────────── Aprobat prin ORDINUL nr. 1.524/2009, din 4 decembrie 2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 9 februarie 2010.────────── Cuprins 1. Introducere (1-3) 2. Scop 3. Metodologie de elaborare 3.1 Etapele procesului de elaborare 3.2 Principii 3.3 Data reviziei 4. Structură 5. Evaluare şi diagnostic 5.1 Definiţii 5.2 Investigaţii diagnostice 5.3 Diagnosticul formei severe de preeclampsie 6. Conduită 6.1 Conduita în cazul formelor uşoare de preeclampsie 6.2 Conduita medicală conservatoare în formele severe de preeclampsie (1-8) 6.3 Tratamentul antihipertensiv în preeclampsie 6.4 Tratamentul antihipertensiv al formei acute de HTA 6.5 Conduita în criza eclamptică 6.6 Terapia anticonvulsivantă 6.7 Protocol de administrare a Magnesii sulfas 6.8 Naşterea în sarcinile complicate cu preeclampsie 7. Urmărire şi monitorizare 8. Aspecte administrative 9. Bibliografie Anexe 1.1 Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 1.2 Medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii indusă de sarcină Precizări Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Se aşteaptă ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent, în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflecta în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice, spre diferenţă de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientului, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs. Opiniile susţinute în această publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar opiniile Fondului ONU pentru Populaţie sau ale Agenţiei Elveţiene pentru Cooperare şi Dezvoltare. Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin Internet la adresa www.ghiduriclinice.ro. Ghidurile clinice pentru obstetrică şi ginecologie au fost realizate cu sprijinul tehnic şi financiar al UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie şi al Agenţiei Elveţiene pentru Cooperare şi Dezvoltare, în cadrul proiectului RoNeoNat. Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice Profesor Dr. Gheorghe Peltecu, preşedinte Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretar Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Profesor Dr. Vlad I. Tica, preşedinte Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România Profesor Dr. Florin Stamatian, preşedinte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Dr. Roxana Radu, reprezentant Preşedinte - Profesor Dr. Florin Stamatian Co-preşedinte - Profesor Dr. Gheorghe Peltecu Secretar - Profesor Dr. Radu Vlădăreanu Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului Coordonator Profesor Dr. Gheorghe Peltecu Scriitor Dr. Laura Giurcăneanu Membri Profesor Dr. Dimitrie Nanu Dr. Ilinca Gussi Dr. Mircea Preda Dr. Doina Mihăilescu Integrator Dr. Alexandru Epure Evaluatori externi Profesor Dr. Bogdan Marinescu Profesor Dr. Radu Vlădăreanu Abrevieri ALT Alanil transaminaza AST Aspartat transaminaza AVC Accident vascular cerebral ECG Electrocardiograma HELLP Hemoliza-elevated liver enzymes, low platelet count (hemoliză, transaminaze crescute, trombocitopenie) HLG Hemoleucogramă HTA Hipertensiune arterială HTAIS Hipertensiune arterială indusă de sarcină ILA Indice de lichid amniotic i.m. Intramuscular IMC Indice de masă corporală i.v. Intravenos kgc Kilogramcorp LDH Lactat dehidrogenaza mEg Miliechivalent pev Perfuzie endovenoasă PI Index de pulsatilitate p.o. Per os PT Timp de protrombina PTT Timp parţial de protrombina RCIU Restricţie de creştere intrauterină RI Index de rezistenţă RSM Ruptura spontană a membranelor SGOT Serum Glutamic oxaloacetic transaminaza SGPT Serum Glutamic pyruvic transaminaza TA Tensiune Arteriala TAD Tensiune arterială diastolică TA(S) Tensiune arterială sistolică UI Unităţi internaţionale 1. INTRODUCERE (1-3) Hipertensiunea arterială indusă de sarcină, cu sub-categoriile ei (HTA gestaţională, Preeclampsie, Eclampsie, Preeclampsie suprapusă HTA cronică), este una dintre complicaţiile importante ce pot surveni pe parcursul sarcinii. Anual în lume mai mult de 4 milioane de gravide vor suferi de preeclampsie şi aproximativ 100.000 vor dezvolta eclampsie. Preeclampsia complică 2-3% din numărul total de sarcini (incidenţă de 5-7% la nulipare). Aproximativ 2% dintre gravidele cu preeclampsie vor dezvolta eclampsie. Din nefericire doar naşterea rămâne tratamentul curativ al acestei afecţiuni şi hipertensiunea arterială indusă de sarcină rămâne în continuare o cauză importantă de mortalitate şi morbiditate materno-fetală. Ghidul clinic pentru conduita în hipertensiunea indusă de sarcină este conceput la nivel naţional. Ghidul clinic pentru conduita în hipertensiunea indusă de sarcina precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează. Ghidurile clinice pentru obstetrică şi ginecologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, ele fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele permit un grad mai mare de flexibilitate. 2. SCOP Scopul acestui ghid este de a standardiza abordarea acestei afecţiuni, mai ales din punct de vedere al managementului formelor uşoare/severe de preeclampsie, al monitorizării prenatale şi al urmăririi postnatale, pentru îmbunătăţirea prognosticului materno-fetal. Prezentul Ghid clinic pentru conduita în hipertensiunea indusă de sarcină se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (medicină de familie, cardiologie, medicină internă, ATI ) ce se confruntă cu problematica abordată. Prezentul Ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate: - creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale – referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific – reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare) – reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice – aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice – integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare) – creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical – ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni – ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului – ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente – ghidul permite structurarea documentaţiei medicale – ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii – armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate Se prevede că acest ghid să fie adaptat la nivel local sau regional. 3. METODOLOGIE DE ELABORARE 3.1. Etapele procesului de elaborare Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie. A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost de asemenea prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnic de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect. În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatului ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese. Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică - Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical. După verificarea ei din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatarea ei a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru revizia externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de recenzorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unor Întâlniri de Consens care au avut loc la Sinaia în perioada 2-4 februarie 2007 şi la sediul UNFPA, 27 aprilie 2007, cu sprijinul Agenţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare a Guvernului Elveţian (SDC) şi a Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Participanţii la Întâlnirile de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 3994 din 20 septembrie 2007 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 7 august 2007. 3.2. Principii Ghidul clinic pentru "Hipertensiunea indusă de sarcină" a fost conceput cu respectarea principiilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2. 3.3. Data reviziei Acest ghid clinic va fi revizuit în 2009 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute. 4. STRUCTURĂ Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este structurat în 4 capitole specifice temei abordate: - Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic – Conduită (prevenţie şi tratament) – Urmărire şi monitorizare – Aspecte administrative 5. EVALUARE ŞI DIAGNOSTIC 5.1 Definiţii
┌────────┬───────────────────────────┬─┐
│ │Următoarele definiţii │ │
│Standard│trebuie folosite de medic │E│
│ │în abordarea afecţiunii. │ │
│ │(1-7) │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│> │Preeclampsia: │E│
│Standard│ │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- TA(S) >= 140 mm Hg sau TA│ │
│ │(D) >= 90 mm Hg apărută │ │
│ │pentru prima dată pe │ │
│ │parcursul sarcinii, după │ │
│ │vârsta gestaţională de 20 │ │
│ │de săptămâni de amenoree, │ │
│ │la o pacientă anterior │ │
│ │normotensivă şi │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- proteinurie >= 0,3 g/24 │ │
│ │ore │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │Eclampsia: │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- apariţia convulsiilor tip│ │
│ │"grand mal" la o pacientă │ │
│ │cunoscută cu preeclampsie │ │
│ │şi ale cărei convulsii nu │ │
│ │pot fi atribuite altor │ │
│ │cauze │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │Preeclampsia suprapusă pe │ │
│ │HTA cronică: │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- apariţia pentru prima │ │
│ │dată pe parcursul sarcinii │ │
│ │a unei proteinurii > 0,3 g/│ │
│ │24 ore la o pacientă │ │
│ │cunoscută cu HTA cronică, │ │
│ │la vârsta gestaţională > 20│ │
│ │de săptămâni de amenoree │ │
│ │sau │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- creşterea TA (TA(S) >= │ │
│ │160 mm Hg şi/sau TA(D) >= │ │
│ │110 mm Hg) sau a │ │
│ │proteinuriei (0,3 g/24 ore)│ │
│ │la o pacientă cunoscută cu │ │
│ │HTA şi proteinurie dinainte│ │
│ │de 20 de săptămâni de │ │
│ │amenoree │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │Sindromul HELLP: │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- Bilirubina indirectă > │ │
│ │1,2 mg/dl │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- LDH > 600 UI/l │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- SGOT, SGPT crescute │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- Trombocite < 100.000/mm3 │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │Hipertensiunea cronică: │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │TA(S) >= 140 mm Hg şi / sau│ │
│ │TA(D) >= 90 mm Hg ce poate │ │
│ │fi: │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- preexistentă sarcinii │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- diagnosticată pe │ │
│ │parcursul sarcinii, dar │ │
│ │înainte de 20 de săptămâni │ │
│ │de amenoree │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- diagnosticată la mai mult│ │
│ │de 20 de săptămâni de │ │
│ │amenoree, dar care persistă│ │
│ │mai mult de 12 săptămâni │ │
│ │postpartum. HTA │ │
│ │gestaţională: │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- TA(S) >= 140 mm Hg şi / │ │
│ │sau TA(D) >= 90 mm Hg │ │
│ │apărută pentru prima dată │ │
│ │pe parcursul sarcinii la > │ │
│ │20 de săptămâni de amenoree│ │
│ │la o pacientă cunoscută │ │
│ │anterior ca fiind │ │
│ │normotensivă │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- nu este însoţită de │ │
│ │proteinurie sau alte semne │ │
│ │de preeclampsie │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- dispare în mai puţin de │ │
│ │12 săptămâni postpartum │ │
└────────┴───────────────────────────┴─┘
5.2. Investigaţii diagnostice
┌───────────┬──────────────────────┬───┐
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │evalueze factorii de │ │
│Standard │risc ai preeclampsiei,│E │
│ │cu ocazia luării în │ │
│ │evidenţă a gravidei: │ │
│ │(1-20) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- nuliparitate │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- preeclampsie la o │ │
│ │sarcină anterioară │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- vârsta > 35 ani/< 18│ │
│ │ani │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- antecedente │ │
│ │heredocolaterale de │ │
│ │HTAIS │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- HTA cronică │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- afecţiuni renale │ │
│ │cronice │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- sindrom │ │
│ │antifosfolipidic │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- boli de colagen │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- diabet zaharat │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- sarcină multiplă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- IMC > 35 Kg/mp │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- trombofilie │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- RCIU anterioară │ │
│ │neexplicată │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Moarte fetală în │ │
│ │utero │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Cadrele medicale │ │
│ │trebuie să determine │ │
│Standard │TA în mod │E │
│ │standardizat. (2, │ │
│ │1-25) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca poziţia │ │
│ │pacientei să fie în │ │
│ │decubit dorsal la 45° │ │
│> Standard │sau şezând, astfel │A │
│ │încât manşeta │ │
│ │tensiometrului să se │ │
│ │găsească în dreptul │ │
│ │inimii. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În clinostatism │ │
│ │valoarea TA este │ │
│ │modificată prin │ │
│ │presiunea exercitată │ │
│Argumentare│de uterul gravid │Ia │
│ │asupra venei cave │ │
│ │inferioare, cu │ │
│ │reducerea întoarcerii │ │
│ │venoase. (2, 1-25) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca determinarea│ │
│ │TA să fie efectuată de│ │
│ │3 ori la interval de │ │
│> Standard │10 minute, după ce │A │
│ │pacienta s-a odihnit o│ │
│ │perioadă (aprox. 10 │ │
│ │min.) sau două │ │
│ │determinări ale TA la │ │
│ │interval de 6 ore. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Există un număr │ │
│ │semnificativ de │ │
│ │paciente care dezvoltă│ │
│Argumentare│TA datorită │Ia │
│ │emotivităţii crescute │ │
│ │faţă de medic │ │
│ │("sindromul halatului │ │
│ │alb"). (2, 1-25) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă cadrelor │ │
│ │medicale să utilizeze │ │
│> │tensiometre manuale, │ │
│Recomandare│cu manşetă suficient │A │
│ │de largă (1,5 x │ │
│ │circumferinţa │ │
│ │braţului). │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │O manşetă a │ │
│ │tensiometrului prea │ │
│ │scurtă va supraestima │ │
│Argumentare│valoarea TA iar o │Ia │
│ │manşeta prea lungă │ │
│ │este posibil să │ │
│ │subestimeze valoarea │ │
│ │TA. (2, 1-25) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă cadrelor │ │
│> │medicale folosirea │E │
│Recomandare│tensiometrelor manuale│ │
│ │faţă de cele automate.│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Tensiometrele automate│ │
│Argumentare│subestimează în │ │
│ │majoritatea cazurilor │ │
│ │valoarea TA. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pentru stabilirea │ │
│ │diagnosticului de │ │
│Standard │preeclampsie medicul │C │
│ │trebuie să indice │ │
│ │următoarele teste de │ │
│ │laborator: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Hematocrit │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Număr de trombocite │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Proteinurie │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Creatinină serică │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Acid uric seric │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- ALT, AST │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- LDH │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Aceste teste de │ │
│ │laborator pot reflecta│ │
│Argumentare│impactul preeclampsiei│IV │
│ │asupra organismului │ │
│ │matern. (26-40) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca măsurarea │ │
│> Standard │proteinuriei să fie │B │
│ │efectuată prin dozarea│ │
│ │acesteia pe un │ │
│ │interval de 24 ore. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Nici o altă măsurare a│ │
│ │proteinuriei nu are │ │
│> │aceeaşi semnificaţie │ │
│Argumentare│diagnostică. Valoarea │III│
│ │proteinuriei poate │ │
│ │varia de la o oră la │ │
│ │alta. (45-48) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pentru evaluarea │ │
│ │fetală se recomandă │ │
│Recomandare│medicului să indice │A │
│ │examenul ecografic │ │
│ │obstetrical. (45, │ │
│ │49-53) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Examenul ecografic │ │
