Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   GHID ESMA din 12 iunie 2019  privind raportările referitoare la decontarea internalizată conform art. 9 din Regulamentul privind depozitarii centrali de titluri de valoare (CSDR)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 GHID ESMA din 12 iunie 2019 privind raportările referitoare la decontarea internalizată conform art. 9 din Regulamentul privind depozitarii centrali de titluri de valoare (CSDR)

EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 514 din 25 iunie 2019
──────────
    Conţinut de Norma nr. 15 din 12 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 25 iunie 2019.
──────────
    I. Domeniu de aplicare
    Cui i se adresează ghidul? Prezentul ghid se aplică autorităţilor competente desemnate în conformitate cu prevederile art. 11 din CSDR^1 şi operatorilor de decontare, astfel cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. (11) din CSDR.
    ^1 Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1-72).

    Ce se aplică? Prezentul ghid se aplică în legătură cu raportările privind decontarea internalizată şi schimbul de informaţii dintre Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) şi autorităţile competente privind decontarea internalizată potrivit art. 9 alin. (1) din CSDR.

    II. Definiţii
    Termenii utilizaţi în acest ghid au acelaşi înţeles ca în CSDR şi în Regulamentul delegat (UE) 2017/391 al Comisiei^2.
    ^2 Regulamentul delegat (UE) 2017/391 al Comisiei din 11 noiembrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare pentru detalierea conţinutului raportărilor referitoare la decontarea internalizată (JO L 65, 10.3.2017, p. 44-47).


    III. Obiect
    Scopul acestui ghid este de a asigura aplicarea coerentă, uniformă şi consecventă a art. 9 din CSDR, precum şi a dispoziţiilor relevante din Regulamentul delegat (UE) 2017/391 al Comisiei şi din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/393 al Comisiei^3, inclusiv schimbul de informaţii dintre ESMA şi autorităţile competente cu privire la decontarea internalizată.
    ^3 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/393 al Comisiei din 11 noiembrie 2016 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la modelele şi procedurile pentru raportarea şi transmiterea informaţiilor referitoare la decontările internalizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO, L 65, 10.3.2017, p. 116-144).


    IV. Obligaţii de conformare şi raportare
    Statutul ghidului
    Prezentul document conţine orientări emise în temeiul art. 16 din Regulamentul ESMA^4. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA, autorităţile competente şi participanţii pe pieţele financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta prevederile ghidurilor.
    ^4 Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

    Autorităţile competente cărora li se adresează acest ghid trebuie să se conformeze, integrându-l în cadrele lor juridice sau de supraveghere naţionale, după caz, inclusiv atunci când anumite orientări specifice se adresează, în primul rând, participanţilor la pieţele financiare. În acest caz, autorităţile competente trebuie să asigure, prin activităţile lor de supraveghere, respectarea ghidurilor de către participanţii la pieţele financiare.

    Cerinţe de raportare
    Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul trebuie să notifice ESMA dacă respectă sau intenţionează să respecte ghidul, precizând motivele de nerespectare, în termen de două luni de la data publicării pe site-ul web al ESMA, în toate limbile oficiale ale UE. În absenţa unui răspuns în acest termen, se va considera că autorităţile competente nu se conformează. Un model de notificare este disponibil pe site-ul ESMA. După completare, formularul de notificare va fi transmis la ESMA la următoarea adresă de e-mail: csdr.data@esma.europa.eu
    Operatorii de decontare nu au obligaţia să raporteze dacă respectă sau nu acest ghid.


    V. Ghid privind raportările referitoare la decontarea internalizată
    5.1. Sfera datelor care trebuie raportate de operatorii de decontare
    Toate atributele următoare trebuie să fie prezente pentru ca o instrucţiune de decontare să se încadreze în sfera de raportare privind decontările internalizate:
    a) un operator de decontare primeşte o instrucţiune de decontare de la un client cu privire la decontarea unei tranzacţii cu titluri de valoare şi instrucţiunea de decontare nu este transmisă integral către o altă entitate din lanţul de deţinere;
    b) o astfel de instrucţiune de decontare determină sau ar trebui să determine un transfer al titlurilor de valoare dintr-un cont de titluri de valoare în altul în evidenţele operatorului de decontare, fără nicio mişcare paralelă externă a titlurilor de valoare în lanţul de deţinere.

