Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobat prin ORDINUL nr. 1.529/2010 din 23 decembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 4 aprilie 2011.────────── Recomandări Societatea Română de ATI (SRATI) 2009 Daniela Ionescu*1), Dorel Sandesc*2), Dan Corneci*3), Ioana Grigoraş*4), A. Roucaciu*1) *1) Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" Cluj-Napoca *2) Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş", Timişoara *3) Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila", Bucureşti *4) Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa", Iaşi PONV constituie un efect secundar postoperator minor, dar care prin amplitudinea consecinţelor sale clinice şi efectul său psihologic asupra pacientului poate afecta evoluţia acestuia, poate întârzia externarea (în cazul chirurgiei de o zi), este consumator de resurse financiare şi reduce satisfacţia pacientului referitoare la perioada postoperatorie. PONV apar cu o incidenţă medie de 20-30%, dar în cazul pacienţilor cu risc crescut pentru PONV incidenţa poate ajunge până la 70-80% (1,2,3,4). PONV nu au efecte clinice majore, dar, în afara impactului psihologic puternic, pot avea o serie de efecte clinice asupra altor aparate şi sisteme. Astfel, PONV accentuează durerea postoperatorie, ceea ce poate duce la creşterea cantităţii de opioide administrate cu menţinerea cercului vicios (PONV -> durere -> opioide -> PONV). Independent sau în legatură cu acest efect, PONV pot determina efecte cardiovasculare - aritmii, tahicardie, bradicardie, HTA - efecte care pot fi periculoase, în special pentru pacienţii cardiaci. Prezenţa PONV poate întârzia reluarea alimentaţiei şi mobilizarea completă a pacienţilor, ceea ce poate prelungi spitalizarea cu până la 25% (5), în special în cazul chirurgiei în ambulator sau poate constitui motiv de reinternare în spital. De asemenea, efectele PONV pot compromite rezultatul intervenţiilor chirurgicale, în cazul intervenţiilor neurochirurgicale, oftalmologice, de chirurgie maxilo-facială sau ORL. La acestea se adaugă şi creşterea costurilor de tratament (pentru tratarea PONV deja instalate în cazul pacienţilor cu risc la care nu s-a folosit profilaxia) şi uneori de spitalizare. Nu în ultimul rând trebuie menţionat şi impactul psihologic negativ şi reducerea gradului de satisfacţie a pacientului. De altfel se pare că pacienţii intervievaţi în acest sens se tem mai mult de PONV decât de durere, părere care se transcrie în disponibilitatea pacienţilor de a plăti mai mult pentru a nu avea PONV decât pentru a nu avea durere, aşa cum reiese din studiile publicate pe această temă (6,7). Toate aceste aspecte conduc la importanţa abordării fenomenului cu seriozitate şi la necesitatea formulării acestor recomandări de profilaxie şi tratament PONV adaptate la medicaţia disponibilă în România. Scopurile elaborării recomandărilor de profilaxie şi tratament ale PONV Scopurile acestor recomandări sunt acelea de a atrage atenţia că acest fenomen trebuie privit cu seriozitate, că incidenţa sa poate fi apreciată şi că există posibilităţi de profilaxie şi tratament. Recomandările îşi propun în final avansarea unei strategii de management al PONV bazat pe evidenţe medicale. Vor fi aşadar prezentate în cele ce urmează: 1. Identificarea riscului de a dezvolta PONV 2. Portofoliul celor mai eficiente substanţe antiemetice folosite (ca monoterapie sau în asociaţie) în profilaxia şi tratamentul PONV 3. Strategii de reducere a riscului PONV ce decurg din identificarea factorilor de risc 4. Profilaxia PONV. Recomandări privind dozele optime şi timing-ul profilaxiei antiemetice 5. Posibilităţile de tratament al PONV declanşate cu sau fără administrarea profilaxiei 6. Algoritmul de identificare a riscurilor individuale pentru PONV la fiecare pacient şi sugerarea unei strategii de management 7. Evaluarea raportului cost/eficienţă al diverselor strategii de management al PONV ţinând cont de costurile din România Grupul de lucru ales a inclus profesori şi conferenţiari universitari, personalităţi cu preocupări şi publicaţii în domeniu (8,9,10,11), dar şi tineri rezidenţi în ideea deprinderii cunoştinţelor şi metodologiei de elaborare. Grupul de lucru a fost constituit de: conf. dr. D. Ionescu, prof. dr. D. Sandesc, şef de lucrări dr. D. Corneci, conf. dr. I. Grigoraş, dr. A. Roucaciu Metodologia de elaborare Grupul de lucru a făcut revista literaturii în domeniu, selectând în special trialurile multicentrice randomizate, meta-analizele şi referatele sistematice, după care au urmat studiile clinice prospective randomizate şi, în ultimul rând, studiile clinice pe grupuri mici populaţionale, studiile observaţionale şi studiile efectuate de unii din membrii grupului de lucru. O pondere importantă în formularea recomandărilor au avut-o recomandările deja elaborate ale unor societăţi internaţionale în domeniu: Societatea Internaţională de Anestezie în Ambulator (SAMBA), Societatea Obstreticienilor şi Ginecologilor Canadiana (SoGC). S-au elaborat astfel recomandările de profilaxie şi tratament al PONV, care au fost analizate de toţi membrii grupului de lucru (seniori) care şi-au exprimat consensul sau observaţiile. Recomandările finale au întrunit consensul tuturor membrilor grupului de lucru şi au ţinut cont de observaţiile acestora. În elaborarea recomandărilor au fost formulate următoarele grade de evidenţă: 1 - Efect clar dovedit, confirmat de numeroase studii, fără dubii asupra rezultatului, recomandat de ghiduri internaţionale. 2 - Efect dovedit în studii cu putere statistică mai mică, recomandat ca atare în ghiduri internaţionale. 