Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
(Cererea nr. 2.158/08)
Strasbourg
DEFINITIVĂ
18/09/2013
Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Pleşca împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Griţco, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 28 mai 2013,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată.
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află Cererea nr. 2.158/08 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Mihai Pleşca (reclamantul), a sesizat Curtea la 3 ianuarie 2008 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (Convenţia).
2. Reclamantul a fost reprezentat de M. Fluturel, avocat în Iaşi. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat, succesiv, de agenţii guvernamentali, doamnele I. Cambrea şi C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. În urma abţinerii domnului Corneliu Bîrsan, judecător ales să reprezinte România (art. 28 din Regulament), preşedintele camerei a desemnat-o pe doamna Kristina Pardalos în calitate de judecător ad-hoc (art. 26 § 4 din Convenţie şi art. 29 § 1 din Regulament).
4. Reclamantul se plânge în principal de absenţa unei anchete efective în măsură să stabilească circumstanţele decesului fiicei sale.
5. La 8 iulie 2011, cererea a fost comunicată Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 1 din Convenţie, aceasta a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şi fondul cauzei vor fi examinate împreună.
ÎN FAPT
I. Circumstanţele cauzei
6. Reclamantul s-a născut în 1956 şi locuieşte în Hârlău.
7. În dimineaţa zilei de 19 iulie 2005, acesta s-a dus la Comisariatul de Poliţie al Oraşului Hârlău pentru a depune plângere pentru dispariţia fiicei sale, P.M.N., în vârstă de şaptesprezece ani. A precizat că aceasta a plecat de acasă la 17 iulie 2005, că nu s-a mai întors de atunci şi că a aflat că, în aceeaşi zi, aceasta se dusese, însoţită de două prietene, la un baraj situat în apropierea oraşului.
8. La 19 iulie 2005, reclamantul s-a întors acasă în jurul orelor 18 şi a descoperit în balconul apartamentului său cadavrul fiicei sale decedate. I-a scos o curea care se afla în jurul gâtului acesteia. S-a dus la poliţie, care a sosit la faţa locului la orele 18,45. Un ofiţer de poliţie, însoţit de un expert criminalist şi de doi martori, a întocmit un proces-verbal şi a făcut mai multe fotografii la locul faptei. A menţionat că P.M.N. fusese găsită zăcând pe balcon, în spatele mai multor scaune, în poziţie de şezut, cu capul aşezat pe unul din scaune, că trupul nu prezenta urme de violenţă, dar că gambele erau murdare de noroi uscat, până la genunchi. A menţionat prezenţa pe gât a unui şanţ de spânzurare, cu o lăţime de aproximativ 4 centimetri şi o adâncime de aproximativ 3-4 milimetri. Acesta a menţionat că, la o înălţime de aproximativ 1,80 metri, exista un piron bătut în perete şi că respectiva curea care probabil că a fost folosită pentru spânzurare avea o lăţime de 4 centimetri şi era deteriorată într-o parte. Ofiţerul a ridicat în vederea continuării cercetărilor cureaua, precum şi două haine pătate de noroi, care au fost găsite în maşina de spălat. Cercetarea locului faptei s-a încheiat la orele 21. Reclamantul a semnat procesul-verbal.
