Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. II şi al pct. 23 şi 27 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 55/2015,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Obiectul şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta hotărâre stabileşte condiţiile care trebuie îndeplinite pentru realizarea interoperabilităţii sistemului feroviar din România cu sistemul feroviar al Spaţiului Economic European într-un mod compatibil cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019 privind siguranţa feroviară în vederea definirii unui nivel optim de armonizare tehnică, pentru a permite facilitarea, îmbunătăţirea şi dezvoltarea serviciilor de transport feroviar în interiorul Spaţiului Economic European şi cu statele terţe şi pentru a contribui la finalizarea spaţiului feroviar unic european şi realizarea progresivă a pieţei interne. Aceste condiţii se referă la proiectarea, construirea, punerea în funcţiune, modernizarea, reînnoirea, exploatarea şi întreţinerea elementelor acestui sistem, precum şi la calificările profesionale şi condiţiile de sănătate şi de siguranţă aplicabile personalului care contribuie la exploatarea şi întreţinerea sa.
(2) Prezenta hotărâre stabileşte, pentru fiecare subsistem, dispoziţiile referitoare la elementele constitutive de interoperabilitate, la interfeţe şi proceduri, precum şi condiţiile de compatibilitate generală a sistemului feroviar din România cu sistemul feroviar al Spaţiului Economic European necesare pentru realizarea interoperabilităţii.
(3) Prezenta hotărâre nu se aplică:
a) metrourilor;
b) tramvaielor şi vehiculelor feroviare uşoare, precum şi infrastructurii utilizate exclusiv de aceste vehicule;
c) reţelelor care sunt separate din punct de vedere funcţional de restul sistemului feroviar şi care sunt destinate exclusiv exploatării serviciilor de transport de călători locale, urbane sau suburbane, precum şi operatorilor care operează exclusiv pe aceste reţele.
(4) Se exclude din domeniul de aplicare a prezentei hotărâri:
a) infrastructura feroviară privată, inclusiv liniile conexe, utilizată de proprietar sau de un operator în scopul desfăşurării activităţii sale de transport de mărfuri sau de transport de persoane în scopuri necomerciale, precum şi vehiculele care sunt utilizate exclusiv pe o astfel de infrastructură;
b) infrastructura şi vehiculele destinate pentru o utilizare strict locală, istorică sau turistică, prevăzute în acte normative specifice domeniului de aplicare;
c) infrastructura feroviară uşoară utilizată ocazional de către vehicule pentru sistemul feroviar greu în condiţiile de exploatare a sistemului feroviar uşor, în situaţia în care acest lucru este necesar în scopul conectivităţii numai pentru vehiculele respective;
d) vehiculele utilizate cu precădere pe infrastructura feroviară uşoară, dar echipate cu anumite componente pentru sistemul feroviar greu, necesare pentru a permite tranzitarea pe un tronson izolat şi limitat de infrastructură feroviară grea, exclusiv în scopul conectivităţii.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. acreditare - acreditare, astfel cum este definită la art. 2 pct. 10 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93;
2. administrator de infrastructură - administratorul de infrastructură, astfel cum este definit la art. 3 pct. 3 din Legea nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european, cu modificările şi completările ulterioare; în înţelesul prevederilor prezentei hotărâri, prin administrator de infrastructură feroviară se înţelege şi gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile, aşa cum este definit la art. 1 alin. (10) lit. b^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
3. autoritate naţională de siguranţă - o autoritate de siguranţă, astfel cum este definită la art. 3 pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019;
4. caz special - orice parte a sistemului feroviar care necesită includerea unor dispoziţii speciale în S.T.I., în mod temporar sau definitiv, din cauza constrângerilor geografice, topografice, de mediu urban sau de compatibilitate cu sistemul existent, în special, linii şi reţele de cale ferată izolate de reţeaua Spaţiului Economic European, gabaritul, ecartamentul sau spaţiul dintre liniile de cale ferată şi vehiculele destinate exclusiv utilizării locale, regionale sau istorice, precum şi vehiculele provenite din ţări terţe sau destinate acestora;
5. cerinţe esenţiale - toate condiţiile prevăzute în anexa nr. 1, pe care trebuie să le îndeplinească sistemul feroviar, subsistemele şi elementele constitutive de interoperabilitate, inclusiv interfeţele;
6. deţinător - persoana fizică sau juridică care, fiind proprietara unui vehicul sau având dreptul de a-l utiliza, exploatează acest vehicul ca mijloc de transport şi este înregistrată ca atare într-un registru al vehiculelor prevăzut la art. 45;
7. elemente constitutive de interoperabilitate - orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet din echipamentul încorporat sau destinat să fie încorporat într-un subsistem, de care depinde, direct sau indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar, inclusiv obiectele tangibile şi cele intangibile;
8. entitate contractantă - o entitate publică sau privată care comandă proiectarea şi/sau construirea sau reînnoirea ori modernizarea unui subsistem;
9. entitate responsabilă cu întreţinerea, denumită în continuare ERI - o entitate care răspunde de întreţinerea unui vehicul şi care este înregistrată ca atare în Registrul naţional al vehiculelor prevăzut la art. 45;
10. evaluare a conformităţii - procesul prin care se demonstrează dacă s-au îndeplinit cerinţele specificate pentru un produs, un proces, un serviciu, un subsistem, o persoană sau un organism;
11. interoperabilitate - capacitatea unui sistem feroviar de a permite deplasarea sigură şi neîntreruptă a trenurilor care ating nivelurile necesare de performanţă;
12. introducere pe piaţă - prima punere la dispoziţie pe piaţa unui stat membru a unui element constitutiv de interoperabilitate, subsistem sau vehicul gata să funcţioneze în starea de funcţionare nominală;
13. înlocuire în cadrul întreţinerii - orice înlocuire de componente cu piese având funcţii şi performanţe identice în cadrul întreţinerii preventive sau de remediere;
14. mijloace acceptabile de conformitate - avize fără caracter obligatoriu emise de Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate, denumită în continuare Agenţie, pentru a defini mijloace de stabilire a conformităţii cu cerinţele esenţiale;
15. mijloace acceptabile de conformitate naţionale - avize fără caracter obligatoriu emise de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor pentru a defini mijloace de stabilire a conformităţii cu normele naţionale;
16. modernizare - orice lucrare majoră de modificare a unui subsistem sau a unei părţi a acestuia care duce la modificarea dosarului tehnic ce însoţeşte declaraţia de verificare „CE“, în cazul în care există un astfel de dosar, şi care îmbunătăţeşte performanţele generale ale subsistemului;
17. norme naţionale - toate normele obligatorii adoptate în România, indiferent de organismul emitent, care conţin cerinţe de siguranţă feroviară sau cerinţe tehnice, altele decât cele prevăzute de normele Uniunii Europene sau de normele internaţionale, care sunt aplicabile operatorilor de transport feroviar, administratorului de infrastructură sau terţilor;
18. operator de transport feroviar - operatorul de transport feroviar, astfel cum este definit la art. 3 pct. 18 din Legea nr. 202/2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice altă entitate publică sau privată a cărei activitate este de a furniza transport feroviar de mărfuri şi/sau de călători, cu condiţia ca tracţiunea să fie asigurată de aceasta, inclusiv entităţile care furnizează numai tracţiunea;
19. organism de evaluare a conformităţii - un organism care a fost notificat sau desemnat pentru a fi responsabil cu activităţile de evaluare a conformităţii, inclusiv etalonare, încercare, certificare şi inspecţie. Un organism de evaluare a conformităţii este clasificat drept „organism notificat“ ca urmare a notificării de către un stat membru. Un organism de evaluare a conformităţii este clasificat drept „organism desemnat“ ca urmare a desemnării de către un stat membru;
20. organism naţional de acreditare - un organism naţional de acreditare astfel cum este definit la art. 2 pct. 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;
21. persoană cu dizabilităţi şi persoană cu mobilitate redusă - orice persoană care suferă de o deficienţă fizică, mentală, intelectuală sau senzorială, permanentă sau temporară, care, în interacţiune cu diverse obstacole, poate fi împiedicată să utilizeze deplin şi eficient mijloacele de transport, în condiţii de egalitate cu alţi călători, sau orice persoană a cărei mobilitate la utilizarea transportului este redusă din cauza vârstei;
22. parametru de bază - orice condiţie tehnică, de exploatare sau de reglementare care este esenţială pentru interoperabilitate şi care este specificată într-o specificaţie tehnică de interoperabilitate - S.T.I. relevantă;
23. producător - orice persoană fizică sau juridică care produce un produs sub forma unui element constitutiv de interoperabilitate, a unui subsistem sau a unui vehicul, ori pentru care produsul este proiectat sau produs şi care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca sa;
24. produs - un produs obţinut printr-un proces de producţie, inclusiv elemente constitutive de interoperabilitate şi subsistemele;
25. proiect într-un stadiu avansat de dezvoltare - orice proiect al cărui stadiu de planificare sau construcţie a atins un punct în care o modificare în specificaţiile tehnice ar putea compromite viabilitatea acestuia aşa cum a fost prevăzut;
26. punere în funcţiune - toate operaţiunile prin care un subsistem este dat în exploatare;
27. reînnoire - orice lucrare majoră de înlocuire a unui subsistem sau a unei părţi a acestuia care nu modifică performanţele generale ale subsistemului;
28. reţea - liniile de cale ferată, staţiile, terminalele şi orice echipamente fixe necesare pentru asigurarea exploatării continue şi în condiţii de siguranţă a sistemului feroviar;
29. reprezentant autorizat - orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul unui stat membru care a primit un mandat scris din partea unui producător sau a unei entităţi contractante pentru a acţiona în numele respectivului producător sau respectivei entităţi contractante în legătură cu anumite atribuţii precizate;
30. serie - un număr de vehicule identice aparţinând unui tip de proiect;
31. sistem feroviar - elementele enumerate în anexa nr. 2;
32. sistem feroviar existent - infrastructura compusă din liniile de cale ferată şi instalaţiile fixe ale reţelei feroviare existente, precum şi vehiculele, de toate categoriile şi originile, care se deplasează pe această infrastructură;
33. sistem feroviar uşor - un sistem de transport feroviar urban şi/sau suburban cu o rezistenţă la şoc de C-III sau C-IV, în conformitate cu SR EN 15227:2011, şi cu o rezistenţă maximă a vehiculului de 800 kN, forţa de compresie longitudinală în zona de cuplare. Sistemele feroviare uşoare pot avea o cale dedicată sau pot folosi drumurile publice împreună cu traficul rutier şi de obicei nu fac schimb de vehicule cu traficul de călători sau marfă pe distanţe lungi;
34. solicitant - o persoană fizică sau juridică solicitantă a unei autorizaţii, fie că aceasta este un operator de transport feroviar, administratorul de infrastructură sau orice altă persoană sau entitate juridică, precum producătorul, proprietarul sau deţinătorul; în sensul art. 14, „solicitant“ înseamnă o entitate contractantă, un producător sau reprezentanţii săi autorizaţi; în sensul art. 18, „solicitant“ înseamnă o persoană fizică sau juridică care solicită decizia Agenţiei de aprobare a soluţiilor tehnice prevăzute pentru proiectele privind echipamentele terestre ale Sistemului european de management al traficului feroviar, denumit în continuare ERTMS;
35. specificaţie europeană - o specificaţie care face parte din una dintre următoarele categorii:
a) o cerinţă tehnică comună, astfel cum este definită la art. 3 alin. (1) lit. tt) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare;
b) un agrement tehnic european, conform art. 166 alin. (5) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare;
c) un standard european, astfel cum este definit la art. 2 pct. (1) lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE,2004/22/CE,2007/23/CE,2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1.673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;
36. specificaţie tehnică - un document care stabileşte cerinţele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, subsistem, proces sau serviciu;
37. specificaţie tehnică de interoperabilitate, denumită în continuare S.T.I. - o specificaţie adoptată în conformitate cu prezenta hotărâre, care include fiecare subsistem sau parte a unui subsistem pentru a îndeplini cerinţele esenţiale şi a asigura interoperabilitatea sistemului feroviar al Spaţiului Economic European;
38. state membre - state membre ale Uniunii Europene (UE) sau state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE);
39. stare de funcţionare nominală - modul normal de funcţionare şi condiţiile de avarie, inclusiv uzură, previzibile, în limitele şi condiţiile de utilizare specificate în dosarele tehnice şi de întreţinere;
40. standard armonizat - un standard european astfel cum este definit la art. 2 pct. 1 lit. (c) din Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012;
41. subsisteme - părţile structurale sau funcţionale ale sistemului feroviar, astfel cum sunt prevăzute în anexa nr. 3;
42. subsistem mobil - subsistemul material rulant şi subsistemul control-comandă şi semnalizare la bord;
43. tip - un tip de vehicul ce defineşte caracteristicile de proiectare de bază ale vehiculului astfel cum sunt prevăzute într-un certificat de examinare a tipului sau a proiectării, descrise în modulul de verificare relevant;
44. zona de utilizare a unui vehicul - o reţea sau mai multe reţele dintr-un stat membru sau dintr-un grup de state membre în care se intenţionează utilizarea unui vehicul;
45. vehicul - un vehicul feroviar, cu sau fără tracţiune, adecvat pentru circulaţia pe roţi pe liniile de cale ferată; un vehicul este alcătuit din unul sau mai multe subsisteme structurale şi funcţionale.
ART. 3
Cerinţe esenţiale
(1) Sistemul feroviar, subsistemele şi elementele constitutive de interoperabilitate, inclusiv interfeţele, respectă cerinţele esenţiale relevante.
(2) Specificaţiile tehnice prevăzute în Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, necesare pentru a completa specificaţiile europene sau alte standarde care se aplică la nivelul Spaţiului Economic European, nu contravin cerinţelor esenţiale.
CAP. II
Specificaţii tehnice de interoperabilitate - S.T.I.
ART. 4
Conţinutul S.T.I.
(1) Fiecare subsistem definit în anexa nr. 3 intră sub incidenţa unei S.T.I. Un subsistem poate intra sub incidenţa mai multor S.T.I., iar sub incidenţa unei S.T.I. pot intra mai multe subsisteme.
(2) Subsistemele fixe trebuie să fie conforme cu S.T.I. şi cu normele naţionale în vigoare în momentul solicitării autorizaţiei pentru punere în funcţiune în conformitate cu prezenta hotărâre şi fără a aduce atingere alin. (3) lit. f). Vehiculele trebuie să respecte S.T.I. şi normele naţionale în vigoare în momentul solicitării autorizaţiei de introducere pe piaţă în conformitate cu prezenta hotărâre şi fără a aduce atingere alin. (3) lit. f). Conformitatea subsistemelor fixe şi a vehiculelor trebuie menţinută în permanenţă pe perioada de funcţionare a acestora.
(3) În măsura necesară realizării obiectivelor prevăzute la art. 1, fiecare S.T.I.:
a) indică domeniul său de aplicare - partea de reţea sau vehicule prevăzute în anexa nr. 2, subsistemul sau partea de subsistem prevăzute în anexa nr. 3;
b) stabileşte cerinţele esenţiale pentru fiecare subsistem vizat şi interfeţele acestuia cu alte subsisteme;
c) stabileşte specificaţiile funcţionale şi tehnice care trebuie respectate de către subsistem şi interfeţele acestuia cu alte subsisteme. Dacă este necesar, aceste specificaţii pot varia în conformitate cu utilizarea subsistemului, de exemplu în conformitate cu categoriile de linii de cale ferată, noduri şi/sau vehicule prevăzute în anexa nr. 2;
d) determină elementele constitutive de interoperabilitate şi interfeţele care trebuie să facă obiectul specificaţiilor europene, care sunt necesare pentru realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar al Spaţiului Economic European;
e) indică, pentru fiecare caz luat în considerare, procedurile care urmează să fie utilizate în vederea evaluării conformităţii sau a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate, pe de o parte, sau a verificării „CE“ a subsistemelor, pe de altă parte. Aceste proceduri se bazează pe modulele definite în Decizia 2010/713/UE a Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind modulele pentru procedurile de evaluare a conformităţii şi a adecvării pentru utilizare, precum şi de verificare CE care trebuie utilizate în specificaţiile tehnice de interoperabilitate adoptate în temeiul Directivei 2008/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;
f) indică strategia de aplicare a S.T.I., cu precizarea etapelor care trebuie finalizate ţinând seama de costurile şi beneficiile estimate şi de repercusiunile previzionate asupra părţilor interesate afectate în vederea realizării unei tranziţii treptate de la situaţia existentă la situaţia finală, în care respectarea S.T.I. constituie norma. În cazurile în care este necesară punerea în aplicare coordonată a unei S.T.I., de exemplu de-a lungul unui coridor sau între administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar, strategia poate include propuneri privind finalizarea în etape;
g) indică, pentru personalul vizat, calificările profesionale şi condiţiile de sănătate şi de siguranţă la locul de muncă cerute pentru exploatarea şi întreţinerea subsistemului în cauză, precum şi pentru aplicarea S.T.I.;
h) indică dispoziţiile aplicabile subsistemelor şi vehiculelor existente, în special în cazul modernizării şi al reînnoirii, şi în astfel de cazuri, lucrările de modificare care impun solicitarea unei noi autorizaţii;
i) indică parametrii vehiculului şi ai subsistemelor fixe care trebuie verificaţi de operatorul de transport feroviar şi procedurile care trebuie aplicate pentru verificarea acestor parametri după eliberarea autorizaţiei de introducere pe piaţă a vehiculului şi înainte de prima utilizare a vehiculului pentru a se asigura compatibilitatea dintre vehicule şi rutele pe care acestea sunt destinate să fie utilizate.
