Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 28 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Se aprobă Tezele prealabile ale proiectului Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE-IONEL CIUCĂ
Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
Kelemen Hunor
Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei,
Cseke Attila-Zoltán
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice,
Ionel Tescaru
Ministrul investiţiilor şi proiectelor europene,
Marcel-Ioan Boloş
Ministrul mediului, apelor şi pădurilor,
Tánczos Barna
Ministrul finanţelor,
Adrian Câciu
Bucureşti, 24 august 2022.
Nr. 1.070.
ANEXA 1
TEZE PREALABILE
ale proiectului Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice
I. Informaţii generale relevante
1. Context
Necesitatea codificării
Atât la nivel naţional, cât şi la nivel european în prezent se derulează o serie de demersuri generale de codificare a legislaţiei. Astfel, la nivel naţional, enumerăm o serie de iniţiative, cum sunt: elaborarea codului de procedură administrativă, a codului finanţelor publice locale, a codului amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor etc., iar la nivel european, elaborarea, la iniţiativa Reţelei de cercetare privind dreptul administrativ al Uniunii Europene (ReNEUAL), a codului ReNEUAL de procedură administrativă al Uniunii Europene. Acest fapt vine să sublinieze încadrarea demersului de codificare a serviciilor comunitare de utilităţi publice în demersurile generale de codificare de la nivel naţional şi european.
Programul de guvernare 2021-2024, la capitolul - „Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei“, la penultimul punct din subcap. „Obiective de dezvoltare urbană sustenabilă şi de valorificare a resurselor de patrimoniu“, prevede următoarea măsură:
"Elaborarea unui cadru normativ unitar pentru principalele categorii de servicii publice locale asigurate populaţiei: alimentare cu apă şi canalizare, transportul public în comun de călători, salubritatea stradală şi menajeră, iluminatul public, modernizarea de străzi, întreţinerea spaţiilor verzi, prin Codul serviciilor publice."
Cadrul legal aplicabil:
a) Hotărârea Parlamentului României nr. 42/2021 pentru acordarea încrederii Guvernului;
b) Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Hotărârea Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, cu modificările ulterioare;
d) Hotărârea Guvernului nr. 635/2022 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative.
2. Componenţa comisiei de elaborare a tezelor prealabile ale proiectului Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice
Componenţa comisiei a fost stabilită conform dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Au fost avute în vedere autorităţile administraţiei publice centrale care au atribuţii în domeniu şi structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.
Astfel, comisia a fost alcătuită din reprezentanţi ai: Consiliului Legislativ, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (inclusiv ai Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice), Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Secretariatului General al Guvernului, Ministerului Energiei, Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, Consiliului Concurenţei, Ministerului Economiei, Ministerului Antreprenoriatului şi Turismului, Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, Asociaţiei Municipiilor din România şi Asociaţiei Comunelor din România. Reprezentanţii instituţiilor publice şi autorităţilor menţionate mai sus au fost desemnaţi prin adresă formulată de reprezentatul legal.
Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Externe şi-au declinat responsabilitatea.
II. Legislaţia supusă codificării sau care va fi analizată în vederea corelării
În prezent, domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice este reglementat printr-o lege generală, Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi o serie de legi speciale privind fiecare tip de serviciu public, respectiv:
1. Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 172/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobarea unor măsuri privind proiectele de mediu cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, precum şi pentru reglementarea serviciului public inteligent alternativ pentru procesarea apelor uzate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 121/2021;
3. Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
4. Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
5. Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
6. Legea serviciului de iluminat public nr. 230/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
7. Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, acestui cadru legal i se adaugă o serie de acte normative elaborate la nivelul autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Prin codificare se urmăreşte a se crea un cadru unitar şi stabil care va contribui la crearea unui mediu legislativ predictibil şi la prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice la standarde ridicate.