9. A fost iniţiată o anchetă pentru "decesul suspect" al fiicei reclamantului. Poliţia Oraşului Hârlău, căreia i-a fost încredinţată ancheta, a interogat, la 19 iulie 2005, două fete, D.A. şi D.C., care petrecuseră ziua de 17 iulie 2005 împreună cu fiica reclamantului. Acestea au declarat că hotărâseră să meargă la începutul după-amiezii la un baraj situat în afara oraşului. Acestea au ajuns acolo cu un taxi şi apoi au căutat un loc izolat pentru a se odihni şi a face baie. La întoarcere s-au decis să o ia pe o scurtătură prin pădure. Pe drum, fiica reclamantului şi-a pierdut telefonul mobil, ceea ce a afectat-o mult. În plus, îndepărtându-se preţ de câteva momente, s-a rănit şi şi-a murdărit hainele alunecând în noroi. Cele două prietene ale acesteia i-au pus o pătură pe umeri pentru a o proteja. Dându-şi seama că nu au luat-o pe drumul cel bun, au hotărât să se întoarcă din drum pentru a ajunge mai repede în oraş, au cerut ajutor şi o persoană le-a dus cu căruţa până în oraş. Au însoţit-o pe D.C. până la imobilul în care locuia aceasta. Apoi, D.A. a însoţit-o pe fiica reclamantului până la domiciliul acesteia din urmă, unde au ajuns în jurul orelor 21. A ajutat-o să urce scara, unde fiica reclamantului a scăpat un pantof rupt. Apoi, aceasta a ajutat-o să se dezbrace şi să se bage în pat. A pus hainele murdare în maşina de spălat şi a părăsit apartamentul aproximativ un sfert de oră mai târziu, fără să închidă uşa, şi s-a dus acasă, apoi în oraş. D.A. şi D.C. au declarat că nu băuseră alcool în timpul zilei, ci doar sucuri de fructe cumpărate înainte de plecarea lor la baraj. În cele din urmă, au menţionat că fiica reclamantului exprimase în trecut idei sinucigaşe, din cauza unor eşecuri şcolare.
10. La cererea reclamantului, parchetul a dispus efectuarea unei autopsii la 20 iulie 2005. În raportul emis la 1 august 2005, medicul legist a concluzionat că decesul avusese loc la data de 17 sau 18 iulie 2005 şi că se datorase unei asfixieri provocate de o spânzurare atipică. A menţionat existenţa unor urme de violenţă, şi anume multiple excoriaţii liniare pe coapsa şi pulpa dreaptă şi, în jurul gâtului, un şanţ de spânzurare cu o lăţime de 2,5 centimetri, cu urma unei catarame de curea. O analiză de sânge a evidenţiat o alcoolemie de 2 grame de alcool per litru de sânge. Prelevările de ţesut din stomac, ficat şi rinichi nu conţineau alte substanţe toxice. În urma examenului secreţiilor vaginale nu s-a descoperit prezenţa unor spermatozoizi.
11. La 22 iulie 2005, reclamantul a fost audiat prima dată de poliţie. A menţionat existenţa unor tensiuni între el şi fiica sa, care, conform acestuia, se datorau unor eşecuri şcolare. A precizat că, la 17 iulie 2005, lipsise de acasă între orele 18 şi 21,30. La întoarcere a găsit uşa deschisă şi, mai târziu, a ieşit din nou pentru a-şi căuta fiica. A doua zi, a plecat la serviciu şi s-a întâlnit cu D.A. şi D.C. şi cu alţi prieteni ai fiicei sale care nu au putut să îi ofere informaţii privind locul unde se putea afla.
12. Tot la 22 iulie 2005, M.D., o persoană pe care o cunoştea fiica reclamantului, a fost interogat de poliţie. M.D. a declarat că se întâlnise cu tânăra în noaptea de 15 spre 16 iulie 2005, în jurul orei 2 dimineaţa, în parcul oraşului. Au discutat împreună aproximativ un sfert de oră, înainte să li se alăture un prieten comun.
13. La 23 iulie 2005, unul dintre fiii reclamantului a adus la poliţie telefonul mobil al surorii sale, precum şi o sticlă de plastic plină trei sferturi cu un lichid galben. A declarat că a găsit aceste obiecte în pădure, în apropierea barajului, şi a solicitat ca acestea să fie supuse unor examene de laborator. La 1 septembrie 2005, poliţia i-a înapoiat reclamantului cureaua, sticla, hainele şi telefonul mobil ale fiicei sale. Procesul-verbal întocmit cu ocazia restituirii obiectelor nu menţiona niciun examen.
14. La 27 iulie 2005, reclamantul a fost supus unui test poligraf. Din raportul întocmit cu această ocazie reiese că nu a fost detectat niciun element caracteristic unui comportament simulat. La 25 octombrie 2005, acesta a luat cunoştinţă de raportul de autopsie şi a declarat că fiica sa nu consuma alcool. A precizat că, de obicei, exista vin în casă, dar că nu a remarcat dacă lipsea din acesta la data de 17 iulie 2005. De asemenea şi-a exprimat îndoielile cu privire la sinceritatea declaraţiilor date de D.A. şi D.C. Interogat din nou la 27 iulie 2005, precum şi la 24 februarie şi 21 iunie 2006, reclamantul şi-a menţinut declaraţiile şi şi-a reiterat îndoielile.