(4) Fiecare S.T.I. este elaborată pe baza examinării subsistemului existent şi indică un subsistem-ţintă care poate fi obţinut în mod progresiv şi într-un interval de timp rezonabil. În acest fel, adoptarea S.T.I. şi respectarea acestora facilitează realizarea progresivă a interoperabilităţii sistemului feroviar al Spaţiului Economic European.
(5) S.T.I. menţin în mod corespunzător compatibilitatea sistemului feroviar existent. În acest scop pot fi prevăzute cazuri speciale pentru fiecare S.T.I., atât în ceea ce priveşte reţeaua, cât şi în ceea ce priveşte vehiculele, în special în ceea ce priveşte gabaritul, ecartamentul sau spaţiul dintre liniile de cale ferată, precum şi vehiculele provenite din terţe ţări sau destinate acestora. Pentru fiecare caz specific, S.T.I. prevăd modalităţile de aplicare a elementelor din S.T.I. prevăzute la alin. (3) lit. c)-g).
(6) În cazul în care anumite aspecte tehnice corespunzătoare cerinţelor esenţiale nu pot fi tratate în mod explicit într-o S.T.I., acestea se identifică în mod clar într-o anexă la S.T.I. ca puncte deschise.
(7) S.T.I. nu împiedică adoptarea de decizii referitoare la utilizarea infrastructurilor pentru deplasarea vehiculelor care nu intră sub incidenţa S.T.I.
(8) În situaţia în care este strict necesar pentru realizarea condiţiilor prevăzute la art. 1, S.T.I. pot conţine o trimitere explicită, clar identificată, la standarde, specificaţii europene/internaţionale sau la documente tehnice publicate de Agenţie. În astfel de cazuri, aceste standarde, specificaţii/părţi relevante ale acestora sau documente tehnice sunt considerate anexe la S.T.I. respectivă şi devin obligatorii din momentul în care S.T.I. este aplicabilă. În lipsa unor astfel de standarde, specificaţii sau documente tehnice şi până la elaborarea acestora, se poate face trimitere la alte acte normative identificate în mod clar, care sunt uşor accesibile şi care sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 5
Elaborarea, adoptarea şi revizuirea S.T.I.
(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor participă la evaluarea soluţiilor tehnice aferente elaborării sau revizuirii S.T.I. prin furnizarea, după caz, a datelor solicitate de către Agenţie.
(2) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate solicita Comisiei Europene reexaminarea şi actualizarea listei asociaţiilor şi a organismelor care îi reprezintă pe călători şi care trebuie consultate în momentul elaborării, adoptării sau revizuirii STI în conformitate cu art. 5 alin. (8) din Directiva (UE) 2016/797 privind interoperabilitatea sistemului feroviar.
(3) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi orice alt membru al reţelei de organisme reprezentative, prevăzute la art. 38 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Căile Ferate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004, pot informa Comisia Europeană cu privire la eventuale deficienţe ale S.T.I.
ART. 6
Neaplicarea S.T.I.
(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate permite solicitantului să nu aplice una sau mai multe S.T.I. sau părţi ale acestora în următoarele cazuri:
a) pentru un proiect de subsistem nou sau o parte a acestuia, pentru reînnoirea sau modernizarea unui sistem existent/unei părţi a acestuia ori pentru orice condiţii prevăzute la art. 1 alin. (1) care se află într-un stadiu avansat de dezvoltare sau care face obiectul unui contract în curs de executare la data aplicării S.T.I. în cauză;
b) în situaţia în care, în urma unui accident sau a unui dezastru natural, condiţiile pentru refacerea rapidă a reţelei nu permit, din punct de vedere economic sau tehnic, aplicarea parţială sau totală a S.T.I. relevante, caz în care neaplicarea S.T.I. este limitată la perioada care precedă refacerea reţelei;
c) pentru orice proiect de reînnoire, extindere sau modernizare a unui subsistem existent sau a unei părţi a acestuia, în cazul în care aplicarea S.T.I. în cauză ar compromite viabilitatea economică a proiectului şi/sau compatibilitatea sistemului feroviar, de exemplu în ceea ce priveşte gabaritul, ecartamentul, spaţiul dintre liniile de cale ferată sau tensiunea de alimentare a liniilor electrificate;
d) pentru vehiculele care circulă spre sau dinspre ţări terţe în care ecartamentul liniilor de cale ferată diferă de ecartamentul reţelei feroviare principale din cadrul Spaţiului Economic European;
e) pentru un proiect de subsistem nou, reînnoit sau modernizat al unui subsistem existent, în cazul în care reţeaua feroviară este separată ori izolată de mare sau separată ca urmare a unor condiţii geografice speciale de reţeaua feroviară din restul Spaţiului Economic European.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor transmite Comisiei Europene, în termen de un an de la data intrării în vigoare a fiecărei S.T.I., o listă de proiecte care se desfăşoară pe teritoriul României şi care se află într-un stadiu avansat de dezvoltare.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor comunică Comisiei Europene decizia sa de a nu aplica una sau mai multe S.T.I. sau părţi ale acesteia/acestora.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) şi e) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor prezintă Comisiei Europene o cerere de neaplicare a S.T.I. sau a unor părţi ale acesteia/acestora, însoţită de un dosar care conţine justificarea cererii şi în care se precizează dispoziţiile alternative pe care România intenţionează să le aplice în locul S.T.I. Asupra cererii în cauză se decide de către Comisia Europeană în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Directiva (UE) 2016/797.
(5) În cazul neaplicării uneia sau mai multor S.T.I. sau a unor părţi ale acestora şi în situaţia în care Agenţia este competentă să emită autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul, solicitantul depune dosarul la Agenţie.
(6) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor realizează şi transmite dosarul prevăzut la alin. (4) în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de către Comisia Europeană.
(7) Până la adoptarea deciziei Comisiei Europene, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate aplica fără întârziere dispoziţiile alternative prevăzute la alin. (4).
(8) În absenţa unei decizii a Comisiei Europene, adoptate în conformitate cu art. 8 alin. (7) din Directiva (UE) 2016/797, cererea prevăzută la alin. (4) este considerată acceptată.
(9) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor este informat cu privire la rezultatele analizelor şi rezultatele procedurii prevăzute la alin. (4), potrivit art. 7 alin. (8) din Directiva (UE) 2016/797.
CAP. III
Elemente constitutive de interoperabilitate
ART. 7
Condiţii pentru introducerea pe piaţă a elementelor constitutive de interoperabilitate
(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor impune, prin ordin al ministrului de aplicare a metodelor comune de siguranţă, cerinţe pentru ca elementele constitutive de interoperabilitate să fie:
a) introduse pe piaţă numai dacă permit realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar şi respectă în acelaşi timp cerinţele esenţiale;
b) folosite în zona lor de utilizare conform destinaţiei şi să fie instalate şi întreţinute în mod corespunzător.
(2) Aceste măsuri nu împiedică introducerea pe piaţă a acestor elemente constitutive pentru alte aplicaţii.
(3) Pe teritoriul României nu se admite interzicerea, limitarea sau împiedicarea introducerii pe piaţă a elementelor constitutive de interoperabilitate destinate utilizării în sistemul feroviar, dacă acestea respectă prevederile prezentei hotărâri. În special, nu se pot solicita verificări care au fost deja efectuate în cadrul procedurii privind declaraţia de conformitate „CE“ sau de adecvare pentru utilizare, astfel cum este prevăzut la art. 9.
ART. 8
Conformitate şi adecvare pentru utilizare
(1) Se consideră că un element constitutiv de interoperabilitate îndeplineşte cerinţele esenţiale în cazul în care respectă condiţiile prevăzute în respectiva S.T.I. sau în specificaţiile europene corespunzătoare, elaborate pentru respectarea condiţiilor respective. Declaraţia de conformitate „CE“ sau de adecvare pentru utilizare atestă faptul că elementele constitutive de interoperabilitate au făcut obiectul procedurilor prevăzute în S.T.I. corespunzătoare de evaluare a conformităţii sau adecvării pentru utilizare.
(2) În cazul în care S.T.I. impune acest lucru, declaraţia „CE“ este însoţită de:
a) un certificat emis de către unul sau mai multe organisme notificate privind conformitatea intrinsecă a unui element constitutiv de interoperabilitate analizat în mod izolat, în raport cu specificaţiile tehnice pe care trebuie să le respecte;
b) un certificat emis de către unul sau mai multe organisme notificate privind adecvarea pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate analizat în mediul său feroviar, în special în cazul cerinţelor funcţionale vizate.
(3) Declaraţia „CE“ este datată şi semnată de producător sau de reprezentantul său autorizat.
(4) Modelul declaraţiei de conformitate „CE“ sau de adecvare pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate, precum şi lista documentelor însoţitoare sunt stabilite de către Comisia Europeană prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
(5) Piesele de schimb pentru subsisteme care sunt deja puse în funcţiune în momentul intrării în vigoare a S.T.I. corespunzătoare pot fi instalate în aceste subsisteme fără a fi supuse cerinţelor prevăzute la alin. (1).
(6) S.T.I. pot prevedea o perioadă tranzitorie pentru produsele feroviare identificate de S.T.I. respective ca elemente constitutive de interoperabilitate care au fost deja introduse pe piaţă în momentul intrării în vigoare a S.T.I. Aceste elemente constitutive trebuie să respecte prevederile art. 7 alin. (1).
ART. 9
Procedură pentru declaraţia de conformitate „CE“ sau de adecvare pentru utilizare
(1) Pentru a elibera declaraţia de conformitate „CE“ sau de adecvare pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate, producătorul sau reprezentantul său autorizat aplică dispoziţiile prevăzute în S.T.I. relevante.
(2) În cazul în care S.T.I. corespunzătoare impune acest lucru, evaluarea conformităţii sau a adecvării pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate este efectuată de organismul notificat căruia producătorul sau reprezentantul său autorizat i-a prezentat cererea.
(3) În situaţia în care elementele constitutive de interoperabilitate fac obiectul altor acte juridice ale Uniunii Europene/naţionale, care privesc alte aspecte, declaraţia de conformitate „CE“ sau de adecvare pentru utilizare precizează că aceste elemente constitutive de interoperabilitate respectă şi cerinţele acestor acte juridice.
(4) În situaţia în care producătorul sau reprezentantul său autorizat nu a respectat obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), aceste obligaţii revin oricărei persoane care introduce pe piaţă elemente constitutive de interoperabilitate. În sensul prezentei hotărâri, aceleaşi obligaţii se aplică oricărei persoane care asamblează elemente constitutive de interoperabilitate, părţi ale acestora de provenienţă diversă sau care produce elemente constitutive de interoperabilitate pentru uz propriu.
(5) Dacă se constată că declaraţia „CE“ a fost eliberată în mod necorespunzător, elementul constitutiv de interoperabilitate nu este introdus pe piaţă. În acest caz, producătorului sau reprezentantului său autorizat i se solicită să aducă elementul constitutiv de interoperabilitate la o stare de conformitate în condiţiile valabile pe teritoriul României.
ART. 10
Neconformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale
(1) În situaţia în care se constată că este puţin probabil ca un element constitutiv de interoperabilitate, care face obiectul declaraţiei de conformitate „CE“ sau de adecvare pentru utilizare şi care a fost introdus pe piaţă, să respecte cerinţele esenţiale dacă este utilizat cu destinaţia planificată, producătorii, comercianţii şi utilizatorii, după caz, iau măsurile necesare pentru a-i restrânge domeniul de aplicare, a interzice utilizarea sa, a-l retrage de pe piaţă sau a-l rechema. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor informează de îndată Comisia Europeană, Agenţia şi celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate şi motivează decizia sa, precizând în special dacă lipsa conformităţii are drept cauză:
a) neîndeplinirea cerinţelor esenţiale;
b) aplicarea incorectă a specificaţiilor europene, atunci când se are în vedere aplicarea unor astfel de specificaţii;
c) inadecvarea specificaţiilor europene.
(2) În situaţia în care decizia prevăzută la alin. (1) este rezultatul unei inadecvări a specificaţiilor europene, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor aplică una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a) retragerea totală sau parţială a specificaţiilor respective din publicaţiile care le conţin;
b) dacă specificaţia relevantă este un standard armonizat, limitarea sau retragerea standardului respectiv în conformitate cu art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012;
c) propune Comisiei Europene revizuirea S.T.I.
(3) În situaţia în care un element constitutiv de interoperabilitate care face obiectul declaraţiei de conformitate „CE“ nu respectă cerinţele esenţiale, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română ia măsuri corespunzătoare de limitare a introducerii pe piaţa din România, respectiv de revizuire a declaraţiei de conformitate „CE“ de către oricare entitate care a întocmit declaraţia. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, la solicitarea Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, informează Comisia Europeană şi celelalte state membre cu privire la aceasta.
CAP. IV
Subsisteme
ART. 11
Libera circulaţie a subsistemelor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor cap. V, pe teritoriul României nu se admite interzicerea, limitarea sau împiedicarea construirii, punerii în funcţiune şi exploatării subsistemelor structurale din componenţa sistemului feroviar care respectă cerinţele esenţiale. În special, nu se pot solicita verificări care au fost deja efectuate:
a) în cadrul procedurii de acordare a declaraţiei de verificare „CE“;
b) într-un alt stat membru, înainte sau după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, în vederea verificării conformităţii cu cerinţe identice în condiţii identice de exploatare.
ART. 12
Conformitatea cu S.T.I. şi cu normele naţionale
(1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română apreciază dacă cerinţele esenţiale sunt îndeplinite de acele subsisteme structurale din componenţa sistemului feroviar care, după caz, fac obiectul unei declaraţii de verificare „CE“ eliberată prin trimitere la S.T.I., în conformitate cu art. 14 alin. (1)-(7), sau al unei declaraţii de verificare „CE“ eliberată prin trimitere la normele naţionale, în conformitate cu art. 14 alin. (8), sau al ambelor declaraţii.
(2) Normele naţionale pentru punerea în aplicare a cerinţelor esenţiale şi, după caz, mijloacele acceptabile de conformitate naţionale se aplică în următoarele cazuri:
a) în situaţia în care o S.T.I. nu acoperă sau nu acoperă integral anumite aspecte care corespund cerinţelor esenţiale, inclusiv punctele deschise prevăzute la art. 4 alin. (6);
b) în situaţia în care a fost notificată neaplicarea unei/mai multor S.T.I. sau a unor părţi ale acesteia/acestora în temeiul art. 6;
c) în situaţia în care un caz special impune aplicarea unor norme tehnice care nu sunt incluse în S.T.I. relevantă;
d) în cazul normelor naţionale utilizate pentru a specifica sistemele existente, limitate la scopul evaluării compatibilităţii tehnice a vehiculului cu reţeaua;
e) în cazul reţelelor şi vehiculelor care nu fac obiectul S.T.I.;
f) ca măsură preventivă temporară de urgenţă, în special în urma unui accident.
ART. 13
Notificarea normelor naţionale
(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor notifică Comisiei Europene şi Agenţiei normele naţionale existente prevăzute la art. 12 alin. (2) în următoarele cazuri:
a) cu ocazia fiecărei schimbări a normelor;
b) în momentul depunerii unei noi cereri în conformitate cu art. 6 pentru neaplicarea S.T.I.;
c) în situaţia în care normele naţionale devin caduce după publicarea sau revizuirea respectivei S.T.I.
