────────── Aprobat prin ORDINUL nr. 269 din 20 februarie 2020, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 211 din 16 martie 2020.────────── CUPRINS 1. Context 1.1. Introducere 1.2. Context legislativ 1.2.1. Categorii de proiecte acoperite 1.2.2. Legislaţie relevantă pentru acest sector 1.2.3. Actorii implicaţi în procesul EIM 2. Cele mai bune tehnici disponibile 3. Aspecte procedurale 3.1. Încadrarea în procedura EIM a proiectelor de creştere intensivă a animalelor 3.2. Definirea domeniului evaluării în procedura EIM a proiectelor de creştere intensivă a animalelor 3.3. Elemente specifice privind efectele proiectelor de creştere intensivă a animalelor asupra ariilor naturale protejate 4. Recomandări pentru conţinutul RIM 4.1. Descrierea proiectului 4.1.1. Amplasamentul proiectului 4.1.2. Caracteristicile fizice ale întregului proiect 4.1.3. Principalele caracteristici ale etapei de funcţionare a proiectului 4.1.4. Produse, subproduse, deşeuri şi emisii generate de proiect 4.2. Descrierea alternativelor rezonabile 4.2.1. Descrierea alternativelor de amplasament 4.2.2. Descrierea alternativelor tehnologice 4.2.3. Descrierea alternativelor de proiectare 4.2.4. Evaluarea scenariului "do-nothing" sau alternativa 0 4.2.5. Evaluarea alternativelor 4.3. Descrierea aspectelor relevante ale stării actuale a mediului 4.3.1. Ce înseamnă scenariul de bază? 4.3.2. Descrierea amplasamentului înainte de realizarea proiectului 4.3.3. Descrierea stării actuale a factorilor de mediu 4.3.4. Evoluţia stării mediului în situaţia neimplementării proiectului 4.4. Descrierea factorilor de mediu relevanţi susceptibili de a fi afectaţi de proiect 4.5. Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului 4.5.1. Principalele efecte semnificative ale fermelor de păsări şi porci asupra mediului 4.5.2. Prezentarea efectelor posibile pe fiecare factor de mediu relevant 4.5.3. Impact cumulat şi interacţiunea dintre factorii de mediu de mai sus 4.6. Metode de evaluare a efectelor semnificative asupra mediului 4.6.1. Metode de analiză multicriterială a efectelor semnificative asupra mediului 4.6.2. Descrierea tuturor metodelor utilizate în evaluarea impactului 4.7. Măsuri de evitare, prevenire, reducere sau compensare a efectelor negative semnificative şi măsuri de monitorizare 4.7.1. Măsuri pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate 4.7.2. Planul de management de mediu 4.7.3. Plan de închidere 4.7.4. Monitorizare 4.8. Riscuri de accidente majore şi/sau dezastre 4.9. Rezumat fără caracter tehnic 4.10. Listă de referinţă 5. Concluzii şi recomandări 6. Anexe LISTA TABELELOR Tabelul 1 Definiţii relevante Tabelul 2 Definiţii pentru anumite categorii de animale Tabelul 3 Emisiile în aer asociate cu fermele de creştere intensivă a animalelor Tabelul 4. Exemplu de matrice a interacţiunilor relaţiilor dintre diferite forme de impact Tabelul 5. Exemple de interacţiuni potenţiale Tabelul 6 Caracterizarea magnitudinii unui impact Tabelul 7 Stabilirea senzitivităţii receptorului Tabelul 8 Stabilirea semnificaţiei impactului în funcţie de magnitudine şi senzitivitatea receptorului Tabelul 9 Descrierea impactelor în funcţie de semnificaţia acestora LISTA FIGURILOR Figura 1 Ilustrarea efectelor negative potenţiale ale activităţii de creştere a animalelor în sistem intensiv ABREVIERI
┌─────┬────────────────────────────────┐
│ACGA │Autoritatea competentă pentru │
│ │gospodărirea apelor │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ACPM │Autoritatea competentă pentru │
│ │protecţia mediului │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Cele mai bune tehnici │
│BAT │disponibile (Best available │
│ │Techniques) │
├─────┼────────────────────────────────┤
│BREF │Document de referinţă BAT │
├─────┼────────────────────────────────┤
│CBO │Conţinut biochimic de oxigen │
├─────┼────────────────────────────────┤
│OUE │Curtea de justiţie a Uniunii │
│ │Europene │
├─────┼────────────────────────────────┤
│CMA │Concentraţie maxim admisă │
├─────┼────────────────────────────────┤
│DSP │Direcţia de sănătate publică │
├─────┼────────────────────────────────┤
│DSVSA│Direcţia sanitar veterinară şi │
│ │pentru siguranţa alimentelor │
├─────┼────────────────────────────────┤
│EIM │Evaluarea impactului asupra │
│ │mediului │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Sistem de management de mediu │
│EMS │(Environmental Management │
│ │System) │
├─────┼────────────────────────────────┤
│GES │Gaze cu efect de seră │
├─────┼────────────────────────────────┤
│GNM │Garda naţională de mediu │
├─────┼────────────────────────────────┤
│ │Prevenirea şi controlul integrat│
│IPPC │al poluării │
│ │(Integrated Pollution Prevention│
│ │Control) │
├─────┼────────────────────────────────┤
│MTS │Materii totale în suspensie │
├─────┼────────────────────────────────┤
│OSPA │Oficiul pentru studii pedologice│
│ │şi agrochimice │
├─────┼────────────────────────────────┤
│PMM │Plan de management de mediu │
├─────┼────────────────────────────────┤
│RFCT │Rezumat fără caracter tehnic │
├─────┼────────────────────────────────┤
│RIM │Raport privind impactul asupra │
│ │mediului │
├─────┼────────────────────────────────┤
│SEICA│Studiu privind impactul asupra │
│ │corpurilor de apă │
├─────┼────────────────────────────────┤
│SGA │Sistem de gospodărire a apelor │
├─────┼────────────────────────────────┤
│SEAU │Staţie de epurare a apelor uzate│
├─────┼────────────────────────────────┤
│UAT │Unitate │
│ │administrativ-teritorială │
└─────┴────────────────────────────────┘
1. CONTEXT 1.1. INTRODUCERE Prezentul ghid se adresează în primul rând autorităţilor competente pentru protecţia mediului (ACPM) din România în etapele procesului de evaluare a impactului asupra mediului (EIM), mai ales în etapele de definire a domeniului evaluării şi de analiză a Rapoartelor privind impactul asupra mediului (RIM). Totodată, se adresează şi experţilor competenţi/firmelor de consultanţă care întocmesc RIM, dar se preconizează că va fi de interes şi pentru celelalte autorităţi care sunt consultate conform prevederilor legale, pentru organizaţiile neguvernamentale şi public şi că va facilita o mai bună participare a acestora în procesul EIM. Se doreşte ca recomandările din ghid să prezinte avantaje practice pentru toţi cei implicaţi în procesul EIM în legătură cu proiectele de instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor şi scroafelor. Prezentul ghid abordează aspectele cele mai importante, respectiv cele care pot ridica dificultăţi în elaborarea şi analiza calităţii RIM, cu scopul prevenirii apariţiei acestora. Ghidul nu tratează exhaustiv modul de întocmire a RIM pentru Instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, prin urmare acesta va fi utilizat în completarea altor ghiduri EIM deja aprobate în România, precum şi a legislaţiei care creează cadrul pentru evaluarea impactului asupra mediului în cazul acestor tipuri de proiecte. Obiectivul general al acestui ghid este de a îmbunătăţi conţinutul rapoartelor privind impactul asupra mediului (RIM) elaborate pe parcursul desfăşurării procesului de evaluare a impactului asupra mediului pentru Instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă şi de a face posibil ca toţi cei responsabili de efectuarea evaluării şi întocmirea RIM să aibă în vedere principalele probleme ale acestui sector şi să le poată rezolva în mod corespunzător. Instalaţiile pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă se referă în special la fermele de creştere în sistem intensiv a porcinelor şi a păsărilor de curte (inclusiv păsări de carne şi păsări ouătoare). Componentele principale ale unei astfel de instalaţii sunt: ● Spaţiu de creştere (hale închise sau spaţii semideschise/deschise); ● Sisteme complete conforme de creştere şi multiplicare porcine sau păsări de curte: () Instalaţie de furajare () Instalaţie de adăpare () Instalaţie de ventilaţie () Instalaţia de asigurare a microclimatului (Încălzire şi răcire) () Sistem de iluminat; () Sistem de adăpostire. Pentru fiecare categorie de animal este relevant un sistem de adăpostire conform BAT, normelor naţionale şi europene. Se asigură suprafaţa minimă pe cap de animal; () Sistem de evacuare dejecţii; ● Filtru sanitar; ● Necropsie; ● Facilităţi pentru gestiunea deşeurilor, altele decât dejecţiile (de exemplu incinerator pentru mortalităţi) ● Facilităţi pentru gestiunea dejecţiilor (de exemplu lagună de dejecţii, separator dejecţii, platformă stocare dejecţii) Prezentul ghid se referă în special la proiectele noi de ferme. Totuşi, este evidenţiat şi cazul special al proiectelor de modernizare/modificare a fermelor existente. 1.2. CONTEXT LEGISLATIV 1.2.1. Categorii de proiecte acoperite Prezentul ghid a fost elaborat pentru proiectele de instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (Legea EIM). Conform Legii EIM, proiectele cuprinse în Anexa I se supun implicit evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa I la punctul 17, astfel: ● 17. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte sau a porcinelor având cel puţin: () a) 85.000 de locuri pentru creşterea păsărilor de carne, respectiv 60.000 de locuri pentru păsări ouătoare; () b) 3.000 de locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg; sau () c) 900 de locuri pentru scroafe. ● 24. Orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate în prezenta anexă, în cazul în care modificarea sau extinderea întruneşte ea însăşi valorile de prag stabilite, după caz, în această anexă. În Anexa II la Lege sunt prezentate proiectele pentru care trebuie analizată necesitatea evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa II la punctul 1 (e), astfel: ● 1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură: () e) instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, altele decât cele incluse în anexa nr. 1. ● 13. a) Orice modificări sau extinderi, altele decât cele prevăzute la pct. 24 din anexa nr. 1, ale proiectelor prevăzute în anexa nr. 1 sau în prezenta anexă, deja autorizate, executate sau în curs de a fi executate, care pot avea efecte semnificative negative asupra mediului. 1.2.2. Legislaţie relevantă pentru acest sector Cadru legislativ relevant pentru sectorul de creştere intensivă a animalelor este descris în continuare: Legislaţie cadru ● Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, care transpune Directiva 2011/92/EU privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului amendată prin Directiva 2014/52/EU; ● Legea 278/2013 prind emisiile industriale, cu modificările şi completările ulterioare care transpune Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării); ● Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de acţiune comunitar în domeniul politicii apei; ● OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare care transpune Directiva Habitate 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică şi Directiva Păsări 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice; ● Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător cu modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva cadru a aerului 96/62/EEC privind estimarea calităţii aerului; ● Legea 211/2011 privind gestiunea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive. Legislaţie relevantă pentru gestiunea dejecţiilor: ● Directiva 91/976/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (91/676/CEE); ● OM Nr. 990/1809 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, din 16.06.2015; Publicat în Monitorul Oficial, nr. 649 din 27 august 2015. ● Ordinul nr. 1552/743/2008 pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole; Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 851 din 18 decembrie 2008. ● Hotărârea nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole cu modificările şi completările ulterioare; ● Ordinul nr. 1182/1270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole cu modificările şi completările ulterioare; ● Ordinul nr. 296/216/2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole; Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 529 din 22 iunie 2005. Legislaţie conexă relevantă ● Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman; ● OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar (dacă proiectul se află în interiorul sau în proximitatea unui sit Natura 2000); ● OM nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, cu modificările şi completările ulterioare; ● Legea nr. 204/2008 privind protejarea exploataţiilor agricole; Legislaţie privind bunăstarea animalelor de fermă ● Ordinul nr. 75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţie animalelor de fermă, care transpune Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă Porci ● Ordinul nr. 202/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor, cu modificările şi completările ulterioare (Ord. 57/2012); ● Ordinul nr. 129/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploataţiile comerciale Păsări ● Ordinul nr. 136/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare cu modificările şi completările ulterioare (Ord. 42/2010); ● Ordinul nr. 63/2012 pentru aprobarea normei sanitare veterinare care stabileşte standardele minime pentru protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului ● Ordinul nr. 30/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne. Documente de referinţă Proiectele de ferme de animale trebuie să fie în acord cu cele mai bune tehnici disponibile. Halele de producţie şi dotările aferente trebuie proiectate şi construite după ultimele norme în domeniu. Implicit consumurile de materii prime şi materiale, emisiile de deşeuri, ape uzate, poluanţi atmosferici se vor încadra în intervalele recomandate în documentele de referinţă: ● Documentul de Referinţă privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor a fost revizuit în 2017 şi poate fi accesat pe site-ul Biroului European privind Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării la adresa: http://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference/BREF/IRPP/JRC107189_IRPP_Bref_2017_published.pdf ● Ordin nr. 1234 din 14/11/2006 privind aprobarea Codului de bune practici în fermă. ● Pentru activitatea de creştere a porcilor şi păsărilor au fost emise Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor, fiind aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017. 1.2.3. Actorii implicaţi în procesul EIM În România, principalii actori implicaţi în procesul de evaluare a impactului asupra mediului sunt titularul proiectului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului, consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM, alte autorităţi interesate, publicul interesat. În afară de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, autorităţile relevante în acest sector sunt: ● Direcţia de sănătate publică; ● Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor; ● Institutul Naţional De Cercetare-Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie Şi Protecţia Mediului -ICPA Bucureşti; ● Oficiul pentru studii pedologice şi agrochimice ● Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor; ● Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare; ● Direcţia pentru agricultură judeţeană; ● Agenţia naţională pentru arii naturale protejate şi/sau administratorii siturilor Natura 2000; 2. CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE Pentru instalaţiile de creştere intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în Legea privind emisiile industriale, activitatea de creştere trebuie să se facă în acord cu cele mai bune tehnici disponibile: sistemul de creştere, halele de producţie şi dotările aferente sunt proiectate şi construite după ultimele norme în domeniu; implicit consumurile de materii prime şi materiale, emisiile de deşeuri, ape uzate, poluanţi atmosferici se încadrează în intervalele recomandate în documentele de referinţă: ● Documentul de Referinţă privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor a fost revizuit în 2017 şi poate fi accesat pe site-ul Biroului European privind Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării la adresa: http://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference/BREF/IRPP/JRC107189_IRPP_Bref_2017_published.pdf ● Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor, aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017. Prin fermă se înţelege o instalaţie (vezi definiţia de mai jos) unde sunt crescute porcine sau păsări de curte. Principalii termeni utilizaţi în domeniul analizat sunt prezentaţi mai jos. Tabelul 1 Definiţii relevante
┌──────────┬───────────────────────────┐
│Termen │Definiţie │
│utilizat │ │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Permiterea accesului liber │
│ │la furaje şi la apă, astfel│
│ │încât animalul să fie │
│Ad libitum│capabil să se hrănească în │
│ │voie, în conformitate cu │
│ │necesităţile sale │
│ │biologice. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Spaţiul prevăzut pentru │
│Spaţiu │fiecare animal într-un │
│pentru │system de adăpostire, │
│animal │ţinând seama de capacitatea│
│ │maximă a exploataţiei/ │
│ │instalaţiei. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Orice metodă de cultivare a│
│ │solului care lasă pe sol │
│ │reziduuri din culturile din│
│ │anul precedent (cum ar fi │
│Arat de │tulpini de porumb sau paie │
│conservare│ramase după seceratul │
│ │grâului) înainte şi după │
│ │cultivarea următoarei │
│ │culturi, pentru a reduce │
│ │eroziunea solului şi │
│ │scurgerile de apă. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Fermă │O fermă care nu este o │
│existentă │fermă nouă. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Instalaţie│O instalaţie care nu este o│
│existentă │instalaţie nouă. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │O instalaţie, astfel cum │
│ │este definită la articolul │
│Fermă │3 alineatul (3) din │
│ │Directiva 2010/75/UE, unde │
│ │sunt crescute porcine sau │
│ │păsări de curte. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Dejecţii │Dejecţii lichide şi/sau │
│animaliere│solide. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │O fermă autorizată pentru │
│ │prima dată după publicarea │
│ │prezentelor concluzii │
│Fermă nouă│privind BAT sau o înlocuire│
│ │integrală a unei ferme după│
│ │publicarea prezentelor │
│ │concluzii privind BAT. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │O instalaţie autorizată │
│ │pentru prima oară în locul │
│ │unde este amplasată ferma │
│ │după publicarea prezentelor│
│Instalaţie│concluzii privind BAT sau │
│nouă │înlocuirea completă a unei │
│ │instalaţii pe o fundaţie │
│ │existentă, efectuată după │
│ │publicarea prezentelor │
│ │concluzii privind BAT │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │O parte a fermei unde se │
│ │desfăşoară unul dintre │
│ │procesele sau una dintre │
│ │activităţile următoare: │
│ │adăpostirea animalelor, │
│ │depozitarea dejecţiilor │
│ │animaliere, prelucrarea │
│Instalaţie│dejecţiilor animaliere. O │
│ │instalaţie este alcătuită │
│ │dintr-o singură clădire │
│ │(sau o unitate) şi/sau │
│ │echipamentul necesar pentru│
│ │desfăşurarea operaţiunilor │
│ │sau a activităţilor │
│ │respective. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │O zonă care are nevoie de │
│ │protecţie specială │
│ │împotriva elementelor │
│ │poluante, cum ar fi: │
│ │- zonele rezidenţiale; │
│Receptor │- zonele unde se desfăşoară│
│sensibil │activităţi umane (de │
│ │exemplu şcoli, centre de │
│ │zi, zone de agrement, │
│ │spitale sau centre de │
│ │îngrijire şi asistenţă); │
│ │-ecosistemele/habitatele │
│ │sensibile. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Materii fecale şi urină │
│ │amestecate sau nu cu │
│ │material de aşternut şi cu │
│Dejecţii │apă pentru a rezulta │
│lichide │dejecţii lichide cu un │
│ │conţinut de substanţă │
│ │uscată de cel mult 10 %, │
│ │care plutesc şi pot fi │
│ │pompate. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Materii fecale sau găinaţ │
│ │şi urină amestecate sau nu │
│Dejecţii │cu material de aşternut, │
│solide │care nu se scurg prin │
│ │efectul gravitaţiei şi nu │
│ │pot fi pompate. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Azot │Amoniu-N (NH4-N) şi │
│amoniacal │compuşii acestuia, inclusiv│
│total │acid uric, care pot fi uşor│
│ │descompuşi în NH4-N. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Azotul total, exprimat ca │
│ │N, include amoniacul liber │
│Azot total│şi amoniul (NH4-N), │
│ │nitriţii (N02-N), nitraţii │
│ │(N03-N) şi compuşii │
│ │organici cu azot. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Cantitatea totală de azot │
│Azot total│eliminată în urma │
│excretat │proceselor metabolice ale │
│ │animalelor prin urină şi │
│ │materii fecale. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Fosforul total, exprimat ca│
│Fosfor │P205, include toţi compuşii│
│total │anorganici şi organici ai │
│ │fosforului, dizolvaţi sau │
│ │legaţi de particule. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Cantitatea totală de fosfor│
│Fosfor │eliminată în urma │
│total │proceselor metabolice ale │
│excretat │animalelor prin urină şi │
│ │materii fecale. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Apele pluviale de scurgere │
│ │amestecate, de regulă, cu │
│ │dejecţii animaliere, apă │
│ │provenită din curăţarea │
│ │suprafeţelor (de exemplu │
│Ape uzate │podele) şi a │
│ │echipamentelor, precum şi │
│ │apa rezultată în urma │
│ │funcţionării sistemelor de │
│ │purificare a aerului. De │
│ │asemenea, acestea pot fi │
│ │denumite ape murdare. │
└──────────┴───────────────────────────┘
Tabelul 2 Definiţii pentru anumite categorii de animale
┌───────────┬──────────────────────────┐
│Termen │Definiţie │
│utilizat │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Păsări matcă părinţi │
│Pui de │(masculi şi femele) │
│reproducţie│crescute pentru a depune │
│ │ouă pentru incubaţie. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Pui de │Pui crescuţi pentru │
│carne │producţia de carne. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Pui de │Păsări matcă părinţi │
│carne │(masculi şi femele) │
│pentru │crescute pentru a depune │
│reproducere│ouă pentru producţia de │
│ │păsări de carne. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Scroafe │Scroafe în perioada │
│care │perinatală până la │
│alăptează │înţărcarea purceilor. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Porci de producţie │
│ │crescuţi, în general, de │
│ │la o greutate în viu de 30│
│ │kg până la sacrificare sau│
│Porci │prima montă. Această │
│pentru │categorie include porcii │
│îngrăşare │aflaţi în perioada de │
│ │creştere, porcii aflaţi în│
│ │perioada de finisare şi │
│ │scroafele tinere care nu │
│ │au trecut încă printr-o │
│ │perioadă de călduri. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Scroafe │Scroafe gestante, inclusiv│
│gestante │scrofiţe. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Pui femelă crescuţi pentru│
│Găini │producţia de ouă, cu │
│ouătoare │vârsta cuprinsă între 16 │
│ │şi 20 de săptămâni. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Scroafe │Scroafe pregătite pentru │
│aflate în │montă şi care nu sunt încă│
│călduri │gestante. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Un animal din specia │
│Porc │porcină, indiferent de │
│ │vârstă, crescut pentru │
│ │reproducere sau îngrăşare.│
├───────────┼──────────────────────────┤
│Purcei │Porc în perioada de la │
│ │naştere până la înţărcare.│
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Găini, curcani, bibilici, │
│ │raţe, gâşte, prepeliţe, │
│ │porumbei, fazani şi │
│ │potârnichi, crescute sau │
│Păsări de │ţinute în captivitate │
│curte │pentru reproducere, pentru│
│ │producţia de carne sau de │
│ │ouă pentru consum sau │
│ │pentru completarea │
│ │stocului de vânat. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Pui tineri care nu au încă│
│ │vârsta pentru a depune │
│ │ouă. În cazul puicuţelor │
│ │crescute pentru producţia │
│ │de ouă, o puicuţă devine │
│ │găină ouătoare atunci când│
│Puicuţe │începe să depună ouă la o │
│ │vârstă cuprinsă între 16 │
│ │şi 20 de săptămâni. Atunci│
│ │când sunt crescute pentru │
│ │reproducere, puii femele │
│ │şi masculi sunt definiţi │
│ │ca puicuţe până la vârsta │
│ │de 20 de săptămâni. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Femele din specia porcină │
│Scroafe │în cursul perioadelor de │
│ │împerechere, de gestaţie │
│ │şi de fătare. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Porci tineri crescuţi de │
│ │la perioada de înţărcare │
│Purcei │până la îngrăşare, de │
│înţărcaţi │obicei de la o greutate în│
│ │viu de aproximativ 8 kg │
│ │până la 30 kg. │
└───────────┴──────────────────────────┘
Cel mai recent document de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru instalaţii de creştere intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor a fost publicat în anul 2017. În cadrul acestuia, sunt prezentate cele mai bune tehnici disponibile în special cu privire la: ● managementul nutriţional al administrării hranei păsărilor de curte şi al porcinelor; ● pregătirea furajelor (măcinarea, amestecarea şi depozitarea); ● creşterea (adăpostirea) păsărilor de curte şi a porcinelor; ● colectarea şi depozitarea dejecţiilor animaliere; - prelucrarea dejecţiilor animaliere; ● împrăştierea pe sol a dejecţiilor animaliere; ● gestiunea animalelor moarte. Tehnicile BAT prevăzute în document nu sunt nici prescriptive, nici exhaustive. În cadrul proiectelor, pot fi utilizate şi alte tehnici care asigură un nivel de protecţie a mediului cel puţin echivalent. În cele ce urmează sunt prezentate tehnicile BAT cu cea mai mare relevanţă pentru etapa EIM: 1. Punerea în aplicare şi aderarea la un sistem de management de mediu (EMS), pentru a îmbunătăţi performanţa de mediu globală a fermelor; 2. Asigurarea unei bune organizări interne a fermei prin utilizarea uneia sau mai multor tehnici de mai jos în scopul îmbunătăţirii performanţei globale: a. Amplasarea corespunzătoare a instalaţiei/fermei şi o bună amenajare spaţială a activităţilor b. Educarea şi formarea personalului c. Pregătirea unui plan de urgenţă pentru a face faţă emisiilor şi incidentelor neprevăzute, cum ar fi poluarea corpurilor de apă. d. Verificarea, repararea şi întreţinerea periodică a structurilor şi a echipamentelor e. Depozitarea animalelor moarte astfel încât să se prevină sau să se reducă emisiile ● Utilizarea unui regim alimentar şi în aplicarea unei strategii nutriţionale pentru a reduce azotul total excretat şi, prin urmare, emisiile de amoniac, satisfăcând în acelaşi timp nevoile nutriţionale ale animalelor (documentul prevede valori pe categorii de animale pentru azotul total excretat/spaţiu pentru animal/an); ● utilizarea unui regim alimentar şi în aplicarea unei strategii nutriţionale pentru a reduce fosforul total excretat, satisfăcând în acelaşi timp nevoile nutriţionale ale animalelor (documentul prevede valori pe categorii de animale pentru fosforul total excretat/spaţiu pentru animal/an); ● adoptarea unor tehnici pentru utilizarea eficientă a apei; ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce producerea de ape uzate; ● adoptarea unor tehnici pentru utilizarea eficientă a energiei; ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de zgomot; ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de pulberi provenite din fiecare adăpost pentru animale; ● elaborarea, punerea în aplicare şi revizuirea periodică a unui plan de gestionare a mirosurilor, în cadrul sistemului de management de mediu pentru a preveni sau, atunci când acest lucru nu este posibil, pentru a reduce emisiile de mirosuri emanate de o fermă, care include următoarele elemente: (i) un protocol care conţine acţiunile şi calendarele corespunzătoare; (ii) un protocol pentru monitorizarea mirosurilor; (iii) un protocol pentru răspunsul la cazurile identificate de neplăceri cauzate de mirosuri; (iv) un program de prevenire şi eliminare a mirosurilor conceput, de exemplu, pentru a identifica sursa (sursele), pentru a monitoriza emisiile de mirosuri, pentru a caracteriza contribuţiile surselor şi pentru a pune în aplicare măsuri de eliminare şi/sau reducere; (v) o analiză a incidentelor anterioare în materie de mirosuri şi a măsurilor de remediere a acestora şi diseminarea cunoştinţelor privind incidentele în materie de mirosuri. Acest BAT se aplică în cazul în care ar putea fi afectaţi receptori sensibili; ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer provenite din depozitarea dejecţiilor solide; ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer generate de un depozit de dejecţii lichide; ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer provenite dintr-un depozit îngropat (lagună) de dejecţii lichide; ● adoptarea unor tehnici pentru a preveni emisiile în sol şi în apă provenite din colectarea, transportarea prin conducte şi depozitarea dejecţiilor lichide într-un depozit şi/sau într-o lagună (depozit îngropat); ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de azot, fosfor, mirosuri şi organisme patogene microbiene în aer şi apă şi pentru a facilita depozitarea dejecţiilor animaliere şi/sau împrăştierea pe sol, în cazul în care se utilizează prelucrarea în ferme a dejecţiilor animaliere; ● adoptarea unor tehnici pentru a preveni sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a reduce emisiile de azot, fosfor şi organisme patogene microbiene în sol şi apă provenite din împrăştierea pe sol; ● adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer rezultate din împrăştierea pe sol a dejecţiilor lichide; ● estimarea sau calcularea reducerii emisiilor de amoniac generate de întregul proces de producţie care utilizează BAT disponibile puse în aplicare în cadrul fermei, pentru a reduce emisiile de amoniac provenite din întregul proces de producţie pentru creşterea porcilor (inclusiv scroafe) sau păsărilor de curte; ● tehnici şi frecvenţa pentru monitorizarea cantităţii de azot şi fosfor total excretat rezultată din dejecţiile animaliere; ● tehnici şi frecvenţa pentru monitorizarea cantităţii de azot şi fosfor total excretat rezultată din dejecţiile animaliere; ● tehnici şi frecvenţa pentru monitorizarea emisiilor de amoniac în aer; ● monitorizarea periodică a emisiilor de mirosuri în aer; ● tehnici şi frecvenţa pentru monitorizarea emisiilor de pulberi generate de fiecare adăpost pentru animale; ● tehnici şi frecvenţa pentru monitorizarea emisiilor de amoniac, pulberi şi/sau mirosuri generate de fiecare adăpost pentru animale echipat cu un sistem de purificare a aerului; ● monitorizarea anuală a consumului de apă, consumului de energie, consumului de combustibil, număr de animale care intră şi ies, consumul de furaje, generarea de dejecţii animaliere. În cadrul BAT, sunt prevăzute valori limită pentru: ● emisiile de amoniac în aer provenite din fiecare adăpost pentru porci; ● emisiile de amoniac provenite din adăposturile pentru păsări de curte; ● emisiile de amoniac în aer provenite din fiecare adăpost pentru puii de carne cu o greutate finală de până la 2,5 kg. Tehnicile considerate BAT sunt descrise în acelaşi document. 3. ASPECTE PROCEDURALE Proiectele privind instalaţiile pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor şi scroafelor prevăzute în anexa I pct.17 şi în anexa II pct. 1 lit. e) din Directiva EIA, prezintă unele particularităţi în ceea ce priveşte efectuarea încadrării şi a definirii domeniului evaluării în procedura de evaluare a impactului asupra mediului. De asemenea, influenţele/efectele pe care le pot avea astfel de proiecte asupra ariilor naturale protejate, sunt specifice. Aceste particularităţi sunt evidenţiate în continuare. 3.1. ÎNCADRAREA ÎN PROCEDURA EIM A PROIECTELOR DE CREŞTERE INTENSIVĂ A ANIMALELOR Încadrarea conform Legii EIM Conform Legii EIM, proiectele cuprinse în Anexa I se supun implicit evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa I la punctul 17, astfel: ● 17. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte sau a porcinelor având cel puţin: () a) 85.000 de locuri pentru creşterea păsărilor de carne, respectiv 60.000 de locuri pentru păsări ouătoare; () b) 3.000 de locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg; sau () c) 900 de locuri pentru scroafe. ● 24. Orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate în prezenta anexă, în cazul în care modificarea sau extinderea întruneşte ea însăşi valorile de prag stabilite, după caz, în această anexă. În Anexa II la Lege sunt prezentate proiectele pentru care trebuie analizată necesitatea evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa II la punctul 1 (e), astfel: ● 1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură: () e) instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, altele decât cele incluse în anexa nr. 1. ● 13. a) Orice modificări sau extinderi, altele decât cele prevăzute la pct. 24 din anexa nr. 1, ale proiectelor prevăzute în anexa nr. 1 sau în prezenta anexă, deja autorizate, executate sau în curs de a fi executate, care pot avea efecte semnificative negative asupra mediului. Relaţia cu alte acte normative Proiectele de creştere intensivă a animalelor de fermă generează activităţi care pot fi incluse sau nu în prevederile Legii 278/2013 prind emisiile industriale, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru aceste proiecte, evaluarea impactului asupra mediului se realizează cu respectarea dispoziţiilor respectivului act normativ şi, împreună cu documentaţia specifică ce vizează prevenirea şi controlul integrat al poluării, stau la baza obţinerii autorizaţiei integrate de mediu. Instalaţiile de creştere intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în prevederile Legii 278/2013 sunt cele din Anexa 1, punctul 6.6, astfel: ● 6.6. Creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor, cu capacităţi de peste: () a) 40.000 de locuri pentru păsări de curte, aşa cum sunt definite la art. 3 lit. rr) din prezenta; () b) 2.000 de locuri pentru porci de producţie (peste 30 kg); sau () c) 750 de locuri pentru scroafe. Aşa cum se observă, proiectele care se încadrează în prevederile Legii 278/2013 privind emisiile industriale, nu se supun obligatoriu evaluării impactului asupra mediului. Pragurile din Anexa I a Legii EIM sunt mai mari decât pragurile din Anexa I a Legii 273/2013. Astfel, un proiect de fermă cu o capacitate de 50000 locuri pentru păsări de curte generează o activitate care se încadrează în Anexa I a Legii 278/2013 însă nu se supune obligatoriu evaluării de impact deoarece nu atinge pragul de 85000 locuri pentru a fi încadrat în Anexa I a Legii EIM. Proiectul va fi supus etapei de încadrare şi se va stabili necesitatea EIM. Un alt aspect important referitor la aceste proiecte este definirea termenilor şi implicit încadrarea proiectelor în diverse prevederi. Documentul de Referinţă privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor a fost revizuit în 2017 şi a fost publicată în Jurnalul Oficial al UE Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor. Termenul "păsări de curte" este definit de Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 astfel: ● Păsări de curte - Găini, curcani, bibilici, raţe, gâşte, prepeliţe, porumbei, fazani şi potârnichi, crescute sau ţinute în captivitate pentru reproducere, pentru producţia de carne sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat. Pe de altă parte Legea 273/2013 cu modificările şi completările ulterioare defineşte la art. 3 litera rr), pasările de curte ca fiind: ● "rr) păsări de curte - astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (2) pct. 1 din anexa la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 144/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul intracomunitar şi importul din ţări terţe de păsări şi ouă de incubaţie, cu modificările şi completările ulterioare", respectiv: art. 2 alin. (2) pct. 1 din Anexa la Ord. 144/2006: păsări - găini, curci, bibilici, raţe, gâşte, prepeliţe, porumbei, fazani, potârnichi şi ratitae - struţi etc., crescute sau ţinute în captivitate pentru reproducţie, producţie de carne sau de ouă pentru consum ori pentru fonduri de repopulare a vânatului; Totuşi, având în vedere că speciile de păsări incluse în definiţie nu sunt de aceeaşi mărime, se pune întrebarea dacă, de exemplu 85000 locuri pentru găini este acelaşi lucru cu 85000 locuri pentru porumbei. În unele state membre s-a adoptat o abordare bazată pe un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcţie de specii pentru de a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. Acest aspect a fost în detaliu analizat în Cauza C-473/07 a CJUE. Concluzia cauzei este că pragurile stabilite de legislaţia IPPC şi EIM pentru păsările de curte, trebuie interpretate în sensul că includ prepeliţele, potârnichile şi porumbeii în domeniul lor de aplicare. Curtea se opune unei reglementări naţionale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcţie de specii pentru de a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. În acelaşi mod, Cauza C-585/10 analizează dacă termenul de scroafe este identic cu cel de scrofiţe în sensul încadrării în pragurile din anexa I a Directivei 96/61/CE {transpusă în România prin legea 278/2013) sau a Anexei I a Directivei EIM. Decizia Curţii a fost: Expresia "locuri pentru scroafe" care figurează la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61/CE [...] trebuie interpretată în sensul că înglobează locurile pentru scrofiţe (femele din specia porcină care au trecut deja printr-o perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă). Cauzele de mai sus sunt prezentate în detaliu în anexa I la prezentul ghid. 3.2. DEFINIREA DOMENIULUI EVALUĂRII ÎN PROCEDURA EIM A PROIECTELOR DE CREŞTERE INTENSIVĂ A ANIMALELOR Proiectele pentru care s-a luat decizia de întocmire a evaluării de impact asupra mediului sunt supuse etapei de definire a domeniului evaluării, conform Art. 10 din Lege. În această etapă, ACPM emite un îndrumar în care stabileşte domeniul de evaluare şi nivelul de detaliu al informaţiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informaţiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare şi în propunerea privind aspectele relevante pentru protecţia mediului, şi ţinând cont de consultarea cu celelalte autorităţi implicate, precum şi de propunerile justificate ale publicului interesat. După ce este informat cu privire la necesitatea evaluării impactului asupra mediului, titularul de proiect îşi stabileşte echipa de experţi cu ajutorul căreia va realiza o propunere privind aspectele relevante pentru protecţia mediului care trebuie dezvoltate în raportul privind impactul asupra mediului (RIM), studiul de evaluare adecvată (EA) şi studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă (SEICA). Acest aspect este unul nou introdus odată cu noua legislaţie în domeniu. Propunerea porneşte de la efectele potenţial semnificative identificate în etapa de încadrare. Pentru proiectele incluse în Anexa I, pentru care nu se face o etapă propriu zisă de încadrare, propunerea va conţine efectele semnificative specifice proiectului în cauză. Definirea domeniului înseamnă identificarea efectelor potenţial semnificative, care urmează a fi evaluate în detaliu în RIM şi stabilirea gradului de detaliu al informaţiilor care trebuie furnizate în RIM. În continuare se prezintă toate aspectele care ar trebui luate în considerare în etapa de definire a domeniului evaluării, pentru proiectele de creştere intensivă a animalelor: ● Necesarul de studii pentru stabilirea stării actuale a mediului în zona de influenţă a proiectului şi orice cerinţă specială pentru aceste studii, nivelul de detaliere: de exemplu dacă este necesar să se facă observaţii în teren pentru stabilirea stării florei/faunei, dacă este necesar să se aplice chestionare pentru intervievarea populaţiei; dacă este necesar să se determine calitatea fizico-chimică a solului sau a apelor din zona propusă etc. () Pentru proiectele de ferme care se realizează în vecinătatea zonelor populate, se recomandă ca îndrumarul să includă investigaţii amănunţite privind percepţia populaţiei: chestionare, anchete sociologice. Se stabilesc clar termenii de referinţă: localităţile care vor fi investigate, care sunt întrebările minime ce trebuie să fie incluse în chestionar etc. () Pentru proiectele care sunt situate în apropierea ariilor naturale protejate, se vor solicita efectuarea de observaţii în teren pentru identificarea oricăror elemente relevante de biodiversitate în raport cu obiectivele de conservare ale ariei protejate. Se solicită observaţii în special asupra speciilor cu statut special de conservare, a habitatelor prioritare sau a păsărilor care pot exista în zona proiectului. Se impune perioada de observaţii {de exemplu minim 10 zile sau în perioada de migraţie sau în perioada de dezvoltare maximă a florei etc.). Se stabilesc categoriile de experţi care să facă observaţiile şi se delimitează aria în care să se facă observaţii () Pentru proiectele care generează activităţi IPPC, se impune stabilirea condiţiilor iniţiale privind calitatea solului şi a apelor freatice. Se solicită astfel analize de sol (de exemplu la indicatorii nitriţi, nitraţi, azot total, fosfor, pH) şi analize la apele subterane (de exemplu la indicatorii amoniu, nitriţi, nitraţi, fosfaţi). Pentru prelevarea probelor de apă subterană nu este obligatoriu să se facă foraje pe amplasament, special pentru acest lucru. Se vor preleva din forajele existente în vecinătatea imediată, cu respectarea normativelor de prelevare în vigoare. Pe baza rezultatelor analizelor şi a activităţilor existente în vecinătate se va solicita o descriere a principalelor surse de afectare a calităţii apelor freatice. () Se solicită o analiză a calităţii aerului în zona proiectului, pe baza informaţiilor publice existente (sistem naţional de monitorizare a calităţii aerului, raportări IPPC ale instalaţiilor existente, PRTR etc.). Analiza se va axa pe estimarea concentraţiilor de amoniac în zona proiectului, astfel încât să se poată evalua corect influenţa emisiilor generate de proiect. ● Tipurile de alternative care ar trebui luate în considerare; se stabilesc concret amplasamentele alternative pentru proiect (precizarea locaţiei alternative); se stabilesc alternativele tehnologice care să fie analizate în RIM: () Trebuie respectată distanţa minimă de protecţie sanitară conform Ord. nr. 119/2011 cu modificările şi completările ulterioare. Dacă nu se poate respecta această distanţă, atunci se aleg amplasamente alternative sau se micşorează capacitatea fermei astfel încât să se încadreze la o distanţă de protecţie mai mică. În cazul în care, în mod justificat, alternativele de amplasament nu sunt disponibile sau capacitatea fermei nu poate fi micşorată, se solicită şi se întocmeşte un studiu privind impactul asupra sănătăţii populaţiei. De asemenea trebuie avut în vedere că Decizia 2017/302 prevede că în etapa de planificare a instalaţiei/fermei, distanţele adecvate între instalaţie/fermă şi receptorii sensibili sunt asigurate prin aplicarea distanţelor minime standard sau prin realizarea unei modelări a dispersiei pentru a prevedea/a simula concentraţia de mirosuri în zonele înconjurătoare. () Se stabilesc alternativele tehnologice pentru gestiunea dejecţiilor, care să fie analizate în RIM. ● Metodele care trebuie utilizate pentru a prezice amploarea efectelor asupra mediului; de exemplu se stabilesc metodele de observaţie a biodiversităţii (transecte, observaţii din punct fix etc.); modelele utilizate pentru modelarea emisiilor în mediu; ● Criteriile pe baza cărora trebuie evaluată semnificaţia efectelor; ● Tipurile de măsuri de atenuare care trebuie luate în considerare; ● Organizaţiile care trebuie să fie consultate atunci când se evaluează impactul asupra mediului. Se enumeră autorităţile/instituţiile sau alte organizaţii de profil care trebuie să fie consultate la realizarea RIM, sau care trebuie să-şi dea avizul pentru proiect, de exemplu: () Direcţia de sănătate publică; () Autoritatea Naţională Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor; () Institutul Naţional De Cercetare-Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie Şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti; () Oficiul pentru studii pedologice şi agrochimice () Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor; () Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare; () Direcţia pentru agricultură judeţeană; () Agenţia naţională pentru arii naturale protejate şi/sau administratorii siturilor Natura 2000; ● Componenţa echipei de experţi care va pregăti RIM, EA, SEICA şi celelalte studii necesare (de exemplu pentru EA la un sit Natura 2000 de tip SPA se solicită experţi ornitologi iar la un sit SCI se solicită experţi specializaţi pe habitate, mamifere, herpetofauna etc., după caz); ● Planul de lucru şi resursele pentru evaluarea impactului asupra mediului; se stabileşte un plan de lucru; de exemplu 2 luni pentru observaţii în teren; 2 luni pentru stabilirea scenariului de bază şi 2 luni pentru întocmirea efectivă a RIM. Se recomandă ca structura îndrumarului să urmărească structura RIM, dar cu un conţinut evident mult mai redus. Conţinutul acestuia se referă la cum se colectează, cum se evaluează impactul şi cât de detaliat este fiecare impact semnificativ. Îndrumarul va putea fi folosit şi în etapa de revizuire/analiză a calităţii RIM pentru a verifica dacă aspectele considerate semnificative la începutul procesului EIM au fost abordate. 3.3. ELEMENTE SPECIFICE PRIVIND EFECTELE PROIECTELOR DE CREŞTERE INTENSIVĂ A ANIMALELOR ASUPRA ARIILOR NATURALE PROTEJATE Este necesar să se efectueze o evaluare a impactului potenţial al unor astfel de proiecte asupra siturilor Natura 2000 conform cerinţelor art. 6(3) şi (4) al Directivei Habitate într-o fază cât mai timpurie a proiectării, respectiv în faza de investigare şi evaluare a locaţiilor alternative. Pentru proiectele care sunt situate pe sau în apropierea ariilor naturale protejate, se vor efectua observaţii în teren pentru identificarea oricăror elemente relevante de biodiversitate în raport cu obiectivele de conservare ale ariei protejate. Aceste investigaţii se fac pentru stabilirea scenariului de bază, în RIM. O evaluare grosieră a acestor efecte se poate face în etapa de încadrare, când titularul întocmeşte memoriul de prezentare. Trebuie avute în vedere elemente de tipul: ● Asigurarea unei biosecurităţi în sensul protejării fermei de eventuale riscuri de biosecuritate dinspre speciile din cadrul ariei protejate şi în sens invers - dinspre animalele din fermă spre speciile protejate din sit. ● Asigurarea unui management al dejecţiilor care să nu afecteze starea de conservare a speciilor sau a habitatelor. Se are în vedere vulnerabilitatea solului pe care se împrăştie dejecţiile. 4. RECOMANDĂRI PENTRU CONŢINUTUL RIM În continuare sunt prezentate recomandări privind conţinutul rapoartelor de impact asupra mediului pentru instalaţii de creştere intensivă a animalelor de fermă. Ghidul urmăreşte conţinutul recomandat în Directiva EIM şi în Lege, respectiv: 1. Descrierea proiectului; 2. Descriere a alternativelor rezonabile; 3. Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) şi o descriere scurtă a evoluţiei sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat; 4. Descriere a factorilor de mediu relevanţi susceptibili de a fi afectaţi de proiect; 5. Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului; 6. Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea şi evaluarea efectelor semnificative asupra mediului; 7. Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate şi, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse; 8. Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în faţa riscurilor de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză; 9. Un rezumat netehnic al informaţiilor furnizate la punctele precedente; 10. Listă de referinţă care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile şi evaluările incluse în raport. În continuare sunt evidenţiate principalele elemente care trebuie analizate în cadrul RIM-urilor pentru proiecte de instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă. 4.1. DESCRIEREA PROIECTULUI Scopul acestei secţiuni este evidenţierea principatelor aspecte ce trebuie avute în vedere la descrierea unui proiect pentru o instalaţie de creştere intensivă a animalelor de fermă, pentru fiecare din sub-secţiunile de mai jos: a. amplasamentul proiectului; b. caracteristicile fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare necesare, precum şi cerinţele privind utilizarea terenurilor în cursul fazelor de construire şi funcţionare; c. principalele caracteristici ale etapei de funcţionare a proiectului - în special, orice proces de producţie - de exemplu, necesarul de energie şi energia utilizată, natura şi cantitatea materialelor şi resursele naturale utilizate, inclusiv apa, terenurile, solul şi biodiversitatea; d. o estimare, în funcţie de tip şi cantitate, a deşeurilor şi emisiilor preconizate - de exemplu, poluarea apei, aerului, solului şi subsolului, zgomot, vibraţii, lumină, căldură, radiaţii şi altele, precum şi cantităţile şi tipurile de reziduuri produse pe parcursul etapelor de construire şi funcţionare. 4.1.1. Amplasamentul proiectului Elaboratorul RIM trebuie să ia în considerare locaţia fermei şi a funcţiunilor conexe, cum ar fi depozit intermediar de dejecţii, lagune de dejecţii, în relaţie cu mediul şi, în special, în funcţie de apropierea de receptorii sensibili. Următoarele elemente trebuie prezentate, cu un grad de detaliu proporţional cu importanţa elementului în raport cu proiectul şi cu locaţia: ● Amplasarea fermei: latitudine, longitudine, elevaţia (hartă); ● Modul de încadrare în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului; distanţa faţă de intravilanul locuibil existent şi propus prin planurile de urbanism; regimul juridic al terenului; ● Distanţele între limita amplasamentului fermei (depozit dejecţii, lagună dejecţii, exhaustarea sistemului de ventilaţie, punctele de acces în hale etc.) şi zone rezidenţiale şi de agrement, căi de transport, cursuri de apă, zone agricole sau urbane; arii naturale protejate, păduri sau oricare alt potenţial receptor relevant; ● Localizarea şi caracterizarea terenurilor agricole propuse pentru utilizarea dejecţiilor ca îngrăşământ organic, inclusiv încadrarea acestora în funcţie de vulnerabilitatea la poluarea cu nitraţi din surse agricole; ● Suprafaţa de teren ocupată şi categoriile de folosinţă ale terenului (pădure, teren agricol, etc.); ● Un rezumat al studiilor de teren cu privire la stabilitatea fizică generală (rezultată din studiile topo, geo, de inundabilitate sau alte studii); stratificaţia terenului, panta terenului, nivelul apelor subterane şi disponibilitatea acviferului în eventualitatea alimentării cu apă din acesta etc. ● Accesibilitatea, topografia terenului şi informaţii specifice amplasamentului; ● Pericole naturale majore: activitate seismică; ● Factori meteorologici: precipitaţii (cantitatea medie anuală, de exemplu: pe ultimii 5 ani), rata de evapo-transpiraţie, forţa şi direcţia vântului; ● Caracteristici socio-economice relevante în contextul noului proiect: demografie generală; forţa de muncă; veniturile populaţiei; activităţi economice relevante care pot relaţiona cu proiectul propus; activităţi similare existente etc. ● Analizarea posibilelor conflicte prezente sau viitoare în ce priveşte utilizarea terenului: de exemplu, turismul, dezvoltarea unor proiecte viitoare având în vedere zona de protecţie impusă după realizarea fermei etc. ● Existenţa în vecinătate a unor proiecte propuse sau funcţionale care să genereze impacturi ce se pot cumula cu cele generate de proiectul propus, de exemplu: alte ferme de animale, depozite de dejecţii. Se are în vedere şi amploarea crescătoriilor gospodăreşti de animale, precum şi zonarea păşunilor utilizate de comunităţile locale. Toate acestea se consideră în vederea asigurării protecţiei sanitare a fermei propuse. ● Starea actuală a terenului: descrierea biodiversităţii (inclusiv a florei şi faunei) - specii de plante, arbori, arbuşti existente pe amplasament; faună identificată inclusiv în vecinătatea imediată; descrierea altor structuri artificiale sau naturale existente pe amplasament. Locaţia pentru o instalaţie de creştere intensivă a animalelor de fermă este restricţionată de o serie de criterii dintre care cele mai importante sunt: Criterii legislative: ● Asigurarea distanţei minime de protecţie sanitară, în funcţie de tipul fermei şi de capacitatea acesteia. Aceasta este stabilită în Ordinul nr, 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei cu modificările şi completările aduse prin următoarele acte: HG 741/2016; Ordin 994/2018; Ordin 1378/2018. Distanţa de protecţie sanitară variază de la 50 m la 1500 m pentru complexele mari de porci, cu mai mult de 10000 capete. Distanţele minime de protecţie sanitară sunt stabilite între teritoriile protejate şi perimetrul fermei. Distanţele minime de protecţie sanitară pot fi modificate doar pe baza studiilor de impact asupra sănătăţii publice elaborate de persoane fizice şi juridice specializate, certificate conform metodologiei de efectuare a studiilor de impact asupra sănătăţii, aprobată de către ministrul sănătăţii. Concluziile studiului de impact asupra sănătăţii vor fi introduse în RIM. De asemenea trebuie avut în vedere că Decizia 2017/302 prevede că în etapa de planificare a instalaţiei/fermei, distanţele adecvate între instalaţie/fermă şi receptorii sensibili sunt asigurate prin aplicarea distanţelor minime standard sau prin realizarea unei modelări a dispersiei pentru a prevedea/a simula concentraţia de mirosuri în zonele înconjurătoare. O categorie aparte de proiecte de ferme o reprezintă modernizarea vechilor ferme zootehnice, a căror zonă de protecţie sanitară este protejată prin Legea nr. 204/2008 privind protejarea exploataţilor agricole. în aceste cazuri, dacă în perimetrul de protecţie sanitară s-au dezvoltat locuinţe anterior iniţierii proiectului de modernizare, legea permite iniţierea de "proceduri judiciare în vederea demolării acelor construcţii neautorizate sau a celor autorizate fără respectarea prevederilor legale în vigoare; cu scopul exclusiv de a preveni şi limita disconfortul şi riscurile sanitare". ● Amplasamentul fermelor care intră sub incidenţa Legii nr. 278/2013 emisiilor industriale, trebuie să fie în acord cu cerinţele din Documentul de Referinţă privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor a fost revizuit în 2017. Pentru activitatea de creştere a păsărilor şi porcilor au fost emise Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor, fiind aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017. Conform acestora, a doua tehnică BAT este: () Amplasarea corespunzătoare a instalaţiei/fermei şi o bună amenajare spaţială a activităţilor pentru: ■ a reduce transporturile de animale şi de materiale (inclusiv a dejecţiilor animaliere); ■ a asigura distanţe adecvate faţă de receptorii sensibili care au nevoie de protecţie; ■ a lua în considerare condiţiile climatice existente (de exemplu vântul şi precipitaţiile); ■ a lua în considerare capacitatea potenţială de dezvoltare ulterioară a fermei; ■ a preveni contaminarea apelor; Criterii tehnice: ● Stabilitatea generală a terenului; disponibilitatea surselor de apă pentru adăpat; disponibilitatea surselor de hrană (FNC-urilor); accesibilitate; percepţie publică; disponibilitatea soluţiilor pentru valorificarea dejecţiilor etc. Criteriile de excludere care trebuie să fie luate în considerare în procesul de selectare a amplasamentului includ, dar nu se limitează la: ● zone de protecţie sanitară pentru captarea apei potabile, existente sau planificate (deja înregistrate oficial); ● aeroporturi existente sau planificate (deja înregistrate oficial); ● zone inundabile sau supuse viiturilor; ● zone carstice cu soluri care permit penetrarea rapidă a apei sau a levigatului către structurile acvifere din apropiere; ● zone cu soluri instabile cum ar fi smârcurile, mlaştinile, zonele biltoase; ● zone cu soluri instabile sau slabe: sol organic, argilă moale sau combinaţii de argilă şi nisip, soluri care îşi pierd stabilitatea/portanţa la compactare sau udare, argile care se contractă şi se dilată, nisipuri instabile (afectate de subsidenţă) supuse influenţelor hidraulice; ● zone cu o morfologie extremă (pante abrupte, suprafeţe cu risc mare de alunecări de teren/avalanşe etc.). În plus faţă de elementele de mai sus, se au în vedere următoarele: ● distanţa faţă de graniţe pentru proiectele care cad sub incidenţa Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, ratificată prin Legea nr. 22/2001 cu modificările ulterioare; ● localizarea amplasamentului în raport cu patrimoniul cultural potrivit Listei monumentelor istorice, actualizată, aprobată prin Ordinul ministrului şi cultului nr. 2314/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi Repertoriului arheologic naţional prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; ● hărţi, fotografii ale amplasamentului care pot oferi informaţii privind caracteristicile fizice ale mediului, atât naturale, cât şi artificiale şi alte informaţii privind: ● folosinţele actuale şi planificate ale terenului atât pe amplasament, cât şi pe zone adiacente acestuia; ● politici de zonare şi de folosire a terenului; ● arealele sensibile, inclusiv arii protejate/situri Natura 2000; ● coordonatele geografice ale amplasamentului proiectului, care vor fi prezentate sub formă de vector în format digital cu referinţă geografică, în sistem de proiecţie naţională Stereo 1970; ● detalii privind orice variantă de amplasament care a fost luată în considerare. 4.1.2. Caracteristicile fizice ale întregului proiect Gradul de detaliere a informaţiilor în acest capitol variază în funcţie de complexitatea proiectului, de amploarea acestuia şi de caracteristicile de mediu ale amplasamentului. Pentru evaluarea de impact nu sunt relevante decât acele detalii de ordin tehnic care influenţează emisiile în mediu şi performanţele de mediu ale proiectului. Informaţiile sunt prezentate pe toate fazele proiectului: construire, operare şi dezafectare. Faza de construire La faza de construire se descriu toate lucrările necesare pentru realizarea proiectului, astfel: 1. Grafic de execuţie a lucrărilor pe etape: amenajare teren/săpături; fundaţii; reţele; construcţii; instalaţii; finisaje; teste. 2. Descrierea lucrărilor de construire necesare: a. Amenajare teren/săpături: suprafeţe de sol decopertate, volume de sol manipulate, adâncimea de fundare, puţuri, lagune etc. Prezentarea destinaţiei pământului excavat: se utilizează intern pentru amenajarea terenului sau este evacuat pe amplasament, caz în care se descrie destinaţia acestuia. Dacă este necesar, se descriu lucrările pentru curăţarea terenului de structuri naturale/artificiale existente şi care nu sunt incluse în design-ul proiectului; b. Fundaţii, reţele, construcţii, instalaţii: se descrie cu puţine detalii modul de realizare a acestora, pentru a oferi o imagine de ansamblu a amplorii proiectului; 3. în cazul modernizării exploataţiilor agricole existente, se prezintă următoarele elemente: a. Descrierea structurilor existente şi a materialelor din care sunt realizate - de exemplu hale de creştere din cărămidă cu structură de beton, acoperiş din plăci de azbociment pe structură metalică; pardoseala din beton şi reţele din tuburi de azbociment. b. Se prezintă foarte clar ce anume rămâne în noua fermă şi ce urmează a fi demolat sau modificat; c. Se face o estimare a cantităţii de deşeuri care rezultă în urma demolării acestor structuri, pe categorii: deşeuri cu conţinut de azbest, deşeuri din construcţii/demolări; deşeuri metalice sau de altă natură. Se prezintă un plan de gestiune a acestor deşeuri. Trebuie acordată atenţie sporită structurilor din azbociment care, conform legii, devin deşeuri în momentul în care îşi încheie ciclul de viaţă. d. Se face o prezentare a reţelelor existente şi a conţinutului acestora; e. Se prezintă un plan de lucru pentru lucrările de demolare şi se descriu lucrările efective de demolare, la fel ca în cazul lucrărilor de execuţie; 4. Descrierea necesarului de utilaje/echipamente şi personal pentru realizarea construcţiei: număr camioane, buldozere, macarale etc. şi numărul de persoane care vor fi la un moment dat pe şantier; 5. Descrierea organizării de şantier: localizare, destinaţie, modul de asigurare a utilităţilor pe perioada lucrărilor, modul de gestiune a deşeurilor etc. Sunt descrise depozitele intermediare de materii prime şi materiale, locaţii pentru stocare temporară a săpăturilor etc. 6. Necesarul de materii prime şi materiale: se prezintă cu puţine amănunte, doar dacă implică anumite resurse naturale greu accesibile, cum ar fi. În rest, pentru astfel de proiecte nu sunt necesare materii prime sau materiale cu restricţii de mediu. 7. Bilanţ al suprafeţelor necesare pentru execuţia lucrărilor. 8. Rute de transport pentru materiale şi deşeuri. Un proiect de asemenea anvergură presupune un volum mare de materiale de construire care trebuie aduse pe şantier. Transportul acestora poate genera stres asupra zonelor locuite sau ariilor protejate, în funcţie de traseul ales. În general, descrierea lucrărilor de execuţie trebuie să se axeze pe scoaterea în evidenţă a amplorii lucrărilor, a emisiilor şi deşeurilor rezultate precum şi a materialelor şi a suprafeţelor de teren necesare. În plus, Directiva prevede şi furnizarea unei estimări a reziduurilor şi a emisiilor în timpul fazei de construcţie, spre deosebire de vechea legislaţie prin care se solicitau date privind emisiile doar pentru faza de exploatare. Astfel, RIM trebuie să includă cel puţin: ● Estimarea emisiilor în atmosferă din lucrările de construcţie. Sunt relevante emisiile de pulberi de la manipularea materialelor şi a solului. Se pot folosi factori de emisie pentru estimarea acestora. ● Estimarea emisiilor în apă, în principal potenţialul de contaminare a apelor pluviale şi de antrenare de către acestea a substanţelor sau materialelor cu caracter periculos; ● Estimarea cantităţii de deşeuri în faza de execuţie, pe categorii. Se prezintă şi planul de gestiune a acestora, cu evidenţierea modului de valorificare/eliminare pe fiecare tip de deşeu. Faza de operare: În această secţiune se prezintă caracteristicile fizice ale proiectului în faza de operare: o descriere a construcţiilor şi un bilanţ al suprafeţelor. Sistemul constructiv al halelor de producţie trebuie să includă: ● Bilanţ suprafeţe (construit la sol, desfăşurat, util) pentru fiecare hală/construcţie în parte; ● Descrierea arhitecturală a halelor de producţie: materiale de construcţie pentru pereţi, acoperiş, fundaţie, pardoseală; finisaje interioare, exterioare etc. ● Planul de amplasament al halelor de producţie cu evidenţierea fluxurilor de materiale şi energie; Faza de demolare Descrierea lucrărilor de demolare necesare: ● planul de execuţie a lucrărilor de demolare, de refacere şi folosire ulterioară a terenului; ● descrierea lucrărilor de refacere a amplasamentului; ● căi noi de acces sau schimbări ale celor existente, după caz; ● metode folosite în demolare; ● detalii privind alternativele care au fost luate în considerare; ● alte activităţi care pot apărea ca urmare a demolării (de exemplu, eliminarea deşeurilor). 