15. Mama tinerei decedate a fost interogată de două ori. Aceasta a contestat veridicitatea faptelor prezentate de D.A. şi D.C. şi a solicitat efectuarea unor investigaţii cu privire la rolul jucat în sinuciderea fiicei sale de către fostul său soţ, reclamantul, căruia îi fusese încredinţată fiica lor şi care, conform mamei, o neglija şi avea un comportament violent faţă de aceasta.
16. Poliţia a interogat două vecine ale reclamantului, A.A. şi T.M., care au declarat că, la 17 iulie 2005, în jurul orelor 20,30, o văzuseră pe fiica reclamantului, care părea că suferă, urcând în imobil cu ajutorul unei alte tinere. Au precizat că nu l-au văzut pe reclamant întorcându-se în seara zilei de 17 iulie 2005.
17. Alte două persoane, U.C. şi P.I., prezente la baraj, şi I.D., care transportase tinerele cu căruţa, au declarat că fiica reclamantului avea pe ea o pătură şi că nu părea să fi consumat alcool.
18. În noiembrie 2005, M.I. şi R.R.C. au denunţat la poliţie o tentativă de viol ale cărei victime au fost în seara zilei de 16 noiembrie 2005 în oraşul Hârlău. Conform acestora, agresorul era M.D., persoana cu care se întâlnise fiica reclamantului în ajunul decesului său (supra, pct. 12). M.I. a declarat că agresorul le acostase pe stradă şi le forţase să intre în casa scării unui imobil. Acesta a început să o dezbrace pe R.R.C. şi a ameninţat-o, spunându-i: "Vrei să te omor ca pe P.M.N. [fiica reclamantului]?" Sosirea unui vecin a pus capăt tentativei de viol şi le-a permis victimelor să fugă.
19. În urma investigaţiilor, poliţia a concluzionat că fiica reclamantului s-a sinucis şi a propus parchetului să încheie ancheta. La 2 decembrie 2005, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, considerând că nu era vorba de fapte cu caracter penal.
20. Reclamantul şi soţia acestuia au contestat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi au solicitat redeschiderea anchetei. Aceştia susţineau că investigaţiile au fost superficiale şi că nu au permis stabilirea evenimentelor care au avut loc înainte de deces şi nici circumstanţele exacte în care acesta a survenit.
21. La 18 ianuarie 2006, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău a admis cererea şi a retrimis dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi în scopul continuării anchetei privind săvârşirea infracţiunii de omor. Procurorul a considerat că existau în continuare îndoieli cu privire la circumstanţele decesului şi, în special, cu privire la poziţia cadavrului şi posibilitatea ca tânăra să se spânzure de perete cu cureaua găsită la faţa locului. Acesta a identificat, de asemenea, o contradicţie între lăţimea acestei curele, care măsura 4 centimetri, şi şanţul prezent în jurul gâtului, care măsura 2,5 centimetri, conform raportului de autopsie.
22. Parchetul le-a audiat din nou pe D.A. şi D.C., care au prezentat aceeaşi versiune a faptelor. Cele două vecine, A.A. şi T.M., şi-au menţinut declaraţiile. O altă persoană, C.F., a declarat că, în seara zilei de 17 iulie 2005, s-a întâlnit cu cele trei tinere în oraş şi că fiica reclamantului plângea şi mergea susţinută de cele două prietene ale sale.
23. Parchetul l-a interogat pe M.D., care se afla în arest preventiv în cadrul unei alte anchete. Şi-a menţinut declaraţiile şi a negat orice implicare în decesul fiicei reclamantului. A adăugat că se afla în conflict cu fiul reclamantului şi că acesta era motivul pentru care acesta din urmă îl bănuia de uciderea fiicei sale.
24. La 14 august 2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a pronunţat neînceperea urmăririi penale, considerând că tânăra s-a sinucis ca urmare a unor probleme personale. A precizat că aceasta a băut alcool după plecarea lui D.A. şi că, fiind deprimată, s-a spânzurat cu cureaua pe care a agăţat-o de pironul bătut în perete. Sub greutatea sa, cureaua s-a rupt şi corpul a căzut în poziţia în care a fost găsit.
