Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
GHID din 31 octombrie 2018 privind produsele de investiţii bazate pe asigurări care includ o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate
EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 968 din 15 noiembrie 2018
──────────
Pus în aplicare de Norma nr. 16 din 31 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 15 noiembrie 2018
──────────
Introducere
1.1. În temeiul art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (denumit în continuare Regulamentul EIOPA), precum şi al art. 30 alin. (7) şi (8) din Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuţia de asigurări (reformare) (denumită în continuare DDA), EIOPA elaborează ghiduri atât cu privire la evaluarea produselor de investiţii bazate pe asigurări care includ o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscului implicat, astfel cum se prevede la art. 30 alin. (3) lit. (a) pct. (i) din DDA, cât şi cu privire la evaluarea produselor de investiţii bazate pe asigurări clasificate ca nefiind complexe în sensul art. 30 alin. (3) lit. (a) pct. (ii) din DDA, având în vedere faptul că această clasificare are la bază, de asemenea, evaluarea sub aspectul problemei dacă produsul include o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate.
1.2. În conformitate cu art. 30 alin. (1) şi (2) din DDA se impune, în general, o evaluare a caracterului adecvat sau corespunzător al unui produs de investiţii bazat pe asigurări pentru consumator din partea intermediarului de asigurări sau a întreprinderii de asigurare în cadrul vânzării unui produs de investiţii bazat pe asigurări. Art. 30 alin. (3) din DDA permite statelor membre să prevadă derogări de la aceste obligaţii şi nu impune efectuarea unei verificări a caracterului adecvat sau corespunzător în timpul distribuirii unui produs de investiţii bazat pe asigurări în cazul în care sunt îndeplinite diverse condiţii. Acest tip de vânzare este deseori denumite „exclusiv în vederea executării“, întrucât o tranzacţie este pur şi simplu executată fără aviz sau o evaluare a situaţiei personale a consumatorului. Însă, în temeiul art. 20 alin. (1) din DDA, distribuitorul de asigurări trebuie totuşi să specifice cerinţele şi nevoile consumatorului.
1.3. Una dintre condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (3) din DDA de a stabili dacă un produs de investiţii bazat pe asigurări poate fi distribuit prin vânzare exclusiv în vederea executării se referă la complexitatea produsului de investiţii bazat pe asigurări. Această evaluare este efectuată în funcţie de natura instrumentelor financiare la care un produs de investiţii bazat pe asigurări asigură expunerea investiţiilor, precum şi de structura contractului de asigurare cu consumatorul [art. 30 alin. (3) lit. (a) din DDA]. În conformitate cu art. 30 alin. (7) şi (8) din DDA, EIOPA dispune de competenţe pentru a elabora ghiduri cu privire la evaluarea complexităţii şi a lipsei complexităţii.
1.4. Complexitatea instrumentelor financiare la care produsul de investiţii bazat pe asigurări asigură expunerea investiţiilor depinde de dispoziţiile prevăzute în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare (reformare) (denumită în continuare MiFID II). În temeiul art. 30 alin. (3) lit. (a) din DDA se face o distincţie între produsele de investiţii bazate pe asigurări care asigură expunerea investiţiilor la instrumente financiare considerate a nu fi complexe în temeiul MiFID II, pe de o parte, şi alte produse de investiţii bazate pe asigurări care nu sunt complexe, pe de altă parte.
1.5. Prezentul ghid cuprinde evaluarea tuturor tipurilor de produse de investiţii bazate pe asigurări. În pofida distincţiei dintre punctele (i) şi (ii) de la art. 30 alin. (3) lit. (a) din DDA, este important să se garanteze că pot fi vândute exclusiv în vederea executării doar acele produse de investiţii bazate pe asigurări pentru care riscurile pot fi înţelese cu uşurinţă de către consumator. Ghidul abordează, în principal, problema identificării structurilor sau a particularităţilor contractuale care fac dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor pe care le implică un produs de investiţii bazat pe asigurări. Însă acesta vizează, de asemenea, o serie de alte aspecte legate de evaluarea complexităţii produselor de investiţii bazate pe asigurări.
