Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 1.093 din 16 august 2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
EMITENT: Guvernul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 484 din 11 mai 2021
*) Republicată în temeiul art. IV alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 53/2021 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 2 martie 2021, dându-se textelor o nouă numerotare;
Hotărârea Guvernului nr. 1.093/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 6 septembrie 2006 şi ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
- Hotărârea Guvernului nr. 1/2012 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, precum şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă şi a Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2012;
– Hotărârea Guvernului nr. 359/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015;
– Hotărârea Guvernului nr. 157/2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 4 martie 2020.
CAP. I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Obiectul de reglementare
ART. 1
(1) Prevederile prezentei hotărâri au ca obiect de reglementare protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil să apară prin expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
(2) Prevederile prezentei hotărâri constituie cerinţe minime în acest domeniu.
(3) Valorile limită stabilite de prezenta hotărâre reprezintă valorile maxime admise până la care lucrătorii pot fi expuşi în muncă.
ART. 2
Prezenta hotărâre nu se aplică lucrătorilor expuşi numai la radiaţii ionizante reglementate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
ART. 3
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 1 alin. (1), fiind completată cu dispoziţiile prezentei hotărâri.
ART. 4
În ceea ce priveşte azbestul, care face obiectul Hotărârii Guvernului nr. 1.875/2005 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor faţă de riscurile datorate expunerii la azbest, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică atunci când sunt mai favorabile sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.
SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii. Domeniul de aplicare - determinarea şi evaluarea riscurilor
ART. 5
Pentru aplicarea prezentei hotărâri termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. agent cancerigen:
a) o substanţă sau un amestec care îndeplineşte criteriile de clasificare ca agent cancerigen din categoriile 1A sau 1B prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 353 din 31 decembrie 2008, aşa cum a fost modificat prin amendamentele sale, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.272/2008;
b) o substanţă, un amestec sau un proces menţionat în anexa nr. 1, precum şi o substanţă sau un amestec care este degajat printr-un proces menţionat în anexa respectivă;
2. agent mutagen - o substanţă sau un amestec care îndeplineşte criteriile de clasificare ca agent mutagen asupra celulelor germinale, categoriile 1A sau 1B, prevăzute în anexa I la Regulamentul nr. 1.272/2008;
3. valoare limită - cu excepţia cazului în care se prevede altfel, limita mediei ponderate în timp a concentraţiei agentului cancerigen sau mutagen în aer în zona de respiraţie a lucrătorului, pe o perioadă de referinţă specificată în prezenta hotărâre;
4. substanţă - termen definit potrivit prevederilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1.272/2008;
5. amestec - termen definit potrivit prevederilor art. 2 pct. 8 din Regulamentul nr. 1.272/2008;
6. zonă de respiraţie a lucrătorului - zona de formă emisferică, situată la nivelul feţei lucrătorului, având raza de 0,3 m, măsuraţi de la mijlocul unei linii imaginare ce uneşte urechile.
ART. 6
(1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricărei activităţi în care lucrătorii sunt sau pot fi expuşi, ca urmare a muncii lor, la agenţi cancerigeni sau mutageni.
(2) În cazul oricărei activităţi susceptibile să prezinte pentru lucrători un risc de expunere la agenţi cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat să determine natura, gradul şi durata de expunere a lucrătorilor, pentru a face posibilă evaluarea oricărui risc pentru sănătatea şi securitatea lor, precum şi stabilirea măsurilor care trebuie luate.
(3) Angajatorul este obligat să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi în mod obligatoriu la orice modificare a condiţiilor de muncă prin care poate fi influenţată expunerea lucrătorilor la agenţi cancerigeni sau mutageni.
(4) Angajatorul este obligat să furnizeze inspectoratului teritorial de muncă şi/sau direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, la cererea acestora, elementele care au servit la evaluarea prevăzută la alin. (2).
ART. 7
La evaluarea riscului trebuie luate în considerare toate căile de pătrundere în organism a agentului cancerigen sau mutagen, cum ar fi absorbţia transcutanată şi/sau percutanată.
ART. 8
În situaţia în care se efectuează evaluarea prevăzută la art. 6 alin. (2), angajatorii trebuie să acorde o atenţie deosebită tuturor eventualelor efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor cu sensibilitate specială şi trebuie să ia în considerare, printre altele, faptul că este preferabil să nu angajeze/repartizeze astfel de lucrători în zonele în care pot intra în contact cu agenţi cancerigeni sau mutageni.