III. Rezultatele studiilor şi documentărilor ştiinţifice efectuate
Decizia de a fi elaborat şi promovat un Cod al unor servicii comunitare de utilităţi publice a fost luată având în vedere măsura prevăzută în Programul de guvernare 2020-2024 şi în considerarea concluziilor rezultate ca urmare a analizei cadrului legislativ şi instituţional pentru furnizarea serviciilor publice la nivelul administraţiei publice. Această analiză este un rezultat al proiectului Consolidarea cadrului pentru creşterea calităţii serviciilor publice şi pentru sprijinirea dezvoltării la nivel local, implementat de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin Direcţia pentru Descentralizarea Administraţiei Publice, în parteneriat cu Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, cofinanţat din Fondul Social European (FSE) prin Programul operaţional Capacitate administrativă (POCA), axa prioritară 1: Administraţie publică şi sistem judiciar eficiente, obiectivul specific 1.1: Dezvoltarea şi introducerea de sisteme şi standarde comune în administraţia publică ce optimizează procesele decizionale orientate către cetăţeni şi mediul de afaceri.
Scopul proiectului l-a constituit dezvoltarea unui set unitar de instrumente pentru consolidarea capacităţii administraţiei publice de a furniza/presta în mod eficient şi performant servicii publice de calitate pentru cetăţeni şi mediul de afaceri.
Obiectivele specifice ale proiectului vizează:
a) asigurarea premiselor pentru fundamentarea soluţiilor referitoare la repartizarea optimă a competenţelor între autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;
b) asigurarea unei viziuni unitare asupra modului de elaborare, implementare, monitorizare şi evaluare a standardelor de calitate şi, după caz, de cost, pentru serviciile publice descentralizate;
c) dezvoltarea de metode şi instrumente pentru monitorizarea şi evaluarea capacităţii administrative a autorităţilor administraţiei publice locale;
d) creşterea capacităţii autorităţilor şi instituţiilor de la nivelul administraţiei publice centrale de a-şi exercita clar şi coerent calitatea de coordonator metodologic asupra creării politicilor publice în materia descentralizării.
Astfel, din capitolul „Concluzii privind cadrul legislativ şi instituţional de furnizare a serviciilor publice“ din documentul intitulat „Analiza cadrului legislativ şi instituţional pentru furnizarea serviciilor publice la nivelul administraţiei publice“, elaborat în cadrul proiectului finanţat de POCA, reies următoarele concluzii relevante:
"a) Analiza cadrului legal de reglementare a serviciilor publice relevă o abordare neuniformă a conceptului de serviciu public, noţiunea fiind utilizată fie în sensul formal, de structură care asigură satisfacerea unui interes public, fie în sensul funcţional, de activitate organizată sau autorizată de o autoritate a administraţiei publice în vederea satisfacerii unui interes public.
b) Totodată, înţelegerea coerentă şi sistematică a normelor serviciilor publice este afectată de lipsa de claritate generată de utilizarea în legislaţia specifică a unor termeni omonimi.(...)
c) În unele dintre domeniile de servicii publice supuse analizei s-a remarcat fluiditatea ridicată a procesului normativ, slaba stabilitate a reglementărilor datorită deselor modificări, precum şi lipsa consolidării prin republicare, toate acestea conducând la dificultăţi în procesul de înţelegere şi aplicare a actelor juridice în materie, cu influenţe, inclusiv, asupra prezentei analize.
d) În cazul anumitor servicii publice, modificarea cadrului instituţional nu a fost urmată de revizuirea actelor normative afectate, în special în ceea ce a privit reglementările de nivel secundar."
• În cadrul analizei legislative s-au evidenţiat anumite abateri de la normele de tehnică legislativă, precum preluarea integrală a unor prevederi legale în acte normative subsecvente. Aceasta a condus la creşterea nejustificată a mărimii actului normativ de punere în aplicare, cu încălcarea art. 16 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Ca urmare, în procesul de actualizare a actelor normative se recomandă eliminarea paralelismelor legislative, ordonarea logică a definiţiilor termenilor utilizaţi în reglementare, asigurarea unităţii terminologice şi clarificarea terminologică a noţiunilor de bază utilizate. De asemenea, au fost întâlnite situaţii de utilizare nejustificată a verbelor la timpul viitor, în contradicţie cu art. 38 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În redactarea actului normativ, de regulă, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective (de exemplu: va fi stabilită; va emite ordinul; va elabora; pe care le va supune Guvernului spre aprobare, va efectua etc.).