│Argumentare│este util pentru: (45,│Ib │
│ │49-53) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- evaluarea creşterii │ │
│ │fetale │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- ecografie Doppler pe│ │
│ │artera ombilicală │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- calcularea indicelui│ │
│ │de lichid amniotic │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- evaluarea aspectului│ │
│ │ecografic al placentei│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- evaluarea spectrului│ │
│ │Doppler pe arterele │ │
│ │uterine │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să indice ecografia │ │
│ │Doppler pe artera │ │
│ │ombilicală ca fiind │ │
│Recomandare│cel mai bun test │B │
│ │predictiv al │ │
│ │suferinţei fetale în │ │
│ │preeclampsie, şi se │ │
│ │urmăresc: (54-60) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- PI/RI │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- fluxul pe artera │ │
│ │ombilicală (absent sau│ │
│ │inversat) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Indicii Doppler (PI şi│ │
│ │RI) reflectă indirect │ │
│ │rezistenţa din │ │
│ │circulaţia │ │
│Argumentare│materno-fetală, │IIa│
│ │corelându-se │ │
│ │semnificativ cu │ │
│ │hipoxia şi acidoza │ │
│ │fetală. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Absenţa fluxului │ │
│ │telediastolic sau │ │
│ │fluxul inversat │ │
│ │telediastolic pe │ │
│ │artera ombilicală │ │
│ │fetală se corelează cu│ │
│ │gradul de suferinţă │ │
│ │fetală. (54-60) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Odată stabilit cu │ │
│ │certitudine │ │
│ │diagnosticul de │ │
│Standard │preeclampsie, medicul │E │
│ │trebuie să stabilească│ │
│ │gravitatea afecţiunii │ │
│ │(forma uşoară/severă).│ │
│ │(41-45) │ │
└───────────┴──────────────────────┴───┘
5.3. Diagnosticul formei severe de preeclampsie
┌───────────┬────────────────────────┬─┐
│ │Diagnosticul de │ │
│ │preeclampsie forma │ │
│ │severă trebuie precizat │ │
│ │de către medic în faţă │ │
│Standard │următoarelor criterii │E│
│ │anamnestice şi/sau │ │
│ │clinice şi/sau │ │
│ │paraclinice asociate: │ │
│ │(1-5) │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Creşterea TA: TA(S) >=│ │
│ │160 mm Hg sau TA(D) >= │ │
│ │110 mm Hg la cel puţin 2│ │
│ │măsurători efectuate la │ │
│ │interval de minim 6 ore │ │
│ │sau HTA + proteinurie + │ │
│ │minim una din │ │
│ │următoarele: │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Tulburări la nivelul │ │
│ │sistemului nervos │ │
│ │central: │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- tulburări vizuale │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- cefalee severă │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- modificări ale │ │
│ │statusului mental │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Simptome determinate │ │
│ │de distensia capsulei │ │
│ │hepatice: │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- durere în hipocondrul │ │
│ │drept │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- durere epigastrică │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- greaţă, vărsături │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Afectare hepatocitară:│ │
│ │AST, ALT cel puţin duble│ │
│ │faţă de valorile normale│ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Trombocitopenie: < │ │
│ │100.000/mm3 │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Proteinurie: > 5 g/24 │ │
│ │ore │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Oligurie: < 500 ml/24 │ │
│ │ore │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- RCIU │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- Edem pulmonar/cianoză │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Se recomandă medicului │ │
│ │să crească gradul de │ │
│> │suspiciune de │ │
│Recomandare│preeclampsie severă în │E│
│ │prezenţa asocierii mai │ │
│ │multor criterii │ │
│ │menţionate anterior. │ │
└───────────┴────────────────────────┴─┘
6. CONDUITĂ
┌────────┬───────────────────────────┬─┐
│ │Medicul trebuie să îşi │ │
│Standard│aleagă atitudinea │E│
│ │terapeutică ţinând cont de:│ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- forma preeclampsiei │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- starea de sănătate a │ │
│ │mamei şi a fătului │ │
├────────┼───────────────────────────┼─┤
│ │- vârsta gestaţională a │ │
│ │sarcinii │ │
└────────┴───────────────────────────┴─┘
6.1. Conduita în cazul formelor uşoare de preeclampsie
┌───────────┬───────────────────────┬──┐
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │inducă naşterea │ │
│ │pacientelor cu │ │
│Standard │preeclampsie uşoară şi │E │
│ │sarcina cu o vârsta │ │
│ │gestaţională ≥ 37 │ │
│ │săptămâni de amenoree. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │După 34 de săptămâni de│ │
│ │amenoree se consideră │ │
│ │că fătul atinge │ │
│ │maturitatea pulmonară │ │
│Argumentare│la care riscul fetal │ │
│ │devine mai mic decât │ │
│ │riscul matern dat de │ │
│ │continuarea evoluţiei │ │
│ │sarcinii.(1, 4) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │decidă modul de naştere│ │
│ │(vaginală sau prin │ │
│ │operaţie cezariană) al │ │
│> Standard │pacientelor cu │E │
│ │preeclampsie uşoară │ │
│ │numai în funcţie de │ │
│ │indicaţiile │ │
│ │obstetricale. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Preeclampsia în sine nu│ │
│> │reprezintă o indicaţie │ │
│Argumentare│pentru operaţia │ │
│ │cezariană. (1, 2) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul poate decide │ │
│ │amânarea naşterii în │ │
│ │interes fetal la │ │
│Opţiune │pacientele cu │A │
│ │preeclampsie uşoară cu │ │
│ │sarcină având vârsta │ │
│ │gestaţională < 37 │ │
│ │săptămâni de amenoree. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Preeclampsia nu │ │
│ │accelerează maturizarea│ │
│ │pulmonară fetală iar │ │
│ │complicaţiile fetale: │ │
│ │detresa respiratorie, │ │
│ │hemoragia │ │
│Argumentare│intraventriculară, │Ia│
│ │enterocolita │ │
│ │ulceronecrotică au │ │
│ │aceeaşi frecvenţă ca şi│ │
│ │la nou născuţii │ │
│ │prematuri din mame │ │
│ │normotensive. (3) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │monitorizeze atent │ │
│ │pacientele cu │ │
│ │preeclampsie uşoară a │ │
│> Standard │căror vârsta │A │
│ │gestaţională este < 37 │ │
│ │săptămâni de amenoree. │ │
│ │(vezi Capitolul │ │
│ │Urmărire şi │ │
│ │Monitorizare) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Monitorizarea este │ │
│ │necesară pentru a │ │
│> │surprinde orice nouă │Ia│
│Argumentare│modificare a statusului│ │
│ │matern sau fetal în │ │
│ │stadiul incipient. (4) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul poate │ │
│ │monitoriza pacientele │ │
│ │pacientele cu │ │
│> Opţiune │preeclampsie uşoară şi │C │
│ │în ambulatoriu. (vezi │ │
│ │Capitolul Urmărire şi │ │
│ │Monitorizare) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Pentru situaţiile în │ │
│ │care complicaţiile sunt│ │
│ │mai puţin frecvente, │ │
│> │monitorizarea │IV│
│Argumentare│ambulatorie poate fi o │ │
│ │soluţie mai uşor │ │
│ │acceptată de către │ │
│ │paciente. (3, 5) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │consilieze pacientele │ │
│ │cu preeclampsie uşoară │ │
│ │în sensul prezentării │ │
│>> Standard│imediate la │E │
│ │maternitatea cea mai │ │
│ │apropiată în cazul │ │
│ │apariţiei unor simptome│ │
│ │ca: │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- sângerare vaginală │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- contracţii uterine │ │
│ │dureroase │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- modificarea │ │
│ │mişcărilor active │ │
│ │fetale │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- RSM │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- creşteri ale TA │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │În cazul decolării │ │
│ │premature placentare │ │
│ │timpul devine factorul │ │
│>> │cel mai important │ │
│Argumentare│pentru salvarea │ │
│ │fătului. Incidenţa │ │
│ │decolării de placentă │ │
│ │este 1% în formele │ │
│ │uşoare. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │respecte următoarele │ │
│Standard │indicaţii materne │C │
│ │pentru naşterea │ │
│ │imediată a pacientelor │ │
│ │cu preeclampsie uşoară:│ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- vârsta gestaţională ≥│ │
│ │38 de săptămâni de │ │
│ │amenoree │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- nr. de trombocite ≤ │ │
│ │100.000 / mmc │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- alterarea funcţiei │ │
│ │hepatice (AST, ALT │ │
│ │crescute) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- deteriorarea funcţiei│ │
│ │renale (creatinina > 2 │ │
│ │mg/dl; oligurie) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- decolare prematură de│ │
│ │placentă │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- cefalee persistentă │ │
│ │sau severă │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- tulburări vizuale │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- durere epigastrică │ │
│ │persistentă sau severă │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Între 38-55% din │ │
│ │convulsiile eclamptice │ │
│ │survin antepartum, risc│ │
│ │ce depăşeşte beneficiul│ │
│ │fetal al amânării │ │
│ │naşterii > 38 săptămâni│ │
│Argumentare│de amenoree. Toate │IV│
│ │semnele şi simptomele │ │
│ │menţionate anterior (cu│ │
│ │excepţia vârstei │ │
│ │gestaţionale) indică un│ │
│ │risc crescut de │ │
│ │complicaţii materne şi │ │
│ │sau fetale. (4, 6) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │respecte următoarele │ │
│Standard │indicaţii fetale pentru│C │
│ │naşterea imediată a │ │
│ │pacientelor cu │ │
│ │preeclampsie uşoară: │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- RCIU severă │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- semne de suferinţă │ │
│ │fetală (test nonstress │ │
│ │nonreactiv, test stress│ │
│ │pozitiv, profil │ │
│ │biofizic anormal) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- oligohidramnios │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Restricţia de creştere │ │
│ │intrauterină şi │ │
│ │oligohidramniosul sunt │ │
│Argumentare│determinate de │IV│
│ │hipoperfuzia placentară│ │
│ │şi sunt corelate cu │ │
│ │severitatea afecţiunii.│ │
│ │(7) │ │
└───────────┴───────────────────────┴──┘
6.2. Conduita medicală conservatoare în formele severe de preeclampsie (1-8)
┌───────────┬──────────────────────┬───┐
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │respecte │ │
│ │circumstanţele care │ │
│Standard │permit evoluţia │E │
│ │sarcinii (amânarea │ │
│ │naşterii) în interes │ │
│ │fetal la pacientele cu│ │
│ │preeclampsie severă. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să trateze conservator│ │
│ │pacientele │ │
│ │asimptomatice, cu │ │
│ │vârsta gestaţională < │ │
│ │34 de săptămâni de │ │
│ │amenoree, la care │ │
│> │diagnosticul de │E │
│Recomandare│preeclampsie severă a │ │
│ │fost confirmat pe baza│ │
│ │testelor de laborator │ │
│ │(valori anormale), │ │
│ │dacă valorile acestora│ │
│ │revin la normal în 24-│ │
│ │48 ore de la │ │
│ │internare. (9, 10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În preeclampsia severă│ │
│ │medicul trebuie să │ │
│>>Standard │evalueze testele de │E │
│ │laborator în dinamică │ │
│ │la interval de 6 ore. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Dacă valorile │ │
│ │parametrilor de │ │
│ │laborator se │ │
│ │deteriorează în 6 ore │ │
│>>>Standard│medicul trebuie să │E │
│ │indice finalizarea │ │
│ │naşterii pacientelor │ │
│ │cu preeclampsie │ │
│ │severă. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Dacă după o iniţială │ │
│ │ameliorare a │ │
│ │parametrilor de │ │
│ │laborator, survine o │ │
│>>>Standard│degradare a lor, │E │
│ │medicul trebuie să │ │
│ │indice finalizarea │ │
│ │naşterii pacientelor │ │
│ │cu preeclampsie │ │
│ │severă. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Dacă apar în plus şi │ │
│ │modificări (alterări) │ │
│ │a stării clinice a │ │
│>>>Standard│pacientelor cu │E │
│ │preeclampsie severă, │ │
│ │medicul trebuie să │ │
│ │indice o reevaluare │ │
│ │fetală imediată. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul poate trata │ │
│ │conservator pacientele│ │
│ │la care diagnosticul │ │
│ │de preeclampsie severă│ │
│> Opţiune │a fost confirmat doar │C │
│ │pe baza proteinuriei >│ │
│ │0,3 g/24 ore, în │ │
│ │absenţa altor semne/ │ │
│ │simptome de │ │
│ │preeclampsie. (11, 12)│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Numeroase studii │ │
│ │clinice indică faptul │ │
│ │că odată depăşită │ │
│ │limita proteinuriei │ │
│> │semnificative (0,3 g/ │ │
│Argumentare│24 ore), valoarea │IV │
│ │cantitativă a │ │
│ │proteinuriei sau rata │ │
│ │ei de creştere nu │ │
│ │afectează prognosticul│ │
│ │maternofetal. (13, 14)│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul poate trata │ │
│ │conservator pacientele│ │
│ │la care diagnosticul │ │
│ │de preeclampsie severă│ │
│> Opţiune │a fost precizat pe │C │
│ │baza depistării RCIU, │ │
│ │atunci când sunt │ │
│ │întrunite următoarele │ │
│ │condiţii: (15, 16) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- RCIU cu Gestimată │ │
│ │peste a-5-a │ │
│ │percentilă, dar sub │ │
│ │a-10-a percentilă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- vârsta gestaţională │ │
│ │< 32 săptămâni de │ │
│ │amenoree │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- ILA > 5 sau │ │
│ │diametrul vertical │ │
│ │maxim al pungii de │ │
│ │lichid amniotic > 2 cm│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- evaluarea fetală │ │
│ │indică: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- test de non stres │ │
│ │normal (fără │ │
│ │decelerări) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- flux diastolic pe │ │
│ │artera ombilicală │ │
│ │normal (NU absent sau │ │
│ │inversat) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Beneficiul fetal la < │ │
│ │32 de săptămâni de │ │
│ │amenoree (atât timp │ │
│ │cât evaluarea Doppler │ │
│ │nu indică un flux │ │
│> │diastolic absent pe │IV │
│Argumentare│artera ombilicală) │ │
│ │obţinut prin │ │
│ │prelungirea sarcinii │ │
│ │depăşeşte riscul │ │
│ │matern determinat de │ │
│ │amânarea naşterii. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │pentru pacientele la │ │
│ │care HTA gestaţională │ │
│ │debutează la < 30 de │ │
│ │săptămâni de amenoree │ │
│ │sau la care HTA │ │
│Recomandare│gestaţională se │C │
│ │însoţeşte de simptome │ │
│ │caracteristice │ │
│ │preeclampsiei severe, │ │
│ │să adopte aceeaşi │ │
│ │conduită ca şi pentru │ │
│ │preeclampsie, chiar şi│ │
│ │în lipsa proteinuriei.│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Între 25-50% dintre │ │
│ │pacientele care │ │
│ │prezintă hipertensiune│ │
│Argumentare│gestaţională la < 30 │IV │
│ │de săptămâni de │ │
│ │amenoree, vor dezvolta│ │
│ │ulterior preeclampsie.│ │
│ │(18-22) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │avertizeze pacientele │ │
│Standard │cu preeclampsie severă│E │
│ │asupra riscului │ │
│ │crescut de decolare de│ │
│ │placentă. (23-26) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Incidenţa decolării de│ │
│Argumentare│placentă este 3% în │ │
│ │preeclampsia severă. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În toate cazurile de │ │
│ │preeclampsie severă în│ │
│ │care vârsta │ │
│ │gestaţională este > 37│ │
│Standard │de săptămâni de │E │
│ │amenoree medicul │ │
│ │trebuie să indice │ │
│ │finalizarea imediată a│ │
│ │naşterii.(27) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Riscurile materne │ │
│ │datorate prelungirii │ │
│Argumentare│sarcinii sunt mai mari│ │
│ │decât posibilele │ │
│ │complicaţii fetale │ │
│ │prin prematuritate. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pentru gravidele cu │ │
│ │vârsta gestaţională │ │
│ │cuprinsă între 24-34 │ │
│ │de săptămâni de │ │
│ │amenoree şi cu │ │
│Recomandare│preeclampsie severă, │E │
│ │la care se tentează │ │
│ │tratament conservator,│ │
│ │se recomandă medicului│ │
│ │o strategie atentă de │ │
│ │monitorizare. (17, 30,│ │
│ │31) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Monitorizarea este │ │
│ │necesară pentru a │ │
│ │surprinde orice nouă │ │
│Argumentare│modificare a │ │
│ │statusului matern sau │ │
│ │fetal în stadiul │ │
│ │incipient. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │contraindice │ │
