Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE nr. 1.028 din 29 septembrie 2021 privind stabilirea atribuţiilor generale în efectuarea inspecţiilor la instituţii publice de către Ministerul Finanţelor, precum şi a atribuţiilor structurii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor pentru soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva actului administrativ emis de organele de inspecţie economico-financiară ca urmare a inspecţiilor efectuate la instituţii publice
EMITENT: Guvernul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 954 din 6 octombrie 2021
Având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (1), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. IV din Legea nr. 133/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv,
în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 22 alin. (5) şi (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. I
Atribuţii generale în efectuarea inspecţiilor la instituţii publice de către Ministerul Finanţelor
ART. 1
(1) Ministerul Finanţelor, prin persoanele cu atribuţii de inspecţie economico-financiară din cadrul aparatului de inspecţie economico-financiară, aşa cum este prevăzut la art. 3 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, efectuează inspecţii în cazurile prevăzute la art. 22 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Inspecţiile se efectuează la instituţii publice, aşa cum acestea sunt definite la art. 2 lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Structura din cadrul Ministerului Finanţelor cu atribuţii de inspecţie economico-financiară poate solicita în scris instituţiilor publice, anterior efectuării unei inspecţii, informaţii/documente cu privire la gestiunea fondurilor publice şi/sau a patrimoniului public, în vederea identificării de circumstanţe care să fundamenteze o decizie de efectuare/neefectuare a unei inspecţii, după caz. Termenul de comunicare a informaţiilor/ documentelor solicitate este de maximum 30 de zile de la data primirii solicitării, care poate fi prelungit la solicitarea motivată a instituţiei publice. Nerespectarea termenului îndreptăţeşte organul de inspecţie să demareze inspecţia în vederea verificării modului de gestiune a fondurilor publice şi/sau a patrimoniului public.
(4) Inspecţiile se efectuează în baza unui ordin de serviciu emis de ministrul finanţelor sau de către persoane delegate în acest sens de către ministrul finanţelor, care precizează, în mod obligatoriu, persoanele desemnate să efectueze inspecţia, obiectivele şi durata inspecţiei.
ART. 2
Persoanele desemnate să efectueze inspecţia verifică respectarea de către conducătorii instituţiilor publice, precum şi de către persoanele care gestionează fonduri publice şi/sau patrimoniu public a obligaţiei de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în desfăşurarea activităţii, având următoarele atribuţii generale:
a) verifică respectarea reglementărilor economico-financiare şi contabile;
b) controlează fundamentarea şi execuţia bugetului/ bugetelor propriu/proprii;
c) verifică fundamentarea şi execuţia programului de investiţii şi a programului de achiziţii de bunuri, lucrări şi servicii;
d) verifică respectarea obligaţiilor rezultate din contracte/ convenţii/acorduri şi alte documente similare;
e) verifică în ce condiţii a fost diminuat patrimoniul public;
f) controlează înregistrarea, declararea şi plata obligaţiilor către bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale, conform competenţelor legale;
g) stabilesc creanţe ale bugetului general consolidat prin acte administrative emise în acest sens;
h) verifică organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv;
i) dispun prin acte administrative măsuri pentru protejarea fondurilor publice şi a patrimoniului public şi/sau pentru stabilirea/plata/recuperarea prejudiciilor, după caz;
j) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile prevăzute de lege;
k) sesizează organele de cercetare penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.
ART. 3
(1) Inspecţia se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii şi creanţe bugetare în sarcina instituţiei publice.
(2) Inspecţia are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru realizarea obiectivelor inspecţiei.
(3) Pe parcursul desfăşurării inspecţiei, conducătorul instituţiei publice este informat asupra constatărilor rezultate din inspecţie.
ART. 4
În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, persoanele desemnate să efectueze inspecţia au dreptul:
a) să aibă acces neîngrădit la registre, evidenţe, documente şi alte înscrisuri pe care le consideră relevante;
b) să inspecteze bunuri ce fac obiectul operaţiunilor verificate, în prezenţa reprezentantului legal al instituţiei publice sau a unei persoane desemnate de acesta;
c) să beneficieze de spaţii de lucru adecvate şi acces logistic corespunzător, necesare bunei desfăşurări a inspecţiei, în condiţiile în care există astfel de facilităţi;
d) să solicite informaţii şi explicaţii, verbale şi/sau în scris, în legătură cu obiectul inspecţiei, de la persoanele implicate în operaţiunile verificate;
e) să solicite efectuarea de expertize sau alte tipuri de controale specializate necesare finalizării acţiunii de inspecţie;
f) să solicite altor entităţi publice/private furnizarea de informaţii şi documente care au legătură cu instituţia publică supusă inspecţiei;
g) să verifice modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin actul administrativ emis ca urmare a efectuării inspecţiei.