O problemă identificată la nivel local o constituie necorelarea investiţiilor publice ca urmare a diferenţelor întâlnite în practică dintre planificarea dezvoltării unităţilor administrativ-teritoriale prin intermediul documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului şi modalitatea prin care entităţile care gestionează reţele de utilităţi publice sau serviciul de transport public îşi planifică dezvoltarea serviciilor respective.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că, din practica existentă, din studiile efectuate, precum şi din doctrina dedicată materiei în ultimii ani, au fost identificate următoarele probleme:
a) lipsa coerenţei legislative în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, determinată de multitudinea actelor normative existente şi necorelarea soluţiilor juridice;
b) necorelări între legea generală şi cea specială;
c) suprapuneri sau contradicţii între prevederi care vizează înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi prevederi din domeniul administraţiei publice;
d) lipsa clarităţii actelor normative în domeniu şi limitarea accesibilităţii, determinată de modificările succesive ale legislaţiei specifice;
e) lipsa sistematizării regulilor, care să guverneze activitatea în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, în aşa fel încât sistemul normativ să fie înţeles de toţi şi, prin urmare, să fie uşor de aplicat;
f) lipsa unei terminologii unitare.
IV. Soluţii legislative propuse
1. Prezentarea succintă a conţinutului proiectului Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice
Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va fi structurat în 8 părţi, după cum urmează:
(i) partea I - va defini serviciile comunitare de utilităţi publice şi va conţine prevederi general aplicabile tuturor tipurilor de servicii comunitare de utilităţi publice;
(ii) partea a II-a - în ce condiţii pot fi definite anumite servicii ca servicii de interes economic general (SIEG). Compensaţie. Situaţii în care compensaţia implică ajutor de stat şi reglementările europene aplicabile;
(iii) patru părţi vor cuprinde dispoziţii specifice următoarelor categorii de servicii comunitare de utilităţi publice:
a) serviciul de alimentare cu apă, canalizare, epurarea apelor uzate, procesarea apelor uzate urbane printr-un serviciu public inteligent alternativ şi colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
b) serviciul de salubrizare a localităţilor;
c) serviciul de iluminat public;
d) serviciul public de transport de persoane în unităţile administrativ-teritoriale;
(iv) partea a VII-a va reglementa regimul sancţiunilor;
(v) partea a VIII-a va cuprinde dispoziţii tranzitorii şi finale, precum şi modificările şi completările aduse altor acte normative în vigoare, corelativ cu prevederile codului.
Prin adoptarea Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice se urmăreşte abrogarea parţială a următoarelor legi:
1. Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
2. Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
3. art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 172/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobarea unor măsuri privind proiectele de mediu cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, precum şi pentru reglementarea serviciului public inteligent alternativ pentru procesarea apelor uzate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 121/2021;
4. Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
5. Legea serviciului de iluminat public nr. 230/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
6. Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
În situaţia în care legile speciale aflate în prezent în vigoare transpun legislaţie europeană se va asigura păstrarea caracterului complet şi corect al transpunerii.
2. Descrierea reglementărilor propuse
Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va constitui cadrul legal pentru înfiinţarea, organizarea, gestionarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice.
Se va avea în vedere corelarea cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), cu Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensaţiei acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general, cu Decizia Comisiei din 20.12.2011 privind aplicarea art. 106 alin. (2) din TFUE în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensaţii pentru obligaţia de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general şi cu Comunicarea Comisiei - Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public, Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei din 25 aprilie 2012 privind aplicarea art. 107 şi 108 din TFUE în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului.
Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va asigura definirea conceptelor, a domeniului de aplicare şi a responsabilităţii factorilor implicaţi în mod coerent şi unitar.
Cu respectarea dispoziţiilor art. 587 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va conţine cel puţin următoarele elemente:
a) activitatea sau activităţile care constituie serviciul comunitar de utilităţi publice reglementat;
b) obiectivele serviciului comunitar de utilităţi publice;
c) tipul de serviciu comunitar de utilităţi publice;
d) obligaţiile de serviciu comunitar de utilităţi publice, dacă este cazul;
e) structura responsabilă pentru prestarea serviciului comunitar de utilităţi publice;
f) modalităţile de gestiune;
g) sursele de finanţare;
h) modalităţi de monitorizare, evaluare şi control al modului de furnizare a serviciului comunitar de utilităţi publice;
i) sancţiuni;
j) standarde de calitate şi de cost, în cazul în care acestea sunt stabilite potrivit legii.
Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va avea în vedere definirea serviciului comunitar de utilităţi publice, având în vedere atât tradiţia naţională, cât şi legislaţia Uniunii Europene şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi definirea altor concepte fundamentale pentru domeniul vizat etc.
Astfel, se are în vedere împrejurarea potrivit căreia nu toate serviciile comunitare de utilităţi publice se pot precalifica ca fiind de interes economic general. Atât legislaţia, cât şi jurisprudenţa europeană prevăd că nu pot fi definite ca servicii de interes economic general serviciile care sunt prestate deja sau care pot fi prestate satisfăcător şi în condiţii care să răspundă interesului public de către întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în condiţii normale de piaţă (cum se poate întâlni în cazul serviciilor de iluminat, gaze naturale etc.). Astfel, serviciile de interes economic general sunt acele activităţi economice care generează rezultate spre folosul public general, pe care piaţa nu le-ar furniza sau le-ar furniza în alte condiţii în ceea ce priveşte calitatea, siguranţa, accesibilitatea, tratamentul egal sau accesul universal, fără intervenţie publică.
În acest sens, arătăm că serviciile comunitare de utilităţi publice care vor fi reglementate prin Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice şi care cad în sfera de reglementare secundară a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice sunt prestate astfel cum se prevede la art. 1 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv pentru asigurarea satisfacerii nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social al colectivităţilor locale.
Ca urmare, având în vedere caracterul local al respectivelor servicii, Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va conţine prevederi privind:
a) încadrarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în categoria serviciilor de interes economic general, definirea acestor diferenţe de abordare, precum şi condiţiile legale de verificare a existenţei eventualelor întreprinderi care pot presta serviciul în condiţiile dorite de autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de specificul pieţelor respective, pentru fiecare tip de serviciu;
b) reglementarea şi enumerarea principiilor care stau la baza organizării şi prestării serviciilor publice (de exemplu: principiul tratamentului egal, principiul continuităţii, principiul adaptabilităţii, principiul accesibilităţii, principiul solidarităţii, principiul regionalizării, principiul acoperirii costurilor, principiul suportabilităţii, principiul poluatorul plăteşte, principiul sustenabilităţii etc.);
c) includerea unor precizări privind înfiinţarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de utilităţi publice;
d) reglementarea, în cadrul unor capitole, a aspectelor generale privind serviciile comunitare de utilităţi publice, precum şi a soluţiilor normative aplicabile fiecărui serviciu comunitar de utilităţi publice.
Astfel, vor fi stabilite soluţii noi sau, după caz, corelate prevederile Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale legilor speciale pentru următoarele servicii comunitare de utilităţi publice, şi anume:
1. Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 172/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobarea unor măsuri privind proiectele de mediu cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, precum şi pentru reglementarea serviciului public inteligent alternativ pentru procesarea apelor uzate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 121/2021;
3. Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
4. Legea serviciului de iluminat public nr. 230/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
5. Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
În acord cu prevederile Programului de guvernare 2020-2024 şi în contextul noilor abordări privind politica energetică la nivelul Uniunii Europene, pentru a răspunde provocărilor în domeniul schimbărilor climatice, fiind supuse îndeaproape şi permanent măsuri de tranziţie către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, sigură şi competitivă, Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice nu va reglementa în capitole distincte:
- serviciul de alimentare cu energie termică în sistem centralizat;
– serviciul de alimentare cu gaze naturale.
Astfel, Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va reglementa la capitolele ce au soluţii juridice generale inclusiv prevederi cu privire la cele două servicii enumerate mai sus, condiţiile specifice urmând să rămână reglementate prin lege specială.
Ca urmare, Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va reglementa prin capitole distincte doar serviciile comunitare de utilităţi publice aflate în sfera de reglementare în materie secundară a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.
Având în vedere că serviciile comunitare de utilităţi publice fac parte din sfera „serviciilor publice“, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. kk) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pentru evitarea unor paralelisme legislative sau necorelări terminologice, Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va fi corelat cu prevederile Codului administrativ.