│ │tratamentul │ │
│> Standard │conservator la │B │
│ │pacientele cu │ │
│ │preeclampsie severă, │ │
│ │în caz de: (12, 16, │ │
│ │17, 29, 30) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- instabilitate │ │
│ │hemodinamică a mamei │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- semne de suferinţă │ │
│ │fetală prezente │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- test non stress │ │
│ │non-reactiv sau cu │ │
│ │decelerări patologice │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Gestimată sub a 5-a │ │
│ │percentilă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- ILA < 5 cm sau │ │
│ │diametrul vertical │ │
│ │maxim al pungii de │ │
│ │lichid amniotic < 2 cm│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- flux diastolic │ │
│ │absent sau inversat pe│ │
│ │artera ombilicală │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- RCP (raport │ │
│ │cerebro-placentar < 1)│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- HTA persistentă sub │ │
│ │tratament │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- cefalee persistentă │ │
│ │sau severă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- tulburări vizuale │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- durere epigastrică │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- durere în │ │
│ │hipocondrul drept │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- eclampsie │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- edem pulmonar │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- insuficienţă renală:│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- creşterea │ │
│ │creatininei serice cu │ │
│ │> 1 mg/dl faţă de │ │
│ │nivelul de bază │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- diureza < 0,5 ml/Kg/│ │
│ │oră în decurs de 2 ore│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- modificări ale │ │
│ │parametrilor de │ │
│ │laborator: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- creşterea ALT, AST │ │
│ │peste dublul valorilor│ │
│ │normale │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- nr. de trombocite < │ │
│ │100.000/mmc │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- modificări ale │ │
│ │coagulogramei │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- decolare prematură │ │
│ │de placentă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- vârsta gestaţională │ │
│ │≥ 37 săptămâni de │ │
│ │amenoree │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- sindrom HELLP │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În cazul pacientelor │ │
│ │cu preeclampsie │ │
│ │modificarea │ │
│ │parametrilor materni │ │
│ │sau fetali se │ │
│Argumentare│corelează cu un │IIa│
│ │prognostic prost │ │
│ │maternofetal, │ │
│ │sancţiunea terapeutică│ │
│ │fiind doar naşterea. │ │
│ │(12, 16, 17, 29, 30) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie sa │ │
│ │consilieze pacienta în│ │
│Standard │sensul informării │E │
│ │acesteia despre │ │
│ │apariţia unor simptome│ │
│ │ca: (3-7) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- cefalee (frontală/ │ │
│ │occipitală) severă, │ │
│ │persistentă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- tulburări vizuale │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- fotofobie │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- durere la nivelul │ │
│ │hipocondrului drept │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- alterarea statusului│ │
│ │mental │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Deoarece în cele mai │ │
│Argumentare│multe cazuri acestea │ │
│ │preced criza │ │
│ │eclamptică. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │La sesizarea semnelor │ │
│ │preeclampsiei severe │ │
│ │medicul trebuie să │ │
│Standard │indice instituirea │E │
│ │tratamentului imediat │ │
│ │cu Magnesii sulfas. │ │
│ │(4) │ │
└───────────┴──────────────────────┴───┘
6.3. Tratamentul antihipertensiv în preeclampsie
┌───────────┬──────────────────────┬───┐
│ │În formele uşoare de │ │
│ │preeclampsie se │ │
│Recomandare│recomandă medicului │A │
│ │începerea │ │
│ │tratamentului la TA(S)│ │
│ │≥ 160 mm Hg. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Există o relaţie │ │
│ │cauză-efect între TA │ │
│Argumentare│(S) şi AVC iar prin │Ia │
│ │scăderea valorilor TA │ │
│ │(S) scade riscul unui │ │
│ │AVC. (1-6) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │începerea │ │
│Recomandare│tratamentului │C │
│ │antihipertensiv de la │ │
│ │TA(S) ≥ 150 mm Hg sau │ │
│ │TA(D) ≥ 100 mm Hg: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- la adolescente │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- la pacientele care │ │
│ │prezintă simptome ale │ │
│ │preeclampsiei │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- la pacientele │ │
│ │cunoscute cu valori │ │
│ │maxime ale TA │ │
│ │anterioară sarcinii ≤ │ │
│ │90/75 mm Hg │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Atingerea sau │ │
│ │depăşirea valorii de │ │
│ │150/100 mm Hg │ │
│Argumentare│reprezintă o │IV │
│ │modificare │ │
│ │semnificativă pentru │ │
│ │aceste paciente. (5, │ │
│ │6) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice tratamentul │ │
│ │antihipertensiv astfel│ │
│> Standard │încât să TA să se │C │
│ │încadreze în limitele │ │
│ │de 140-155/90-105 mm │ │
│ │Hg. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Scăderea TA sub │ │
│ │valorile de 140-155/ │ │
│ │90-105 mm Hg, poate │ │
│> │periclita circulaţia │ │
│Argumentare│materno-fetală │IV │
│ │influenţând negativ │ │
│ │creşterea şi │ │
│ │bunăstarea fetală. (7,│ │
│ │8, 10, 12-17) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice următorul │ │
│> Standard │tratament medical │E │
│ │antihipertensiv: (7, │ │
│ │9, 13, 17-19) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice Labetalolum ca │ │
│>>Standard │medicament de primă │B │
│ │intenţie. (vezi Anexa │ │
│ │3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Labetalolum-ul este │ │
│ │unul dintre │ │
│ │medicamentele a cărui │ │
│ │siguranţă pe parcursul│ │
│ │sarcinii a fost │ │
│>> │testată de-a lungul │ │
│Argumentare│timpului şi prin │III│
│ │acţiunea sa │ │
│ │betablocantă │ │
│ │contribuie şi la │ │
│ │menţinerea fluxului │ │
│ │uteroplacentar. │ │
│ │(20-23) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În absenţa │ │
│ │Labetalolum-ului, │ │
│>>Standard │medicul trebuie să │E │
│ │indice administrarea │ │
│ │de Methyldopum. (vezi │ │
│ │Anexa 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Methyldopum este unul │ │
│ │dintre medicamentele a│ │
│>> │cărui siguranţă pe │ │
│Argumentare│parcursul sarcinii a │ │
│ │fost testată de-a │ │
│ │lungul timpului. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Dacă nu exista │ │
│ │posibilitatea │ │
│ │tratamentului cu │ │
│>> │Labetalolum sau cu │C │
│Recomandare│Methyldopum se │ │
│ │recomandă ca medicul │ │
│ │să indice Nifedipinum.│ │
│ │(vezi Anexa 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Nifedipinum-ul este │ │
│>> │unul dintre cei mai │ │
│Argumentare│puternici agenţi │IV │
│ │vasodilatatori. │ │
│ │(15-23) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│>>> │să nu indice │ │
│Recomandare│administrarea de │C │
│ │Nifedipinum │ │
│ │sublingual. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Administrarea │ │
│>>> │sublinguală determină │IV │
│Argumentare│scăderea bruscă a TA. │ │
│ │(24-27) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să nu indice │ │
│>>> │administrarea de │ │
│Recomandare│Nifedipinum │C │
│ │pacientelor aflate sub│ │
│ │tratament cu Magnesii │ │
│ │Sulfas. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Administrarea │ │
│ │concomitentă de │ │
│>>> │Nifedipinum şi │IV │
│Argumentare│Magnesii Sulfas │ │
│ │determină scăderea │ │
│ │bruscă a TA. (21-23) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pentru tratamentul │ │
│ │antihipertensiv în │ │
│ │preeclampsie medicul │ │
│>>Opţiune │poate utiliza: │C │
│ │Verapamilum (vezi │ │
│ │Anexa 3) sau │ │
│ │Diltiazemum (vezi │ │
│ │Anexa 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Antagoniştii canalelor│ │
│ │de calciu sunt │ │
│ │frecvent folosiţi în │ │
│>> │tratamentul HTA şi │IV │
│Argumentare│sunt consideraţi │ │
│ │siguri în administrare│ │
│ │pe parcursul sarcinii.│ │
│ │(16, 19, 24) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│>>Standard │Medicul trebuie să nu │B │
│ │indice: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- restricţia de sodiu │ │
│ │(sare) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- diureticele* │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- inhibitori ai │ │
│ │enzimei de conversie a│ │
│ │angiotensinei │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Datorită efectelor │ │
│ │negative asupra │ │
│ │circulaţiei │ │
│ │materno-fetale │ │
│ │(diureticele) şi a │III│
│ │posibilului efecte │ │
│>> │teratogen (inhibitorii│ │
│Argumentare│enzimei de conversie).│ │
│ │(28) │ │
│ ├──────────────────────┼───┤
│ │*Administrarea de │ │
│ │diuretice este permisă│IV │
│ │doar în edemul │ │
│ │pulmonar acut. (28) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│>> │să nu indice │B │
│Recomandare│administrarea de │ │
│ │Atenololum. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Atenololum-ul are │ │
│ │efect de scădere a │ │
│>> │volumului plasmatic şi│ │
│Argumentare│a accentuării │III│
│ │restricţiei de │ │
│ │creştere intrauterină.│ │
│ │(12-14) │ │
└───────────┴──────────────────────┴───┘
6.4. Tratamentul antihipertensiv al formei acute de HTA
┌───────────┬───────────────────────┬──┐
│ │Pentru tratamentul │ │
│ │formei acute de │ │
│Standard │hipertensiune medicul │A │
│ │trebuie să indice │ │
│ │tratament cu │ │
│ │Labetalolum: │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- i.v. bolus │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- perfuzie venoasă │ │
│ │continuă │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Labetalolum-ul este un │ │
│ │alfa-beta blocant cu │ │
│Argumentare│acţiune rapidă (< 5 │Ib│
│ │min.) şi efectul său │ │
│ │durează aproximativ 6 │ │
│ │ore. (1-7) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Se recomandă medicului │ │
│> │a nu indica tratamentul│ │
│Recomandare│cu Labetalolum │C │
│ │pacientelor cu astm │ │
│ │bronşic. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Labetalolum-ul are atât│ │
│> │efect alfa dar şi beta │IV│
│Argumentare│blocant, agravând │ │
│ │astmul bronşic. (1-3) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Pentru tratamentul │ │
│ │formei acute de │ │
│ │hipertensiune medicul │ │
│Standard │trebuie să indice │A │
│ │tratament cu │ │
│ │Hydralazinum. (vezi │ │
│ │Anexa 3) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Hydralazinum este un │ │
│ │vasodilatator │ │
│ │arteriolar direct, fără│ │
│Argumentare│efect asupra │Ib│
│ │circulaţiei venoase, cu│ │
│ │efect rapid (10-30 │ │
│ │min.), ce durează între│ │
│ │2-4 ore. (1-3, 8-12) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Pentru tratamentul │ │
│ │formei acute de │ │
│Opţiune │hipertensiune medicul │C │
│ │poate indica │ │
│ │Diazoxidum. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Diazoxidum-ul este │ │
│ │dovedit prin studii │ │
│Argumentare│randomizate că este │IV│
│ │sigur şi eficient în │ │
│ │tratamentul puseului │ │
│ │acut hipertensiv. (1-3)│ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Pentru HTA refractară │ │
│ │la tratament medicul │ │
│Opţiune │poate indica │C │
│ │Nitroprusiatum natrium │ │
│ │i.v. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Nitroprusiatum natrium │ │
│ │este considerat cel mai│ │
│ │eficient medicament în │ │
│ │urgenţele hipertensive,│ │
│Argumentare│efectul său începând în│IV│
│ │câteva secunde de la │ │
│ │administrare şi │ │
│ │oprindu-se la câteva │ │
│ │minute de la stoparea │ │
│ │perfuziei. (13) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Medicul trebuie să nu │ │
│>Standard │utilizeze │C │
│ │Nitroprusiatum natrium │ │
│ │mai mult de 4 ore. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│> │Datorită pericolului de│ │
│Argumentare│intoxicaţie cu cianuri.│IV│
│ │(13) │ │
└───────────┴───────────────────────┴──┘
6.5. Conduita în criza eclamptică
┌───────────┬────────────────────────┬─┐
│Standard │Medicul trebuie să: (1) │E│
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- solicite ajutor de │ │
│ │urgenţă pentru │ │
│ │imobilizarea pacientei │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- asigure eliberarea de │ │
│ │secreţii a căilor │ │
│ │respiratorii şi │ │
│ │menţinerea │ │
│ │permeabilităţii lor cu │ │
│ │ajutorul unei pipe │ │
│ │Guedel │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- asigure menţinerea │ │
│ │pacientei în decubit │ │
│ │lateral stâng pentru a │ │
│ │scădea riscul de │ │
│ │aspiraţie pulmonară │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- indice oxigenarea │ │
│ │pacientei pe mască/sondă│ │
│ │nazală │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- indice cateterizarea │ │
│ │de linii venoase şi │ │
│ │administrarea medicaţiei│ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- indice anunţarea │ │
│ │imediată a: │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- medicului ATI │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- medicului şef de │ │
│ │secţie obstetrică │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- medicului neonatolog │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- întreg personalul din │ │
│ │blocul operator, în │ │
│ │vederea pregătirii │ │
│ │pentru o eventuală │ │
│ │operaţie cezariană │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- indice monitorizarea │ │
│ │TA │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- indice montarea unei │ │
│ │sonde urinare pentru │ │
│ │măsurarea exactă a │ │
│ │diurezei │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice administrarea de │ │
│Standard │Magnesii sulfas pentru │E│
│ │controlul convulsiilor. │ │
│ │(vezi protocol │ │
│ │administrare) │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │evalueze pacienta şi │ │
│Standard │fătul, în vederea │E│
│ │alegerii modului de │ │
│ │finalizare a naşterii. │ │
│ │(1, 2) │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Naşterea reprezintă │ │
│Argumentare│actul definitiv curativ │ │
│ │al hipertensiunii induse│ │
│ │de sarcină. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Medicul trebuie să nu │ │
│ │indice operaţie │ │
│ │cezariană de urgenţă pe │ │
│>Standard │baza bradicardiei fetale│E│
│ │apărute în primele 3-5 │ │
│ │min. după administrarea │ │
│ │Magnesii sulfas. (1, 2) │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Magnesii sulfas trece cu│ │
│ │uşurinţă bariera │ │
│ │feto-placentară, cauzând│ │
│ │reducerea frecvenţei şi │ │
│ │a variabilităţii │ │
│ │ritmului fetal, fără │ │
│> │semnificaţie clinică. │ │
│Argumentare│Bradicardia fetală │ │
│ │apărută pe parcursul │ │
│ │convulsiilor trebuie │ │
│ │considerată normală dacă│ │
│ │durează maxim 3-5 minute│ │
│ │după stabilizarea │ │
│ │pacientei. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Dacă ritmul cardiac │ │
│ │fetal nu revine la │ │
│ │normal după 20-30 min. │ │
│ │de tahicardie fetală │ │
│ │compensatorie apărută │ │
│>Standard │după administrarea │E│
│ │Magnesii sulfas, medicul│ │
│ │trebuie să evalueze │ │
│ │posibilitatea unei alte │ │
│ │cauze de suferinţă │ │
│ │fetală acută (decolarea │ │
│ │de placentă). (1, 2) │ │
└───────────┴────────────────────────┴─┘
6.6. Terapia anticonvulsivantă
┌───────────┬───────────────────────┬──┐
│ │Medicul trebuie să │ │
│Standard │indice Magnesii sulfas │A │
│ │ca fiind tratamentul de│ │
│ │elecţie pentru: (1-3) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- prevenirea apariţiei │ │
│ │convulsiilor │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- tratamentul │ │
│ │convulsiilor │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- prevenirea │ │
│ │recurenţelor convulsive│ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Incidenţa episoadelor │ │
│Argumentare│convulsive este │Ia│
│ │următoarea: (4, 5) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- 38-55% antepartum │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- 13-36% intrapartum │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- 5-39% la < 48 ore │ │