(2) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor notifică textul integral al normelor naţionale prevăzute la alin. (1) prin intermediul sistemului informatic corespunzător, în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(3) Normele naţionale prevăzute la alin. (1), inclusiv cele care acoperă interfeţele între vehicule şi reţele, sunt uşor accesibile şi sunt formulate cu o terminologie accesibilă tuturor părţilor interesate şi publicate de către Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în Monitorul Oficial al României. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor furnizează informaţii suplimentare cu privire la normele naţionale, la solicitarea Comisiei Europene.
(4) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate adopta sau propune, după caz, noi norme naţionale în temeiul prezentei hotărâri în următoarele cazuri:
a) în cazul în care o S.T.I. nu respectă în întregime cerinţele esenţiale;
b) ca măsură preventivă de urgenţă, în special după producerea unui accident sau a unui incident.
(5) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, la propunerea Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române, transmite prin sistemul informatic corespunzător în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (UE) 2016/796 proiectul noii norme naţionale Agenţiei şi Comisiei Europene în vederea examinării înainte de adoptarea acesteia, în timp util şi în termenele prevăzute la art. 25 alin. (1) din regulament, motivând introducerea noii norme naţionale. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor transmite proiectul de normă întro formă suficient de avansată pentru a permite Agenţiei să îşi desfăşoare examinarea în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.
(6) În cazul în care, în termen de două luni de la primirea proiectului de normă naţională sau în termenul extins convenit în conformitate cu art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/796, Agenţia nu informează Comisia Europeană şi Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor cu privire la evaluarea sa, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate adopta sau, după caz, propune norma spre adoptare autorităţilor competente.
(7) După adoptarea unei noi norme naţionale, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor o notifică Agenţiei şi Comisiei Europene prin intermediul sistemului informatic corespunzător în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(8) În cazul măsurilor preventive de urgenţă se poate adopta şi aplica imediat o nouă normă naţională. Această normă este notificată de către Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796 şi este supusă evaluării din partea Agenţiei, în conformitate cu art. 26 alin. (1), (2) şi (5) din regulament.
(9) În situaţia în care notifică o normă prevăzută la alin. (1) sau o nouă normă, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor motivează necesitatea acestei norme pentru a satisface o cerinţă esenţială care nu este deja acoperită de S.T.I. relevantă.
(10) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate decide să nu notifice normele şi restricţiile strict locale. În astfel de cazuri, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor înscrie aceste norme şi restricţii în registrul de infrastructură prevăzut la art. 47.
(11) Normele naţionale notificate în conformitate cu prezentul articol nu sunt supuse procedurii de notificare prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 14
Procedura de întocmire a declaraţiei de verificare „CE“
(1) Pentru eliberarea declaraţiei de verificare „CE“ necesare pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune prevăzute la cap. V, solicitantul solicită organismului sau organismelor de evaluare a conformităţii pe care l-a/le-a selectat în acest scop să aplice procedura de verificare „CE“ stabilită în anexa nr. 4.
(2) Solicitantul întocmeşte declaraţia de verificare „CE“ a unui subsistem. Solicitantul declară pe răspunderea sa exclusivă că subsistemul în cauză a fost supus procedurilor de verificare relevante şi respectă cerinţele din legislaţia relevantă a Uniunii Europene şi orice norme naţionale relevante. Declaraţia de verificare „CE“ şi documentele însoţitoare sunt datate şi semnate de solicitant.
(3) Atribuţiile organismului notificat responsabil de verificarea „CE“ a unui subsistem încep din faza de proiectare şi acoperă întreaga perioadă de producţie, până la faza de recepţie dinaintea introducerii pe piaţă sau a punerii în funcţiune a subsistemului. Acestea pot include, în conformitate cu S.T.I. relevantă, şi verificarea interfeţelor subsistemului în cauză cu sistemul în care este încorporat.
(4) Solicitantul este responsabil de întocmirea dosarului tehnic care trebuie să însoţească declaraţia de verificare „CE“. Acest dosar tehnic conţine toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului şi, după caz, toate documentele care atestă conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate. Dosarul trebuie să conţină, de asemenea, toate elementele referitoare la condiţiile şi limitele de utilizare, precum şi instrucţiuni referitoare la service, verificare continuă sau periodică, reglare şi întreţinere.
(5) În cazul reînnoirii sau modernizării unui subsistem care duc la o modificare a dosarului tehnic şi afectează valabilitatea procedurilor de verificare care au avut loc deja, solicitantul evaluează necesitatea unei noi declaraţii de verificare „CE“.
(6) Organismul notificat poate emite declaraţii intermediare de verificare pentru anumite etape ale procedurii de verificare sau anumite părţi ale subsistemului.
(7) În cazul în care S.T.I. relevante permit acest lucru, organismul notificat poate emite certificate de verificare pentru unul sau mai multe subsisteme sau anumite părţi ale subsistemelor respective.
(8) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor desemnează organismele responsabile pentru desfăşurarea procedurii de verificare în raport cu normele naţionale. În acest sens, organismul desemnat este responsabil pentru atribuţiile pe care le implică. Fără a aduce atingere art. 29, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate numi un organism notificat drept organism desemnat, în conformitate cu legislaţia în vigoare aplicabilă, caz în care întregul proces poate fi desfăşurat de un singur organism de evaluare a conformităţii.
ART. 15
Neconformitatea subsistemelor cu cerinţele esenţiale
(1) În situaţia în care se constată că un subsistem structural care face obiectul unei declaraţii de verificare „CE“ însoţite de dosarul tehnic nu este pe deplin conform cu prezenta hotărâre şi, în special, nu îndeplineşte cerinţele esenţiale, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate solicita efectuarea de verificări suplimentare.
(2) La solicitarea Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor informează imediat Comisia Europeană cu privire la verificările suplimentare solicitate şi prezintă motivele care le justifică.
(3) În informare se precizează dacă nerespectarea în întregime a dispoziţiilor prezentei hotărâri se datorează:
a) nerespectării cerinţelor esenţiale sau a unei S.T.I. sau aplicării incorecte a unei S.T.I.;
b) caracterului inadecvat al unei S.T.I.
(4) În cazul în care un alt stat membru informează Comisia Europeană în legătură cu o declaraţie de verificare „CE“ eronată întocmită de o persoană care îşi are reşedinţa în România, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor ia măsurile corespunzătoare la solicitarea Comisiei Europene.
ART. 16
Prezumţia de conformitate
Elementele constitutive de interoperabilitate şi subsistemele care sunt conforme cu standardele armonizate sau cu părţi ale acestora, ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerinţele esenţiale acoperite de standardele respective sau de părţi ale acestora.
CAP. V
Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune
ART. 17
Autorizaţia pentru punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe
(1) Subsistemele de control-comandă şi semnalizare terestre, energie şi infrastructură se pun în funcţiune numai dacă sunt proiectate, construite şi instalate în aşa fel încât să îndeplinească cerinţele esenţiale, precum şi dacă s-a primit autorizaţia corespunzătoare în conformitate cu alin. (3) şi (4).
(2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română autorizează punerea în funcţiune a subsistemelor de energie, infrastructură şi control-comandă şi semnalizare terestre care sunt amplasate sau exploatate pe teritoriul României.
(3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română furnizează orientări detaliate cu privire la modul de obţinere a autorizaţiilor prevăzute în prezentul articol. Solicitanţilor li se pune la dispoziţie în mod gratuit un document de îndrumare în care sunt descrise şi explicate cerinţele pentru autorizaţiile respective şi în care se enumeră documentele necesare. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu Agenţia în privinţa difuzării acestor informaţii.
(4) Solicitantul depune o cerere de autorizare a punerii în funcţiune a instalaţiilor fixe, adresată Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române. Cererea este însoţită de un dosar care conţine documente justificative ale:
a) declaraţiilor de verificare prevăzute la art. 14;
b) compatibilităţii tehnice a subsistemelor cu sistemul în care urmează să fie integrate, stabilită pe baza S.T.I., a normelor naţionale şi a registrelor corespunzătoare;
c) integrării în siguranţă a acestor subsisteme, stabilită pe baza S.T.I., a normelor naţionale şi a metodelor de siguranţă comune corespunzătoare prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019;
d) în cazul subsistemelor control-comandă şi semnalizare terestre care implică echipamente din Sistemul european de control al trenurilor - ETCS şi/sau Sistemul global de comunicaţii mobile - căi ferate - GSM-R, ale deciziei favorabile a Agenţiei emise în conformitate cu art. 19 din Directiva (UE) 2016/797, iar în cazul unei modificări la proiectul de caiet de sarcini sau la descrierea soluţiilor tehnice avute în vedere care au avut loc după decizia favorabilă, documente justificative ale conformităţii cu rezultatul procedurii prevăzute la art. 30 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.
(5) În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora.
(6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română verifică în ce măsură dosarul este complet, relevant şi coerent, iar în cazul echipamentelor ERTMS terestre, conformitatea cu decizia favorabilă a Agenţiei emisă în conformitate cu art. 19 din Directiva (UE) 2016/797 şi, după caz, conformitatea cu rezultatul procedurii prevăzute la art. 30 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796. În urma acestei verificări, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română eliberează autorizaţia pentru punere în funcţiune a instalaţiilor fixe sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative în termen de cel mult 4 luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.
(7) În cazul reînnoirii sau modernizării subsistemelor existente, solicitantul trimite Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române un dosar care descrie proiectul. În termen de cel mult o lună de la primirea cererii solicitantului, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, în cooperare cu Agenţia în cazul proiectelor ERTMS terestre, examinează dosarul şi decide dacă este necesară o nouă autorizaţie pentru punere în funcţiune, pe baza următoarelor criterii:
a) nivelul general de siguranţă al subsistemului în cauză poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere;
b) acest lucru este impus de S.T.I. relevante;
c) acest lucru este impus de planul naţional de punere în aplicare stabilit;
d) se fac modificări ale valorilor parametrilor pe baza cărora a fost deja acordată autorizaţia.
(8) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îşi adoptă decizia în termen de cel mult 4 luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante.
(9) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română justifică în mod corespunzător decizia de refuz al unei autorizaţii pentru punere în funcţiune a instalaţiilor fixe. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate depune o cerere prin care solicită Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române să îşi revizuiască decizia. Cererea este însoţită de o justificare. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română confirmă sau revocă decizia în termen de două luni de la data primirii cererii de revizuire. În cazul în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română confirmă decizia negativă, solicitantul o poate contesta potrivit reglementărilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.
ART. 18
Punerea în aplicare armonizată a ERTMS în Spaţiul Economic European
(1) În cazul subsistemelor control-comandă şi semnalizare terestre care implică ETCS şi/sau GSM-R, punerea în aplicare armonizată a ERTMS în Spaţiul Economic European este asigurată de Agenţie în conformitate cu art. 19 din Directiva (UE) 2016/797.
(2) În vederea asigurării punerii în aplicare armonizate a ERTMS şi a interoperabilităţii la nivelul Spaţiului Economic European, înainte de orice cerere de oferte referitoare la echipamentele ERTMS terestre, soluţiile tehnice avute în vedere sunt verificate de către Agenţie pentru deplină conformitate cu S.T.I. relevante şi deplină interoperabilitate.
(3) Solicitantul depune o cerere de aprobare din partea Agenţiei. Cererea privind anumite proiecte ERTMS individuale sau o combinaţie de proiecte ERTMS, o linie de cale ferată, un grup de linii de cale ferată sau o reţea este însoţită de un dosar care cuprinde:
a) proiectul de caiet de sarcini sau descrierea soluţiilor tehnice avute în vedere;
b) documente justificative privind condiţiile necesare pentru compatibilitatea tehnică şi operaţională a subsistemului cu vehiculele prevăzute să fie utilizate pe reţeaua relevantă;
c) documente justificative privind conformitatea soluţiilor tehnice avute în vedere cu S.T.I. relevante;
d) orice alte documente relevante, precum avizele Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române şi/sau ale celorlalte autorităţi naţionale de siguranţă din statele membre, declaraţiile de verificare sau certificatele de conformitate.
(4) Cererea respectivă şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora, precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(5) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate emite un aviz cu privire la cererea de aprobare fie solicitantului înainte de data de depunere a cererii, fie Agenţiei după depunerea cererii.
(6) În termen de o lună de la primirea cererii de către Agenţie, solicitantul este informat de către aceasta că dosarul este complet sau i se solicită informaţii suplimentare relevante, într-un termen rezonabil stabilit de Agenţie.
(7) Solicitantului i se emite o decizie favorabilă de către Agenţie sau este informat de către aceasta asupra deficienţelor posibile într-un termen prestabilit rezonabil şi, în orice caz, în termen de două luni de la primirea de către Agenţie a tuturor informaţiilor relevante.
(8) În cazul în care este de acord cu deficienţele identificate de Agenţie, solicitantul rectifică concepţia proiectului şi depune la Agenţie o nouă cerere de aprobare.
(9) În cazul în care solicitantul nu este de acord cu deficienţele identificate de Agenţie, se aplică procedura prevăzută la alin. (11).
(10) În cazul prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. a), solicitantul nu solicită o nouă evaluare.
(11) Solicitantul poate depune, în termen de o lună de la primirea unei decizii nefavorabile a Agenţiei, o cerere motivată de revizuire a deciziei. În cazul în care Agenţia îşi confirmă decizia iniţială, solicitantul are dreptul să o conteste în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor instituite în temeiul art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(12) În cazul unei modificări a proiectului de caiet de sarcini sau a descrierii soluţiei tehnice avute în vedere care are loc după decizia afirmativă, solicitantul informează Agenţia şi Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română/autorităţile naţionale de siguranţă din celelalte state membre prin intermediul ghişeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796, fără întârzieri nejustificate, caz în care se aplică prevederile art. 30 alin. (2) din acest regulament.
ART. 19
Introducerea pe piaţă a subsistemelor mobile
(1) Subsistemele mobile se introduc pe piaţă de către solicitant numai dacă sunt proiectate, construite şi asamblate în aşa fel încât să îndeplinească cerinţele esenţiale.
(2) În special, solicitantul se asigură că a fost furnizată declaraţia de verificare relevantă.
ART. 20
Autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul
(1) Solicitantul introduce vehiculul pe piaţa din România numai după ce a primit autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului eliberată de către Agenţie în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (5) şi (6) din Directiva (UE) 2016/797 şi, respectiv, alin. (12) sau de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în conformitate cu alin. (16).
(2) Solicitantul adresează Agenţiei cererea pentru eliberarea autorizaţiei de introducere pe piaţă, în situaţia în care zona de utilizare are în vedere teritoriul unui stat membru, care poate fi sau nu teritoriul României, sau al mai multor state membre, care poate include sau nu teritoriul României.
(3) Fără a aduce atingere alin. (2), solicitantul poate adresa Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române cererea pentru eliberarea autorizaţiei de introducere pe piaţă, în situaţia în care zona de utilizare este limitată la teritoriul României.
(4) În cererea sa de autorizare de introducere pe piaţă a vehiculului, solicitantul specifică zona de utilizare a vehiculului. Cererea include dovezi care arată că a fost verificată compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua din zona de utilizare a acestuia.
(5) Cererea de autorizare de introducere pe piaţă a vehiculului trebuie să fie însoţită de un dosar privind vehiculul sau tipul de vehicul, inclusiv documente justificative cu privire la:
a) introducerea pe piaţă a subsistemelor mobile din care este compus vehiculul în conformitate cu art. 19, pe baza declaraţiei de verificare „CE“;
b) compatibilitatea tehnică a subsistemelor prevăzute la lit. a) în cadrul vehiculului, stabilită pe baza S.T.I. relevante şi, după caz, a normelor naţionale;
c) integrarea în siguranţă a subsistemelor prevăzute la lit. a) în cadrul vehiculului, stabilită pe baza S.T.I. relevante şi, după caz, a normelor naţionale, precum şi a metodelor de siguranţă comune prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019;
d) compatibilitatea tehnică a vehiculului cu reţeaua din zona de utilizare a acestuia, stabilită pe baza S.T.I. relevante şi, după caz, a normelor naţionale, a registrului de infrastructură, precum şi a metodelor de siguranţă comune privind evaluarea riscurilor prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019.