1.6. Având în vedere obiectivul minim de armonizare a DDA, precum şi faptul că, în mod specific exclusiv în vederea executării, consumatorii nu beneficiază de protecţia unora dintre normele relevante de conduită profesională, autorităţile naţionale competente pot păstra sau introduce dispoziţii mai stringente la nivel naţional în acest domeniu pentru protejarea consumatorilor.
1.7. La elaborarea ghidului, EIOPA a ţinut cont şi de alte cerinţe de reglementare relevante din domeniul standardelor de conduită profesională, şi anume de Regulamentul (UE) nr. 1.286/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informaţii esenţiale referitoare la produsele de investiţii individuale structurate şi bazate pe asigurări (PRIIP).
1.8. În plus, EIOPA a luat în considerare activitatea ESMA privind evaluarea instrumentelor financiare care includ o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate. Astfel cum este menţionat în considerentul 56 din DDA, aceasta reflectă importanţa evitării arbitrajului de reglementare, ţinându-se cont în acelaşi timp de natura specifică a contractelor de asigurare.
1.9. Prezentul ghid se adresează autorităţilor naţionale competente din statul membru care a ales să exercite derogarea prevăzută la art. 30 alin. (3) primul paragraf din DDA. În pofida faptului că dispoziţiile specifice descriu obligaţiile care trebuie îndeplinite de către întreprinderile de asigurare şi intermediarii de asigurări, prezentul document nu trebuie interpretat ca şi cum le-ar impune acestor instituţii financiare o cerinţă directă. Instituţiile financiare au obligaţia de a respecta cadrul de supraveghere sau de reglementare aplicat de autoritatea lor naţională competentă.
1.10. În sensul prezentului ghid s-a elaborat următoarea definiţie:
- „Vânzare exclusiv în vederea executării“ se referă la distribuirea unor produse de investiţii bazate pe asigurări în conformitate cu art. 30 alin. (3) din DDA.
1.11. Termenii care nu sunt definiţi în prezentele orientări au sensul definit în actele juridice menţionate în introducere.
1.12. Ghidul se aplică de la data publicării versiunilor traduse ale acestuia.
SECŢIUNEA 1
Cerinţe care se aplică în cazul contractelor care asigură doar expunerea investiţiilor la instrumente financiare considerare a nu fi complexe în temeiul MiFID II [art. 30 alin. (3) lit. (a) pct. (i) din DDA]
Orientarea 1 - Expunerea investiţiilor
1.13. Intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare ar trebui să se asigure că produsul de investiţii bazat pe asigurări asigură doar expunerea investiţiilor la instrumente financiare considerate a nu fi complexe în temeiul Directivei 2014/65/UE. Astfel de instrumente financiare care nu sunt complexe includ doar următoarele instrumente:
a) instrumentele identificate la art. 25 alin. (4) pct. (a) din MiFIDII;
b) instrumentele care îndeplinesc criteriile de la art. 57 din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate;
c) instrumentele care nu sunt considerate a fi complexe în conformitate cu Ghidul ESMA privind titluri de creanţe şi depozite structurate complexe.
Orientarea 2 - Particularităţi contractuale referitoare la schimbările aduse naturii contractului şi la capacitatea de răscumpărare a produsului de investiţii bazat pe asigurări
1.14. În cazul în care contractul cuprinde oricare dintre următoarele particularităţi, întreprinderea de asigurare sau intermediarul de asigurări ar trebui să considere că acesta include o structură care face dificilă înţelegerea riscurilor implicate:
a) acesta include o clauză, o condiţie sau un factor declanşator care permite întreprinderii de asigurare să modifice în mod semnificativ natura, profilul de risc sau profilul de plată al produsului de investiţii bazat pe asigurări;
b) acestea nu sunt opţiuni de răscumpărare sau, în alte condiţii, de valorificare a produsului de investiţii bazat pe asigurări la o valoare disponibilă consumatorului;
c) acestea sunt costuri explicite sau implicite care, dacă se produc, chiar dacă există tehnic opţiuni de răscumpărare a produsului de investiţii bazat pe asigurări, au efectul de a fi în mod nerezonabil în detrimentul consumatorului, deoarece costurile respective sunt disproporţionate faţă de costul suportat de întreprinderea de asigurare cu răscumpărarea.