    Următoarele tipuri de tranzacţii şi operaţiuni trebuie considerate în sfera de raportare a decontărilor internalizate:
    a) cumpărarea sau vânzarea de titluri de valoare (inclusiv achiziţii de pe piaţa primară sau vânzările de titluri de valoare);
    b) operaţiunile de gestionare a garanţiilor (inclusiv operaţiuni de gestionare a garanţiilor tripartite sau operaţiuni de autogarantare);
    c) darea sau luarea cu împrumut de titluri de valoare;
    d) tranzacţii de răscumpărare;
    e) transferul de titluri de valoare între conturi ale unor fonduri de investiţii diferite (fondurile cu sau fără personalitate juridică trebuie considerate clienţi);
    f) execuţia ordinelor de transfer de către un operator de decontare în nume propriu, în măsura în care acestea rezultă din tranzacţii cu titluri de valoare desfăşurate cu clienţi ai operatorului de decontare;
    g) transferul de titluri de valoare între două conturi de titluri de valoare ale aceluiaşi client;
    h) contracte de garanţie financiară cu transfer de proprietate, conform definiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. (b) din Directiva 2002/47/CE^5 (privind contractele de garanţie financiară);
    ^5 Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanţie financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43-50).

    i) contracte de garanţie financiară fără transfer de proprietate, conform definiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. (c) din Directiva privind contractele de garanţie financiară, în cazul în care există un transfer de titluri de valoare între conturi;
    j) operaţiunile corporative privind fluxul, reprezentate de transformări.

    Următoarele tipuri de tranzacţii şi operaţiuni trebuie considerate în afara sferei de raportare a decontărilor internalizate:
    a) operaţiunile corporative privind acţiunile, cum ar fi distribuirile de numerar (de exemplu, dividende în numerar, plata dobânzilor), distribuirile de titluri de valoare (de exemplu, dividende sub formă de acţiuni; emisiune de acţiuni gratuite); reorganizări (de exemplu, conversie, divizare de acţiuni, răscumpărare, cerere de ofertă);
    b) operaţiunile corporative privind fluxul, reprezentate de cererile înregistrate pe piaţă;
    c) operaţiunile de pe piaţa primară, şi anume procesul de emisiune iniţială de titluri de valoare;
    d) crearea şi răscumpărarea de unităţi de fond;
    e) plăţi în numerar pure, fără legătură cu tranzacţiile cu titluri de valoare;
    f) tranzacţiile executate într-un loc de tranzacţionare şi transferate de locul de tranzacţionare către o contraparte centrală în vederea compensării sau către un depozitar central de titluri de valoare în vederea decontării.

    Un operator de decontare trebuie să raporteze toate instrucţiunile privind decontarea care îndeplinesc condiţiile specificate din acest ghid, indiferent de compensările efectuate de operatorul de decontare respectiv. Compensările efectuate de contrapărţile centrale (CPC) nu trebuie să intre în sfera de raportare privind decontările internalizate.
    Vă rugăm să consultaţi exemplele din anexă.
    Următoarele tipuri de instrumente financiare trebuie considerate în sfera de raportare a decontărilor internalizate:
    a) instrumentele financiare care sunt înregistrate iniţial şi menţinute în depozitari centrali de titluri de valoare autorizaţi în UE, respectiv instrumentele financiare pentru care un depozitar central de titluri de valoare din UE acţionează în calitate de depozitar central de titluri de valoare emitent;
    b) instrumentele financiare înregistrate într-un depozitar central de titluri de valoare din UE care acţionează în calitate de depozitar central de titluri de valoare investitor pentru respectivele instrumente financiare, deşi acestea pot fi înregistrate iniţial sau menţinute central în afara depozitarilor centrali de titluri de valoare autorizaţi.

    Categoria „alte instrumente financiare“ la care se face referire la art. 2 alin. (1) lit. (g) pct. (ix) din Regulamentul delegat (UE) 2017/391 al Comisiei trebuie să cuprindă instrumentele financiare care nu intră în niciuna dintre categoriile menţionate în mod explicit la art. 2 alin. (1) lit. (g) din regulament şi care îndeplinesc condiţiile specificate în acest ghid.