3 - Efect inconsistent raportat în unele studii nesistematice sau cohortă. Fiecare din aceste niveluri de evidenţă a fost subclasat în diverse grade în funcţie de categoria studiilor din care a reieşit: A - TCR (putere statistică bună, sample size mari de peste 1000 pacienţi), MA, RS B - TCR de mai slabă putere, MA (sample size-uri de regulă între 500-1000 pacienţi) C - SCR pe grupuri mari, SO bine efectuate pe grupuri populaţionale mari D - SCR pe grupuri populaţionale reduse, părerea experţilor Prescurtări folosite: TCR - Trialuri clinice randomizate MA - Meta-analize RS - Review-uri sistematice SCR - Studii clinice randomizate SO - Studii observaţionale Menţionăm că în încadrarea recomandărilor am ţinut cont de calitatea studiilor, natura acestora, de numărul de pacienţi/lot şi de claritatea concluziilor autorilor. Observaţiile grupului de lucru În elaborarea recomandărilor şi a nivelelor de evidenţă am ţinut cont şi de alte codificări similare din literatură (referinţa75, programul PROSPECT - www.postoppain.org, protocoalele SAMBA 2004 etc.). Am crescut însă nivelul de exigenţă în ceea ce priveşte numărul de pacienţi din loturile de studiu. Fiind prima codificare originală de acest gen din literatura noastră, suntem conştienţi de faptul că aceasta este perfectibilă şi suntem deschişi sugestiilor bine întemeiate. Suntem de asemenea datori să informăm utilizatorii acestor recomandări că ele au valoare ştiinţifică şi nu au puterea şi rolul de argumente sau instrumente juridice. Mai mult, aceste recomandări trebuie actualizate periodic (aşa cum de altfel se procedează în literatura internaţională în domeniu) în baza studiilor care apar ulterior în literatură, ceea ce face posibilă modificarea nivelului de evidenţă al unor recomandări. NB. Elaborarea recomandărilor nu a implicat nici un ajutor financiar de la companiile producătoare de medicamente sau cooperarea cu acestea. 1. Identificarea riscului de a prezenta PONV Numeroşi factori fiziologici au fost incriminaţi de-a lungul anilor în declanşarea PONV. Unii dintre aceştia au fost confirmaţi în numeroase studii pe grupuri largi populaţionale şi sunt deja incluşi în sisteme de scor, alţi factori au fost raportaţi doar ocazional sau în studii observaţionale pe grupuri mici populaţionale. Factorii de risc pentru dezvoltarea PONV sunt factori care depind de pacient şi factori care depind de procedurile anestezico-chirurgicale. Principalii factori de risc pentru PONV la adult precum şi gradul lor de evidenţă conform clasificării noastre sunt redaţi în Tabelul 1(1). Tabel 1. Factorii de risc pentru PONV la adulţi
┌──┬───────────────────────────────────┐
│A.│Factorii de risc dependenţi de │
│ │pacient (3,12,13,14) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │1. Sexul feminin (1A) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │2. Nefumători (1A) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │3. Antecedente de PONV/rău de │
│ │mişcare (1A) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│B.│Factorii de risc anestezici │
│ │(2,3,13,14) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │1. Utilizarea anestezicelor │
│ │volatile (1A) (1,3,14) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │2. Utilizarea Protoxidului de azot │
│ │(1A) (14,15,16) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │3. Administrarea intraoperatorie şi│
│ │postoperatorie a opioidelor (1A,C) │
│ │(3,17,18) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│C.│Factorii de risc chirurgicali │
│ │(13,17,19) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │1. Durata intervenţiei chirurgicale│
│ │(3C,D) (17) │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │2. Tipul intervenţiei chirurgicale │
│ │(1A,2B,3C)* (1,2,13) │
└──┴───────────────────────────────────┘
*) în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale Factorii de risc dependenţi de pacient precum şi scorul de risc ce derivă din aceşti factori au fost formulaţi de Apfel (Tabelul 2) şi sunt incluşi ca atare în toate recomandările internaţionale. Tabel 2. Scorul Apfel simplificat de risc pentru PONV la adult (1,2)
┌─────────────────────────────┬────────┐
│Factorul de risc │Punctaj │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Sexul feminin │1 │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Nefumători │1 │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Antecedente de PONV │1 │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Folosirea de opioide │1 │
│postoperator │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Total factor de risc │0......4│
└─────────────────────────────┴────────┘
Corelaţia între scorul Apfel şi incidenţa PONV este următoarea: 0=10%, 1=20%, 2=40%, 3=60%, 4=80% (1,2,3). După cum rezultă din analiza incidenţei PONV şi a riscului responsabil de această incidenţă, rezultă 3 grade de risc: risc redus pentru PONV cu scor Apfel 0-1, risc mediu cu scor Apfel 2-3 şi risc crescut cu scor Apfel 4. Similar pacientului adult au fost formulaţi şi factorii de risc pentru PONV la copil (1,20) Tabel 3. Scorul Eberhart simplificat de risc la copil (20)
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Factorul de risc │Punctaj│
├──────────────────────────────┼───────┤
│Durata intervenţiei │ │
│chirurgicale │1 │
│de 30 minute │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│Vârsta de 3 ani │1 │
├──────────────────────────────┼───────┤
│Intervenţia chirurgicală │ │
│pentru │1 │
│strabism │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│Antecedente de PONV şi PONV │1 │
│relatate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│Total factor de risc │1 │
└──────────────────────────────┴───────┘