25. Prim-procurorul parchetului a respins plângerea reclamantului şi a soţiei acestuia. A considerat că sinuciderea era consecinţa unui dezechilibru psihic pentru care părinţii divorţaţi erau parţial răspunzători, din cauza lipsei protecţiei şi a afecţiunii faţă de fiica lor, precum şi a severităţii tatălui.
26. Reclamantul a contestat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale în faţa Tribunalului Iaşi. A denunţat superficialitatea anchetei, lipsa efectuării unui examinări ştiinţifice a obiectelor confiscate, absenţa unor explicaţii plauzibile cu privire la momentul în care tânăra consumase alcool şi absenţa unor cercetări cu privire la eventuala implicare a lui M.D. în cauzele decesului.
27. Printr-o hotărâre din 18 ianuarie 2007, tribunalul a respins plângerea. Instanţa a hotărât că din declaraţiile martorilor reieşea că, în perioada anterioară decesului, au existat tensiuni între reclamant şi fiica sa din cauza unor eşecuri şcolare ale acesteia din urmă. De asemenea a hotărât că aceste declaraţii permiteau reconstituirea evenimentelor din ziua de 17 iulie 2005. Astfel, tribunalul a considerat că, după ce a făcut, în compania prietenelor sale, o plimbare, în cursul căreia şi-a pierdut telefonul şi s-a rănit uşor, ceea ce a accentuat starea depresivă a acesteia, fiica reclamantului a rămas singură în apartament maximum treizeci de minute, între orele 21 şi 21,30. În acest timp, aceasta a decis să pună în aplicare planul său sinucigaş, despre care le vorbise anterior prietenelor sale, şi a consumat din vinul pe care îl avea în casă reclamantul. Aceasta şi-a înfăşurat o curea în jurul gâtului, a legat-o de un piron bătut în perete şi şi-a lăsat trupul să atârne în gol, realizând astfel o "spânzurare atipică". Tribunalul a considerat că nimic nu permitea să se ajungă la concluzia că era vorba despre o "crimă prin spânzurare", având în vedere că obiectele aflate pe balcon erau la locul lor şi cadavrul nu prezenta nicio leziune care să indice că tânăra încercase să reziste unui act criminal.
28. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. Şi-a reiterat criticile cu privire la desfăşurarea anchetei şi a reamintit că anchetatorii nu prelevaseră amprente din apartament sau de pe cadavru şi că nu găsiseră în apartament nicio sticlă care ar fi putut susţine teza consumării de alcool după plecarea lui D.A. Acesta a precizat că stabilirea faptelor ar fi necesitat o reconstituire. În cele din urmă, a susţinut că încă mai existau câteva aspecte neclare. A susţinut că era imposibil ca o cantitate atât de mare de alcool să fi trecut în sânge în perioada de maximum treizeci de minute în cursul căreia fiica sa a rămas singură. De asemenea a considerat că era neverosimil ca trupul să fi rămas suspendat în aer, având în vedere înălţimea acesteia (1,67 metri), înălţimea la care era fixat pironul (1,80 metri) şi lungimea curelei (1,10 metri). În cele din urmă, a subliniat că era o diferenţă considerabilă între lăţimea curelei (4 centimetri) şi lăţimea şanţului de spânzurare constatate la autopsie (2,5 centimetri).
29. M.D. s-a înfăţişat în instanţă de mai multe ori, asistat de un avocat, dar nu a fost interogat de curtea de apel. Acesta a depus un memoriu, în care a reiterat că nu era implicat în niciun fel în decesul fiicei reclamantului.
30. Reclamantul a depus la dosar certificate şcolare conform cărora fiica sa avea un comportament echilibrat, că nu a manifestat niciodată semne de depresie şi că tatăl se implica în educaţia şi activităţile şcolare ale acesteia.