    5.2. Entităţile responsabile de raportarea către autorităţile competente
    Decontarea internalizată poate avea loc la diferite niveluri ale unui lanţ de deţinere de titluri de valoare (custode global, subcustode etc.) şi trebuie raportată la nivelul la care are loc. Fiecare operator de decontare trebuie să răspundă doar de raportările referitoare la decontarea internalizată din registrele sale.
    Un operator de decontare trebuie să transmită informaţiile impuse de art. 9 alin. (1) din CSDR în următoarele rapoarte, către autoritatea competentă din statul membru unde îşi are sediul:
    a) un raport pentru activitatea sa în statul membru unde îşi are sediul (inclusiv activitatea sucursalelor sale din statul membru respectiv);
    b) rapoarte separate pentru activitatea sucursalelor sale pe fiecare stat membru;
    c) un raport pentru activitatea sucursalelor sale din ţările terţe.

    Vă rugăm să consultaţi exemplul următor:
    Un operator de decontare cu sediul în statul membru A, care are două sucursale în statul membru A, o sucursală în statul membru B, două sucursale în statul membru C, o sucursală în ţara terţă D şi două sucursale în ţara terţă E, trebuie să transmită patru rapoarte către autoritatea competentă din statul membru A, după cum urmează:
    a) un raport privind activitatea sa în statul membru A, inclusiv activitatea sucursalelor sale din respectivul stat membru (specificând codul de ţară al statului membru A);
    b) un raport privind activitatea sucursalei sale din statul membru B (specificând codul de ţară al sucursalei din statul membru B, în plus faţă de codul de ţară al operatorului de decontare din statul membru A);
    c) un raport privind activitatea celor două sucursale ale sale din statul membru C (specificând codul de ţară al sucursalei din statul membru C, în plus faţă de codul de ţară al operatorului de decontare din statul membru A);
    d) un raport privind activitatea sucursalelor sale din ţara terţă D şi din ţara terţă E (specificând codul de ţară al sucursalei TS, pe lângă codul de ţară al operatorului de decontare din statul membru A).

    Autorităţile competente din statele membre în care sucursalele entităţilor din ţări terţe internalizează instrucţiuni de decontare prin registrele lor trebuie să se asigure că aceste sucursale le raportează informaţiile necesare conform art. 9 alin. (1) din CSDR, în rapoarte consolidate care cuprind activitatea acestora în fiecare stat membru.
    Vă rugăm să consultaţi exemplul următor:
    Un operator de decontare cu sediul într-o ţară terţă, care are o sucursală în statul membru A şi două sucursale în statul membru B, trebuie să aplice următoarele:
    a) Autoritatea competentă din statul membru A trebuie să se asigure că primeşte un raport care conţine activitatea de decontare internalizată a sucursalei din statul membru A.
    b) Autoritatea competentă din statul membru B trebuie să se asigure că primeşte un raport care conţine activitatea de decontare internalizată a celor două sucursale din statul membru B.


    5.3. Parametri de raportare a datelor
    Autorităţile competente trebuie să se asigure că operatorii de decontare includ primele două caractere din codurile ISIN în rapoartele lor.
    În conformitate cu art. 2 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) 2017/391 al Comisiei, codul LEI al depozitarului central de titluri de valoare emitent trebuie completat, de asemenea, de către operatorul de decontare; există posibilitatea includerii mai multor depozitari centrali de titluri de valoare referitor la titlurile de valoare identificate cu aceleaşi două caractere din codurile ISIN. Operatorul de decontare nu trebuie să completeze codul de ţară al depozitarului central de titluri de valoare emitent, deoarece acesta va fi determinat de sistemul IT al ESMA pentru CSDR.
    Operatorii de decontare trebuie să includă fiecare instrucţiune de decontare internalizată separată în valorile agregate (respectiv raportare dublă).
    Volumele trebuie să fie exprimate în numărul de instrucţiuni de decontare internalizată.
    Dacă, pe perioada unui trimestru care face obiectul unui raport, o instrucţiune de decontare internalizată nu se decontează timp de câteva zile după data preconizată a decontării, inclusiv în cazul în care instrucţiunea de decontare este anulată, atunci aceasta trebuie raportată drept „neexecutată“ luând în considerare fiecare zi în care nu este decontată. Aceasta trebuie raportată drept „executată“ dacă este decontată pe perioada trimestrului care face obiectul raportului.
    Vă rugăm să consultaţi exemplul următor:
    Dacă, pe perioada trimestrului care face obiectul raportului, o instrucţiune de decontare internalizată cu o valoare de 100 de euro nu se execută timp de 3 zile, după care va fi executată, aceasta trebuie raportată astfel (având în vedere raportarea dublă):

┌─────────────┬─────────────┬─────────────┐
│Executate │Neexecutate │Total │
├─────┬───────┼─────┬───────┼─────┬───────┤
│Volum│Valoare│Volum│Valoare│Volum│Valoare│
│ │(EUR) │ │(EUR) │ │(EUR) │
└─────┴───────┴─────┴───────┴─────┴───────┘



    În conformitate cu art. 1 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/393 al Comisiei, (i) perioada pe care o va cuprinde primul raport este 1 aprilie 2019-30 iunie 2019; iar (ii) operatorii de decontare vor transmite primul raport către autorităţile competente până la data de 12 iulie 2019.