Corelaţia între scorul Eberhart şi incidenţa PONV la copil este următoarea: 1=10%, 2=30%, 3=55%, 4=70%. (1,20). Alături de aceşti factori au mai fost incriminaţi şi alţi factori potenţiali de risc pentru PONV dar confirmarea în studii multiple este inconstantă sau nivelurile de evidentă sunt mai reduse. Dintre aceşti factori independenţi de risc enumerăm: gradul de anxietate preoperatorie (2B), riscul redus ASA, obezitatea, migrena în antecedente (3C), vârsta tânără. 2. Portofoliul celor mai eficiente substanţe antiemetice disponibile în România folosite în profilaxia şi tratamentul PONV Dexametazona Dexametazona este corticoidul cu un efect profilactic faţă de PONV cert dovedit în numeroase TCR cu putere statistică mare, în MA sau în RS (1A) (3,21,22). Doza recomandată pentru profilaxie este de 4-5 mg (în România se poate folosi doza de 4 mg având în vedere formularea în fiole de 8mg). Dexametazona este singurul antiemetic cu eficienţă comparabilă atât asupra greţurilor cât şi a vărsăturilor. Cu această doză nu s-au raportat până în prezent efecte secundare datorate administrării de corticoid (infecţii ale plăgii, infecţii, efecte gastrointestinale, cardio-vasculare etc.) (21,22); incidenţa efectelor secundare după o doză profilactică de dexametazonă este aceeaşi cu cea a efectelor secundare determinate de celelalte substanţe profilactice (droperidol, ondansetron) (23,24). Apreciem însă că încă sunt necesare studii asupra profilului de siguranţă, cel puţin în cazul pacienţilor cu risc de a dezvolta efecte secundare la administrarea de corticoizi. Antagoniştii de 5-HT(3) Sunt una dintre cele mai eficiente clase de substanţe utilizate în scop profilactic şi curativ în managementul PONV. Dintre cele 4 substanţe aparţinând acestei clase - ondansetronul, granisetronul, dolasetronul şi tropisetronul - şi care sunt egal eficiente în combaterea PONV, în România sunt disponibile ondansetronul, granisetronul (Kytril) şi tropisetronul (Navoban). Ondansetronul se va administra în doze de 4-8 mg atât pentru profilaxie cât şi pentru tratament (NNT 4-6); doza se poate repeta. Ondansetronul este eficient atât în tratarea greţurilor cât şi a vărsăturilor, dar eficienţa sa este mai crescută în cazul vărsăturilor. Profilul de siguranţă al ondansetronului este foarte bun, efectele secundare raportate fiind minore şi cu o incidenţă redusă. Cele mai raportate au fost cefaleea, constipaţia şi creşterea enzimelor hepatice (25). Pentru celelalte substanţe dozele sunt de 0,35-1,5 mg i.v. pentru ganisetron şi de 2 mg i.v. pentru tropisetron. Butirofenone Dintre butirofenone, substanţele folosite în profilaxia şi tratamentul PONV sunt droperidolul şi haloperidolul. Droperidolul a fost retras de pe piaţă în unele ţări, este în continuare în uz în altele, iar în SUA FDA a emis o atenţionare tip black box referitoare la efectele sale secundare - care este însă criticată de unii autori (1,26). Efectele secundare posibile în cazul droperidolului sunt alungirea segmentului QT, efecte extrapiramidale, ameţelile şi sedarea, însă aceste efecte au o incidenţă redusă în cazul folosirii dozelor reduse pentru profilaxia PONV. Cercetări apărute în ultimii ani referitoare la droperidol au dus la reapariţia droperidolului nu numai în studii dar şi în arsenalul terapeutic, cel puţin în cazul PONV unde efectul său profilactic este de necontestat. În România droperidolul nu este oficial comercializat, dar vecinătatea cu ţări care îl mai produc face posibil ca acesta să se mai găsească ocazional. Doze de droperidol de 0,625-1,25 mg au eficienţă similară cu cea a ondansetronului în profilaxia PONV (cu un NNT de 5) şi un preţ mult mai redus decât acesta (27, 28, 29). Haloperidolul este o altă butirofenonă cu proprietăţi antiemetice dacă este administrată în doze mici, de 0,5-2 mg i.m. (30,31). Datorită potenţialelor efecte secundare, printre care fenomenele extrapiramidale şi alungirea segmentului QT (însă fără să existe o atenţionare de tip black box), haloperidolul nu va fi folosit ca medicament de primă alegere în profilaxia şi tratamentul PONV, ci ca o variantă de rezervă. Metoclopramidul Substanţă cu eficacitate limitată dar cu un istoric de peste 40 de ani de utilizare, metoclopramidul se poate folosi pentru profilaxia şi tratamentul PONV în absenţa altor variante medicamentoase superioare ca eficienţă (32). Dozele clinice uzuale sunt de 10 mg i.m sau i.v. dar există păreri conform cărora doze mai mari de 20-40 mg sunt mai eficiente în combaterea PONV, cel puţin în cazul celor determinate de chimioterapie (33). Metoclopramidul este eficient în special asupra vărsăturilor. Concluziile meta-analizelor privind metoclopramidul se referă la eficacitatea sa limitată (NNT = 10-16 pentru dozele clinice uzuale) care se poate datora parţial dozelor prea mici, dar şi la incidenţa redusă a efectelor secundare în cazul folosirii acestor doze. Alte substanţe cu eficienţă limitată Scopolamina În aplicare transdermică scopolamina are efecte antiemetice relativ puternice (NNT=6). Patch-urile se vor aplica în seara dinaintea operaţiei sau cu 2-4 h anterior terminării operaţiei (34). Incidenţa efectelor secundare este redusă, iar acestea sunt în general minore: uscăciunea mucoaselor, tulburări de vedere şi ameţeli. Scopolamina patch se va putea folosi şi pe durata aplicării patient controled analgesia, tot cu scopul reducerii PONV (35). Diverse substanţe Proclorperazina (2,5-5 mg i.v.) (36), prometazina (12,5-25 mg i.v.) (37), efedrina (0,5 mg/kg i.m.) (38) şi dimenhidrinatul (1mg/kg i.v.) (39) au mai fost administrate cu scop antiemetic, eficienţa lor fiind raportată ocazional în unele studii, fără ca evidenţele să susţină administrarea lor de rutină. 3. Strategii de reducere a riscului PONV ce decurg din identificarea factorilor de risc Strategiile de reducere a riscului PONV decurg din enumerarea factorilor de risc anestezico-chirurgicali, aşa cum rezultă din evidenţe (Tabelul1). Este de la sine înţeles că nu se vor putea influenţa factorii ce ţin de pacient, ci doar cei anestezico-chirurgicali. Care sunt strategiile/intervenţiile menite să reducă PONV la pacienţii cu risc crescut de a prezenta acest fenomen în perioada postoperatorie? A. Se va evita anestezia generală în favoarea anesteziei regionale la pacienţii cu risc pentru PONV atunci când ambele variante sunt posibile atât la adulţi cât şi la copii 1A (1,17,40). B. La pacienţii cu risc crescut pentru PONV se va opta pentru TIVA 1A,B (1,13,41,42,43,44). Aceasta presupune automat evitarea anestezicelor volatile 1A (15,45) C. Se va evita folosirea protoxidului de azot 1A (1,3,15,16,41) D. Referitor la folosirea neostigminei, părerile sunt împărţite. Există păreri conform cărora doza de neostigmină nu trebuie să depăşească 2,5 mg (46) şi opinii conform cărora administrarea neostigminei nu influenţează incidenţa PONV (47). Opinia grupului de lucru este că vom lua în considerare cu grad de evidenţă 1A referinţa 47. E. Reducerea pe cât posibil a dozelor de opioide intra şi postoperatorii. 