31. Printr-o hotărâre definitivă din 5 iulie 2007, curtea de apel a respins recursul şi a confirmat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale. Aceasta a observat că declaraţiile martorilor şi concluziile autopsiei nu furnizau niciun indiciu care să permită susţinerea tezei conform căreia fiica reclamantului a fost victima unei agresiuni care a provocat sinuciderea sa. A apreciat că sinuciderea era consecinţa unei stări depresive provocate de dificultatea relaţiilor dintre tânără şi tatăl acesteia şi amplificată de existenţa unor eşecuri şcolare şi de un eveniment minor, şi anume pierderea telefonului său. A concluzionat că nu putea fi acuzat nimeni de omor doar pentru a-l consola pe reclamant pentru moartea fiicei sale.
II. Dreptul intern relevant
32. Art. 62 din Codul de procedură penală impune anchetatorilor şi instanţelor interne să adopte măsuri pentru a asigura obţinerea unor probe pentru clarificarea tuturor aspectelor cauzei. Art. 63 din Codul de procedură penală nu atribuie nicio valoare de probă dinainte stabilită mijloacelor de probă depuse în dosarul cauzei. Art. 64 din Codul de procedură penală enumeră mijloacele de probă, printre care: declaraţiile inculpatului, ale părţii vătămate, înscrisurile, înregistrările, fotografiile, obiectele, constatările medico-legale şi rapoartele de expertiză. Art. 94 din Codul de procedură penală precizează că obiectele care poartă urma faptei săvârşite şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului sunt mijloace materiale de probă. Acestea pot fi supuse, la cererea anchetatorilor, unui examen efectuat de poliţia ştiinţifică şi tehnică. Art. 114 din Codul de procedură penală prevede că, în caz de moarte violentă, este obligatorie efectuarea unei constatări medico-legale.
ÎN DREPT
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 2 din Convenţie
33. Invocând art. 6 şi 8 din Convenţie, reclamantul se plânge de lipsa unei anchete efective cu privire la decesul fiicei sale.
34. Curtea reaminteşte că, fiind responsabilă cu încadrarea juridică a faptelor cauzei, nu se consideră obligată de încadrarea făcută de reclamanţi sau de Guvern. În temeiul principiului jura novit curia, aceasta a examinat, de exemplu, din oficiu, capetele de cerere din perspectiva unui articol sau paragraf pe care părţile nu l-au invocat. Curtea reaminteşte, de asemenea, că un capăt de cerere se caracterizează prin faptele pe care le denunţă şi nu doar prin simplele motive sau argumente de drept invocate (a se vedea, mutatis mutandis, Eugenia Lazăr împotriva României, nr. 32.146/05, pct. 60, 16 februarie 2010, Guerra şi alţii împotriva Italiei, 19 februarie 1998, pct. 44, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-I şi Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, pct. 167, 1 martie 2001). În lumina acestor principii, Curtea consideră necesar, în circumstanţele prezentei cauze, să examineze ansamblul capetelor de cerere ale reclamantului din perspectiva art. 2 din Convenţie, ale cărui dispoziţii relevante în speţă sunt formulate după cum urmează:
"1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva [...]"
A. Cu privire la admisibilitate
35. Constatând că prezenta cerere nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea o declară admisibilă.
B. Cu privire la fond
36. Reclamantul susţine că nu a existat o anchetă efectivă cu privire la cauzele decesului fiicei sale. Acesta critică faptul că ancheta iniţiată de autorităţi ca urmare a plângerii sale a fost incompletă. Acesta denunţă în special refuzul anchetatorilor de a preleva amprente din apartament, de pe trupul neînsufleţit al fiicei sale şi de pe diversele obiecte confiscate, de a le supune unor examene de laborator şi de a proceda la o reconstituire a faptelor. Reclamantul consideră că aceste omisiuni, împreună cu neglijenţa anchetatorilor, au lăsat nesoluţionate numeroase chestiuni legate de circumstanţele decesului copilului său.
37. Guvernul contestă acest argument. Acesta susţine că ancheta desfăşurată în cauză a fost promptă, efectivă şi completă. Guvernul precizează că, încă de la descoperirea cadavrului, poliţia s-a dus la faţa locului şi a procedat la cercetarea aprofundată a locului faptei şi a cadavrului. Acesta susţine că prelevarea de amprente nu era necesară în absenţa unor urme de efracţie sau violenţă.
