Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂRÂRE ARBITRALĂ nr. 1 din 7 mai 2014 privind stabilirea modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA şi DACIN-SARA a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu şi din remuneraţia compensatorie pentru copia privată a operelor audiovizuale şi videogramelor, precum şi desemnarea colectorului unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare
EMITENT: OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 20 iunie 2014
Dosar nr. 1/2014
Tribunal arbitral compus din:
- Nemeş Vasile
- Coşuleţu Iuliu
- Grigore Petre
- Duţescu Cristian Mircea
- Briciu Traian Cornel
Pe rol se află litigiul dintre reclamantele UPFAR-ARGOA şi ARDAA şi pârâta DACIN-SARA, având ca obiect stabilirea modalităţii de repartizare între aceste organisme de gestiune colectivă a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu şi din remuneraţia compensatoare pentru copia privată a operelor audiovizuale şi videogramelor, precum şi desemnarea colectorului unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare.
Dezbaterea litigiului a avut loc în ziua de 24 aprilie 2014, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, iar pronunţarea a fost amânată succesiv, aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă, până la data de 7 mai 2014, când tribunalul arbitral, cu participarea celor 5 membri ai săi, a pronunţat prezenta hotărâre, la sediul ORDA, în Bucureşti, Calea Victoriei nr. 118, sectorul 1.
Tribunalul arbitral,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor - ORDA, reclamantele UPFAR-ARGOA şi ARDAA au solicitat în contradictoriu cu pârâta DACIN-SARA desemnarea unui complet arbitral în vederea stabilirii următoarelor:
1. Modalitatea de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA şi DACIN-SARA a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale şi videogramelor, proporţional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;
2. Modalitatea de repartizare între organismele de gestiune UPFAR-ARGOA, ARDAA şi DACIN-SARA a remuneraţiei compensatoare pentru copia privată a operelor reproduse pe înregistrări audiovizuale şi videograme, proporţional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;
3. Desemnarea ARDAA drept colector unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu; modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare şi comisionul acordat colectorului unic pentru acoperirea acestora.
Tribunalul arbitral este competent să judece cererea în temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. 5 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Tribunalul arbitral a constatat că a fost îndeplinită procedura prealabilă sesizării tribunalului arbitral, conform prevederilor cuprinse în art. 133 din Legea nr. 8/1996, reclamantele invitând la negocieri pe DACIN-SARA fără ca aceste demersuri să se finalizeze prin încheierea unui acord, aşa cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosar.
Tribunalul arbitral este legal învestit şi este competent să judece cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. din Legea nr. 8/1996.
Cererile şi tezele reclamantelor
În privinţa remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu, reclamantele UPFAR-ARGOA şi ARDAA au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remuneraţiile colectate.
Argumentele care susţin, în opinia reclamantelor, aceste pretenţii sunt:
- criteriul ponderii pe care o au operele gestionate de UPFAR-ARGOA şi ARDAA, susţinând că repertoriile lor sunt, per ansamblu, mult mai mari decât cel al DACIN-SARA, constituit doar din filmele româneşti;
- criteriul întinderii repertoriilor de opere determinat de cesiunea drepturilor de autor către producătorii de videograme începând cu anul 1996 şi gestiunea extinsă a drepturilor rezultate din operele pentru care producătorii - cesionari ai drepturilor de autor - nu au acordat mandat niciunui organism de gestiune colectivă, aceştia urmând a fi reprezentaţi de organismul cu cel mai mare număr de membri (art. 129^1 din Legea nr. 8/1996), care, potrivit susţinerilor reclamantelor, ar fi UPFAR-ARGOA;
- criteriul interesului publicului român pentru videograme în funcţie de genurile şi cotele de audienţă a acestora pe piaţă.
În privinţa remuneraţiei compensatoare pentru copie privată, reclamantele au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remuneraţiile colectate.