1A Aceasta presupune adoptarea unor strategii de abordare multimodală a durerii care să includă administrarea intra şi postoperatorie a NSAID, a paracetamolului, a ketaminei în doză unică şi a tehnicilor de analgezie regională sau locală (infiltrarea plăgii, blocaje de nervi periferici etc) (2,14,15,18,48,50 51,52). F. Hidratarea adecvată a pacientului 2B (trial multimodal), D (43,53) G. Folosirea oxigenului suplimentar pentru reducerea PONV nu mai este susţinută de evidenţe (54) şi nu este recomandată de grupul de lucru. 4. Profilaxia PONV. Recomandări privind dozele optime şi timing-ul profilaxiei antiemetice Profilaxia PONV se face în primul rând la pacienţii cu risc mediu/mare de a dezvolta acest fenomen în perioada perioperatorie. Această regulă a fost impusă în primul rând de raţiuni economice, având în vedere costul crescut al celor mai importante substanţe folosite în profilaxia PONV (ondansetron, dexametazonă). Odată cu apariţia genericelor este însă posibil ca această profilaxie să se aplice tuturor pacienţilor, cu atât mai mult cu cât în prezent scorurile de risc cuantificabile nu includ decât factorii care ţin de pacient şi nu şi ceilalţi factori care pot influenţa incidenţa PONV, ca de exemplu tipul şi durata intervenţiei chirurgicale. Profilaxia PONV se va face cu una sau mai multe substanţe din portofoliul descris anterior al căror regim de administrare şi timing al administrării în raport de timpii intervenţiei chirurgicale sunt redate în Tabelul 4. Tabelul 4. Dozele antiemetice şi timpul adecvat administrării lor la adult în PONV(1)
┌───────────────┬──────────┬─────────────┐
│Substanţa │Doza │Momentul │
│ │ │administrării│
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│Dexametazona │4-5 mg iv │La inducţie │
│ │(21, 22) │(55) │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│ │0.625-1.25│Sfârşitul │
│Droperidol │mg iv │intervenţiei │
│ │(27,28) │chirurgicale │
│ │ │(27,28) │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│Haloperidol │0.5-2 mg │ │
│ │iv/im (56)│ │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│ │ │Sfârşitul │
│Proclorperazina│5-10 mg iv│intervenţiei │
│ │/im (36) │chirurgicale │
│ │ │(36) │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│ │ │Sfârşitul │
│Ondasentron │4 mg iv │intervenţiei │
│ │(25,27,28)│chirurgicale │
│ │ │(25) │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│ │2 mg i.v. │Sfârşitul │
│Tropisetron │(57) │intervenţiei │
│ │ │chirurgicale │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│ │0,35-1,5 │Sfârşitul │
│Granisetron │mg i.v. │intervenţiei │
│ │(58,59) │chirurgicale │
│ │ │(58,59) │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│ │ │Seara │
│ │ │dinainte /4h │
│Scopolamina │Patch (34)│înainte de │
│ │ │sf. operaţiei│
│ │ │(60) │
├───────────────┼──────────┼─────────────┤
│ │ │Sfârşitul │
│Efedrina │0.5 mg im │intervenţiei │
│ │(38) │chirurgicale │
│ │ │(38) │
└───────────────┴──────────┴─────────────┘
La pacienţii cu risc crescut pentru PONV se vor administra întotdeauna combinaţii de 2 sau chiar 3 antiemetice (Tabel 5) la care se adaugă ≥ 2 intervenţii care să reducă riscul PONV. Combinarea a ≥ 2 antiemetice (dexametazona, anti 5-HT(3), droperidol) se bazează pe faptul că deşi folosite separat, acestea reduc fiecare incidenţa PONV cu 25% (3), iar asocierea acestora are efect sinergic superior fiecărei substanţe considerate separat, ceea ce reduce şi mai mult incidenţa emezei postoperatorii (1,3,21,61). Mai trebuie reţinut că studiile au demonstrat că în combinaţii cu alte substanţe, metoclopramidul nu are o eficienţă crescută comparativ cu cea a metoclopramidului considerat separat (62,63,64). Ca şi în cazul durerii postoperatorii şi în cazul PONV vorbim de abordare multimodală care vizează atât profilaxia cu antiemetice, dar şi strategiile de reducere a incidenţei acestui fenomen. Tabel 5. Terapia farmacologică combinată la adult şi la copil
┌─────┬────────────────────────────────┐
│Adult│Droperidol + Dexametazonă │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Ondansetron + Dexametazonă │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Ondasetron + Droperidol │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Droperidol + │
│ │Dexametazonă+Ondansetron │
├─────┼────────────────────────────────┤
│Copil│Ondansetron 0.05 mg/kg + │
│ │Dexametazonă 0.015 mg/kg │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Ondansetron 0.1 mg/kg + │
│ │Droperidol 0.015 mg/kg │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Tropisetron 0,1 mg/kg + │
│ │Dexametazonă 0,5 mg/kg │
└─────┴────────────────────────────────┘
Profilaxia şi tratamentul PONV la copil Copiii prezintă vărsături postoperatorii (POV) a căror incidenţă este raportată a fi de 2 ori mai mare faţă de adulţi. Raportarea greţurilor este dificil de evaluat la copiii care nu vorbesc, astfel încât studiile în domeniu iau în considerare în special incidenţa vărsăturilor. Această incidenţă crescută justifică administrarea profilaxiei POV cu atât mai mult faţă de adulţi. Ca şi în cazul adulţilor şi în cazul copiilor cu risc crescut pentru POV (Tabelul 3) este recomandată administrarea a 2 sau trei antiemetice (Tabelul 5) în cadrul profilaxiei, având în vedere efectul clinic superior al asocierilor faţă de administrarea unei singure substanţe (1). Dozele de substanţe antiemetice recomandate la copii sunt redate în Tabelul 6. Tabel. 5. Dozele medicamentelor antiemetice în profilaxia vărsăturilor postoperatorii (POV) la copil
┌────────────┬─────────────────────────┐
│Substanţa │Doza │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Dexametazona│150 μg/kg până la 5 mg │
│ │(21,67,68) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Droperidol │10-15 μg/kg până la 1.25 │