CAP. II
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Reducerea utilizării şi înlocuirea agenţilor cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
ART. 9
Angajatorul trebuie să reducă utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de muncă, dacă este posibil din punct de vedere tehnic, în special prin înlocuirea sa cu o substanţă, amestec sau proces, care, în condiţii de utilizare, nu este periculos ori este mai puţin periculos pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor, după caz.
ART. 10
La cererea inspectoratului teritorial de muncă şi/sau a direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, angajatorul comunică acestora rezultatul acţiunilor sale.
SECŢIUNEA a 2-a
Prevenirea şi reducerea expunerii la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
ART. 11
Expunerea nu trebuie să se realizeze în situaţia în care s-a depăşit valoarea limită a agentului cancerigen sau mutagen prevăzută de prezenta hotărâre ori de Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008, după caz.
ART. 12
(1) Expunerea lucrătorilor trebuie evitată dacă rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor.
(2) Dacă din punct de vedere tehnic nu este posibilă înlocuirea agentului cancerigen sau mutagen printr-o substanţă, amestec sau proces, care, în condiţii de utilizare, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătate şi securitate, angajatorul trebuie să ia măsuri ca agentul cancerigen sau mutagen să fie, atât cât este posibil din punct de vedere tehnic, produs ori utilizat într-un sistem închis.
(3) Dacă aplicarea unui sistem închis nu este posibilă, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca expunerea lucrătorilor să fie redusă la nivelul cel mai scăzut posibil din punct de vedere tehnic.
(4) În toate cazurile în care se utilizează un agent cancerigen sau mutagen, angajatorul este obligat să ia următoarele măsuri:
a) limitarea cantităţilor agentului cancerigen sau mutagen la locul de muncă;
b) limitarea numărului de lucrători expuşi sau susceptibil a fi expuşi, la nivelul cel mai scăzut posibil;
c) proiectarea unui proces de muncă şi a unor măsuri tehnice de control prin care să se evite sau să se reducă la minimum degajarea de agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;
d) evacuarea agenţilor cancerigeni sau mutageni la sursă, prin ventilaţie adecvată, locală (exhaustare) sau generală, şi compatibilă cu necesitatea de a proteja sănătatea umană şi mediul înconjurător;
e) utilizarea metodelor de măsurare adecvate existente pentru agenţii cancerigeni sau mutageni, în special pentru detectarea din timp a expunerilor anormale rezultate dintr-un eveniment neprevăzut sau dintr-un accident;
f) aplicarea unor proceduri şi metode de muncă adecvate;
g) asigurarea măsurilor de protecţie colectivă şi/sau, în cazul în care expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace, a măsurilor de protecţie individuală;
h) aplicarea unor măsuri de igienă, în special curăţarea cu regularitate a pardoselilor, pereţilor şi a altor suprafeţe;
i) informarea lucrătorilor;
j) delimitarea zonelor de risc şi utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate, inclusiv a indicatorului „Fumatul interzis“, în zonele în care lucrătorii sunt sau pot fi expuşi la agenţi cancerigeni sau mutageni;
k) elaborarea unor planuri de măsuri pentru situaţiile de urgenţă în care ar putea să se producă expuneri anormal de ridicate;
l) asigurarea unor mijloace care să permită depozitarea, manipularea şi transportul fără risc al agenţilor cancerigeni sau mutageni, în special prin utilizarea de recipiente ermetice şi etichetate clar şi vizibil;
m) asigurarea unor mijloace care să permită colectarea, depozitarea şi evacuarea în siguranţă a deşeurilor de către lucrători, inclusiv utilizarea recipientelor ermetice şi etichetate clar şi vizibil.
SECŢIUNEA a 3-a
Informarea autorităţilor competente
ART. 13
Dacă rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază existenţa unui risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţie inspectoratului teritorial de muncă şi/sau direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, la cererea acestora, informaţii corespunzătoare.
ART. 14
Informaţiile prevăzute la art. 13 se referă la:
a) activităţile desfăşurate şi/sau procesele industriale folosite, inclusiv motivele pentru care se utilizează agenţi cancerigeni sau mutageni;
b) cantităţile fabricate sau utilizate de substanţe ori amestecuri care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni;
c) numărul lucrătorilor expuşi;
d) măsurile de prevenire luate;
e) tipul echipamentului de protecţie utilizat;
f) natura şi gradul expunerii;
g) cazurile de înlocuire a agenţilor cancerigeni sau mutageni.
SECŢIUNEA a 4-a
Expunerea imprevizibilă şi expunerea previzibilă. Accesul în zonele de risc
ART. 15
(1) În cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormală a lucrătorilor, angajatorul trebuie să îi informeze pe aceştia.