ART. 5
Personalul instituţiilor publice controlate are următoarele obligaţii:
a) să furnizeze informaţii şi explicaţii verbale şi/sau în scris, după caz, în legătură cu obiectul inspecţiei;
b) să se conformeze, în termenele stabilite, măsurilor dispuse prin actul administrativ emis ca urmare a efectuării inspecţiei.
ART. 6
Modelul actelor întocmite de organul de inspecţie economico-financiară, metodologia de lucru şi fluxul informaţional în activitatea de inspecţie se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri.
CAP. II
Atribuţiile structurii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor pentru soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva actului administrativ emis de organele de inspecţie economico-financiară ca urmare a inspecţiilor efectuate la instituţii publice
ART. 7
Structura de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor pentru soluţionarea plângerii prealabile, denumită în continuare structura de specialitate, soluţionează plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ emis de organele de inspecţie economico-financiară ca urmare a inspecţiilor efectuate la instituţii publice prin emiterea unei decizii.
ART. 8
(1) Organul de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ contestat constituie dosarul plângerii prealabile, verifică condiţiile procedurale şi întocmeşte referatul cu propuneri de soluţionare a plângerii prealabile. Referatul cu propuneri de soluţionare cuprinde precizări privind îndeplinirea condiţiilor de procedură, menţiuni privind sesizarea organelor de urmărire penală, după caz, precum şi propuneri de soluţionare a plângerii prealabile, având în vedere toate argumentele contestatarului şi documentele depuse în susţinerea acesteia.
(2) Structura de specialitate verifică dacă dosarul plângerii prealabile constituit de organul de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ contestat cuprinde:
a) referatul cu propuneri de soluţionare a plângerii prealabile întocmit de organul de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ contestat;
b) plângerea prealabilă în original, care trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite;
c) împuternicirea avocaţială, după caz;
d) actul administrativ contestat şi anexele acestuia, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
e) dovada comunicării actului administrativ contestat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat contestatarului;
f) plicul prin care a fost transmisă plângerea prealabilă, în situaţia în care aceasta a fost depusă prin poştă;
g) copii ale tuturor documentelor care au legătură cu cauza supusă soluţionării;
h) documentele depuse de contestatar;
i) sesizarea penală în copie, dacă este cazul.
(3) În cazul în care dosarul plângerii prealabile nu este constituit în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2), acesta se restituie organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ contestat în vederea completării.
ART. 9
Structura de specialitate verifică dacă plângerea prealabilă cuprinde:
a) datele de identificare a contestatarului,
b) obiectul plângerii prealabile;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatarului, reprezentantului legal sau a împuternicitului, după caz.
ART. 10
În cazul în care plângerea prealabilă este depusă direct la structura de specialitate, aceasta o transmite, în termen de 5 zile de la data primirii, organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ contestat, în vederea constituirii dosarului plângerii prealabile.
ART. 11
(1) În situaţia în care plângerea prealabilă este retrasă de contestatar până la soluţionarea acesteia, structura de specialitate emite o decizie prin care se ia act de renunţarea la plângerea prealabilă şi o comunică atât contestatarului, cât şi organului emitent al actului administrativ contestat.
(2) În situaţia în care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din plângerea prealabilă, structura de specialitate face menţiune despre aceasta în decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile. Pentru o mai bună soluţionare a cauzei plângerea prealabilă şi cererea de retragere parţială se conexează.
ART. 12
(1) Structura de specialitate verifică dacă plângerea prealabilă este depusă cu respectarea termenului legal.
(2) În soluţionarea plângerii prealabile, structura de specialitate verifică dacă există excepţii de procedură sau de fond, respectiv: nerespectarea termenului de depunere a plângerii prealabile, lipsa semnăturii de pe plângerea prealabilă, lipsa de interes, inadmisibilitatea, lipsa motivării şi lipsa de obiect.
(3) În soluţionarea pe fond a plângerii prealabile, structura de specialitate verifică motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
(4) Analiza plângerii prealabile se face în raport cu susţinerile părţilor, cu dispoziţiile legale invocate de acestea şi cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se face în limitele sesizării.