│ │postpartum │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- 5-17% la > 48 ore │ │
│ │postpartum │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Se recomandă medicului │ │
│ │să indice administrarea│ │
│ │de Magnesii sulfas la │ │
│Recomandare│debut de travaliu sau │A │
│ │în inducţia anestezică │ │
│ │în cazul operaţiei │ │
│ │cezariene la pacientele│ │
│ │cu preeclampsie severă.│ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Magnesii sulfas │ │
│Argumentare│acţionează prin mai │Ia│
│ │multe cai benefice │ │
│ │pentru mamă: (6, 11) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- vasodilataţie │ │
│ │cerebrală │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- inhibă agregarea │ │
│ │placentară │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │- protecţia │ │
│ │endoteliului faţă de │ │
│ │acţiunea radicalilor │ │
│ │liberi │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Se recomandă medicului │ │
│ │să indice continuarea │ │
│ │tratamentului cu │ │
│Recomandare│Magnesii sulfas 24 ore │A │
│ │postpartum (12-48 ore) │ │
│ │la pacientele cu │ │
│ │preeclampsie severă. │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Studii randomizate │ │
│ │arată scăderea cu │ │
│ │50-66% a incidenţei │ │
│Argumentare│convulsiilor recurente │Ib│
│ │prin administrarea de │ │
│ │Magnesii sulfas. │ │
│ │(12-15) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Se recomandă medicului │ │
│ │să indice Magnesii │ │
│ │sulfas antepartum │ │
│Recomandare│pentru toate pacientele│C │
│ │cu preeclampsie severă │ │
│ │la care se încearcă │ │
│ │tratament conservator. │ │
│ │(2, 6, 7, 13, 14) │ │
├───────────┼───────────────────────┼──┤
│ │Apariţia convulsiilor │ │
│ │reprezintă indicaţie de│ │
│ │naştere imediată şi │ │
│ │Magnesii sulfas poate │ │
│Argumentare│preveni apariţia │IV│
│ │acestora şi poate │ │
│ │contribui astfel la │ │
│ │menţinerea │ │
│ │tratamentului │ │
│ │conservator. │ │
└───────────┴───────────────────────┴──┘
6.7. Protocol de administrare a Magnesii sulfas
┌───────────┬──────────────────────┬───┐
│ │Pentru administrarea │ │
│ │intravenoasă a │ │
│ │Magnesii sulfas │ │
│Standard │medicul trebuie să │E │
│ │indice unul dintre │ │
│ │protocoale de │ │
│ │administrare. (1-5) │ │
│ │(vezi Anexa 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice menţinerea │ │
│ │perfuziei cu Magnesii │ │
│Standard │sulfas 20% timp de 24 │E │
│ │ore de la ultima criză│ │
│ │convulsivă. (1) (vezi │ │
│ │Anexa 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul poate indica │ │
│ │de asemenea, │ │
│Opţiune │administrarea │E │
│ │intramusculară a │ │
│ │Magnesii sulfas. (vezi│ │
│ │Anexa 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă mai rar │ │
│ │administrarea │ │
│ │intramusculară │ │
│ │datorită efectului mai│ │
│ │întârziat faţă de │ │
│ │administrarea │ │
│ │intravenoasă şi │ │
│ │datorită reacţiilor │ │
│Argumentare│adverse la locul de │ │
│ │injectare (în special │ │
│ │durere). Datorită │ │
│ │faptului că preparatul│ │
│ │existent în România │ │
│ │are o concentraţie de │ │
│ │20%, injectarea a 25 │ │
│ │ml intramuscular (pt. │ │
│ │doza de 5 g) este de │ │
│ │evitat. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pe parcursul │ │
│ │administrării Magnesii│ │
│>Standard │sulfas, medicul │E │
│ │trebuie să indice │ │
│ │monitorizare astfel: │ │
│ │(6, 7) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- monitorizare │ │
│ │continuă │ │
│ │pulsoximetrică │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- monitorizare diureză│ │
│ │o dată/oră │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- monitorizarea │ │
│ │frecvenţei │ │
│ │respiratorii o dată/ │ │
│ │oră │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- evaluarea reflexelor│ │
│ │osteotendinoase o dată│ │
│ │la 4 ore │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- evaluarea stării de │ │
│ │conştienţă (scor │ │
│ │Glasgow) o dată la 4 │ │
│ │ore │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │respecte condiţiile de│ │
│> Standard │administrare a dozei │E │
│ │de întreţinere a │ │
│ │Magnesii sulfas: (6, │ │
│ │7) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- reflex patelar │ │
│ │prezent │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- respiraţii > 12/min.│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- diureză > 100 ml/4 │ │
│ │ore │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să nu │ │
│Standard │indice Magnesii sulfas│A │
│ │la pacientele cu │ │
│ │miastenia gravis. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Magnesii sulfas poate │ │
│Argumentare│precipita apariţia │Ia │
│ │unei crize severe de │ │
│ │miastenie. (10-13) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Dacă apar recurenţe │ │
│ │ale convulsiilor în │ │
│ │timp ce pacienta se │ │
│ │află sub tratament cu │ │
│ │Magnesii sulfas se │ │
│Recomandare│recomandă medicului, │E │
│ │să indice │ │
│ │administrarea unui nou│ │
│ │bolus de Magnesii │ │
│ │sulfas 20%. (1, 4, 5) │ │
│ │(vezi Anexa 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul poate indica │ │
│ │administrarea a maxim │ │
│Opţiune │2 bolusuri de câte 2 g│E │
│ │Magnesii sulfas 20% în│ │
│ │cazul recurenţelor │ │
│ │convulsive. (1) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În cazul în care │ │
│ │convulsiile nu sunt │ │
│ │controlate prin │ │
│ │administrarea Magnesii│ │
│Opţiune │sulfas medicul poate │E │
│ │indica administrarea │ │
│ │următoarelor │ │
│ │medicamente în │ │
│ │următoarea ordine │ │
│ │(vezi Anexa 3): (6) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Diazepamum │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Amobarbitalum │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Phenytoinum │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca doza maximă │ │
│Standard │de Diazepamum │B │
│ │administrată să nu │ │
│ │depăşească 30 mg/oră. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Efectul │ │
│ │benzodiazepinelor de │ │
│ │deprimare acută │ │
│Argumentare│respiratorie atât la │IIa│
│ │făt cât şi la mamă │ │
│ │este întâlnit la doze │ │
│ │> 30 mg/oră. (2) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În cazul în care │ │
│ │convulsiile se repetă │ │
│ │şi sub tratament cu │ │
│Recomandare│Diazepamum, se │E │
│ │recomandă medicului să│ │
│ │indice ventilaţie │ │
│ │asistată prin │ │
│ │intubaţia orotraheală.│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Ventilaţia asistată │ │
│ │prin intubaţie │ │
│ │orotraheală rămâne │ │
│Argumentare│singura alternativă în│ │
│ │cazul eşecului │ │
│ │tratamentului │ │
│ │medicamentos (Magnesii│ │
│ │sulfas, Diazepamum) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Ca antidot pentru │ │
│ │Magnesii sulfas │ │
│ │medicul trebuie să │ │
│Standard │indice administrarea │E │
│ │de Calcii gluconas 10%│ │
│ │în doză de 1 g/iv în 7│ │
│ │minute (1,5 ml/min.). │ │
│ │(15) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice administrarea │ │
│ │de Calcii gluconas │ │
│ │înaintea apariţiei │ │
│> Standard │detresei respiratorii │E │
│ │la pacienta aflată în │ │
│ │tratament cu Magnesii │ │
│ │sulfas dacă apar: (1, │ │
│ │3-7) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- abolirea reflexelor │ │
│ │osteotendinoase │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │sau │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- mioclonii │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │sau │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- modificări ECG │ │
│ │(tulburări de ritm, │ │
│ │hipervoltajul undei T,│ │
│ │hipovoltajul undei P, │ │
│ │alungirea intervalului│ │
│ │PQ/PR, complexe QRS cu│ │
│ │durată crescută) │ │
└───────────┴──────────────────────┴───┘
6.8. Naşterea în sarcinile complicate cu preeclampsie
┌───────────┬──────────────────────┬───┐
│ │Când nu există │ │
│ │indicaţii obstetricale│ │
│ │pentru operaţia │ │
│ │cezariană, se │ │
│Recomandare│recomandă ca medicul │E │
│ │să opteze pentru │ │
│ │naşterea pe cale │ │
│ │vaginală la pacientele│ │
│ │preeclamptice. (1) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să evite travaliul │ │
│Recomandare│prelungit la │E │
│ │pacientele │ │
│ │preeclamptice.(2-5) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pentru operaţia │ │
│ │cezariană la │ │
│ │pacientele │ │
│ │preeclamptice se │ │
│ │recomandă medicului │ │
│ │ATI utilizarea │ │
│Recomandare│anesteziei: peridurală│B │
│ │sau rahidiană după o │ │
│ │prealabilă corecţie a │ │
│ │hipovolemiei (prin │ │
│ │administrarea de │ │
│ │500-1000 ml. ser │ │
│ │fiziologic). │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Anestezia generală se │ │
│ │evită în general │ │
│ │datorită riscului de │ │
│Argumentare│accentuare a │III│
│ │hipertensiunii în │ │
│ │momentul inducţiei. │ │
│ │(6-13) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul ATI trebuie să│ │
│ │respecte │ │
│ │contraindicaţia │ │
│ │anesteziei peridurale/│ │
│Standard │rahidiene la │A │
│ │pacientele │ │
│ │preeclamptice: nr. │ │
│ │trombocite < 70.000 - │ │
│ │100.000/mm. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Datorită riscului │ │
│Argumentare│apariţiei hematomului │IIa│
│ │la locul de puncţie │ │
│ │lombară. (14) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să efectueze la │ │
│Recomandare│pacientele │C │
│ │preeclamptice operaţia│ │
│ │cezariană pentru: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- sarcinile cu vârsta │ │
│ │gestaţională < 30 │ │
│ │săptămâni de amenoree │ │
│ │sau │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- sarcinile cu scor │ │
│ │Bishop nefavorabil │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Distocia de dilataţie │ │
│ │şi suferinţa fetală │ │
│ │acută în travaliu sunt│ │
│ │frecvent întâlnite la │ │
│ │vârste gestaţionale < │ │
│Argumentare│30 săptămâni de │IV │
│ │amenoree, majoritatea │ │
│ │cazurilor (aprox. 66%)│ │
│ │necesitând operaţia │ │
│ │cezariană de urgenţă. │ │
│ │(4) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pentru pacientele care│ │
│ │dezvoltă preeclampsie │ │
│ │severă la vârsta │ │
│ │gestaţională de 23- 25│ │
│Recomandare│săptămâni de amenoree,│C │
│ │refractară la │ │
│ │tratament - se │ │
│ │recomandă medicului a │ │
│ │indica întreruperea │ │
│ │evoluţiei sarcinii. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Datorită │ │
│Argumentare│prognosticului │IV │
│ │materno-fetal │ │
│ │rezervat. (15) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să evite indicarea │ │
│Recomandare│Methylergometrinum la │B │
│ │pacientele cu │ │
│ │preeclampsie. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Maleatul de │ │
│ │ergometrină determină │ │
│Argumentare│vasoconstricţie în │III│
│ │teritoriile │ │
│ │carotidiene. (18) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pacientelor │ │
│ │preeclamptice cu │ │
│Standard │sarcina < 34 săptămâni│A │
│ │de amenoree, medicul │ │
│ │trebuie să le indice │ │
│ │corticoterapie. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Corticoterapia │ │
│Argumentare│contribuie la │Ia │
│ │maturarea pulmonară. │ │
│ │(17) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să indice │ │
│ │corticoterapia │ │
│ │pacientelor │ │
│ │preeclamptice cu │ │
│> │sarcina < 34 săptămâni│E │
│Recomandare│de amenoree, astfel │ │
│ │încât să existe cel │ │
│ │puţin 24 ore între │ │
│ │ultima administrare şi│ │
│ │momentului anticipat │ │
│ │al naşterii. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│> │să indice pacientelor │ │
│Recomandare│preeclamptice cu │B │
│ │sarcina < 34 săptămâni│ │
│ │de amenoree: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- betamethasonum: două│ │
│ │doze injectabil i.m. │ │
│ │de 12 mg la interval │ │
│ │de 24 ore (de primă │ │
│ │intenţie) sau │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- dexamethasonum: │ │
│ │patru doze injectabil │ │
│ │i.m. de 6 mg la │ │
│ │interval de 12 ore (în│ │
│ │lipsa betamethasonum) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Studiile efectuate cu │ │
│ │privire la │ │
│ │administrarea de │ │
│ │corticosteroizi nu au │ │
│Argumentare│evidenţiat beneficii │III│
│ │la administrarea unor │ │
│ │doze mai mari sau │ │
│ │repetate de │ │
│ │corticoterapie. (6, 7)│ │
└───────────┴──────────────────────┴───┘
7. URMĂRIRE ŞI MONITORIZARE
┌───────────┬──────────────────────┬───┐
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca TA să fie │ │
│ │determinată la fiecare│ │
│Standard │consultaţie prenatală │E │
│ │pentru a se putea │ │
│ │stabili nivelul bazal │ │
│ │al TA. (1) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Creşterea TA este în │ │
│ │majoritatea cazurilor │ │
│Argumentare│primul semn ce │ │
│ │prevesteşte apariţia │ │
│ │preeclampsiei. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul poate │ │
│ │monitoriza şi în │ │
│ │ambulator pacientele │ │
│ │cu vârsta gestaţională│ │
│Opţional │< 34 săptămâni de │E │
│ │amenoree care au │ │
│ │factori de risc sau │ │
│ │favorizanţi pentru a │ │
│ │dezvolta preeclampsie.│ │
│ │(2, 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│Standard │respecte condiţiile │E │
│ │monitorizării │ │
│ │ambulatorii: (2, 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- TA(S) < 150 mm Hg │ │
│ │sau TA(D) < 100 mm Hg │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- proteinurie < 1 g/24│ │
│ │ore │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- paciente: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- fără alte semne sau │ │
│ │simptome de │ │
│ │preeclampsie severă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- compliante │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- care pot veni la │ │
│ │control de 2 ori pe │ │
│ │săptămână │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca │ │
│ │monitorizarea │ │
│ │paraclinică a │ │
│Standard │pacientelor cu │E │
│ │preeclampsie uşoară să│ │
│ │fie efectuată prin │ │
│ │evaluarea dinamică a │ │
│ │următoarelor analize: │ │
│ │(1-3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- hemograma completă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- creatinina │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- ASL, ALT │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- LDH │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- acidul uric │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- proteinurie │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să nu indice │ │
│ │pacientelor cu │ │
│ │preeclampsie uşoară │ │
│Recomandare│efectuarea testelor de│B │
│ │coagulare atâta timp │ │
│ │cât nr. de trombocite │ │
│ │şi ASL, AST sunt │ │
│ │normale. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Testele de coagulare │ │
│Argumentare│se modifică doar în │III│
│ │stadiile avansate ale │ │
│ │afecţiunii. (4) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Dacă nr. de │ │
│ │trombocitele este < │ │
│ │100.000/mmc sau ALT, │ │
│ │AST au valori peste │ │
│Recomandare│dublul valorilor │C │
│ │normale la pacientele │ │
│ │cu preeclampsie uşoară│ │
│ │se recomandă medicului│ │
│ │să indice │ │
│ │determinarea: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- PT (timp de │ │
│ │protrombină) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- PTT (timp parţial al│ │
│ │tromboplastinei) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- fibrinogenului │ │
│ │plasmatic │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În cazul în care │ │
│ │timpii de coagulare │ │
│ │sunt modificaţi, │ │
│Argumentare│echipa medicală care │IV │
│ │tratează cazul trebuie│ │
│ │să aibă în vedere │ │
│ │corectarea lor. (4) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul curant trebuie│ │
│ │să indice la │ │
│ │pacientele cu │ │
│ │preeclampsie uşoară │ │
│Standard │repetarea săptămânală │E │
│ │a analizelor de │ │
│ │laborator menţionate │ │
│ │la recomandarea │ │
│ │anterioară. (2, 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În cazul acestei │ │
│ │afecţiuni, parametrii │ │
│Argumentare│paraclinici se pot │ │
│ │modifica în orice │ │
│ │moment. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │instruiască pacienta │ │
│Standard │cu preeclampsie uşoară│E │
│ │în urmărirea │ │
│ │mişcărilor active │ │
│ │fetale. (2, 3) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Sporirea atenţiei │ │
│ │pacientei în urmărirea│ │
│Argumentare│propriei sarcini poate│ │
│ │fi benefică pentru │ │
│ │prognosticul │ │
