaţii de afaceri, au identificat căi de acces la pieţe de desfacere etc.; de asemenea este de notorietate că nivelul redus de trai şi salariile mici din unele state membre se datorează tot ocupaţiei şi intervenţiilor sovietice şi că, cel puţin în logica solidarităţii cu populaţiile oprimate din Est, nu s-ar fi cuvenit încurajarea unor reacţii de respingere, venite din state prospere din Vest.
Regretă că argumentul său, prin care arăta că extinderea Uniunii Europene cu statele din spatele fostei "cortine de fier" a reprezentat o reparaţie istorică pentru aceste state şi o promisiune asumată la cel mai înalt nivel politic de către Uniune şi statele membre, că procesul de convergenţă va fi substanţial şi continuu, nu a fost analizat de către Comisie nici în comunicare şi nici în scrisoarea care a însoţit-o.
Regretă, de asemenea, că nici argumentul său, prin care susţinea că principala problemă a propunerii de modificare a directivei lucrătorilor detaşaţi este că a creat o linie de demarcaţie între state membre din Est şi state membre din Vest, nu a fost recepţionat şi comentat de către Comisie în cadrul dialogului său cu parlamentele naţionale.
Reaminteşte că în discursul său din 14 septembrie 2016 privind starea Uniunii, preşedintele Comisiei Europene a menţionat necesitatea de fi depăşite "[...] tragicele divergenţe dintre Est şi Vest care au apărut în lunile acestea [...]" şi consideră că această afirmaţie sugerează că la nivelul Comisiei au fost totuşi analizate argumente de tipul celor mai sus precizate, fără însă ca aceasta să se reflecte suficient, în acţiunile concrete ale Comisiei.
8. Îşi exprimă opinia că criteriul valorii adăugate nu poate fi considerat îndeplinit dacă o propunere a UE aduce mici contribuţii la îmbunătăţirea situaţiei în domeniul de referinţă, ci doar dacă aduce contribuţii suficiente pentru a justifica cheltuirea de resurse din bugetul UE şi al statelor naţionale şi dacă impactul său economic este suficient de mare; apreciază că în cazul de faţă, având în vedere sumele nesemnificative provenind din diferenţele induse de bonusuri, indemnizaţii, sporuri şi altele asemenea, precum şi impactul nesemnificativ, nu se justifică acţiunea de reglementare a Comisiei.
Reiterează că nici studiul de impact nu demonstrează că există un fenomen de amploare care să necesite acţiune la nivelul UE.
9. Aşteptând o precizare din partea Comisiei Europene, reiterează obiecţiunile sale privind temeiul juridic al propunerii care nu corespunde integral cu conţinutul reglementării, întrucât modificările se bazează pe art. 56 şi 59 TFUE, în condiţiile în care acestea vizează eliminarea restricţiilor privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat membru, iar propunerea în sine vizează, cel puţin la nivel declarativ, protecţia lucrătorilor.
10. Reţine invocarea de către Comisia Europeană a deciziilor Curţii de Justiţie a UE (CJUE) prin care s-a evidenţiat faptul că îndeplinirea obligaţiei de motivare în ceea ce priveşte respectarea principiului subsidiarităţii trebuie să fie evaluată nu numai în raport cu textul actului contestat, ci şi în raport cu contextul şi cu circumstanţele fiecărui caz în parte; subliniază că atât argumentele istorice de mai sus, cât şi majoritatea celor deja expuse în avizul motivat şi în opinia sa din aprilie 2016 corespund cerinţelor CJUE; de aceea contestă abordarea Comisiei Europene de a-şi limita răspunsul la a determina dacă obiectivul directivei de modificare propuse poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii.
11. Consideră că şi degradarea din ultimii ani a statutului lucrătorilor locali din statele membre cu economii dezvoltate ar trebui cuprinsă printre circumstanţele cazului reprezentat de revizuirea Directivei 96/71/CE.