(6) Cererea respectivă şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora, precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(7) Ori de câte ori sunt necesare teste pentru obţinerea unor dovezi documentare cu privire la compatibilitatea tehnică prevăzută la alin. (5) lit. b) şi d), Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate emite o autorizaţie temporară pe baza căreia solicitantul să utilizeze vehiculul pentru verificări tehnice în reţea. Administratorul de infrastructură, în consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de 3 luni de la data primirii cererii solicitantului. Dacă este cazul, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română ia măsuri pentru a asigura efectuarea testelor.
(8) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română emite autorizaţii de introducere pe piaţă a vehiculelor sau informează solicitantul asupra deciziei sale negative în termen de cel mult 4 luni de la primirea tuturor informaţiilor relevante din partea solicitantului. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română aplică modalităţile practice privind procedura de autorizare instituite de Comisia Europeană prin acte de punere în aplicare. Aceste autorizaţii permit vehiculelor să fie introduse pe piaţa Spaţiului Economic European.
(9) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română evaluează dosarele solicitanţilor transmise de Agenţie în temeiul art. 21 alin. (5) lit. b) din Directiva (UE) 2016/797 şi care preconizează ca zonă de utilizare teritoriul României/inclusiv teritoriul României.
(10) Evaluarea are în vedere dacă dosarul este complet, relevant si coerent în conformitate cu alin. (5) lit. d) şi cu elementele specificate la alin. (5) lit. a)-c) în raport cu normele naţionale relevante.
(11) În cadrul evaluărilor prevăzute la alin. (9) şi (10) şi în cazul unor dubii justificate, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate solicita efectuarea de teste în reţea. Pentru a facilita aceste teste, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate emite o autorizaţie temporară solicitantului în vederea utilizării vehiculului pentru teste în reţea. Administratorul de infrastructură depune toate eforturile pentru a asigura efectuarea oricărui test de acest tip în termen de 3 luni de la cererea Agenţiei sau a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române.
(12) În cazul în care Agenţia nu este de acord cu o evaluare negativă desfăşurată de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în temeiul alin. (9) şi (10) şi aceasta informează Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prezentând motivele dezacordului său, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu Agenţia în vederea convenirii asupra unei evaluări reciproc acceptabile. Dacă este cazul, conform deciziei Agenţiei şi Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu s-a putut conveni o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care Agenţia a informat Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română de dezacordul său, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate transmite chestiunea în vederea arbitrajului către comisia pentru soluţionarea contestaţiilor instituită în temeiul art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(13) În cazul în care comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu Agenţia, autorizaţia de introducere pe piaţă acoperă o zonă de utilizare în conformitate cu decizia Agenţiei.
(14) În cazul în care Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor este de acord cu evaluarea negativă a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române, autorizaţia de introducere pe piaţă acoperă o zonă de utilizare care exclude porţiunile din reţea care au primit o evaluare negativă.
(15) În cazul în care Agenţia nu este de acord cu o evaluare pozitivă efectuată de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în temeiul alin. (9) şi (10), Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română analizează motivele dezacordului Agenţiei şi cooperează cu aceasta în vederea convenirii unei evaluări reciproc acceptabile. Dacă este cazul, conform deciziei Agenţiei şi Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române, acest proces îl implică şi pe solicitant. Dacă nu s-a putut conveni o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care Agenţia a informat Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română de dezacordul său, autorizaţia de introducere pe piaţă acoperă o zonă de utilizare în conformitate cu decizia Agenţiei.
(16) În cazul în care zona de utilizare este limitată la una sau mai multe reţele din România, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate, asumându-şi responsabilitatea şi dacă acest lucru este cerut de solicitant potrivit alin. (1), să elibereze autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului.
Pentru a elibera astfel de autorizaţii, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română evaluează dosarul în funcţie de elementele stabilite la alin. (5)-(7) şi conform procedurilor instituite de către Comisia Europeană în acte de punere în aplicare. În termen de o lună de la primirea cererii solicitantului, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează solicitantul că dosarul este complet sau solicită informaţii suplimentare relevante. Autorizaţia eliberată de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este valabilă şi fără extinderea zonei de utilizare pentru vehiculele care circulă la staţiile de cale ferată din statele membre învecinate României, cu caracteristici similare ale reţelelor, în situaţia în care respectivele staţii sunt aproape de frontiera cu România, în urma consultării autorităţilor naţionale de siguranţă din aceste state.
(17) Autorizaţia eliberată de autoritatea naţională de siguranţă a unui stat membru învecinat României, cu caracteristici similare ale reţelelor, este valabilă pe teritoriul României şi fără extinderea zonei de utilizare pentru vehiculele care călătoresc la staţiile din România, în situaţia în care staţiile respective sunt aproape de frontiera cu statul membru în cauză, în urma consultării Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române de către autoritatea de siguranţă naţională în cauză.
(18) Consultările menţionate pot avea loc pentru fiecare caz în parte sau pot fi stabilite în contextul unor acorduri transfrontaliere între Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi autorităţile naţionale de siguranţă din statele membre învecinate.
(19) În cazul în care zona de utilizare este limitată la teritoriul României şi în cazul neaplicării uneia/mai multor S.T.I. sau a unor părţi ale acesteia/acestora potrivit dispoziţiilor art. 6, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română eliberează autorizaţia pentru vehicul numai după aplicarea procedurii prevăzute la articolul respectiv.
(20) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îşi asumă responsabilitatea deplină pentru autorizaţiile pe care le eliberează.
(21) Autorizaţiile de introducere pe piaţă a vehiculelor prevăd:
a) zona/zonele de utilizare a vehiculului;
b) valorile parametrilor stabiliţi în S.T.I. şi, după caz, în normele naţionale, pentru verificarea compatibilităţii tehnice dintre vehicul şi zona/zonele de utilizare a acestuia;
c) conformitatea vehiculului cu S.T.I. şi seturile de norme naţionale relevante, în ceea ce priveşte parametrii prevăzuţi la lit. b);
d) condiţiile de utilizare a vehiculului şi alte restricţii.
(22) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română justifică în mod corespunzător orice decizie prin care refuză autorizaţia de introducere pe piaţă a unui vehicul sau excluderea unei părţi a reţelei în conformitate cu o evaluare negativă prevăzută la alin. (12)-(15). În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate solicita Agenţiei sau Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române, după caz, revizuirea deciziei. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română are la dispoziţie două luni de la data primirii cererii de revizuire pentru a-şi confirma sau revoca decizia.
(23) În cazul în care decizia negativă a Agenţiei este confirmată, solicitantul o poate contesta în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor instituită în temeiul art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(24) În cazul în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română confirmă decizia negativă, solicitantul o poate contesta potrivit reglementărilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.
(25) În cazul reînnoirii sau modernizării vehiculelor existente care deţin deja o autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului, solicitantul cere Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române sau Agenţiei, după caz, o nouă autorizaţie de introducere pe piaţă a vehiculului în situaţia în care:
a) se aduc modificări valorilor parametrilor prevăzuţi la alin. (21) lit. b) care se situează în afara gamei parametrilor acceptabili, conform definiţiei din S.T.I.;
b) nivelul general de siguranţă al vehiculului în cauză poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere;
c) acest lucru este impus de S.T.I. relevante.
(26) În cazul în care doreşte să extindă zona de utilizare a unui vehicul deja autorizat, solicitantul adaugă la dosar documentele corespunzătoare prevăzute la alin. (5)-(7) cu privire la zona de utilizare suplimentară. Solicitantul transmite dosarul Agenţiei în vederea eliberării unei autorizaţii actualizate care acoperă zona de utilizare extinsă.
(27) În cazul în care solicitantul a primit o autorizaţie pentru un vehicul în conformitate cu alin. (16)-(20) şi doreşte să îi extindă zona de utilizare în România, acesta adaugă la dosar documentele corespunzătoare prevăzute la alin. (5)-(7) cu privire la zona de utilizare suplimentară. Solicitantul transmite dosarul Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române, care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (16)-(20), eliberează o autorizaţie actualizată ce acoperă zona de utilizare extinsă.
(28) În sensul art. 21 alin. (5) şi (6) din Directiva (UE) 2016/797, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prin Autoritatea Feroviară Română - AFER, încheie acorduri de cooperare cu Agenţia în conformitate cu art. 76 din Regulamentul (UE) 2016/796. Acordurile respective pot fi sub forma unor acorduri specifice sau a unor acorduri-cadru şi pot implica numai Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prin Autoritatea Feroviară Română - AFER, sau mai multe autorităţi naţionale de siguranţă din statele membre. Acordurile de cooperare conţin o descriere detaliată a atribuţiilor şi condiţiilor pentru rezultatele preconizate, a termenelor pentru realizarea acestora şi a repartizării taxelor care trebuie plătite de solicitant. Acestea pot include, de asemenea, acorduri de cooperare specifice în cazul reţelelor care necesită expertize tehnice specifice din punct de vedere geografic sau istoric, în vederea reducerii sarcinii administrative şi a costurilor suportate de solicitant. În cazul în care aceste reţele sunt izolate de restul sistemului feroviar, acordurile de cooperare specifice pot include posibilitatea delegării atribuţiilor către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, prin Autoritatea Feroviară Română - AFER, în situaţia în care acest lucru este necesar pentru a se asigura alocarea eficientă şi proporţională a resurselor pentru autorizare. Aceste acorduri trebuie să fie în vigoare înainte ca Agenţia să îndeplinească atribuţiile de autorizare.
(29) Prezentul articol nu se aplică vagoanelor de marfă sau vagoanelor de călători care sunt utilizate în comun cu ţările terţe din vecinătatea României, al căror ecartament este diferit de cel al reţelei feroviare din România şi care sunt autorizate conform unei alte proceduri de autorizare a vehiculelor. Normele care reglementează procedura de autorizare a acestor vehicule sunt publicate şi notificate Comisiei Europene de către Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei hotărâri este asigurată de operatorul de transport feroviar în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei. Dacă normele respective nu sunt conforme cu prezenta hotărâre, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi Comisia Europeană pot coopera pentru a stabili măsurile corespunzătoare care trebuie luate, implicând, dacă este necesar, organismele internaţionale relevante.
(30) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul locomotivelor sau al trenurilor autopropulsate care sosesc din ţări terţe vecine României şi care sunt destinate să circule până la o staţie de cale ferată situată în apropierea frontierei de pe teritoriul României şi desemnată pentru operaţiuni transfrontaliere. Conformitatea acestor vehicule cu cerinţele esenţiale ale prezentei hotărâri este asigurată de operatorul de transport feroviar în cauză, în contextul sistemului său de management al siguranţei şi, dacă este cazul, în conformitate cu art. 10 alin. (28) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019.
ART. 21
Înregistrarea vehiculelor autorizate în vederea introducerii pe piaţă
(1) Înainte de utilizarea pentru prima dată a unui vehicul şi după ce autorizaţia de introducere pe piaţă a fost acordată de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română în conformitate cu art. 20 sau de către Agenţie în conformitate cu art. 21 din Directiva (UE) 2016/797, deţinătorul solicită înregistrarea vehiculului într-un registru al vehiculelor, astfel cum este prevăzut la art. 45.
(2) În cazul în care zona de utilizare a unui vehicul este limitată la teritoriul României, vehiculul este înregistrat în Registrul naţional al vehiculelor.
(3) În cazul în care zona de utilizare a unui vehicul nu este limitată la teritoriul României, acoperind şi teritoriul altor state membre, deţinătorul poate solicita înregistrarea vehiculului în Registrul naţional al vehiculelor sau în registrul altui stat membru acoperit de zona de utilizare.
ART. 22
Verificări anterioare utilizării vehiculelor autorizate
(1) Înainte de a utiliza un vehicul în zona de utilizare specificată în autorizaţia de introducere pe piaţă, operatorul de transport feroviar verifică:
a) dacă vehiculul a fost autorizat pentru introducerea pe piaţă în conformitate cu art. 20 din prezenta hotărâre sau cu art. 21 din Directiva (UE) 2016/797 şi dacă este înregistrat corespunzător;
b) dacă vehiculul este compatibil cu ruta pe baza registrului de infrastructură, a S.T.I. relevante sau a oricărei informaţii relevante care urmează să fie furnizată de administratorul de infrastructură gratuit şi într-un termen rezonabil, în cazul în care un astfel de registru nu există sau este incomplet;
c) dacă vehiculul este integrat în mod corespunzător în compunerea trenului în care este destinat să fie utilizat, luânduse în considerare sistemul de management al siguranţei prevăzut la art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019 şi S.T.I. privind exploatarea şi gestionarea traficului.
(2) În sensul alin. (1), operatorul de transport feroviar poate efectua teste în colaborare cu administratorul de infrastructură.
(3) Administratorul de infrastructură, în consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data primirii cererii solicitantului.
ART. 23
Autorizaţia de tip a vehiculelor
(1) Agenţia sau Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, după caz, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 din Directiva (UE) 2016/797, respectiv art. 20 din prezenta hotărâre, poate să acorde autorizaţii de tip ale vehiculelor. Cererea de autorizare de tip a vehiculelor şi informaţii cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante şi rezultatul acestora, precum şi, dacă este cazul, cererile şi deciziile comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor se transmit prin intermediul ghişeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.
(2) În cazul în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română eliberează o autorizaţie de introducere pe piaţă a unui vehicul, aceasta eliberează simultan, la cererea solicitantului, autorizaţia de tip a vehiculului, care se referă la aceeaşi zonă de utilizare a vehiculului.
(3) În cazul unor modificări aduse oricărei dispoziţii relevante din S.T.I. sau din normele naţionale pe baza cărora s-a eliberat o autorizaţie de tip pentru un vehicul, S.T.I. sau norma naţională stabileşte dacă autorizaţia de tip a vehiculului respectiv deja acordată rămâne valabilă sau trebuie reînnoită. Dacă autorizaţia respectivă trebuie reînnoită, verificările efectuate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română nu pot viza decât normele modificate.
(4) Modelul declaraţiei de conformitate cu tipul eliberat de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este cel stabilit de către Comisia Europeană prin intermediul unor acte de punere în aplicare.
(5) Declaraţia de conformitate cu tipul se întocmeşte în conformitate cu:
a) procedurile de verificare ale S.T.I. relevante;
b) în cazul în care nu se aplică S.T.I., procedurile de evaluare a conformităţii definite în modulele B+D, B+F şi H1 din Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului.
(6) Autorizaţiile de tip ale vehiculelor se înregistrează în Registrul european al tipurilor de vehicule autorizate în conformitate cu art. 46.
ART. 24
Conformitatea vehiculelor cu un tip de vehicul autorizat
(1) Un vehicul sau o serie de vehicule care sunt în conformitate cu un tip de vehicul autorizat primesc, fără verificări suplimentare, o autorizaţie pentru vehicul în conformitate cu art. 21 din Directiva (UE) 2016/797 sau cu art. 20 din prezenta hotărâre pe baza unei declaraţii de conformitate cu tipul de vehicul respectiv, depusă de solicitant.
(2) Reînnoirea autorizaţiei unui tip de vehicul prevăzută la art. 23 alin. (3) nu afectează autorizaţiile de introducere pe piaţă a vehiculelor deja emise pe baza autorizaţiei anterioare de introducere a acelui tip de vehicul pe piaţă.
ART. 25
Neconformitatea vehiculelor sau a tipurilor de vehicule cu cerinţele esenţiale
(1) În cazul în care operatorul de transport feroviar constată, în timpul exploatării, că un vehicul pe care îl utilizează nu respectă una dintre cerinţele esenţiale aplicabile, acesta ia măsurile corective necesare pentru a aduce vehiculul în stare de conformitate. În plus, operatorul poate informa Agenţia, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi alte autorităţi naţionale de siguranţă vizate din statele membre cu privire la măsurile luate. Dacă operatorul de transport feroviar deţine dovezi conform cărora situaţia de neconformitate exista deja la momentul eliberării autorizaţiei de introducere pe piaţă a vehiculului respectiv, acesta informează Agenţia, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi alte autorităţi naţionale de siguranţă vizate din statele membre.