    5.4. Procesul de depunere la ESMA a rapoartelor referitoare la decontarea internalizată de către autorităţile competente, în baza rapoartelor primite de autorităţile competente de la operatorii de decontare
    Autorităţile competente trebuie să se asigure că operatorii de decontare depun datele în conformitate cu art. 9 din Regulamentul privind depozitarii centrali de titluri de valoare (CSDR) în format XML, conform unei scheme XSD de definire a mesajului ISO 20022 al candidatului, care urmează să fie publicată de ESMA şi care trebuie utilizată apoi de autorităţile competente la depunerea datelor la ESMA.
    Autorităţile competente trebuie să depună la ESMA rapoartele individuale pe care le primesc de la operatorii de decontare după ce le validează.
    În urma verificărilor de validare efectuate de sistemul IT dedicat al ESMA, cum ar fi regulile de validare a transmiterii datelor (de exemplu, fişierul nu este deteriorat), regulile de validare a formatului datelor (de exemplu, respectă schema XSD SO-20022) şi regulile de validare a conţinutului datelor (de exemplu, suma dintre volumul executat şi volumul neexecutat trebuie să fie egală cu volumul total), autorităţile competente vor primi un fişier de răspuns prin care se confirmă primirea sau se notifică erorile de validare.
    În cazul unor erori de validare notificate de ESMA, autorităţile competente trebuie să verifice datele cu operatorii de decontare şi trebuie să transmită un răspuns la ESMA. Dacă este necesar, autorităţile competente trebuie să retransmită la ESMA datele corectate.

    5.5. Procesul de depunere la ESMA a rapoartelor referitoare la riscurile potenţiale rezultate din activitatea de decontare internalizată de către autorităţile competente
    Autorităţile competente trebuie să transmită la ESMA informaţiile necesare referitoare la riscurile potenţiale care rezultă din activitatea de decontare internalizată în conformitate cu art. 9 din CSDR, utilizând un formular de introducere de date online din interfaţa web securizată a ESMA, care trebuie completat manual şi care trebuie să facă posibilă identificarea utilizatorului final.
    Autorităţile competente trebuie să ofere informaţii valabile referitoare la câmpurile eronate, în cazul în care se identifică erori de date în urma validării formularului de introducere de date în momentul transmiterii pe web a formularului de introducere de date de către autoritatea competentă.

    5.6 Accesul autorităţilor competente la date
    Fiecare autoritate competentă trebuie să poată accesa datele pe care le transmite la ESMA, precum şi datele transmise de alte autorităţi competente care au legătură cu jurisdicţia sa (relevanţa trebuie determinată în funcţie de codul de ţară al operatorului de decontare, codul de ţară al sucursalelor, codul LEI şi codul de ţară al CSD-ului emitent, de primele două caractere ale codurilor ISIN). Toate autorităţile competente trebuie să poată accesa date referitoare la titlurile de valoare din ţările terţe.


    ANEXA 1

    la ghid
    Diagrame*) de scenarii şi exemple de raportare
    *) Diagramele din anexă sunt reproduse în facsimil.
    Lista următoare nu are neapărat caracter exhaustiv.
    Scenariul 1 - Operatorul de decontare are un cont global la depozitarul central de titluri de valoare, care cuprinde atât titlurile de valoare ale clientului A, cât şi pe cele ale clientului B. Operatorul de decontare nu transmite nicio instrucţiune către depozitarul central de titluri de valoare cu privire la instrucţiunile primite de operatorul de decontare de la clienţii săi. (a se vedea imaginea asociată)
    Exemple de raportare^6: (Operatorul de decontare raportează toate instrucţiunile de decontare internalizată, indiferent de eventuale compensări) - operatorul de decontare raportează 4 instrucţiuni: 200 x 2 şi 70 x 2
    ^6 Pentru simplificare, urmăriţi doar componenţa titlurilor de valoare.
    1) Clientul A îi predă 200 de titluri de valoare clientului B.
    2) Clientul B primeşte 200 de titluri de valoare de la clientul A.
    3) Clientul B îi predă 70 de titluri de valoare clientului A.
    4) Clientul A primeşte 70 de titluri de valoare de la clientul B.