Îşi manifestă îngrijorarea faţă de multiplicarea exponenţială din ultimii ani a contractelor de muncă cu timp limitat, denumite şi contracte "zero ore", a contractelor pe durată determinată, precum şi a acordurilor dintre salariaţi şi patronat, în care salariaţii renunţă la unele drepturi pentru a-şi salva locurile de muncă.
Reaminteşte argumentul, prezentat în opinia sa, că reducerea salariilor în statele cu economii puternice este provocată mai ales de necesitatea de a menţine competitivitatea întreprinderilor europene, în cadrul unei economii globalizate, detaşarea lucrătorilor din statele membre UE neavând niciun rol în această situaţie, cum greşit reclamă patronatele din state membre dezvoltate.
12. Reaminteşte argumentul, prezentat în opinia sa, că şi statele membre cu economii mai puţin dezvoltate au probleme economice şi sociale interne, generate în special de exodul forţei de muncă înalt calificate către state cu economii puternice, care oferă salarii mai mari şi care îşi rezolvă astfel problemele de forţă de muncă şi de dezvoltare economică, şi că statele membre supuse fenomenului de "exod al creierelor" nu au insistat, nici măcar atunci când au exercitat preşedinţia rotativă a Consiliului UE, ca Uniunea să reglementeze stoparea acestui fenomen, sau nu au propus un sistem de juste compensaţii.
13. Reaminteşte argumentul, prezentat în opinia sa, că ar fi incoerent ca, pe de o parte, UE să lanseze politici ample de încurajare a investiţiilor şi să creeze avantaje pentru investitori, iar pe de altă parte, să obtureze accesul investitorilor la forţă de muncă mai ieftină.
14. Reaminteşte, de asemenea, argumentul prezentat în opinia sa că, în viziunea Comisiei, necesitatea de a menţine condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi furnizorii de servicii se limitează la egalizarea tratamentului lucrătorilor în raport cu veniturile de natură salarială, fiind uitate decalaje de altă natură, în favoarea companiilor din state dezvoltate economic, ca de exemplu know-how superior al lucrătorilor specialişti în domenii de înaltă tehnicitate, calificarea superioară, adaptarea mai uşoară la mediul profesional, inclusiv în ce priveşte relaţiile de muncă, prestigiul companiei, relaţiile cu mediul de afaceri, accesul la pieţe de desfacere etc.
Regretă că argumentele de mai sus (pct. 9-14) nu au primit niciun răspuns din partea Comisiei.
15. Reaminteşte că stabilirea conformităţii cu principiul subsidiarităţii reprezintă o decizie politică, lipsită de rigoarea analizei juridice, şi că pot exista, de aceea, interpretări diferite ale elementelor care concură la stabilirea conformităţii cu principiul subsidiarităţii.
16. Reaminteşte, de asemenea, că mecanismul de alertă timpurie pentru controlul subsidiarităţii, aşa cum este prevăzut în tratate, oferă Comisiei Europene putere discreţionară şi că parlamentele naţionale nu au nicio cale de atac faţă de decizia Comisiei de a respinge un cartonaş galben; consideră că, în acest caz particular, Comisia Europeană a comis o eroare de poziţionare politică respingând fără drept de apel contestaţia parlamentelor naţionale, în contextul în care forţe centrifuge în creştere tind să destrame Uniunea; subliniază că, în raport cu numărul infim de lucrători detaşaţi din state cu salarii sub media Uniunii în masa totală a angajaţilor din UE, respectiv 0,3%, şi cu suma modică reprezentată de bonusurile, indemnizaţiile şi altele asemenea, majorate pentru cei 0,3%, ar fi fost normal ca retragerea propunerii de directivă să nu implice o astfel de rezistenţă; îşi exprimă îngrijorarea asupra dezvoltării curentelor populiste antieuropene, care folosesc în acţiunile lor de propagandă inclusiv tema lucrătorilor detaşaţi, şi avertizează că cedarea în faţa unor astfel de presiuni legitimează populismul antieuropean şi contribuie la recrudescenţa unor astfel de formaţiuni politice.