3. Structura propusă
Codul unor servicii comunitare de utilităţi publice va fi structurat în opt părţi:
Partea I va cuprinde următoarele capitole/secţiuni:
a) Dispoziţii generale - capitolul va conţine prevederi referitoare la domeniul de aplicare, definirea termenilor generali aplicabili tuturor serviciilor, caracteristici specifice ale serviciilor comunitare de utilităţi publice;
b) Principiile care stau la baza înfiinţării şi funcţionării serviciilor comunitare de utilităţi publice;
c) Factorii implicaţi - autorităţi, inclusiv cele de reglementare, operatori, beneficiari şi responsabilităţile acestora. Se va efectua o analiză structurată pe următoarele niveluri: central, local, regional (un accent deosebit se va pune asupra partajării competenţelor în cazul constituirii asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară);
d) Gestionarea serviciilor comunitare de utilităţi publice - se vor prezenta modalităţile de organizare şi funcţionare, gestionare, licenţiere, contractare, finanţare, regimul proprietăţii infrastructurii, al redevenţelor, corelarea cu domeniul concurenţei şi al ajutorului de stat şi alte aspecte, considerate ca fiind relevante în cursul elaborării codului.
Partea a II-a va cuprinde prevederi privind condiţiile în care pot fi definite anumite servicii ca servicii de interes economic general (SIEG). Compensaţie. Situaţii în care compensaţia implică ajutor de stat şi reglementările europene aplicabile
Părţile III-VI se vor referi la aspecte specifice serviciilor comunitare de utilităţi publice enumerate mai sus, urmărindu-se următoarea structură comună:
a) Dispoziţii generale - capitolul va conţine prevederi referitoare la domeniul de aplicare, definirea serviciului respectiv, obiective, activităţi specifice, termeni specifici aplicabili fiecărui serviciu, infrastructura specifică;
b) Principii specifice care stau la baza înfiinţării şi funcţionării respectivului tip de serviciu comunitar de utilităţi publice, inclusiv obligaţiile de serviciu public;
c) Factori specifici respectivului serviciu comunitar de utilităţi publice - autorităţi, în special cele de reglementare, operatori, beneficiari şi responsabilităţile acestora;
d) Modalităţile de gestiune;
e) Sursele de finanţare;
f) Modalităţi de monitorizare, evaluare şi control al modului de furnizare a fiecărui serviciu public;
g) Particularităţi de gestionare a respectivului serviciu comunitar de utilităţi publice, inclusiv indicatori minimali de calitate şi eficienţă a serviciului comunitar de utilităţi publice.
Partea a VII-a va stabili sancţiunile aplicabile. Se vor identifica atât sancţiunile pe care le vor aplica autorităţile administraţiei publice centrale, cât şi cele care vor putea fi stabilite de către autorităţile administraţiei publice locale.
Partea a VIII-a va cuprinde dispoziţiile tranzitorii şi finale, precum şi modificările şi completările aduse altor acte normative în vigoare corelativ cu prevederile Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice.
V. Rezultate preconizate în urma implementării modificărilor propuse
Prin elaborarea Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice se urmăreşte:
1. stabilirea principiilor şi a cadrului legal general în materia serviciilor comunitare de utilităţi publice;
2. stabilirea atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice care au obligaţii în asigurarea serviciilor comunitare de utilităţi publice;
3. respectarea drepturilor şi obligaţiilor furnizorilor/ prestatorilor şi ale beneficiarilor;
4. respectarea regulilor în materia serviciilor de interes economic general, a concurenţei şi a ajutorului de stat;
5. situaţii specifice în care un eventual sprijin acordat operatorului să nu reprezinte ajutor de stat;
6. respectarea regulilor de transparenţă în prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice;
7. respectarea regulilor privind achiziţiile publice, achiziţiile sectoriale şi concesiunile de lucrări şi servicii;
8. aşezarea pieţelor serviciilor de utilităţi publice pe principiile economiei de piaţă, în vederea obţinerii unui rezultat similar cu cel obţinut pe o piaţă concurenţială;
9. creşterea investiţiilor în infrastructura publică sau privată a statului/a unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile în care aceasta conţine elemente ce reprezintă bunuri de retur;
10. clarificarea regimului juridic al bunurilor, inclusiv al bunurilor părţi componente ale sistemelor utilizate pentru prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice;
11. prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în baza unor criterii de eficienţă economică şi de operare, având în vedere gradul de suportabilitate al populaţiei;
12. operaţionalizarea sistemului de monitorizare şi control al calităţii serviciilor comunitare de utilităţi publice;
13. integrarea politicii şi obiectivelor de mediu în sistemul de operare a serviciilor comunitare de utilităţi publice, pentru a oferi şi menţine un nivel ridicat de sănătate a populaţiei şi a facilita tranziţia către o gestionare sustenabilă a resurselor naturale, precum şi crearea unui model de economie circulară;
14. stabilirea unor indicatori minimali de calitate şi eficienţă a serviciilor comunitare de utilităţi publice.