4.1.3. Principalele caracteristici ale etapei de funcţionare a proiectului În acest capitol se prezintă în special, orice proces de producţie-de exemplu, necesarul de energie şi energia utilizată, natura şi cantitatea materialelor şi resursele naturale utilizate, inclusiv apa, terenurile, solul şi biodiversitatea; 4.1.3.1. Sistemul de creştere Pentru ferme de animale, la faza de operare este obligatoriu să se furnizeze informaţiile de mai jos: 1. Sistemul de creştere propus, de exemplu: a. Pentru păsări: sistem extensiv/intensiv de creştere a puilor de carne (broiler); creşterea găinilor ouătoare la sol pe aşternut permanent, la sol cu acces liber în padoc, baterii deschise, sistem ecologic, baterii îmbunătăţite etc.; b. Pentru porci: diferenţiat pe categorie de animal (scroafe înţărcate şi gestante, scroafe lactante cu purcei, purcei înţărcaţi, grăsuni (purcei la îngrăşat), vieri etc. Se prezintă tipul de adăpost, tipul de pardoseală, modul de asigurare a hranei şi apei şi modul de asigurare a microclimatului; modul de evacuare a dejecţiilor; 2. Descrierea modului de respectarea standardelor de locuire pentru animale (mp/cap animal asigurat); calculul capacităţilor de cazare ale halelor (număr locuri maxim la un moment dat în regim teoretic şi practic); 3. Asigurarea microclimatului în halele de producţie: a. Descrierea sistemului de climatizare pe fiecare hală; calculul consumului specific de energie pe cap de animal pentru climatizare; b. Se descriu sistemele de încălzire, sistemul de ventilaţie, sistemul de răcire. c. Se calculează debitul de aer evacuat din hale şi debitul de aer admis în hale; d. se descriu sistemele de automatizare a climatizării şi măsurile în caz de urgenţă; 4. Descrierea sistemului de furajare şi adăpare; 5. Descrierea sistemului de iluminat; 6. Descrierea sistemului de automatizare; 7. Descrierea măsurilor de intervenţie în caz de situaţie limită; 8. Descrierea sistemului de carantină şi a facilităţilor sanitar-veterinare; 9. Descrierea sistemului de gestiune a dejecţiilor: a. Pentru păsări: modul de preluare a dejecţiilor din hale; încărcarea, transportul şi stocarea temporară a acestora b. Pentru porci: modul de colectare a dejecţiilor (sistem semilichid, semisolid, cu grătare); descrierea sistemului de stocare a dejecţiilor (separatoare solid lichid, lagune de stocare etc.) 10. Descrierea sistemului de gestiune a deşeurilor: a. Mortalităţi (stocare în cabine frigorifice, incinerare pe amplasament etc.) b. Deşeuri de origine animală (placente, pene, material biologic etc.) c. Deşeuri periculoase din surse veterinare d. Etc. 11. Descrierea fluxului tehnologic adoptat: a. Asigurarea vidului sanitar pentru halele de producţie; b. Recepţia animalelor şi popularea halelor; c. Furajarea şi adăparea animalelor; d. Asigurarea microclimatului în halele de producţie; e. Controlul mortalităţilor; f. Golirea halelor şi livrarea produsului finit; 4.1.3.2. Asigurarea materiilor prime, utilităţilor şi consumuri specifice Se face o descriere a modului de alimentare cu utilităţi, printre care: 1. Alimentare cu apă: din subteran cu puţ forat sau din reţea centralizată de apă sau din sursă de suprafaţă; debite; 2. Canalizarea apelor uzate: în bazine vidanjabile sau în reţea de canalizare centralizată; debite 3. Alimentarea cu energie electrică; asigurarea permanenţei în alimentarea cu energie electrică (generator); putere instalată 4. Asigurarea agentului termic pentru halele de producţie: centrală termică pe gaz, pe biomasă sau pe alt tip de combustibil, suflătoare de aer cald sau electroconvectoare etc. În cazul centralelor termice, se descriu caracteristicile acestora, cum ar fi: capacitate, combustibil, date de emisie (înălţime, diametru coş, debit evacuare, temperatură evacuare); grafic de funcţionare; putere necesară etc. 5. Asigurarea combustibililor: gospodărie de motorină; GPL; Se descrie necesarul de materii prime, materiale, precum şi consumurile specifice ale acestora asigurate prin proiect, în comparaţie cu consumurile specifice asigurate conform BAT - documentul de referinţă. În cazul în care se constată că consumurile specifice sunt mai mari decât cele recomandate în BAT, atunci se identifică măsuri şi tehnici care ar putea fi implementate în proiect şi care ar aduce consumul specific în limitele BAT. 4.1.3.3. Descrierea tehnicilor adoptate prin proiect în vederea îmbunătăţirii performanţelor de mediu Sunt descrise tehnicile adoptate prin proiect, în comparaţie cu cele mai bune tehnici disponibile. Variantele de tehnici posibile sunt prezentate mai jos. Descrierea acestor tehnici se face în Concluziile BAT. 1. Tehnici de reducere a emisiilor provenite din apele uzate a) Reducerea la minimum a consumului de apă prin utilizarea unor tehnici cum ar fi curăţarea prealabilă (de exemplu curăţarea mecanică uscată) şi curăţarea la presiune ridicată; b) Separarea apei de ploaie de fluxurile de ape uzate care trebuie tratate; c) Epurarea apelor uzate prin sedimentare şi/sau tratare biologică. Pentru apele uzate cu o încărcare scăzută de poluanţi, epurarea poate fi realizată prin intermediul şesurilor mlăştinoase, a iazurilor, a mlaştinilor construite, a bazinelor de depozitare a apelor uzate etc; d) Împrăştierea pe sol a apelor uzate, de exemplu prin utilizarea unui sistem de irigaţii, cum ar fi aspersoare, sisteme de stropitoare mobile, rezervoare, injector cu bară de împrăştiere. Fluxurile de ape uzate pot fi stocate, de exemplu în rezervoare sau lagune, înainte de a fi împrăştiate pe teren. Fracţiunea solidă rezultată poate fi împrăştiată, de asemenea, pe sol. 2. Tehnici de utilizare eficientă a energiei a) Optimizarea sistemelor de încălzire/răcire şi de ventilaţie şi gestionarea acestora, în special în cazul în care se utilizează sisteme de purificare a aerului; b) Izolarea pereţilor, a podelelor şi/sau a plafoanelor adăposturilor; c) Utilizarea iluminatului eficient din punct de vedere energetic; d) Utilizarea unor sisteme care asigură transferul de căldură. Poate fi utilizat unul dintre următoarele sisteme: aer-apă, aer-aer; aer-sol; e) Utilizarea pompelor de căldură pentru recuperarea căldurii; f) Recuperarea căldurii prin intermediul podelei cu aşternut prevăzute cu sistem de încălzire şi răcire (sistem "combideck"); g) Utilizarea unei ventilaţii naturale. 3. Tehnici de reducere a emisiilor de pulberi a) Ceaţă de apă; b) Ionizare; c) Pulverizare cu ulei. 4. Tehnici de reducere a emisiilor de mirosuri a) Asigurarea unor distanţe adecvate între instalaţie/fermă şi receptorii sensibili. b) Acoperirea dejecţiilor lichide sau solide în timpul depozitării. c) Reducerea la minimum a amestecării dejecţiilor lichide. d) Fermentarea aerobă (aerare) a dejecţiilor lichide. e) Compostarea dejecţiilor solide. f) Fermentarea anaerobă. g) Împrăştierea în fâşii, injector cu brazdă de suprafaţă sau de adâncime pentru împrăştierea pe sol teren a dejecţiilor lichide. h) încorporarea dejecţiilor animaliere cât mai repede posibil. 5. Tehnici de reducere a emisiilor provenite din depozitarea dejecţiilor solide a) Depozitarea dejecţiilor solide uscate într-un hambar. b) Utilizarea unui siloz din beton pentru depozitare. c) Depozitarea dejecţiilor solide pe o podea impermeabilă echipată cu un sistem de scurgere şi un rezervor de captare a scurgerilor. d) Alegerea unei instalaţii de depozitare cu o capacitate suficientă pentru a păstra dejecţiile animaliere pe durata perioadelor în care nu este posibilă împrăştierea acestora pe sol. e) Depozitarea dejecţiilor solide în grămezi amplasate pe câmp, departe de cursurile de ape de suprafaţă şi/sau subterane în care s-ar putea scurge fracţiunea lichidă. f) Reducerea raportului dintre suprafaţa emiţătoare şi volumul grămezii de dejecţii animaliere. g) Acoperirea grămezilor de dejecţii solide. 6. Tehnici de reducere a emisiilor provenite din depozitarea dejecţiilor lichide Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din depozitele de dejecţii lichide şi depozitele subterane a) Reducerea raportului dintre suprafaţa emiţătoare şi volumul depozitului de dejecţii lichide. b) Reducerea vitezei vântului şi a ratei de schimb a aerului pe suprafaţa dejecţiilor lichide prin operarea depozitului la un nivel mai scăzut de umplere. c) Reducerea la minimum a amestecării dejecţiilor lichide. d) Acoperitoare rigidă. e) Acoperitori flexibile. f) Acoperiri plutitoare: Crustă naturală; Paie; Pelete din plastic; Materiale vrac uşoare.; Acoperitori flexibile plutitoare; Plăci geometrice din plastic; Acoperitori gonflabile; Folii de plastic flexibile Tehnici de reducere a emisiilor în sol şi în apă provenite din depozitele de dejecţii lichide a) Utilizarea de depozite care pot rezista influenţelor mecanice, chimice şi termice. b) Alegerea unei instalaţii de depozitare cu o capacitate suficientă pentru a păstra dejecţiile animaliere pe durata perioadelor în care nu este posibilă împrăştierea pe sol a acestora. 7. Tehnici de prelucrare a dejecţiilor animaliere în cadrul fermei a) Separarea mecanică a dejecţiilor lichide. b) Fermentare anaerobă a dejecţiilor animaliere într-o instalaţie de biogaz. c) Utilizarea unui tunel extern pentru uscarea dejecţiilor animaliere. d) Fermentare aeroba (aerare) a dejecţiilor lichide. e) Nitrificarea - denitrificarea dejecţiilor lichide. f) Compostarea dejecţiilor animaliere solide. 8. Tehnici de împrăştiere pe sol a dejecţiilor animaliere Tehnici de împrăştiere pe sol a dejecţiilor lichide a) Diluarea dejecţiilor lichide b) Instalaţie de irigare cu apă cu presiune scăzută c) Împrăştierea în fâşii (rampă orizontală cu furtunuri) d) Împrăştierea în fâşii (rampă orizontală cu duze de stropire la înălţime mică) e) Injector cu brazdă de suprafaţă (deschisă) f) Injector cu brazdă de adâncime (închisă) g) Acidifierea dejecţiilor lichide 9. Tehnici de monitorizare Tehnici de monitorizare a excreţiei de azot şi fosfor a) Calculare prin utilizarea unui bilanţ masic al azotului şi fosforului bazat pe raţia alimentară, conţinutul de proteine brute al regimului alimentar, cantitatea totală de fosfor şi performanţa animalelor. b) Estimare - prin utilizarea analizei dejecţiilor animaliere pentru stabilirea conţinutului de azot total şi de fosfor total. Tehnici de monitorizare a amoniacului şi a pulberilor a) Estimare - prin utilizarea bilanţului masic bazat pe excreţie şi pe nitrogenul (sau azotul amoniacal) total prezent în fiecare etapă de gestionare a dejecţiilor animaliere. b) Calculare prin măsurarea concentraţiei de amoniac şi a ratei de ventilaţie prin utilizarea metodelor standard ISO, naţionale sau internaţionale ori a altor metode care asigură date de o calitate ştiinţifică echivalentă. c) Estimarea prin utilizarea factorilor de emisie. Tehnici de monitorizare a sistemelor de purificare a aerului a) Verificarea performanţei sistemului de purificare a aerului prin măsurarea amoniacului, a mirosurilor şi/sau a pulberilor în condiţiile practice din fermă, conform protocolului de măsurare prevăzut şi prin utilizarea metodelor de standard EN sau a altor metode (ISO, naţionale ori internaţionale) care asigură date de o calitate ştiinţifică echivalentă. b) Controlul funcţionării eficace a sistemului de purificare a aerului (de exemplu prin înregistrarea în mod continuu a parametrilor de funcţionare sau prin utilizarea unor sisteme de alarmă). 10. Managementul nutriţional Tehnici de reducere a emisiilor de azot excretat a) Reducerea conţinutului de proteine brute prin utilizarea unui regim alimentar echilibrat în azot bazat pe necesităţile de energie şi aminoacizi digestibili. b) Hrănirea în mai multe etape cu asigurarea unui regim alimentar adaptat cerinţelor specifice perioadei de producţie. c) Adăugarea unei cantităţi controlate de aminoacizi esenţiali la un regim alimentar cu un nivel scăzut de proteine brute. d) Utilizarea de aditivi furajeri autorizaţi care reduc azotul total excretat. Tehnici de reducere a fosforului excretat a) Hrănirea în mai multe etape cu asigurarea unui regim alimentar adaptat cerinţelor specifice perioadei de producţie. b) Utilizarea de aditivi furajeri autorizaţi care reduc fosforul total excretat (de exemplu fitază). 11. Tehnici de tratare a emisiilor în aer provenite din adăposturile pentru animale a) Biofiltru b) Epurator biologic (sau filtru "biotrickling") c) Filtru uscat d) Sistem de purificare a aerului în două sau trei etape e) Epurator de apă f) Captator de apă g) Epurator umed cu acid 12. Tehnici pentru adăposturile de porci Descrierea tipurilor de podele şi a tehnicilor de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru porci a) Podea prevăzută integral cu grătare; b) Podea prevăzută parţial cu grătare; c) Podea cu suprafaţă solidă din beton. Tipurile de podele enumerate mai sus sunt utilizate în sistemele de adăpost descrise, după caz: a) fosă adâncă (în cazul unei podele prevăzute integral sau parţial cu grătare), numai în cazul în care este utilizată în combinaţie cu o măsură de reducere suplimentară, de exemplu: o combinaţie de tehnici de management nutriţional; sistem de purificare a aerului; reducerea pH-ului dejecţiilor lichide; răcirea dejecţiilor lichide b) Un sistem de aspirare pentru evacuarea frecventă a dejecţiilor lichide (în cazul unei podele prevăzute integral sau parţial cu grătare). c) Pereţi înclinaţi în canalul pentru dejecţiile animaliere (în cazul unei podele prevăzute integral sau parţial cu grătare). d) racletă pentru evacuarea frecventă a dejecţiilor lichide (în cazul unei podele prevăzute integral sau parţial cu grătare). e) Podea convexă şi canale separate pentru apă şi dejecţii animaliere (în cazul boxelor cu podele prevăzute parţial cu grătare). f) Benzi pentru dejecţii animaliere în formă de "V" (în cazul unei podele prevăzute parţial cu grătare). g) Fosă pentru dejecţii animaliere de dimensiuni reduse (în cazul unei podele prevăzute integral sau parţial cu grătare). h) Evacuarea frecventă a dejecţiilor lichide prin spălare sub presiune (în cazul unei podele prevăzute integral sau parţial cu grătare). i) Cuşti/padocuri (în cazul unei podele prevăzute parţial cu grătare). j) Sistem de aşternut complet (în cazul unei podele cu suprafaţă solidă din beton). k) Alee acoperită cu aşternut situată în exterior (în cazul unei podele cu suprafaţă solidă de beton). l) Boxe de hrănire/odihnă pe podea solidă (în cazul boxelor cu aşternut). m) Colectarea dejecţiilor animaliere în apă. n) combinaţie de canale pentru apă şi pentru dejecţii animaliere (în cazul unei podele prevăzute integral cu grătare). o) Bazin pentru dejecţii animaliere (în cazul unei podele prevăzute integral sau parţial cu grătare). p) Sistem de aşternut cu paie (în cazul unei podele solide de beton). q) Boxe cu aşternut cu generare combinată de dejecţii animaliere (dejecţii solide şi lichide). r) Utilizarea unor bile plutitoare în canalul pentru dejecţii animaliere. Tehnici de răcire a dejecţiilor lichide a) Ţevi de răcire a dejecţiilor lichide Tehnici de reducere a pH-ului dejecţiilor lichide a) Acidifierea dejecţiilor lichide 13. Tehnici pentru adăposturile păsărilor de curte Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru găini ouătoare, pui de carne sau puicuţe a) Sistem de cuşti neîmbunătăţite. b) Sistem de cuşti îmbunătăţite. c) Aşternut adânc cu fosă pentru dejecţii animaliere. d) Voliere. e) Evacuarea dejecţiilor animaliere cu ajutorul benzilor (în cazul sistemelor de cuşti îmbunătăţite sau neîmbunătăţite), cu cel puţin: o evacuare pe săptămână cu uscare cu aer; sau două evacuări pe săptămână fără uscare cu aer. f) Bandă sau racletă pentru dejecţii animaliere (în cazul unui aşternut adânc cu fosă pentru dejecţii animaliere). g) Instalaţie de ventilaţie forţată şi evacuare cu frecvenţă redusă a dejecţiilor animaliere (în cazul unui aşternut adânc cu fosă pentru dejecţii animaliere) numai în cazul în care se utilizează în combinaţie cu o măsură de reducere suplimentară, de exemplu: obţinerea unui conţinut ridicat de materie uscată a dejecţiilor; un sistem de purificare a aerului. h) Uscare forţată cu aer a dejecţiilor animaliere prin intermediul tuburilor (în cazul unui aşternut adânc cu fosă pentru dejecţii animaliere). i) Uscarea forţată cu aer a dejecţiilor animaliere prin intermediul podelei prevăzute cu perforaţii (în cazul unui aşternut adânc cu fosă pentru dejecţii animaliere). j) Benzi pentru dejecţii animaliere (în cazul volierelor). k) Uscare forţată a aşternutului prin utilizarea aerului din interior (în cazul unei podele cu suprafaţă solidă cu aşternut adânc). Tehnici de reducere a emisiiior de amoniac provenite din adăposturile pentru puii de carne a) Ventilaţie naturală sau forţată cu sistem de adăpare anti-scurgere (în cazul unei podele cu suprafaţă solidă cu aşternut adânc). b) Sistem de uscare forţată a aşternutului prin utilizarea aerului din interior (în cazul unei podele cu suprafaţă solidă cu aşternut adânc). c) Aşternut pe banda pentru dejecţiile animaliere şi uscarea forţată în aer (în cazul sistemelor cu podele pe niveluri). d) Podea cu aşternut prevăzută cu sisteme de încălzire şi răcire (în cazul sistemelor "combideck"). Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru raţe a) Adăugare frecventă a aşternutului (în cazul unei podele cu suprafaţă solidă cu aşternut adânc sau cu aşternut adânc utilizat împreună cu o podea cu grătare). b) Evacuare frecventă a dejecţiilor animaliere (în cazul unei podelei prevăzute integral cu grătare). Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru curcani a) Ventilaţie naturală sau forţată cu un sistem de adăpare anti-scurgere (în cazul unei podele cu suprafaţă solidă cu aşternut adânc). 4.1.4. Produse, subproduse, deşeuri şi emisii generate de proiect Deşeuri şi emisii rezultate în etapa de construcţie Se vor identifica şi descrie deşeurile şi emisiile efective (de exemplu, volume, cantităţi, concentraţii) care se estimează să fie generate ca urmare a realizării proiectului, având în vedere lucrările propuse, operaţiile specifice, echipamentele utilizate, materialele necesare, condiţiile meteorologice şi de climă, metodele de construcţie. Elaboratorul RIM trebuie să identifice cât mai clar sursele şi tipurile de deşeuri şi emisii, evitându-se pe cât posibil prezentarea în termeni generali a deşeurilor şi emisiilor potenţiale. În cursul construcţiei se pot genera diferite tipuri de deşeuri, cum ar fi: ● materiale rezultate din excavare/dragare care nu sunt reutilizate ca material de umplutură, strat de humus, soluri sau materiale contaminate, ● deşeuri menajere, ● deşeuri periculoase, ● deşeuri rezultate din construcţii sau demolări etc. Aceste deşeuri trebuie încadrate conform codurilor Listei Europene a Deşeurilor şi estimate cantitativ, cu menţionarea destinaţiei lor (de exemplu, tratare sau valorificare pe bază de contract, stocare în vederea utilizării ca material de acoperire etc.). În timpul construcţiei se pot genera şi alte emisii, cum ar fi: ● Ape pluviale potenţial impurificate cu diverse substanţe sau care antrenează pulberi sau materiale cu caracter periculos; ● Ape uzate de la spălarea roţilor utilajelor sau de la vestiare; ● Emisii de pulberi din trafic, săpături sau manipularea materialelor prăfoase; ● Emisii de gaze de eşapament de la utilajele care acţionează pe amplasament; ● Emisii de zgomot, lumină, vibraţii în timpul lucrărilor de săpătură sau construcţie. Toate aceste posibile emisii în mediu vor fi caracterizate cu un grad de detaliu corespunzător amplorii proiectului şi a senzitivităţii potenţialilor receptori. De exemplu este important de detaliat emisia de zgomot din şantier atunci când amplasamentul se învecinează în mod relevant cu o zonă locuită. Deşeuri şi emisii în perioada de operare Producerea de deşeuri Se prezintă tipurile şi cantităţile estimate de deşeuri în perioada de funcţionare. În general, acestea sunt: ● Dejecţii animaliere (materii fecale, urină, inclusiv resturi de paie), colectate separat şi tratate în afara sau pe amplasament - cod 02.01.06 conform Hotărârii nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase. Se detaliază modul de colectare al dejecţiilor, caracterizarea fizico-chimică a acestora, cantităţile generate şi producţia specifică de dejecţii; modul de tratare pe amplasament, dacă e cazul (de exemplu separarea dejecţiilor porcine în fracţie lichidă şi fracţie solidă); stocarea temporară a acestora pe platforme sau în lagune special amenajate; modul de gestionare propus prin proiect: utilizarea ca îngrăşământ pe terenurile agricole, depozitare finală, valorificare prin digestie anaerobă sau compostare etc. Pentru fiecare din metodele propuse se face o descriere a modului de valorificare cu evidenţierea tuturor etapelor, până la obţinerea dovezii finale de eliminare/valorificare. ● Deşeuri de ţesuturi animale (mortalităţi), cod: 02.01.02. Se prezintă rata de mortalitate şi se estimează cantităţile de mortalităţi; se prezintă modul de colectare, transport intermediar în fermă şi stocare intermediară în cabine frigorifice; se prezintă modul de valorificare/eliminare a acestora (prin predare către un operator autorizat în vederea incinerării, incinerare în instalaţie proprie pe amplasament, valorificare prin făinuri proteice sau extracţie de grăsimi etc.) ● Nămoluri de la spălarea şi curăţarea reţelelor de transport dejecţii sau ape de spălare: 02.01.01 - se combină în ciclul dejecţiilor sau sunt gestionate separat. În afară de deşeurile importante de mai sus, se prezintă şi celelalte categorii de deşeuri care pot fi generate în fermă, în funcţie de specificul fermei: ● Cenuşă de incinerator - dacă se utilizează un incinerator pentru eliminarea deşeurilor de origine animală din fermă; cenuşa care provine doar din materie organică de origine animală poate fi amestecată cu dejecţiile. ● deşeuri de ambalaje de la materii prime, materiale utilizate în fermă; ● Deşeuri de ambalaje provenite de la substanţe periculoase; ● Deşeuri rezultate din activitatea de asistenţă veterinară: () Obiecte ascuţite (18.01.01); () deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infecţiilor (18,02.02*) - ambalaje de la antibiotice, seruri; () deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infecţiilor: cod 18 02 03 (ambalaje); medicamente: cod 18 02 08. Principalele emisii rezultate din acest tip de proiecte sunt: ● Emisii în aer. Se emit dirijat şi difuz gaze metabolice (CH(4), N(2)O, NH(3)) prin gurile deexhaustare, ferestre, uşi şi gaze de ardere în centralele termice pentru producerea de agent termic. Se pot utiliza combustibili gazoşi, lichizi, solizi, biomasă, în funcţie de disponibilitate şi fezabilitate. Se mai emit difuz gaze metabolice şi gaze de fermentaţie anaerobă şi aerobă din laguna de dejecţii sau din platformele de dejecţii. Emisiile sunt estimate conform factorilor de emisie pentru tipul de activitate respectiv. ● Miros. Activitatea de creştere a animalelor de fermă generează miros de o intensitate variabilă în funcţie de mai mulţi factori (tipul de alimentaţie, tipul de creştere, ventilaţia etc.). Tehnicile BAT adoptate prin proiect pentru reducerea mirosurilor, cum ar fi: controlul proteinelor în hrană, creştere pe grătare cu evacuare continuă a dejecţiilor, sistem performant de ventilaţie care asigură evacuarea conformă a gazelor de fermentaţie din hală. ● Microorganisme patogene. În general, activitatea de creştere a animalelor de fermă este strict monitorizată de medici veterinari şi de organismele în drept în vederea prevenirii îmbolnăvirilor la animale. Se administrează vaccinuri, antibiotice, după caz şi respectând legislaţia în domeniu. În cazuri puţin probabile de îmbolnăviri majore, sunt disponibile proceduri de lucru pentru a preîntâmpina orice risc de transmitere a bolilor la om sau la alte animale. Maturarea dejecţiilor în lagună sau pe platformă pentru cel puţin 4 luni asigură distrugerea eventualilor agenţi patogeni conţinuţi în acestea. ● Emisii în apă, sol, subsol şi ape subterane - se pot produce emisii din cauza fisurilor în reţelele de apă uzată sau de dejecţii. Se prezintă locaţiile propuse pentru forajele de monitorizare a apelor subterane (de obicei în amonte şi aval de laguna sau platforma de dejecţii). Se prezintă tehnicile adoptate pentru prevenirea scurgerilor şi a fisurilor, de exemplu în membrana lagunei sau în corpul platformei de depozitare. 4.2. DESCRIEREA ALTERNATIVELOR REZONABILE RIM trebuie să conţină o descriere şi o evaluare a alternativelor rezonabile la proiectul propus. Aceste alternative trebuie să conducă la atingerea obiectivelor proiectului. Conform Anexei 4 la Lege, descrierea alternativelor rezonabile cuprinde, de exemplu: ● Alternativele de concepţie, tehnologie, amplasare, dimensiune şi anvergură a proiectului, analizate de către titularul proiectului, relevante pentru proiectul propus, ● Caracteristicile specifice ale proiectului şi indicarea principalelor motive care stau la baza alegerii uneia dintre alternative; ● Compararea efectelor alternativelor asupra mediului. În cazul proiectelor pentru instalaţii de creştere intensivă a animalelor de fermă, sunt relevante următoarele categorii de alternative: ● Alternative de amplasament pentru fermă sau funcţiunile conexe (lagune sau platforme dejecţii, FNC-uri, incineratoare pentru mortalităţi etc) ● Alternative tehnologice care includ tehnici diferite de realizare a obiectivelor proiectului, astfel încât performanţa de mediu a proiectului să fie suficientă; de exemplu adoptarea unui sistem de creştere intensiv/extensiv creşterea găinilor ouătoare la soi pe aşternut permanent, la sol cu acces liber în padoc, baterii deschise, sistem ecologic, baterii îmbunătăţite etc.; ● Alternative de proiectare care includ variante de amplasare a funcţiunilor pe amplasamentul ales- de exemplu orientarea halelor de producţie, amplasarea gurilor de ventilaţie a halelor, amplasarea platformei de dejecţii sau a centralei termice etc.) ● Alternativa "0" - de nerealizare a proiectului sau alternativa "do -notbing" - prezintă evoluţia mediului în cazul în care proiectul nu se realizează. Eliminare prin incinerare şi coincinerare a subproduselor de origine animală şi a produselor derivate are loc conform Art. 6 din REGULAMENTUL (UE) NR. 142/2011 AL COMISIEI din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce priveşte anumite probe şi produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menţionată, astfel: 1) "[...] incinerarea şi coincinerare subproduselor de origine animală şi a produselor derivate are loc numai: a) în instalaţii de incinerare sau coincinerare cărora le-a fost acordată o autorizaţie în conformitate cu Directiva 2000/76/CE; sau b) în cazul instalaţiilor care nu sunt obligate să deţină o autorizaţie în conformitate cu Directiva 2000/76/CE, în instalaţii de incinerare sau coincinerare care au fost autorizate de autoritatea competentă să efectueze eliminări prin incinerare, sau eliminări sau recuperări de subproduse de origine animală sau produse derivate, dacă acestea reprezintă deşeuri, prin coincinerare, în conformitate cu articolul 24 alienatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009. 2) Autoritatea competentă autorizează instalaţii de incinerare şi instalaţii de coincinerare menţionate la punctul 1 litera (b), în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, numai dacă acestea îndeplinesc cerinţele stabilite în anexa III la regulamentul menţionat. Instalaţiile de incinerare sau coincinerare trebuie să fie proiectate, dotate, construite şi operate astfel încât gazul rezultat din aceste procese să se ridice în mod controlat şi omogen, chiar şi în cele mai defavorabile condiţii, la o temperatură de 850 °C timp de cel puţin două secunde sau la o temperatură de 1100 °C timp de 0,2 secunde, măsurată în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei în care are loc incinerarea sau coincinerarea. 4.2.1. Descrierea alternativelor de amplasament În cadrul procesului EIM asociat proiectelor de instalaţii de creştere intensivă a animalelor de fermă, este imperativ ca în procesul de analiză a alternativelor conform Directivei EIM să se efectueze o evaluare conform art. 6 al Directivei Habitate, 92/43/CEE. Directiva Habitate a fost transpusă în legislaţia Româneasca prin OUG 57/2007. Se recomandă examinarea unor locaţii alternative în stadiile iniţiale de planificare, ca o recunoaştere a faptului că evitarea impactului asupra mediului prin luarea în calcul din timp a alternativelor poate fi cea mai importantă şi eficace strategie de prevenire/reducere/compensare a efectelor negative. De obicei, locaţiile alternative pentru ferme sunt analizate în cadrul Evaluării Strategice de Mediu efectuate pentru Planurile de Urbanism (Planul Urbanistic Zonal şi Planul Urbanistic General); se vor face menţiuni referitoare la acest aspect. Descrierea alternativelor analizate în cadrul EIM este, de fapt, un sumar al procesului de selecţie a locaţiei în care va fi amplasată ferma. Aceasta ar trebui să includă o descriere a principalelor alternative luate în considerare, criteriile folosite pentru comparare şi alegere şi principalele motive care justifică locaţia aleasă. Fiecare dintre locaţiile alternative poate prezenta o serie de aspecte şi constrângeri care includ, dar nu se limitează la principalele criterii tehnice şi economice: ● datele topografice, hidrogeologice şi hidrologice ale amplasamentelor; ● accesul la locaţii şi existenţa utilităţilor; ● apropierea de alte obiective existente sau viitoare; ● existenţa unor ferme similare în regiune/judeţ; ● planuri de dezvoltare pentru locaţiile propuse; ● constrângeri legate de forma de proprietate asupra terenurilor. Prezentarea locaţiilor alternative este fundamental legată de descrierea proiectului tehnic general, dat fiind faptul că din cauza condiţiilor locale se pot impune anumite constrângeri tehnice. De exemplu, o anumită locaţie ar putea dispune de o barieră naturală din argilă, iar altul nu. Este necesar să se efectueze o evaluare a impactului potenţial al unor astfel de proiecte asupra siturilor Natura 2000 conform cerinţelor art. 6(3) şi (4) al Directivei Habitate într-o fază cât mai timpurie a proiectării, respectiv în faza de investigare şi evaluare a locaţiilor şi traseelor alternative. Orice evaluare efectuată conform cerinţelor Articolului 6 al Directivei Habitate poate furniza o serie de constrângeri care se adaugă celor aparţinând mediului fizic natural şi construit menţionate mai sus (bariere naturale, apropierea de zone locuite, topografia amplasamentului, etc.) şi, împreună cu constrângerile tehnice, economice şi sociale trebuie luate în considerare când se analizează şi se decide asupra soluţiei finale privind locaţiile şi traseele. Faptul că evaluarea alternativelor cerută de Directiva EIM trebuie să integreze respectarea cerinţelor art. 6(3) şi (4) ale Directivei Habitate este clar exprimată în Ghidul metodologic privind evaluarea planurilor şi programelor care afectează semnificativ siturile Natura 2000 (a se vedea Caseta 1). Pentru cazul în care se ajunge la etapa 3 de evaluare a soluţiilor alternative, Ghidul arată că "acestea pot implica locaţii alternative (trasee în cazul unor proiecte lineare)....". Este astfel evident că ar fi contraproductiv să se aleagă o locaţie sau traseu iar evaluarea efectelor acestuia asupra sitului (siturilor) Natura 2000 cu toate posibilele implicaţii să se facă abia ulterior. În descrierea locaţiilor alternative, se recomandă să fie prezentate în mod integrat toate constrângerile şi motivaţiile discutate mai sus. 4.2.2. Descrierea alternativelor tehnologice Pentru fiecare soluţie de proiectare poate exista un număr de opţiuni diferite în ce priveşte modul de desfăşurare al proceselor sau activităţilor proiectului sau tehnici diferite de realizare a obiectivelor proiectului, astfel încât performanţa de mediu a proiectului să fie suficientă. Acestea pot include, de exemplu: ● adoptarea unui sistem de creştere intensiv/extensiv creşterea găinilor ouătoare la sol pe aşternut permanent, la sol cu acces liber în padoc, baterii deschise, sistem ecologic, baterii îmbunătăţite etc.; ● utilizarea unui sistem de colectare a dejecţiilor la porci prin grătare şi colector central, pompă tocător şi lagună pentru partea lichidă/platformă pentru partea solidă; ● includerea în fluxul tehnologic a unui incinerator în care să se elimine mortalităţile din fermă; ● metode de construcţie, alegerea materialelor folosite la construirea halelor. Criteriile de mediu pot influenţa selectarea proceselor în scopul evitării efectelor adverse asupra mediului. Toate alternativele considerate pentru instalaţiile de prevenire şi control integrat al poluării (IPPC) trebuie să fie tehnici de tipul BAT prevăzute în Documentul de Referinţă privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor, revizuit în 2017 şi Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302. 4.2.3. Descrierea alternativelor de proiectare Alternativele de proiectare includ variante de amplasare a funcţiunilor pe amplasamentul ales- de exemplu orientarea halelor de producţie, amplasarea gurilor de ventilaţie a halelor, amplasarea platformei de dejecţii sau a centralei termice etc.). Se pot analiza mai multe alternative în contextul amplasamentului ales. Proiectul alternativ al fermei este în strânsă corelaţie cu următoarele aspecte: ● minimizarea efectelor asupra mediului, inclusiv zgomotul, mirosurile şi aspectul; ● costurile de investiţii şi de operare optime; ● flexibilitatea proiectului, care să permită viitoare extinderi sau retehnologizări; Pe lângă celelalte criterii (tehnice, economice, sociale etc.), este important ca şi criteriile de mediu să fie incluse încă din primele faze ale proiectului în evaluarea alternativelor de proiectare şi alegerea alternativei optime. 