Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 GHID din 2 septembrie 2009 pentru managementul hipertensiunii arteriale

EMITENT: Ministerul Sănătăţii
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 608 bis din 3 septembrie 2009
Comenteaza legea
──────────
    Aprobat prin ORDINUL nr. 1.059/2009 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 3 septembrie 2009.
──────────
    RESPONSABIL: Prof. Dr. Dragoş Vinereanu Preşedinte Comisia de Cardiologie a Ministerului Sănătăţii
    Grupul de lucru pentru managementul hipertensiunii arteriale al Societăţii Europene de Hipertensiune (ESH) şi al Societăţii Europene de Cardiologie (ESC)
    Autori: Giuseppe Mancia (Italia), Guy De Backer (Belgia), Anna Dominiczak (Marea Britanie), Renata Cifkova (Cehia), Robert Fagard (Belgia), Giuseppe Germano (Italia), Guido Grassi (Italia), Anthony M. Heagerty (Marea Britanie), Sverre E. Kjeldsen (Norvegia), Stephane Laurent (Franţa), Krzysztof Narkiewicz (Polonia), Luis Ruilope (Spania), Andrzej Rynkiewicz (Polonia), Roland E. Schmieder (Germania), Harry A.J. Struijker Boudier (Olanda), Alberto Zanchetti (Italia)

    Comitetul pentru ghiduri al Societatii Europene de Cardiologie: Alec Vahanian (Franţa), John Camm (Marea Britanie), Raffaele De Caterina (Italia), Veronica Dean (Franţa), Kenneth Dickstein (Norvegia), Gerasimos Filippatos (Grecia), Christian Funck-Brentano (Franţa), Irene Hellemans (Olanda), Steen Dalby Kristensen (Danemarca), Keith McGregor (Franţa), Udo Sechtem (Germania), Sigmund Silber (Germania), Michal Tendera (Polonia), Petr Widimsky (Cehia), Jose Luis Zamorano (Spania)
    Consiliul Ştiinţific al Societatii Europene de Hipertensiune: Sverre E. Kjeldsen, Preşedinte (Norvegia), Serap Erdine, Vice-Preşedinte (Turcia), Krzysztof Narkiewicz, Secretar (Polonia), Wolfgang Kiowski, Trezorier (Elveţia), Enrico Agabiti-Rosei (Italia), Ettore Ambrosioni (Italia), Renata Cifkova (Cehia), Anna Dominiczak (Marea Britanie), Robert Fagard (Belgia), Anthony M. Heagerty (Marea Britanie), Stephane Laurent (Franţa), Lars H. Lindholm (Suedia), Giuseppe Mancia (Italia), Athanasios Manolis (Grecia), Peter M. Nilsson (Suedia), Josep Redon (Spania), Roland E. Schmieder (Germania), Harry A.J. Struijker Boudier (Olanda), Margus Viigimaa (Estonia)
    Supervizorii documentului: Gerasimos Filippatos (Grecia), Stamatis Adamopoulos (Grecia), Enrico Agabiti-Rosei (Italia), Ettore Ambrosioni (Italia), Vicente Bertomeu (Spania), Denis Clement (Belgia), Serap Erdine (Turcia), Csaba Farsang (Ungaria), Dan Gaita (România), Wolfgang Kiowski (Elveţia), Gregory Lip (Marea Britanie), Jean-Michel Mallion (Franţa), Athanasios Manolis (Grecia), Peter M. Nilsson (Suedia), Eoin O'Brien (Irlanda), Piotr Ponikowski (Polonia), Josep Redon (Spania), Frank Ruschitzka (Elveţia), Juan Tamargo (Spania), Pieter van Zwieten (Olanda), Margus Viigimaa (Estonia), Bernard Waeber (Elveţia), Bryan Williams (Marea Britanie), Jose Luis Zamorano (Spania).