(2) În cazul în care constată, de exemplu, în cadrul procesului de supraveghere prevăzut la art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019, că un vehicul sau un tip de vehicul căruia i s-a eliberat o autorizaţie de introducere pe piaţă sau o autorizaţie de tip de către Agenţie sau de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, utilizat conform destinaţiei sale, nu respectă una dintre cerinţele esenţiale aplicabile, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează operatorul de transport feroviar care utilizează vehiculul sau tipul de vehicul şi îi solicită să ia măsurile corective necesare pentru a aduce vehiculul/vehiculele în stare de conformitate. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează Agenţia şi alte autorităţi naţionale de siguranţă vizate din statele membre, inclusiv cele dintr-un stat membru în care o cerere de autorizare a introducerii pe piaţă a unui vehicul de acelaşi tip este în curs de desfăşurare.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), măsurile corective luate de operatorul de transport feroviar nu asigură conformitatea cu cerinţele esenţiale aplicabile, iar această neconformitate reprezintă un risc major la adresa siguranţei; Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate aplica măsuri temporare de siguranţă în temeiul atribuţiilor sale de supraveghere, în conformitate cu art. 17 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Române poate aplica în paralel măsuri de siguranţă temporare sub forma unei suspendări a autorizaţiei de tip a vehiculului. Acestea sunt supuse controlului jurisdicţional şi procedurii de arbitraj prevăzute la art. 20 alin. (12).
(4) În cazurile prevăzute la alin. (3), în urma unei examinări a eficacităţii măsurilor luate pentru contracararea riscului major la adresa siguranţei, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate decide să revoce sau să modifice autorizaţia pe care a eliberat-o, în situaţia în care se demonstrează că o cerinţă esenţială nu a fost respectată la momentul emiterii autorizaţiei. În acest scop, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română aduce decizia la cunoştinţa deţinătorului autorizaţiei de introducere pe piaţă sau al autorizaţiei de tip a vehiculului, cu specificarea motivelor care au stat la baza deciziei. În termen de o lună de la primirea deciziei Autorităţii de Siguranţă Feroviară Române sau de la primirea deciziei Agenţiei, în conformitate cu art. 26 alin. (4) din Directiva (UE) 2016/797, deţinătorul autorizaţiei poate cere acestora revizuirea deciziei. În acest caz, decizia de revocare se suspendă cu titlu temporar. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română are la dispoziţie o lună de la data primirii cererii de revizuire pentru a-şi confirma sau revoca decizia.
(5) Dacă este necesar, în cazul unui dezacord între Agenţie şi Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română referitor la nevoia de a limita sau revoca autorizaţia, se aplică procedura de arbitraj prevăzută la art. 20 alin. (12). În cazul în care, în urma aplicării procedurii respective, autorizaţia acordată vehiculului nu este limitată sau revocată, măsurile de siguranţă temporare prevăzute la alin. (3) se suspendă.
(6) În cazul în care decizia Agenţiei este confirmată, deţinătorul autorizaţiei acordate vehiculului o poate contesta în faţa comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor desemnate în temeiul art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796 în termenul prevăzut la art. 59 din acest regulament. În cazul în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română confirmă decizia sa, deţinătorul autorizaţiei acordate vehiculului o poate contesta în termen de două luni de la notificarea deciziei, care se soluţionează potrivit reglementărilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.
(7) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română primeşte informarea Agenţiei, în situaţia în care aceasta decide să revoce sau să modifice o autorizaţie de introducere pe piaţă pe care a acordat-o sau în situaţia în care o autoritate a unui alt stat membru decide să revoce o autorizaţie de introducere pe piaţă pe care a acordat-o.
(8) În situaţia în care Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română decide să revoce o autorizaţie de introducere pe piaţă pe care a acordat-o, aceasta informează de îndată Agenţia şi prezintă motivele deciziei sale.
(9) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română consemnează decizia de a revoca autorizaţia în registrul corespunzător al vehiculelor, în conformitate cu art. 21 sau, în cazul unei autorizaţii de tip de vehicul, în registrul european al tipurilor de vehicule autorizate, în conformitate cu art. 23 alin. (6). Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează în mod corespunzător operatorii de transport feroviar care utilizează vehicule similare vehiculului sau tipului de vehicul care face obiectul unei revocări. Astfel de operatori de transport feroviar sunt obligaţi în primul rând să verifice dacă există aceeaşi problemă de neconformitate. În acest caz, se aplică procedura prevăzută în prezentul articol.
(10) Dacă o autorizaţie de introducere pe piaţă este revocată, vehiculul vizat nu se mai utilizează, iar zona sa de utilizare nu poate fi extinsă. Dacă o autorizaţie de tip a vehiculului este revocată, vehiculele construite în baza sa nu pot fi introduse pe piaţă sau trebuie retrase, în cazul în care au fost deja introduse pe piaţă. O nouă autorizaţie poate fi solicitată în temeiul procedurii prevăzute la art. 20, în cazul vehiculelor individuale, sau la art. 23, în cazul tipurilor de vehicule.
(11) În cazul în care, în situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2), neconformitatea cu cerinţele esenţiale se limitează la o parte a zonei de utilizare a vehiculului vizat şi respectiva neconformitate exista deja la momentul emiterii autorizaţiei de introducere pe piaţă, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română modifică autorizaţia pentru a exclude părţile zonei de utilizare respective.
CAP. VI
Organismele de evaluare a conformităţii
ART. 26
Autoritatea de notificare
(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor este responsabil de instituirea şi îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea, notificarea şi monitorizarea organismelor de evaluare a conformităţii, inclusiv conformitatea cu prevederile art. 33.
(2) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor notifică Comisia Europeană şi alte organisme ale statelor membre autorizate să îndeplinească atribuţii de evaluare a conformităţii ca părţi terţe, astfel cum se prevede la art. 9 alin. (2) şi art. 14 alin. (1). Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor informează Comisia Europeană şi celelalte state membre cu privire la organismele desemnate prevăzute la art. 14 alin. (8).
(3) Evaluarea şi monitorizarea organismelor de evaluare a conformităţii, inclusiv conformitatea cu prevederile art. 33, se fac de către Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor conform unei metodologii de evaluare şi monitorizare a organismelor de evaluare a conformităţii, aprobată prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor. Ordinul ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
ART. 27
Cerinţe referitoare la autoritatea de notificare
Autoritatea de notificare:
a) este instituită în aşa fel încât să se evite orice conflict de interese cu organismele de evaluare a conformităţii;
b) este organizată şi funcţionează astfel încât să garanteze obiectivitatea şi imparţialitatea activităţilor sale;
c) este organizată în aşa fel încât fiecare decizie cu privire la notificarea unui organism de evaluare a conformităţii să fie luată de persoane competente, diferite de cele care au efectuat evaluarea;
d) nu oferă şi nu prestează activităţi care sunt realizate de organismele de evaluare a conformităţii sau servicii de consultanţă în condiţii comerciale sau concurenţiale;
e) garantează confidenţialitatea informaţiilor obţinute;
f) are la dispoziţie un număr suficient de personal competent pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor sale.
ART. 28
Obligaţia autorităţii de notificare de a furniza informaţii
Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor informează Comisia Europeană în legătură cu procedurile sale de evaluare, notificare şi monitorizare a organismelor de evaluare a conformităţii şi în legătură cu orice modificări aduse acestor proceduri.
ART. 29
Organisme de evaluare a conformităţii
(1) În scopul notificării, un organism de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin. (2)-(7) şi la art. 30 şi 31.
(2) Organismul de evaluare a conformităţii este înfiinţat în temeiul legislaţiei naţionale şi are personalitate juridică.
(3) Organismul de evaluare a conformităţii este capabil să îndeplinească toate atribuţiile de evaluare a conformităţii care îi sunt atribuite prin S.T.I. relevantă şi în legătură cu care a fost notificat, indiferent dacă acele atribuţii sunt îndeplinite de acest organism sau în numele şi sub responsabilitatea acestuia.
(4) De fiecare dată şi pentru fiecare procedură de evaluare a conformităţii şi pentru fiecare tip sau categorie de produse pentru care a fost notificat, organismul de evaluare a conformităţii are la dispoziţie:
a) personalul necesar, care deţine cunoştinţe tehnice şi experienţă suficientă şi corespunzătoare pentru a îndeplini atribuţiile de evaluare a conformităţii;
b) descrierile relevante ale procedurilor în concordanţă cu care se realizează evaluarea conformităţii, asigurându-se transparenţa şi posibilitatea de a aplica respectivele proceduri. Organismul dispune de politici şi proceduri corespunzătoare care să facă o distincţie clară între atribuţiile pe care le îndeplineşte în calitate de organism de evaluare a conformităţii notificat şi orice alte activităţi;
c) procedurile corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţilor sale, care ţin seama de dimensiunea unui operator economic, de sectorul său de activitate, de structura acestuia, de gradul de complexitate al tehnologiei produsului în cauză şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie.
(5) Organismul de evaluare a conformităţii dispune de mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod corespunzător atribuţiile tehnice şi administrative legate de activităţile de evaluare a conformităţii şi are acces la toate echipamentele sau bazele materiale necesare.
(6) Organismele de evaluare a conformităţii încheie o asigurare de răspundere, cu excepţia cazului în care răspunderea este asumată de stat în conformitate cu legislaţia naţională sau dacă statul este direct responsabil de evaluarea conformităţii.
(7) Personalul unui organism de evaluare a conformităţii păstrează secretul profesional în privinţa tuturor informaţiilor obţinute în cursul îndeplinirii atribuţiilor sale în temeiul S.T.I. relevante sau al oricărei dispoziţii din legislaţia naţională care o pune în aplicare, cu excepţia informaţiilor legate de autorităţile competente din România. Drepturile de autor sunt protejate.
(8) Organismele de evaluare a conformităţii participă la activităţile de standardizare relevante şi la activităţile grupului de coordonare a organismelor de evaluare a conformităţii notificate, înfiinţat în temeiul legislaţiei relevante a Uniunii Europene, sau se asigură că personalul lor de evaluare este informat cu privire la aceste activităţi şi aplică, ca îndrumări generale, deciziile administrative şi documentele rezultate din activitatea acestui grup.
(9) Organismele de evaluare a conformităţii notificate pentru subsistemele control-comandă şi semnalizare terestră şi/sau la bord participă la activităţile grupului ERTMS prevăzut la art. 29 din Regulamentul (UE) 2016/796 sau se asigură că personalul lor de evaluare este informat cu privire la aceste activităţi. Organismele de evaluare a conformităţii respectă orientările rezultate din activitatea acestui grup. În cazul în care consideră că este inadecvat sau imposibil să aplice aceste orientări, organismele de evaluare a conformităţii în cauză transmit comentariile lor către grupul de lucru ERTMS spre dezbatere, în vederea îmbunătăţirii continue a orientărilor.
ART. 30
Imparţialitatea organismelor de evaluare a conformităţii
(1) Organismul de evaluare a conformităţii este un organism terţ, independent de organizaţia sau de producătorul produsului pe care îl evaluează.
(2) Un organism care aparţine de o asociaţie de operatori economici sau de o federaţie profesională care reprezintă operatorii economici implicaţi în proiectarea, producerea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreţinerea produselor pe care le evaluează poate fi considerat a fi un astfel de organism, cu condiţia să demonstreze că este independent şi că nu există un conflict de interese.
(3) Imparţialitatea organismelor de evaluare a conformităţii, a personalului de conducere de nivel superior şi a personalului de evaluare al acestora este garantată.
(4) Un organism de evaluare a conformităţii, personalul de conducere de nivel superior al acestuia şi personalul responsabil cu îndeplinirea atribuţiilor de evaluare a conformităţii nu pot fi proiectantul, producătorul, furnizorul, instalatorul, cumpărătorul, proprietarul, utilizatorul sau operatorul de întreţinere al produselor pe care le evaluează, nici reprezentantul autorizat al vreuneia dintre aceste părţi. Acest lucru nu împiedică utilizarea produselor evaluate care sunt necesare pentru operaţiunile organismului de evaluare a conformităţii sau utilizarea acestor produse în scopuri personale.
(5) Un organism de evaluare a conformităţii, personalul de conducere de nivel superior al acestuia şi personalul responsabil cu îndeplinirea atribuţiilor de evaluare a conformităţii nu pot fi direct implicaţi în proiectarea, fabricarea sau construirea, comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreţinerea produselor respective sau să reprezinte părţile angajate în aceste activităţi. Aceştia nu se angajează în nicio activitate care poate intra în conflict cu aprecierea/hotărârea lor independentă sau cu integritatea lor în ceea ce priveşte activităţile de evaluare a conformităţii pentru care sunt notificaţi. Această interdicţie se aplică în special serviciilor de consultanţă.
(6) Organismele de evaluare a conformităţii se asigură că activităţile filialelor sau ale subcontractanţilor lor nu afectează confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea activităţilor lor de evaluare a conformităţii.
(7) Organismele de evaluare a conformităţii şi personalul acestora desfăşoară activităţile de evaluare a conformităţii la cel mai înalt nivel de integritate profesională şi cu competenţa tehnică necesară în domeniul specific şi nu sunt supuse niciunor presiuni sau stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea influenţa aprecierea/hotărârea sau rezultatele activităţilor lor de evaluare a conformităţii, în special în ceea ce priveşte persoanele sau grupurile de persoane care au un interes legat de rezultatele acestor activităţi.
ART. 31
Personalul organismelor de evaluare a conformităţii
(1) Personalul responsabil cu îndeplinirea activităţilor de evaluare a conformităţii dispune de următoarele competenţe:
a) formare tehnică şi profesională solidă care să acopere toate activităţile de evaluare a conformităţii pentru care a fost notificat organismul de evaluare a conformităţii;
b) cunoaşterea satisfăcătoare a cerinţelor evaluărilor pe care le efectuează şi autoritatea corespunzătoare pentru realizarea acestor evaluări;
c) cunoaşterea şi înţelegerea corespunzătoare a cerinţelor esenţiale, a standardelor armonizate aplicabile şi a dispoziţiilor relevante din legislaţia Uniunii Europene şi din legislaţia naţională;
d) capacitatea de a întocmi certificate, evidenţe şi rapoarte care să demonstreze că au fost realizate evaluări.
(2) Remuneraţia personalului de conducere de nivel superior şi a personalului de evaluare ale unui organism de evaluare a conformităţii nu depinde de numărul de evaluări realizate sau de rezultatele evaluărilor respective.
ART. 32
Prezumţia de conformitate a unui organism de evaluare a conformităţii
În cazul în care un organism de evaluare a conformităţii demonstrează conformitatea sa cu criteriile prevăzute în standardele armonizate relevante sau în părţi ale acestora, ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se presupune că acesta se conformează cerinţelor prevăzute la art. 29-31, în măsura în care aceste cerinţe sunt reglementate de standardele armonizate aplicabile.
ART. 33
Filiale şi subcontractanţi ai organismelor notificate
(1) În cazul în care un organism notificat subcontractează anumite atribuţii referitoare la evaluarea conformităţii sau recurge la o filială, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 29-31 şi informează Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în acest sens.
(2) Organismele notificate îşi asumă întreaga responsabilitate pentru atribuţiile îndeplinite de subcontractanţi sau filiale, oriunde ar fi acestea stabilite.
(3) Activităţile organismelor notificate pot fi subcontractate sau îndeplinite de o filială doar cu acordul clientului.
(4) Organismele notificate pun la dispoziţia Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor documentele relevante referitoare la evaluarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei şi la activităţile desfăşurate de aceştia în temeiul S.T.I. relevante.
ART. 34
Organisme interne acreditate
(1) Solicitanţii pot recurge la un organism intern acreditat pentru a realiza activităţile de evaluare a conformităţii în scopul aplicării procedurilor stabilite în modulele A1, A2, C1 sau C2 prevăzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE şi modulele CA1 şi CA2 prevăzute în anexa I la Decizia 2010/713/UE. Organismul respectiv este o parte separată şi distinctă a solicitantului în cauză şi nu este implicat în proiectarea, producţia, furnizarea, instalarea, utilizarea sau întreţinerea produselor pe care le evaluează.
(2) Organismul intern acreditat îndeplineşte următoarele cerinţe:
a) este acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008;
b) organismul şi personalul acestuia sunt identificabile din punct de vedere organizaţional şi dispun de metode de raportare în cadrul operatorului economic din care fac parte, care le asigură imparţialitatea şi o demonstrează în faţa organismului naţional de acreditare competent;
c) organismul şi personalul acestuia nu sunt responsabili cu proiectarea, producerea, furnizarea, instalarea, exploatarea sau întreţinerea produselor pe care le evaluează şi nu se angajează în vreo activitate care ar putea intra în conflict cu aprecierea/hotărârea lor independentă sau cu integritatea acestora în ceea ce priveşte activităţile lor de evaluare;
d) organismul prestează servicii exclusiv operatorului economic din care face parte.
