Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
definitivă la 5 august 2009
(Cererea nr. 32.297/04)
În Cauza Bindea împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 7 aprilie 2009,
pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 32.297/04) îndreptată împotriva României de către 2 cetăţeni ai acestui stat, domnul Viorel Bindea şi doamna Maria Magdalena Bindea (reclamanţii), care au sesizat Curtea la 16 august 2004 în temeiul art. 34 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamanţii sunt reprezentaţi de doamna Anişoara Bindea, avocat în Bucureşti. Guvernul Român este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamanţii invocă încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului lor la respectarea bunurilor, datorită anulării unei decizii definitive care le era favorabilă, în urma recursului în anulare al procurorului general.
4. La 27 noiembrie 2006, preşedintele Secţiei a treia a decis să comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 § 3 al Convenţiei, acesta a decis ca aceeaşi Cameră să se pronunţe în acelaşi timp asupra admisibilităţii şi asupra fondului cauzei.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele speţei
5. Reclamanţii s-au născut în anul 1946 şi locuiesc la Terasson.
6. Printr-o hotărâre definitivă din 17 iunie 2002, pronunţată în urma judecării în 3 grade de jurisdicţie, Curtea de Apel Braşov a admis cererea prin care reclamanţii au revendicat un bun imobil, apreciind că statul a preluat ilegal posesia în anul 1985, bazându-se pe Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri.
7. La o dată neprecizată, ulterioară datei la care hotărârea menţionată a devenit definitivă, procurorul general introduce un recurs în anulare contra hotărârii din 17 iunie 2002, invocând nerespectarea, de către instanţele naţionale care au judecat iniţial acţiunea în revendicare a reclamanţilor, a dispoziţiilor legilor speciale în materie de proprietate nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului şi nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
8. Printr-o hotărâre definitivă din 9 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul procurorului general şi, pe fond, a respins acţiunea în revendicare a reclamanţilor. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că instanţa de apel a dat o interpretare eronată probelor administrate de părţi în dosarul cauzei şi a considerat că bunul litigios a fost legal scos din patrimoniul reclamanţilor în virtutea Decretului nr. 223/1974.
II. Dreptul intern pertinent
9. Dispoziţiile legale relevante ale cauzei sunt descrise în hotărârile SC Maşinexportimport Industrial Group - SA împotriva României (nr. 22.687/03, § 22, 1 decembrie 2005), Străin şi alţii împotriva României (nr. 57.001/00, §§ 19-26, 21 iulie 2005), Păduraru împotriva României (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005) şi Tudor împotriva României (nr. 29.035/05, §§ 15-20, 17 ianuarie 2008).
ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 paragraful 1 din Convenţie
10. Reclamanţii au susţinut că anularea hotărârii definitive a Curţii de Apel Braşov din 17 iunie 2002 prin hotărârea din 9 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adus atingere principiului securităţii raporturilor juridice, garantat prin art. 6 § 1 din Convenţie, care dispune:
"Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale de către o instanţă (...), care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...)."
A. Asupra admisibilităţii
11. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod evident neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. Aceasta arată, pe de altă parte, că nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, Curtea îl declară admisibil.
B. Asupra fondului
12. Recunoscând că dreptul la un proces echitabil cuprinde şi respectarea principiului securităţii raporturilor juridice şi că această Curte a sancţionat deja reexaminarea de către Curtea Supremă de Justiţie a unei hotărâri definitive, în urma unui recurs în anulare (Hotărârea Brumărescu împotriva României, [MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII), Guvernul subliniază că această cale de recurs a fost abrogată în 2003 din Codul de procedură civilă.
13. Reclamanţii susţin că, admiţând recursul în anulare al procurorului general, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la o nouă examinare a cauzei şi că ea a evaluat, într-o manieră eronată, probele dosarului şi faptele litigiului pentru care fuseseră sesizate tribunalele naţionale.
14. În mai multe cauze, abordând o problematică asemănătoare cu cea prezentă în speţa de faţă, Curtea s-a pronunţat în sensul violării art. 6 § 1 din Convenţie datorită rejudecării, în urma unui recurs în anulare promovat de procurorul general, a soluţiei date de o manieră definitivă litigiului (vezi, printre altele, Brumărescu, citată anterior, § 61, SC Maşinexportimport Industrial Group - SA, citată anterior, § 32, şi Piaţa Bazar Dorobanţi - SRL împotriva României, nr. 37.513/03, 4 octombrie 2007).
15. Examinând prezenta cauză, Curtea consideră că Guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să convingă şi care să conducă la o concluzie diferită. În special, ea relevă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată de procurorul general, a reexaminat cauza şi că, printr-o interpretare diferită a probelor existente în dosar, ea a anulat, la data de 9 martie 2004, hotărârea dată în ultimă instanţă la 17 iunie 2002 de Curtea de Apel Bucureşti, care iniţial admisese acţiunea în revendicare a bunului imobil litigios.