Orientarea 3 - Particularităţi contractuale privind stabilirea valorii la scadenţă sau a valorii de răscumpărare ori plata după deces
1.15. Intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare ar trebui să evalueze efectele mecanismelor care stabilesc valoarea la scadenţă sau de răscumpărare ori plata după deces, precum şi dacă acestea fac dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate, exceptând cazurile în care aceste mecanisme sunt întemeiate în mod direct pe legi naţionale prevăzute în mod specific a proteja interesele consumatorilor.
1.16. În cadrul evaluării, în cazul în care contractul cuprinde oricare dintre particularităţile enumerate mai jos, întreprinderea de asigurare sau intermediarul de asigurări ar trebui să considere că acesta include o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate:
a) valoarea la scadenţă sau valoarea de răscumpărare ori plata după deces depinde de variabile stabilite de către întreprinderea de asigurare, ale căror efecte sunt dificil de înţeles de către consumator;
b) valoarea la scadenţă sau valoarea de răscumpărare ori plata după deces este în funcţie de diferite tipuri de expuneri ale investiţiilor sau strategii în acest sens ale căror efecte combinate sunt dificil de înţeles de către consumator;
c) valoarea la scadenţă sau valoarea de răscumpărare ori plata după deces poate fluctua în mod frecvent şi/sau în mod evident în diferite momente pe durata contractului fie pentru că se respectă anumite condiţii de prag prestabilite, fie pentru că se ajunge la anumite termene. Aici nu se includ schimbările produse la nivelul valorii la scadenţă sau al valorii de răscumpărare ori la plata după deces ca urmare a plăţii bonusurilor discreţionare;
d) există o valoare la scadenţă sau valoare de răscumpărare ori plată după deces care este supusă unor condiţii sau limitări temporale ale căror efecte sunt dificil de înţeles de către consumator. Aici nu se includ schimbările produse la nivelul valorii la scadenţă sau al valorii de răscumpărare ori la plata după deces, care sunt garantate, ca urmare a plăţii bonusurilor discreţionare.
Orientarea 4 - Particularităţi contractuale privind costurile
1.17. În cadrul evaluării dacă un contract include o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare ar trebui să evalueze dacă costurile nu sunt susceptibile de a fi înţelese cu uşurinţă de către consumator, în special condiţiile în care costurile se pot modifica semnificativ pe durata contractului, inclusiv în funcţie de performanţa investiţiei.
1.18. În cazul în care costurile sunt întemeiate în mod direct pe legislaţia naţională care vizează în mod specific protejarea intereselor consumatorilor, nu trebuie să se considere că aceste contracte includ o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate.
Orientarea 5 - Particularităţi contractuale privind beneficiarul contractului de asigurare
1.19. În cazul în care există dispoziţii contractuale care permit consumatorului să recurgă la o formulare nonstandard pentru a defini persoana care primeşte beneficiile la sfârşitul relaţiei contractuale (clauza beneficiarului), care poate determina dificultăţi în a identifica beneficiarul şi poate îngreuna primirea efectivă de către beneficiar a plăţii atunci când deţinătorul poliţei decedează, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare ar trebui să considere că respectiva clauză include o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate.
SECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe care se aplică pentru „alte investiţii bazate pe asigurări care nu sunt complexe“ [art. 30 alin. (3) lit. (a) pct. (ii) din DDA]
Orientarea 6 - Particularităţi contractuale privind stabilirea valorii la scadenţă sau a valorii de răscumpărare ori plata după deces
1.20. Intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare ar trebui să evalueze efectele mecanismelor care stabilesc valoarea la scadenţă sau de răscumpărare ori plata după deces, precum şi dacă acestea fac dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate, exceptând cazurile în care aceste mecanisme sunt întemeiate în mod direct pe legi naţionale prevăzute în mod specific a proteja interesele consumatorilor.