4.2.4. Evaluarea scenariului "do-nothing" sau alternativa 0 Scenariul "Do-nothing" sau "fără proiect" descrie ce s-ar întâmpla dacă proiectul nu va fi implementat deloc. În unele state membre, legislaţia naţională impune ca scenariul "do-nothing" să fie luat în considerare şi inclus în raportul EIM. Scenariul "do-nothing" se bazează puternic pe scenariul de bază. 4.2.5. Evaluarea alternativelor Directiva EIM prevede ca titularii de proiecte să furnizeze principalele motive pentru selectarea alternativei alese. Aceasta înseamnă că nu trebuie să furnizeze explicaţii complicate, care să consume resurse importante; totuşi, motivele ar trebui să fie transparente. Metoda de evaluare a alternativelor depinde de tipul alternativelor; singura cerinţă din Directiva EIM este o comparaţie a efectelor asupra mediului (anexa IV la Directiva EIM). Cu toate acestea, titularii trebuie să fie flexibili în timpul evaluării alternativelor. În timpul evaluării, o alternativă preferată poate să fie "nerezonabilă"; în alte cazuri, o alternativă poate inspira alte alternative. Nivelul de detaliere privind descrierea efectelor asupra mediului ale alternativelor poate fi mai mic decât pentru opţiunea aleasă. Cu toate acestea, scopul exerciţiului este de a oferi o comparaţie transparentă şi bine justificată. Cunoştinţele şi interesele locale sunt, de asemenea, foarte importante în timpul evaluării alternativelor şi, prin urmare, dialogurile cu publicul interesat sunt încurajate acolo unde este cazul. în anumite situaţii, acest lucru poate fi deja impus de alte procese de autorizare paralele cu EIM. În plus, după elaborarea RIM, în timpul consultărilor publice, creşte transparenţa proiectului dacă publicul este conştient de faptul că au fost luate în considerare alternative şi că au fost furnizate motive clare pentru alegerea finală. Asigurarea participării publicului în analiza alternativelor reprezintă o bună practică prin care nu numai că se pot economisi resurse, ci se pot reduce întârzierile ca urmare a opoziţie publicului sau a altor organizaţii/autorităţi. 4.3. DESCRIEREA ASPECTELOR RELEVANTE ALE STĂRII ACTUALE A MEDIULUI Conform Anexei 4 la Lege, în cadrul acestui capitol trebuie furnizate următoarele informaţii: "O descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului - scenariul de bază - şi o descriere scurtă a evoluţiei sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat în măsura în care schimbările naturale faţă de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi acceptabile, pe baza informaţiilor privind mediul şi a cunoştinţelor ştiinţifice disponibile". 4.3.1. Ce înseamnă scenariul de bază? Scenariul de bază este o descriere a stării actuale a mediului în şi în jurul zonei în care va fi localizat proiectul. Această descriere reprezintă fundamentul pe care se va realiza EIM. În mod specific, descrierea scenariului de bază pentru EIM are ca scop două obiective-cheie: ● oferă o descriere a stării şi tendinţelor factorilor de mediu faţă de care se pot compara şi evalua efectele semnificative; ● aceasta constituie starea de referinţă la care se raportează monitorizarea ex-post pentru măsurarea schimbărilor odată ce Proiectul a fost iniţiat. Evoluţia stării mediului în cazul alternativei "0" este dificil de realizat. Totuşi, Legea EIM prevede că această analiză se face doar în măsura în care efortul necesar este unul acceptabil iar informaţiile şi cunoştinţele ştiinţifice sunt disponibile. Starea mediului şi natura impactului, cum ar fi cantităţile de poluanţi sau limitele de emisie, se modifică în timp şi acest lucru trebuie luat în considerare în evaluarea scenariului de bază. În plus, scenariul de bază trebuie să ia în considerare proiectele din vecinătate care există şi/sau care au fost aprobate. Prin urmare, scenariul de bază trebuie să fie dinamic, depăşind o evaluare statică a situaţiei actuale. Acest lucru este important în special în cazul problemelor în care există o mare incertitudine, cum ar fi schimbările climatice sau proiectele de dezvoltare pe termen lung, cum ar fi proiectele de infrastructură de dimensiuni mari. Predicţia elementelor incerte poate fi dificilă, în special în ceea ce priveşte disponibilitatea informaţiilor, precum şi asigurarea faptului că evaluarea este realizată cu un efort rezonabil. Scenariul de bază reprezintă referinţa faţă de care se evaluează alternativele şi proiectul în sine. Astfel, descrierea stării actuale a mediului trebuie să fie suficient de detaliată şi exactă pentru a se asigura că efectele care apar atât pe parcursul dezvoltării proiectului, cât şi pe viitor, pot fi evaluate în mod adecvat. În acelaşi timp, colectarea de date şi evaluarea scenariului de bază trebuie să facă cu eforturi rezonabile. De asemenea, titularii şi experţii trebuie să determine care sunt aspectele importante şi uşor de înţeles şi unde pot fi făcute presupuneri sau estimări calificate pentru a asigura finalizarea în timp util a EIM. În esenţă, realizarea evaluării scenariului de bază implică determinarea a ceea ce este relevant şi găsirea datelor şi informaţiilor necesare stabilirii stării de referinţă faţă de care se va efectua evaluarea impactului asupra mediului. 4.3.2. Descrierea amplasamentului înainte de realizarea proiectului Prin amplasamentul unui proiect se înţelege amprenta pe care o au componentele unui proiect asupra teritoriului. În cazul domeniului analizat în prezentul ghid, sunt luate în considerare atât componentele principale ale proiectului (suprafaţa pe care urmează să se amenajeze fermele, instalaţiile de preparare a hranei, de depozitare temporară a dejecţiilor etc.). În prezentarea amplasamentului se vor exprima trăsături şi se vor lua în considerare atât repere ale mediului natural, cât şi ale mediului construit, cu scopul identificării cât mai precise pe hărţi şi în teren a acestor suprafeţe. De asemenea, vor fi vizate şi împrejurimile acestora, susceptibile a influenţa şi a fi influenţate de construcţia şi activităţile din cadrul proiectului, menţionându-se cu precădere elementele cu mare relevanţă în determinarea caracterului semnificativ al impactului asupra mediului (caracterul senzitiv al componentelor mediului, statutul reglementat al unora din elementele învecinate - caracterul rar, statutul de protecţie, zone rezidenţiale, valorile sociale atribuite - resurse necesare subzistenţei, locuri sacre, locuri de agrement). Este necesar ca în cadrul RIM să fie prezentate, într-un mod complementar, atât informaţii grafice, cât şi text explicativ. Informaţiile grafice vor include cel puţin o hartă a amplasamentului, însă vor putea fi adăugate şi alte hărţi cu scopul detalierii amplasamentului, acolo unde este cazul, precum şi fotografii (pentru a ilustra poziţia amplasamentului în raport cu împrejurimile, spre exemplu imagini luate de pe amplasament în toate punctele cardinale principale sau imagini de pe amplasament către vecinătăţile cu cea mai mare importanţă sub aspectul evaluării de impact - locuinţe din apropiere, emisari pentru viitoarele descărcări de ape uzate, terenuri desemnate arii naturale protejate în vecinătate etc. în egală măsură, fotografii luate din diferite puncte strategice de unde poate fi cuprins vizual întregul amplasament şi de unde poate fi observată poziţia sa faţă de receptori sensibili, sunt utile şi, în consecinţă, e recomandabil să fie introduse. Cu privire la conţinutul şi formatul materialelor cartografice din acest paragraf, dar şi din restul studiului, în general, facem câteva precizări: ● Ar trebui să fie lizibile, adică să poată fi distinse uşor toate elementele conţinute; ● Ar trebui să fie sugestive, adică să scoată în evidenţă tocmai componentele teritoriale relevante pentru o identificare facilă a poziţiei obiectivului - spre exemplu, reţeaua hidrografică, şosele şi căi ferate, intravilanele localităţilor, suprafeţele cu pădure, limite de UAT-uri, precum şi amplasarea relativă în raport cu componentele cele mai importante sub aspectul evaluării impactului - aşezările umane, arii naturale protejate, alte proiecte din vecinătate, eventuale perimetre de protecţie hidrogeologică etc.; ● Ar trebui să cuprindă pe lângă conţinutul propriu-zis şi elementele complementare, anume titlul, orientarea, scara şi legenda; simbolizarea orientării hărţii cu ajutorul unei săgeţi reticulare - cu o varietate de opţiuni estetice - este absolut necesară în cazurile în care nu se respectă convenţia orientării imaginii cu nordul în partea de sus a paginii/planşei; ● Simbolurile folosite în reprezentare şi trecute la legendă ar trebui să fie cele convenţionale pentru hărţile generale, în situaţiile în care există o astfel de standardizare (de exemplu linii albastre continue pentru cursuri de apă permanente, linii albastre întrerupte pentru cursuri de apă temporare, triunghiuri negre pentru marcarea vârfurilor etc.); în multe cazuri specifice în care o astfel de standardizare nu există, simbolurile alese ar trebui să fie cât mai sugestive pentru elementul reprezentat; în toate cazurile însă, poziţia şi dimensiunea simbolurilor pe hartă trebuie atent alese, astfel încât să nu acopere alte elemente importante de conţinut, dar să poată fi citite; ● Pe cât posibil, elementele hărţii de fundal (elementele generale, ce constituie cadru spaţial pentru amplasarea aspectelor particulare, pe care dorim să le evidenţiem) ar trebui să fie cât mai actuale, cât mai conforme cu stadiul prezent al evoluţiei mediului natural şi construit (hărţi topografice, imagini satelitare, aerofotograme etc.); ● Amplasarea pe hartă a poziţiei din care au fost făcute fotografiile este de asemenea utilă, pentru o mai bună interpretare a acestora dar şi a detaliilor din text. În continuare se prezintă un exemplu de prezentare a amplasamentului unei ferme: ● Terenul propus pe care se va construi ferma este situat sub aspect administrativ în extravilanul localităţii X, localitate situată la cca. 35 km SV de municipiul Y şi la cca. 35 km vest de municipiul Z. Accesul la fermă se va face de pe un drum comunal cu o lungime aproximativă de 760 ml, care se desprinde din DJ.... înspre vest înainte cu circa 570 m de intersecţia acestuia cu DJ......(vezi foto). ● Distanţa faţă de limita amplasamentului propus şi limita intravilanului existent al localităţii X este de 1084 m. ● Sub aspect geografic, obiectivul este amplasat în extremitatea vestică a unităţii....... la contactul acesteia cu unitatea.......(figura). Terenul vizat are o suprafaţă de 2 ha, folosinţa sa actuală fiind aceea de teren agricol (conform Certificatului de Urbanism nr......... şi avizului Primăriei X nr........ Vecinătăţile amplasamentului sunt reprezentate de următoarele folosinţe: () nord - teren arabil aflat proprietatea titularului acestui proiect; () est - păşune, proprietate particulară, respectiv o livadă de pomi fructiferi; () sud - o fermă de creştere a porcinelor, delimitată la rândul său către sud şi sud-vest de DJ..... şi Valea Z. () vest-teren arabil. ● Amplasamentul analizat are o formă neregulată, este relativ plan, cu o uşoară pantă înspre sud, respectiv înspre pârâul x. La începutul descrierii scenariului de bază se stabileşte foarte clar aria de influenţă a proiectului. Aceasta este zona în care proiectul poate produce modificări cuantificabile. De exemplu, pentru o fermă de păsări, aria de influenţă este de cca. 2000 m în jurul fermei. În acest perimetru se pot resimţi efectele fermei, cum ar fi mirosul. Se poate adăuga ca arie de influenţă şi terenurile agricole pe care se împrăştie dejecţiile. În acest caz, aria de influenţă este de aprox. 500 m de la limita terenului agricol, zonă în care se pot resimţi mirosurile. Starea factorilor de mediu se descrie doar pentru aria de influenţă. Aria de influenţă include zona de protecţie sanitară stabilită prin Ord. 119/2011 cu modificările şi completările ulterioare. 4.3.3. Descrierea stării actuale a factorilor de mediu Se face o descriere a stării actuale a factorilor de mediu. Nivelul de detaliu este proporţional cu importanţa factorului de mediu în raport cu proiectul propus. În continuare se evidenţiază doar aspectele caracteristice proiectelor de instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă. Elementele uzuale, care trebuie prezentate pentru orice proiect, nu sunt detaliate în prezentul ghid. ● Populaţia: () Prezentarea distanţei dintre fermă şi zonele locuite; estimarea numărului de persoane care pot fi afectate de emisiile proiectului; ● Sănătatea umană: () Identificarea modului în care proiectul poate influenţa starea de sănătate a populaţiei, de exemplu prin zgomot, emisii de pulberi şi amoniac, germeni patogeni. Se face o scurtă descriere a stării actuale a populaţiei în raport cu aceste influenţe: - zgomotul reprezintă o problemă actuală a populaţiei în zona de influenţă a proiectului? Dacă da, se detaliază cu surse existente, nivel de zgomot etc. – pulberile şi amoniacul reprezintă o problemă actuală a populaţiei din zona proiectului? Dacă da, se documentează şi detaliază acest aspect (surse, concentraţii, cazuri de îmbolnăviri din aceste cauze, comentarii ale populaţiei etc.) – Există riscul ca ferma să genereze germeni patogeni care să afecteze starea de sănătate a populaţiei? De exemplu virusuri de la animale care pot cauza îmbolnăviri la om. ● Biodiversitatea (de exemplu, fauna şi flora): () Se detaliază starea actuală a biodiversităţii pe amplasamentele propuse ale proiectului, inclusiv pe zonele unde se intenţionează utilizarea dejecţiilor ca îngrăşământ. Se au în vedere habitatele existente, asociaţiile de plante, floră, arbori, arbuşti, faună etc. Se face o identificare în teren a principalelor elemente de biodiversitate: conspect floristic, urme ale existenţei faunei sălbatice (cuiburi, vizuini, lăsături, urme etc.). Analiza se face şi în vecinătatea relevantă a proiectului. Dacă se interceptează o arie protejată (de exemplu un sit Natura 2000), investigaţiile pentru scenariul de bază se fac în cadrul evaluării adecvate. ● Terenurile (de exemplu, ocuparea terenurilor): () Se caracterizează starea actuală a terenurilor: folosinţa actuală, disponibilitatea tipului de folosinţă în zona proiectului, valoarea terenului, inclusiv din punct de vedere al folosinţei (păşune, teren arabil, teren neutilizat etc.) ● Solul (de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea); () Caracterizarea solului şi subsolului se face conform studiilor de teren; ● Apa (de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea şi calitatea): () În cazul în care proiectul utilizează apă din subteran, se face o caracterizare a acviferului pe baza informaţiilor disponibile: debit, direcţie, adâncime, calitate, potenţial de afectare a utilizărilor din aval etc. () Dacă proiectul prevede emisii în apele de suprafaţă sau utilizarea apelor de suprafaţă, atunci se caracterizează aceste ape. După caz, este posibil să fie necesar un studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă. În această situaţie, informaţiile se preiau din acest studiu. Sunt relevante informaţii de tipul: debit, distanţă, bazin hidrografic, stare de calitate; ● Aerul: () Se face o caracterizare a calităţii aerului în zona proiectului şi se identifică principalele surse existente (sau propuse) care pot influenţa calitatea aerului din zonă. Sunt relevante: alte ferme de animale, activităţi industriale, surse de ardere pentru încălzire rezidenţială etc. Calitatea actuală a aerului înconjurător se estimează în baza hărţilor de dispersie la nivel local/regional/naţional, disponibile conform legislaţiei în vigoare. ● Clima (de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare): () Se face o scurtă caracterizare a stării climei în zona proiectului: precipitaţii, vânt, temperaturi etc. - conform datelor de la cea mai apropiată staţie meteo; () Se prezintă acţiunile efectuate în zona proiectului pentru adaptarea la schimbările climatice, de exemplu: măsuri pentru prevenirea inundaţiilor, măsuri pentru prevenirea sau stoparea alunecărilor de teren, împăduriri pentru stoparea deşertificării etc. Acestea se prezintă în contextul proiectului propus, doar dacă sunt relevante. ● Bunurile materiale: () Se prezintă bunurile materiale existente pe amplasamentele proiectului sau în vecinătatea acestuia şi care pot fi influenţate de proiect. Acestea pot fi: conducte, reţele, structuri artificiale pentru diverse utilizări (poduri, podeţe, şanţuri, drenuri etc.); drumuri, culturi şi altele. Se precizează modul în care acestea pot fi influenţate de proiect. ● Patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale şi cele arheologice: () Aceste aspecte se detaliază doar dacă sunt relevante pentru proiect. De exemplu, în zona proiectului sunt impuse anumite direcţii arhitecturale sau amplasamentul proiectului este în vecinătatea unui sit arheologic sau terenul se află în zona de protecţie a unui monument etc. ● Peisajul () Există în zonă elemente de peisaj care pot fi afectate de proiectul analizat? De exemplu privelişti deosebite, structuri naturale sau artificiale de o frumuseţe aparte etc. Dacă da, acestea vor fi afectate de proiectul propus? În caz afirmativ, se face o descriere a acestor elemente de peisaj şi se evidenţiază modul în care proiectul le poate afecta. Este important să nu se prezinte informaţii prea detaliate acolo unde nu este cazul. Descrierea stării actuale a mediului se va face doar pentru acele elemente de mediu care sunt relevante pentru proiect şi care pot fi afectate într-un fel sau altul de proiect. Se are în vedere şi aria de influenţă a proiectului. Astfel, este irelevant să se prezinte starea populaţiei la nivel de judeţ atât timp cât proiectul poate influenţa doar populaţia unui sat din apropiere. Proiectele de ferme de animale, luate individual, nu sunt de natură să producă efecte zonale sau regionale. Astfel, descrierea stării mediului se face doar la nivel local, pe aria de influenţă a proiectului. Se recomandă utilizarea mijloacelor grafice pe cât posibil şi surse de informaţii locale, uşor accesibile şi publice. Ca surse de date se pot folosi: rapoartele specifice diverselor autorităţi, documente disponibile la autoritatea locală (strategii, planuri urbanistice, planuri de apărare etc.); baze de date on-line, instrumente grafice on-line (hărţi interactive). Se menţionează şi lipsa de date şi influenţa pe care o are această lipsă asupra caracterizării stării factorului de mediu. 4.3.4. Evoluţia stării mediului în situaţia neimplementării proiectului Dacă s-a identificat un factor de mediu care poate fi afectat de proiect, în acest capitol se va face o estimare a evoluţiei stării acelui factor dacă proiectul nu-l va mai afecta. De exemplu, în cazul biodiversităţii, cum va evolua habitatul care va fi afectat de proiect în cazul în care proiectul nu se va mai realiza? 4.4. DESCRIEREA FACTORILOR DE MEDIU RELEVANŢI SUSCEPTIBILI DE A FI AFECTAŢI DE PROIECT Conform Anexei nr. 4 a Legii, acest capitol include o descriere a factorilor prevăzuţi la art. 7 alin. (2) susceptibili de a fi afectaţi de proiect: ● populaţia, ● sănătatea umană, ● biodiversitatea - de exemplu, fauna şi flora, ● terenurile - de exemplu, ocuparea terenurilor, ● solul - de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea, ● apa - de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea şi calitatea, ● aerul, ● clima - de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare, ● bunurile materiale, ● patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale şi cele arheologice, ● peisajul, ● interacţiunea dintre aceştia. Printre efectele asupra factorilor de mai sus se numără cele preconizate ca urmare a vulnerabilităţii proiectelor faţă de riscul de accidente majore şi/sau dezastre, respectiv schimbări climatice, relevante pentru proiectul în cauză. Sănătatea umană este un factor foarte cuprinzător care depinde foarte mult de proiect. Noţiunea de sănătate umană trebuie luată în considerare în contextul celorlalţi factori de la art. 3 alin. (1) din Directiva EIM şi, prin urmare, în materie de sănătate legate de mediu (cum ar fi efectele asupra sănătăţii provocate de eliberarea de substanţe toxice în mediul înconjurător, de la pericolele majore asociate cu Proiectul, efectele cauzate de schimbările cauzate de proiect, modificările condiţiilor de viaţă, efectele asupra grupurilor vulnerabile, expunerea la zgomotul traficului sau la poluanţii atmosferici) sunt aspecte evidente ale studiului. În plus, acestea vor viza punerea în funcţiune, operarea şi dezafectarea unui proiect în raport cu lucrătorii din Proiect şi cu populaţia învecinată. Prin amendarea Directivei EIM s-au adăugat elemente noi ca răspuns la evoluţia înţelegerii interacţiunii dintre proiecte şi mediu şi la alte acţiuni politice adoptate în lumina acestei evoluţii. Aceste elemente sunt: ● Schimbările climatice - atât atenuarea, cât şi adaptarea; ● Riscuri de accidente majore şi dezastre; ● biodiversitatea; ● Utilizarea resurselor naturale. Acest capitol este structurat astfel: ● Descrierea factorului de mediu relevant şi modul de interacţiune cu proiectul propus. Se identifică potenţialele efecte semnificative pe care proiectul le poate avea asupra factorului respectiv. ● Senzitivitatea factorului de mediu sau, altfel spus, valoarea factorului de mediu receptor al efectelor proiectului şi capacitatea acestuia de a asimila efectele produse de proiect. Dintre factorii de mediu care au fost caracterizaţi în capitolul precedent, se aleg doar acei factori care pot fi influenţaţi în mod semnificativ de proiect. În cazul proiectelor de instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, factorii de mediu care sunt analizaţi implicit sunt apa, solul şi aerul. Pentru ceilalţi factori de mediu se stabileşte de la caz la caz dacă proiectul îi poate influenţa în mod cuantificabil şi semnificativ. În continuare sunt prezentate principalele elemente care trebuie descrise în acest capitol pentru proiectele de instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă. ● Populaţia: () Dacă proiectul este amplasat în apropierea locuinţelor atunci factorul de mediu este detaliat în RIM. Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidenţă efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra populaţiei: - Date privind vectorii care facilitează impactul: distanţe relevante, direcţia vântului, intensitatea vântului, obstacole naturale sau artificiale care împiedică dispersia mirosului (vegetaţie, structuri) – Date privind mediul receptor - populaţia: număr persoane afectate, percepţia acestora, date privind starea actuală de sănătate şi praguri peste care efectele devin semnificative etc. – Date privind sursele care generează impactul: emisii de miros, emisii de gaze metabolice, măsurile adoptate în proiect pentru limitarea acestora – Date privind senzitivitatea receptorului: populaţia este vulnerabilă la emisiile de miros, amoniac? Dacă da, se prezintă date privind starea actuală de sănătate şi praguri peste care efectele devin semnificative. () Datele se pot prelua de la autoritatea de sănătate publică sau din studiul de evaluare a impactului asupra sănătăţii populaţiei, dacă acesta a fost solicitat în procedura EIM. ● Sănătatea umană: () Dacă sănătatea umană este afectată de proiect, atunci se detaliază acest aspect. Factorul de mediu se analizează la un loc cu populaţia. () Este foarte important de reţinut că trebuie respectată distanţa minimă de protecţie sanitară conform Ord. 119/2011 cu modificările şi completările ulterioare. Dacă nu se poate respecta această distanţă, atunci se aleg amplasamente alternative sau se micşorează capacitatea fermei astfel încât să se încadreze la o distanţă de protecţie mai mică. În cazul în care, în mod justificat, alternativele de amplasament nu sunt disponibile sau capacitatea fermei nu poate fi micşorată, se solicită şi se întocmeşte un studiu privind impactul asupra sănătăţii populaţiei. De asemenea trebuie avut în vedere că Decizia 2017/302 prevede că în etapa de planificare a instalaţiei/fermei, distanţele adecvate între instalaţie/fermă şi receptorii sensibili sunt asigurate prin aplicarea distanţelor minime standard sau prin realizarea unei modelări a dispersiei pentru a prevedea/a simula concentraţia de mirosuri în zonele înconjurătoare. ● Biodiversitatea (de exemplu, fauna şi flora): () Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte: - Date privind vectorii care facilitează impactul: suprafaţă habitat afectat; – Date privind mediul receptor - prezenţa şi distribuţia speciilor în habitatul afectat, – Date privind senzitivitatea receptorului: speciile şi habitatul sunt prioritare? Aceste specii sunt vulnerabile sau rare în zonă? Există elemente de biodiversitate menţionate în documente oficiale care să fie afectate de proiect? () După caz, informaţiile se preiau din studiul de evaluare adecvată sau din observaţii în teren. ● Terenurile (de exemplu, ocuparea terenurilor): () Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte: - Date privind vectorii care facilitează impactul: suprafaţă teren afectat temporar şi permanent, pe faze ale proiectului; – Date privind mediul receptor - tipul de folosinţă, disponibilitatea tipului de folosinţă în zona relevantă – Date privind senzitivitatea receptorului: terenul ocupat are o disponibilitate redusă în zonă? De exemplu dacă terenul ocupat are folosinţă de păşune, se va analiza în ce măsură scoaterea din circuitul agricol va afecta disponibilitatea păşunilor pentru animalele din zonă. () Informaţiile se preiau de la autorităţile relevante. ● Solul (de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea); () Solul este susceptibil a fi afectat de astfel de proiecte prin poluarea cu nitraţi cauzată de gestiunea necorespunzătoare a dejecţiilor. Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidenţă efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra solului: - Date privind vectorii care facilitează impactul: traseul dejecţiilor, modul de gestiune al acestora; – Date privind sursele care generează impactul: cantitatea şi compoziţia dejecţiilor; măsurile adoptate pentru reducerea concentraţiei de azot în dejecţii şi pentru reducerea cantităţii de dejecţii; măsurile adoptate pentru îmbunătăţirea gestiunii dejecţiilor; – Date privind mediul receptor - suprafaţa de sol care poate fi afectată şi localizarea acesteia – Date privind senzitivitatea receptorului: solul este vulnerabil la poluarea cu nitraţi din surse agricole? () Datele se pot prelua din proiectul tehnic şi de la direcţiile agricole sau alte autorităţi. ● Apa (de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea şi calitatea): () Apa este susceptibilă a fi afectată de astfel de proiecte prin poluarea cu nitraţi cauzată de gestiunea necorespunzătoare a dejecţiilor, prin schimbări hidromorfologice cauzate de extragerea apei din subteran (după caz) şi prin modificarea calităţii acesteia prin evacuări în apă. Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidenţă efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra apei: - Date privind vectorii care facilitează impactul: traseul dejecţiilor, modul de gestiune al acestora; gospodărirea apelor; – Date privind sursele care generează impactul: cantitatea şi compoziţia dejecţiilor; măsurile adoptate pentru reducerea concentraţiei de azot în dejecţii şi pentru reducerea cantităţii de dejecţii; măsurile adoptate pentru îmbunătăţirea gestiunii dejecţiilor; cantitatea şi calitatea apei extrase din subteran, cantitatea şi calitatea efluenţilor evacuaţi în apele de suprafaţă etc. – Date privind mediul receptor - caracterizarea freaticului şi a apelor de suprafaţă (debit, calitate) – Date privind senzitivitatea receptorului: freaticul este vulnerabil? Disponibilitatea apei freatice este redusă? Pot fi afectate folosinţele din aval? Corpul de apă receptor are o stare proastă de calitate? () Datele se pot prelua din proiectul tehnic şi de la autorităţile de gospodărire a apelor. După caz, este posibil să fie necesar un studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă. În această situaţie, informaţiile se preiau din acest studiu. Sunt relevante informaţii de tipul: debit, distanţă, bazin hidrografic, stare de calitate; ● Aerul: () Aerul este susceptibil a fi afectat de astfel de proiecte prin poluarea cu gaze metabolice (amoniac). Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidenţă efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra aerului: - Date privind vectorii care facilitează impactul: sistemul de ventilaţie, condiţii climatice – Date privind sursele care generează impactul: descrierea surselor de emisie, concentraţii şi debite masice, instalaţii de reţinere a poluanţilor, măsuri adoptate pentru reducerea emisiilor (management nutriţional, automatizarea climatizării etc.) – Date privind mediul receptor - caracterizarea aerului în zonă şi condiţiile climatice – Date privind senzitivitatea receptorului: aerul are o stare proastă în zonă? Sunt depăşite pragurile conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător? () Datele se pot prelua din proiectul tehnic, documentele de referinţă şi de la autorităţile de mediu. După caz, este necesar un studiu de dispersie a poluanţilor în atmosferă, dacă se constată că populaţia este în vecinătatea imediată şi poate fi afectată de emisii şi pentru a demonstra că nu este afectată semnificativ calitatea aerului. ● Clima (de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare): () Atenuarea schimbărilor climatice. Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice () Majoritatea proiectelor vor avea un impact negativ asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu scenariul de bază, prin construirea şi funcţionarea acestora şi prin activităţile indirecte care apar din cauza proiectului. RIM trebuie să includă o evaluare a emisiilor directe şi indirecte de gaze cu efect de seră ale proiectului, în cazul în care aceste impacturi sunt considerate semnificative: - emisiile directe de gaze cu efect de seră generate de construirea proiectului şi de funcţionarea acestuia pe durata sa de viaţă (de exemplu, de la arderea combustibililor fosili pe amplasament sau de la utilizarea de energie) – emisiile de gaze cu efect de seră generate sau evitate ca urmare a altor activităţi încurajate de proiect (impact indirect), de exemplu: ● Infrastructura de transport: creşterea sau evitarea emisiilor de carbon ca urmare a utilizării energiei pentru funcţionarea Proiectului ● Dezvoltarea comercială: emisiile de carbon datorate transportului consumatorilor în zona comercială unde se află Proiectul. () Evaluarea trebuie să ţină seama de obiectivele relevante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional, regional şi local, acolo unde acestea sunt disponibile. EIM poate, de asemenea, să evalueze măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective prin reducerea emisiilor de GES, precum şi să identifice oportunităţi de reducere a emisiilor de GES prin măsuri alternative. () Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea proiectului la schimbări climatice - Luarea în considerare a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului, de exemplu modul în care proiectul poate fi afectat de inundaţii, lipsa precipitaţiilor, fluctuaţii ale nivelului freatic, aridizare, degradarea terenurilor etc. Acest aspect implică adesea un grad considerabil de incertitudine, având în vedere că prezicerea efectelor schimbărilor climatice reale, în special la nivel local, reprezintă o provocare. În acest scop, analiza EIM ar trebui să ia în considerare tendinţele şi evaluarea riscurilor. ● Bunurile materiale: () Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte: - Date privind sursele de impact: modul în care proiectul afectează bunurile materiale; – Date privind mediul receptor - bunuri afectate, starea acestora, disponibilitatea, efecte înlănţuite etc. – Date privind senzitivitatea receptorului: bunurile afectate au o valoare mare şi nu se pot recupera? () Informaţiile se preiau de la autorităţile relevante. ● Patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale şi cele arheologice: () Aceste aspecte se detaliază doar dacă sunt relevante pentru proiect. De exemplu, în zona proiectului sunt impuse anumite direcţii arhitecturale sau amplasamentul proiectului este în vecinătatea unui sit arheologic sau terenul se află în zona de protecţie a unui monument etc. () În cazul unor elemente arhitecturale importante care pot fi afectate de proiect, se face descărcarea arheologică sau se aleg alternative de amplasament. ● Peisajul () Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte: - Date privind sursele de impact: modul în care proiectul afectează peisajul: înălţimea structurilor, amplasarea, aspectul exterior etc. – Date privind mediul receptor - zone de "belleview", disponibilitatea peisajului în zonă – Date privind senzitivitatea receptorului: peisajul are o valoare mare şi nu se poate recupera/reface? 4.5. DESCRIERE A EFECTELOR SEMNIFICATIVE PE CARE PROIECTUL LE POATE AVEA ASUPRA MEDIULUI Conform Anexei nr. 4 din Lege, în acest capitol se descriu efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului şi care rezultă, printre altele, din: a. construirea şi existenţa proiectului, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare; b. utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei şi a biodiversităţii, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea durabilă a acestor resurse; c. emisia de poluanţi, zgomot, vibraţii, lumină, căldură şi radiaţii, crearea de efecte negative şi eliminarea şi valorificarea deşeurilor; descrierea efectelor posibile ca urmare a dezvoltării/implementării proiectului ţinând cont de hărţile de zgomot şi de planurile de acţiune aferente acestora*1) elaborate, după caz, pentru arealul din zona de influenţă a proiectului; *1) Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. d. riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu - de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre; e. cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte existente şi/sau aprobate, ţinând seama de orice probleme de mediu existente legate de zone cu o importanţă deosebită din punctul de vedere al mediului, care ar putea fi afectate, sau de utilizarea resurselor naturale; f. impactul proiectului asupra climei - de exemplu, natura şi amploarea emisiilor de gaze cu efect de seră - şi vulnerabilitatea proiectului la schimbările climatice - tipurile de vulnerabilităţi identificate, cuantificarea tendinţelor de amplificare a vulnerabilităţilor existente în contextual schimbărilor climatice; g. tehnologiile şi substanţele folosite. Descrierea efectelor negative semnificative probabile asupra factorilor specificaţi la art. 7 alin. (2) din prezenta lege ar trebui să cuprindă efectele directe şi eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontiere, pe termen scurt, mediu şi lung, permanente şi temporare, pozitive şi negative ale proiectului. Descrierea trebuie să ţină seama de obiectivele de protecţia mediului, stabilite la nivel naţional şi la nivelul Uniunii Europene, care sunt relevante pentru proiect. 4.5.1. Principalele efecte semnificative ale fermelor de păsări şi porci asupra mediului În mod potenţial, activităţile agricole pe fermele intensive de păsări şi porci pot contribui la o serie de consecinţe negative asupra mediului: ● poluarea apelor de suprafaţă şi a apelor subterane (de exemplu cu NO_3 şi NH_4) ● acidificarea (de exemplu cu NH_3 în principal, H_2S, NO_X, etc.); ● eutrofizarea (N, P); ● poluare în aer, în special amoniac (NH_3, N_2O, NO, pulberi (PM10 şi PM2,5), bioaerosoli etc .; ● creşterea efectului de seră (CO_2, CH_4, N_2O etc.); ● desecare (utilizarea apei subterane); ● perturbări locale (miros, zgomot); ● răspândirea difuză a metalelor grele, a pesticidelor şi a substanţelor toxice; ● răspândirea agenţilor patogeni incluzând agenţii patogeni rezistenţi la antibiotice; ● reziduuri de produse farmaceutice în ape. O contabilitate integrată a impactului asupra mediului al fermelor de porci sau de păsări ar trebui să ia în considerare fluxul de dejecţii şi nutrienţi de-a lungul întregului lanţ de producţie. Sunt, de asemenea, posibile aspecte pozitive de mediu ale creşterii intensive a animalelor, de ex. gunoi de grajd pentru digestia anaerobă, gunoiul de grajd înlocuind îngrăşămintele minerale fabricate. (a se vedea imaginea asociată) Figura 1 Ilustrarea efectelor negative potenţiale ale activităţii de creştere a animalelor în sistem intensiv Principalul aspect de mediu al activităţii de creştere intensivă de animale este legat de procesele de viaţă naturală, şi anume faptul că animalele metabolizează furajele care conţin nutrienţi. Unele dintre substanţele nutritive sunt apoi reţinute în animale, în timp ce restul sunt excretate prin dejecţii. Calitatea şi compoziţia gunoiului de grajd şi modul în care acesta este depozitat şi manipulat sunt principalii factori care determină nivelul de emisii al producţiei intensive de animale. Emisiile în aer Emisiile în aer de la fermele de creştere intensivă a animalelor sunt prezentate în tabelul de mai jos. Tabelul 3 Emisiile în aer asociate cu fermele de creştere intensivă a animalelor