    Traducerea: Alina Pascale, Ileana Crăciunescu, Corina Mirea, Răzvan Ticulescu, Sorin Giuşcă, Victor Iorga,
    Mihaela Sălăgean, sub coordonarea Grupului de Lucru de Hipertensiune Arterială - Preşedinte: Eduard Apetrei, secretar: Roxana Darabont

    1. INTRODUCERE ŞI OBIECTIVE
    Timp de câţiva ani, Societatea Europeană de Hipertensiune (ESH) şi Societatea Europeană de Cardiologie (ESC) au decis să nu elaboreze propriile lor ghiduri privind diagnosticul şi tratamentul hipertensiunii arteriale, ci să susţină ghidurile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO) şi ale Societăţii Internaţionale de Hipertensiune (ISH) [1,2], adaptându-le pentru a reflecta situaţia din Europa. Cu toate acestea, în 2003 s-a luat decizia de a publică ghiduri specifice ESH/ESC [3], bazându-se pe faptul că, deoarece ghidurile WHO/ISH se adresează unor ţări care diferă considerabil ca dezvoltare a sistemelor sanitare şi disponibilitate a resurselor economice, aceste ghiduri conţin recomandări diagnostice şi terapeutice care nu sunt complet adecvate ţărilor europene. În Europa, resursele sanitare permit adesea o evaluare diagnostică mai aprofundată a riscului cardiovascular şi a leziunilor organice ale pacienţilor hipertensivi, precum şi o paletă mai vastă a tratamentului antihipertensiv.
    Ghidurile ESH/ESC elaborate în 2003 [3] au fost bine primite de lumea medicală şi au fost cele mai citate în literatura medicală în ultimii 2 ani [4]. Totuşi, din 2003 s-au acumulat numeroase informaţii suplimentare referitoare la atitudinea diagnostică şi terapeutică în hipertensiunea arterială, ceea ce a făcut necesară revizuirea ghidurilor precedente.
    În elaborarea noilor ghiduri, Comitetul desemnat de ESH şi ESC a stabilit să adopte principiile care au stat la baza ghidurilor din 2003, şi anume: 1) să încerce să ofere recomandarea cea mai bună existentă şi cea mai echilibrată tuturor furnizorilor de îngrijiri medicale implicaţi în managementul hipertensiunii; 2) să realizeze acest obiectiv printr-o trecere în revistă pe larg a informaţiilor, acompaniată de o serie de casete în care sunt date recomandări specifice, ca şi de un set de recomandări practice pe scurt, care urmează să fie publicat în curând, aşa cum s-a realizat şi în 2003 [5]; 3) să ia în considerare în primul rând datele din trialuri randomizate mari, dar să utilizeze, acolo unde este necesar, şi studiile observaţionale şi alte surse de informaţii, cu condiţia ca acestea să fie obţinute în studii cu un înalt standard ştiinţific; 4) să accentueze faptul că ghidurile se referă la situaţii generale şi, ca urmare, rolul lor trebuie să fie educaţional, nu prescriptiv sau coercitiv în ceea ce priveşte managementul pacienţilor individuali, care pot fi foarte diferiţi din punct de vedere personal, medical şi cultural, necesitând de aceea atitudini diferite de cele recomandate de ghiduri; 5) să evite o clasificare rigidă a recomandărilor în funcţie de valoarea datelor disponibile [6]. Comitetul a sesizat că acest lucru este adesea greu de realizat, că el se poate aplica numai aspectelor terapeutice şi că puterea unei recomandări poate fi judecată în funcţie de modul în care este formulată şi de referinţele la studii relevante. Totuşi, contribuţia trialurilor randomizate, a studiilor observaţionale, a meta-analizelor şi analizelor critice sau opiniile experţilor au fost identificate în text şi în lista bibliografică.