(2) Până la normalizarea situaţiei şi eliminarea cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:
a) să dispună ca în zona afectată să lucreze numai lucrătorii care sunt indispensabili pentru executarea reparaţiilor sau a altor lucrări necesare;
b) să doteze lucrătorii implicaţi cu echipament individual de protecţie, inclusiv cu echipament pentru protecţia respiratorie; expunerea nu trebuie să fie permanentă şi trebuie limitată la strictul necesar pentru fiecare lucrător;
c) să nu permită ca lucrători neprotejaţi să lucreze în zona afectată.
(3) Lucrătorii implicaţi trebuie să poarte echipamentul individual de protecţie şi de lucru cu care au fost dotaţi.
ART. 16
(1) Pentru anumite activităţi, cum este întreţinerea, pentru care este previzibilă posibilitatea unei creşteri semnificative a expunerii şi în privinţa cărora au fost deja epuizate toate posibilităţile de a lua alte măsuri tehnice de prevenire în scopul limitării acestei expuneri a lucrătorilor, angajatorul trebuie să stabilească, după consultarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor din întreprindere ori unitate, fără a afecta responsabilitatea angajatorului, măsurile necesare pentru a reduce durata expunerii lucrătorilor la minimum posibil şi pentru a asigura protecţia lor în timpul acestor activităţi.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) angajatorul trebuie să pună la dispoziţie lucrătorilor implicaţi echipament individual de protecţie, inclusiv echipament pentru protecţia respiratorie. Lucrătorii implicaţi trebuie să poarte echipamentul individual de protecţie pe toată durata în care persistă expunerea anormală.
(3) Pentru activităţile prevăzute la alin. (1) expunerea lucrătorilor nu trebuie să fie permanentă şi trebuie limitată strict la minimum necesar pentru fiecare lucrător.
ART. 17
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare adecvate pentru delimitarea clară şi semnalizarea zonelor în care se desfăşoară activităţile prevăzute la art. 16 alin. (1) sau pentru a preîntâmpina prin alte mijloace accesul persoanelor neautorizate în astfel de zone.
ART. 18
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca accesul în zone în care se desfăşoară activităţi pentru care rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor să fie permis numai lucrătorilor care, prin natura muncii sau a funcţiei lor, e necesar să fie prezenţi în interiorul zonei.
SECŢIUNEA a 5-a
Măsuri de igienă şi de protecţie individuală
ART. 19
Angajatorul este obligat ca, pentru orice activitate în care există risc de contaminare cu agenţi cancerigeni sau mutageni, să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că:
a) lucrătorii nu mănâncă, nu beau şi nu fumează în zonele de lucru în care există riscul contaminării cu agenţi cancerigeni sau mutageni;
b) lucrătorii sunt dotaţi cu echipament individual de protecţie adecvat sau alt echipament special adecvat;
c) sunt prevăzute locuri special amenajate pentru depozitarea separată a echipamentului individual de protecţie sau a echipamentului special, pe de o parte, de îmbrăcămintea de stradă, pe de altă parte;
d) lucrătorii au la dispoziţie grupuri sanitare şi duşuri, suficiente şi adecvate;
e) echipamentul individual de protecţie este depozitat corect în locuri bine stabilite şi este verificat şi curăţat dacă este posibil înainte şi obligatoriu după fiecare utilizare;
f) echipamentul individual de protecţie cu deficienţe este reparat sau înlocuit înainte de următoarea utilizare.
ART. 20
Lucrătorii nu trebuie să suporte costul măsurilor prevăzute la art. 19.
SECŢIUNEA a 6-a
Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 21
(1) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere sau unitate să primească o instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate cunoştinţele disponibile, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni, referitoare la:
a) riscurile potenţiale pentru sănătate, inclusiv riscurile suplimentare cauzate de consumul de tutun;
b) măsurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii;
c) cerinţele de igienă;
d) purtarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie;
e) măsurile pe care trebuie să le ia lucrătorii, în special personalul de intervenţie, în cazul producerii unor incidente şi pentru prevenirea incidentelor.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată la evoluţia riscurilor şi la apariţia unor riscuri noi;
b) repetată periodic, dacă este necesar.
ART. 22
Angajatorul trebuie să informeze lucrătorii cu privire la instalaţiile şi recipientele lor auxiliare care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni, să vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje şi instalaţii să fie etichetate clar şi lizibil şi să expună semnele de avertizare în mod cât mai vizibil.