┌───────┬──────────────────────────────┐
│Aer │Sistem de producţie │
├───────┼──────────────────────────────┤
│Amoniac│Grajduri de animale, stocarea │
│(NH3) │si împrăştierea de dejecţii │
├───────┼──────────────────────────────┤
│Metan │Grajduri de animale, stocarea │
│(CH4) │si tratarea dejecţiilor │
├───────┼──────────────────────────────┤
│Oxid de│Grajduri de animale, stocarea │
│azot │si împrăştierea de dejecţii │
│(N2O) │ │
├───────┼──────────────────────────────┤
│NOx │Încălzirea clădirilor si │
│ │instalaţii de combustie │
├───────┼──────────────────────────────┤
│Dioxid │Grajduri dc animale, │
│de │combustibil utilizat la │
│carbon │încălzire si transport, │
│(CO2) │arderea resturilor │
├───────┼──────────────────────────────┤
│Miros │Grajduri de animale, stocarea │
│(H22) │si împrăştierea de dejecţii │
├───────┼──────────────────────────────┤
│ │Pregătirea hranei, stocarea │
│Pulberi│hranei, grajduri de animale, │
│ │stocarea si împrăştierea de │
│ │dejecţii solide │
├───────┼──────────────────────────────┤
│Fum/CO │Arderea resturilor │
└───────┴──────────────────────────────┘
Emisiile de azot N O mare atenţie a fost acordată emisiilor de amoniac pentru că sunt considerate un factor important al acidificării solului şi apei. Amoniacul gaz (NH_3) are un miros iute şi pătrunzător şi în concentraţii mari poate irita ochii, gâtul şi mucoasele oamenilor şi animalelor. Se ridica uşor din dejecţii şi se împrăştie prin clădiri şi este eventual eliminat de sistemele de ventilaţie. Factori ca temperatura, ventilaţia umiditatea, procentul de stocare, calitatea coteţelor şi compoziţia hranei (proteine brute) pot de asemenea să afecteze nivelul de amoniac. De exemplu la excrementele de porc, azotul din uree reprezintă mai mult de 95% din totalul de azot din urină. În urma activităţii microbiene această uree se transformă repede în amoniac volatil. Nivelurile mari de amoniac afectează şi condiţiile de muncă la ferme şi în multe state membre normele stabilesc limite ridicate pentru concentraţia de amoniac acceptabilă. Alte gaze Mult mai puţin se cunoaşte despre emisiile de alte gaze, dar recent au fost făcute unele cercetări, în special pentru metan şi protoxid de azot. Creşterea nivelului de protoxid de azot poate apărea prin procesul de tratare a gunoiului lichid dar şi la cel solid. Nivelul de dioxid de carbon rezultat din respiraţia animalelor cu căldură degajată de animal. Dioxidul de carbon se poate acumula în hale dacă acestea nu sunt ventilate corespunzător. Procesele microbiene din sol (denitrificarea) produc protoxid de azot (N_2O) şi azot gaz (N_2). Protoxidul de azot este unul din gazele responsabile de apariţia efectului de sera, în timp ce azotul gaz este dăunător mediului. Ambele pot fi produse prin descompunerea de nitraţi în sol, fie derivaţi din dejecţii, din fertilizatori anorganici sau chiar din sol, dar prezenta gunoiului favorizează acest proces. Mirosul Mirosul este o problemă locală dar devine o problemă importantă pe măsură ce creşterea intensivă de animale se dezvoltă şi numărul de clădiri de locuit creşte în zonele fermelor. Extinderea vecinătăţilor unei ferme este de aşteptat să ducă la creşterea atenţiei acordate mirosului ca o problemă de mediu. Mirosul poate fi emanat de surse staţionare cum ar fi depozitele, şi în timpul împrăştierii pe teren, funcţie de tehnica aplicată. Impactul acetuia creşte cu mărimea fermei. Pulberile de la ferme contribuie la împrăştierea mirosului. În zone cu o densitate mare de porci penele de la o ferme pot transmite bolile spre altă fermă. Mirosul emanat în special de marile ferme de păsări, poate ridica probleme vecinilor. Emisiile din miros sunt date de diferiţi compuşi cum ar fi: mercaptan, H2S, tiocresol, tiofenol şi amoniac. Pulberile Pulberile nu s-au constatat a fi o problemă de mediu în împrejurimile fermelor, dar poate cauza neplăceri când bate vântul. În interiorul halelor de animale pulberea este recunoscută ca poluant şi poate afecta respiraţia animalelor şi oamenilor. Emisii în apă Emisiile din instalaţiile de stocare a dejecţiilor care contaminează solul sau apele subterane şi de suprafaţă, au loc din cauza instalaţiilor inadecvate sau a greşelilor de operare şi pot fi considerate de natura accidentală. Echipamentul adecvat, urmărirea şi corectitudinea operaţiunilor pot preveni scurgerile de dejecţii din instalaţiile de stocare. Emisiile în apele de suprafaţă au loc prin descărcarea de ape uzate provenite din ferme. Există puţine informaţii despre aceste emisii. Apa uzată rezultată din activităţile de la ferme poate fi amestecată cu dejecţii şi apoi împrăştiată pe teren, deşi acest amestec nu este acceptat în multe state membre. Apele uzate descărcate direct în apele de suprafaţă pot proveni din surse diverse dar, sunt premise în mod normal numai emisiile din sistemele de tratare a dejecţiilor gen laguna. Emisiile din aceste surse conţin N şi P, dar poate apărea şi o creştere a nivelului de CBO; în special în apele murdare colectate din curţile fermelor şi din zonele de colectare a dejecţiilor. Oricum ar fi, dintre toate sursele, împrăştierea pe teren este activitatea responsabilă pentru emisiile de numeroşi compuşi în sol, ape subterane şi de suprafaţă (şi în aer). Deşi tehnicile de tratare a dejecţiilor sunt disponibile, aplicarea acestora pe teren este încă cea mai utilizată tehnică. Gunoiul poate fi un bun fertilizator, dar acolo unde este aplicat în exces faţă de capacitatea solului şi de necesarul recoltelor devine o sursă majoră de emisii. S-a acordat o mare atenţie emisiilor de azot şi fosfor, dar celelalte elemente cum ar fi potasiul, nitriţii, NH4 +, microorganisme, metale (grele), antibiotice şi alte produse farmaceutice pot ajunge în bălegar şi emisiile lor pot cauza efecte de lungă durată. Contaminarea apelor cu nitraţi, fosfaţi patogeni (în special germeni fecali şi Salmonella) sau metale grele reprezintă motivul principal de îngrijorare. Aplicarea în exces pe teren este asociată cu acumularea de cupru în sol, dar legislaţia UE din 1984 a redus semnificativ nivelul de cupru permis în hrana porcilor, ceea ce reduce potenţialul de contaminare dacă gunoiul este corect aplicat. Deşi îmbunătăţirea tehnicilor poate duce la eliminarea surselor potenţiale de poluare, densitatea spaţială existentă a fermelor de porci în UE duce la îngrijorare cu privire la disponibilitatea terenului pe care se împrăştie dejecţiile. Regulamentele de mediu cu privire la împrăştierea gunoiului au în vedere această problemă. Azotul În timpul procesului metabolic, cca. 25-30% din azot trece în dejecţii. În funcţie de vreme şi de condiţiile de sol, amoniacul liber poate fi 20-100% din azotul amoniacal dacă excrementele sunt împrăştiate la suprafaţă. Procentul de amoniac este relativ ridicat în primele ore după împrăştiere şi scade rapid în timp de 24 de ore de la aplicare. Este important de menţionat că amoniacul eliberat nu este numai o emisie nedorită în aer dar reduce şi calitatea fertilizării pentru gunoiul împrăştiat. Poluarea din agricultură şi în special poluarea cu azot, a fost identificată în timpul cercetărilor ca un risc pentru calitatea solurilor şi apelor marine ale Europei. Riscurile se referă la un nivel ridicat de nitraţi în apa de băut, eutroficarea apelor de suprafaţă (în asociaţie cu fosforul) şi a apelor de coastă, precum şi acidificarea solurilor şi a apelor. (Eutroficarea implică creşteri excesive ale algelor şi poate duce la efecte adverse pentru biodiversitatea acvatică sau pentru folosirea apelor de către oameni). În zonele vulnerabile la poluarea cu compuşi de azot prin infiltrarea în ape, împrăştierea pe teren este restricţionată la un nivel maxim de 170kg. N/ha pe an. Mai puţine probleme se ridică pentru zonele unde este suficient teren disponibil pentru cantitatea de dejecţii produsă. Fosforul Fosforul (P) este un element esenţial în agricultură şi joacă un rol important pentru toate formele de viaţă. În sistem natural (nu la ferme) P este reciclat în sol prin gunoi şi reziduuri naturale şi vegetale şi acolo rămâne. Într-un asemenea ecosistem P este eliminat prin recolte sau produse animale şi suplimentar se aduce P pentru a susţine productivitatea. Cum numai o parte din P este preluată de sol (5-10%) cantităţi mari sunt aplicate în exces sporind astfel cantitatea de P din dejecţii. Importanţa dejecţiilor ca sursă de fosfor a crescut până la punctul la care s-a estimat ca 50% din participaţia în apa de suprafaţă din UE provenită din scurgeri şi penetrări în sol poate fi atribuită împrăştierilor dejecţiilor animale. Alte emisii Zgomotul Creşterea intensivă de animale poate genera alte emisii cum ar fi zgomotul şi emisii de bioaerosoli. Mirosul este una din problemele locale care poate fi ţinută la minim prin o planificare corectă a acţiunilor. Importanţa acestei probleme poate creşte în cazul expansiunii fermelor şi creşterii zonelor rezidenţiale în zonele rurale. Bioaerosolii Bioaerosolii sunt importanţi prin rolul pe care îl au în împrăştierea bolilor. Tipul de hrană şi tehnicile de hrănire pot influenţa concentraţia şi emisiile de bioaerosoli. Hrănirea în sistem de hrană lichidă amestecată sau adăugarea de grăsimi în cazul sistemului uscat de hrănire pot reduce producerea pulberilor. Hrana amestecată este mai bună când este combinată cu uleiuri şi aditivi de omogenizare. Sunt de dorit instalaţiile de hrănire lichidă. Sistemul de hrănire uscată poate fi implementat numai pe bază de hrănire cu lături/lături crude. Calitatea materialelor crude poate fi ridicată prin recoltare şi depozitare uscată. Aceasta va înlătura contaminarea microbiană şi fungică. Curăţarea regulată a echipamentelor şi a halelor va împiedica depunerile de pulberi. Acest regim este asigurat prin sistemul de rotaţie "tot ce intră - iese", urmat de o curăţare şi o dezinfectare atentă. Ca regulă generală, în adăposturile fără talaj şi paie se produc mai puţine pulberi decât în cele cu talaj şi paie. În cele cu paie şi talaj acestea trebuie ţinute curate şi uscate, în toate circumstanţele şi fără praf/ciuperci. O viteză scăzută a aerului pe podele poate reduce conţinutul de pulberi din aer. 4.5.2. Prezentarea efectelor posibile pe fiecare factor de mediu relevant 4.5.2.1. Populaţia Efecte posibile ● Construcţie () tulburarea liniştii populaţiei din localităţile traversate de vehiculele care transportă materiale de construcţii (pământ, nisip); () deranj şi disconfort produse de zgomot, vibraţii şi poluarea aerului; () siguranţă şi securitate pe şantier. ● Operare () deranjarea populaţiei din localităţile traversate de vehiculele de transport a materiilor prime şi a produselor finite; () deranj şi disconfort produse de, zgomot, vibraţii şi poluarea aerului cu gaze metabolice; () efecte negative asupra sănătăţii cauzate de emisiile de mirosuri în mediu provenite de la dejecţii şi gaze de fermentaţie; () riscuri asupra sănătăţii care reies din pericole majore asociate fermei (epidemii). ● Post-operare () Posibilă contaminare a solului cu azot şi fosfor; Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () reducerea riscurilor la locul de muncă: - utilizarea echipamentelor de protecţie şi uniformelor de lucru; – utilizarea de combustibili, şi echipamente de transport şi construcţii de înaltă calitate; – controlul emisiilor; () reducerea riscurilor asupra sănătăţii la locul de muncă şi zonelor rezidenţiale învecinate: - măsuri tehnice: folosirea de echipamente noi, eficiente şi sigure în funcţionare; ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populaţiei: tehnici de gestiune a dejecţiilor, tehnici de minimizare a emisiilor de amoniac; tehnici de prevenire a infecţiilor () Asigurarea zonei de protecţie sanitară şi aplicarea de măsuri de carantină în cazul unor epidemii; ● Post-operare () În cazul identificării unei poluări a solului cauzată de funcţionarea fermei, se stabilesc obligaţiile de mediu la dezafectare şi se asumă măsuri de remediere, după caz. 4.5.2.2. Sănătatea umană Efecte posibile ● Construcţie - ● Operare () Risc de afectare a stării de sănătate prin emisii de zgomot, miros, gaze metabolice () Riscuri asupra sănătăţii care reies din pericole majore asociate fermei (epidemii) ● Post-operare - Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie - ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populaţiei: tehnici de gestiune a dejecţiilor, tehnici de minimizare a emisiilor de amoniac; tehnici de prevenire a infecţiilor () Asigurarea zonei de protecţie sanitară şi aplicarea de măsuri de carantină în cazul unor epidemii; ● Post-operare - 4.5.2.3. Biodiversitatea Efecte posibile ● Construcţie () stres provocat de creşterea nivelului de zgomot şi vibraţii asupra păsărilor, liliecilor şi mamiferelor mici care ar putea părăsi zonele aferente şantierului. () efecte directe asupra florei constând în distrugerea totală sau parţială a vegetaţiei din cauza îndepărtării solului, defrişărilor şi curăţării terenului; () efecte indirecte asupra florei cauzate de pulberile depus pe sol şi plante. ● Operare () Efecte directe cauzate de ocuparea terenului şi distrugerea permanentă de habitat; () Efecte indirecte asupra florei cauzate de pulberi depus pe sol şi plante şi de excesul de azot şi fosfor introduse în sol odată cu dejecţiile; ● Post-operare - Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () Temporizarea lucrărilor de construcţie în funcţie de migraţia păsărilor sau de ciclurile biologice ale faunei şi florei; () măsurile de prevenire/reducere/compensare a efectelor asupra solului, calităţii apei de suprafaţă şi subterane şi calităţii aerului, de prevenire şi reducere a accidentelor şi incidentelor din timpul construcţiei şi traficului operaţional vor diminua şi impactul asupra florei; () măsuri specifice de protecţie a vegetaţiei în timpul fazei de construcţie şi operare, precum: - conservarea maximă a vegetaţiei arboricole (păstrarea cât mai multor arbori şi arbuşti în perimetrul lucrărilor); – înfăşurarea arborilor şi arbuştilor cu plase de protecţie şi pulverizarea cu apă a acestora pentru a spăla praful depus; ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populaţiei: tehnici de gestiune a dejecţiilor, tehnici de minimizare a emisiilor de amoniac; tehnici de prevenire a infecţiilor () Asigurarea zonei de protecţie sanitară şi aplicarea de măsuri de carantină în cazul unor epidemii; ● Post-operare - 4.5.2.4. Terenurile Efecte posibile ● Construcţie () schimbarea temporară a folosinţei terenului (suprafeţe acoperite de şantierul de construcţii, punctele de lucru şi căile temporare de acces şi drumurile pentru transportul materialelor, etc.) () Schimbarea folosinţei şi ocuparea permanentă a terenului pe amplasamentul proiectului ● Operare () Degradarea terenurilor agricole în cazul unui management defectuos al dejecţiilor; ● Post-operare () Degradarea terenului după dezafectare. Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () Aplicarea bunelor practici în construcţie; minimizarea suprafeţelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc. ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populaţiei: tehnici de gestiune a dejecţiilor; ● Post-operare () Refacerea terenului după dezafectare; eventual procedură de stabilire a obligaţiilor de mediu cu bilanţ de mediu; 4.5.2.5. Solul Efecte posibile ● Construcţie () schimbarea temporară a folosinţei terenului (suprafeţe acoperite de şantierul de construcţii, punctele de lucru şi căile temporare de acces şi drumurile pentru transportul materialelor, etc.) () infiltrarea în sol a apelor pluviale care antrenează substanţe chimice sau poluanţi; ● Operare () Degradarea terenurilor agricole în cazul unui management defectuos al dejecţiilor; () Contaminarea solului şi subsolului cu nutrienţi (azot, fosfor) şi alte substanţe provenite din dejecţii ● Post-operare () Degradarea terenului după dezafectare. Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () Aplicarea bunelor practici în construcţie; minimizarea suprafeţelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc. ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra solului: tehnici de gestiune a dejecţiilor; () Efectuarea de studii agropedochimice pentru solurile pe care urmează să se împrăştie dejecţiile; ● Post-operare () Refacerea terenului după dezafectare; eventual procedură de stabilire a obligaţiilor de mediu cu bilanţ de mediu; 4.5.2.6. Apa Efecte posibile ● Construcţie () poluarea apelor de suprafaţă şi a apei subterane prin infiltraţii pluviale necontrolate, cu alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale apei; () contaminarea potenţială a apelor de suprafaţă provocată de lucrările de pământ. ● Operare () Contaminarea apelor de suprafaţă sau subterane prin infiltraţii de nutrienţi (azot, fosfor) sau alte substanţe chimice provenite din dejecţii ● Post-operare () Degradarea terenului după dezafectare. Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () Aplicarea bunelor practici în construcţie; minimizarea suprafeţelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc. ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra apei: tehnici de gestiune a dejecţiilor; ● Post-operare () Refacerea terenului după dezafectare; eventual procedură de stabilire a obligaţiilor de mediu cu bilanţ de mediu; 4.5.2.7. Aerul Efecte posibile ● Construcţie () poluarea aerului cu pulberi posibil contaminate cu alţi agenţi poluanţi ai aerului, rezultat din lucrările de pământ, transport, trafic, încărcare şi descărcare de materiale, etc.; () emisii de gaze de eşapament provenite din trafic şi din operarea utilajelor de construcţii. ● Operare () Emisii de gaze metabolice şi alte gaze, cum ar fi: amoniac, metan, oxizi de azot, NOx, CO_2, miros, H_2S, pulberi, fum, CO, din diverse surse cum ar fi: procesele metabolice ale animalelor, managementul dejecţiilor, asigurarea necesarului termic, manipulări. ● Post-operare: () generare de pulberi în timpul închiderii fermei prin transportarea, pregătirea şi împrăştierea materialelor şi deşeurilor. Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () Aplicarea bunelor practici în construcţie; minimizarea suprafeţelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc. () Prezentarea măsurilor de prevenire şi reducere a emisiilor de gaze şi pulberi: - controlul lucrărilor de excavare, al autovehiculelor şi al echipamentelor de construcţii; – spălarea roţilor vehiculelor înainte de părăsirea amplasamentului. ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra aerului: tehnici de gestiune a dejecţiilor; tehnici nutriţionale; () Aplicarea codului de bune practici agricole la împrăştierea pe sol a dejecţiilor; () Controlul emisiilor din surse fixe prin aplicarea de sisteme de reţinere a poluanţilor sau monitorizare; ● Post-operare () Dezafectarea se face în baza unui proiect de dezafectare care are ca scop inclusiv prevenirea emisiilor de pulber. 4.5.2.8. Clima, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare Efecte posibile ● Construcţie () Emisii de gaze cu efect de seră de la utilaje ● Operare () Emisii de gaze metabolice şi alte gaze, cum ar fi: amoniac, metan, oxizi de azot, NOx, CO2, miros, H2S, pulberi, fum, CO, din diverse surse cum ar fi: procesele metabolice ale animalelor, managementul dejecţiilor, asigurarea necesarului termic, manipulări. Unele din acestea sunt gaze cu efect de seră (N2O, metan). () Efectele schimbărilor climatice se pot resimţi în cadrul fermei prin creşterea riscului de inundaţii, precipitaţii reduse sau prea abundente, aridizarea solurilor etc. ● Post-operare: () Emisii de gaze cu efect de seră în timpul lucrărilor de dezafectare. Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () Măsuri de reducere a emisiilor de gaze de ardere: limitarea funcţionării utilajelor, evitarea focurilor libere inutile, evitarea risipei de materiale şi utilizarea de materiale care au o amprentă de carbon redusă; ● Operare () Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a minimiza emisiile de gaze cu efect de seră: tehnici de gestiune a dejecţiilor; tehnici nutriţionale; utilizarea de combustibili alternativi; tehnici de eficientizare energetică; tehnici de reducere a consumurilor specifice etc. () Aplicarea de măsuri în vederea îmbunătăţirii rezilienţei la dezastre: prevenirea efectelor inundaţiilor printr-o bună proiectare; eficientizare energetică etc. ● Post-operare () Măsuri de reducere a emisiilor de gaze de ardere: limitarea funcţionării utilajelor, evitarea focurilor libere inutile, evitarea risipei de materiale şi utilizarea de materiale care au o amprentă de carbon redusă; 4.5.2.9. Bunurile materiale Efecte posibile ● Construcţie () Afectarea unor bunuri materiale cum ar fi: conducte, reţele, drumuri, infrastructură; () efect asupra proiectelor rezidenţiale/economice planificate (pentru toate fazele proiectului); () influenţe pozitive asupra pieţei forţei de muncă (nivelul ocupării, calificare forţei de muncă); () efectele produse de accidentele din timpul fazelor de construcţie şi operare, care distrug sau prejudiciază respectivele bunuri (de exemplu, drumuri şi poduri); () securitate în folosirea echipamentelor. ● Operare () Afectarea unor bunuri materiale cum ar fi: drumuri, infrastructură; () impact asupra folosirii terenului agricol şi turismului; () creşterea traficului greu - impact negativ asupra condiţiilor drumurilor, creşterea intensităţii traficului etc. ● Post-operare:- Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● Construcţie () Alegerea amplasamentului se va face inclusiv pe criterii materiale - existenţa unor bunuri materiale în zona proiectului; la faza de proiectare se prezintă măsurile necesare pentru reducerea impactului asupra acestora; () măsuri care au ca scop prevenire/reducere/compensarea efectelor asupra calităţii apei de suprafaţă şi subterane, a solului şi a aerului (pentru toate fazele proiectului); () măsurile uzuale de prevenire a accidentelor; () măsuri privind securitatea în folosirea echipamentelor o evitarea folosirii sectoarelor de drum din interiorul oraşelor/satelor, dacă este posibil. ● Operare () După caz, se propun măsuri de îmbunătăţire a drumurilor pe care se circulă pentru aprovizionare sau livrarea produselor finite; () optimizarea traseelor majore de transport al materiilor prime şi produselor finite şi devierea traficului din centrul oraşelor şi satelor; ● Post-operare - 4.5.2.10. Patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale şi cele arheologice Efecte posibile ● la fel ca în cazul altor proiecte de mari dimensiuni implicând lucrări de excavare, există riscul descoperirii unor obiective de patrimoniu arhitectural necunoscute anterior; Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● desfăşurarea analizei patrimoniului arheologic şi cultural din zona amplasamentului înaintea selectării finale a locaţiei instalaţiei şi dezvoltării proiectului; ● includerea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura protecţia unor astfel de obiective conform reglementărilor legale în vigoare. 4.5.2.11. Peisajul Efecte posibile ● impactul asupra structurii şi a componentei estetice a peisajului depinde de modificările de scară şi dimensiuni produse de structurile proiectului raportat la caracteristicile peisajului existent (înălţime, suprafaţă şi omogenitate); ● impactul vizual asupra receptorilor: locuitorii aşezărilor locale sunt receptori mai sensibili datorită expunerii permanente a acestora la imaginea proiectului odată ce acesta a fost construit. ● Fiecare tip de impact şi importanţa acestuia poate fi diferit şi trebuie analizat în diferitele secţiuni ale proiectului în raport cu trăsăturile iniţiale ale peisajului şi prezenţa probabilă a receptorilor. Măsuri de prevenire/reducere/compensare ● includerea consideraţiilor de inginerie peisagistică în proiectarea fermei; ● orice altă măsură de întreţinere care trebuie luată în vederea la refacerii zonei; după închiderea fermei. 4.5.3. Impact cumulat şi interacţiunea dintre factorii de mediu de mai sus Evaluarea efectelor cumulate Evaluarea efectelor cumulate asupra mediului poate fi cel mai adecvat abordată la nivel strategic mai degrabă decât la nivelul evaluării impactului asupra mediului din cadrul proiectului. Cu toate acestea, influenţele cumulate sunt extrem de relevante în evaluarea impactului asupra mediului din proiectele de ferme de animale şi sunt desemnate de către Directiva EIM ca probleme care trebuie tratate corespunzător. Modul cel mai eficient de tratare a efectelor cumulate specifice în contextul unui RIM privind o fermă de animale este coordonarea procesului de evaluare cu schemele adiacente, acolo unde e cazul. Această abordare trebuie evidenţiată clar în EIM. Este important ca membrii echipei EIM să fie conştienţi de potenţialul influenţelor cumulate şi să fie informaţi despre alte proiecte aprobate în aceeaşi zonă. Următoarele efecte cumulate potenţiale trebuie luate în calcul în cazul unui proiect de fermă de animale: Calitatea apelor de suprafaţă: ● Punctele de evacuare în receptori naturali, cunoscute şi viitoare, din vecinătatea fermei trebuie identificate. Prin prezentarea măsurilor de prevenire/reducere/compensare a impactului de la nivelul fermei şi probelor disponibile trebuie să se demonstreze că proiectul propus nu va afecta semnificativ calitatea apelor şi utilizarea lor în contextul altor surse existente sau propuse de emisie în apă. Calitatea apelor subterane: ● Freaticul poate fi afectat prin infiltraţii de ape pluviale sau dejecţii care schimbă starea de calitate a freaticului, în special cu privire la conţinutul în azot. ● Acest efect potenţial trebuie analizat în contextul existenţei altor potenţiale surse de afectare a freaticului, cum ar fi: alte ferme, gestiunea dejecţiilor la nivel gospodăresc, istoric etc. Emisiile de gaze metabolice: ● Fermele sunt o sursă de emisii de gaze metabolice (amoniac, metan). Analiza efectelor asupra calităţii aerului trebuie făcută ţinând cont de existenţa în vecinătatea relevantă a proiectului a altor surse de emisie, cum ar fi: alte ferme (existente sau propuse), surse industriale de emisie, surse rezidenţiale de emisie etc. Mirosuri, pulberi şi zgomot: ● De exemplu, zgomotul şi pulberile generate de activităţile de excavaţii şi de transport al materialelor excavate din 2 proiecte adiacente se pot cumula dacă perioada de lucru şi traseele parcurse coincid. ● Traficul existent se va confrunta cu un număr crescut de vehicule deopotrivă în timpul construcţiei şi al exploatării cu efecte cumulate asupra calităţii aerului şi a nivelului de zgomot. ● Mirosul se poate cumula cu cel generat de alte proiecte similare (existente sau propuse). Elaborarea de studii asupra potenţialului de impact cumulat asupra mediului nu este întotdeauna necesară, judecata experţilor având la bază toate ipotezele fiind suficientă. Orice alt proiect planificat a fi construit şi/sau dezvoltat în vecinătatea obiectivului în chestiune, şi a cărei zonă de influenţă se suprapune total sau parţial cu cea a proiectului supus evaluării trebuie identificat şi prezentat pe scurt. Interacţiunea elementelor de mai sus Interacţiunile se referă la reacţiile produse între diferite efecte din cadrul unui proiect şi relaţiile dintre efectele identificate în cadrul unei secţiuni cu cele identificate în cadrul altei secţiuni. Analiza relaţiilor şi interacţiunilor dintre efecte oferă ocazia analizării efectelor globale ale unei scheme, care se poate să nu fie imediat evidente, în special atunci când RIM este structurat pe secţiuni individuale. Aceste efecte pot fi tratate în RIM prin includerea la sfârşitul fiecărui capitol a unei secţiuni dedicate relaţiilor şi interacţiunilor, sau prin includerea unui capitol separat, situat în mod normal spre sfârşitul RIM, care să trateze acest subiect. În tabelul de mai jos se prezintă un exemplu care evidenţiază interacţiunile şi interrelaţiile care pot apărea între diferiţi factori de mediu. Factorii selectaţi pentru a ilustra modalitatea de prezentare a interacţiunilor şi a relaţiilor dintre aceştia au fost aerul şi zgomotul. Figura de mai jos ilustrează un exemplu de reprezentare a modului în care pot fi subliniate interacţiunile efectelor asupra mediului într-un RIM prin utilizarea matricelor. Tabelul 4. Exemplu de matrice a interacţiunilor relaţiilor dintre diferite forme de impact
┌────────────┬────────┬─────────┬─────────┬────────┬─────┬─────┬─────┬──────┬──────┬──────────┬─────────┐
│Tabel │Sol şi │Ape & Ape│Calitatea│Zgomot &│Climă│Faună│Floră│Peisaj│Fiinţe│Patrimoniu│Bunuri │
│relaţional │geologie│subterane│Aerului │Vibraţii│ │ │ │ │umane │Arhit. │Materiale│
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Sol şi │ │ │ │ │ │ │◆ │ │◆ │ │◆ │
│geologie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Ape de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│suprafaţă şi│◆ │ │ │ │ │◆ │◆ │ │◆ │ │◆ │
│subterane │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Calitatea │◆ │ │ │ │◆ │◆ │◆ │ │◆ │ │◆ │
│aerului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Zgomot şi │◆ │ │ │ │ │◆ │◆ │ │◆ │ │◆ │
│vibraţii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Clima │ │ │◆ │ │ │◆ │◆ │ │◆ │ │◆ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Fauna │◆ │◆ │ │ │ │ │◆ │◆ │◆ │ │ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Flora │◆ │◆ │◆ │ │ │◆ │ │◆ │◆ │ │◆ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Peisajul │◆ │ │ │ │ │◆ │◆ │ │◆ │◆ │◆ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Fiinţe umane│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Patrimoniu │ │ │ │ │ │ │ │◆ │◆ │ │◆ │