    Membrii Comitetului stabilit de ESH şi ESC au participat independent la elaborarea acestui document, utilizându-şi experienţa clinică şi academică şi examinând obiectiv şi critic întreaga literatură disponibilă. Majoritatea au fost şi sunt implicaţi în proiecte în colaborare cu industria şi cu furnizori de servicii medicale guvernamentali sau privaţi (studii de cercetare, conferinţe educaţionale, consultaţii), dar toţi cred că aceste activităţi nu le-au influenţat discernământul. Cea mai bună garanţie a independenţei lor constă în calitatea muncii lor ştiinţifice trecute şi prezente. Cu toate acestea, pentru a asigura transparenţa, legăturile lor cu industria, cu furnizorii de servicii medicale guvernamentali şi privaţi sunt afişate pe website-urile ESH şi ESC (www.eshonline.org şi www.escardio.org). Cheltuielile pentru Comitetul de elaborare şi pentru pregătirea acestor ghiduri au fost suportate integral de ESH şi ESC.

    2. DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA HIPERTENSIUNII ARTERIALE
    De-a lungul timpului, s-a pus mai mult accentul pe tensiunea arterială diastolică comparativ cu tensiunea arterială sistolică, ca factor predictiv al morbidităţii cardiovasculare şi evenimentelor fatale [7]. Acest fapt s-a reflectat în ghidurile iniţiale ale Joint Naţional Committee, care nu luau în considerare tensiunea sistolică şi hipertensiunea sistolică izolată în clasificarea hipertensiunii [8,9]. De asemenea, s-a reflectat mai târziu în design-ul primelor trialuri clinice randomizate, ale căror criterii de recrutare a pacienţilor se bazau numai pe valorile tensiunii diastolice [10]. Cu toate acestea, un mare număr de studii observaţionale a demonstrat că morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară se află într-o relaţie continuă atât cu tensiunea diastolică, cât îi cu cea sistolică [711]. S-a raportat că această relaţie este mai puternică pentru accidental vascular cerebral (AVC) decât pentru evenimentele coronariene, AVC fiind astfel considerat cea mai importantă complicaţie legată de hipertensiune [7]. Totuşi, în anumite zone ale Europei, deşi nu în toate, riscul atribuit, adică numărul de decese atribuite tensiunii arteriale crescute, este mai mare pentru evenimentele coronariene decât pentru AVC, deoarece boala cardiacă rămâne cea mai frecventă afecţiune cardiovasculară în aceste zone [12]. Mai mult decât atât, atât tensiunea sistolică, cât şi cea diastolică prezintă o relaţie independentă cu insuficienţa cardiacă, boala periferică arterială şi boala renală terminală [13,16]. Ca urmare, hipertensiunea trebuie considerată un factor de risc major pentru o gamă largă de boli cardiovasculare şi afecţiuni asociate, ca şi pentru acele afecţiuni care determină creşterea marcată a riscului cardiovascular. Aceasta, ca şi prevalenţa crescută a hipertensiunii în populaţia generală [17,19], explică de ce hipertensiunea a fost clasată ca primă cauză de mortalitate la nivel mondial, în raportul WHO [20].
    2.1 Tensiunea sistolică versus tensiunea diastolică şi presiunea pulsului în ultimii ani, relaţia directă aparent simplă dintre riscul cardiovascular şi tensiunea sistolică şi diastolică s-a complicat prin rezultatele studiilor observaţionale care arată că la pacienţii vârstnici riscul este direct proporţional cu tensiunea sistolică şi, pentru orice nivel dat al tensiunii sistolice, prognosticul este invers proporţional cu tensiunea diastolică [21"23], cu o valoare predictivă puternică a presiunii pulsului (sistolică minus diastolică) [24"27]. Valoarea predictivă a presiunii pulsului poate varia în funcţie de caracteristicile clinice ale subiecţilor. În cea mai mare meta-analiză a studiilor observaţionale disponibilă la ora actuală (61 studii pe aproape 1 milion de subiecţi fără boală cardiovasculară francă, dintre care 70% sunt din Europa) [11], atât tensiunea sistolică, cât şi cea diastolică au avut valoare predictivă similară şi independentă pentru mortalitatea prin AVC sau boală coronariană, în timp ce contribuţia presiunii pulsului a fost mică, mai ales la pacienţii cu vârsta sub 55 ani. Dimpotrivă, la pacienţii hipertensivi de vârstă mijlocie [24,25] şi la cei în vârstă [26,27] cu factori de risc cardiovasculari sau condiţii clinice asociate, presiunea pulsului a demonstrat o puternică valoare predictivă pentru evenimente cardiovasculare [24"27].