ART. 23
(1) Pentru informarea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca:
a) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din întreprindere sau unitate să poată controla dacă prevederile prezentei hotărâri se aplică ori să se poată implica în aplicarea lor;
b) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din întreprindere ori unitate să fie informaţi cât mai repede posibil asupra unei expuneri anormale, inclusiv expunerile prevăzute la art. 16, asupra cauzelor acestora şi asupra măsurilor luate sau care trebuie luate pentru remedierea situaţiei;
c) să păstreze o listă nominală actualizată a lucrătorilor implicaţi în activităţile pentru care rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu precizarea expunerii la care ei au fost supuşi, dacă această informaţie este disponibilă;
d) medicul de medicina muncii şi/sau medicul de medicină generală/medicină de familie, conform legii, inspectoratul teritorial de muncă şi/sau direcţia de sănătate publică judeţeană ori a municipiului Bucureşti, precum şi orice altă persoană responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă să aibă acces la lista prevăzută la lit. c);
e) fiecare lucrător să aibă acces la informaţiile conţinute în listă care îl privesc personal;
f) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din întreprindere ori unitate să aibă acces la informaţii colective care nu conţin nominalizări de persoane.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din unitate trebuie să poată controla ori să se poată implica în aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, în special cu privire la:
a) consecinţele pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor legate de alegerea, purtarea şi utilizarea îmbrăcămintei sau a echipamentului individual de protecţie, fără a afecta responsabilitatea angajatorului pentru stabilirea eficacităţii îmbrăcămintei ori a echipamentului de protecţie;
b) măsurile stabilite de angajator şi la care se face referire în art. 16 alin. (1), fără a afecta responsabilitatea angajatorului de a stabili astfel de măsuri.
ART. 24
Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor acestora la procesul de stabilire a măsurilor privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea acestora la acţiunea agenţilor cancerigeni ori mutageni în timpul activităţii desfăşurate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. III
Dispoziţii referitoare la supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor
SECŢIUNEA 1
Supravegherea medicală
ART. 25
(1) Măsurile pentru supravegherea medicală a lucrătorilor pentru care rezultatul evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor se stabilesc în concordanţă cu reglementările Ministerului Sănătăţii.
(2) Măsurile pentru supravegherea medicală a lucrătorilor, stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), se asigură de către angajator astfel încât fiecare lucrător care desfăşoară activităţi cu risc pentru securitatea şi/sau sănătatea sa la locul de muncă să fie supus unei supravegheri medicale, atât:
a) înainte de expunerea sa la acţiunea agenţilor cancerigeni şi/sau mutageni,
cât şi:
b) la intervale de timp regulate, după expunerea sa la acţiunea agenţilor cancerigeni şi/sau mutageni.
(3) Toate aceste măsuri de supraveghere medicală a lucrătorilor sunt concepute astfel încât să fie posibilă aplicarea directă a măsurilor specifice de igienă individuală şi de medicina muncii.
(4) Dacă se constată că un lucrător prezintă manifestări clinice susceptibile a fi rezultatul expunerii la agenţi cancerigeni sau mutageni, medicul de medicina muncii poate solicita ca şi alţi lucrători care au suferit o expunere similară să facă obiectul unei supravegheri medicale.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (4) angajatorul trebuie să realizeze o nouă evaluare a riscului de expunere, în conformitate cu prevederile art. 6.
(6) Medicul de medicina muncii sau autoritatea competentă cu supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor pot indica faptul că supravegherea stării de sănătate trebuie să continue după încetarea expunerii, pe o durată pe care o consideră necesară pentru a proteja sănătatea lucrătorului în cauză.
ART. 26
(1) Pentru fiecare lucrător pentru care se asigură supraveghere medicală, medicul de medicina muncii trebuie să întocmească un dosar medical individual.
(2) Medicul de medicina muncii responsabil cu supravegherea medicală va propune măsurile de protecţie individuală sau măsurile de prevenire care trebuie luate pentru fiecare lucrător.
(3) Pentru lucrătorii prevăzuţi la art. 25 alin. (6), supravegherea medicală după încetarea expunerii profesionale este asigurată în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/2019 pentru îmbunătăţirea cadrului organizatoric şi funcţional în vederea depistării precoce a cancerului profesional şi a pneumoconiozelor.
ART. 27
Lucrătorii trebuie să primească informaţii şi recomandări privind supravegherea medicală de care pot beneficia după încetarea expunerii.
ART. 28
Lucrătorii trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii medicale care îi privesc personal.
ART. 29
(1) Lucrătorii vizaţi sau angajatorul pot/poate să solicite reexaminarea rezultatelor supravegherii medicale.
(2) Costul reexaminărilor rezultatelor prevăzute la alin. (1) se suportă de către solicitant.
ART. 30
Recomandările pentru supravegherea medicală a lucrătorilor sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărâre, precum şi în reglementările Ministerului Sănătăţii.