│arhitectural│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼──────────┼─────────┤
│Bunuri │ │ │ │ │ │ │ │ │◆ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────┴────────┴─────────┴─────────┴────────┴─────┴─────┴─────┴──────┴──────┴──────────┴─────────┘
În tabelul de mai jos se prezintă un exemplu care evidenţiază interacţiunile şi interrelaţiile care pot apărea între diferiţi factori de mediu în etapa de construcţie. Factorii selectaţi pentru a ilustra modalitatea de prezentare a interacţiunilor şi a relaţiilor dintre aceştia au fost aerul şi zgomotul. Tabelul 5. Exemple de interacţiuni potenţiale
┌───────┬────────────┬─────────────────┐
│Subiect│Interacţiune│Interacţiuni/ │
│ │cu │relaţii │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │Calitatea aerului│
│ │ │este importanta │
│ │ │atât la nivelul │
│ │ │comunităţii │
│ │ │locale cat si la │
│ │ │scara naţionala/ │
│ │ │globala. În │
│ │ │contextul │
│ │ │proiectului │
│ │ │propus, │
│ │ │principalele │
│ │ │aspecte sunt │
│ │Fiinţe umane│legate de │
│ │ │pulberile │
│ │ │(rezultate atat │
│ │ │in faza de │
│ │ │constructie cat │
│ │ │si in cea de │
│ │ │operare) si │
│ │ │emisiile de │
│ │ │poluanţi gazoşi │
│ │ │si impactul │
│ │ │acestora asupra │
│ │ │comunităţilor si │
│ │ │rezidenţilor din │
│Aer │ │zona adiacenta. │
│ ├────────────┼─────────────────┤
│ │ │Emisiile de │
│ │Flora si │pulberi pot │
│ │Fauna │afecta flora si │
│ │ │fauna. │
│ ├────────────┼─────────────────┤
│ │ │Emisiile de │
│ │ │pulberi pot │
│ │ │afecta calitatea │
│ │Ape │apelor de │
│ │ │suprafata din zna│
│ │ │de influenta a │
│ │ │proiectului. │
│ ├────────────┼─────────────────┤
│ │ │Deprecierea │
│ │ │calitatii aerului│
│ │ │cauzata de │
│ │ │emisiile de │
│ │ │pulberi poate │
│ │Bunuri │afecta │
│ │materiale │exploatatiie │
│ │ │agricole din │
│ │ │vecinatatea │
│ │ │proiectului mai │
│ │ │ales in etapa de │
│ │ │constructie. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │Receptorii │
│ │ │sensibili │
│ │ │localizati │
│ │ │aproape de │
│ │Fiinte umane│proiect pot fi │
│ │ │afectati de │
│ │ │cresterea │
│ │ │intensitatii si │
│ │ │duratei │
│ │ │zgomotului │
│ ├────────────┼─────────────────┤
│Zgomot │ │Zgomotul poate │
│ │Fauna │afecta animalele │
│ │ │din zona. │
│ ├────────────┼─────────────────┤
│ │ │Bovinele (ca si │
│ │ │alte animale) │
│ │ │sunt cunoscute ca│
│ │Bunuri │sensibile la │
│ │materiale │episoadele bruste│
│ │ │de zgomot ce pot │
│ │ │apare in timpul │
│ │ │constructiei. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │Efectele asupra │
│ │ │peisajului sunt │
│ │ │diminuate prin │
│ │ │construirea de │
│ │ │berme │
│ │ │peisagistice si │
│ │ │acoperirea │
│ │ │acestora cu │
│ │ │vegetatie; la │
│Peisaj │Aer │randul sau │
│ │ │vegetatia va │
│ │ │contribui la │
│ │ │reducerea │
│ │ │impactului asupra│
│ │ │calitatii aerului│
│ │ │prin absrobtia de│
│ │ │CO_2 si │
│ │ │eliberarea de │
│ │ │oxigen. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │Efectele asupra │
│ │ │peisajului sunt │
│ │ │diminuate prin │
│ │ │construirea de │
│ │ │berme │
│ │ │peisagistice si │
│ │ │acoperirea │
│ │Zgomot │acestora cu │
│ │ │vegetatie; la │
│ │ │randul lor, │
│ │ │acestea vor │
│ │ │contribui la │
│ │ │reducerea │
│ │ │impactului │
│ │ │generat de │
│ │ │zgomot. │
└───────┴────────────┴─────────────────┘
Rezumat al elementelor legate de efecte, prevenire/reducere/compensare, impact rezidual Această sinteză se prezintă de obicei în format tabelar, care poate oferi o privire de ansamblu pentru efectele asupra fiecărui factor de mediu corespunzătoare fiecărei etape de realizare a proiectului. Formatul poate fi simplu sau mai complex, pentru a putea include şi caracteristicile impactului: amploarea şi însemnătatea, durata (permanent/temporar), întinderea (zona afectată şi receptorii), natura (direct/indirect, advers/benefic), reversibilitatea (reversibil/ireversibil), sensibilitatea receptorilor, probabilitatea de apariţie, limitele de încredere ale prognozei, măsurile de prevenire/reducere/compensare, monitorizarea, domeniul de cuprindere al masurilor respective şi al monitorizării, impactul rezidual. 4.6. METODE DE EVALUARE A EFECTELOR SEMNIFICATIVE ASUPRA MEDIULUI 4.6.1. Metode de analiză multicriterială a efectelor semnificative asupra mediului Pentru identificarea efectelor semnificative, se utilizează pe scară largă analiza multicriterială. Sunt stabilite criterii comune pentru evaluarea semnificaţiei unui impact, care se cuantifică pentru fiecare proiect în parte. Semnificaţia unui impact poate fi majoră (semnificativă), moderată, minoră, neglijabilă, fără valoare sau pozitivă. Semnificaţia unui impact este dată de 2 componente: ● Magnitudinea impactului care este dată de caracteristicile proiectului şi ale efectelor generate de acesta, cum ar fi: () Natura efectului: negativ, pozitiv sau ambele; () Tipul efectului: direct, indirect, secundar, cumulativ; () Reversibilitatea efectului: reversibil, ireversibil; () Extinderea efectului: locală, regională, naţională, transfrontieră; () Durata efectului: temporar, termen scurt, termen lung; () Intensitatea efectului: mică, medie, mare. Magnitudinea impactului poate fi mică, medie sau mare, în funcţie de caracteristicile de mai sus. ● Senzitivitatea receptorului este înţeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. Senzitivitatea poate fi mică, medie sau mare. Descrierea metodei de analiză multicriterială se face în continuare. Magnitudinea impactului Componentele magnitudinii impactului sunt: Natura impactului ● Negativ - un impact care implică o modificarea negativă (adversă) a condiţiilor iniţiale sau introduce un factor nou, indezirabil. ● Pozitiv - un impact care implică o îmbunătăţire a condiţiilor iniţiale sau introduce un factor nou, dezirabil. ● Ambele - un impact care implică o modificare negativă (adversă) dar în acelaşi timp şi una pozitivă a condiţiilor iniţiale Tipul impactului ● Direct - impacte ce rezultă din interacţiunea directă dintre o activitate a planului şi un factor de mediu (ex. ocuparea unui habitat în timpul construcţiei) ● Indirect - impacte ce rezultă din alte activităţi sau ca o consecinţă sau circumstanţă a proiectului (de ex. intensificarea traficului rutier în zona proiectului) ● Secundar - impact direct sau indirect ca rezultat al interacţiunii repetate dintre componentele proiectului şi factorii de mediu (de ex. impact secundar direct - un impact asupra faunei datorită coliziunilor; impact secundar indirect - impact asupra faunei datorită pierderii de habitat) ● Cumulativ - impact care acţionează împreună cu alt impact (incluzând impactele altor planuri/proiecte), afectând acelaşi factor de mediu sau receptor (ex. efectul combinat al altor proiecte similare în aria de influenţă) Reversibilitatea impactului ● Reversibil - un impact este reversibil când factorul de mediu afectat (receptorul) poate reveni la starea iniţială (dinaintea acţiunii impactului), de ex. turbiditatea apei poate reveni la iniţial după încetarea cauzei turbidităţii - activităţile de construire); ● Ireversibil - un impact este ireversibil dacă factorul de mediu nu mai poate reveni la starea iniţială (de ex. ocuparea permanentă a terenului) Extinderea impactului ● Locală - impactele care afectează receptori locali în vecinătatea componentelor planului/proiectului. Un impact local apare de obicei pe o rază de până la 5 km de sursă (de ex. suspensii şi sedimente în apă); Trebuie definită aria de influenţă ● Regională - impactele care afectează receptorii (factorii de mediu) pe o rază de aprox. 5 - 40 km de sursă şi au o extindere regională (termen ce trebuie definit în fiecare evaluare); ● Naţională - impactele ce afectează factorii de mediu la nivel naţional (de ex. impacte sociale cu extindere naţională). ● Transfrontieră - impacte ce afectează factori de mediu la nivel internaţional Durata impactului ● Temporar - impactul se manifestă pe o durată scurtă de timp şi eventual intermitent/ocazional (de ex. depozite temporare de pământ pe durata execuţiei lucrărilor) ● Termen scurt - impactul se preconizează că va fi activ pentru o perioadă limitată, scurtă de timp şi va înceta în totalitate la finalizarea activităţii care-l provoacă (de ex. zgomot şi vibraţii generate în timpul construcţiei). De asemenea, impactul are o durată scurtă dacă este eliminat prin măsuri adecvate sau factorul de mediu este restaurat (de ex. oprirea unei instalaţii dacă zgomotul produs de aceasta afectează receptorii) ● Termen lung - impactul se manifestă pe o perioadă lungă de timp (pe toată perioada de operare - estimată la mai mult de 25 ani), dar încetează odată cu închiderea proiectului (de ex. zgomotul produs de instalaţii, emisii etc.). De asemenea, impactul are o durată lungă chiar dacă este intermitent, dar se manifestă pe toată durata de viaţă a proiectului (de ex. perturbarea biodiversităţii în timpul operaţiilor de întreţinere a instalaţiei). ● Permanent - impactul se manifestă în toate fazele proiectului şi rămâne activ şi după închiderea proiectului. Altfel spus, cauzează schimbări permanente asupra resurselor biotice şi abiotice sau asupra receptorilor (de ex. distrugerea unui habitat prioritar). Intensitatea impactului ● Mică - atunci când factorul de mediu are o valoare sau/şi o sensibilitate redusă. Impactul poate fi prevăzut dar este de obicei la limita detecţiei şi nu conduce la modificări permanente în structurile şi funcţiunile receptorului. Altfel spus, efectele manifestării impactului se încadrează în limitele naturale de variabilitate ale receptorului, fără a fi necesară refacerea receptorului. ● Medie - atunci când factorul de mediu are o valoare şi/sau o sensibilitate medie. Structurile şi funcţiunile receptorului sunt afectate dar structura/funcţiunea de bază nu este afectată. Altfel spus, efectele manifestării impactului depăşesc limitele naturale de variabilitate ale receptorului, iar timpul de refacere este mediu (< 2 ani) ● Mare - atunci când factorul de mediu are o valoare sau/şi o sensibilitate mare (de ex. situri Natura 2000). Structurile şi funcţiunile receptorului sunt afectate complet. Pierderea structurilor/funcţiunilor este vizibilă. Altfel spus, efectele manifestării impactului depăşesc limitele naturale de variabilitate, cauzând perturbări ireversibile sau reversibile în perioade lungi de timp (>2 ani). Magnitudinea impactului este o combinaţie a tuturor elementelor de caracterizare a unui impact (natura, tipul, reversibilitatea, extinderea, durata, intensitatea) făcută pe baza experienţei evaluatorului. Criteriile de determinare a magnitudinii impactului diferă pentru factorii de mediu fizici, biologici şi sociali. Tabelul 6 Caracterizarea magnitudinii unui impact
┌────────────┬────────────────┬─────────────┬─────────────┐
│Magnitudinea│Factori de mediu│Factori de │Factori de │
│impactului │fizici │mediu │mediu sociali│
│ │ │biologici │ │
├────────────┼────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │Impact temporar │ │ │
│ │sau pe termen │ │ │
│ │scurt asupra │Impact asupra│Impact asupra│
│ │receptorilor │unei specii │unui grup │
│ │(resurselor) │care se │specific / │
│ │fizici, │manifestă │comunitate │
│ │localizabil şi │doar la │sau asupra │
│ │detectabil, care│nivelul unui │bunurilor │
│ │cauzează │grup de │materiale │
│ │modificări peste│indivizi pe o│(culturale, │
│ │variabilitatea │perioadă │turism etc.) │
│MICĂ │naturală, fără a│scurtă de │pe o perioadă│
│ │modifica │timp (o │scurtă de │
│ │funcţionalitatea│generaţie sau│timp, care │
│ │sau calitatea │mai puţin), │însă nu se │
│ │receptorului │dar nu │extinde şi nu│
│ │(resursei). │afectează │generează │
│ │Mediul revine la│alte niveluri│perturbări │
│ │starea dinaintea│trofice sau │ale │
│ │impactului după │populaţia │populaţiei │
│ │încetarea │speciei │sau │
│ │activităţii care│respective. │resurselor. │
│ │cauzează │ │ │
│ │impactul. │ │ │
├────────────┼────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │ │Impact asupra│ │
│ │ │unei specii │ │
│ │ │care se │ │
│ │ │manifestă la │ │
│ │ │nivelul unei │ │
│ │Impact temporar │părţi din │ │
│ │sau pe termen │populaţie şi │Impact asupra│
│ │scurt asupra │poate cauza │unui grup │
│ │receptorilor │modificări în│specific / │
│ │(resurselor) │abundenţă şi/│comunitate │
│ │fizici care se │sau o │sau asupra │
│ │poate extinde │reducere a │bunurilor │
│ │peste scara │distribuţiei │materiale │
│ │locală şi poate │de-a lungul │care poate │
│ │produce │uneia sau mai│genera │
│ │modificarea │multor │schimbări pe │
│ │calităţii sau │generaţii, │termen lung │
│ │funcţionalităţii│dar nu │dar nu │
│ │receptorului │afectează │afectează │
│MEDIE │(resursei). │integritatea │stabilitatea │
│ │Totuşi, nu este │pe termen │generală a │
│ │afectată │lung a │grupurilor, │
│ │integritatea pe │populaţiei │comunităţilor│
│ │termen lung a │speciei sau a│sau a │
│ │receptorului │altor specii │bunurilor │
│ │(resursei) sau a│dependente. │materiale. │
│ │oricărui │Caracterul │Dacă │
│ │receptor │cumulativ şi │extinderea │
│ │dependent. Dacă │mărimea │impactului │
│ │extinderea │consecinţelor│este mare, │
│ │impactului este │sunt │atunci şi │
│ │mare, atunci şi │importante. │magnitudinea │
│ │magnitudinea │Dacă │poate fi │
│ │poate fi mare. │extinderea │mare. │
│ │ │impactului │ │
│ │ │este mare, │ │
│ │ │atunci şi │ │
│ │ │magnitudinea │ │
│ │ │poate fi │ │
│ │ │mare. │ │
├────────────┼────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │Impact asupra │ │ │
│ │receptorilor │Impact asupra│ │
│ │(resurselor) │unei specii │ │
│ │care poate │care se │ │
│ │provoca │manifestă │ │
│ │modificări │asupra │Impact asupra│
│ │ireversibile şi │întregii │unui grup │
│ │peste limitele │populaţii şi │specific / │
│ │admise, la scară│cauzează │comunitate │
│ │locală sau mai │declin în │sau asupra │
│ │mare. │abundenţă şi │unuia sau mai│
│ │Modificările pot│/sau │multor bunuri│
│ │altera │schimbări în │materiale │
│MARE │caracterul pe │distribuţie │care cauzează│
│ │termen lung al │peste limita │modificări pe│
│ │receptorului │de variaţie │termen lung │
│ │(resursei) şi al│naturală, │sau permanent│
│ │altor receptori │fără │şi afectează │
│ │dependenţi. Un │posibilitate │stabilitatea │
│ │impact care │de recuperare│generală şi │
│ │persistă după │sau revenire │starea │
│ │încetarea │sau care se │acestora. │
│ │activităţii │manifestă │ │
│ │care-l produce │de-a lungul │ │
│ │are o │mai multor │ │
│ │magnitudine │generaţii. │ │
│ │mare. │ │ │
└────────────┴────────────────┴─────────────┴─────────────┘
Senzitivitatea receptorului Semnificaţia generală a unui impact depinde în egală măsură şi de valoarea/senzitivitatea receptorului. Chiar dacă un impact are o magnitudine mare, semnificaţia generală a impactului poate fi medie dacă valoarea/senzitivitatea receptorului este mică. De exemplu, în cazul unui parc eolian, impactul de coliziune a vrăbiilor de palele turbinelor are o magnitudine medie, însă valoarea/senzitivitatea speciei este mică. În consecinţă, semnificaţia generală a impactului coliziunii vrăbiilor de palele turbinei este redusă. Tabelul 7 Stabilirea senzitivităţii receptorului
┌──────────────┬─────────────┬────────────────┬──────────────┐
│Valoarea/ │Factori de │Factori de mediu│Factori de │
│senzitivitatea│mediu │(receptori) │mediu │
│receptorului │(receptori) │biologici │(receptori) │
│ │fizici │ │sociali │
├──────────────┼─────────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Un receptori/│ │ │
│ │resursă care │ │ │
│ │nu este │O specie sau un │ │
│ │important │habitat care nu │ │
│ │pentru │este protejată │ │
│ │funcţionarea │sau listată. │Bunurile │
│ │ecosistemelor│Este comună sau │materiale şi │
│ │sau │abundentă; nu │elementele │
│ │serviciilor, │este critică │socio - │
│ │sau care este│pentru │economice │
│ │important dar│funcţiunile │afectate nu │
│ │rezistent la │ecosistemului │sunt │
│ │schimbări (în│sau a altor │considerate │
│MICĂ │contextul │ecosisteme (de │semnificative │
│ │activităţilor│ex. pradă pentru│din punct de │
│ │propuse) şi │alte specii sau │vedere al │
│ │îşi va reveni│prădător al │resurselor, şi│
│ │rapid pe cale│speciilor de │nu au o │
│ │naturală la │rozătoare); nu │valoare mare │
│ │starea │reprezintă │economică, │
│ │dinaintea │elemente cheie │culturală sau │
│ │impactului │pentru │socială. │
│ │odată ce │stabilitatea │ │
│ │activitatea │ecosistemului. │ │
│ │generatoare │ │ │
│ │de impact se │ │ │
│ │opreşte. │ │ │
├──────────────┼─────────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │Un receptor/ │ │ │
│ │resursă care │ │ │
│ │este │O specie sau un │ │
│ │important │habitat care nu │ │
│ │pentru │este protejat │Elementele │
│ │funcţionarea │sau listat; este│socio - │
│ │ecosistemelor│răspândită │economice │
│ │/serviciilor.│global dar este │afectate nu │
│ │Poate fi mai │rară în zona │sunt │
│ │puţin │planului/ │semnificative │
│MEDIE │rezistent la │proiectului. │în contextul │
│ │schimbări dar│Este importantă │general al │
│ │poate fi │pentru │zonei │
│ │readus la │funcţionarea şi │analizate însă│
│ │starea │stabilitatea │au o │
│ │iniţială prin│ecosistemului şi│semnificaţie │
│ │acţiuni │este ameninţată │locală mare. │
│ │specifice, │sau populaţia │ │
│ │sau se poate │este în declin. │ │
│ │reface pe │ │ │
│ │cale naturală│ │ │
│ │în timp. │ │ │
├──────────────┼─────────────┼────────────────┼──────────────┤
│ │ │ │Elementele │
│ │ │O specie sau un │socio - │
│ │ │habitat care │economice │
│ │Un receptor/ │este protejată │afectate sunt │
│ │resursă care │prin directivele│protejate în │
│ │este critic │relevante sau │mod specific │
│ │pentru │convenţii │prin │
│ │ecosisteme/ │internaţionale. │legislaţia │
│ │servicii, nu │Este listată ca │naţională sau │
│MARE │este │fiind rară, │internaţională│
│ │rezistent la │ameninţată sau │şi sunt │
│ │schimbări şi │vulnerabilă │semnificative │
│ │nu poate fi │(IUCN); este │pentru │
│ │readus la │critică pentru │comunităţile │
│ │starea │stabilitatea şi │din zona │
│ │iniţială. │funcţionalitatea│proiectului │
│ │ │ecosistemului. │sau la nivel │
│ │ │ │regional/ │
│ │ │ │naţional. │
└──────────────┴─────────────┴────────────────┴──────────────┘
Semnificaţia generală a impactului Pentru determinarea semnificaţiei generale a impactului se au în vedere următoarele elemente cheie: ● Magnitudinea impactului (scară, durată, intensitate etc.) ● Valoarea/senzitivitatea receptorului. Tabelul 8 Stabilirea semnificaţiei impactului în funcţie de magnitudine şi senzitivitatea receptorului
┌──────────────┬───────────┬───────────┬───────────┐
│ │Magnitudine│Magnitudine│Magnitudine│
│ │mică │medie │mare │
├──────────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Valoare/ │ │ │ │
│senzitivitate │Minor │Minor │Moderat │
│mică │ │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Valoare/ │ │ │ │
│senzitivitate │Minor │Moderat │Major │
│medie │ │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Valoare/ │ │ │ │
│senzitivitate │Moderat │Moderat │Major │
│mare │ │ │ │
├──────────────┴───────────┴───────────┴───────────┤
│Semnificaţia impactului │
├──────────────┬───────────────────────────────────┤
│Fără impact │Impactul nu generează efecte │
│sau │cuantificabile (vizibile sau │
│nesemnificativ│măsurabile) în starea naturală a │
│ │mediului. │
├──────────────┼───────────────────────────────────┤
│ │Impactul are magnitudine mică, se │
│ │încadrează în standarde şi/sau este│
│Semnificaţie │asociat cu receptori cu valoare/ │
│minoră │senzitivitate mică sau medie. │
│ │Impact cu magnitudine medie care │
│ │afectează receptori cu valoare mică│
├──────────────┼───────────────────────────────────┤
│ │Impact care se încadrează în │
│ │limite, cu magnitudine mică │
│Semnificaţie │afectând receptori cu valoare mare,│
│moderată │sau magnitudine medie afectând │
│ │receptori cu valoare medie sau │
│ │magnitudine mare afectând receptori│
│ │cu valoare medie. │
├──────────────┼───────────────────────────────────┤
│ │Impact care depăşeşte limitele şi │
│Semnificaţie │standardele şi are o magnitudine │
│majoră │mare afectând receptori cu valoare │
│ │medie sau magnitudine medie │
│ │afectând receptori cu valoare mare.│
└──────────────┴───────────────────────────────────┘
Tabelul 9 Descrierea impactelor în funcţie de semnificaţia acestora
┌────────────┬────────────────┬────────────────┬─────────────┬───────────────┐
│ │Efecte asupra │Efecte asupra │ │Consecinţe │
│Semnificaţia│componentei │componentei │Aria de │pentru │
│impactului │biotice │abiotice (socio │îngrijorare │titularul │
│ │(biodiversitate)│- economic) │ │proiectului │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────┼───────────────┤
│ │ │Schimbări în │ │ │
│ │ │activitatea │ │ │
│ │Degradarea │comercială care │ │ │
│ │calităţii sau │duc la pierderea│ │ │
│ │disponibilităţii│veniturilor sau │ │ │
│ │habitatelor şi /│a │ │ │
│ │sau a vieţii │oportunităţilor │ │ │
│ │sălbatice, cu │peste limita │ │ │
│ │recuperare mai │normală de │ │Adoptă măsuri │
│ │mare de 2 ani │variaţie Efecte │Îngrijorare │pentru evitarea│
│ │Exemplu: │potenţiale pe │mare care │acestor impacte│
│ │alterarea sau │termen scurt │generează │acolo unde e │
│Major - - - │pierderea unor │asupra sănătăţii│campanii la │posibil şi │
│ │suprafeţe mari │/calităţii │nivel mare │monitorizează │
│ │de habitate │vieţii; risc │(regional, │îndeaproape │
│ │prioritare, │real de │naţional) │aria afectată │
│ │modificări │accidentare │ │de impactul │
│ │majore în starea│Exemplu: │ │rezidual. │
│ │de conservare a │pierderi │ │ │
│ │speciilor │importante de │ │ │
│ │protejate, │teren agricol, │ │ │
│ │fragmentări │relocări de │ │ │
│ │majore de │locuinţe, │ │ │
│ │habitat │pericole │ │ │
│ │ │iminente de │ │ │
│ │ │accidentare │ │ │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────┼───────────────┤
│ │ │Schimbări în │ │ │
│ │ │activitatea │ │ │
│ │ │comercială care │ │ │
│ │ │duc la pierderi │ │ │
│ │ │de venituri sau │ │ │
│ │Schimbări în │oportunităţi în │ │ │
│ │habitate sau │intervalul de │ │ │
│ │specii peste │variabilitate/ │ │ │
│ │variabilitatea │risc normal. │Îngrijorare │ │
│ │naturală, cu un │Efect posibil │extinsă, │Măsuri de │
│Moderat - - │potenţial de │însă puţin │articole de │minimizare a │
│ │recuperare de │probabil de │presă, fără │extinderii │
│ │până la 2 ani. │afectare a │campanii │impactelor │
│ │Exemplu: │sănătăţii/ │susţinute │ │
│ │perturbări ale │calităţii │ │ │
│ │habitatelor şi │vieţii. Risc │ │ │
│ │speciilor │redus de │ │ │
│ │ │accidente │ │ │
│ │ │Exemplu: ocupare│ │ │
│ │ │de suprafeţe │ │ │
│ │ │reduse de teren │ │ │
│ │ │valoros │ │ │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────┼───────────────┤
│ │ │Perturbare │ │ │
│ │ │posibilă a altor│ │ │
│ │Schimbări în │activităţi şi │ │ │
│ │habitate sau │influenţă minoră│ │ │
│ │specii care pot │asupra │ │Conştientizează│
│ │fi observate şi │veniturilor şi │Îngrijorare │impactul │
│ │măsurate, dar │oportunităţilor.│temporară │potenţial şi │
│ │sunt la aceeaşi │Disconfort în │locală a unor│manageriază │
│Minor - │scară cu │limite │persoane sau │activitatea şi │
│ │variabilitatea │acceptabile. Nu │grup care │operaţiile în │
│ │naturală │sunt efecte │resimt │vederea │
│ │Exemplu: zgomot │asupra sănătăţii│disconfortul │minimizării │
│ │produs de │/calităţii │ │interacţiunilor│
│ │utilaje │vieţii │ │ │
│ │ │populaţiei │ │ │
│ │ │Exemplu: blocaje│ │ │
│ │ │în trafic │ │ │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────┼───────────────┤
│ │ │Efecte vizibile │ │ │
│ │ │însă acceptabile│ │ │
│ │Schimbări în │asupra altor │ │ │
│ │habitate şi │activităţi │ │ │
│ │specii în │comerciale (nu │ │ │
│ │limitele │creează │Efect │Nu se impun │
│ │variabilităţii │perturbare). │conştientizat│intervenţii, │
│ │naturale - │Efect notabil, │la nivel │însă titularul │
│Neglijabil ~│dificil de │însă fără │local, însă │trebuie să se │
│ │măsurat sau │consecinţe │fără motive │asigure că │
│ │observat. │asupra sănătăţii│de │aceste efecte │
│ │Exemplu: │şi a calităţii │îngrijorare │nu cresc în │
│ │evitarea │vieţii │ │importanţă │
│ │structurilor de │populaţiei │ │ │
│ │către păsări. │Exemplu: │ │ │
│ │ │creşterea │ │ │
│ │ │intensităţii │ │ │
│ │ │traficului │ │ │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Asigurarea că │
│ │ │ │ │eventualele │
│Fără │ │ │Nu sunt │modificări ale │
│interacţiuni│Fără efecte │Fără efecte │îngrijorări │activităţii nu │
│0 │ │ │ │schimbă │
│ │ │ │ │încadrarea de │
│ │ │ │ │impact │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────┼───────────────┤
│ │Îmbunătăţirea │ │ │ │
│ │ecosistemelor │ │ │ │
│ │prin crearea de │ │ │ │
│ │habitat propice,│ │ │ │
│ │crearea de │Beneficii asupra│ │ │
│ │condiţii pentru │comunităţii │ │ │
│ │mărirea │locale, │ │ │
│ │populaţiilor şi │îmbunătăţirea │ │ │
│ │a distribuţiei │stării de │ │ │
│ │acestora - │sănătate şi a │Nu sunt │Eforturi pentru│
│Pozitiv +++ │îmbunătăţirea │calităţii vieţii│îngrijorări │maximizarea │
│ │stării de │Exemplu: │ │beneficiilor │
│ │conservare a │venituri, locuri│ │ │
│ │habitatelor şi │de muncă, │ │ │
│ │speciilor │solicitare şi │ │ │
│ │Exemplu: Crearea│asigurarea de │ │ │
│ │de habitate noi,│servicii etc. │ │ │
│ │reducerea │ │ │ │
│ │emisiilor de │ │ │ │
│ │gaze cu efect de│ │ │ │
│ │seră │ │ │ │
└────────────┴────────────────┴────────────────┴─────────────┴───────────────┘
4.6.2. Descrierea tuturor metodelor utilizate în evaluarea impactului Elaboratorul RIM poate folosi o multitudine de metode şi/sau unelte pentru evaluarea efectelor semnificative asupra mediului. În acest capitol sunt prezentate toate aceste metode, cu informaţii clare privind sursa metodei şi modul de aplicare a acesteia. 4.7. MĂSURI DE EVITARE, PREVENIRE, REDUCERE SAU COMPENSARE A EFECTELOR NEGATIVE SEMNIFICATIVE ŞI MĂSURI DE MODERNIZARE 4.7.1. Măsuri pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate Acolo unde s-a identificat un impact semnificativ asupra factorilor de mediu, se propun măsuri adecvate pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau compensarea acestora. Dacă după aplicarea acestor măsuri rămâne totuşi un impact rezidual, acesta va fi monitorizat. De asemenea, se monitorizează toţi parametrii relevanţi ai proiectului precum şi implementarea măsurilor propuse. Măsurile pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau compensarea efectelor negative semnificative pot fi de tipul: Măsuri de prevenire a poluării mediului în timpul execuţiei: ● Pentru prevenirea împrăştierii cauzate de vânt, mişcări ale aerului se vor lua măsuri de acoperire, îngrădire, închidere în containere a deşeurilor. ● Nu se permite arderea a nici unui material pe şantier. ● Se vor echipa toate utilajele pentru activităţi de taiere cu apa şi şlefuire cu echipamente speciale de aspirare a prafului. ● Lucrările se vor realiza astfel încât riscul de împrăştiere/scăpările de material prin cădere să fie minimizate. Zonele unde se realizează desfaceri/demolări vor fi stropite periodic, de câte ori este nevoie cu apa sau cu soluţii speciale care măresc eficienta apei în fixarea prafului. ● Folosirea de materiale speciale (plase de protecţie, prelate) pentru acoperirea zonelor de lucru pe timp de vânt şi ploaie. ● Nici un vehicul sau utilaj nu se va lăsa cu motorul pornit la staţionare, dacă nu este necesar. Vehicule şi utilaje se vor întreţine corespunzător. La orice emisie de fum închis (cu excepţia pornirii), utilajul/maşina se opreşte imediat şi problema se rectifică înainte de folosire. Vehiculele şi utilajele se vor întreţine corespunzător şi vor avea reviziile tehnice la zi şi se conformează standardelor de emisii. Gazele evacuate de la vehicule nu se vor îndrepta spre teren pentru a nu ridica praful. ● Limita maximă de viteză pentru circulaţia în incinta şantierului, a autovehiculelor şi utilajelor este de 10 km/h pentru a nu produce praf. Căile de circulaţie pentru utilaje vor fi aleile din beton existente sau realizate din pietriş. Se va evita accesul autovehiculelor pe pământ. ● La ieşirea din şantier roţile autovehiculele se vor curăţa şi spăla eficient. ● Toate camioanele ce intră sau ies din şantier vor avea obligatoriu încărcăturile transportate în containere închise sau în bene acoperite cu prelate. ● Se va preveni poluarea apelor prin scurgeri de carburanţi, uleiuri de la utilaje. Scurgerile de ulei (sau alţi carburanţi) sunt controlate de constructor prin procedurile interne ale acestuia. În general, se urmăreşte ca utilajele să fie în bună stare de funcţionare. Schimburile de ulei nu se fac pe amplasament. ● Deşeurile periculoase rezultate vor fi tratate în conformitate cu legislaţia în vigoare, adică vor fi identificate, se vor stoca temporar în şantier în recipiente închise, etichetate, depozitate pe platforme betonate acoperite şi asigurate contra accesului neautorizat şi eliminate numai prin operator autorizat. ● Operaţiile de întreţinere şi reparaţie a utilajelor şi echipamentelor vor fi realizate în ateliere/locaţii cu dotări adecvate. În scopul prevenirii emisiilor în timpul operării, în Fermă se vor adopta următoarele măsuri: Prevenirea emisiilor în apă: ● Reţelele de canalizare şi platformele de dejecţii vor fi verificate periodic în scopul identificării şi remedierii eventualelor fisuri; ● Toate categoriile de deşeuri vor fi corect gestionate. Se prevăd spaţii amenajate pentru stocarea temporară a fiecărei categorii de deşeuri. Sunt eliminate astfel posibilităţile de scurgere a levigatelor; dejecţiile sunt evacuate cu benă închisă. ● Personalul va fi instruit pentru a preveni orice evacuare de substanţe sau materii care poluează mediul în apele uzate, pluviale sau apele de suprafaţă, de pe amplasament sau din afara acestuia. Măsurile pentru protecţia solului sunt: Aplicarea dejecţiilor pe soluri agricole cu respectarea codului de bune practici în fermă, respectiv: ● Fertilizarea terenurilor agricole cu dejecţii se va realiza numai după trecerea perioadei de stocare necesară pentru stabilizare/fermentare de minim 6 luni. Este obligatoriu ca pentru terenurile agricole pentru care se va realiza fertilizarea să fie întocmit studiul pedologic şi agrochimic de către O.S.P.A., conform prevederile Ord. nr. 344/2004, pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură. Procesul de fertilizare cu îngrăşăminte organice se va face după analizarea calităţii dejecţiilor fermentate precum şi a terenurilor agricole din punct de vedere agrochimic şi pedologic; ● Nu se vor depozita sau lăsa dejecţii solide (gunoi) în grămezi pe câmp, chiar şi pentru un timp relativ scurt pentru evitarea atât a poluării solului şi a apei prin scurgerile din dejecţiile spălate de ploi, cât şi a irosirii şi pierderii azotului pe care-l conţin; ● Se va evita administrarea dejecţiilor stabilizate pe timp de ploaie, ninsoare, soare puternic, pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. De asemenea, este interzis să fie aplicate dejecţiile dacă: solul este puternic îngheţat; solul este crăpat (fisurat) în adâncime, sau săpat în vederea instalării unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutură; câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat lucrări de subsolaj în ultimele 12 luni; ● Nu se vor aplica dejecţii pe terenurile adiacente cursurilor de apă şi a captărilor de apă potabilă, pe terenurile înclinate; ● Se interzice golirea sau spălarea buncărelor şi a utilajelor de administrare (distribuţie/împrăştiere) a dejecţiilor stabilizate în apele de suprafaţă sau în apropierea lor; ● Se interzice utilizarea dejecţiilor pe păşuni sau pe culturi furajere în anumite condiţii; pe culturile de legume şi fructe în timpul perioadei de vegetaţie; pe solurile destinate culturilor de legume şi fructe care sunt în contact direct cu solul; ● Se va respecta distanţa minimă de 300 m între limita zonei de împrăştiere a dejecţiilor şi limita locuinţelor particulare (conform Ord. 119/2014). În scopul prevenirii emisiilor în sol şi subsol, în Fermă se vor adopta următoarele măsuri: ● Reţelele de canalizare şi decantorul general sunt verificate periodic în scopul identificării şi remedierii eventualelor fisuri. ● Toate categoriile de deşeuri sunt corect gestionate. Miros În Fermă se adoptă măsurile BAT: ● Măsuri de igienă a producţiei prin respectarea strictă a procesului de exploatare a creşterii animalelor; ● Utilizarea unui regim nutriţional adecvat în vederea reducerii emisiilor de miros; ● Respectarea programului de eliminare a dejecţiilor, evitându-se stagnarea lor în adăposturi; ● Gestiunea corectă a dejecţiilor ● Întreţinerea şi igienizarea periodică a sistemului de dejecţii şi a reţelelor de canalizare. ● titularul activităţii îşi planifică activităţile din care rezultă mirosuri dezagreabile persistente, sesizabile olfactiv (transportul dejecţiilor, anumite lucrări de întreţinere), ţinând seama de condiţiile atmosferice, evitându-se planificarea acestora în perioadele defavorabile dispersiei pe verticală a poluanţilor, pentru prevenirea răspândirii mirosului la distante mari. De asemenea, toate operaţiile de pe amplasament sunt realizate în aşa fel încât emisiile şi mirosurile să nu determine o deteriorare semnificativă a calităţii aerului, dincolo de limitele amplasamentului. Măsuri de prevenire a poluării aerului în timpul operării: ● Aplicarea tehnicilor BAT pentru limitarea emisiilor în aer; Măsurile vor fi stabilite de la caz la caz în funcţie de specificul proiectului. 