În mod complementar, argumentelor înfăţişate în susţinerea pretenţiilor pentru remuneraţiile rezultate din retransmiterea prin cablu, în susţinerea pretenţiilor pentru copia privată, reclamantele au mai invocat:
- criteriul procentului de vânzări al materialelor audiovizuale în funcţie de genul acestora, considerând că materialele vândute conţin în mare parte operele din repertoriile UPFAR-ARGOA şi ARDAA, şi nu producţii cinematografice româneşti realizate înainte de anul 1996, din care se compune în mare parte repertoriul DACIN-SARA;
- criteriul copiilor legitime, considerând că din lista marcajelor holografice achiziţionate de producători şi din numărul DVD-urilor conţinând videograme pentru care s-au obţinut marcaje eliberate de ORDA, potrivit evidenţelor acesteia doar un procent extrem de mic cuprinde operele deţinute de DACIN - SARA în propriul său repertoriu, toate celelalte, în proporţie de peste 99%, fiind gestionate de către UPFARARGOA şi ARDAA.
Reclamantele au invocat şi motivele care susţin capacitatea de colectare pe care o deţin, apreciată ca fiind superioară celei deţinute de DACIN-SARA, aceste susţineri fiind în legătură cu capătul de cerere referitor la desemnarea colectorului unic.
Apărările pârâtei DACIN-SARA
Pârâta DACIN-SARA a invocat excepţiile:
- inadmisibilităţii, întemeiată pe argumentul că două organisme de gestiune colectivă care reprezintă drepturi patrimoniale diferite, având repertorii şi membri diferiţi, nu pot solicita conjunct atribuirea unor cote procentuale din remuneraţiile colectate pentru drepturi de autor şi, totodată, că cererea nu poate fi admisă în absenţa unei expertize de natură să stabilească utilizarea reală a operelor;
- lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi, implicit, a calităţii procesuale active, întemeiată pe argumentul conform căruia ARDAA nu a îndeplinit la înfiinţare condiţiile cerute de lege, pe rolul instanţelor aflându-se dosarul nr. 5.830/2/2012 al cărui obiect îl formează legalitatea deciziei de înfiinţare şi avizare a acestui organism de gestiune colectivă;
- prescripţiei, în ce priveşte cererea de desemnare a ARDAA drept colector unic.
În ce priveşte fondul, pârâta a contestat procentele solicitate de reclamante. Pârâta a arătat că procentul de 85%, solicitat de reclamante, este eronat deoarece UPFAR-ARGOA nu a făcut dovada cesiunii de către autorii, titulari de drepturi patrimoniale, a drepturilor proprii către membrii organismelor de gestiune respective.
Pârâta a susţinut că, potrivit evidenţelor ORDA, ea reprezintă organismul cu cel mai mare număr de membri, respectiv 300, în timp ce UPFAR-ARGOA are circa 60 de membri.
În cauză s-a administrat proba prin înscrisuri. Tribunalul arbitral a respins cererea de efectuare a unei expertize pentru determinarea exactă a proporţiei utilizării reale a operelor pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acel termen.
Soluţiile şi motivele tribunalului arbitral
Tribunalul arbitral a dispus unirea cu fondul a excepţiilor invocate de pârâta DACIN-SARA. Prin urmare, tribunalul se va pronunţa cu prioritate asupra acestora.
Pentru acest motiv, completul arbitral va lua în discuţie excepţiile astfel cum acestea au fost lămurite şi recalificate, după caz.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta DACIN-SARA şi întemeiată pe argumentul potrivit căruia două organisme de gestiune colectivă care reprezintă drepturi patrimoniale diferite, având repertorii şi membri diferiţi, nu pot solicita conjunct atribuirea unor cote procentuale din remuneraţiile colectate pentru drepturi de autor, tribunalul arbitral o apreciază ca neîntemeiată. Inadmisibilitatea reprezintă sancţiunea ce intervine în cazul în care nu este îndeplinită o condiţie specială de exerciţiu a acţiunii sau când legea nu recunoaşte mijlocul procedural prin care partea a înţeles să deducă judecăţii un anumit drept. Nu există o interdicţie legală ca două organisme de gestiune colectivă să formuleze o cerere de arbitrare în comun. Aspectele ce decurg din identificarea repertoriului fiecărei entităţi nu ţin de admisibilitatea acţiunii, ci de administrarea şi aprecierea probelor. Nici argumentul că acţiunea nu poate fi analizată în absenţa unei expertize nu poate conduce la ideea inadmisibilităţii, fiind vorba de o problemă de apreciere a probatoriului, iar nu de exerciţiul acţiunii.
În ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocată de pârâta DACIN-SARA, tribunalul arbitral o apreciază ca neîntemeiată. Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta ARDDA este legal înfiinţată. Deşi se invocă nelegalitatea înfiinţării acesteia, tribunalul arbitral reţine prezumţia de valabilitate de care se bucură actul de înfiinţare şi avizul ORDA, precum şi autoritatea de lucru judecat provizorie pe care o prezintă hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 5.830/2/2012, prin care această instanţă a respins cererea DACIN-SARA ce avea ca obiect pretinsa nelegalitate a deciziei de înfiinţare şi avizare a ARDAA. Tribunalul arbitral reţine că nu există nicio legătură între capacitatea procesuală şi instituţia "calităţii procesuale", cu toate că pârâta dezvoltă ideea că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă ar presupune implicit şi lipsa calităţii procesuale active.
În ce priveşte excepţia prescripţiei, în cadrul dezbaterilor, în prezenţa tuturor părţilor, după punerea în discuţie de către tribunalul arbitral a calificării corecte a acestei excepţii, reprezentaţii DACIN-SARA au arătat că în realitate este vorba de o inadmisibilitate a desemnării colectorului unic de către completul arbitral, singurul organism îndrituit să facă această desemnare fiind ORDA. În raport cu calificarea corectă a excepţiei, tribunalul arbitral urmează să o admită şi să constate că este inadmisibilă cererea de desemnare a colectorului unic de către tribunalul arbitral. În conformitate cu art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, arbitrajul poate avea ca obiect numai aspectele legate de repartizarea remuneraţiilor şi de stabilirea comisionului datorat colectorului unic, atunci când organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol. Tribunalul arbitral nu poate interveni şi asupra neînţelegerilor privind desemnarea colectorului unic, acest aspect intrând în competenţa exclusivă a ORDA, conform art. 133 din Legea nr. 8/1996. Pentru aceste motive, tribunalul arbitral va admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind desemnarea ARDAA drept colector unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu.
În ce priveşte fondul pretenţiilor cuprinse în capetele 1 şi 2 ale cererii de arbitrare, analizând actele depuse de părţi, tribunalul arbitral constată că fiecare parte a efectuat propriile monitorizări privind ponderea repertoriilor gestionate.
Poziţiile părţilor sunt diametral opuse în privinţa rezultatului monitorizărilor, fiecare pretinzând în ce o priveşte o cotă de 85%. Explicaţia rezultatelor total diferite în ce priveşte monitorizarea utilizării reale a repertoriilor nu se regăseşte în greşeli de calcul sau în aplicarea unor formule de calcul diferite, ci în baza de calcul de la care porneşte fiecare dintre părţi. Pe de o parte, reclamantele introduc în repertoriile acestora drepturile pretins cesionate de către autori către producătorii care, la rândul lor, au dat mandat UPFAR-ARGOA. Pe de altă parte, pârâta DACIN-SARA exclude din repertoriul reclamantelor drepturile de autor pretins cedate către producătorii care au dat mandat UPFAR-ARGOA, motivând că, în absenţa contractelor încheiate între producători şi titularii drepturilor de autor, nu este cert faptul că autorii respectivi au cedat cu adevărat drepturile producătorilor.