(3) Organismele interne acreditate nu se notifică statelor membre sau Comisiei Europene, însă operatorul economic din care fac parte sau organismul naţional de acreditare competent furnizează informaţii cu privire la acreditarea lor Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor la cererea acestuia.
ART. 35
Cererea de notificare
(1) Un organism de evaluare a conformităţii stabilit în România depune o cerere de notificare la Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor.
(2) Această cerere este însoţită de o descriere a activităţilor de evaluare a conformităţii, a modulului sau modulelor de evaluare a conformităţii şi a produsului sau produselor pentru care organismul se consideră a fi competent.
(3) Organismul de evaluare a conformităţii prezintă Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor toate documentele justificative necesare pentru evaluarea, recunoaşterea şi monitorizarea periodică a conformităţii sale cu cerinţele prevăzute la art. 29-31.
ART. 36
Procedura de notificare
(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor notifică numai organismele de evaluare a conformităţii care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 29-31.
(2) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor notifică organismele prevăzute la alin. (1) Comisiei Europene şi celorlalte state membre, prin intermediul instrumentului de notificare electronică dezvoltat şi gestionat de Comisia Europeană.
(3) Notificarea include detalii complete despre activităţile de evaluare a conformităţii, modulul sau modulele de evaluare a conformităţii şi produsul sau produsele în cauză.
(4) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor prezintă Comisiei Europene şi celorlalte state membre documentele justificative care atestă competenţa organismului de evaluare a conformităţii şi măsurile adoptate pentru a se asigura că organismul respectiv va fi monitorizat periodic şi că va îndeplini în continuare cerinţele prevăzute la art. 29-31.
(5) Organismul în cauză poate îndeplini activităţile unui organism notificat numai în cazul în care nu există obiecţii din partea Comisiei Europene sau a celorlalte state membre, transmise în termen de două luni de la notificare.
(6) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor înştiinţează Comisia Europeană şi celelalte state membre cu privire la orice modificări relevante ulterioare aduse notificării.
ART. 37
Modificări ale notificărilor
(1) În cazul în care Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor a constatat sau a fost informat că un organism notificat nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 29-31 sau nu îşi îndeplineşte obligaţiile, acesta restricţionează, suspendă sau retrage notificarea, după caz, în funcţie de gravitatea încălcării cerinţelor sau a neîndeplinirii obligaţiilor. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor informează imediat Comisia Europeană şi celelalte state membre în consecinţă.
(2) În caz de restricţionare, suspendare sau retragere a notificării sau în cazul în care organismul notificat şi-a încetat activitatea, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că dosarele acestui organism sunt prelucrate de un alt organism notificat sau sunt puse, la cerere, la dispoziţia sa.
ART. 38
Contestarea de către Comisia Europeană a competenţei organismelor notificate
(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor prezintă Comisiei Europene, la cerere, toate informaţiile referitoare la temeiul notificării sau la menţinerea competenţei unui organism notificat, în situaţia în care acesta face obiectul unei investigaţii în conformitate cu art. 40 din Directiva (UE) 2016/797.
(2) În cazul în care Comisia Europeană constată că un organism notificat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor nu îndeplineşte/nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a fi notificat, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor adoptă, la solicitarea Comisiei Europene, măsurile corective necesare, inclusiv retragerea notificării, dacă este necesar.
ART. 39
Obligaţii operaţionale ale organismelor notificate
(1) Organismele notificate realizează evaluări ale conformităţii în concordanţă cu procedurile de evaluare a conformităţii prevăzute în S.T.I. relevantă.
(2) Evaluările conformităţii se realizează în mod proporţionat, evitând sarcinile inutile pentru operatorii economici. Organismele notificate îşi desfăşoară activităţile ţinând seama în mod corespunzător de dimensiunea operatorului economic, de sectorul său de activitate, de structura acestuia, de gradul de complexitate al tehnologiei produsului în cauză şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie. Scopul activităţii organismelor notificate îl reprezintă evaluarea conformităţii produsului cu prezenta hotărâre.
(3) În cazul în care constată că producătorul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în S.T.I. relevantă sau în standardele armonizate ori specificaţiile tehnice corespunzătoare, organismul notificat solicită acestuia să ia măsurile corective corespunzătoare şi nu eliberează un certificat de conformitate.
(4) În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformităţii ulterioare eliberării certificatului, un organism notificat constată că un produs nu mai este conform cu S.T.I. relevantă sau cu standardele armonizate ori specificaţiile tehnice corespunzătoare, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare şi suspendă sau retrage certificatul, dacă este necesar.
(5) În cazul în care nu se iau măsuri corective sau acestea nu au efectul cerut, organismul notificat restricţionează, suspendă sau retrage orice certificat, după caz.
ART. 40
Obligaţia organismelor notificate de a furniza informaţii
(1) Organismele notificate informează Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în legătură cu următoarele:
a) orice refuz, restricţie, suspendare sau retragere a unui certificat;
b) orice circumstanţă care afectează domeniul de aplicare şi condiţiile notificării;
c) orice cerere de informaţii pe care au primit-o de la autorităţile de supraveghere a pieţei cu privire la activităţile de evaluare a conformităţii;
d) la cerere, activităţile de evaluare a conformităţii realizate în limita domeniului de aplicare al notificării şi în legătură cu orice altă activitate realizată, inclusiv activităţi transfrontaliere şi subcontractare.
(2) De asemenea, organismele notificate informează Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la orice refuz, restricţie, suspendare sau retragere a unui certificat conform alin. (1) lit. a).
(3) Organismele notificate furnizează celorlalte organisme notificate din Spaţiul Economic European, inclusiv celorlalte organisme notificate din România, care desfăşoară activităţi similare de evaluare a conformităţii ce vizează aceleaşi produse, informaţii relevante privind aspecte legate de rezultate negative şi, la cerere, pozitive ale evaluării conformităţii.
(4) Organismele notificate furnizează Agenţiei certificatele de verificare „CE“ a subsistemelor, certificatele de conformitate „CE“ a elementelor constitutive de interoperabilitate şi certificatele „CE“ de adecvare la utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate.
ART. 41
Schimburile de bune practici
Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor face schimb de bune practici cu autorităţile naţionale ale statelor membre responsabile de politica de notificare, în cadrul organizat de către Comisia Europeană.
ART. 42
Coordonarea organismelor notificate
Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, în cadrul procesului de monitorizare, se asigură că organismele notificate în temeiul prezentei hotărâri participă la activitatea grupului sectorial al organismelor notificate coordonat de Comisia Europeană, în mod direct sau prin reprezentanţi desemnaţi.
ART. 43
Organisme desemnate
(1) Cerinţele privind organismele de evaluare a conformităţii stabilite la art. 29-33 se aplică şi organismelor desemnate în temeiul art. 14 alin. (8), cu excepţia:
a) competenţelor necesare ale personalului său conform art. 31 alin. (1) lit. c), în cazul în care organismul desemnat deţine cunoştinţele şi înţelegerea corespunzătoare cu privire la legislaţia naţională;
b) în ceea ce priveşte documentele care trebuie puse la dispoziţia Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor conform art. 33 alin. (4), organismului desemnat incluzând documentele referitoare la activitatea desfăşurată de filiale sau subcontractanţi în temeiul normelor naţionale relevante.
(2) Obligaţiile operaţionale prevăzute la art. 39 se aplică, de asemenea, organismelor desemnate, cu excepţia cazului în care respectivele obligaţii fac trimitere la normele naţionale în locul S.T.I.
(3) Obligaţia de informare prevăzută la art. 40 alin. (1) se aplică şi organismelor desemnate, care informează Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în consecinţă.
CAP. VII
Registre
ART. 44
Sistemul de numerotare a vehiculelor
(1) În momentul înregistrării în conformitate cu art. 21, fiecărui vehicul i se atribuie un număr european de vehicul, denumit în continuare NEV, de către organismul notificat feroviar român din cadrul Autorităţii Feroviare Române. Fiecare vehicul este marcat cu NEV atribuit.
(2) Specificaţiile privind NEV sunt stabilite în măsurile prevăzute la art. 45 alin. (2), în conformitate cu S.T.I. relevante.
(3) Unui vehicul i se atribuie un NEV doar o singură dată, dacă măsurile prevăzute la art. 45 alin. (2) nu prevăd altfel, în conformitate cu S.T.I. relevante.
(4) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul vehiculelor care circulă sau care sunt destinate să circule dinspre sau înspre ţări terţe vecine României în care ecartamentul este diferit de cel din reţeaua feroviară principală din cadrul Spaţiului Economic European, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate accepta vehiculele identificate în mod clar în conformitate cu un sistem de codificare diferit.
ART. 45
Registrele vehiculelor
(1) La data la care Registrul european al vehiculelor prevăzut la alin. (5) va fi operaţional, organismul notificat feroviar român din cadrul Autorităţii Feroviare Române ţine un registru naţional al vehiculelor. Acest registru:
a) respectă specificaţiile comune prevăzute la alin. (2);
b) este actualizat de către un organism independent de orice operator de transport feroviar;
c) este accesibil autorităţilor naţionale de siguranţă şi organismelor de investigare din statele membre. De asemenea, el este accesibil, în urma oricărei solicitări legitime, organismelor de reglementare din statele membre, Consiliului Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar, Agenţiei, operatorilor de transport feroviar şi administratorilor de infrastructură, precum şi persoanelor sau organizaţiilor care înregistrează vehicule sau care sunt identificate în registru.
(2) Registrul naţional al vehiculelor respectă specificaţiile comune adoptate de Comisia Europeană prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în ceea ce priveşte conţinutul, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de operare, inclusiv modalităţile de efectuare a schimbului de date, şi regulile de introducere şi consultare a datelor.
(3) Registrul naţional al vehiculelor conţine cel puţin următoarele elemente:
a) NEV;
b) trimiteri la declaraţia de verificare „CE“ şi la organismul emitent;
c) trimiteri la registrul european al tipurilor de vehicule autorizate prevăzut la art. 46;
d) identificarea proprietarului şi a deţinătorului vehiculului;
e) restricţii privind utilizarea vehiculului;
f) trimiteri la entitatea responsabilă cu întreţinerea vehiculului.
(4) Organismul notificat feroviar român din cadrul Autorităţii Feroviare Române actualizează registrul cu modificările efectuate de alt stat membru în Registrul naţional al vehiculelor în ceea ce priveşte datele care îl interesează.
(5) Registrul european al vehiculelor încorporează registrele naţionale ale vehiculelor ale statelor membre, pentru a asigura tuturor utilizatorilor o interfaţă armonizată pentru înregistrarea vehiculelor şi gestionarea datelor.
(6) În conformitate cu art. 47 alin. (5) din Directiva (UE) 2016/797, registrul european al vehiculelor este elaborat luându-se în considerare aplicaţiile informatice şi registrele deja create de Agenţie şi de statele membre, cum ar fi Registrul centralizat european virtual al vehiculelor conectat la registrele naţionale ale vehiculelor, şi devine operaţional până la 16 iunie 2021.
(7) Dacă vehiculul a fost înregistrat în România, deţinătorul acestuia declară imediat organismului notificat feroviar român din cadrul Autorităţii Feroviare Române care a înregistrat vehiculul despre orice modificare a datelor introduse în registrele vehiculelor, distrugerea unui vehicul sau decizia sa de a nu mai înregistra un vehicul.
(8) În cazul vehiculelor autorizate pentru prima dată într-o ţară terţă şi utilizate ulterior pe teritoriul României, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română garantează că datele referitoare la vehiculele în cauză, incluzând cel puţin datele referitoare la deţinătorul vehiculului, entitatea responsabilă cu întreţinerea acestuia şi restricţiile privind modul de utilizare a vehiculului, pot fi recuperate prin intermediul unui registru al vehiculelor sau sunt puse la dispoziţie în alt mod, într-un format uşor de citit şi fără întârziere şi în conformitate cu aceleaşi principii nediscriminatorii care se aplică în cazul datelor similare dintr-un registru al vehiculelor.
ART. 46
Registrul european al tipurilor de vehicule autorizate
(1) Un registru european al autorizaţiilor de introducere pe piaţă a tipurilor de vehicule eliberate în conformitate cu art. 23 este creat şi menţinut de Agenţie în conformitate cu art. 48 din Directiva (UE) 2016/797. Acest registru:
a) este public şi accesibil în format electronic;
b) respectă specificaţiile comune prevăzute la alin. (2);
c) este conectat cu registrele relevante ale vehiculelor.
(2) Specificaţiile comune pentru registrul european al tipurilor de vehicule autorizate, adoptate de Comisia Europeană prin intermediul unor acte de punere în aplicare, se referă la conţinutul, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de operare şi regulile de introducere şi consultare a datelor.
(3) Registrul conţine, în cazul fiecărui tip de vehicul, cel puţin următoarele elemente:
a) caracteristicile tehnice, inclusiv cele legate de accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilităţi şi persoanele cu mobilitate redusă, ale tipului de vehicul, astfel cum sunt definite în S.T.I. relevante;
b) denumirea producătorului;
c) datele autorizaţiilor privind zona de utilizare pentru un tip de vehicul, inclusiv orice restricţie sau retragere.
ART. 47
Registrul de infrastructură
(1) Organismul notificat feroviar român din cadrul Autorităţii Feroviare Române publică un registru de infrastructură care să indice valorile parametrilor de reţea ai fiecărui subsistem sau ai fiecărei părţi de subsistem în cauză, astfel cum se prevede în S.T.I. relevante.
(2) Valorile parametrilor înregistrate în registrul de infrastructură se utilizează în combinaţie cu valorile parametrilor înregistrate în autorizaţia de introducere pe piaţă a vehiculului pentru a verifica compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţea.
(3) Registrul de infrastructură poate stipula condiţii de utilizare a instalaţiilor fixe, precum şi alte restricţii.
(4) Organismul notificat feroviar român din cadrul Autorităţii Feroviare Române actualizează registrul de infrastructură în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (5) din Directiva 2016/797.
CAP. VIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 48
Motivare
(1) Orice decizie luată în temeiul prezentei hotărâri privind evaluarea conformităţii sau a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate sau verificarea subsistemelor care formează sistemul feroviar şi orice decizie adoptată în conformitate cu art. 6, 11 şi 16 prevăd în detaliu motivele pe care se întemeiază. Decizia este notificată părţii în cauză în cel mai scurt timp posibil, împreună cu indicarea căilor de atac disponibile în temeiul legislaţiei în vigoare şi a termenelor acordate în care acestea pot fi exercitate.
(2) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor poate solicita Agenţiei informaţii asupra nivelului de interoperabilitate al sistemului feroviar al Spaţiului Economic European în conformitate cu art. 53 alin. (2) din Directiva (UE) 2016/797.
ART. 49
Regimul tranzitoriu pentru utilizarea vehiculelor
(1) Autorizaţiile acordate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 877/2010 privind interoperabilitatea sistemului feroviar, cu modificările ulterioare, inclusiv autorizaţiile emise în temeiul unor acorduri internaţionale, în special RIC (Regolamento Internazionale Carozze) şi RIV (Regolamento Internazionale Veicoli), rămân valabile în conformitate cu condiţiile în care au fost acordate.
(2) Vehiculele autorizate pentru punerea în funcţiune în temeiul alin. (1) primesc o nouă autorizaţie de introducere pe piaţă a unui vehicul pentru a funcţiona în una sau mai multe reţele care nu sunt încă acoperite de autorizaţie. Introducerea pe piaţă în aceste reţele suplimentare este supusă prevederilor art. 20.
ART. 50
Alte dispoziţii tranzitorii
(1) Proiectele pentru care etapa de contractare sau de licitaţie a fost finalizată înainte de 16 iunie 2019 nu fac obiectul preautorizării de către Agenţie, prevăzută la art. 19 din Directiva (UE) 2016/797.
(2) Până la 16 iunie 2031, opţiunile incluse în contractele care au fost semnate înainte de 15 iunie 2016 nu fac obiectul preautorizării de către Agenţie, prevăzută la art. 19 din Directiva (UE) 2016/797, chiar dacă acestea sunt exercitate după 15 iunie 2016.
(3) Înainte de a autoriza punerea în funcţiune a oricărui echipament ERTMS terestru care nu a făcut obiectul preautorizării de către Agenţie, prevăzută la art. 19 din Directiva (UE) 2016/797, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cooperează cu Agenţia pentru a se asigura faptul că soluţiile tehnice sunt pe deplin interoperabile, în conformitate cu art. 30 alin. (3) şi art. 31 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.