4.7.2. Planul de management de mediu Planul de management de mediu (PMM) este un instrument simplu care ajută la asigurarea unei bune performanţe de mediu pentru proiectul propus în toate fazele acestuia. PMM sintetizează măsurile propuse în RIM, cele propuse în Acordul de mediu şi în alte acte de reglementare şi asigură implementarea acestora. Este relevant ca acest PMM să fie creionat încă din faza de RIM, urmând a fi completat ulterior în funcţie de modificările survenite. Scopul şi domeniul de cuprindere al planurilor de management de mediu (PMM) Când este necesar un PMM? Directiva EIM nu solicită în mod explicit întocmirea unui PMM. Cu toate acestea, întocmirea şi furnizarea unui astfel de plan este o bună practică recunoscută internaţional. Există cazuri în care este posibil ca un PMM să nu fie necesar: proiecte de dimensiuni mici; proiecte implementate în locaţii fără caracteristici de mediu importante; proiecte în care efectele negative au fost deja evaluate de rapoarte IM anterioare şi s-a concluzionat că acestea sunt minime; şi/sau proiecte aliniate integral la zonarea utilizării terenurilor. Obiectivele generale ale PMM Între obiectivele unui PMM trebuie să figureze: ● Asigurarea conformării cu prevederile şi ghidurile formulate de autorităţile de reglementare, care pot fi la nivel local, regional, naţional şi/sau internaţional. ● Asigurarea alocării unor resurse suficiente de la proiectul bugetului pentru ca scara activităţilor prevăzute de PMM să corespundă însemnătăţii efectelor proiectului. ● Verificarea performanţelor de mediu prin informaţii privind impactul pe măsura producerii acestuia. ● Răspuns la modificările aduse în implementarea proiectului care nu au fost analizate în EIM. ● Răspuns la evenimente neprevăzute. ● Asigurare de feedback pentru o îmbunătăţire continuă a performanţei de mediu Domeniul principal de cuprindere al unui PMM Pentru a se realiza aceste obiective, domeniul general de cuprindere a PMM trebuie să conţină următoarele: ● Definirea obiectivelor de management al mediului, obiectivele de realizat pe durata de existenţă a proiectului (respectiv de pre-construcţie, construcţie, operare, dezafectare) pentru a evidenţia beneficiile şi minimiza efectele adverse ale impactului asupra mediului. ● Descrierea acţiunilor de detaliu necesare pentru a realiza aceste obiective, inclusiv modul în care vor fi realizate, responsabilii pe tipuri de acţiuni, termene de implementare, cu ce resurse, cu ce monitorizare/verificare şi la ce nivel de performanţă sau ţintă ce calitate. Trebuie de asemenea prevăzute mecanismele prin care se va răspunde modificărilor în implementarea proiectului, situaţiilor de urgenţă, evenimentelor neprevăzute şi procesele de aprobare corespunzătoare. ● Clarificarea structurilor instituţionale, a rolurilor, comunicării şi proceselor de raportare necesare ca parte a implementării PMM. ● Descrierea legăturii dintre PMM şi cerinţele legiferate aferente. ● Descrierea cerinţelor de ţinere a evidenţelor, raportare, analiză, auditare şi actualizare a PMM. Conţinutul şi formatul planurilor de management de mediu (PMM) Nu există un format standard pentru PMM. Formatul trebuie să fie adaptat circumstanţelor în care este elaborat PMM şi cerinţelor la care trebuie să răspundă. Nivelul de detaliere al PMM poate varia de la câteva pagini în cazul unui proiect cu riscuri de mediu scăzute până la un document substanţial în cazul unui proiect complex şi de amploare, cu riscuri potenţiale de mediu ridicate. Următoarele secţiuni conţin o prezentare generală a informaţiilor care trebuie incluse într-un PMM. 1. Prezentare generală a activităţii propuse şi a contextului local. Trebuie prezentat un scurt rezumat al: a. activităţilor de construcţii şi de exploatare propuse pentru proiect; b. mediului biofizic, economic şi social afectat; c. managementului mediului la nivel local, contextului juridic şi de planificare relevant pentru PMM. 2. Sumarul formelor de impact asociate activităţii propuse. Se vor prezenta în rezumat formele negative şi pozitive de impact asociate proiectului propus, în special cele care prezintă efecte de însemnătate medie şi ridicată şi pentru care au fost propuse măsuri de prevenire/reducere/compensare. 3. Politicile şi angajamentele de mediu asumate de propunătorul proiectului şi/sau impuse prin actul de reglementare. Se vor prezenta în rezumat politicile, ghidurile şi angajamentele existente asumate de propunătorul proiectului în ceea ce priveşte sănătatea, siguranţa şi mediul. 4. Mecanisme instituţionale: roluri şi responsabilităţi. Se vor defini clar responsabilităţile în acţiunile de management conţinute în PMM şi se vor clarifica mecanismele de coordonare între actorii cu diferite roluri implicaţi în implementare. 5. Prevederi juridice. Se vor identifica legislaţia, standardele, ghidurile şi autorizaţiile necesare sau licenţele aplicabile proiectului şi legate de activităţile de management specificate în PMM. 6. Programul de implementare. Se vor prezenta obiectivele de realizat prin intermediul PMM şi acţiunile de management ce trebuie implementate în vederea atenuării efectelor negative şi accentuării beneficiilor proiectului. Se vor specifica clar responsabilităţile, monitorizarea, criteriile/ţintele şi şi calendarul de implementare şi raportare. Programul de implementare este nucleul PMM şi trebuie să conţină o descriere a următoarelor: ● Obiective ● Acţiuni de management ● Responsabilităţi pentru acţiunile identificate ● Monitorizare ● Raportare ● Specificaţii referitoare la performanţă (criterii şi ţinte) ● Termenele de implementare/raportare PMM trebuie să stabilească obiective generale care trebuie atinse prin managementul activităţilor proiectului şi al surselor de risc. Aceste obiective se bazează pe gestionarea impactului de mediu, între altele, prin procesul EIM şi şi specifică ce se doreşte să se realizeze în mod specific prin minimizarea efectivă a impactului negativ şi amplificarea celui pozitiv. Acţiunile de management, sunt acţiuni fezabile, practice şi eficiente economic şi care trebuie implementate în vederea atingerii obiectivelor descrise anterior. Aceste acţiuni se bazează pe acţiunile de întărire sau reducere identificate în EIM şi pe informaţiile suplimentare ce pot apărea după finalizarea EIM. În PMM trebuie specificat programul de implementare a acţiunilor de management, cu următoarele informaţii: cine, când şi cum şi ce resurse trebuie alocate. Adeseori se omite accentuarea impactului pozitiv al unui proiect şi este important ca PMM să conţină acţiuni clare în acest sens, de exemplu pe baza recomandărilor din EIM. În cadrul implementări acţiunilor de management, se vor întocmi de către antreprenor şi/sau subcontractanţi Declaraţiile de metodă. Aceste declaraţii trebuie să specifice în ce mod vor gestiona aceştia formele potenţiale de impact asupra mediului în sensul cerinţelor exprimate în PMM şi, dacă este cazul, cele mai bune practici de mediu, precum şi modul în care vor asigura realizarea obiectivelor PMM. Acţiunile de management definite adecvat trebuie să satisfacă următoarele cerinţe principale: ● Să fie în scris: Acţiunile de management trebuie stipulate în scris, aceasta forţând semnatarii să gândească atent fiecare acţiune. ● Să indice data: O acţiune de management trebuie să indice un termen specific până la care trebuie implementată acţiunea. ● Să fie specifică riscului sau impactului: Fiecare acţiune de management trebuie să fie legată de un impact specific (pozitiv sau negativ) sau de un risc pentru mediu şi să fie formulată în termeni specifici şi nu în general. ● Să fie specifică în timp şi spaţiu: Trebuie să se indice condiţiile în care se aplică acţiunea de management (în mod continuu sau numai în caz de contingenţă). Momentul (ca de exemplu anotimpul sau ora din zi) şi locul aplicării acţiunii de management. ● Să fie măsurabilă: Acţiunile de management trebuie definite cantitativ, dacă este posibil. Trebuie deci stabilit un standard faţă de care să poată fi determinată performanţa. Obiectivele şi ţintele acţiunii de management trebuie formulate în mod clar. ● Să fie realizabile: Acţiunile de management trebuie să fie realiste, fezabile şi deci realizabile; ● Să fie rezonabile: O acţiune de management trebuie să poată fi uşor de implementat în termenul şi cu constrângerile bugetare ale proiectului. ● Să aibă loc la timp: Trebuie puse în practică măsuri care să coincidă temporar cu activităţile specifice ale proiectului. ● Să poată fi înţelese: Acţiunile de management trebuie descrise simplu, folosind un limbaj clar, netehnic, ori de câte ori este posibil. Responsabilităţile trebuie să fie clar identificate pentru diversele părţi implicate în implementarea acţiunilor de management şi în monitorizare. Se vor prezenta programe de monitorizare pentru a se putea determina eficacitatea acţiunilor de management şi pentru a înţelege impactul rezidual efectiv al activităţilor de construcţii/exploatare asupra mediului. Aceste programe de monitorizare (ex. monitorizarea apelor uzate -influent şi efluent SEAU, receptor natural, deşeuri din procesul de epurare a apelor uzate etc.) pot fi definitivate prin consultare între specialişti, propunătorul proiectului şi factorii interesaţi relevanţi, în funcţie de complexitatea monitorizării necesare. Dacă sunt necesare programe de monitorizare, acestea trebuie concepute în mod pragmatic şi implementabil. Pe cât posibil, se vor alege acei parametri de măsurare care să ofere rezultate imediate pentru ca acţiunile de management adecvate să poată fi adoptate cât mai curând posibil, în cazul depăşirii valorilor de referinţă sau valorilor limită de performanţă acceptate. Programul de monitorizare poate conţine trei aspecte principale: ● Măsurarea valorilor iniţiale: Aceasta trebuie să se facă înainte de începerea proiectului sau a activităţii, pentru a determina nivelul şi starea parametrilor de mediu înainte de apariţia efectelor asociate proiectului sau activităţii. ● Monitorizarea impactului (sau a performanţei): Această monitorizare trebuie să fie continuă pe toată durata ciclului de existenţă a proiectului şi trebuie implementată pentru a se asigura menţinerea impactului asupra mediului la nivelul prognozat şi realizarea ţintelor de performanţă specificate. ● Monitorizarea conformării: Această monitorizare trebuie implementată pentru a stabili dacă măsurile de prevenire/reducere/compensare prevăzute au efectul preconizat şi urmărit. Această monitorizare se face periodic, termenele variind de la un proiect la altul. Ea trebuie utilizată pentru a verifica dacă nivelul parametrilor specifici de mediu respectă legile, reglementările, standardele sau ghidurile aplicabile, după caz. Programul trebuie să prevadă măsuri de remediere ce pot fi implementate efectiv în cazul neconformării - respectiv atunci când măsurile de prevenire/reducere/compensare nu sunt adecvate sau când impactul a fost subestimat în EIM. Acţiunile de management şi monitorizarea trebuie să ţină cont de următoarele trei scenarii: ● Exploatare normală ● Situaţii anormale (ex. oprirea planificată a echipamentelor) ● Situaţii de urgenţă (ex. contaminarea sursei de apa). Specificaţiile privind performanţa (ex. criterii sau ţinte) trebuie stabilite pentru fiecare acţiune de management sau activitate de monitorizare, pentru a evalua dacă acţiunile au avut eficacitate. Specificaţiile legate de performanţă pot fi stabilite pe baza nivelului la care trebuie să rămână o anumită condiţie de mediu (ex. habitat pe o porţiune a amplasamentului ce nu trebuie perturbat), sau pe nivelul la care trebuie readusă starea mediului (ex. refacerea habitatului), sau pe limitele stabilite prin lege sau de comun acord (ex. standarde privind nivelul de zgomot), sau nivelul beneficiilor socio-economice ce trebuie realizate pin proiect (ex. utilizarea forţei de muncă şi a întreprinderilor locale). Atunci când este posibil, specificaţiile privind performanţa trebuie să fie cantitative. Aceste specificaţii pot fi revizuite pe timpul implementării PMM, în spiritul promovării îmbunătăţirilor continue. Se va elabora un calendar în care să se indice ordinea şi termenele (inclusiv frecvenţa şi durata) de realizare a acţiunilor de management şi a activităţilor de monitorizare prevăzute în PMM. Dacă se elaborează rapoarte de monitorizare, se vor indica termenele de prezentare a acestor rapoarte. Calendarul se întocmeşte de către propunătorul proiectului, pentru a se asigura crearea legăturilor necesare între programul de implementare al PMM şi termenele generale de realizare a proiectului. 7. Devizele de cost şi resurse financiare Se vor prezenta devizele de cost şi cheltuieli recurente în implementarea PMM, cu prevederi privind: acţiunile de reducere şi de întărire; cerinţe privind instruirea şi conştientizarea; monitorizarea, auditarea şi acţiunile de corectare. 4.7.3. Plan de închidere La încetarea activităţii, se va întocmi un plan de închidere a activităţii, care va conţine cel puţin informaţiile de mai jos. ● Lucrări de demontare a structurilor ● Lucrări de demontare a instalaţiilor electrice ● Lucrări de demontare a echipamentelor AMC ● Lucrări de demontare a conductelor tehnologice ● Îndepărtarea materialelor periculoase De asemenea se vor respecta prevederile art. 22 din Legea nr. 278/2013. Se va aplica următorul plan de închidere: 1. Luarea deciziei de închidere a Fermei. Se notifică autorităţile competente relevante: ACPM, SGA, GNM, DSVSA, DSP etc. Luarea deciziei se face înainte de orice acţiune de închidere/dezafectare. Autorităţile competente decid acţiunile necesare, în funcţie de situaţia fermei la momentul respectiv şi în funcţie de actele de reglementare emise. 2. Efectuarea studiilor pentru stabilirea obligaţiilor de mediu. Închiderea fermei şi dezafectarea instalaţiei se fac doar după stabilirea obligaţiilor de mediu, conform Legii protecţiei mediului. Obligaţiile de mediu se stabilesc prin bilanţ de mediu, după caz. Se identifică şi delimitează zonele poluate, se identifică substanţele, materialele şi deşeurile periculoase, se stabilesc măsurile de ecologizare impuse şi se stabilesc obligaţiile de mediu, care sunt asumate financiar de titular. 3. Întocmirea unui proiect tehnic de dezafectare/demolare. Acest proiect este realizat de persoane autorizate şi va fi aprobat de toate organismele în drept. 4. Obţinerea acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor necesare dezafectării/demolării. În baza certificatului de urbanism pentru dezafectare/demolare, se obţin toate actele de reglementare necesare: acordul de mediu, avizul de gospodărire a apelor, avizul ISU etc. Prin aceste acte de reglementare se stabilesc măsuri şi obligaţii pentru dezafectarea şi demolarea în siguranţă a instalaţiei. 5. Obţinerea autorizaţiei de dezafectare/demolare. În baza proiectului tehnic şi a avizelor, acordurilor aferente, se obţine autorizaţia de dezafectare, care permite titularului să desfăşoare lucrările de demolare. 6. Efectuarea lucrărilor de demolare, conform proiectului aprobat. Demolarea se face respectând o succesiune de operaţii, conform celor stabilite în actele de reglementare: a. Golirea instalaţiilor şi a echipamentelor de substanţe chimice periculoase sau nu; b. Extragerea deşeurilor şi materialelor periculoase; c. Igienizarea zonelor în care au fost deşeuri, substanţe sau materiale periculoase; d. Demontarea instalaţiilor, echipamentelor, conductelor şi structurilor metalice. Acestea se stochează în funcţie de destinaţie. Cele destinate reutilizării se extrag ca atare şi se livrează clienţilor; cele care sun destinate valorificării prin diverse metode, se stochează separat şi se livrează valorificatorilor. Deşeurile care nu pot fi valorificate şi sunt destinate eliminării, se colectează separat şi se livrează eliminatorilor; e. Refacerea terenului după demolare. Terenul va fi nivelat, curăţat de orice deşeu. 4.7.4. Monitorizare Ferma va funcţiona în baza unei autorizaţii/autorizaţii Integrate de mediu, prin care se va impune un program de monitorizare a activităţii. Un model de program de monitorizare este prezentat în continuare: ● Monitorizarea intrărilor şi a ieşirilor din instalaţie: consumuri de materii prime, materii auxiliare şi utilităţi; evidenţa reviziilor şi reparaţiilor efectuate în instalaţii; ape uzate, dejecţii, deşeuri; consumuri specifice; ● Monitorizarea calităţii apei potabile se va face la solicitarea autorităţilor sanitare şi sanitar - veterinare; ● Monitorizarea apelor uzate tehnologice evacuate se va face, de exemplu, la indicatorii: pH, MTS, CBO_5, CCO_Cr, P total, Reziduu fix, Detergenţi sintetici, SESO, Amoniu, Sulfuri şi H_2S. CMA-urile sunt conform NTPA 002/2005 sau NTPA001/2005, după caz; ● Monitorizarea apelor subterane - se va face prin probe prelevate din foraje din amonte şi aval, cu analiză la indicatorii: pH, CBO_5, CCO_Cr, Suspensii, Reziduu fix, Substanţe extractibile şi Amoniu. Forajele se vor realiza odată cu proiectul. ● Monitorizarea calităţii solului se face cel puţin o dată la 3 ani prin analiza de probe de sol prelevate din puncte reprezentative la indicatorii: pH, Cu, Zn, Mn, Cd. ● Monitorizarea deşeurilor se face conform HG 856/2002. Datele monitorizare vor fi raportate către autorităţile competente prin Raportul anual de mediu şi celelalte raportări obligatorii, conform legii. Suplimentar, se impun următoarele măsuri de monitorizare pentru a răspunde concluziilor BAT: ● Pentru a reduce emisiile de amoniac provenite din întregul proces de producţie pentru creşterea porcilor şi păsărilor, trebuie estimată sau calculată reducerea emisiilor de amoniac generate de întregul proces de producţie care utilizează BAT disponibile puse în aplicare în cadrul fermei. Emisiile de referinţă sunt cele calculate la prima autorizare a fermei, în raportul de amplasament. Pentru orice retehnologizare sau modificare tehnologică făcută în virtutea respectării BAT-urilor, se vor calcula emisiile de amoniac comparativ cu situaţia de referinţă. ● Monitorizarea cantităţii de azot şi fosfor total excretat rezultată din dejecţiile animaliere, prin utilizarea uneia dintre următoarele tehnici, cel puţin cu frecvenţa anuală, pentru fiecare categorie de animal: () Calculare prin utilizarea unui bilanţ masic al azotului şi fosforului bazat pe raţia alimentară, conţinutul de proteine brute al regimului alimentar, cantitatea totală de fosfor şi performanţa animalelor. () Estimare prin utilizarea analizei dejecţiilor animaliere pentru conţinutul de azot total şi de fosfor total. ● Monitorizarea emisiilor de amoniac în aer prin utilizarea uneia dintre următoarele tehnici, cel puţin cu frecvenţa anuală pentru fiecare categorie de animal: () Estimare prin utilizarea bilanţului masic bazat pe excreţie şi pe azotul total (sau azotul amoniacal total) prezent în fiecare etapă de gestionare a dejecţiilor animaliere. () Estimare prin utilizarea factorilor de emisie. ● Monitorizarea următorilor parametri ai procesului, cel puţin o dată pe an: () Consumul de apă () Consumul de energie () Consumul de combustibil () Numărul de animale care intră şi ies, inclusiv naşterile şi mortalităţile în cazul în care este relevant. () Consumul de furaje () Generarea de dejecţii animaliere. 4.8. RISCURI DE ACCIDENTE MAJORE ŞI/SAU DEZASTRE Integrarea aspectelor privind riscurile de accidente/dezastre în EIM Includerea evaluării riscului de dezastru/accident în EIM trebuie să abordeze aspecte precum: ● Ce poate merge prost cu un proiect? ● Ce consecinţe negative ar putea să apară asupra sănătăţii umane şi asupra mediului? ● Care este amplitudinea consecinţelor negative? ● Cât de importante sunt aceste consecinţe? ● Care este nivelul de pregătire al proiectului în caz de accident/dezastru? ● Există un plan pentru situaţii de urgenţă? Evaluarea vulnerabilităţii proiectului la riscurile de dezastru O evaluare integrată a vulnerabilităţii la riscurile şi pericolele dezastrelor urmăreşte să determine dacă Proiectul este într-adevăr vulnerabil la astfel de evenimente şi, dacă da, oferă recomandări pentru a evita/reduce aceste riscuri. Dacă este cazul, se aplică o abordare de tip "multi-risc" prin care se evaluează în acelaşi şi timp pericolele legate de schimbările climatice, discutate anterior în secţiunea referitoare la schimbările climatice. Studiul EIM şi evaluarea riscurilor efectuate în cadrul celui de-al şaselea program-cadru (al şaselea program-cadru acoperă activităţile UE în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice şi demonstraţiei) conţine informaţii utile privind evaluarea riscurilor şi gestionarea riscurilor, enumeră ghidurile existente în acest domeniu şi rezultatele aplicării EIM în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor în mai multe state membre. Sunt evaluate modurile în care şi în ce măsură pericolele şi riscurile extraordinare sunt tratate în EIM în statele membre ale UE, atât în cadrul specific de reglementare, cât şi în practica EIM. De asemenea, studiul enumeră metode calitative, semi-cantitative şi cantitative prin care să se evalueze riscul producerii dezastrelor/accidentelor. Instrumente: prevenirea, monitorizarea şi avertizarea timpurie După identificarea şi evaluarea riscurilor majore naturale şi a celor provocate de om, ar trebui luate măsuri de control şi de gestionare a impactului lor semnificativ, de exemplu pentru a asigura respectarea standardelor minime de prevenire existente, a cerinţelor de siguranţă, a codurilor clădirilor, a planificării îmbunătăţite a utilizării terenurilor etc. Acestea ar putea fi integrate într-un plan coerent de gestionare a riscurilor, care include, de asemenea, măsuri suficiente de pregătire şi planificare de urgenţă pentru a asigura un răspuns eficient la dezastre sau la riscurile de accidente. 4.9. REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC Principiu Anexa nr. IV a Directivei EIM, care stabileşte informaţiile ce trebuie furnizate autorităţilor competente de către titularul proiectului, menţionează la punctul 6 "Un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor furnizate în capitolele anterioare", cu alte cuvinte al informaţiilor conţinute în RIM. Rezumatul fără caracter tehnic (RFCT) este necesar printre altele pentru a facilita implicarea publicului în luarea deciziilor de mediu. Unul dintre obiectivele fundamentale ale procesului de EIM este acela de a se asigura că publicul este conştient de implicaţiile asupra mediului ale oricăror decizii privind realizarea unui nou proiect. Este recomandat ca un RFCT să fie întocmit sub forma unui document separat şi de sine stătător, care să poată fi distribuit cu uşurinţă publicului larg. Structură şi conţinut Structura RFCT este similară RIM, dar mai condensată. Cu alte cuvinte sunt descrise proiectul, mediul existent, efectele şi impactul (atât negativ, cât şi pozitiv) şi măsurile de prevenire/reducere/compensare a efectelor negative. Trebuie să includă şi planul amplasamentului (punând în evidenţă şi contextul), împreună cu o reprezentare grafică uşor de interpretat a proiectului propus. Trebuie de asemenea să conţină o prezentare generală a modalităţii de abordare a EIM şi câteva explicaţii succinte privind procesul de aprobare a proiectului şi rolul EIM în acest proces. Se recomandă includerea în RFCT a datelor privind parcurgerea etapelor procedurii de EIM pentru componentele proiectului realizate până în acel moment şi pentru cele ulterioare (Decizia etapei de încadrare, Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în RIM, anunţuri publice, consultarea publicului). Scop şi limbaj După cum s-a menţionat mai sus, scopul principal al RFCT este comunicarea către public a concluziilor RIM. Astfel, limbajul folosit trebuie să fie unul uşor de înţeles, fără termeni tehnici. De aceea copierea ca atare a unor paragrafe întregi din RIM în RFCT nu este recomandată. Este necesară reformularea informaţiilor astfel încât să fie accesibile publicului larg. Lungimea RFCT nu trebuie să reprezinte o preocupare. Există exemple de RFCT scurte, dar inteligent redactate (23 de pagini, inclusiv 6 pagini cu fotografii şi diagrame, pentru un RIM de 280 de pagini), în contrapondere cu un rezumat lung şi greu de urmărit (circa 100 de pagini pentru un RIM de 300 de pagini). Se recomandă introducerea de tabele cu prezentarea sintetică a rezumatului diferitelor forme de impact, a măsurilor de prevenire/reducere/compensare a efectelor negative şi a impactului rezidual, în rezumatul fără caracter tehnic pus la dispoziţia publicului. 4.10. LISTĂ DE REFERINŢĂ Se prezintă o Listă de referinţă care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile şi evaluările incluse în raport. 5. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI Concluziile şi recomandările referitoare la impactul asupra mediului rezultat din EIA şi EA pentru proiectele prevăzute în anexa nr. I pct. 17 şi în anexa nr. II pct. 1 lit. e) din Directiva EIA, sunt prezentate în continuare. 1) Pentru instalaţiile de creştere intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în Legea privind emisiile industriale, activitatea de creştere trebuie să se facă în acord cu cele mai bune tehnici disponibile: sistemul de creştere, halele de producţie şi dotările aferente sunt proiectate şi construite după ultimele norme în domeniu; implicit consumurile de materii prime şi materiale, emisiile de deşeuri, ape uzate, poluanţi atmosferici se încadrează în intervalele recomandate în documentele de referinţă. Cel mai recent document de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru instalaţii de creştere intensivă a păsărilor de curte a fost publicat în anul 2017. În cadrul acestuia, sunt prezentate cele mai bune tehnici disponibile în special cu privire la: a) managementul nutriţional al administrării hranei păsărilor de curte şi al porcinelor; b) pregătirea furajelor (măcinarea, amestecarea şi depozitarea); c) creşterea (adăpostirea) păsărilor de curte şi a porcinelor; d) colectarea şi depozitarea dejecţiilor animaliere; - prelucrarea dejecţiilor animaliere; e) împrăştierea pe sol a dejecţiilor animaliere; f) gestiunea animalelor moarte. 2) Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei nr. 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte şi a porcilor, aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017, includ valorile limită asociate cu cele mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL), de exemplu pentru emisiile de azot, fosfor, pulberi, pentru emisia specifică de amoniac sau pentru intervalul de timp cuprins între împrăştierea dejecţiilor animaliere şi înglobarea acestora în sol; 3) În România, principalii actori implicaţi în procesul de evaluare a impactului asupra mediului sunt titularul proiectului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului, consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM, alte autorităţi interesate, publicul interesat. În afară de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, autorităţile relevante în acest sector sunt: a) Direcţia de sănătate publică; b) Autoritatea Naţională Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitar- veterinare şi pentru siguranţa alimentelor; c) Institutul Naţional De Cercetare-Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie Şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti; d) Oficiul pentru studii pedologice şi agrochimice e) Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor; f) Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare; g) Direcţia pentru agricultură judeţeană; h) Agenţia naţională pentru arii naturale protejate şi/sau administratorii siturilor Natura 2000; 4) Proiectele privind instalaţiile pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor şi scroafelor prevăzute în anexa nr. I pct. 17 şi în anexa nr. II pct. 1 lit. e) din Directiva EIA, prezintă unele particularităţi în ceea ce priveşte efectuarea încadrării şi a definirii domeniului evaluării în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, cum ar fi: a) proiectele care se încadrează în prevederile Legii 278/2013 privind emisiile industriale, nu se supun obligatoriu evaluării impactului asupra mediului. Pragurile din Anexa nr. I a Legii EIM sunt mai mari decât pragurile din Anexa nr. I a Legii 273/2013. b) Potrivit Cauzei C-473/07 a CJUE, pragurile stabilite de legislaţia IPPC şi EIM pentru păsările de curte, trebuie interpretate în sensul că includ prepeliţele, potârnichile şi porumbeii în domeniul lor de aplicare, indiferent că mărimea fizică a acestora diferă. Curtea se opune unei reglementări naţionale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcţie de specii pentru de a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. c) În acelaşi mod, conform Cauzei C-585/10, "expresia "locuri pentru scroafe" care figurează la punctul 6.6 lit. (c) din anexa nr. I la Directiva 96/61/CE [...] trebuie interpretată în sensul că înglobează locurile pentru scrofiţe (femele din specia porcină care au trecut deja printr-o perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă) "; d) Trebuie respectată distanţa minimă de protecţie sanitară conform Ord. 119/2011 cu modificările şi completările ulterioare. Dacă nu se poate respecta această distanţă, atunci se aleg amplasamente alternative sau se micşorează capacitatea fermei astfel încât să se încadreze la o distanţă de protecţie mai mică. În cazul în care, în mod justificat, alternativele de amplasament nu sunt disponibile sau capacitatea fermei nu poate fi micşorată, se solicită şi se întocmeşte un studiu privind impactul asupra sănătăţii populaţiei. e) La definirea domeniului evaluării se solicită în îndrumar cel puţin stabilirea calităţii solului şi a apelor subterane în raport cu indicatorii relevanţi (compuşi cu azot, fosfor) în scenariul de bază. De asemenea, trebuie să se solicite o estimare a calităţii aerului în raport cu concentraţia de amoniac, precum şi observaţii pentru biodiversitate în teren, dacă proiectul poate avea influenţă asupra ariilor naturale protejate. 5) RIM pentru astfel de proiecte trebuie să conţină informaţii adaptate la specificul de proiect, cu un grad de detaliu care să conducă la luarea unei decizii în cunoştinţă de cauză. Informaţiile se structurează astfel: a) Descrierea proiectului; b) Descriere a alternativelor rezonabile; c) Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) şi o descriere scurtă a evoluţiei sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, d) Descriere a factorilor de mediu relevanţi susceptibili de a fi afectaţi de proiect e) Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului f) Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea şi evaluarea efectelor semnificative asupra mediului, g) Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate şi, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse h) Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în faţa riscurilor de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză. i) Un rezumat netehnic al informaţiilor furnizate la punctele precedente. j) Listă de referinţă care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile şi evaluările incluse în raport. 6) Proiectele pentru ferme de creştere intensivă de păsări şi porci pot contribui la o serie de consecinţe negative asupra mediului, cum ar fi: a) poluarea apelor de suprafaţă şi a apelor subterane (de exemplu cu NO3- şi NH4+) b) acidificarea (de exemplu cu NH3 în principal, H2S, NOX, etc.); c) eutrofizarea (N, P); d) poluare în aer, în special amoniac (NH3), N2O, NO, pulberi (PM10 şi PM2,5), bioaerosoli etc .; e) creşterea efectului de seră (CO2, CH4, N2O etc.); f) desecare (utilizarea apei subterane); g) perturbări locale (miros, zgomot); h) răspândirea difuză a metalelor grele, a pesticidelor şi a substanţelor toxice; i) răspândirea agenţilor patogeni incluzând agenţii patogeni rezistenţi la antibiotice; j) reziduuri de produse farmaceutice în ape. Analiza integrată a impactului asupra mediului al fermelor de porci sau de păsări trebuie să ia în considerare fluxul de dejecţii şi nutrienţi de-a lungul întregului ciclu de viaţă. Sunt, de asemenea, posibile aspecte pozitive de mediu ale creşterii intensive a animalelor, de ex. gunoi de grajd pentru digestia anaerobă, gunoiul de grajd înlocuind îngrăşămintele chimice fabricate. Principalul aspect de mediu al activităţii de creştere intensivă de animale este legat de procesele de viaţă naturală, şi anume faptul că animalele metabolizează furajele care conţin nutrienţi. Unele dintre substanţele nutritive sunt apoi reţinute în animale, în timp ce restul sunt excretate prin dejecţii. Calitatea şi compoziţia gunoiului de grajd şi modul în care acesta este depozitat şi manipulat sunt principalii factori care determină nivelul de emisii al producţiei intensive de animale. 