Problema existenţei în repertoriul reclamantelor a drepturilor pe care acestea pretind că le-au primit de la producători, care la rândul lor le-au primit de la titularii de drepturi de autor, este determinantă, deoarece numai prin clarificarea acesteia se poate stabili care este cu adevărat repertoriul reclamantelor şi care sunt bazele în raport cu care se face orice calcul al remuneraţiilor. Or, din analiza actelor depuse la dosar rezultă că reclamantele au prezentat numai contractele prin care producătorii au dat mandat UPFAR-ARGOA să administreze drepturile pe care le deţin (anexele 4.1.1 şi 4.1.b din înscrisuri). Nu există dovezi în privinţa contractelor de cesiune dintre producători şi titularii de drepturi de autor din care să rezulte cu certitudine că aceştia din urmă au cedat producătorilor drepturile în cauză, astfel că nu se poate trage concluzia că, prin mandatul acordat de producători, UPFAR-ARGOA dobândeşte dreptul de a administra şi drepturile de autor pretins cedate producătorilor. Reclamantele invocă faptul că art. 70 din Legea nr. 8/1996 prevede că "prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile". Este evident că textul instituie o prezumţie de cedare a drepturilor în favoarea producătorilor, în absenţa unei clauze contrare în contractul încheiat între autori şi producători. Totuşi, mecanismul prezumţiei impune ca, mai întâi, să se dovedească faptul vecin şi conex celui presupus. Din inexistenţa unei clauze contrare în contractul încheiat între autor şi producător, legea trage concluzia (prin mecanismul prezumţiei legale) că producătorului i-au fost cedate drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său. Revine însă reclamantului, în baza principiului actor incubit probatio, să dovedească faptul vecin şi conex celui presupus în baza prezumţiei legale, în speţă - inexistenţa în contractele încheiate între producători şi autori a unei clauze contrare cedării către producător a drepturilor exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său. Această probă se putea face de reclamante prin prezentarea contractelor încheiate între producătorii care le-au acordat mandat şi titularii drepturilor de autor. Reclamantele, nefăcând proba faptului vecin şi conex celui de dovedit, nu pot beneficia de prezumţia instituită în art. 70 din Legea nr. 8/1996.
Nefăcând dovada repertoriului pretins şi în raport cu care s-au făcut toate calculele prin care s-a ajuns la ponderea solicitată în cererea de arbitraj, tribunalul arbitral apreciază că cererea de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA şi DACIN-SARA a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale şi videogramelor, precum şi a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată a operelor reproduse pe înregistrări audiovizuale şi videograme este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
Tribunalul arbitral
hotărăşte:
Respinge ca nefondate excepţiile de:
- inadmisibilitate a capetelor 1 şi 2 din cererea de arbitrare;
- lipsă capacitate procesuală de folosinţă;
- lipsă calitate procesuală activă,
şi
- prescripţie extinctivă.
Admite excepţia inadmisibilităţii capătului 3 din cererea de arbitrare şi respinge ca inadmisibilă cererea de desemnare a colectorului unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu.
Respinge ca neîntemeiate capetele 1 şi 2 din cererea de arbitrare formulată de UPFAR-ARGOA, cu sediul în Bucureşti, str. Dem. Dobrescu nr. 4-6, etajul 3, camera 44, sectorul 1, şi ARDAA, cu sediul în Bucureşti, str. Dem. Dobrescu nr. 4-6, etajul 1, sectorul 1, împotriva DACIN-SARA, cu sediul în Bucureşti, str. Dem. Dobrescu nr. 4-6, etajul 3, camera 50-52, sectorul 1.
Cu apel.
Pronunţată în data de 7 mai 2014, la sediul Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, din Bucureşti, Calea Victoriei nr. 118, sectorul 1.
Arbitri:
- Nemeş Vasile
- Coşuleţu Iuliu
- Grigore Petre
- Duţescu Cristian Mircea
- Briciu Traian Cornel
Asistent arbitral
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