(5) Pentru lămurirea cauzelor, structura de specialitate poate solicita puncte de vedere direcţiilor de specialitate din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanţelor şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau altor instituţii raportat la atribuţiile şi competenţele acestora, urmând ca acestea să transmită punctele de vedere în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la solicitare.
ART. 13
(1) În îndeplinirea atribuţiilor de soluţionare, structura de specialitate poate respinge sau admite în totalitate sau în parte plângerea prealabilă. În cazul admiterii plângerii prealabile se decide revocarea în totalitate sau în parte a actului administrativ contestat.
(2) Structura de specialitate, în îndeplinirea atribuţiilor de soluţionare, poate revoca total sau parţial actul administrativ contestat, în situaţia în care:
a) din documentele existente la dosar nu se poate stabili situaţia de fapt în cauza supusă soluţionării prin raportare la temeiurile de drept indicate în actul administrativ;
b) argumentele de fapt şi de drept sau documentele depuse în susţinerea plângerii prealabile dovedesc temeinicia plângerii prealabile;
c) un act care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat a fost anulat/revocat.
(3) În cazul revocării actului administrativ contestat, în considerentele deciziei de soluţionare se prezintă numai motivele care au condus la revocare.
ART. 14
(1) În îndeplinirea atribuţiilor de soluţionare, structura de specialitate poate respinge plângerea prealabilă ca:
a) tardivă, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;
b) lipsită de obiect, în situaţia în care contestatarul nu indică pretenţia concretă;
c) inadmisibilă, în situaţia în care actul contestat nu are caracterul unui act administrativ;
d) lipsită de interes, în situaţia în care contestatarul nu justifică un interes;
e) nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea plângerii prealabile sau argumentele aduse nu sunt incidente în cauza supusă soluţionării;
f) neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea plângerii prealabile nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ contestat.
(2) În situaţia în care plângerea prealabilă nu este semnată de contestatar, reprezentantul legal sau împuternicit, după caz, plângerea prealabilă va fi respinsă, fără a se mai analiza fondul cauzei.
(3) Plângerea prealabilă nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.
ART. 15
(1) Structura de specialitate emite decizia de soluţionare a plângerii prealabile în formă scrisă. Decizia de soluţionare a plângerii prealabile cuprinde: preambul, considerente şi dispozitiv.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea structurii de specialitate, numele sau denumirea contestatarului, domiciliul/sediul social al contestatarului, numărul de înregistrare a plângerii prealabile la organul de inspecţie economico-financiară, obiectul cauzei, termenul de formulare a plângerii prealabile, precum şi sinteza susţinerilor părţilor.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea structurii de specialitate în emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde soluţia dată de structura de specialitate, calea de atac a deciziei, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
(5) Decizia se semnează de către ministrul finanţelor sau de persoana împuternicită de acesta.
ART. 16
(1) Structura de specialitate întocmeşte decizia de soluţionare în 4 exemplare şi comunică un exemplar contestatarului şi un exemplar organului de inspecţie economico-financiară care a întocmit actul administrativ contestat. Un exemplar al deciziei rămâne la dosarul plângerii prealabile, iar un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
(2) Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile se comunică utilizând cel puţin unul dintre următoarele mijloace:
a) prin remitere, sub semnătura contestatarului sau a reprezentantului/împuternicitului acestuia;
b) prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
c) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.
ART. 17
(1) Structura de specialitate poate îndrepta erorile materiale din decizia de soluţionare a plângerii prealabile, la iniţiativa acesteia, a organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ contestat sau a contestatarului, prin emiterea unei decizii de rectificare.
(2) Decizia de rectificare a deciziei de soluţionare a plângerii prealabile care conţine erori va avea acelaşi număr de înregistrare, la care se adaugă particula „bis“ şi va purta data emiterii efective. Decizia de rectificare se comunică atât contestatarului, cât şi organului de inspecţie economico-financiară emitent al actului administrativ contestat.
ART. 18
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.257/2012 privind organizarea inspecţiilor şi stabilirea atribuţiilor generale în efectuarea acestora în vederea aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 21 decembrie 2012.
PRIM-MINISTRU
FLORIN-VASILE CÎŢU
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor,
Dan Vîlceanu
Bucureşti, 29 septembrie 2021.
Nr. 1.028.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