6. ANEXE ANEXA I Prezentarea sintetică a unor studii de caz reprezentative din jurisprudenţa GJUE pentru desfăşurarea EIA la proiectele privind instalaţiile pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor şi scroafelor prevăzute în anexa I pct. 17 şi în anexa II pct. 1 lit. e) din Directiva EIA. Cauza C-585/10 Prevenirea şi controlul integrat al poluării - Directiva 96/61/CE - Anexa I, punctul 6.6 litera (c) - Instalaţii pentru creşterea în sistem intensiv a porcilor cu capacităţi de peste 750 de locuri pentru scroafe - Includerea sau neincluderea locurilor pentru scrofiţe http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?docid=116684&text=ferma&dir=&doclang= RO&part=l&occ=first&mode=lst&pagelndex=Q&cid=662432 Speţa se referă la interpretarea punctului 6.6 litera (c) din Anexa I la Directiva 96/61/CE cu modificările şi completările ulterioare, privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. "Punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva [96/61] trebuie interpretat în sensul că se referă şi la locurile pentru scrofiţe?" Exploataţia Moller din Danemarca cuprindea un şeptel de 875 de scroafe cu vârsta de cel mult un an. Comuna Haderslev a obligat operatorul Moller printr-o decizie, să reducă capacităţile exploatării la un maxim de 750 locuri pentru scroafe, întrucât nu avea autorizaţie de mediu pentru a exploata o instalaţie care dispune de mai mult de 750 locuri. Operatorul a contestat această decizie în faţa instanţei de trimitere pe considerentul că este necesar să se facă distincţie între locurile pentru scrofiţe şi locurile pentru scroafe. El apreciază că noţiunea "scroafă" include doar femelele adulte care au fătat, în timp ce termenul "scrofiţă" trebuie înţeles ca desemnând femelele adulte care au trecut de prima perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă. Domnul Moller susţine că Kommune a inclus în mod greşit numărul de locuri pentru scrofiţe din exploataţie în numărul de locuri pentru scroafe. În consecinţă, decizia contestată ar fi ilegală, întrucât capacitatea exploatării sale nu ar depăşi limita de 750 de locuri pentru scroafe. Kommune susţine în faţa instanţei de trimitere că avea dreptul să includă numărul de locuri pentru scrofiţe în numărul de locuri pentru scroafe. Ea arată că obiectivul Directivei 96/61 este protecţia mediului şi că nu există niciun motiv pentru a considera că o scrofiţă poluează mai puţin decât o scroafă sau că este la originea unei poluări diferite. Ea deduce din aceasta că locurile pentru scrofiţe sunt vizate prin expresia "locuri pentru scroafe". În opinia sa, reglementările în materie de bunăstare a animalelor nu sunt pertinente în această privinţă. În cuprinsul deciziei de trimitere, Instanţa naţională daneză Vestre Landsret arată, pe de o parte, că numărul de locuri pentru scroafe din exploataţia domnului Maller nu depăşeşte limita de 750 decât dacă sunt luate în considerare locurile pentru scrofiţe şi, pe de altă parte, că locurile destinate scroafelor, care sunt femele care au fătat, şi cele afectate scrofiţelor care nu au fătat încă, sunt concepute în acelaşi mod. Pe de altă parte, instanţa menţionată arată că, deşi expresia "locuri pentru scroafe" nu este definită în Directiva 96/61, totuşi Directiva 91/630 distinge scroafele de scrofiţe. în această privinţă, ea subliniază că scrofiţele reprezintă între 12% şi 20% dintr-un şeptel de scroafe. Prin urmare, problema dacă punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61 trebuie interpretat ca incluzând locurile pentru scrofiţe printre cele destinate scroafelor ar avea o incidenţă asupra domeniului de aplicare al acestei directive şi, în consecinţă, asupra soluţionării litigiului cu care este sesizată. În aceste condiţii, Vestre Landsret a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară: "Punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva [96/61] trebuie interpretat în sensul că se referă şi la locurile pentru scrofiţe?" Ţinând cont de diverse considerente, printre care: ● Întrucât obiectivul Directivei 96/61 a fost definit în mod larg, punctul 6.6 litera (c) din anexa I nu poate, astfel cum sugerează domnul Moller şi Irlanda, face obiectul unei interpretări restrictive care să excludă locurile destinate scrofiţelor (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Association naţionale pour la protection des eaux et rivieres şi OABA, citată anterior, punctul 27). ● Interpretarea care asimilează scrofiţele cu scroafele prevăzute la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61 se coroborează, în primul rând, cu contextul în care se înscrie utilizarea termenului "scroafă" în această dispoziţie. Astfel, acelaşi punct 6.6 distinge, în ceea ce priveşte creşterea în sistem intensiv a porcilor, între porcii de producţie de peste 30 kg, vizaţi [a litera (b) de la punctul menţionat, şi scroafe, vizate la litera (c) de la acelaşi punct. Prin urmare, în sensul Directivei 96/61, se operează o distincţie între creşterea în sistem intensiv a porcilor de producţie, masculi sau femele, de peste 30 de kilograme, destinaţi îngrăşării, şi creşterea în sistem intensiv a femelelor destinate reproducerii. Or, de îndată ce o femelă a trecut de prima perioadă de călduri, ea intră, prin natura lucrurilor, în categoria femelelor destinate reproducerii şi trebuie, în consecinţă, să intre în noţiunea "scroafă"', în sensul punctului 6.6 litera (c) menţionat, în acelaşi mod ca şi o femelă din specia porcină care a fătat deja. ● Această interpretare se coroborează, în al doilea rând, cu faptul, invocat de guvernele danez şi ceh, precum şi de Comisie şi care nu a fost serios contestat de domnul Moller, că o femelă care a trecut de prima perioadă de călduri este la originea unei poluări care are aceeaşi incidenţă asupra mediului ca şi cea generată de o scroafă care a fătat deja. În această privinţă, se impune a arăta că, întrucât obiectivul Directivei 96/61 este, astfel cum rezultă de la punctele 29 şi 30 din prezenta hotărâre, acela de a atinge un nivel înalt de protecţie a mediului supunând autorizării şi anumitor condiţii instalaţiile industriale cu un potenţial de poluare important, poluarea care rezultă dintr-o activitate dată prezintă, contrar celor arătate de domnul Moller, o relevanţă certă în vederea interpretării punctului 6.6 litera (c) din anexa I la aceeaşi directivă. ● Se impune a sublinia de asemenea în această privinţă că Curtea, la punctul 40 din Hotărârea Association naţionale pour la protection des eaux et rivieres şi OABA, citată anterior, nu a exclus orice posibilitate de a determina pragul de autorizare prealabilă a instalaţiilor de creştere în sistem intensiv potrivit unei metode a animalelor-echivalente prin luarea în considerare a poluării realmente generate de un animal dat. Ea a considerat doar că, pe de o parte, utilizarea unei asemenea metode nu ar trebui admisă decât dacă asigură respectarea deplină a obiectivului de prevenire şi de reducere a poluanţilor care rezultă din anumite activităţi, urmărit de Directiva 96/61, şi că, pe de alta parte, recurgerea la această metodă nu poate avea ca efect excluderea de la regimul instituit de directivă a instalaţiilor care se încadrează în domeniul de aplicare al acesteia, în considerarea capacităţii totale a acestora (Hotărârea Association naţionale pour la protection des eaux et rivieres şi OABA, citată anterior, punctul 40). ● Astfel, reiese de la articolul 1 că Directiva 91/630 stabileşte normele minime privind protecţia porcilor izolaţi în scopul creşterii şi îngrăşării,norme care vizează, potrivit celui de al doilea considerent al acestei directive, asigurarea bunăstării animalelor de fermă. În acest scop, ea prevede diverse reguli care urmăresc în special să asigure că porcii în sens larg dispun de un mediu corespunzător nevoilor lor de mişcare şi explorare şi care să le permită, eventual, să aibă interacţiuni sociale cu alte porcine [a se vedea considerentele (4) şi (5) ale Directivei 2001/88]. ● Directiva 91/630 urmăreşte astfel un obiectiv vădit diferit de cel fixat de Directiva 96/61 şi, în consecinţă, dispoziţiile sale nu pot fi utilizate pentru interpretarea care trebuie dată noţiunii "scroafă" care figurează la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61. ● În plus, se impune, pe de o parte, să se constate că Directiva 96/61 nu conţine nicio trimitere la Directiva 91/630 în ceea ce priveşte definirea activităţilor care ţin de domeniul său de aplicare şi, pe de altă parte, să se amintească faptul că, astfel cum s-a constatat deja la punctul 27 din prezenta hotărâre, Directiva 91/630 precizează, la articolul 2, că definiţiile pe care le conţine îi sunt specifice. Curtea declară: ● Expresia "locuri pentru scroafe" care figurează la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 Ianuarie 2006, trebuie interpretată în sensul că înglobează locurile pentru scrofiţe (femele din specia porcină care au trecut deja printr-o perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă). Cauza C-237/12, având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor formulata în temeiul articolului 258 TFUE, introdusă la 16 mal 2012, "Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru - Directiva 91/676/CEE- Articolul 5 alineatul (4) - Anexa II punctul A subpunctele 1-3 şi 5 - Anexa III punctul 1 subpunctele 1-3 şi punctul 2- Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole - Perioade de împrăştiere - Capacitatea bazinelor destinate stocării efluenţilor de la complexe zootehnice - Limitarea împrăştierii - interzicerea împrăştierii pe soluri foarte abrupte ori pe soluri îngheţate sau acoperite cu zăpadă - Neconformitatea reglementării naţionale" http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=pig&docid=157342&pagelndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=l&dd=1988836#ctx1 Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curţii să constate că, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura punerea în aplicare completă şi corectă a tuturor cerinţelor care îi sunt impuse prin articolul 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 81) coroborat cu punctul A subpunctele 1-3 şi 5 din anexa II, precum şi cu punctul 1 subpunctele 1-3 şi punctul 2 din anexa III la aceasta, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul directivei menţionate. Pentru aceste motive. Curtea (Camera a doua) declară şi hotărăşte: 1) Prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura punerea în aplicare completă şi corectă a tuturor cerinţelor care îi sunt impuse prin articolul 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole coroborat cu punctul A subpunctele 1-3 şi 5 din anexa II, precum şi cu punctul 1 subpunctele 1-3 şi punctul 2 din anexa III la această directivă, Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul directivei menţionate, prin aceea că, potrivit reglementării naţionale adoptate în vederea asigurării punerii în aplicare a acesteia: a. nu sunt prevăzute perioade de interzicere a împrăştierii fertilizanţilor de tip I pentru marile culturi însămânţate toamna, precum şi pentru pajiştile însămânţate de mai mult de şase luni; b. perioada de interzicere a împrăştierii fertilizanţilor de tip I pentru marile culturi însămânţate primăvara este limitată la lunile iulie şi august; c. interzicerea împrăştierii fertilizanţilor de tip II pentru marile culturi însămânţate toamna este circumscrisă perioadei cuprinse între 1 noiembrie şi 15 ianuarie şi interzicerea împrăştierii fertilizanţilor de tip III pentru aceleaşi culturi nu este prelungită ulterior datei de 15 ianuarie; d. perioada de interzicere a împrăştierii fertilizanţilor de tip II pentru marile culturi însămânţate primăvara nu este prelungită ulterior datei de 15 ianuarie; e. perioada de interzicere a împrăştierii fertilizanţilor de tip II pentru pajiştile însămânţate de mai mult de şase luni este prevăzută doar începând cu data de 15 noiembrie şi interzicerea împrăştierii fertilizanţilor de tip III pentru respectivele pajişti şi în regiunile muntoase nu este prelungită până la sfârşitul lunii februarie; f. până la 1 iulie 2016, calculul capacităţilor de stocare va putea încă să ţină seama de un calendar de interzicere a împrăştierii care nu este conform cu cerinţele directivei menţionate; g. stocarea pe câmp a gunoiului de grajd compact păios este autorizată pentru o durată de zece luni; h. această reglementare nu asigură faptul că agricultorii şi autorităţile de control sunt în măsură să calculeze corect cantitatea de azot care poate fi împrăştiată în scopul garantării echilibrului fertilizării; i. în ceea ce priveşte vacile de lapte, valorile evacuării de azot sunt stabilite în temeiul unei cantităţi de azot excretat care nu ţine seama de diferitele niveluri de producţie de lapte şi pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %; j. în ceea ce priveşte celelalte bovine, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %; k. în ceea ce priveşte porcinele, nu sunt stabilite valori ale evacuării de azot pentru efluenţii solizi; l. în ceea ce priveşte păsările de curte, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare eronat de 60 %; m. în ceea ce priveşte ovinele, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %; n. în ceea ce priveşte caprinele, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %; o. în ceea ce priveşte cabalinele, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %; p. în ceea ce priveşte iepurii, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 60 %; q. reglementarea menţionată nu conţine criterii clare, precise şi obiective, în conformitate cu cerinţele principiului securităţii juridice, referitoare la condiţiile de împrăştiere a fertilizanţilor pe soluri foarte abrupte şi r. sunt autorizate împrăştierea fertilizanţilor de tip I şi III pe solurile afectate masiv de îngheţ, împrăştierea fertilizanţilor de tip I pe solurile acoperite cu zăpadă, împrăştierea fertilizanţilor pe solurile care sunt îngheţate doar la suprafaţă prin efectul unui ciclu de îngheţ şi dezgheţ pentru o perioadă de 24 de ore, precum şi împrăştierea pe solurile afectate masiv de îngheţ a gunoiului de grajd compact păios şi a compostului de efluenţi de la complexe zootehnice. 2) Respinge în rest acţiunea. 3) Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată. Cauza C-473/07 Association naţionale pour la protection des eauxet rivieres - TOS, Association OABA împotriva Ministere de l'Ecologie, du Developpement et de l'Amanagement durables [cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'Etat (Franţa)] Directiva 96/61/CE - Prevenirea şi controlul poluării - Mediu - Noţiunile <<păsări domestice>> şi <<capacităţi>> - Includerea sau neincluderea prepeliţelor, a potârnichilor şi a porumbeilor în domeniul de aplicare al directivei - Număr maxim de păsări domestice pe capacitate - Regimuri de declarare şi de autorizare prealabile ale instalaţiilor pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=porci&docid=67892&pagelndex=0&doclang=ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=687803#ctx1 În esenţă, este necesar, pe de o parte, să se stabilească dacă prepeliţele, potârnichile şi porumbeii trebuie să fie consideraţi păsări incluse în domeniul de aplicare al Directivei 96/61, care instituie un regim de autorizare prealabilă a instalaţiilor pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacităţi de peste 40 000 de păsări. Pe de altă parte, în cazul unui răspuns afirmativ, se ridică problema dacă un sistem naţional, numit sistem de "animale-echivalente", precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005-989, care ponderează animalele în funcţie de conţinutul de azot excretat în mod efectiv şi care este utilizat pentru calcularea pragului începând de la care instalaţiile sunt supuse regimului de autorizare prealabilă, este conform Directivei 96/61. Extras legislativ: ● Anexa I la Directiva 96/61, intitulată "Categorii de activităţi industriale menţionate la articolul 1", prevede la punctul 6.6: "Instalaţii pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice [...] cu capacităţi de peste: (a) 40 000 de păsări; ● În conformitate cu articolul 1 din Decretul nr. 2005-989, tabelul care reprezintă nomenclatura instalaţiilor clasificate [...] devine anexa I la acest decret. Anexa I la Decretul nr. 2005-989 prevede la rubrica 2111: "Păsări domestice, vânat cu pene (activitate de creştere, vânzare etc.), cu excluderea unor activităţi specifice menţionate la alte rubrici: 1. Mai mult de 30 000 de animale-echivalente: autorizare; 2. între 5 000 şi 30 000 de animale-echivalente: declarare () Notă - Calculul păsărilor domestice şi al vânatului cu pene se realizează prin folosirea următoarelor valori exprimate în animale-echivalente: ■ prepeliţă = 0,125; ■ porumbel, potârniche = 0,25; ■ pui = 0,75; ■ pui mic = 0,85; ■ găină, pui standard, pui de calitate, pui ecologic, puicuţă, găină ouătoare, găină reproducătoare, fazan, bibilică, raţă mare = 1; ■ pui mare = 1,15; ■ raţă pentru rotisor, raţă pentru îndopare, raţă reproducătoare = 2; ■ curcă mică = 2,20; ■ curcă medie, curcă reproducătoare, gâscă = 3; ■ curcă mare = 3,50; ■ palmiped mare pentru îndopare = 7" Din decizia de trimitere reiese că ANPER-TOS susţine că modalitatea de calcul reţinută de Decretul nr. 2005-989 este contrară Directivei 96/61, în timp ce ministrul ecologiei, dezvoltării şi amenajării durabile consideră că, pe de o parte, respectiva directivă nu enumeră prepeliţele, potârnichile şi porumbeii printre păsările domestice pe care le menţionează şi, pe de altă parte, valorile în animale-echivalente au fost calculate pentru a ţine seama cât mai bine de cantitatea de azot excretată în mod efectiv de diferitele specii. Instanţa de trimitere arată că, potrivit Directivei 96/61, instalaţiile pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacităţi de peste 40 000 de păsări trebuie supuse unui regim de autorizare şi că această directivă, spre deosebire de alte acte comunitare aplicabile păsărilor domestice care, după caz, includ sau exclud prepeliţele, potârnichile şi porumbeii din domeniile lor de aplicare respective, nu defineşte noţiunea de pasăre domestică. În aceste condiţii, apreciind că problema dacă instalaţiile pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacităţi de peste 40 000 de păsări trebuie considerate ca incluzând în domeniul lor de aplicare prepeliţele, potârnichile şi porumbeii prezintă un grad sporit de dificultate, Conseil d'Etat a suspendat judecarea cauzei până când Curtea se va fi pronunţat cu privire la problema dacă "punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 [...] trebuie [...] interpretat, pe de o parte, ca incluzând în domeniul său de aplicare prepeliţele, potârnichile şi porumbeii şi, pe de altă parte, în cazul unui răspuns afirmativ, ca autorizând un mecanism care conduce la calcularea pragurilor de autorizare pe baza unui sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcţie de specii, în scopul de a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii". Astfel cum a subliniat instanţa de trimitere, din cuprinsul dispoziţiilor Directivei 96/61 şi ale punctului 6.6 litera (a) din anexa I la aceasta reiese că instalaţiile pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacităţi de peste 40 000 de păsări trebuie supuse unui regim de autorizare prealabilă, În schimb, după cum reiese de asemenea din decizia de trimitere, Decretul nr. 2005-989 prevede, la rubrica 2111 din nomenclatura instalaţiilor clasificate, un prag de autorizare de 30 000 de animale-echivalente pentru crescătoriile de păsări domestice şi de vânat cu pene, stabilind în special un coeficient de conversie de 0,125 pentru prepeliţe şi de 0,25 pentru potârnichi şi porumbei. Acest mod de calcul, motivat de dorinţa de a ţine seama cât mai bine de cantitatea de azot excretată în mod efectiv în mediu de diferitele specii, permite unei crescătorii de peste 40 000 de prepeliţe, potârnichi sau porumbei să funcţioneze sub un regim de declarare prealabilă. Mai precis, instalaţiile pentru creşterea de prepeliţe nu vor fi supuse unei obligaţii de autorizare prealabilă decât peste un prag de 240 000 de animale, în timp ce acelea care exploatează potârnichi sau porumbei nu vor fi supuse obligaţiei menţionate decât dincolo de pragul de 120 000 de păsări. Domeniul de aplicare al punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 este stabilit de trei elemente cumulative, şi anume faptul că creşterea trebuie să fie de natură intensivă, că trebuie să fie vorba despre o crescătorie de păsări domestice şi că instalaţiile menţionate trebuie să cuprindă peste 40 000 de păsări. Este evident că Directiva 96/61 nu defineşte nici noţiunea "creştere în sistem intensiv", nici termenii "pasăre domestică" şi "capacităţi". În ceea ce priveşte creşterea în sistem intensiv, guvernul francez susţine, în observaţiile prezentate Curţii, că prepeliţele, potârnichile şi porumbeii, având în vedere originea sălbatică a acestora, nu pot, spre deosebire de speciile domestice, precum puii sau raţele, să facă obiectul unei creşteri în sistem intensiv şt, prin urmare, nu pot fi incluse în domeniul de aplicare a punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61. [....] Prin urmare, sugerăm să se răspundă la prima parte a întrebării preliminare în sensul că punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 trebuie interpretat astfel încât să includă prepeliţele, potârnichile şi porumbeii în domeniul de aplicare al acestei directive. În ceea ce priveşte a doua parte a întrebării preliminare, trebuie amintit că instanţa de trimitere urmăreşte să afle dacă punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 se opune ca un stat membru să instituie un sistem constând în stabilirea pragurilor de autorizare prealabilă a instalaţiilor de creştere în sistem intensiv a păsărilor domestice, cu referire la noţiunea de animale-echivalente, care se bazează pe un mecanism de ponderare a animalelor pe capacitate în funcţie de specii, în scopul de a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. în speţă, este evident că acest mecanism determină faptul că instalaţiile pentru creşterea în sistem intensiv a prepeliţelor nu sunt supuse unei proceduri de autorizare prealabile decât dincolo de 240 000 de capete, în timp ce instalaţiile pentru creşterea în sistem intensiv a potârnichilor sau a porumbeilor nu vor fi supuse procedurii menţionate decât dacă depăşesc pragul de 120 000 de păsări. După cum s-a arătat mai sus, de la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 rezultă că instalaţiile pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice trebuie să fie supuse unei proceduri de autorizare prealabile din moment ce numără "peste 40 000 de păsări", indiferent de speciile de păsări domestice respective. Cu toate că termenul "capacităţi" nu este definit în Directiva 96/61, acesta nu ar putea, în opinia noastră, să se deosebească de sensul său obişnuit, şi anume acela că desemnează un loc sau un spaţiu ocupat de cineva sau de ceva. Considerăm că această apreciere este întărită de compararea diferitelor versiuni lingvistice ale punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61, care recurg, în cea mai mare parte, la termenul "focuri", întrucât, în general, un loc nu poate fi ocupat decât de o singură fiinţă, şi anume, în speţă, de un singur animal, pare logic să se considere că instalaţiile pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacităţi de peste "40 000 de păsări" desemnează, în realitate, instalaţii a căror capacitate de creştere sau de producţie depăşeşte 40 000 de păsări domestice, indiferent de speciile de păsări domestice în cauză, deoarece textul punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 nu stabileşte, de altfel, nicio distincţie între păsările care fac parte din noţiunea de pasăre domestică, în sensul directivei menţionate. Considerăm că această interpretare decurge de asemenea din economia Directivei 96/61. Astfel, pe de o parte, întrucât pragul de 40 000 de păsări trebuie să se aplice în special noilor instalaţii pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacităţi pentru un asemenea număr de păsări, el nu poate depinde de o ocupare efectivă a instalaţiilor menţionate, care poate, în cele din urmă, fluctua în funcţie de anotimpuri, ci se referă mai degrabă la o capacitate de creştere sau de producţie. Pe de altă parte, celelalte dispoziţii ale punctului 6 din anexa I la Directiva 96/61 se referă în mod explicit fie la capacităţi de producţie, fie la capacităţi de prelucrare sau de consum. Aceasta nu înseamnă, fireşte, că dimensiunea fiecărei capacităţi este identică, indiferent dacă se cresc gâşte, raţe sau prepeliţe. Cu toate acestea, din moment ce, după ce mărimea unei capacităţi a fost definită în funcţie de fiecare specie - iar această atribuţie poate foarte bine să intre în competenţa fiecărui stat membru o instalaţie dispune de capacităţi de peste 40 000 de păsări domestice, activitatea acesteia trebuie în mod necesar să fie subordonată procedurii de autorizare prealabilă prevăzute de Directiva 96/61. Prin urmare, considerăm că un sistem, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005-989, care determină supunerea la procedura de autorizare prealabilă prevăzută de Directiva 96/61 numai a instalaţiilor de creştere în sistem intensiv a prepeliţelor, a porumbeilor sau a potârnichilor care depăşesc 240 000 de prepeliţe sau, respectiv, 120 000 de potârnichi ori de porumbei, nu este conform cu punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61. Considerăm că această apreciere nu este infirmată prin argumentul, având caracter general, prezentat de instanţa de trimitere, precum şi de guvernul francez, potrivit căruia ponderarea speciilor de păsări domestice, prevăzută de Decretul nr. 2005-989, ar fi motivată de dorinţa de a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de aceste diferite specii şi ar fi, în consecinţă, conformă cu obiectivul urmărit de Directiva 96/61. Adăugăm, pentru a fi foarte clar, că această apreciere nu înseamnă, spre deosebire de concluzia propusă iniţial de Comisie în observaţiile scrise şi judicios nuanţată în cadrul şedinţei, că un mecanism de animale-echivalente, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005-989, este per se contrar Directivei 96/61. Astfel, aceasta din urmă nu se opune nicidecum ca un stat membru să instituie un asemenea mecanism atunci când determină, astfel cum este cazul în ceea ce priveşte numeroase păsări domestice menţionate în Decretul nr. 2005-989, fixarea unor praguri de autorizare prealabilă a instalaţiilor respective pentru creşterea în sistem intensiv inferioare sau egale cu pragul prevăzut la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61. Astfel fiind, considerăm că ar trebui să se răspundă la a doua parte a întrebării preliminare în sensul că punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 se opune unei reglementări naţionale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcţie de specii pentru a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii, în cazul în care un astfel de sistem conduce la excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 96/61 şi, în special, al procedurii de autorizare prealabilă pe care aceasta a instituit-o, a instalaţiilor pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice care depăşesc 40 000 de păsări, chiar dacă nici sistemul menţionat nu pare, în realitate, să răspundă obiectivului fixat de reglementarea naţională, conform celui urmărit de Directiva 96/61, în scopul garantării unui nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său. Concluzie Având în vedere consideraţiile care tocmai au fost prezentate, propunem Curţii să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Conseil d'Etat după cum urmează: "Punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, care se aplică instalaţiilor pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacităţi de peste 40 000 de păsări, trebuie interpretat în sensul că include prepeliţele, potârnichile şi porumbeii în domeniul său de aplicare şi că se opune unei reglementări naţionale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcţie de specii pentru de a lua în considerare conţinutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii, în cazul în care un astfel de sistem conduce la excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 96/61 şi, în special, al procedurii de autorizare prealabilă pe care aceasta a instituit-o, a instalaţiilor pentru creşterea în sistem intensiv a păsărilor domestice care depăşesc 40 000 de păsări, chiar dacă nici sistemul menţionat nu pare, în realitate, să răspundă obiectivului fixat de reglementarea naţională, conform celui urmărit de Directiva 96/61, în scopul garantării unui nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său." Cauzele conexate C-105/09 şi C-110/09 Terre wallonne ASBL împotriva Region wallonne şi Inter-Environnement Wallonie A5BL împotriva Region wallonne [cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'Etat (Belgia)] Directiva 2001/42/CE - Evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului asupra mediului - Directiva 91/676/CEE - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole - Programe de acţiune referitoare la zonele vulnerabile desemnate Cererile de pronunţare a unor hotărâri preliminare formulate de Conseil d'Etat (Consiliul de Stat) din Belgia se referă la domeniul de aplicare al Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului (denumită în continuare "Directiva EES", abrevierea EES desemnând "evaluarea ecologică strategică"). Aspectul care trebuie examinat este dacă programele de acţiune prevăzute la articolul 5 din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (denumită în continuare "Directiva privind nitraţii") trebuie supuse unei evaluări a efectelor acestora asupra mediului. Directiva EES, împreună cu Directiva 85/337/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (denumită în continuare "Directiva EEM"), trebuie să asigure că autorităţile competente ţin seama de toate efectele semnificative pe care proiectele le pot avea asupra mediului atunci când adoptă decizii care influenţează punerea în aplicare a acestora. Directiva EEM a instituit evaluări adecvate ale acestor efecte care trebuie realizate în cadrul autorizării proiectelor. Pe de altă parte, evaluarea efectelor asupra mediului prevăzută de Directiva EES este realizată în cadrul procedurilor decizionale care precedă procedurile de autorizare propriu-zise ale proiectelor individuale, dar care pot avea o influenţă asupra acestora. Fertilizarea suprafeţelor agricole este supusă dispoziţiilor Directivei privind nitraţii şi ale programelor de acţiune care trebuie adoptate pentru punerea sa în aplicare. Agricultorii fertilizează terenurile pe care le deţin nu numai pentru a ameliora creşterea culturilor, ci şi pentru a se dispensa de excrementele animalelor. Atunci când într-o întreprindere sunt produse mai multe excremente decât pot absorbi culturile, se produce un efect de suprafertilizare care, în mod obişnuit, poluează apele. Pentru acest motiv, în prezenta cauză se pune problema dacă, în cadrul programelor de acţiune prevăzute de Directiva privind nitraţii, sunt adoptate decizii care influenţează autorizarea ulterioară a proiectelor într-o asemenea măsură, încât este necesar ca programele de acţiune să fie supuse unei evaluări a efectelor asupra mediului. În acest context, Curtea va trebui, pentru prima oară, să abordeze aspecte fundamentale ale Directivei EES, în special semnificaţia noţiunilor "plan" şi "program", precum şi să precizeze în ce împrejurări acestea definesc un cadru pentru autorizarea proiectelor. Concluzii "Programele de acţiune adoptate în temeiul articolului 5 din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole trebuie supuse unei evaluări ecologice în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului." ------ 