38. În continuare, Guvernul afirmă că poliţia a interogat în aceeaşi zi cele două prietene care însoţiseră tânăra şi, în zilele următoare, orice persoană care putea să o fi văzut sau să furnizeze informaţii. Acesta susţine că autopsia a fost efectuată rapid şi că a stabilit cauza decesului, şi anume o "spânzurare atipică", ce explică poziţia în care a fost găsit cadavrul. În plus, susţine că autorităţile au efectuat investigaţii cu privire la chestiunea consumului de alcool şi subliniază că însuşi reclamantul a declarat că exista vin în casă. În ceea ce îl priveşte pe reclamant, acesta a fost implicat în anchetă, dar s-a limitat la a contesta eficacitatea acesteia şi nu a furnizat elemente concrete care să permită direcţionarea anchetei pe pista omorului. Prin urmare, Guvernul concluzionează că obligaţia de mijloace, care decurge din aspectul procedural al art. 2, a fost respectată.
39. Curtea reaminteşte că, obligând statul să adopte măsurile necesare pentru a proteja viaţa persoanelor aflate sub jurisdicţia sa, art. 2 § 1 îi impune acestuia sarcina de a asigura dreptul la viaţă, prin instituirea unei legislaţii penale concrete, care să descurajeze atingerile aduse persoanei şi care are la bază un mecanism de aplicare conceput pentru prevenirea, eliminarea şi sancţionarea încălcărilor (L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere 1998-III).
40. Din perspectiva faptelor din speţă, Curtea consideră că obligaţia respectivă necesită, implicit, efectuarea unei anchete oficiale efective în cazul unui deces survenit în condiţii suspecte (Mantog împotriva României, nr. 2.893/02, pct. 63, 11 octombrie 2007). Caracterul eficient al unei anchete impune ca autorităţile să adopte măsurile rezonabile de care dispun pentru a asigura obţinerea unor probe referitoare la faptele în cauză, inclusiv, între altele, depoziţii ale martorilor oculari, expertize şi, după caz, o autopsie care să ofere o prezentare completă şi precisă a rănilor şi o analiză obiectivă a constatărilor clinice, în special a cauzei decesului. Orice deficienţă a anchetei care slăbeşte capacitatea acesteia de a stabili cauza decesului sau persoanele responsabile riscă să determine concluzia că nu îndeplineşte această normă (Slimani împotriva Franţei, nr. 57.671/00, pct. 32, CEDO 200 IX, şi Pereira Henriques împotriva Luxemburgului, nr. 60.255/00, pct. 57, 9 mai 2006).
41. Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă, în speţă, a fost efectuată o anchetă care îndeplineşte cerinţele aspectului procedural al art. 2 § 1 din Convenţie.
42. Curtea subliniază că, în ziua descoperirii cadavrului, la 19 iulie 2005, un agent de poliţie şi un expert criminalist s-au dus la faţa locului şi au întocmit un proces-verbal în care sunt menţionate primele constatări. Imediat a fost deschisă o anchetă cu privire la decesul în cauză, calificat drept "suspect".
43. Astfel, se poate considera că organele de urmărire penală au acţionat din oficiu de îndată ce le-a fost adusă în atenţie cauza. Rămâne să se stabilească dacă acestea au adoptat măsurile rezonabile de care dispuneau pentru a permite stabilirea circumstanţelor decesului şi identificarea şi sancţionarea eventualilor responsabili.
44. Autopsia, care a avut loc în ziua următoare descoperirii cadavrului, a stabilit cauza decesului ca fiind o asfixiere survenită în urma unei "spânzurări atipice". Examinarea cadavrului a scos în evidenţă prezenţa a 2 grame de alcool per litru de sânge şi a unor urme de răni pe o gambă, precum şi un şanţ de spânzurare, în jurul gâtului, cu o lăţime de 2,5 centimetri.
45. Anchetatorii au audiat persoanele care intraseră în contact cu fiica reclamantului. În special din aceste mărturii reiese că tânăra îşi petrecuse ziua în compania a două prietene şi că era afectată de rezultatele şcolare slabe şi pierderea telefonului. Aceste mărturii au permis, de asemenea, să se stabilească succesiunea principalelor evenimente ale zilei de 17 iulie 2005.