│ │maternofetal. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice examinarea │ │
│Standard │ecografică │E │
│ │obstetricală periodică│ │
│ │la gravida cu │ │
│ │preeclampsie uşoară. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Pentru determinarea │ │
│ │RCIU şi a │ │
│Argumentare│oligoamniosului care │ │
│ │sunt parametri │ │
│ │importanţi ce reflectă│ │
│ │starea fetală. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În absenţa RCIU şi a │ │
│ │oligoamniosului se │ │
│ │recomandă medicului să│ │
│> │indice repetarea │C │
│Recomandare│examenului ecografic │ │
│ │obstetrical la │ │
│ │interval de 3 │ │
│ │săptămâni. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În aceasta situaţie, │ │
│> │riscul deteriorării │ │
│Argumentare│stării fetale într-un │IV │
│ │interval < 3 săptămâni│ │
│ │este redus. (5-7) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În prezenţa RCIU şi a │ │
│ │oligoamniosului se │ │
│> │recomandă medicului să│C │
│Recomandare│indice repetarea │ │
│ │examenului ecografic │ │
│ │de 2 ori pe săptămână.│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │În aceasta situaţie, │ │
│ │riscul deteriorării │ │
│> │stării fetale într-un │IV │
│Argumentare│interval relativ scurt│ │
│ │(3 zile) (5-7) este │ │
│ │semnificativ. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să indice efectuarea │ │
│Recomandare│testului nonstress de │C │
│ │1-2 ori/săptămână la │ │
│ │pacienta cu │ │
│ │preeclampsie uşoară. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Apariţia decelerărilor│ │
│ │la testul nonstres │ │
│Argumentare│reprezintă un semnal │IV │
│ │de alarmă în urmărirea│ │
│ │sarcinii. (8-10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să indice efectuarea │ │
│Recomandare│profilului biofizic │C │
│ │săptămânal la pacienta│ │
│ │cu preeclampsie │ │
│ │uşoară. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │O valoare scăzută a │ │
│Argumentare│scorului Manning poate│IV │
│ │constitui indicaţie │ │
│ │pentru naştere. (8-10)│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca toate │ │
│Standard │pacientele cu │E │
│ │preeclampsie severă să│ │
│ │fie internate în │ │
│ │spital. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Sarcinile cu │ │
│Argumentare│preeclampsie severă au│ │
│ │în general prognostic │ │
│ │nefavorabil. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca toate │ │
│ │pacientele cu │ │
│ │preeclampsie severă │ │
│> Standard │spitalizate să fie │E │
│ │urmărite din punct de │ │
│ │vedere a modificărilor│ │
│ │simptomatologiei. │ │
│ │(8-10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Tulburări la nivelul│ │
│ │sistemului nervos │ │
│ │central │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- tulburări vizuale │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- cefalee severă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- modificări ale │ │
│ │statusului mental. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- Simptome determinate│ │
│ │de distensia capsulei │ │
│ │hepatice │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- durere în │ │
│ │hipocondrul drept │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- durere epigastrică │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- greaţă, vărsături │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Modificarea │ │
│ │simptomatologiei │ │
│> │materne poate să │ │
│Argumentare│preceadă criza │ │
│ │eclamptică şi se poate│ │
│ │reflectă asupra │ │
│ │statusului fetal. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice ca măsurarea TA│ │
│> Standard │să se efectueze la │E │
│ │interval de 1 oră. │ │
│ │(8-10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Măsurarea TA │ │
│ │furnizează informaţii │ │
│> │importante despre │ │
│Argumentare│eficacitatea │ │
│ │tratamentului │ │
│ │antihipertensiv. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│> Standard │indice înregistrarea │E │
│ │exactă în Foaia de │ │
│ │Observaţie a: (8-10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- aportului de lichide│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- greutăţii corporale │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- diurezei │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Aportul de lichide │ │
│ │total (p.o. + i.v.) nu│ │
│ │trebuie să depăşească │ │
│> │80 ml/oră în │ │
│Argumentare│condiţiile unei │ │
│ │diureze de minim 30 ml│ │
│ │/oră, pentru a scădea │ │
│ │riscul apariţiei │ │
│ │edemului pulmonar. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│ │indice colectarea de │ │
│> Standard │urină pe 24 de ore │C │
│ │pentru determinarea în│ │
│ │dinamică a: │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- proteinuriei │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- clearance-ului │ │
│ │creatininei │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Funcţia renală este │ │
│> │reflectată de valoarea│ │
│Argumentare│proteinuriei şi a │IV │
│ │clearance-ului │ │
│ │creatininei. (8-10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Medicul trebuie să │ │
│> Standard │indice următoarele │E │
│ │teste de laborator: │ │
│ │(8-10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- hemogramă completă │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- ionograma │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- creatinina │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- ASL, ALT │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- LDH │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- acid uric │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Se recomandă medicului│ │
│ │să indice la gravidele│ │
│> │cu preeclampsie severă│ │
│Recomandare│efectuarea │B │
│ │velocimetriei Doppler │ │
│ │pe artera ombilicală, │ │
│ │săptămânal. │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Studiile efectuate │ │
│ │indică posibilitatea │ │
│ │prelungirii sarcinii │ │
│ │complicate cu │ │
│> │preeclampsie severă │ │
│Argumentare│dar atent monitorizate│III│
│ │cu un interval cuprins│ │
│ │între 5-19 zile, cu │ │
│ │îmbunătăţirea │ │
│ │prognosticului │ │
│ │materno-fetal. (11-16)│ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │Dacă există semne de │ │
│Standard │agravare a │E │
│ │preeclampsiei: (8-10) │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- modificări ale │ │
│ │parametrilor │ │
│ │paraclinici │ │
├───────────┼──────────────────────┼───┤
│ │- semne de suferinţă │ │
│ │fetală medicul trebuie│ │
│ │să indice spitalizarea│ │
│ │gravidei, cu │ │
│ │reevaluare şi decizie │ │
│ │în vederea naşterii. │ │
└───────────┴──────────────────────┴───┘
8. ASPECTE ADMINISTRATIVE
┌───────────┬────────────────────────┬─┐
│ │Se recomandă ca fiecare │ │
│ │unitate medicală care │ │
│ │efectuează tratamentul │ │
│Recomandare│hipertensiunii arteriale│E│
│ │induse de sarcină să │ │
│ │redacteze protocoale │ │
│ │proprii bazate pe │ │
│ │prezentele standarde. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Dintre toate categoriile│ │
│ │de Hipertensiune │ │
│ │arterială indusă de │ │
│Standard │sarcină, medicul trebuie│E│
│ │să considere ca fiind │ │
│ │urgenţe │ │
│ │medico-chirurgicale: │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- criza eclamptică │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │şi │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │- forma severă de │ │
│ │preeclampsie │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Complicaţiile │ │
│ │materno-fetale apar cel │ │
│Argumentare│mai frecvent în formele │ │
│ │severe de preeclampsie │ │
│ │şi eclampsie. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Pacienta cu eclampsie │ │
│ │trebuie spitalizată │ │
│Standard │intr-o secţie sau │E│
│ │compartiment de terapie │ │
│ │intensivă. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Medicul curant care │ │
│ │suspectează sau │ │
│ │stabileşte diagnosticul │ │
│Standard │de preeclampsie severă -│E│
│ │eclampsie, trebuie să │ │
│ │contacteze urgent │ │
│ │medicul şef de secţie. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Pentru stabilirea unei │ │
│ │conduite optime │ │
│Argumentare│ulterioare, adaptate │ │
│ │particularităţilor │ │
│ │cazului. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Se recomandă ca împreună│ │
│ │cu medicul şef de │ │
│Recomandare│secţie, medicul curant │E│
│ │să elaboreze un plan de │ │
│ │conduită. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Planul de conduită va fi│ │
│ │elaborat în funcţie de │ │
│ │situaţia clinică a │ │
│Argumentare│pacientei, de │ │
│ │rezultatele examinărilor│ │
│ │clinice şi paraclinice │ │
│ │şi de experienţa │ │
│ │medicului curant. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │Se recomandă medicului │ │
│ │ca urmărirea şi │ │
│ │monitorizarea │ │
│ │pacientelor cu │ │
│Recomandare│preeclampsie să se │E│
│ │efectueze în maternităţi│ │
│ │în care funcţionează │ │
│ │departamente de medicină│ │
│ │materno-fetală. │ │
├───────────┼────────────────────────┼─┤
│ │În cazul oferirii │ │
│ │tratamentului medical │ │
│ │conservator de către │ │
│ │medic, acesta trebuie să│ │
│> Standard │informeze clar │E│
│ │pacientele despre │ │
│ │riscurile amânării │ │
│ │naşterii şi să │ │
│ │documenteze acest lucru.│ │
└───────────┴────────────────────────┴─┘
9. BIBLIOGRAFIE Evaluare şi diagnostic Definiţii 1. Cunningham, FG, Lindheimer, MD. Hypertension în pregnancy [see comments]. N Engl J Med 1992; 326:927. 2. Helewa, ME, Burrows, RF, Smith, J, et al. Report of the Canadian Hypertension Society Consensus Conference: 1. Definitions, evaluation and classification of hypertensive disorders în pregnancy [see comments]. CMAJ 1997; 157:715. 3. Working group report on high blood pressure în pregnancy. Naţional Instititutes of Health, Washington, DC 2000.Am J Obstet Gynecol 2000; 183: S1-S22 4. Hughes EC (ed): Obstetric-Gynecologic Terminology. Philadelphia, FA DAvis, 1972, pp 422-423 5. American College of Obstetrics and Gynecologists: Management of preeclampsia. Technical Buletin 1986; No 91. 6. Report of the Naţional Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure în Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22 7. Brown MA, BuddleML, Farrell T, et al: Randomised trial of management of hypertensive pregnancies by Korotkoff phase IV or phase V. Lancet 1998; 352:777-781. Investigaţii diagnostice 1. Report of the Naţional High Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure în Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000; 183: S1-S22 Level III 2. Campbell, DM, MacGillivray, I. Preeclampsia în second pregnancy. Br J Obstet Gynaecol 1985; 92:131. 3. Sibai, BM. Magnesium sulfate prophylaxis în preeclampsia: Lessons learned from recent trials. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1520. 4. Milne, F, Redman, C, Walker, J, et al. The pre-eclampsia community guideline(PRECOG): how to screen for and detect onset of pre-eclampsia în the community. BMJ 2005; 330:576. 5. Duckitt, K, Harrington, D. Risk factors for pre-eclampsia at antenatal booking: systematic review of controlled studies. BMJ 2005; 330:565. 6. Lockwood, CJ, Rand, JH. The immunobiology and obstetrical consequences of antiphospholipid antibodies. Obstet Gynecol Surv 1994; 49:432. 7. Kupferminc, MJ, Eldor, A, Steinman, N, et al. Increased frequency of genetic thrombophilia în women with complications of pregnancy. N Engl J Med 1999; 340:9. 8. Cotter, AM, Molloy, AM, Scott, JM, Daly, SF. Elevated plasma homocysteine în early pregnancy: A risk factor for the development of severe preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2001; 185:781. 9. Wolfberg, AJ, Lee-Parritz, A, Peller, AJ, Lieberman, ES. Association of Rheumatologic Disease With Preeclampsia. Obstet Gynecol 2004; 103:1190. 10. Dekker, GA, Sibai, BM. Etiology and pathogenesis of preeclampsia: current concepts. Am J Obstet Gynecol 1998; 179:1359. 11. ACOG practice buletin. Diagnosis and management of preeclampsia and eclampsia. Number 33, January 2002. Obstet Gynecol 2002; 99:159. 12. Lain, KY, Roberts, JM. Contemporary concepts of the pathogenesis and management of preeclampsia. JAMA 2002; 287:3183. 13. Xiong, X, Fraser, WD, Demianczuk, NN. History of abortion, preterm, term birth, and risk of preeclampsia: A population-based study. Am J Obstet Gynecol 2002; 187:1013. 14. Brown, MA, Robinson, A, Jones, M. The white coat effect în hypertensive pregnancy: much ado about nothing?. Br J Obstet Gynaecol 1999; 106:474. 15. Dawson, LM, Parfrey, PS, Hefferton, D, et al. Familial risk of preeclampsia în newfoundland: a population-based study. J Am Soc Nephrol 2002; 13:1901. 16. Nilsson, E, Salonen Ros, H, Cnattingius, S, Lichtenstein, P. The importance of genetic and environmental effects for pre-eclampsia and gestational hypertension: a family study. BJOG 2004; 111:200. 17. Sibai, BM, Ewell, RJ, Levine, RJ, et al. Risk factors associated with preeclampsia în healthy nulliparous women. Am J Obstet Gynecol 1997; 177:1003. 18. Sibai, BM, Ramadan, MK, Chari, RS, Friedman, SA. Pregnancies complicated by HELLP syndrome (hemolysis, elevated liver enzymes, and low platelets): Subsequent pregnancy outcome and long-term prognosis. Am J Obstet Gynecol 1995; 172:125. 19. van Pampus, MG, Wolf, H, Mayruhu, G, et al. Long-term follow-up în patients with a history of (H)ELLP syndrome. Hypertens Pregnancy 2001; 20:15. 20. Sullivan, CA, Magann, EF, Perry, KG Jr, et al. The recurrence risk of the syndrome of hemolysis, elevated liver enzymes, and low platelets (HELLP) în subsequent gestations. Am J Obstet Gynecol 1994; 171:940. 21. Garovic VD. Hypertension în pregnancy: diagnosis and treatment. Mayo Clin Proc 2000; 75/1071-1076 22. The Sixth report of the Joint Naţional Committee on prevention, detection evaluation and treatment ao high blood pressure. Arch Intern Med 1997; 157: 2413-2446 (Level III) 23. Impey, L. Severe hypotension and fetal distress following sublingual administration of nifedipine to a patient with severe pregnancy induced hypertension at 33 weeks. Br J Obstet Gynaecol 1993; 100:959. 24. Magee, LA, Ornstein, MP, von Dadelszen, P. Fortnightly review: management of hypertension în pregnancy. BMJ 1999; 318:1332. 25. Magee, LA, Cham, C, Waterman, EJ, et al. Hydralazine for treatment of severe hypertension în pregnancy: meta-analysis. BMJ 2003; 327:955. 26. 6Report of the Naţional High Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure în Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000; 183: S1-S22 Level III 27. Campbell, DM, MacGillivray, I. Preeclampsia în second pregnancy. Br J Obstet Gynaecol 1985; 92:131. 28. Fadel, HE, Northrop, G, Misenhimer, HR. Hyperuricemia în pre-eclampsia: A reappraisal. Am J Obstet Gynecol 1976; 125:640. 29. Lim, KH, Friedman, SA, Ecker, JL, et al. The clinical utility of serum uric acid measurements în hypertensive diseases of pregnancy. Am J Obstet Gynecol 1998; 178:1067. 30. Powers, RW, Bodnar, LM, Ness, RB, et al. Uric acid concentrations în early pregnancy among preeclamptic women with gestational hyperuricemia at delivery. Am J Obstet Gynecol 2006; 194:160. 31. American College of Obstetricians and Gynecologists. Chronic hypertension în pregnancy. ACOG practice buletin #29. American College of Obstetricians and Gynecologists, Washington, DC 2001 32. Sibai, BM. Chronic hypertension în pregnancy. Obstet Gynecol 2002; 100:369. 33. Saudan, P, Brown, MA, Buddle, ML, Jones, M. Does gestational hypertension become pre-eclampsia?. Br J Obstet Gynaecol 1998; 105:1177. 34. Magee, LA, Schick, B, Donnenfeld, AE, et al. The safety of calcium channel blockers în human pregnancy: A prospective multicenter cohort study. Am J Obstet Gynecol 1996; 174:823. 35. Xiong, X, Fraser, WD, Demianczuk, NN. History of abortion, preterm, term birth, and risk of preeclampsia: A population-based study. Am J Obstet Gynecol 2002; 187:1013. 36. Brown, MA, Robinson, A, Jones, M. The white coat effect în hypertensive pregnancy: much ado about nothing?. Br J Obstet Gynaecol 1999; 106:474. 37. Dawson, LM, Parfrey, PS, Hefferton, D, et al. Familial risk of preeclampsia în newfoundland: a population-based study. J Am Soc Nephrol 2002; 13:1901. 38. Redman CWG, Beilin LJ, Bonnar J, Wilkinson RH: Plasmaurate measurements în predicting fetal death în hypertensive pregnancy. Lancet 1976;1:1370-1373 39. Sibai BM, TA(S)limi MM, El-Nazer A, etal: Maternal-perinatal outcome associated with the syndrome of hemolysis, elevated liver enzymes, and low platelets în severe preeclampsia-eclampsia. Am J Obstet Gynecol 1986;155:501-509. 