    Scenariul 2 - Operatorul de decontare are două conturi de titluri de valoare la depozitarul central de titluri de valoare, unul pentru titlurile de valoare ale clientului A şi unul pentru titlurile de valoare ale clientului B. Operatorul de decontare transmite instrucţiuni depozitarului central de titluri de valoare pentru decontarea diferenţei nete aferentă instrucţiunilor pe care le-a primit operatorul de decontare de la clienţii săi. (a se vedea imaginea asociată)
    Exemple de raportare^7: (Operatorul de decontare raportează toate instrucţiunile de decontare internalizată, indiferent de eventuale compensări) - operatorul de decontare raportează 4 instrucţiuni (pentru partea care nu este transmisă pentru decontare în depozitarul central de titluri de valoare): 70 x 4
    ^7 Pentru simplificare urmăriţi doar componenta titlurilor de valoare.
    1) Clientul B îi predă 70 de titluri de valoare clientului A.
    2) Clientul A primeşte 70 de titluri de valoare de la clientul B.
    3) Clientul A îi predă 70 de titluri de valoare clientului B.
    4) Clientul B primeşte 70 de titluri de valoare de la clientul A.

    Explicaţie:
    - Cu privire la cele 4 instrucţiuni care trebuie raportate de operatorul de decontare:
    o Două instrucţiuni corespund transferului de titluri de valoare de la B la A indicate în grafic.
    o Cele 2 instrucţiuni rămase nu sunt prezentate în mod explicit în grafic; acestea sunt incluse în transferul celor 200 de titluri de valoare de la A la B.

    – Cu alte cuvinte, transferul celor 200 de titluri de valoare de la A la B este împărţit în două:
    o Prima parte (130) este cuprinsă la nivelul depozitarului central de titluri de valoare şi nu trebuie raportată ca decontare internalizată.
    o Cele 70 rămase sunt considerate decontare internalizată la nivelul operatorului de decontare şi, prin urmare, trebuie raportate de operatorul de decontare (numărate de două ori).



    Scenariul 3 - Un operator de decontare (OD 1) are două conturi de titluri de valoare la un alt operator de decontare (OD 2): unul pentru titlurile de valoare ale clientului A şi unul pentru titlurile de valoare ale clientului B. OD 1 transmite instrucţiuni către OD 2 pentru decontarea diferenţei nete aferentă instrucţiunilor pe care le-a primit OD 1 de la clienţii săi. (a se vedea imaginea asociată)
    Exemple de raportare^8 (luând în considerare raportarea dublă):
    ^8 Pentru simplificare urmăriţi doar componenta titlurilor de valoare.
    – OD 1 raportează 4 instrucţiuni: 70 x 4
    1) Clientul A îi predă 70 de titluri de valoare clientului B.
    2) Clientul B primeşte 70 de titluri de valoare de la clientul A.
    3) Clientul B îi predă 70 de titluri de valoare clientului A.
    4) Clientul A primeşte 70 de titluri de valoare de la clientul B.

    – OD 2 raportează 2 instrucţiuni: 130 x 2
    1) Clientul A îi predă 130 de titluri de valoare clientului B.
    2) Clientul B primeşte 130 de titluri de valoare de la clientul A.


    Explicaţie:
    - Cu privire la cele 4 instrucţiuni care trebuie raportate de OD 1:
    o Două instrucţiuni corespund transferului de titluri de valoare de la B la A indicate în grafic.
    o Cele 2 instrucţiuni rămase nu sunt prezentate în mod explicit în grafic; acestea sunt incluse în transferul celor 200 de titluri de valoare de la A la B.

    – Cu alte cuvinte, transferul celor 200 de titluri de valoare de la A la B este împărţit în două:
    o Prima parte (130) este cuprinsă la nivelul OD 2 şi trebuie să fie raportată ca decontare internalizată de către OD 2 (numărată de două ori).
    o Cele 70 rămase sunt considerate decontare internalizată la nivelul OD 1 şi, prin urmare, trebuie raportate de OD 1 (numărate de două ori).




    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016