16. Prin prisma celor prezentate şi a elementelor dosarului, Curtea concluzionează că anularea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei definitive precizate mai sus a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, aducând atingere dreptului reclamanţilor la un proces echitabil.
17. În acest fel, a avut loc o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie.
II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
18. Reclamanţii invocă o încălcare a dreptului de a le fi respectate bunurile, cu motivarea că admiterea recursului în anulare i-a privat de dreptul lor de proprietate asupra imobilului litigios. Ei invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, care dispune după cum urmează:
Articolul 1 din Protocolul nr. 1:
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
19. Guvernul contestă că a existat o ingerinţă disproporţionată în dreptul la respectarea proprietăţii reclamanţilor.
20. Având în vedere legătura existentă între acest capăt de cerere şi cel întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenţie, circumstanţele speţei de faţă, precum şi constatarea legată de încălcarea drepturilor reclamanţilor la securitatea raporturilor juridice (paragrafele 15-17 de mai sus), Curtea declară că prezentul capăt de cerere este admisibil, dar că nu se impune examinarea dacă a avut loc în speţă violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (vezi, mutatis mutandis, Stanciu împotriva României, nr. 30.390/02, § 48, 29 aprilie 2008).
III. Asupra aplicabilităţii art. 41 din Convenţie
21. Conform art. 41 din Convenţie:
"Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."
A. Prejudiciu
22. Reclamanţii solicită restituirea în natură a bunului imobil litigios şi pretind 20.000 euro (EUR) pentru acoperirea pierderilor pe care apreciază că le-au avut şi în compensaţia suferinţelor ce au decurs în urma deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a admis recursul în anulare formulat de procurorul general.
23. Guvernul înaintează raportul de expertiză care evaluează imobilul la 116.694 EUR. El consideră că o eventuală hotărâre a Curţii constatând o încălcare va putea constitui, prin ea însăşi, o reparaţie satisfăcătoare pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit reclamanţii.
24. Curtea reaminteşte că, în cazul încălcării art. 6 din Convenţie, aplicarea principiului restitutio în integrum presupune ca reclamanţii să fie plasaţi, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă celei în care se găseau dacă ei n-ar fi suportat consecinţele nerespectării exigenţelor acestei dispoziţii (Hotărârea Piersack împotriva Belgiei, art. 50, 26 octombrie 1984, § 12, seria A nr. 85).
25. Într-o cauză similară în care a concluzionat doar în sensul încălcării art. 6 § 1, Curtea a constatat că, prin revizuirea prevăzută de art. 322 alin. 9 din Codul de procedură civilă, dreptul român permite restabilirea situaţiei existente înainte ca încălcarea constatată a art. 6 să se fi produs. În virtutea rolului său subsidiar, Curtea a estimat că reclamanţii trebuiau să sesizeze jurisdicţia internă, conform dispoziţiilor sus-menţionate (Sfrijan împotriva României, nr. 20.366/04, § 48, 22 noiembrie 2007). Luând în considerare circumstanţele speţei, Curtea consideră că aceeaşi abordare se impune şi în prezenta cauză şi decide să respingă cererea reclamanţilor pentru prejudiciul material.
26. În schimb, Curtea estimează că reclamanţii au suferit un prejudiciu moral prin încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi, astfel, a dreptului la un proces echitabil. Judecând în echitate, conform art. 41, Curtea acordă în total reclamanţilor 2.000 EUR cu acest titlu.
B. Costuri şi cheltuieli de judecată
27. Reclamanţii nu au solicitat rambursarea costurilor şi cheltuielilor de judecată realizate în cadrul procedurilor jurisdicţionale interne sau în faţa Curţii.
C. Dobânzi moratorii
28. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capetele de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 din Convenţie şi pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
2. hotărăşte că a avut loc o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie;
3. hotărăşte că nu este necesară examinarea cererii prin prisma prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
4. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanţilor, în termen de 3 luni de la data când hotărârea de faţă va fi definitivă în virtutea art. 44 § 2 din Convenţie, 2.000 EUR, sumă convertită în moneda naţională a statului pârât la cursul de schimb valutar la data plăţii, cu titlu de prejudiciu moral, la care se adaugă orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit;
b) ca, începând de la expirarea acestui termen şi până la efectuarea plăţii, această sumă să fie majorată cu o dobândă de un nivel egal cu cel aplicabil pentru rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.
5. respinge în rest cererea de satisfacţie echitabilă.
Redactată în limba franceză, ulterior fiind comunicată în scris la data de 5 mai 2009, conform art. 77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