40. Weinstein L: Preeclampsia/eclampsia with hemolysis, elevated liver enzymes, and thrombocytopenia. Obstet Gynecol 1985;66:657-660 41. Barton, JR, O'Brien, JM, Bergauer, NK, et al. Mild gestational hypertension remote from term: Progression and outcome. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:979. 42. Saudan, P, Brown, MA, Buddle, ML, Jones, M. Does gestational hypertension become pre-eclampsia?. Br J Obstet Gynaecol 1998; 105:1177. 43. Buchbinder, A, Sibai, BM, Caritis, S, et al. Adverse perinatal outcomes are significantly higher în severe gestational hypertension than în mild preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:66. 44. Hauth, JC, Ewell, MG, Levine, RJ, et al. Pregnancy outcomes în healthy nulliparas who developed hypertension. Calcium for Preeclampsia Prevention Study Group. Obstet Gynecol 2000; 95:24. 45. Knuist, M, Bonsel, GJ, Zondervan, HA, Treffers, PE. Intensification of fetal and maternal surveillance în pregnant women with hypertensive disorders. Int J Gynaecol Obstet 1998; 61:127. 46. Cunningham FG, Grant NF,Leveno KJ,et al (eds): Hypertensive disorders în pregnancy. În |Williams Obstetrics, 21st ed. New York, McGraw-Hill, 2001, pp 567-618 47. MacGillivray I: Some observations on the incidence of preeclampsia. J Obstet Gynaecol Br Commonw 1958;65:536-539 48. Tervila L, Goecke C, Timonen S: Estimation of gestosis of pregnancy (EPH-gestosis). Acta Obstet Gynecol Scand 1973;52:235-243 49. Bricker L, Neilson JP: Routine ultrasound în late pregnancy (after 24 weeks): Cochrane Review. În The Cochrane Library, Issue 3. Oxford, UK, Update Software, 2003 50. McKenna D, Tharmaratnam S, Mahsud S, et al: A randomized trial using ultrasound to identify the high risk fetus în a low-risk population. Obstet Gynecol 2003;101:626-632 51. Chang TC, Robson SC, Boys RJ, Spencer JA: Prediction of the small for gestational age infant: Which ultrasonic measurement is best? Obstet Gynecol 1992;80:1030-1038 52. Chauban SP, Sanderson M, Hendrix NW, et al: Perinatal outcome and amniotic fluid index în the antepartum and intrapartum: A meta-analysis. Am J Obstet Gynecol 1999;181:1473-1478 53. Proud J, Grant AM: Third trimester placental grading by ultrasonography as a test of fetal wellbeing. BMJ 1987;294:1641-1647 54. Thornton JG, Lilford RJ: Do we need randomized trials of antenatal tests of fetal wellbeing? Br J Obstet Gynaecol 1993;100:197-200 55. Bricker L, Neilson JP: Routine Doppler ultrasound în pregnancy: Cochrane Review. În: The Cochrane Library, Issue 3. Oxford, UK, Update Software, 2003 56. Karsdorp VH, van Vugt JM, Van Geijn HP, et al: Clinical significance of absent or reversed end diastolic velocity waveforms în umbilical artery. Lancet 1994;344:1664-1668 57. Pattinson RC, Norman K, Odendaal HJ, et al: The role of Doppler velocity waveforms în the management of high risk pregnancies. Br J Obstet Gynaecol 1994;101:114-120 58. Todros T, Ronco G, Fianchino O, et al: Accuracy of the umbilical arteries Doppler flow velocity waveforms în detecting adverse perinatal outcomes în a high risk population. Acta Obstet Gynecol Scand 1996;75:113-119 59. Alfirevic Z, Neilson JP: Doppler ultrasonography în high-risk pregnancies: Systematic review with meta-analysis. Am J Obstet Gynecol 1995;172:1379-1387 60. Goffinet F, Paris-Llado J, Nisand I, Breart G: Umbilical artery Doppler velocimetry în unselected and low risk pregnancies: A review of randomised controlled triald. Br Obstet Gynaecol 1997;104:425-430 Diagnosticul formei severe de preeclampsie 1. Barton, JR, O'Brien, JM, Bergauer, NK, et al. Mild gestational hypertension remote from term: Progression and outcome. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:979. 2. Saudan, P, Brown, MA, Buddle, ML, Jones, M. Does gestational hypertension become pre-eclampsia?. Br J Obstet Gynaecol 1998; 105:1177. 3. Buchbinder, A, Sibai, BM, Caritis, S, et al. Adverse perinatal outcomes are significantly higher în severe gestational hypertension than în mild preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:66. 4. Hauth, JC, Ewell, MG, Levine, RJ, et al. Pregnancy outcomes în healthy nulliparas who developed hypertension. Calcium for Preeclampsia Prevention Study Group. Obstet Gynecol 2000; 95:24. 5. Knuist, M, Bonsel, GJ, Zondervan, HA, Treffers, PE. Intensification of fetal and maternal surveillance în pregnant women with hypertensive disorders. Int J Gynaecol Obstet 1998; 61:127. Conduită Tratamentul formelor uşoare de preeclampsie 1. Nassar AH, Adra Am, Chakhtoura N, et al: Severe preeclampsia remote from term: Labor induction or elective cesarean delivery? Am J Obstet Gynecol 1998;179:1210-1213 2. Alexander JM, Bloom SL, McIntire DD, Leveno KJ: Severe preeclampsia and the very low birth weight infant: Is induction of labor harmful? Obstet Gynecol 1999;93:485-488 3. Sibai BM, Gonzales AR, Mabie WC, Moretti M: A comparison of labetalol plus hospitalization versus hospitalization alone în the management of preeclampsia remote from term. Obstet Gynecol 1987;70:323-327 4. James DK, Steer PJ, Weiner CP, Gonik B. High Risk Pregnancy- Management Options. Saunders 2005-third edition 36-772-809 5. Kroner C, Turnbull D, Wilkinson C: Antenatal day care units versus hospital admission for women with complicated pregnancy. Cochrane Database Syst Rev 2001: CD0011803 6. Sibai, BM, Mercer, BM, Schiff, E, Friedman, SA. Aggressive versus expectant management of severe preeclampsia at 28-32 weeks' gestation: A randomized controlled trial. Am J Obstet Gynecol 1994; 171:818. 7. Lewington, S, Clarke, R, Qizilbash, N, et al. Age-specific relevance of usual blood pressure to vascular mortality: a meta-analysis of individual data for one milion adults în 61 prospective studies. Lancet 2002; 360:1903 Tratamentul medical conservator al formelor severe de preeclampsie 1. Lang, RM, Pridjian, G, Feldman, T, et al. Left ventricular mechanics în preeclampsia. Am Heart J 1991; 121:1768. 2. Bosio, PM, McKenna, PJ, Conroy, R, O'Herlihy, C. Maternal central hemodynamics în hypertensive disorders of pregnancy. Obstet Gynecol 1999; 94:978. 3. Visser, W, Wallenburg, HC. Central hemodynamic observations în untreated preeclamptic patients. Hypertension 1991; 17:1072. 4. Hankins, GD, Wendel, GD Jr, Cunningham, FG, Leveno, KJ. Longitudinal evaluation of hemodynamic changes în eclampsia. Am J Obstet Gynecol 1984; 150:506. 5. Cotton, DB, Lee, W, Huhta, JC, Dorman, KF. Hemodynamic profile of severe pregnancy-induced hypertension. Am J Obstet Gynecol 1988; 158:523. 6. Phelan, JP, Yurth, DA. Severe preeclampsia. I. Peripartum hemodynamic observations. Am J Obstet Gynecol 1982; 144:17. 7. Clark, SL, Greenspoon, JS, Aldahl, D, Phelan, JP. Severe preeclampsia with persistent oliguria: management of hemodynamic subsets. Am J Obstet Gynecol 1986; 154:490. 8. Mabie, WC, Ratts, TE, Sibai, BM. The central hemodynamics of severe preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 1989; 161:1443. 9. Odendaal, HJ, Pattinson, RC, Bam, R, et al. Aggressive or expectant management for patients with severe preeclampsia between 28-34 weeks' gestation: A randomized controlled trial. Obstet Gynecol 1990; 76:1070. 10. Sibai, BM, Mercer, BM, Schiff, E, Friedman, SA. Aggressive versus expectant management of severe preeclampsia at 28 to 32 weeks' gestation: A randomized controlled trial. Am J Obstet Gynecol 1994; 171:818. 11. Schiff, E, Friedman, SA, Kao, L, Sibai, BM. The importance of urinary protein excretion during conservative management of severe preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 1996; 175:1313. 12. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grive, D. Urinary protein excretion and expectant management of early onset, severe preeclampsia. Int J Gynaecol Obstet 2002; 77:1. 13. Schiff, E, Friedman, SA, Kao, L, Sibai, BM. The importance of urinary protein excretion during conservative management of severe preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 1996; 175:1313. 14. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grive, D. Urinary protein excretion and expectant management of early onset, severe preeclampsia. Int J Gynaecol Obstet 2002; 77:1. 15. Chang, EY, Menard, MK, Vermillion, ST, et al. The association between hyaline membrane disease and preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2004; 191:1414. 16. Chammas, MF, Nguyen, TM, Li, MA, et al. Expectant management of severe preterm preeclampsia: is intrauterine growth restriction an indication for immediate delivery?. Am J Obstet Gynecol 2000; 183:853. 17. Chari, RS, Friedman, SA, O'Brien, JM, Sibai, BM. Daily antenatal testing în women with severe preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 1995; 173:1207. 18. Buchbinder, A, Sibai, BM, Caritis, S, et al. Adverse perinatal outcomes are significantly higher în severe gestational hypertension than în mild preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:66. 19. Hauth, JC, Ewell, MG, Levine, RJ, et al. Pregnancy outcomes în healthy nulliparas who developed hypertension. Calcium for Preeclampsia Prevention Study Group. Obstet Gynecol 2000; 95:24. 20. Knuist, M, Bonsel, GJ, Zondervan, HA, Treffers, PE. Intensification of fetal and maternal surveillance în pregnant women with hypertensive disorders. Int J Gynaecol Obstet 1998; 61:127. 21. Barton, JR, O'Brien, JM, Bergauer, NK, et al. Mild gestational hypertension remote from term: Progression and outcome. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:979. 22. Saudan, P, Brown, MA, Buddle, ML, Jones, M. Does gestational hypertension become pre-eclampsia?. Br J Obstet Gynaecol 1998; 105:1177. 23. Sibai BM: Preeclampsi-Eclampsia. Curr Prob Obstet Gynecol Fertil 1990; 13: 1-45 24. Pritchard JA, Cunningham FG, Pritchard SA: The Parkland Memorial Hospital protocol for treatment of eclampsia: Evaluation of 245 cases. Am J Obstet Gynecol 1984;148:951-963 25. Sibai BM: Preeclampsi-Eclampsia: Maternal and perinatal outcomes. Contemp Obstet Gynecol 1988; 32:109-118. 26. Gedekoh RH, Hayashi TT, MacDonald HM: Eclampsiaat Magee-Womens Hospital, 1970-1980. Am J Obstet Gynecol 1981; 140:860-866 27. James DK, Steer PJ, Weiner CP, Gonik B. High Risk Pregnancy- Management Options. Saunders 2005-third edition 28. Sibai, BM. Treatment of hypertension în pregnant women. N Engl J Med 1996; 335:257. 29. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grove, D. Expectant management of early onset, severe preeclampsia: maternal outcome. BJOG 2000; 107:1252. 30. Sibai, BM, Akl, S, Fairlie, F, Moretti, M. A protocol for managing severe preeclampsia în the second trimester. Am J Obstet gynecol 1990; 163:733. 31. Haddad, B, Deis, S, Goffinet, F, et al. Maternal and perinatal outcomes during expectant management of 239 severe preeclamptic women between 24 and 33 weeks' gestation. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1590. Tratamentul antihipertensiv în preeclampsie 1. CunninghamFG, Gant NF, Leveno KL, et al: Hypertensive disordersin pregnancy. În Williams Obstetrics, 21st ed. New York, McGraw-Hill, 2001, pp 567-618 2. Report of the Naţional Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure în Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22 3. Lubbe WF: Hypertension în pregnancy: Whom and how to treat. Br J Clin Pharmacol 1987;24:15S-20S 4. Sibai BM: Treatment of hypertension în pregnant women. N Engl J Med 1996;335:257-265 5. Haddad, B, Deis, S, Goffinet, F, et al. Maternal and perinatal outcomes during expectant management of 239 severe preeclamptic women between 24 and 33 weeks' gestation. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1590. 6. Cunningham, FG, Lindheimer, MD. Hypertension în pregnancy [see comments]. N Engl J Med 1992; 326:927. 7. Working group report on high blood pressure în pregnancy. Naţional Instititutes of Health, Washington, DC 2000. 390-396. 8. The Sixth report of the Joint Naţional Committee on prevention, detection evaluation and treatment ao high blood pressure. Arch Intern Med 1997; 157: 2413-2446 (Level III) 9. Lindenstrom, E, Boysen, G, Nyboe, J. Influence of systolic and diastolic blood pressure on stroke risk: a prospective observational study. Am J Epidemiol 1995; 142:1279. 10. Lewington, S, Clarke, R, Qizilbash, N, et al. Age-specific relevance of usual blood pressure to vascular mortality: a meta-analysis of individual data for one milion adults în 61 prospective studies. Lancet 2002; 360:1903. 11. Sibai, BM. Diagnosis and management of gestational hypertension and preeclampsia. Obstet Gynecol 2003; 102:181. 12. Remuzzi, G, Ruggenenti, P. Prevention and treatment of pregnancy-associated hypertension: What have we learned în the last 10 years? Am J Kidney Dis 1991; 18:285. 13. Martin, JN Jr, Thigpen, BD, Moore, RC, et al. Stroke and severe preeclampsia and eclampsia: a paradigm shift focusing on systolic blood pressure. Obstet Gynecol 2005; 105:246. 14. Sibai, BM, Barton, JR, Akl, S, et al. A randomized prospective comparison of nifedipine and bed rest versus bed rest alone în the management of preeclampsia remote from term. Am J Obstet Gynecol 1992; 167:879. 15. von Dadelszen, P, Magee, LA. Fall în mean arterial pressure and fetal growth restriction în pregnancy hypertension: an updated metaregression analysis. J Obstet Gynaecol Can 2002; 24:941. 16. Montan, S, Ingemarsson, I, Marsal, K, Sjţberg, NO. Randomised controlled trial of atenolol and pindolol în human pregnancy: Effects on fetal hemodynamics. BMJ 1992; 304:946. 17. Butters, L, Kennedy, S, Rubin, PC. Atenolol în essential hypertension during pregnancy. BMJ 1990; 301:587. 18. Lydakis, C, Lip, GY, Beevers, M, Beevers, DG. Atenolol and fetal growth în pregnancies complicated by hypertension. Am J Hypertens 1999; 12:541. 19. Sibai, BM. Chronic hypertension în pregnancy. Obstet Gynecol 2002; 100:369. 20. Michael CA: The evaluation of labetalol în the treatment of hypertension complicating pregnancy. Br J Clin Pharmacol 1982;13:127S-131S 21. Mabie WC, Gonzalez AR, Sibai BM, Amon E: A comparative trial of labetalol and hydralazine în the acute management of severe hypertension complicating pregnancy. Obstet Gynecol 1987;70:328-333 22. Lunell NO, Lewander R, Mamoun I, et al: Uteroplacental blood flow în pregnancy induced hypertension. Scand J Clin Lab Invest Suppl 1984;169:28-35 23. Magee LA, Elran E, Bull SB, et al: Risks and benefits of betareceptor blockers for pregnancy hypertension: Overview of the randomized trials. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2000;88:15-26 24. Sibai, BM, Barton, JR, Akl, S, et al. A randomized prospective comparison of nifedipine and bed rest versus bed rest alone în the management of preeclampsia remote from term. Am J Obstet Gynecol 1992; 167:879. 25. Magee, LA, Schick, B, Donnenfeld, AE, et al. The safety of calcium channel blockers în human pregnancy: A prospective multicenter cohort study. Am J Obstet Gynecol 1996; 174:823. 26. Podymow, T, August, P, Umans, JG. Antihypertensive therapy în pregnancy. Semin Nephrol 2004; 24:616. 27. Fenakel, K, Fenakel, G, Appelman, Z, et al. Nifedipine în the treatment of severe preeclampsia. Obstet Gynecol 1991; 77:331. 28. Smith, P, Anthony, J, Johanson, R. Nifedipine în pregnancy. BJOG 2000; 107:299. 29. O'Mailia, JJ, Sander, GE, Giles, TD. Nifedipine-associated myocardial ischemia or infarction în the treatment of hypertensive urgencies. Ann Intern Med 1987; 107:185. 30. Grossman, E, Messerli, FH, Grodzicki, T, Kowey, P. Should a moratorium be placed on sublingual nifedipine capsules given for hypertensive emergencies and pseudoemergencies?. JAMA 1996; 276:1328. 31. Impey, L. Severe hypotension and fetal distress following sublingual administration of nifedipine to a patient with severe pregnancy induced hypertension at 33 weeks. Br J Obstet Gynaecol 1993; 100:959. 32. Cooper, WO, Hernandez-Diaz, S, Arbogast, PG, et al. Major congenital malformations after first-trimester exposure to ACE inhibitors. N Engl J Med 2006; 354:2443. Tratamentul antihipertensiv al formei acute de HTA - terapia acuta i.v. 1. Magee, LA, Ornstein, MP, von Dadelszen, P. Fortnightly review: management of hypertension în pregnancy. BMJ 1999; 318:1332. 2. Magee, LA, Cham, C, Waterman, EJ, et al. Hydralazine for treatment of severe hypertension în pregnancy: meta-analysis. BMJ 2003; 327:955. 