46. Pe baza acestor elemente, organele de urmărire penală au considerat că decesul fiicei reclamantului nu era rezultatul unui act criminal, ci era vorba de un act voluntar de suicid, ce nu putea fi imputat altor persoane.
47. Curtea constată că, procedând astfel, organele de urmărire penală au furnizat o explicaţie privind circumstanţele care au condus la decesul fiicei reclamantului. Cu toate acestea, Curtea consideră că nu este suficientă avansarea unei ipoteze privind motivele decesului. Este necesar, de asemenea, ca această ipoteză să fie susţinută suficient de probe, astfel încât să nu se mai considere că decesul a survenit în condiţii suspecte (a se vedea mutatis mutandis, Mantog, citată anterior, pct. 68).
48. În această privinţă, Curtea subliniază că reclamantul a fost informat cu privire la ancheta în curs şi că a fost interogat de mai multe ori. Cu toate acestea, cererile sale şi ale fiului său referitoare la administrarea de probe au fost ignorate sistematic (supra, pct. 13, 26 şi 28). Curtea constată că organele de urmărire penală nu au analizat şi nici nu au păstrat hainele şi telefonul mobil al tinerei, cureaua care probabil a fost utilizată pentru spânzurare şi băutura pe care persoana în cauză a consumat-o în ziua decesului. De asemenea, Curtea precizează că examenul medico-legal s-a limitat la a constata cauza imediată a decesului, fără să fi solicitat medicului să valideze sau să infirme din punct de vedere medico-legal teza referitoare la originea rănilor de pe gambă şi momentul în care a fost consumat alcoolul. În plus, nu s-a oferit nicio explicaţie pentru contradicţia identificată de medicul legist în ceea ce priveşte diferenţa dintre lăţimea curelei şi urma lăsată de aceasta pe gâtul tinerei (a se vedea, mutatis mutandis, M.B. împotriva României, nr. 43.982/06, pct. 58 şi 59, 3 noiembrie 2011).
49. În plus, Curtea constată că însuşi prim-procurorul parchetului a considerat că procesul-verbal întocmit la faţa locului, raportul de autopsie şi mărturiile obţinute în cursul anchetei preliminare nu erau suficiente pentru eliminarea numeroaselor îndoieli cu privire la circumstanţele decesului fiicei reclamantului. Or, trebuie să se constate că, în loc să încerce să obţină probe referitoare la faptele în cauză prin intermediul unor expertize şi, după caz, printr-un raport medico-legal suplimentar, organele de urmărire penală s-au limitat la a audia din nou aceiaşi martori, care au reiterat primele lor declaraţii.
50. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că, prin decizia de a nu da curs cererilor privind efectuarea unor expertize, organele de urmărire penală au împiedicat lămurirea aspectelor neclare care au rămas în dosar după încheierea anchetei. Nu se poate considera că autorităţile interne au permis să se stabilească într-un mod suficient de precis circumstanţele care au condus la decesul fiicei reclamantului (a se vedea, mutatis mutandis, Pereira Henriques, citată anterior, pct. 62, şi Tsintsabadze împotriva Georgiei, nr. 35.403/06, pct. 77 şi următoarele, 15 februarie 2011).
51. În consecinţă, Curtea concluzionează că, în speţă, nu au fost respectate obligaţiile pozitive care îi revin statului pârât în temeiul aspectului procedural al art. 2 din Convenţie.
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
52. Art. 41 din Convenţie prevede:
"Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."
A. Prejudiciu
53. Reclamantul solicită 50.000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral. Acesta afirmă că este încă profund afectat de caracterul superficial al anchetei. În această privinţă susţine că un părinte are dreptul să cunoască adevărul despre decesul copilului său şi că acest drept a fost batjocorit.
54. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă. În această privinţă face trimitere la jurisprudenţa Curţii în materie.
55. În circumstanţele specifice ale cauzei, Curtea consideră că prin constatarea încălcării art. 2 din Convenţie se constituie în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.
B. Cheltuieli de judecată
56. Reclamantul nu solicită rambursarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 2 din Convenţie sub aspect procedural;
3. hotărăşte că prin constatarea încălcării se oferă, în sine, o reparaţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.
Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 18 iunie 2013, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii.
PREŞEDINTE
JOSEP CASADEVALL
Grefier,
Santiago Quesada
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