│ │mg (69) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ondansentron│50-100 μg/kg până la 4 mg│
│ │(65,66) │
└────────────┴─────────────────────────┘
Recomandările administrării profilaxiei POV la copii sunt următoarele: 1. Substanţa de primă alegere este ondansetronul, singurul antagonist 5-HT(3) acceptat inclusiv pentru copiii sub 1 an (65,66). Această recomandare se datorează eficacităţii crescute a acestei clase în special asupra vărsăturilor, fapt care constituie încă un argument. 1B. Pentru celelalte substanţe din această clasă nu există suficiente date pentru a recomanda administrarea lor în siguranţă la copii (dolasetronul pentru care există câteva studii nu este disponibil în România). Menţionăm însă că există studii care raportează administrarea de graniţi respectiv tropisetron la copii. 2. Dexametazona este următoarea opţiune de profilaxie şi tratament (21,7,68) 1B 3. Droperidolul se va administra numai în cazul în care celelalte opţiuni de tratament nu au dat rezultate -opţiune de rezervă- datorită riscului efectelor secundare. Doza de administrare de prudenţă este de 10-15 μg/kg 2B (1,69) 4. Alte variante de rezervă cu eficienţă limitată sunt metoclopramidul şi perfenazina. Ca şi în cazul adulţilor, administrarea metoclopramidului în combinaţii de antiemetice nu a crescut eficienţa acestuia faţă de administrarea ca unică substanţă. 5. Posibilităţile de tratament al PONV declanşate cu sau fără administrarea profilaxiei Atunci când apar PONV cu sau fără administrarea profilaxiei, regulile administrării sunt următoarele: A. Dacă s-a aplicat profilaxia, atunci se vor folosi, de preferinţă, substanţe dintr-o clasă diferită de cea din care fac parte antiemeticele folosite profilactic. Dexametazona şi scopolamina nu se mai repetă. Celelalte antiemetice se vor putea readministra la un interval de cel puţin 6h de la prima administrare. Dacă nu s-a administrat profilaxia atunci antagoniştii 5-HT(3) sunt clasa cu efect demonstrat asupra PONV declanşate. 1A (1,70,71) - nu sunt suficiente date clinice care să susţină care este doza cea mai eficientă în aceste situaţii. În aceste condiţii se recomandă cea mai mică doză eficientă demonstrată – în această situaţie efectul clinic al antagoniştilor 5-HT(3) este mai puternic asupra vărsăturilor şi mai puţin eficient asupra greţurilor – incidenţa efectelor secundare (cefalee, ameţeli, sedare) este însă proporţională cu doza B. Dozele de antiemetice folosite terapeutic sunt, în general, mai mici decât cele folosite profilactic: ondansetron 1.0 mg; granisetron 0.1 mg; tropisetron 0.5 mg (1,15,70) 1A Tratament alternativ: dexametazonă, 2-4 mg i.v. 2C, D; droperidol, 0.625 mg i.v. (70,71,72) 1B Propofolul poate fi utilizat în camera de trezire în doze de 20 mg i.v. dar efectul său este de scurtă durată şi inconstant raportat - 3D (73). Alte alternative cu efect inconstant: prometazina, proclorperazina, haloperidolul, metoclopramid. Există de altfel mult mai puţine studii care abordează PONV deja declanşate şi posibilităţile de tratament ale acestora în raport cu numărul studiilor axate asupra profilaxiei PONV. Tratamentul PDNV declanşate la domiciliu (PDNV = post discharge nausea and vomiting) Această problemă de tratament apare în special în cazul pacienţilor operaţi în regim de chirurgie de o zi. Tratamentul PDNV pune probleme pentru că pacientul este la domiciliu, cu/fără abord venos, cu/fără explicaţii şi informaţii corespunzătoare referitor la ceea ce se întâmplă. PDNV pot fi responsabile de declanşarea durerilor la domiciliu sau chiar de reinternarea pacientului atunci când acestea sunt rezistente la tratament şi persistă. În plus, o serie dintre substanţele administrate ca profilaxie îşi vor înceta acţiunea până în momentul externării pacientului. În aceste situaţii, studiile concentrate pe această problemă recomandă administrarea profilaxiei cu ondansetron asociat sau nu cu dexametazonă în dozele recomandate mai sus ca fiind cea mai eficientă profilaxie a PDNV 1A (74). Această profilaxie se administrează de regulă în spital şi îşi va menţine eficienţa şi la domiciliu, în special atunci când administrarea acesteia se sincronizează perfect cu externarea pacientului. Pacienţii vor fi informaţi asupra posibilităţii apariţiei acestui fenomen şi vor avea asigurată la domiciliu medicaţia necesară sau posibilitatea administrării la domiciliu, dacă se apreciază riscul crescut de apariţie a PDNV(75). 6. Evaluarea raportului cost/eficienţă al diverselor strategii de management al PONV ţinând cont de costurile din România Este dificil de formulat o concluzie privind raportul cost/eficienţă al profilaxiei şi/sau tratamentului PONV în România deoarece, cu mici excepţii (8,10), lipsesc studiile româneşti pe această temă a raportului cost/eficienţă. Cele mai multe studii publicate în literatura românească vizează incidenţa fenomenului şi modalităţile de reducere a acesteia. Pe de altă parte nu sunt încă deplin cuantificate costurile prelungirii externării în cazul chirurgiei de o zi şi nu există suficiente studii privind satisfacţia pacienţilor şi locul pe care PONV îl ocupă printre motivele de insatisfacţie perioperatorie. Nu sunt pe deplin cuantificate nici costurile manoperelor medicale ale asistentelor şi nici încărcarea cu manoperă/asistent medical. Nu trebuie pierdut din vedere că declanşarea PONV la un pacient presupune durere şi insatisfacţie pentru pacient, risc de complicaţii de cele mai multe ori minore, încărcare cu manopere medicale pentru personal şi creşterea costurilor pentru tratamentul PONV deja declanşate. În contextul actual al literaturii şi al costurilor exact calculate, apreciem că profilaxia cu dexametazonă este cea cu raportul optim cost/eficienţă având în vedere costul prezent de 5 RON/fiolă 8 mg şi eficienţa profilaxiei. Asocierea dexametazonă-ondansetron va fi rezervată cazurilor cu risc foarte mare pentru PONV, costul unei fiole de ondansetron generic fiind de aproximativ 7 RON/fiolă 8 mg. Apreciem în final că pentru o mai bună evaluare a raportului cost/beneficiu sunt necesare studii adaptate la populaţia şi costurile din România precum şi studii de evaluare a satisfacţiei pacienţilor. Aceste rezultate vor putea fi încadrate în recomandările actualizate viitoare. 