1.21. În cadrul evaluării, în cazul în care contractul cuprinde oricare dintre următoarele particularităţi, întreprinderea de asigurare sau intermediarul de asigurări ar trebui să considere că acesta include o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate:
a) valoarea la scadenţă sau valoarea de răscumpărare ori plata după deces depinde de variabile stabilite de către întreprinderea de asigurare, ale căror efecte sunt dificil de înţeles de către consumator;
b) valoarea la scadenţă sau valoarea de răscumpărare ori plata după deces este în funcţie de diferite tipuri de expuneri ale investiţiilor sau strategii în acest sens ale căror efecte combinate sunt dificil de înţeles de către consumator;
c) valoarea la scadenţă sau valoarea de răscumpărare ori plata după deces poate fluctua în mod frecvent şi/sau în mod evident în diferite momente pe durata contractului fie pentru că se respectă anumite condiţii de prag prestabilite, fie pentru că se ajunge la anumite termene. Aici nu se includ schimbările produse la nivelul valorii la scadenţă sau al valorii de răscumpărare ori la plata după deces, ca urmare a plăţii bonusurilor discreţionare;
d) există o valoare la scadenţă sau valoare de răscumpărare ori plată după deces care este supusă unor condiţii sau limitări temporale ale căror efecte sunt dificil de înţeles de către consumator. Aici nu se includ schimbările produse la nivelul valorii la scadenţă sau al valorii de răscumpărare ori la plata după deces, care sunt garantate, ca urmare a plăţii bonusurilor discreţionare.
Orientarea 7 - Particularităţi contractuale privind costurile
1.22. În cadrul evaluării dacă un contract include o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare ar trebui să evalueze dacă costurile nu sunt susceptibile de a fi înţelese cu uşurinţă de către consumator, în special condiţiile în care costurile se pot modifica semnificativ pe durata contractului, inclusiv în funcţie de performanţa investiţiei.
1.23. În cazul în care costurile sunt întemeiate în mod direct pe legislaţia naţională care vizează în mod specific protejarea intereselor consumatorilor, nu trebuie să se considere că aceste contracte includ o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate.
Orientarea 8 - Particularităţi contractuale privind beneficiarul contractului de asigurare
1.24. În cazul în care există dispoziţii contractuale care permit consumatorului să recurgă la o formulare nonstandard pentru a defini persoana care primeşte beneficiile la sfârşitul relaţiei contractuale (clauza beneficiarului), care poate determina dificultăţi în a identifica beneficiarul şi poate îngreuna primirea efectivă de către beneficiar a plăţii atunci când deţinătorul poliţei decedează, intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare ar trebui să considere că respectiva clauză include o structură care face dificilă înţelegerea de către consumator a riscurilor implicate.
Norme privind conformitatea şi raportarea
1.25. Prezentul document conţine orientări emise în temeiul art. 16 din Regulamentul EIOPA. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul EIOPA, autorităţile competente şi instituţiile financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta ghidurile şi recomandările.
1.26. Autorităţile competente care respectă sau intenţionează să respecte prezentul ghid ar trebui să îl includă în mod corespunzător în cadrul lor de reglementare sau de supraveghere.
1.27. Autorităţile competente transmit către EIOPA confirmarea respectării sau a intenţiei de a respecta prezentul ghid, prezentând motivele în cazul neconformităţii, în termen de două luni de la publicarea versiunilor traduse.
1.28. În lipsa unui răspuns oferit în acest termen, se va considera că autorităţile competente nu respectă cerinţele de raportare şi vor fi raportate ca atare.
1.29. Autorităţile competente dintr-un stat membru care a ales să nu exercite derogarea de la art. 30 alin. (3) primul paragraf din DDA nu sunt obligate să raporteze către EIOPA.
Dispoziţie finală cu privire la revizuire
1.30. Prezentul ghid va fi supus unei revizuiri din partea EIOPA şi unei actualizări periodice în conformitate cu art. 30 alin. (7) şi (8) din DDA.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