3. American College of Obstetricians and Gynecologists. Diagnosis and management of preeclampsia and eclampsia. ACOG practice buletin #33. American College of Obstetricians and Gynecologists, Washington, DC 2002. Obstet Gynecol 2002;. 4. Michael CA: The evaluation of labetalol în the treatment of hypertension complicating pregnancy. Br J Clin Pharmacol 1982;13:127S-131S 5. Mabie WC, Gonzalez AR, Sibai BM, Amon E: A comparative trial of labetalol and hydralazine în the acute management of severe hypertension complicating pregnancy. Obstet Gynecol 1987;70:328-333 6. Lunell NO, Lewander R, Mamoun I, et al: Uteroplacental blood flow în pregnancy induced hypertension. Scand J Clin Lab Invest Suppl 1984;169:28-35 7. Magee LA, Elran E, Bull SB, et al: Risks and benefits of betareceptor blockers for pregnancy hypertension: Overview of the randomized trials. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2000;88:15-26 8. American College of Obstetrics and Gynecologists: Management of preeclampsia. Technical Buletin 1986; No 91. 9. Cotton DB, Gonik B, Dorman KF: CArdiovascular alterations în severe pregnancy-induced hypertension seen with intravenously given hydralazine bolus. Surg Gynecol Obstet 1985;161:240-244 10. Hallak M, Berman RF, Irtenkauf SM, et al: Peripheral magnesium sulfate enters the brain and increases the threshold for hippocampal seizures în rats. Am J Obstet Gynecol 1992;167:1605-1610 11. Clark SL, Cotton DB: Clinical indications for pulmonar artery catherization în the patient with severe preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 1988;158:453-458 12. Cotton DB, Longmire S, Jones MM, et al: Cardiovascular alterations în severe pregnancy-induced hypertension: Effects of intravenous nitrogliceryn coupled with blood volume expansion. Am J Obstet Gynecol 1986;154:1053-1059 Conduita în criza eclamptică 1. Sibai, BM. Diagnosis, prevention, and management of eclampsia. Obstet Gynecol 2005; 105:402. 2. Paul, RH, Koh, KS, Bernstein, SG. Changes în fetal heart rate-uterine contraction patterns associated with eclampsia. Am J Obstet Gynecol 1978; 130:165. 3. Douglas, KA, Redman, CW. Eclampsia în the United Kingdom. BMJ 1994; 309:1395. 4. Brown CEL, Purdy P, Cunningham FG,: Head computed tomographic scans în women with eclampsia. Am J Obstet Gynecol 1988;159:915-920 5. Pollak VE, Nettles JB: The kidney în toxemia of pregnancy: A clinical and pathologic study based on renal biopsies. Medicine 1960;39:469-526 6. Sibai BM: Eclampsia. În Rubin PC (ed): Handbook of Hypertension: Hypertension în Pregnancy. Amsterdam Elsevier 1988, pp 320-340. 7. Sibai BM, McCubbin JH, Anderson Gd, et al: Eclampsia Observations from 67 recent cases. Obstet Gynecol 1981; 58: 609-613 Terapia anticonvulsivantă 1. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grove, D. Expectant management of early onset, severe preeclampsia: maternal outcome. BJOG 2000; 107:1252. 2. Lucas, MJ, Leveno, KJ, Cunningham, FG. A comparison of magnesium sulphate with phenytoin for the prevention of eclampsia. N Engl J Med 1995; 333:201. 3. Duley, L, Gulmezoglu, AM. Magnesium sulphate versus lytic cocktail for eclampsia. Cochrane Database Syst Rev 2001; :CD002960. 4. Tuffnell, DJ, Jankowicz, D, Lindow, SW, et al. Outcomes of severe pre-eclampsia/eclampsia în Yorkshire 1999/2003. BJOG 2005; 112:875. 5. Sibai, BM. Diagnosis, prevention, and management of eclampsia. Obstet Gynecol 2005; 105:402 6. Sibai, BM. Magnesium sulfate prophylaxis în preeclampsia: Lessons learned from recent trials. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1520. 7. Hall, DR, Odendaal, HJ, Smith, M. Is the prophylactic administration of magnesium sulphate în women with pre-eclampsia indicated prior to labour?. BJOG 2000; 107:903. 8. Hallak M, Berman RF, Irtenkauf SM, et al: Peripheral magnesium sulfate enters the brain and increases the threshold for hippocampal seizures în rats. Am J Obstet Gynecol 1992;167:1605-1610 9. Cotton DB, Hallak M, Janusz C, et al: Central anticonvulsant effects of magnesium sulfate on N-methyl-D-aspartateinduced seizures. Am J Obstet Gynecol 1993;168:974-978 10. Hallak M, Berman RF, Irtenkauf SM,et al: Magnesium sulfate treatment decreases N-methyl-D- aspartate receptor binding în the rat brain: An autoradiographic study. J Soc Gynecol Invest 1994;1:25-30 11. Hallak M, Irtenkauf SM, Cotton DB: Effect of magnesium sulfate on excitatory amino acid receptors în the rat brain: I. N-methyl-D- aspartate receptor channel complex. Am J Obstet Gynecol 1996;175:575-581 12. Ascarelli, MH, Johnson, V, May, WL, et al. Individually determined postpartum magnesium sulfate therapy with clinical parameters to safely and cost-effectively shorten treatment for pre-eclampsia. Am J Obstet Gynecol 1998; 179:952. 13. Isler, CM, Barrilleaux, PS, Rinehart, BK, et al. Repeat postpartum magnesium sulfate administration for seizure prophylaxis: is there a patient profile predictive of need for additional therapy?. J Matern Fetal Neonatal Med 2002; 11:75. 14. Isler, CM, Barrilleaux, PS, Rinehart, BK, et al. Postpartum seizure prophylaxis: using maternal clinical parameters to guide therapy. Obstet Gynecol 2003; 101:66. 15. Fontenot, MT, Lewis, DF, Frederick, JB, et al. A prospective randomized trial of magnesium sulfate în severe preeclampsia: Use of diuresis as a clinical parameter to determine the duration of postpartum therapy. Am J Obstet Gynecol 2005; 192:1788. 16. Sibai, BM. Magnesium sulfate prophylaxis în preeclampsia: Lessons learned from recent trials. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1520 17. Pasch T, Schulz V, Hoppelshauser G: Nitroprusside-induced formation of cyanide and its detoxication with thiosulfate during deliberate hypotension. J Cardiovasc Pharmacol 1983;5:77-85. Protocol de administrare a sulfatului de magneziu 1. Witlin, AG, Sibai, BM. Magnesium sulfate therapy în preeclampsia and eclampsia. Obstet Gynecol 1998; 92:883. 2. The eclampsia Trial Collaborative Group: Which anticonvulsant for women with eclampsia? Evidence from the Collaborative Eclampsia trial. LAncet 1995;345:1455-1463 3. Coetzee EJ, Dommisse J, Anthony J: A randomized controlled trial of intravenous magnesium sulphate versus placebo în management of women with severe preeclampsia. BJOG 1998;105:300-303 4. Witlin AG, Sibai BM: MAgnesium sulfate therapy în preeclampsia and eclampsia. Obstet Gynecol 1998;92:883-889 5. Lucas MJ, Leveno KJ, Cunningham FG: A comparison of magnesium sulfate with phenytoin for the prevention of eclampsia. N Engl J Med 1995;333:201-205 6. Slater RM, Wilkox FL, Smith WD, et al: Phenytoin infusion în severe pre-eclampsia. Lancet 1987;1:1417-1420. 7. Lubbe WF: Hypertension în pregnancy: Whom and how to treat. Br J Clin Pharmacol 1987;24:15S-20S 8. 9. Duley, L, Gulmezoglu, AM. Magnesium sulphate versus lytic cocktail for eclampsia. Cochrane Database Syst Rev 2001; :CD002960. 10. Olah, KS, Redman, CW, Gee, H. Management of severe, early pre-eclampsia: is conservative management justified?. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 1993; 51:175. 11. Eisenbud, E, LoBue, CC. Hypocalcemia after therapeutic use of magnesium sulfate. Arch Intern Med 1976; 136:688. 12. Monif, GR, Savory, J. Iatrogenic maternal hypocalcemia following magnesium sulfate therapy. JAMA 1972; 219:1469. 13. Koontz, SL, Friedman, SA, Schwartz, ML. Symptomatic hypocalcemia after tocolytic therapy with magnesium sulfate and nifedipine. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1773. 14. Ganzevoort, JW, Hoogerwaard, EM, van der, Post JA. [Hypocalcemic delirium due to magnesium sulphate therapy în a pregnant woman with pre-eclampsia]. Ned Tijdschr Geneeskd 2002; 146:1453. 15. American College of Obstetrics and Gynecologists: Management of preeclampsia. Technical Buletin 1986; No 91. Naşterea în sarcinile complicate cu preeclampsie 1. Coppage, KH, Polzin, WJ. Severe preeclampsia and delivery outcomes: Is immediate cesarean delivery beneficial?. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:921. 2. Nassar, AH, Adra, AM, Chakhtoura, N, et al. Severe preeclampsia remote from term: labor induction or elective cesarean delivery?. Am J Obstet Gynecol 1998; 179:1210. 3. Alexander, JM, Bloom, SL, McIntire, DD, Leveno, KJ. Severe preeclampsia and the very low birth weight infant: is induction of labor harmful?. Obstet Gynecol 1999; 93:485. 4. Pritchard JA, Cunningham FG, Pritchard SA: The Parkland Memorial Hospital protocol for treatment of eclampsia: Evaluation of 245 cases. Am J Obstet Gynecol 1984;148:951-963 5. Dildy GA, Cotton DB, Phelan JP: Compications of pregnancy-induced hypertension. În Clark SL, Cotton DB, Hankins GDV, Phelan JP (eds): Critical Care Obstetrics, 2nd ed. Oxford, Blackwell, 1991, pp 251-288 6. Report of the Naţional Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure în Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22 7. Cunningham FG, Grant NF,Leveno KJ,et al (eds): Hypertensive disorders în pregnancy. În |Williams Obstetrics, 21st ed. New York, McGraw-Hill, 2001, pp 567-618 8. Asling JH: Hypotension after regional anesthesia. În Shnider SM (ed): Obstetrical Anesthesia: Current Concepts and Practice. Baltimore, Williams & Wilkins, 1970, pp 158-163 9. Clark RB, Thompson DS, Thompson CH: Prevention of spinal hypotension associated with cesarean section. Anesthesiology 1976;45:670-674 10. Moore TR, Key TC, Reisner LS, Resnik R: Evaluation of the use of continous lumbar epidural anesthesia for hypertensive pregnant woman în labor. Am J Obstet Gynecol 1985;152:404-412 11. Hodgkinson R, Husain FJ, Hayashi RH: Systemic and pulmonary blood pressure during cesarean section în parturients with gestational hypertension. Can Anaesth Soc J 1980;27:389-393 12. Newsome LR, Bramwell RS, Curling PE: Severe preeclampsia: Hemodynamic effects of lumbar epidural anesthesia. Anesth Analg 1986;65:31-36 13. Wheeler AS, Harris BA: Anesthesia for pregnancy-induced hypertension. Clin Perinatol 1982;9:95-111 14. Mayan, H, Hourvitz, A, Schiff, E, Farfel, Z. Symptomatic hypocalcaemia în hypermagnesaemia-induced hypoparathyroidism, during magnesium tocolytic therapy--possible involvement of the calcium-sensing receptor. Nephrol Dial Transplant 1999; 14:1764. 15. Jenkins, SM, Head, BB, Hauth, JC. Severe preeclampsia at less than 25 weeks of gestation: Maternal and neonatal outcomes. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:790. 16. Martin, JN Jr, Thigpen, BD, Moore, RC, et al. Stroke and severe preeclampsia and eclampsia: a paradigm shift focusing on systolic blood pressure. Obstet Gynecol 2005; 105:246. 17. Chang, EY, Menard, MK, Vermillion, ST, et al. The association between hyaline membrane disease and preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2004; 191:1414. 18. WHO Department of Reproductive Health and Research - Managing Complications în Pregnancy and Childbirth 2005 S34-S50 Monitorizare şi Urmărire 1. Higgins, JR, Walshe, JJ, Halligan, A, et al. Can 24-hour ambulatory blood pressure measurement predict the development of hypertension în primigravidae?. Br J Obstet Gynaecol 1997; 104:356. 2. Barton, JR, Stanziano, GJ, Sibai, BM. Monitored outpatient management of mild gestational hypertension remote from term. Am J Obstet Gynecol 1994; 170:765. 3. Tuffnell, DJ, Lilford, RJ, Buchan, PC, et al. Randomised controlled trial of day care for hypertension în pregnancy. Lancet 1992; 339:224. 4. Barron, WM, Heckerling, P, Hibbard, JU, Fisher, S. Reducing unnecessary coagulation testing în hypertensive disorders of pregnancy. Obstet Gynecol 1999; 94:364. 5. Thornton JG, Lilford RJ: Do we need randomized trials of antenatal tests of fetal wellbeing? Br J Obstet Gynaecol 1993;100:197-200 6. Bricker L, Neilson JP: Routine ultrasound în late pregnancy (after 24 weeks): Cochrane Review. În The Cochrane Library, Issue 3. Oxford, UK, Update Software, 2003 7. Chauban SP, Sanderson M, Hendrix NW, et al: Perinatal outcome and amniotic fluid index în the antepartum and intrapartum: A meta-analysis. Am J Obstet Gynecol 1999;181:1473-1478 8. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grove, D. Expectant management of early onset, severe preeclampsia: maternal outcome. BJOG 2000; 107:1252. 9. Sibai, BM, Akl, S, Fairlie, F, Moretti, M. A protocol for managing severe preeclampsia în the second trimester. Am J Obstet gynecol 1990; 163:733. 10. Haddad, B, Deis, S, Goffinet, F, et al. Maternal and perinatal outcomes during expectant management of 239 severe preeclamptic women between 24 and 33 weeks' gestation. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1590. 11. Bricker L, Neilson JP: Routine Doppler ultrasound în pregnancy: Cochrane Review. În: The Cochrane Library, Issue 3. Oxford, UK, Update Software, 2003. 12. Karsdorp VH, van Vugt JM, Van Geijn HP, et al: Clinical significance of absent or reversed end diastolic velocity waveforms în umbilical artery. Lancet 1994;344:1664-1668 13. Pattinson RC, Norman K, Odendaal HJ, et al: The role of Doppler velocity waveforms în the management of high risk pregnancies. Br J Obstet Gynaecol 1994;101:114-120 14. Todros T, Ronco G, Fianchino O, et al: Accuracy of the umbilical arteries Doppler flow velocity waveforms în detecting adverse perinatal outcomes în a high risk population. Acta Obstet Gynecol Scand 1996;75:113-119 15. Alfirevic Z, Neilson JP: Doppler ultrasonography în high-risk pregnancies: Systematic review with metaanalysis. Am J Obstet Gynecol 1995;172:1379-1387 16. Goffinet F, Paris-Llado J, Nisand I, Breart G: Umbilical artery Doppler velocimetry în unselected and low risk pregnancies: A review of randomised controlled triald. Br Obstet Gynaecol 1997;104:425-430 Anexe 1.1. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 1.2. Medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii indusă de sarcină 1.1. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare
┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │Standardele sunt norme │
│ │care trebuie aplicate │
│ │rigid şi trebuie urmate în│
│Standard │cvasitotalitatea │
│ │cazurilor, excepţiile │
│ │fiind rare şi greu de │
│ │justificat. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Recomandările prezintă un │
│ │grad scăzut de │
│ │flexibilitate, nu au forţa│
│Recomandare│standardelor, iar atunci │
│ │când nu sunt aplicate, │
│ │acest lucru trebuie │
│ │justificat raţional, logic│
│ │şi documentat. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Opţiunile sunt neutre din │
│ │punct de vedere a alegerii│
│ │unei conduite, indicând │
│ │faptul că mai multe tipuri│
│ │de intervenţii sunt │
│Opţiune │posibile şi că diferiţi │
│ │medici pot lua decizii │
│ │diferite. Ele pot │
│ │contribui la procesul de │
│ │instruire şi nu necesită │
│ │justificare. │
└───────────┴──────────────────────────┘
Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare
┌────┬─────────────────────────────────┐
│ │Necesită cel puţin un studiu │
│ │randomizat şi controlat ca parte │
│Grad│a unei liste de studii de │
│A │calitate publicate pe tema │
│ │acestei recomandări (nivele de │
│ │dovezi Ia sau Ib). │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Necesită existenţa unor studii │
│Grad│clinice bine controlate, dar nu │
│B │randomizate, publicate pe tema │
│ │acestei recomandări (nivele de │
│ │dovezi IIa, IIb sau III). │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Necesită dovezi obţinute din │
│ │rapoarte sau opinii ale unor │
│ │comitete de experţi sau din │
│ │experienţa clinică a unor experţi│
│Grad│recunoscuţi ca autoritate în │
│C │domeniu (nivele de dovezi IV). │
│ ├─────────────────────────────────┤
│ │Indică lipsa unor studii clinice │
│ │de bună calitate aplicabile │
│ │direct acestei recomandări. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Recomandări de bună practică │
│Grad│bazate pe experienţa clinică a │
│E │grupului tehnic de elaborare a │
│ │acestui ghid. │
└────┴─────────────────────────────────┘
Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi
┌─────┬────────────────────────────────┐
│Nivel│Dovezi obţinute din meta-analiza│
│Ia │unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├─────┼────────────────────────────────┤
│Nivel│Dovezi obţinute din cel puţin un│
│Ib │studiu randomizat şi controlat, │
│ │bine conceput. │
├─────┼────────────────────────────────┤
│Nivel│Dovezi obţinute din cel puţin un│