17. Semnalează că, faţă de starea actuală şi bilanţul mecanismului de alertă timpurie pentru controlul subsidiarităţii, care, de la 1 decembrie 2009, când a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, nu a înregistrat niciun "cartonaş portocaliu", iar, din cele 3 "cartonaşe galbene", doar unul s-a soldat cu retragerea propunerii Comisiei, ar putea să apară solicitări de evaluare a acestui mecanism din perspectiva utilităţii sale şi a contribuţiei la reducerea deficitului democratic. Regretă că rapoartele anuale ale Comisiei Europene omit acest aspect.
18. Observă că, în scrisoarea sa, Comisia recunoaşte că propunerea va reduce avantajul prin costul forţei de muncă al întreprinderilor mici şi mijlocii dar, în continuare, în mod surprinzător, afirmă că acest avantaj se va menţine totuşi parţial, datorită costurilor mai mici ale contribuţiilor de asigurări sociale şi impozitelor; atrage atenţia că, în domeniul asigurărilor sociale şi impozitării, Comisia Europeană nu are competenţe, ci doar statele membre, astfel că este impropriu să facă asemenea calcule, în contextul dat.
19. Reiterează alte câteva dintre argumentele sale privind încălcarea subsidiarităţii, la care Comisia Europeană nu a răspuns:
- statele membre pot lua măsuri adecvate pentru a se asigura că lucrătorii temporari detaşaţi sunt trataţi în acelaşi mod precum lucrătorii temporari naţionali; în conformitate cu evaluarea impactului, până în prezent 15 state membre au decis să utilizeze această opţiune;
- şi în prezent statul membru gazdă are posibilitatea de a impune agenţilor de muncă temporară din alte state membre aceleaşi reguli precum cele aplicabile agenţilor de muncă temporară naţionali;
- statele membre au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a convenţiilor colective sau sentinţelor arbitrale care au fost declarate universal aplicabile tuturor sectoarelor; studiul de impact relevă că doar patru state membre s-au decis să nu utilizeze această opţiune.
20. În legătură cu obligaţia Comisiei Europene de a organiza ample consultări cu părţile interesate şi de a ţine cont de dimensiunea regională şi locală a acţiunilor preconizate şi, respectiv, obligaţia de a-şi întemeia argumentele care atestă respectarea principiului subsidiarităţii pe indicatori calitativi şi cantitativi, reiterează constatarea sa că însuşi studiul de impact arată că nu există date statistice suficiente şi comparabile cu privire la o mare parte din propunerile formulate, cum ar fi numărul lucrătorilor detaşaţi pentru perioade mai mari de 24 de luni şi nici în ceea ce priveşte măsurile propuse pentru subcontractare, fiind disponibile doar estimări.
Reaminteşte că a sesizat în avizul motivat că studiul de impact a omis costurile suplimentare cu transportul, cazarea, informarea cu privire la regulile aplicabile, traducerea unor documente etc., pe care trebuie să le suporte prestatorul de servicii care detaşează salariaţi.
Reaminteşte că a sesizat în avizul motivat că studiul de impact arată că este posibil să existe unele efecte adverse ale propunerii, în special în ceea ce priveşte pierderea unor contracte de prestării servicii pentru prestatorii din statele cu un nivel scăzut al salariilor sau o creştere generală a costului serviciilor prestate transnaţional, dar fără să aprofundeze aceste aspecte şi fără analiza riguroasă a implicaţiilor financiare pentru piaţa internă a UE.
Regretă că nu se poate aştepta de la Comisie să recunoască caracterul insuficient al propriului studiu de impact, întrucât şi acesta ar fi un motiv de încălcare a principiului subsidiarităţii.
Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 octombrie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
Bucureşti, 18 octombrie 2016.
Nr. 110.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