(4) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor comunică Comisiei Europene textele principalelor dispoziţii din legislaţia internă pe care le adoptă în domeniul reglementat din prezenta hotărâre.
ART. 51
Abrogare
(1) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 877/2010 privind interoperabilitatea sistemului feroviar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 28 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, cu excepţia anexelor nr. 4, 5, 7 şi 9, care se aplică până la data publicării actelor de punere în aplicare corespunzătoare, stabilite de Comisia Europeană, prevăzute la art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (4), art. 14 alin. (10) şi art. 15 alin. (9) din Directiva (UE) 2016/797.
(2) Ori de câte ori într-un act normativ anterior se face trimitere la Hotărârea Guvernului nr. 877/2010, cu modificările ulterioare, trimiterea se va considera făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta hotărâre.
ART. 52
Anexe
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prezenta hotărâre transpune Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 138 din 26 mai 2016.
PRIM-MINISTRU
LUDOVIC ORBAN
Contrasemnează:
Ministrul transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor,
Lucian Nicolae Bode
Ministrul afacerilor externe,
Bogdan Lucian Aurescu
Ministrul economiei, energiei şi mediului de afaceri,
Virgil-Daniel Popescu
Bucureşti, 4 februarie 2020.
Nr. 108.
ANEXA 1
CERINŢE ESENŢIALE
1. Cerinţe generale
1.1. Siguranţă
1.1.1. Proiectarea, construcţia sau asamblarea, întreţinerea şi supravegherea componentelor critice pentru siguranţă şi, în special, a elementelor implicate în circulaţia trenurilor trebuie să garanteze siguranţa la un nivel care să corespundă obiectivelor fixate pentru reţea, inclusiv pentru situaţii de avarie speciale.
1.1.2. Parametrii implicaţi în contactul roată/şină trebuie să respecte cerinţele de stabilitate necesare pentru garantarea deplasării sigure la viteza maximă autorizată. Parametrii echipamentului de frânare trebuie să garanteze posibilitatea de oprire într-o anumită distanţă de frânare la viteza maximă autorizată.
1.1.3. Componentele folosite trebuie să reziste la solicitările normale sau excepţionale specificate pe timpul duratei lor de funcţionare. Consecinţele în materie de siguranţă ale unor defecţiuni accidentale trebuie limitate prin mijloace corespunzătoare.
1.1.4. Proiectarea instalaţiilor fixe şi a materialului rulant, precum şi alegerea materialelor utilizate trebuie să urmărească limitarea producerii, a propagării şi a efectelor focului şi fumului în caz de incendiu.
1.1.5. Orice dispozitive destinate a fi manevrate de utilizatori trebuie proiectate astfel încât să nu fie afectate funcţionarea sigură a dispozitivelor sau sănătatea şi siguranţa utilizatorilor, în cazul unei utilizări previzibile care nu respectă instrucţiunile afişate.
1.2. Fiabilitate şi disponibilitate
Monitorizarea şi întreţinerea componentelor fixe sau mobile care sunt implicate în circulaţia trenurilor trebuie să fie organizate, efectuate şi cuantificate astfel încât să menţină funcţionarea lor în condiţiile proiectate.
1.3. Sănătate
1.3.1. Materialele susceptibile, din cauza modului de utilizare, să pună în pericol sănătatea persoanelor care au acces la ele nu trebuie utilizate în trenuri şi infrastructuri feroviare.
1.3.2. Aceste materiale trebuie selectate, instalate şi utilizate astfel încât să limiteze emisiile de fumuri sau gaze nocive şi periculoase, în special în caz de incendiu.
1.4. Protecţia mediului
1.4.1. Impactul asupra mediului al constituirii şi funcţionării sistemului feroviar trebuie să fie evaluat şi luat în considerare în etapa de proiectare a sistemului, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene.
1.4.2. Materialele folosite în trenuri şi infrastructuri trebuie să împiedice emisiile de fumuri sau gaze nocive şi periculoase pentru mediu, în special în caz de incendiu.
1.4.3. Materialul rulant şi sistemele de alimentare cu energie trebuie proiectate şi produse astfel încât să fie compatibile din punct de vedere electromagnetic cu instalaţiile, echipamentele şi reţelele publice sau private cu care ar putea să interfereze.
1.4.4. Proiectarea şi exploatarea sistemului feroviar nu trebuie să genereze un nivel inadmisibil de emisii de zgomot în zonele apropiate infrastructurii feroviare, astfel cum este definită la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spaţiul feroviar unic european, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cabina mecanicului de locomotivă.
1.4.5. Funcţionarea sistemului feroviar nu trebuie să provoace un nivel inadmisibil de vibraţii ale solului pentru activităţile şi zonele apropiate infrastructurii, într-un stadiu normal de întreţinere.
1.5. Compatibilitate tehnică
Caracteristicile tehnice ale infrastructurii şi ale instalaţiilor fixe trebuie să fie compatibile între ele şi cu cele ale trenurilor ce urmează a se folosi în sistemul feroviar. Această cerinţă include integrarea în condiţii de siguranţă a subsistemului vehiculului cu infrastructura.
În cazul în care conformitatea cu aceste caracteristici se dovedeşte dificilă pe anumite secţiuni ale reţelei, se pot aplica soluţii temporare, care să asigure compatibilitatea în viitor.
1.6. Accesibilitate
1.6.1. Subsistemele „infrastructură“ şi „material rulant“ trebuie să fie accesibile persoanelor cu dizabilităţi şi persoanelor cu mobilitate redusă pentru a le asigura accesul acestora în condiţii egale cu celelalte persoane, prin prevenirea sau eliminarea barierelor şi prin alte măsuri corespunzătoare. Acestea includ proiectarea, construirea, reînnoirea, modernizarea, întreţinerea şi exploatarea părţilor relevante ale subsistemelor la care publicul are acces.
1.6.2. Subsistemele „operare“ şi „aplicaţii telematice pentru călători“ trebuie să deţină funcţionalitatea necesară facilitării accesului persoanelor cu dizabilităţi şi persoanelor cu mobilitate redusă pentru a le asigura accesul acestora în condiţii egale cu celelalte persoane, prin prevenirea sau eliminarea barierelor şi prin alte măsuri corespunzătoare.
2. Cerinţe specifice fiecărui subsistem
2.1. Infrastructură
2.1.1. Siguranţă
Trebuie adoptate măsuri corespunzătoare pentru a preveni accesul la instalaţii sau pătrunderile neautorizate.
Trebuie adoptate măsuri de limitare a pericolelor la care sunt expuse persoanele, în special la trecerea trenurilor prin staţii de cale ferată.
Infrastructura la care publicul are acces trebuie proiectată şi realizată astfel încât să limiteze orice pericole pentru siguranţa persoanelor - stabilitate, incendiu, acces, evacuare, peroane şi altele asemenea.
Este necesar să se adopte dispoziţii corespunzătoare care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile şi pe viaductele foarte lungi.
2.1.2. Accesibilitate
Subsistemele „infrastructură“ accesibile publicului trebuie să fie accesibile persoanelor cu mobilitate redusă şi persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu pct. 1.6.
2.2. Energie
2.2.1. Siguranţă
Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie trebuie să nu afecteze siguranţa trenurilor şi a persoanelor - utilizatori, personal de exploatare, locuitori din zona limitrofă căii ferate şi terţe părţi.
2.2.2. Protecţia mediului
Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie electrică sau termică nu trebuie să perturbe mediul dincolo de limitele specificate.
2.2.3. Compatibilitate tehnică
Sistemele utilizate pentru alimentarea cu electricitate/energie termică trebuie să permită trenurilor atingerea nivelurilor de performanţă specificate, iar în cazul sistemelor de alimentare cu energie electrică, să fie compatibile cu dispozitivele de captare din dotarea trenurilor.
2.3. Control-comandă şi semnalizare
2.3.1. Siguranţă
Instalaţiile şi procedurile de control-comandă şi semnalizare utilizate trebuie să permită trenurilor să circule la un nivel de siguranţă care să corespundă obiectivelor fixate pentru reţea. Sistemele control-comandă şi semnalizare trebuie să permită în continuare circulaţia, în condiţii de siguranţă, a trenurilor cărora li s-a permis să circule în condiţii de avarie.
2.3.2. Compatibilitate tehnică
Întreaga infrastructură nouă şi întregul material rulant nou, produse sau dezvoltate după adoptarea de sisteme compatibile control-comandă şi semnalizare, trebuie să fie adaptate pentru utilizarea acestor sisteme.
Echipamentul de control-comandă şi semnalizare instalat în cabinele mecanicilor de locomotivă trebuie să permită funcţionarea normală, în condiţiile specificate, pe tot parcursul sistemului feroviar.
2.4. Material rulant
2.4.1. Siguranţă
Structura materialului rulant şi a legăturilor dintre vehicule trebuie să fie proiectată astfel încât să protejeze compartimentele călătorilor şi ale mecanicilor de locomotivă în caz de coliziune sau de deraiere.
Echipamentele electrice trebuie să nu afecteze siguranţa şi funcţionarea instalaţiilor de control-comandă şi semnalizare.
Tehnicile de frânare şi tensiunile exercitate trebuie să fie compatibile cu concepţia şinelor, a lucrărilor de artă şi a sistemelor de semnalizare.
Trebuie adoptate măsuri pentru prevenirea accesului la componentele aflate sub tensiune, pentru a nu periclita siguranţa persoanelor.
În caz de pericol, dispozitivele trebuie să permită călătorilor să informeze mecanicul de locomotivă şi personalul însoţitor să îi contacteze.
Trebuie să se asigure siguranţa călătorilor la urcarea şi la coborârea din trenuri. Uşile de acces trebuie să fie dotate cu un sistem de deschidere şi închidere care să garanteze siguranţa călătorilor.
Trebuie prevăzute şi semnalizate ieşirile de siguranţă.
Este necesar să se adopte dispoziţii corespunzătoare care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile foarte lungi.
Un sistem de iluminare în caz de urgenţă, de intensitate şi durată suficientă este obligatoriu la bordul trenurilor.
Trenurile trebuie să fie dotate cu un sistem de sonorizare care să permită personalului de bord să se adreseze călătorilor.
Călătorilor trebuie să li se furnizeze informaţii detaliate şi uşor de înţeles privind normele aplicabile atât în staţii de cale ferată, cât şi în trenuri.
2.4.2. Fiabilitate şi disponibilitate
Proiectarea echipamentelor esenţiale, a echipamentelor de rulare, tracţiune şi frânare şi a sistemului de control-comandă trebuie să permită, într-o situaţie de avarie specifică, continuarea călătoriei fără consecinţe nefavorabile pentru echipamentele care rămân în funcţiune.
2.4.3. Compatibilitate tehnică
Echipamentul electric trebuie să fie compatibil cu funcţionarea instalaţiilor de control-comandă şi semnalizare.
În cazul tracţiunii electrice, caracteristicile dispozitivelor de captare a curentului trebuie să permită trenurilor să se deplaseze în condiţiile sistemelor de alimentare cu energie ale sistemului feroviar.
Caracteristicile materialului rulant trebuie să permită deplasarea acestuia pe orice linie pe care este prevăzută funcţionarea sa, ţinându-se seama de condiţiile climatice relevante.
2.4.4. Controale
Trenurile trebuie dotate cu un dispozitiv de înregistrare. Datele captate de acest dispozitiv şi prelucrarea informaţiilor trebuie armonizate.
2.4.5. Accesibilitate
Subsistemele „material rulant“ accesibile publicului trebuie să fie accesibile persoanelor cu dizabilităţi şi persoanelor cu mobilitate redusă în conformitate cu pct. 1.6.
2.5. Întreţinere
2.5.1. Sănătate şi securitate
Instalaţiile tehnice şi procedurile folosite în centrele de întreţinere trebuie să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a subsistemului şi să nu constituie un pericol pentru sănătate şi siguranţă.
2.5.2. Protecţia mediului
Instalaţiile tehnice şi procedurile utilizate în centrele de întreţinere nu trebuie să depăşească nivelurile de noxe admisibile pentru mediul înconjurător.
2.5.3. Compatibilitate tehnică
Instalaţiile de întreţinere pentru materialul rulant trebuie să permită realizarea operaţiunilor de siguranţă, sănătate şi confort pentru toate vehiculele pentru care au fost proiectate.
2.6. Operarea şi gestionarea traficului
2.6.1. Siguranţă
Alinierea normelor de funcţionare în reţea şi calificările mecanicilor de locomotivă, ale personalului de bord şi ale personalului din centrele de control trebuie să asigure operarea în condiţii de siguranţă, ţinându-se seama de diferenţa dintre cerinţele serviciilor transfrontaliere şi cele ale serviciilor interne.
Lucrările de întreţinere şi intervalele dintre acestea, formarea şi calificările personalului din centrele de întreţinere şi revizie, precum şi sistemul de asigurare a calităţii adoptat de operatorii respectivi în centrele de întreţinere şi revizie trebuie să asigure un nivel înalt de siguranţă.
2.6.2. Fiabilitate şi disponibilitate
Lucrările de întreţinere şi perioadele de efectuare a acestora, formarea şi calificările personalului din centrele de întreţinere şi revizie, precum şi sistemul de asigurare a calităţii adoptat de operatorii respectivi în centrele de întreţinere şi revizie trebuie să asigure un nivel înalt de fiabilitate şi disponibilitate a sistemului.
2.6.3. Compatibilitate tehnică
Alinierea normelor de exploatare a reţelei şi calificările mecanicilor de locomotivă, ale personalului de bord şi ale impiegaţilor de mişcare trebuie să asigure eficienţa funcţionării în sistemul feroviar, ţinând seama de diferenţa dintre cerinţele serviciilor transfrontaliere şi cele ale serviciilor interne.
2.6.4. Accesibilitate
Trebuie adoptate măsuri pentru a garanta faptul că normele de exploatare prevăd funcţionalitatea necesară pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi şi persoanelor cu mobilitate redusă.
2.7. Aplicaţii telematice pentru serviciile de transport de călători şi de marfă
2.7.1. Compatibilitate tehnică
Cerinţele esenţiale pentru aplicaţiile telematice garantează o calitate minimă a serviciilor de transport de călători şi de marfă, mai ales în ceea ce priveşte compatibilitatea tehnică. Trebuie adoptate măsuri pentru a asigura ca bazele de date, programele informatice şi protocoalele de comunicare a datelor să fie realizate într-un mod care să permită schimbul de date la nivel maxim între diferitele aplicaţii şi diferiţii operatori, excluzând datele comerciale confidenţiale, precum şi facilitarea accesului la informaţii pentru utilizatori.
2.7.2. Fiabilitate şi disponibilitate
Metodele de utilizare, gestionare, actualizare şi întreţinere a acestor baze de date, programe informatice şi protocoale de comunicare a datelor trebuie să garanteze eficienţa acestor sisteme şi calitatea serviciilor.
2.7.3. Sănătate
Interfeţele dintre aceste sisteme şi utilizatori trebuie să fie în concordanţă cu normele minime privind ergonomia şi protecţia sănătăţii.
2.7.4. Siguranţă
Pentru stocarea sau transmiterea informaţiilor privind siguranţa trebuie asigurate niveluri corespunzătoare de integritate şi fiabilitate.
2.7.5. Accesibilitate
Trebuie adoptate măsuri pentru a garanta faptul că subsistemele „aplicaţii telematice pentru călători“ prevăd funcţionalitatea necesară pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi şi persoanelor cu mobilitate redusă.
ANEXA 2
ELEMENTELE SISTEMULUI FEROVIAR
1. Reţeaua
În sensul prezentei hotărâri, reţeaua feroviară include următoarele elemente:
a) linii special construite pentru mare viteză, echipate pentru viteze în general egale cu sau mai mari de 250 km/h;
b) linii special modernizate pentru mare viteză, echipate pentru viteze de ordinul a 200 km/h;
c) linii special modernizate pentru mare viteză, care au caracteristici speciale din cauza constrângerilor de ordin topografic, de relief sau de sistematizare urbană, la care viteza trebuie adaptată fiecărui caz în parte. Această categorie include liniile de interconectare între reţelele de mare viteză şi cele convenţionale, liniile din staţii, liniile de acces către terminale, depouri şi altele asemenea pe care materialul rulant „de mare viteză“ circulă cu viteza convenţională;
d) linii convenţionale destinate serviciilor de transport de călători;
e) linii convenţionale destinate traficului mixt - călători şi marfă;
f) linii convenţionale destinate serviciilor de transport de marfă;
g) noduri de călători;
h) noduri de marfă, inclusiv terminale intermodale;
i) linii de legătură între elementele de mai sus.