Rezultatul prevăzut la pct. 8, ce vizează aşezarea pieţelor serviciilor de utilităţi publice pe principiile economiei de piaţă, în vederea obţinerii unui rezultat similar cu cel obţinut pe o piaţă concurenţială, are ca obiective:
a) asigurarea unui cadru legal echitabil şi proconcurenţial în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice;
b) restrângerea ariilor de monopol, respectiv a drepturilor exclusive prin liberalizarea unor activităţi economice/segmente de piaţă ale căror caracteristici economice, respectiv condiţii de piaţă (în particular date de caracteristici ale cererii, respectiv ale ofertei de asemenea servicii) nu mai justifică acordarea unor drepturi exclusive cu privire la acestea, precum şi delimitarea serviciilor comunitare de utilităţi publice de celelalte servicii care constituie ori pot constitui pieţe distincte;
c) compatibilizarea acţiunilor unităţilor administrativ-teritoriale/asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară de pe pieţele serviciilor comunitare de utilităţi publice cu regulile naţionale şi europene din domeniul serviciilor de interes economic general, respectiv al ajutorului de stat, cu precădere în ceea ce priveşte definirea unui serviciu ca serviciu de interes economic general, acordarea de compensări, calificarea facilităţilor ca fiind sau nu ajutor de stat şi stabilirea nivelului redevenţei;
d) implementarea principiilor de concurenţă de către autorităţile cu atribuţii de reglementare (autorităţile administraţiei publice centrale şi locale) în vederea eliminării lor ori, cel puţin, a limitării semnificative a posibilelor efecte anticoncurenţiale generate de caracterul de monopol al serviciilor comunitare de utilităţi publice:
d.1) respectarea principiului neutralităţii concurenţiale, respectiv a principiului minimei atingeri aduse concurenţei prin:
d.1.1) înscrierea acţiunilor autorităţilor administraţiei publice locale în sfera atribuţiilor şi competenţelor conferite acestora prin lege, fără a extinde cu privire la alte servicii care nu intră în sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, prevăzute în mod limitativ prin lege;
d.1.2) având în vedere caracterul său restrictiv pentru piaţă, măsura administrativă de atribuire în mod direct a contractului de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice către propria întreprindere trebuie să fie obiectivă, necesară şi proporţională. Aceasta trebuie luată în urma unei analize tehnico-economice realizate independent, de către o întreprindere specializată în realizarea unor astfel de analize, din care să rezulte că pentru unitatea administrativ-teritorială atribuirea directă reprezintă opţiunea cea mai bună (care implică costul cel mai scăzut pentru autoritate, luând în calcul calitatea/frecvenţa dorită). În acest sens, atunci când măsura administrativă în cauză este singura opţiune viabilă din punct de vedere economic, trebuie asigurată proporţionalitatea acesteia prin instituirea unor condiţionalităţi care să asigure, pe de o parte, limitarea ca timp şi ca întindere a restricţiei aduse concurenţei la intrarea pe piaţa serviciului comunitar de utilităţi publice respectiv, iar pe de altă parte, asigurarea unei reglementări corespunzătoare a serviciului de utilităţi publice respectiv, în scopul obţinerii de către utilizatori a unui rezultat similar celui care s-ar obţine pe o piaţă concurenţială, inclusiv prin luarea în aceste cazuri a unor măsuri administrative eficiente în vederea:
(i) asigurării controlului asupra propriului operator de drept privat, în mod similar celui exercitat asupra propriilor structuri din aparatul administrativ al unităţii administrativ-teritoriale;
(ii) separării, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale/ asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, a funcţiei de reglementare de funcţia de operare;
(iii) separării contabile pe activităţi;
(iv) implementării unor mecanisme de eficienţă;
d.2) reglementările trebuie să substituie, în mod eficient, forţele pieţei:
d.2.1) atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi stabilirea duratei, prelungirea şi orice alte modificări ale acestora, cu respectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice/ sectoriale/concesiunilor de servicii/lucrări şi a celei specifice serviciilor comunitare de utilităţi publice.