7. Posibilităţi viitoare de influenţare a PONV Administrarea de glucoză Raportări recente (2009) arată că administrarea precoce a glucozei, încă din camera de trezire reduce semnificativ incidenţa PONV (76). De altfel şi în cazul protocoalelor fast-track administrarea de lichide dulci în dimineaţa intervenţiei este inclusă între recomandări şi pare să reducă semnificativ stresul perioperator ca şi răspunsul inflamator, cel puţin parţial responsabil de declanşarea PONV. Confirmarea în studii viitoare a acestei observaţii ar putea conduce la includerea acestei posibilităţi terapeutice în recomandările viitoare. Acupunctura Este deja inclusă în unele recomandări (1), însă având în vedere accesibilitatea redusă la această metodă în România, ne determină s-o includem în contextul posibilităţilor de viitor de influenţare a PONV, deşi conform gradelor noastre de evidenţă se încadrează la recomandare de grad 1A (77). Se pare că stimularea acupunctului P6 determină reducerea incidenţei PONV de manieră comparabilă cu antiemeticele. Aceasta a dus la încercarea unor companii de a perfecta dispozitive de stimulare automată a P6 care să fie utilizate în viitor pentru acest scop. Antagoniştii NK(1) Antagoniştii receptorilor neurokinină-1 acţionează asupra stimulilor emetogeni centrali şi periferici blocând acţiunea acestora. Dintre antagoniştii NK(1), Aprepitant-ul este cel care s-a dovedit mai eficient în profilaxia vărsăturilor decât ondansetronul şi cu aceeaşi eficienţă ca a acestuia în combaterea greţurilor şi a PONV deja declanşate (78). Rămâne ca studii ulterioare să confirme în continuare aceste efecte, ceea ce va duce la includerea antagoniştilor NK(1) în recomandările viitoare. BIBLIOGRAFIE 1. Gan JT, Meyer AT, Apfel CC et al. Society for Ambulatory Anesthesia Guidelines for the Management of Perioperative Nausea and Vomiting. Anesth Analg 2007;105(6):1615-1628. 2. Apfel CC, Laara E, Koivuranta M, Greim CA, Roewer N.A simplfied risk for predicting postoperative nausea and vomiting. Anesthesiology 1999;91:693-700. 3. Apfel CC, Kortila K, Abdalla M, Kerger H, Turan A, Vedder I, Zernak C, Danner K, Jokela R, Pocock SJ, Trenkler S, Kredel M, Biedler A, Sessler DI, Roewer N, for the IMPACT Investigators: A factorial trial of six interventions for the prevention of postoperative nausea and vomiting. N Engl J Med 2004; 350:2441-51. 4. Tramer MR. A raţional approach to the control of postoperative nausea and vomiting: evidence fro systematic reviews. Part I. Efficacy and harm of antiemetic intervention and methodological issues. Acta Anesthesiol Scand 2001;45:4-13. 5. Chung F, Mezei F. Factors contributing to a prolonged stay after ambulatory surgery. Anesth Analg 1999; 89:1352-9. 6. Mahadevia PJ, Coop AJ, Baran RW, Kunaprayoon D, Gan TJ. Which surgcal patients should receive postoperative nausea and vomiting (PONV) prophylaxis with 5-HT(3) receptor antagonists? A cost-effectiveness and decision analysis. Anesthesiology 2004; 101:A 48. 7. Gan TJ, Sloan F, Dear G de L, El-Moalem HE, Lubrasky DA. How much are patients willing to pay to avoid postoperative nausea and vomiting? Anesth Analg 2001; 92:392-400. 8. Ionescu D, Vlad L, Iancu C, Mărgărit S, Alexe A, Deac D, Rădut A, Tudorică G, Necula A, Pop T. TIVA-TCI vs. anestezia inhalatorie pentru colecistectomia laparoscopică. Incidenţa sindromului emetic postoperator şi satisfacţia pacienţilor. Chirurgia 2009; 104 (2):167-172. 9. Ionescu D, Bădescu C, Acalovschi I. Nicotine patch for the prevention of postoperative nausea and vomiting: a prospective randomized trial. Clin Drug Investig 2007; 27(8): 559-564. 10. Ionescu D, Mitre C, Leuke L, Bertianu C, Paskarenko G, Puia C, Bertianu M. Procedures for preventing postoperative nausea and vomiting after laparoscopic cholecystectomy: dexamethasone and ondansetron. Anesteziol Reanimatol 2007; 2:50-52. 11. Ionescu D, Bădescu C, Maican D, Acalovschi I. Does smoking have an influence on postoperative nausea and vomiting? Southern African Journal of Anaesthesia Analgesia (SAJAA) 2007;13(4): 29-35. 12. Cohen MM, Duncan PG, DeBoer DP, Tweed WA. The postoperative interview: assessing risk factors for nausea and vomiting. Anesth Analg 1994;78:7-16. 13. Choi DH, Ko JS, Ahn HJ. A Korean predictive model for postoperative nausea and vomiting. J Korean Med Sci 2005; 20:811-5. 14. Apfel CC, Kranke P, Eberhart LHJ, Roos A, Roewer N. Comparison of predictive models for postoperative nausea and vomiting. Br J Anaesth 2002;88:234-240. 15. Tramer M, Moore A, McQuay H. Meta-analytic comparison of prophylactic antiemetic efficacy for postoperative nausea and vomiting: propofol anaesthesia vs. omitting nitrous oxide vs. total i.v. anaesthesia with propofol. Br J Anaesth 1997; 78:256-9. 16. Tramer M, Moore A, McQuay H. Omitting nitrous oxide in general anaesthesia: meta-analysis of intraoperative awareness and postoperative emesis in randomized controlled trials. Br J Anaesth 1996; 76:186-93. 17. Sinclair DR, Chung F, Mezei G. Can postoperative nausea and vomiting be predicted? Anesthesiology 1999; 91:109-18. 18. Roberts GW, Bekker TB, Carlsen HH, Moffatt CH, Slattery PJ, McClure AF. Postoperative nausea and vomiting are strongly influenced by postoperative opioid use in a dose-related manner. Anesth Analg 2005; 101:1343-8. 19. Stadler M, Bardiau F, Seidel L, Albert A, Boogaerts JG. Difference in risk factors for postoperative nausea and vomiting. Anesthesiology 2003; 98:46-52. 20. Eberhart LH,Geldner G, Kranke P, Morin AM, Schauffelen A, Treiber H, Wulf H. The development and validation of a risk score to predict the probability of postoperative vomiting in pediatric patients. Anesth Analg 2004; 99:1630-7. 21. Henzi' I, Walder B, Tramer MR. Dexamethasone for the prevention of postoperative nausea and vomiting: a quantitative systematic review. Anesth Analg 2000; 90:186-94. 