SECŢIUNEA a 2-a
Păstrarea dosarelor medicale
ART. 31
Toate cazurile de cancer identificate ca rezultat al expunerii în muncă la un agent cancerigen sau mutagen trebuie raportate direcţiei teritoriale de sănătate publică.
ART. 32
(1) Lista prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. c) şi dosarul medical prevăzut la art. 26 alin. (1) trebuie păstrate cel puţin 40 de ani de la încetarea expunerii.
(2) În cazul în care întreprinderea îşi încetează activitatea, angajatorul trebuie să predea direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti documentele prevăzute la alin. (1).
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 33
Valorile-limită prevăzute la art. 1 alin. (3) şi la art. 11, celelalte dispoziţii direct conexe, precum şi perioada specificată la art. 5 pct. 3 sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 4, după caz, din Hotărârea Guvernului nr. 1.218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 34
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 35
Utilizările pe care diferitele instituţii implicate le dau informaţiilor prevăzute la art. 31 se ţin la dispoziţia Comisiei Europene.
ART. 36
Studiile efectuate în domeniu, cu implicarea informaţiilor prevăzute la art. 31, precum şi utilizările prevăzute la art. 35 vor fi transmise Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, pentru a fi puse la dispoziţia Comisiei Europene, la solicitarea acesteia.
ART. 37
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale aduce la cunoştinţa Comisiei Europene textul dispoziţiilor de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.
ART. 38
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Prezenta hotărâre transpune următoarele directive:
a) Directiva 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (a şasea directivă specifică în sensul art. 16 paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 158 din 30 aprilie 2004;
b) Directiva 2014/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 de modificare a Directivelor 92/58/CEE, 92/85/CEE, 94/33/CE, 98/24/CE ale Consiliului şi a Directivei 2004/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului pentru a le alinia la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 65 din 5 martie 2014, cu excepţia art. 2 al directivei;
c) Directiva (UE) 2017/2.398 a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), Seria L, nr. 345 din 27 decembrie 2017;
d) Directiva (UE) 2019/130 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 ianuarie 2019 de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 30 din 31 ianuarie 2019;
e) Directiva (UE) 2019/983 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2019 de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 164 din 20 iunie 2019.
ANEXA 1
TIPURI DE AGENŢI
cu acţiune cancerigenă sau mutagenă
A. Lista substanţelor, amestecurilor şi proceselor care pot duce la apariţia cancerului
[prevăzute la art. 5 pct. 1 lit. b) din hotărâre]
1. Fabricarea auraminei
2. Lucrări care implică expunerea la hidrocarburi policiclice aromate prezente în funingine, gudron de cărbune sau smoală de huilă
3. Lucrări care implică expunerea la pulberi, fumuri sau aerosoli rezultaţi la prăjirea şi electrorafinarea matelor de nichel
4. Procesul de fabricare cu acid concentrat a alcoolului izopropilic
5. Lucrări care implică expunerea la pulberi de lemn de esenţă tare. O listă a tipurilor de lemn de esenţă tare există în volumul 62 al monografiilor referitoare la evaluarea riscurilor de carcinogenitate la om, intitulate „Wood Dust and Formaldehyde“ - „Pulbere de lemn şi formaldehidă“, publicate de Centrul Internaţional de Cercetări asupra Cancerului, Lyon, 1995
6. Activităţi care implică expunere la pulbere respirabilă de silice cristalină generată în cadrul unui proces de muncă
7. Activităţi care implică expunerea cutanată la uleiuri minerale care au fost utilizate în prealabil în motoarele cu ardere internă pentru a lubrifia şi a răci piesele mobile din motor
8. Activităţi care implică expunerea la emisiile de eşapament ale motoarelor diesel
B. Alte tipuri de acţiune cancerigenă
Agenţi fizici:
a) radiaţia solară în exces;
b) radiaţii ionizante
ANEXA 2
RECOMANDĂRI PRACTICE
cu privire la supravegherea medicală a lucrătorilor
1. Medicul de medicina muncii responsabil cu supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi la agenţi cancerigeni sau mutageni trebuie să cunoască bine condiţiile sau împrejurările expunerii fiecărui lucrător.
2. Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie asigurată în conformitate cu principiile şi practicile medicinei muncii; aceasta trebuie să cuprindă cel puţin următoarele măsuri:
a) înregistrarea antecedentelor medicale şi profesionale ale fiecărui lucrător;
b) anamneza;
c) dacă este cazul, supravegherea biologică, precum şi depistarea efectelor precoce şi reversibile.
Se pot decide şi alte examene pentru fiecare lucrător care face obiectul unei supravegheri medicale, avându-se în vedere cele mai recente progrese în medicina muncii.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