│IIa │studiu clinic controlat, fără │
│ │randomizare, bine conceput. │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Dovezi obţinute din cel puţin un│
│Nivel│studiu quasi-experimental bine │
│IIb │conceput, preferabil de la mai │
│ │multe centre sau echipe de │
│ │cercetare. │
├─────┼────────────────────────────────┤
│Nivel│Dovezi obţinute de la studii │
│III │descriptive, bine concepute. │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Dovezi obţinute de la comitete │
│Nivel│de experţi sau experienţă │
│IV │clinică a unor experţi │
│ │recunoscuţi ca autoritate în │
│ │domeniu. │
└─────┴────────────────────────────────┘
1.2 Medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii indusă de sarcină
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Numele │Magnesii sulfas │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Criza eclamptică │
│ ├──────────────────────┤
│Indicaţii │Preeclampsie severă │
│ ├──────────────────────┤
│ │Edem cerebral │
│ ├──────────────────────┤
│ │Tulburări de irigaţie │
│ │cerebrală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Se administrează 4-6 g│
│ │i.v. lent doză de │
│ │încărcare urmată de │
│ │doză de întreţinere de│
│ │2-3 g/oră │
│ ├──────────────────────┤
│ │Protocol Pritchard: │
│ ├──────────────────────┤
│ │Doza iniţială de │
│ │încărcare: 4 g (20 ml │
│ │soluţie 20%) iv lent, │
│ │în timp de 4 minute, │
│ │urmată de: câte 5 g │
│ │(10 ml soluţie 50%) │
│ │injectabil │
│ │intramuscular profund,│
│ │în fiecare fesă. │
│ ├──────────────────────┤
│ │În cazul în care │
│ │convulsiile persistă, │
│ │după 15 min. de la │
│ │administrarea dozei de│
│ │încărcare se │
│ │administrează din nou │
│ │o doză de 2 g în │
│ │decurs de 2 min. │
│ ├──────────────────────┤
│ │Doza de întreţinere: 5│
│ │g (10 ml soluţie 50%) │
│ │i.m. la interval de 4 │
│Doza pentru │ore, alternativ. │
│adulţi ├──────────────────────┤
│ │Protocol Sibai: │
│ ├──────────────────────┤
│ │Doza de încărcare: 6 g│
│ │i.v. (60 ml soluţie │
│ │20%) în decurs de 20 │
│ │minute. │
│ ├──────────────────────┤
│ │Doza de întreţinere: │
│ │2-3 g/oră i.v. │
│ ├──────────────────────┤
│ │În cazul reapariţiei │
│ │convulsiilor se │
│ │administrează 2-4 g │
│ │bolus i.v. în decurs │
│ │de 5 min │
│ ├──────────────────────┤
│ │Timp de 24 ore de la │
│ │ultima criză │
│ │convulsivă: │
│ ├──────────────────────┤
│ │P.e.v. cu Magnesii │
│ │sulfas 20% în ritmul │
│ │1-2 g/oră, timp de 24 │
│ │ore de la ultima criză│
│ │convulsivă sau câte 5 │
│ │g injectabil │
│ │intramuscular profund,│
│ │în fiecare fesă urmată│
│ │de o doză de │
│ │întreţinere de 5 g │
│ │intramuscular, la 4 │
│ │ore. │
│ ├──────────────────────┤
│ │Recurenţe ale │
│ │convulsiilor în timp │
│ │ce pacienta se află │
│ │sub tratament cu │
│ │Magnesii sulfas: se │
│ │recomandă │
│ │administrarea unui nou│
│ │bolus de Magnesii │
│ │sulfas 20%, 2 g/15-20 │
│ │minute i.v. │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Reacţii alergice │
│ │anterioare │
│Contraindicaţii├──────────────────────┤
│ │Boala Addison │
│ ├──────────────────────┤
│ │Hepatită │
│ ├──────────────────────┤
│ │Miastenia gravis │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Administrat împreună │
│ │cu Nifedipinum │
│ │accentuează blocada │
│ │neuromusculară │
│Interacţiuni ├──────────────────────┤
│ │Potenţează efectele │
│ │hipnoticelor şi │
│ │sedativelor │
│ ├──────────────────────┤
│ │Accentuează efectul │
│ │toxic al │
│ │Ritodrinum-ului │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Categoria A │
│Sarcină ├──────────────────────┤
│ │Traversează cu │
│ │uşurinţă bariera │
│ │fetoplacentară │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Prudenţă în cazul │
│ │disfuncţiilor renale │
│ ├──────────────────────┤
│ │Condiţii de │
│ │administrare:reflex │
│ │patelar prezent, │
│ │respiraţii > 12/min, │
│ │diureză > 100 ml/4 ore│
│ ├──────────────────────┤
│ │Reacţii adverse: │
│Atenţie! │transpiraţie,roşeaţă, │
│ │căldură, scăderea TA, │
│ │greţuri, vărsături, │
│ │cefalee, tulburări │
│ │vizuale, palpitaţii, │
│ │slăbiciune musculară │
│ ├──────────────────────┤
│ │Toxicitatea Mg: 8 - 10│
│ │mEq/l: dispariţia │
│ │reflexelor │
│ │osteotendinoase, 10 - │
│ │15 mEq/l: paralizie │
│ │respiratorie, 20 - 25 │
│ │mEq/l: stop cardiac │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Hydralazinum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Asigură controlul HTA │
│ │în 95% din cazurile de│
│ │eclampsie │
│Indicaţii ├──────────────────────┤
│ │Vasodilatator cu │
│ │acţiune directă asupra│
│ │arteriolelor │
│ ├──────────────────────┤
│ │Ameliorează perfuzia │
│ │uterină │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │5 mg. i.v. în decurs │
│ │de 15-20 min. SAU 5 mg│
│ │/iv în 1-2 min. apoi │
│ │(după 20 min.) 5-10 mg│
│Doza pentru │bolus până la o doză │
│adulţi │maximă de 20 mg. │
│ ├──────────────────────┤
│ │Efectul apare în 15 │
│ │min. efectul maxim se │
│ │obţine în 30-60 min. │
│ ├──────────────────────┤
│ │Durata de acţiune: 4-6│
│ │ore │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate │
│Contraindicaţii│dovedită │
│ ├──────────────────────┤
│ │Stenoză mitrală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Creşte toxicitatea │
│ │IMAO şi a │
│Interacţiuni │betablocantelor │
│ ├──────────────────────┤
│ │Indometacinul scade │
│ │efectul Hydralazinum │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria C │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Precauţie în │
│Atenţie! │disfuncţiile │
│ │miocardice, boli │
│ │coronariene │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Diazepamum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Tratamentul crizei │
│ │eclamptice cu condiţia│
│Indicaţii │existenţei unui acces │
│ │rapid la intubaţia │
│ │orotraheală │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │5 mg i.v. în 60 de │
│Doza pentru │secunde SAU 0,1 - 3 mg│
│adulţi │/Kgc în 60 sec. (Doza │
│ │maximă: 30 mg) │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate │
│Contraindicaţii│dovedită │
│ ├──────────────────────┤
│ │Glaucom cu unghi │
│ │închis │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Potenţează efectul │
│ │benzodiazepinelor, al │
│Interacţiuni │fenotiazinelor, al │
│ │barbituricelor şi al │
│ │alcoolului │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria D │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Poate determina stop │
│ │cardiorespirator │
│ │matern şi fatal atunci│
│Atenţie! │când este administrat │
│ │rapid, depresie │
│ │respiratorie la │
│ │nou-născut, hipotonie │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Phenytoinum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Criza convulsivă │
│ │eclamptică cu condiţia│
│Indicaţii │monitorizării cardiace│
│ │(determină bradicardie│
│ │şi hipotensiune) │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Doză de încărcare de │
│ │10 mg/kg (ritm maxim: │
│ │50 mg/min), urmată de │
│Doza pentru │o doză de întreţinere │
│adulţi │de 5 mg/kg, la 2 ore │
│ │de la administrarea │
│ │dozei de încărcare SAU│
│ │20 mg/kgc iv │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate │
│ │cunoscută │
│Contraindicaţii├──────────────────────┤
│ │Bloc sinoatrial │
│ ├──────────────────────┤
│ │Bloc atrioventricular │
│ │gradul III │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Poate diminua efectele│
│ │contraceptivelor │
│Interacţiuni │orale, │
│ │corticosteroizilor, │
│ │doxiciclinei, │
│ │estrogenilor │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria D │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Doza trebuie ajustată │
│ │în cazul disfuncţiilor│
│Atenţie! │hepatice │
│ ├──────────────────────┤
│ │Stop cardiac la │
│ │administrarea rapidă │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Labetalolum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Alfa şi betablocant │
│ │neselectiv, folosit în│
│ │tratamentul crizei │
│ │eclamptice │
│Indicaţii ├──────────────────────┤
│ │Nu determină │
│ │hipoperfuzie uterină. │
│ │Nu se asociază cu │
│ │restricţie de │
│ │creştere. │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │IV: Se administrează │
│ │20 mg doza iniţială │
│ │bolus apoi doza se │
│ │creşte progresiv până │
│ │la un maxim total de │
│ │300 mg (ex.: 20 mg- 40│
│ │mg - 80 mg - 80 mg-80 │
│ │mg) SAU 20 mg iv │
│ │bolus, apoi doze de │
│ │20-80 mg la interval │
│ │de 10 min. până la │
│ │obţinerea efectului │
│Doza pentru │sau până la o doză │
│adulţi │totală de 220-300 mg │
│ ├──────────────────────┤
│ │Poate fi administrat │
│ │şi în perfuzie │
│ │continuă (1 mg/kgc/ │
│ │oră) SAU 1-2 mg/min. │
│ ├──────────────────────┤
│ │Efectul hipotensor │
│ │apare în 5 min. este │
│ │maxim în 10-20 de min.│
│ │şi durează între 45 │
│ │min.-6 ore │
│ ├──────────────────────┤
│ │Oral: 100 mg de 2 ori/│
│ │zi. Doza maximă 2400 │
│ │mg/zi (800 mg p.o. de │
│ │3 x/zi) │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate │
│ │documentată │
│ ├──────────────────────┤
│Contraindicaţii│Soc cardiogen, edem │
│ │pulmonar, bradicardie,│
│ │blocatrioventricular, │
│ │insuficienţă cardiacă │
│ │decompensată, astm │
│ │bronşic │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Scade efectul │
│ │diureticelor şi creşte│
│ │toxicitatea │
│ │Methotrexatumului, │
│Interacţiuni │Lithiumului, │
│ │salicilaţi │
│ ├──────────────────────┤
│ │Diminuă tahicardia │
│ │produsă de │
│ │administrarea │
│ │Nifedipinum-ului │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria C │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Doza trebuie ajustată │
│Atenţie! │în cazul insuficienţei│
│ │hepatice │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Nifedipinum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Blocant al canalelor │
│ │de calciu, │
│ │vasodilatator │
│Indicaţii │arteriolar puternic, │
│ │indicat în tratamentul│
│ │hipertensiunii induse │
│ │de sarcină │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Comprimate de 10 mg 30│
│ │- 90 mg p.o./zi cu │
│Doza pentru │posibilitatea │
│adulţi │creşterii dozei la │
│ │intervale de 7 - 14 │
│ │zile până la doza │
│ │maximă 120 mg/zi │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate │
│Contraindicaţii│documentată la │
│ │Nifedipinum │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Interacţiuni │Betablocante, opioide,│
│ │blocanţi H2 │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria C │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Poate determina │
│ │hipotensiune severă, │
│Atenţie! │poate favoriza │
│ │apariţia edemelor │
│ │membrelor inferioare │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │De evitat în sarcinile│
│ │cu RCIU severă │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Methyldopum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Antihipertensiv de tip│
│ │central, considerat de│
│Indicaţii │primă linie în │
│ │tratamentul │
│ │hipertensiunii induse │
│ │de sarcină │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Doza pentru │Oral 250 mg de 2 sau 3│
│adulţi │ori/zi, doza maximă 3 │
│ │g/zi │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate │
│Contraindicaţii│documentată │
│ ├──────────────────────┤
│ │Hepatită acută │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Barbiturice, fier, │
│Interacţiuni │IMAO, simpatomimetice,│
│ │fenotiazine, │
│ │betablocante │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria B │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Poate induce │
│ │somnolenţă │
│Atenţie! ├──────────────────────┤
│ │Se recomandă prudenţă │
│ │la pacientele cu │
│ │disfuncţie renală │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Nitroprusiatum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Reduce rezistenţa │
│ │periferică prin │
│ │acţiune directă asupra│
│ │muscularei arteriolare│
│ │şi venoase │
│Indicaţii ├──────────────────────┤
│ │Antihipertensiv cu │
│ │acţiune rapidă şi de │
│ │scurtă durată │
│ ├──────────────────────┤
│ │Rezervat cazurilor │
│ │refractare la │
│ │tratament │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Doză: 0,25 mcg/kg/min │
│ │pev continuă SAU │
│Doza │0,25-0,5 mcg/Kg/min., │
│ │timp de maxim 4 ore │
│ ├──────────────────────┤
│ │Doză maximă: 5 mcg/kg/│
│ │min. │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate la │
│Contraindicaţii│Nitroprusiatum │
│ ├──────────────────────┤
│ │Fibrilaţie atrială, │
│ │flutter atrial │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Precauţie în cazul │
│ │asocierii cu blocante │
│Interacţiuni │neuromusculare │
│ │(accentuează efectul) │
│ ├──────────────────────┤
│ │Poate determina colita│
│ │pseudomembranoasă │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcina │Categoria C │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Administrat > 4 ore │
│ │există riscul │
│ │intoxicaţiei fetale cu│
│Atenţie! │cianuri │
│ ├──────────────────────┤
│ │Se recomanda doze mai │
│ │mici la pacientele cu │
│ │disfuncţie hepatică, │
│ │renală, hipotiroidism │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Verapamilum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Oral: 40- 80 mg p.o. │
│ │sau de 3 ori/zi I.V. │
│Doza pentru │5-10 mg. urmată de o │
│adulţi │nouă doză de 5-10 mg │
│ │după 15-30 de min. │
│ │dacă tensiunea nu │
│ │scade suficient │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate │
│ │dovedită │
│ ├──────────────────────┤
│Contraindicaţii│Bloc atrioventricular │
│ │grad III, SSS (sick │
│ │sinus sindrom), │
│ │hipotensiune (TA(S) │
│ │sub 90 mm Hg) │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Carbamazepinum, │
│ │Digoxinum, │
│ │Ciclosporinum, │
│Interacţiuni │Amiodaronum, │
│ │betablocante, │
│ │Cimetidinum, │
│ │Theophyllinum │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria B │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Poate determina │
│ │creşterea tranzitorie │
│ │a transaminazelor, a │
│Atenţie! │fosfatazei alcaline │
│ │sau a bilirubinei │
│ ├──────────────────────┤
│ │Doze scăzute la │
│ │pacientele cu │
│ │insuficienţă hepatică │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Diltiazemum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Doza pentru │60 mg p.o. de 3 ori/zi│
│adulţi │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate la │
│ │oricare dintre │
│ │componenţii │
│Contraindicaţii│produsului; Blocul │
│ │atrioventricular grad │
│ │II sau III, Boala │
│ │nodului sinusal │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Interacţiuni │Carbamazepinum, │
│ │Digoxinum. Cimetidinum│
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria C │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Insuficienţă hepatică;│
│ │insuficienţă renală; │
│Atenţie! │Prudenţă la şoferi şi │
│ │persoane cu activităţi│
│ │de precizie │
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Diazoxid │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Doza pentru │15 mg i.v. din 3 în 3 │
│adulţi │min. până la o doză │
│ │maximă de 300 mg │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Hipersensibilitate la │
│ │oricare dintre │
│Contraindicaţii│componenţii │
│ │produsului; la │
│ │Sulfonamide sau │
│ │diuretice tiazidice; │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Interacţiuni │Nu sunt precizate │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria C │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Se asociază cu │
│ │scăderea brusca a │
│Atenţie! │tensiunii arteriale şi│
│ │poate determina │
│ │suferinţă fetală acută│
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
├───────────────┬──────────────────────┤
│Numele │Amobarbitalum │
│medicamentului │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Doza pentru │250 mg iv/3-5 min. │
│adulţi │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Alergie sau │
│ │intoleranţă la │
│ │barbiturice, porfirie │
│Contraindicaţii│hepatică acută, │
│ │insuficienţă │
│ │respiratorie, hepatică│
│ │sau renală, │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Prudenţă la asocierea │
│ │cu alte deprimante de │
│ │tip central, băuturi │
│Interacţiuni │alcoolice, Poate │
│ │scadea eficacitatea │
│ │anticoagulantelor │
│ │cumarinice, │
│ │estroprogestativelor, │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Sarcină │Categoria D │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │Poate determina │
│Atenţie! │toleranţă şi │
│ │dependenţă │
└───────────────┴──────────────────────┘
-----