22. Wang JJ, Ho ST, Lee SC, Liu YC, Ho CM. The use of dexamethasone for preventing postoperative nausea and vomiting in females undergoing thyroidectomy: a dose-ranging study. Anesth Analg 2000; 91:1404-7. 23. Leslie JB, Gan TJ. Meta-Analysis of the Safety of 5-HT3 Antagonists with dexamethasone or droperidol for prevention of PONV. Ann Pharmacother 2006; 40(5):856-872. 24. Madan R, Bhatia A,Chakithandy S, et al. Prophylactic dexamethasone for postoperative nausea and vomiting in pediatric strabismus surgery: a dose ranging and safety evaluation study. Anesth. Analg 2005; 100(6):1622-1626. 25. Tramer MR, Reynolds DJM, Moore RA, McQuay HJ. Efficacy, dose-response, and safety of ondansetron in prevention of postoperative nausea and vomiting: a qualitative systematic review of randomized placebo-controlled trials. Anesthesiology 1997; 87:1277-89. 26. Habib AS, Gan TJ. PRO: The Food and Drug Administration Black Box warning on droperidol is not justified. Anesth Analg 2008; 106(5):1414-1417. 27. Fortney JT, Gan JT, Graczyk S, et al. A comparison of the efficacy, safety, and patient satisfaction of ondansetron versus droperidol as antiemetics for elective outpatient surgical procedures. S3A-409 and S3A-410 Study Groups. Anesth Analg 1998; 86:731-8. 28. Domino KB, Anderson EA, Polissar NL, Posner KL. Comparative efficacy and safety of ondansetron, droperidol, and metoclopramide for preventing postoperative nausea and vomiting: a meta-analysis. Anesth Analg 1999; 88:1370-9. 29. White PF, Song MD, Abrao J, Klein KW, Navarette B. Effect of low-dose droperidol on the QT interval during and after general anesthesia. Anesthesiology 2005; 102:1101-5. 30. Buttner M, Walder B, von Elm E, Tramer MR. Is low-dose haloperidol a useful antiemetic? a meta-analysis of published and unpublished randomized trials. Anesthesiology 2004; 101:1454-63. 31. Smith JC, Wright EL. Haloperidol: an alternative butyrophenone for nausea and vomiting prophylaxis in anesthesia. AANA J 2005; 73:273-5. 32. Henzi J, Walder B, Tramer MR. Metoclopramide in the prevention of postoperative nausea and vomiting: a quantitative systematic review of randomized placebo-controlled studies. Br J Anaesth 1999; 83:761-71. 33. Saller R, Hellenbrecht D, Hellstern A, Hess H. Improved benefit/ risk ratio of higher-dose metoclopramide therapy during cisplatin-induced emesis. Eur J Clin Pharmacol 1985; 29;311-12. 34. Kranke P, Morin AM, Roewer N, Wulf H, Eberhart LH. The efficacy and safety of transdermal scopolamine for the prevention of postoperative nausea and vomiting: a quantitative systematic review. Anesth Analg 2002; 95:133-43. 35. Semple P, Madej TH, Wheatley RG, Jackson IJ, Stevens J. Transdermal hyoscine with patient-controlled analgesia. Anesthesia 1992; 47:399-401. 36. Chen JJ, Frame DG, White TJ. Efficacy of ondansetron and prochlorperazine for the prevention of postoperative nausea and vomiting after total hip replacement or total knee replacement procedures: a randomized, double-blind, comparative trial. Arch Intern Med 1998; 158:2124-8. 37. Khalil S, Philbrook L, Rabb M, Wells L, Aves T, Villanueva G, Amhan M, Chuang AZ, Lemak NA. Ondansetron/ promethazine combination or promethazine alone reduces nausea and vomiting after middle ear surgery. J Clin Anesth 1999; 11:596-600. 38. Hagemann E, Halvorsen A, Holgersen O, Tviet T, Raeder JC. Intramuscular ephedrine reduces emesis during the first three hours after abdominal hysterectomy. Acta Anaesthesiol Scand 2000; 44:107-11. 39. Kranke P, Morin AM, Roewer N, Eberhart LH. Dimenhydrinate for prophylaxis of postoperative nausea and vomiting: a meta-analysis of randomized controlled trials. Acta Anaesthesiol Scand 2002; 46:238-44. 40. Khalil SN, Farag A, Hanna E, Govindaraj R, Chuang AZ. Regional analgesia combined with avoidance of narcotics may reduce the incidence of postoperative vomiting in children. Middle East J Anesthesiol 2005; 18:123-32. 41. Tramer M, Moore A, McQuay H. Propofol anaesthesia and postoperative nausea and vomiting: quantitative systematic review of randomized controlled studies. Br J Anaesth 1997; 78:247-55. 42. Gan TJ, Glass PSA, Howell ST, Canada AT, Grant AP, Ginsberg B. Determination of plasma concentrations of propofol associated with 50% reduction in postoperative nausea. Anesthesiology 1997; 87:779-84. 43. Scuderi PE, James RL, Harris L, Mims GR III. Multimodal antiemetic management prevents early postoperative vomiting after outpatient laparoscopy. Anesth Analg 2000; 91: 1408-14. 44. Eberhart LH, Mauch M, Morin AM, et al. Impact of a multimodal anti-emetic prophylaxis on patient satisfaction in high-risk patients for postoperative nausea and vomiting. Anaesthesia 2002; 57: 1022-7. 45. Apfel CC, Kranke P, Katz MH, et al. Volatile anaesthetics may be the main cause of early but not delayed postoperative vomiting: a randomized controlled trial of factorial design. Br J Anaesth 2002; 88:659-68. 46. Tramer MR, Fuchs-Buder T. Omitting antagonism of neuromuscular blockade: effect on postoperative nausea and vomiting and risk of residual paralysis. A systematic review. Br J Anaesth 1999; 82:379-86. 47. Cheng CR,Sessler D, Apfel CC. Does neostigmine administration produce a clinically important increase in postoperative nausea and vomiting? Anesth Analg 2005; 101:1349-55. 48. Moiniche S, Romsing J, Dahl JB, Tramer MR. Non-steroidal anti-inflammatory drugs and the risk of operative site bleeding after tonsillectomy-a quantitative systematic review. Anesth Analg 2003; 96:68-77. 50. Elia N, Lysakowski C, Tramer MR. Does multimogal analgesia with acetaminophen, nonsteroidal antiinflammatory drugs, or selective cyclooxygenase-2 inhibitors and patient-controlled analgesia morphine offer advantages over morphine alone? Meta-analyses of randomized trials. Anesthesiology 2005; 103:1296-304. 51. Gan TJ, Joshi GP, Zhao SZ, Hanna DB, Cheung RY, Chen C. Presurgical intravenous parecoxib sodium and follow-up oral valdecoxib for pain management after laparoscopic cholecystectomy surgery reduces opioid requirements and opioid-related adverse effects. Acta Anaesthesiologica Scandinavica 2004; 48:1194-207. 