Această reţea include sisteme de management al traficului, de localizare şi navigaţie, instalaţiile tehnice pentru prelucrarea datelor şi telecomunicaţiile destinate serviciilor de transport de călători pe distanţe mari şi serviciilor de transport de marfă în cadrul reţelei, în vederea garantării unei exploatări sigure şi armonioase a reţelei, precum şi a unui management eficient al traficului.
2. Vehicule
În sensul prezentei hotărâri, vehiculele cuprind toate vehiculele apte să circule pe întreaga reţea feroviară sau pe o parte a acesteia, respectiv:
a) locomotivele şi materialul rulant pentru trenurile de călători, inclusiv unităţile de tracţiune termică sau electrică, trenurile de călători autopropulsate cu motoare termice sau electrice şi vagoanele de călători;
b) vagoanele de marfă, inclusiv vehiculele cu platformă joasă destinate întregii reţele şi vehiculele destinate transportului de camioane;
c) vehiculele speciale, precum maşinile de cale şi altele asemenea.
Această listă de vehicule le include şi pe cele special concepute să funcţioneze pe diferite linii de mare viteză, astfel cum sunt descrise la pct. 1.
ANEXA 3
SUBSISTEME
1. Lista subsistemelor
În sensul prezentei hotărâri, sistemul care constituie sistemul feroviar poate fi divizat în următoarele subsisteme:
a) din domeniul structural: infrastructură, energie, control-comandă şi semnalizare terestre, control-comandă şi semnalizare la bord şi material rulant;
b) din domeniul funcţional: operare şi gestionare a traficului, întreţinere şi aplicaţii telematice pentru serviciile de transport de călători şi de marfă.
2. Descrierea subsistemelor
Pentru fiecare subsistem sau parte a unui subsistem, lista elementelor constitutive şi a aspectelor referitoare la interoperabilitate este propusă de Agenţie în momentul elaborării proiectului de S.T.I. relevantă. Fără a aduce atingere determinării aspectelor şi elementelor constitutive referitoare la interoperabilitate sau ordinii în care acestea vor face obiectul S.T.I., subsistemele includ:
2.1. Infrastructură
Linia de cale ferată, macazurile, trecerile de nivel, lucrările de artă - poduri, tuneluri şi altele asemenea, elementele staţiilor de cale ferată care au legătură cu transportul feroviar - inclusiv intrările, peroanele, zonele de acces, spaţiile de servicii, toaletele şi sistemele de informare, precum şi caracteristicile lor de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi şi persoanele cu mobilitate redusă, echipamentele de siguranţă şi de protecţie
2.2. Energie
Sistemul de electrificare, inclusiv liniile aeriene şi componentele terestre ale sistemului de măsurare a consumului de energie electrică, precum şi sistemul de tarifare
2.3. Control-comandă şi semnalizare terestre
Toate echipamentele terestre necesare pentru a asigura siguranţa şi pentru a comanda şi controla mişcările trenurilor autorizate să circule în reţea
2.4. Control-comandă şi semnalizare la bord
Toate echipamentele de bord necesare pentru a asigura siguranţa şi pentru a comanda şi controla mişcările trenurilor autorizate să circule în reţea
2.5. Operarea şi gestionarea traficului
Procedurile şi echipamentele asociate care permit operarea coerentă a diferitelor subsisteme structurale, atât în cursul unei operări normale, cât şi al unei operări în condiţii de avarie, incluzând, în special, compunerea şi conducerea trenurilor, planificarea şi gestionarea traficului
Calificările profesionale care pot fi necesare pentru efectuarea oricărui tip de serviciu feroviar
2.6. Aplicaţii telematice
În conformitate cu anexa nr. 1, acest subsistem cuprinde două elemente:
a) aplicaţii pentru serviciile de transport de călători, incluzând sistemele care oferă călătorilor informaţii înaintea şi în cursul călătoriei, sistemele de rezervare şi plată, gestionarea bagajelor şi gestionarea legăturilor între trenuri şi cu alte moduri de transport;
b) aplicaţii pentru servicii de transport de marfă, incluzând sistemele de informare - monitorizarea în timp real a mărfurilor şi a trenurilor, sistemele de selectare şi de alocare, sistemele de rezervare, plată şi facturare, gestionarea legăturilor cu alte moduri de transport şi eliberarea documentelor electronice însoţitoare.
2.7. Material rulant
Structură, sistem de comandă şi control pentru toate echipamentele trenului, dispozitive de captare a curentului electric, unităţi de tracţiune şi de transformare a energiei, echipamente de bord pentru măsurarea consumului de energie electrică şi pentru tarifare, mecanisme de frânare, cuplare şi rulare - boghiuri, osii şi altele asemenea, şi suspensii, uşi, interfeţe om/maşină - mecanic, personal de bord şi călători, incluzând caracteristicile de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi şi persoanele cu mobilitate redusă, dispozitive de siguranţă pasive sau active şi dispozitive necesare pentru asigurarea sănătăţii călătorilor şi a personalului de bord
2.8. Întreţinere
Procedurile, echipamentele asociate, centrele logistice pentru lucrări de întreţinere şi componente de rezervă care efectuează întreţinerea corectivă şi preventivă obligatorie pentru asigurarea interoperabilităţii sistemului feroviar şi garantarea performanţelor cerute
ANEXA 4
Procedura de verificare „CE“ a subsistemelor
1. Principii generale
Verificare „CE“ înseamnă o procedură efectuată de solicitant conform art. 14 pentru a demonstra că cerinţele din legislaţia relevantă a Uniunii Europene şi orice norme naţionale relevante referitoare la un subsistem au fost respectate şi că subsistemul poate fi autorizat pentru punerea în funcţiune.
2. Certificatul de verificare eliberat de un organism notificat
2.1. Introducere
În sensul prezentei hotărâri, verificarea prin trimitere la S.T.I. este procedura prin care un organism notificat verifică şi certifică faptul că subsistemul respectă S.T.I. relevante.
Această dispoziţie nu afectează obligaţiile solicitantului de a respecta celelalte acte juridice ale Uniunii Europene aplicabile şi orice verificări ale organismelor de evaluare cerute de alte norme.
2.2. Declaraţia intermediară de verificare - DIV
2.2.1. Principii
La cererea solicitantului, verificările pot fi efectuate pentru părţi ale unui subsistem sau pot fi limitate la anumite etape ale procedurii de verificare. În aceste cazuri, rezultatele verificării pot fi consemnate într-o „Declaraţie intermediară de verificare“ - DIV eliberată de organismul notificat ales de solicitant. DIV trebuie să facă trimitere la S.T.I. în raport cu care a fost evaluată conformitatea.
2.2.2. Părţile subsistemului
Solicitantul poate cere o DIV pentru orice parte rezultată în urma deciziei sale de a diviza subsistemul. Fiecare parte este verificată în fiecare dintre etapele prevăzute la pct. 2.2.3.
2.2.3. Etapele procedurii de verificare
Subsistemul sau anumite părţi ale subsistemului sunt verificate în fiecare dintre următoarele etape:
a) proiectarea generală;
b) producţia: construcţia, incluzând, în special, activităţile de construcţii civile, fabricarea, asamblarea elementelor constitutive şi reglajele generale;
c) testarea finală.
Solicitantul poate cere o DIV pentru etapa de proiectare, inclusiv pentru testele de tip, şi pentru etapa de producţie pentru întregul subsistem sau pentru orice parte rezultată în urma deciziei solicitantului de a diviza subsistemul conform pct. 2.2.2.
2.3. Certificatul de verificare
2.3.1. Organismele notificate responsabile pentru verificare evaluează proiectarea, producţia şi testarea finală a subsistemului şi întocmesc certificatul de verificare destinat solicitantului, care, la rândul său, întocmeşte declaraţia de verificare „CE“. Certificatul de verificare trebuie să facă trimitere la S.T.I. în raport cu care a fost evaluată conformitatea.
În cazul în care un subsistem nu a fost evaluat în ceea ce priveşte conformitatea sa cu toate S.T.I. relevante - de exemplu, în cazul unei derogări, al aplicării parţiale a S.T.I. din motive de adaptare sau de reînnoire, al unei perioade de tranziţie pentru o S.T.I. sau într-un caz specific, certificatul de verificare face trimitere în mod precis la S.T.I. sau la părţile acestora pentru care conformitatea nu a fost examinată de către organismul notificat în cursul procedurii de verificare.
2.3.2. Dacă au fost eliberate DIV, organismul notificat responsabil pentru verificarea subsistemului ţine seama de acestea şi, înainte de eliberarea certificatului de verificare, verifică:
a) dacă DIV acoperă în mod corect cerinţele relevante ale S.T.I.;
b) toate aspectele care nu sunt acoperite de DIV;
c) testarea finală a subsistemului în ansamblul său.
2.3.3. În cazul unei modificări a unui subsistem acoperit deja de un certificat de verificare, organismul notificat efectuează numai acele examinări şi teste care sunt relevante şi necesare, adică evaluarea va viza doar acele părţi ale subsistemului care s-au modificat şi interfeţele lor cu părţile nemodificate ale subsistemului.
2.3.4. Fiecare organism notificat implicat în verificarea unui subsistem întocmeşte un dosar care acoperă sfera activităţilor sale.
2.4. Dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia de verificare „CE“
Dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia de verificare „CE“ trebuie să fie întocmit de solicitant şi trebuie să conţină următoarele:
a) caracteristicile tehnice legate de proiect, inclusiv planuri generale şi detaliate privind execuţia, scheme electrice şi hidraulice, scheme ale circuitelor de control, descrierea sistemelor automate şi de procesare a datelor la un nivel de detaliere suficient pentru a documenta verificarea efectuată a conformităţii, documentaţia privind exploatarea şi întreţinerea şi altele asemenea, relevante pentru subsistemul respectiv;
b) lista elementelor constitutive de interoperabilitate prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. d), care sunt încorporate în subsistem;
c) dosarele prevăzute la pct. 2.3.4, întocmite de fiecare dintre organismele notificate implicate în verificarea subsistemului, care trebuie să cuprindă:
- copii ale declaraţiilor de verificare „CE“ şi, dacă este cazul, ale declaraţiilor de adecvare „CE“ pentru utilizare întocmite pentru elementele constitutive de interoperabilitate prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. d) însoţite, după caz, de note de calcul corespunzătoare şi de o copie a înregistrărilor testelor şi a examinărilor efectuate de organismele notificate în baza specificaţiilor tehnice comune;
– DIV care însoţesc certificatul de verificare, dacă sunt disponibile, inclusiv rezultatul verificării efectuate de organismul notificat cu privire la valabilitatea acestora;
– certificatul de verificare, însoţit de notele de calcul corespunzătoare şi semnat de organismul notificat responsabil pentru verificare, în care se declară faptul că subsistemul îndeplineşte cerinţele S.T.I. relevante şi se menţionează orice rezerve formulate în cursul desfăşurării activităţilor şi care nu au fost retrase; certificatul de verificare trebuie să fie însoţit şi de rapoartele de inspecţie şi de audit întocmite de acelaşi organism în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute la pct. 2.5.2 şi 2.5.3;
d) certificatele de verificare eliberate în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii Europene;
e) în cazul în care este necesară verificarea integrării în siguranţă în conformitate cu art. 17 alin. (4) lit. c) şi art. 20 alin. (5) lit. c), dosarul tehnic relevant include raportul/rapoartele evaluatorilor referitor la metodele comune de siguranţă privind evaluarea riscului prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2019 privind siguranţa feroviară.
2.5. Supravegherea de către organismele notificate
2.5.1. Organismul notificat responsabil pentru verificarea producţiei trebuie să aibă acces permanent în şantierele de construcţii, în atelierele de producţie, în depozite şi, dacă este cazul, la instalaţiile de prefabricare sau de testare şi, în general, în toate incintele în care consideră că îi este necesar accesul pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. Organismul notificat trebuie să primească de la solicitant toate documentele necesare în acest scop şi, în special, planurile de implementare şi documentaţia tehnică referitoare la subsistem.
2.5.2. Organismul notificat responsabil pentru verificarea implementării trebuie să efectueze periodic audituri în vederea confirmării respectării S.T.I. relevante. Acest organism trebuie să furnizeze persoanelor responsabile de implementare un raport de audit. Prezenţa acestuia poate fi necesară în anumite etape ale lucrărilor de construcţie.
2.5.3. În plus, organismul notificat poate efectua vizite inopinate pe şantiere sau în atelierele de producţie. Cu ocazia unor astfel de vizite, organismul notificat poate efectua audituri complete sau parţiale. Organismul respectiv trebuie să furnizeze persoanelor responsabile de implementare un raport de inspecţie şi, dacă este cazul, un raport de audit.
2.5.4. Organismul notificat trebuie să fie în măsură să monitorizeze un subsistem pe care este montat un element constitutiv de interoperabilitate pentru a evalua, în situaţia în care S.T.I. corespunzătoare o cere, adecvarea acestuia pentru utilizare în domeniul feroviar căruia îi este destinat.
2.6. Transmitere
O copie a dosarului tehnic care însoţeşte declaraţia de verificare „CE“ trebuie să fie păstrată de solicitant pe toată durata de funcţionare a subsistemului. Acest dosar trebuie să fie transmis oricărui stat membru sau Agenţiei, la cerere.
Documentaţia întocmită pentru o cerere de autorizare a punerii în funcţiune se transmite autorităţii naţionale de siguranţă din statul membru al Uniunii Europene căreia i se solicită autorizarea. Autoritatea naţională de siguranţă sau Agenţia poate cere ca o parte dintre documentele transmise împreună cu autorizaţia sau părţi din acestea să fie traduse în propria sa limbă.
2.7. Publicare
Fiecare organism notificat trebuie să publice periodic informaţii relevante cu privire la:
a) cererile de verificare şi DIV primite;
b) cererile de evaluare a conformităţii şi a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate;
c) DIV eliberate sau refuzate;
d) certificatele de verificare „CE“ şi certificatele de adecvare pentru utilizare „CE“ eliberate sau refuzate;
e) certificatele de verificare eliberate sau refuzate.
2.8. Limba
Dosarele şi corespondenţa referitoare la procedurile de verificare „CE“ trebuie redactate într-o limbă oficială a Uniunii Europene şi a statului membru în care este stabilit solicitantul sau într-o limbă oficială a Uniunii Europene acceptată de solicitant.
3. Certificatul de verificare eliberat de un organism desemnat
3.1. Introducere
În cazul în care se aplică norme naţionale, verificarea include o procedură prin care organismul desemnat în temeiul art. 14 alin. (8) verifică şi certifică faptul că subsistemul este conform cu normele naţionale notificate în conformitate cu art. 13, pentru fiecare stat membru în care se are în vedere autorizarea punerii în funcţiune a subsistemului.
3.2. Certificatul de verificare
Organismul desemnat întocmeşte certificatul de verificare destinat solicitantului.
Certificatul conţine o trimitere precisă la norma/normele naţională/naţionale a cărei/căror conformitate a fost examinată de organismul desemnat în procesul de verificare.
În cazul normelor naţionale referitoare la subsistemele care compun un vehicul, organismul desemnat împarte certificatul în două părţi: o parte care cuprinde trimiterile la acele norme naţionale care se referă strict la compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua în cauză şi o parte pentru toate celelalte norme naţionale.
3.3. Dosarul
Dosarul întocmit de organismul desemnat şi care însoţeşte certificatul de verificare în cazul normelor naţionale trebuie să fie inclus în dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia de verificare „CE“, prevăzut la pct. 2.4, şi să conţină datele tehnice relevante pentru evaluarea conformităţii subsistemului cu normele naţionale în cauză.
3.4. Limba
Dosarele şi corespondenţa referitoare la procedurile de verificare trebuie redactate într-o limbă oficială a Uniunii Europene şi a statului membru în care este stabilit solicitantul sau într-o limbă oficială a Uniunii Europene acceptată de solicitant.
4. Verificarea unor părţi ale subsistemelor în conformitate cu art. 14 alin. (7) În cazul în care se eliberează un certificat de verificare pentru anumite părţi ale unui subsistem, dispoziţiile prezentei anexe se aplică mutatis mutandis părţilor în cauză.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