    Trebuie recunoscut faptul că presiunea pulsului reprezintă o metodă de evaluare derivată, care combină imperfecţiunile celor originare. Mai mult decât atât, nu au fost stabilite valori cut-off pentru a separa presiunea pulsului normală de cea patologică, pentru diferite vârste, deşi valori de 50 sau 55 mmHg au fost sugerate [28]. Aşa cum se va discuta în capitolul 3.1.7, presiunea pulsului centrală, care ia în calcul "fenomenul de amplificare" dintre arterele periferice şi aortă, este o metodă mai precisă de evaluare şi ar putea îmbunătăţi aceste neajunsuri.
    În practică, clasificarea hipertensiunii şi evaluarea gradului de risc (vezi capitolul 2.2 şi 2.3) ar trebui să se bazeze în continuare pe tensiunea sistolică şi diastolică. Astfel, ar trebui să se procedeze pentru deciziile privind valoarea prag a TA de la care se iniţiază tratamentul, deoarece acestea au fost criteriile utilizate în trialurile controlate randomizate privind hipertensiunea sistolică izolată şi hipertensiunea sistolo-diastolică. Totuşi, presiunea pulsului poate fi utilizată pentru identificarea pacienţilor vârstnici cu hipertensiune sistolică, care prezintă un grad de risc foarte înalt. La aceşti pacienţi, presiunea pulsului crescută reprezintă un marker al creşterii accentuate a rigidităţii arterelor mari şi ca urmare al leziunilor organice avansate [28] (vezi capitolul 3.6).

    2.2 Clasificarea hipertensiunii
    Tensiunea arterială are o distribuţie unimodală în populaţie [29] şi o relaţie continuă cu riscul cardiovascular, până la valori ale tensiunii sistolice şi diastolice de 115-110 mmHg şi, respectiv, 75-70 mmHg [7,11]. Acest fapt face ca termenul de hipertensiune să fie discutabil din punct de vedere ştiinţific, iar clasificarea sa, bazată pe valori cutoff, arbitrară. Totuşi, modificarea unei terminologii bine cunoscute şi acceptate ar putea genera confuzie, iar pe de altă parte, utilizarea valorilor cut-off simplifică diagnosticul şi abordarea terapeutică în practica zilnică. Ca urmare, clasificarea hipertensiunii utilizată în Ghidul ESH/ ESC 2003 a fost menţinută (Tabelul 1), cu următoarele precizări:
    - când tensiunea sistolică şi diastolică a unui pacient se încadrează în categorii diferite, categoria mai înaltă se va aplica pentru cuantificarea riscului cardiovascular total, decizia de tratament şi estimarea eficienţei tratamentului;

┌──────────────────────────────────────┐
│Tabelul 1. Definiţia şi clasificarea  │
│nivelurilor tensiunii arteriale (mmHg)│
├─────────────┬─────────┬───┬──────────┤
│Categoria    │Sistolică│   │Diastolică│
├─────────────┼─────────┼───┼──────────┤
│Optimă       │<120     │şi │<80       │
├─────────────┼─────────┼───┼──────────┤
│Normală      │120-129  │şi/│80-84     │
│             │         │sau│          │
├─────────────┼─────────┼───┼──────────┤
│Normal înaltă│130-139  │şi/│85-89     │
│             │         │sau│          │
├─────────────┼─────────┼───┼──────────┤
│Hipertensiune│140-159  │şi/│90-99     │
│grad 1       │         │sau│          │
├─────────────┼─────────┼───┼──────────┤
│Hipertensiune│160-179  │şi/│100-109   │
│grad 2       │         │sau│          │