52. Elia N, Tramer MR. Ketamine and postoperative pain-a quantitative systematic review of randomized trials. Pain 2005; 113:61-70. 53. Yogendran S, Asokumar B, Cheng DC, Chung F. A prospective randomized double-blinded study of the effect of intravenous fluid therapy on adverse outcomes on outpatient surgery. Anesth Analg 1995; 80:682-6. 54. Orhan-Sungur M, Kranke P, Sessler D, Apfel CC. Does supplemental oxygen reduce postoperative nausea and vomiting? A meta-analysis of randomized controlled trials. Anesth Analg 2008; 106:1733-1738. 55. Wang JJ, Ho ST, Tzeng JI, Tang CS. The effect of timing of dexamethasone administration on its efficacy as a prophylactic antiemetic for postoperative nausea and vomiting. Anesth Analg 2000; 91:136-9. 56. Buttner M, Walder B, von Elm E, Tramer MR. Is low-dose haloperidol a useful antiemetic? a meta-analysis of published and unpublished randomized trials. Anesthesiology 2004; 101:1454-63. 57. Kranke P, Eberhart LH, Apfel CC, Broscheit J, Geldner G, Roewer N. Tropisetron for prevention of postoperative nausea and vomiting: a quantitative systematic review. Anaesthesist. 2002 ;51(10):805-14. 58. D'Angelo R, Philip B, Gan TJ, Kovac A, Hantler C, Doblar D, Melson T, Minkowitz H, Dalby P, Coop A. A randomized, double-blind, close-ranging, pilot study of intravenous granisetron in the prevention of postoperative nausea and vomiting in patients abdominal hysterectomy. Eur J Anaesthesiol 2005; 22:774-9. 59. Cieslak GD, Watcha MF, Phillips MB, Pennant JH. The dose-response relation and cost-effectiveness of granisetron for the prophylaxis of pediatric postoperative emesis. Anesthesiology 1996; 85:1076-85. 60. Sah N, Ramesh V, Kaul B, Dalby P, Shestak K, Vallejo M. Transdermal scopolamine patch in addition to ondansetron for postoperative nausea and vomiting prophylaxis in patients undergoing ambulatory cosmetic surgery. J Clin Anesth 2009; 21: 249-252. 61. Habib AS, El-Moalem HE, Gan TJ. The efficacy of the 5-HT3 receptor antagonists combined with droperidol for PONV prophylaxis is similar to their combination with dexamethasone. A meta-analysis of randomized controlled trials. Can J Anaesth 2004; 51:311-9. 62. Habib AS, Gan TJ. Combination therapy for postoperative nausea and vomiting-a more effective prophylaxis? Ambul Surg 2001;9:59-71. 63. Eberhart LH, Seeling W, Ulrich B, Morin AM, Georgieff M. Dimenhydrinate and metoclopramide alone or in combination for prophylaxis of PONV. Can J Anaesth 2000; 47:780-5. 64. Maddali MM, Mathew J, Fahr J, Zarroug AW. Postoperative nausea and vomiting in diagnostic gynaecological laparoscopic procedures: comparison of the efficacy of the combination of dexamethasone and metoclopramide with that of dexamethasone and ondansetron. J Postgrad Med 2003; 49:302-6. 65. Tramer M, Moore RA, Reynolds DJM, McQuay HJ. A quantitative systemic review of ondansetron in treatment of established postoperative nausea and vomiting. BMJ 1997; 314:1088-92. 66. Khalil SN, Roth AG, Cohen IT, et al. A double-blind comparison of intravenous ondansetron and placebo for preventing postoperative emesis in 1- to 24-month-old pediatric patients after surgery under general anesthesia. Anesth Analg 2005; 101:356-61. 67. Mathew PJ, Madan R, Subramaniam R, Bhatia A, Mala CG, Soodan A, Kaul HL. Efficacy of low-dose dexamethasone for preventing postoperative nausea and vomiting following strabismus repair in children. Anaesth Intensive Care 2004; 32:372-6 68. Madan R, Bhatia A, Chakithandy S, Subramaniam R, Rammohan G, Deshpande S, Singh M, Kaul HL. Prophylactic dexamethasone for postoperative nausea and vomiting in pediatric strabismus surgery: a dose ranging and safety evaluation study. Anesth Analg 2005; 100:1622-6. 69. Henzi I, Sonderegger J, Tramer MR. Efficacy, dose response, and adverse effects of droperidol for prevention of postoperative nausea and vomiting. Can J Anaesth 2000; 47:537-51. 70. Kazemi-Kjellberg F, Henzi I, Tramer MR. Treatment of established postoperative nausea and vomiting: a quantitative systemic review. BMC Anesthesiol 2001;1:2. Available at http://www.biomedcentral.com/1471-2253/1/2. 71. Habib AS, Gan TJ. The effectiveness of rescue antiemetics after failure of prophylaxis with ondansetron or droperidol: a preliminary report. J Clin Anesth 2005; 17:62-5. 72. Kovac A. Meta-Analysis of the use of rescue antiemetics following PONV prophylactic failure with 5-HT3 antagonist/dexamethasone versus single-agent therapies. Annals Pharmacother 2006; 40(5):873-887. 73. Unlugenc H, Guler T, Gunes Y, Isik G. Comparative study of the antiemetic efficacy of ondansetron, propofol and midazolam in the early postoperative period. Eur J Anaesthesiol 2004; 21:60-5. 74. Warltier D, Gupta A, Wu C, Elkassabany N, Krug C, Parker S, Fleisher L. Does the routine use of antiemetics afect the incidence of postdischarge nausea and vomiting following ambulatory surgery? A systematic review of randomized controlled trials. Anesthesiology 2003; 99:488-495. 75. Mc Cracken G, Houston P, Lefebvre G.Guideline for the management of postoperative nausea and vomiting.JOGC SOGC Clinical Practice Guideline 2008; 209:600-607. 76. Dabu-Bondoc S, Vadivelu N, Shimono C, Kosarussavadi B, Feinleib J. Postoperative administration of dextrose decreases postoperative nausea and vomiting. Proceedings of the 2009 Annual Meeting of the American Society Anesthesiologists.A494. 77. Lee A, Fan LTY. Stimulation of the wrist acupuncture point P6 for preventing postoperative nausea and vomiting. Cochrane Database of Systematic Reviews 2009, Issue 2. Art. No.: CD003281. 78. Gan TJ, Apfel C, Kovac A, et al. Aprepitant-PONV Study Group. A randomized, double-blind comparison of the NK1 antagonist, aprepitant versus ondansetron for the prevention of postoperative nausea and vomiting. Anesth Analg 2007; 104:1082-9. ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