d.2.2) eficientizarea economică a organizării şi furnizării serviciilor comunitare de utilităţi publice, în speţă:
(i) separarea pe verticală a activităţilor cuprinse în sfera fiecărui serviciu comunitar de utilităţi publice, respectiv gruparea activităţilor în funcţie de ciclul investiţional corespunzător acestora şi de posibilitatea obţinerii de economii de domeniu (care să fie transmise într-o proporţie rezonabilă către consumatori), urmând ca delegarea gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice să se realizeze în mod separat, prin proceduri de atribuire distincte.
Astfel, concurenţa se poate manifesta pe piaţa serviciilor comunitare de utilităţi publice, în condiţii economice echitabile, atât pentru consumatorii acestor servicii, cât şi pentru operatorii respectivi, unităţile administrativ-teritoriale/asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având totodată posibilitatea să evite blocarea lor în contracte nejustificat de lungi;
(ii) organizarea şi furnizarea la nivel regional a serviciilor de utilităţi publice trebuie justificată de eficienţele economice care ar rezulta ca urmare a acestei acţiuni;
VI. Concordanţa cu legislaţia Uniunii Europene şi cu cea naţională
Legislaţia europeană nu conţine prevederi privind codificarea actelor normative din administraţia publică. Există doar iniţiative europene privind codificarea regulilor dreptului civil sau de adoptare a unor principii comune de bună guvernare.
Din punctul de vedere al actelor juridice europene, amintim:
a) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, transpusă în legislaţia românească prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, cu modificările ulterioare;
b) în domeniul transportului public local:
- Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva (UE) 2019/1.161 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 de modificare a Directivei 2009/33/CE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic, transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2021 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante, în sprijinul unei mobilităţi cu emisii scăzute, pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2011 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic şi a Legii nr. 37/2018 privind promovarea transportului ecologic, aprobată prin Legea nr. 123/2022;
c) în domeniul salubrizării şi gestionării deşeurilor:
- Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2021 privind depozitarea deşeurilor;
– Directiva 2000/53/CE privind vehiculele uzate, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare;
– Decizia Comisiei 2000/532/CE (transpusă în legislaţia românească prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare) de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase amendată prin Decizia 2001/118/CE, Decizia 2001/719/CE, Decizia 2001/573/CE;
– Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei, aprobată prin Legea nr. 121/2018;
– Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, rectificată, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 2018/851/CE de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deşeurile, transpusă parţial în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 2018/852/CE de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, care a fost transpusă parţial în legislaţia naţională prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 2018/849 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi a Directivei 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice;
– Regulamentul (CE) nr. 1.882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 septembrie 2003 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a dispoziţiilor privind comitetele care asistă Comisia în exercitarea competenţelor de executare prevăzute de actele care fac obiectul procedurii menţionate la articolul 251 din Tratatul CE;
d) în domeniul alimentării cu apă şi canalizare:
- Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 91/271/CE privind tratarea apelor urbane reziduale, modificată de Directiva 91/692/CE, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului, aprobată prin Legea nr. 161/2007;
– Directiva 91/676/CE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 86/278/CE privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Ordinul ministrului mediului şi gospodării apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile, cu modificările şi completările ulterioare;
e) în domeniul achiziţiilor publice şi concesiunilor:
- Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, rectificată, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare;
– Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CE, cu modificările ulterioare, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte legislaţia naţională, elaborarea Codului unor servicii comunitare de utilităţi publice reprezintă o măsură asumată în Programul de guvernare 2020-2024 şi descrisă în conţinutul pct. II.
Astfel, adoptarea Codului va contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ale documentelor strategice în domeniul creşterii capacităţii administrative şi al unei mai bune reglementări adoptate de Guvernul României.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