├─────────────┼─────────┼───┼──────────┤
│Hipertensiune│>180     │şi/│>110      │
│grad 3       │         │sau│          │
├─────────────┼─────────┼───┼──────────┤
│Hipertensiune│         │   │          │
│sistolică    │>140     │şi │<90       │
│izolată      │         │   │          │
└─────────────┴─────────┴───┴──────────┘


    – hipertensiunea sistolică izolată va fi clasificată (grad 1, 2 şi 3), corespunzător cu aceleaşi valori ale tensiunii sistolice indicate pentru hipertensiunea sistolodiastolică. Totuşi, aşa cum s-a menţionat anterior, asocierea cu o tensiune diastolică scăzută (de exemplu 60-70 mmHg) trebuie considerat un factor de risc adiţional;
    – valoarea prag pentru hipertensiune (şi necesitatea terapiei medicamentoase) trebuie considerată flexibilă, în funcţie de gradul şi profilul riscului cardiovascular total. De exemplu, o anumită valoare a tensiunii arteriale poate fi considerată ca înaltă şi necesitând tratament la pacienţii cu grad de risc înalt, în timp ce la pacienţii cu risc scăzut aceeaşi valoare poate fi acceptabilă. Dovezi care să sprijine această afirmaţie vor fi prezentate în capitolul rezervat abordării terapeutice (capitolul 5).

    Hipertensiunea sistolică izolată trebuie gradată (1,2,3) în concordanţă cu valorile tensiunii sistolice în limitele indicate, cu condiţia ca tensiunea diastolică să fie < 90 mmHg. Gradele 1, 2 şi 3 corespund cu clasificarea în hipertensiune uşoară, moderate şi respectiv severă. Aceşti termeni nu au fost folosiţi aici pentru a evita confuzia cu cuantificarea riscului cardiovascular total.
    Ghidurile de hipertensiune ale USA Joint Naţional Committee (JNC 7) publicate în 2003 [30] au reunit categoria tensiunii arteriale normale cu cea a tensiunii normal înalte într-o singură entitate intitulată "prehipertensiune". Aceasta s-a bazat pe dovezi obţinute din studiul Framingham [31,32], conform cărora la aceşti indivizi posibilitatea de a dezvolta hipertensiune este mai mare comparativ cu cei care au TA < 120/80 mmHg (intitulată tensiune arterială "normală") pentru toate vârstele. Comitetul ESH/ESC a decis să nu utilizeze această terminologie din următoarele motive: 1) chiar şi în studiul Framingham riscul de a dezvolta hipertensiune a fost net mai mare la subiecţii cu TA normal înaltă (130-139/85-89 mmHg) comparativ cu cei cu TA normală (120-129/80-84 mmHg) [32,33] şi ca urmare nu există suficiente motive pentru a reuni cele două grupe; 2) dată fiind semnificaţia ameninţătoare a cuvântului hipertensiune pentru profani, termenul "prehipertensiune" ar putea crea anxietate şi o cerere crescută pentru consultaţii inutile în cazul multor subiecţi; 3) cel mai important, deşi modificarea stilului de viaţa recomandată de Ghidurile JNC 7 din 2003 pentru toţi subiecţii prehipertensivi ar putea fi o strategie populaţională valoroasă [30], în practică această categorie este una înalt diferenţiată, ale cărei extreme sunt reprezentate pe de o parte de subiecţi la care nu este necesară nici o intervenţie (de exemplu, persoanele vârstnice cu TA de 120/80 mmHg), iar pe de altă parte de cei care prezintă un profil de risc foarte înalt sau înalt (de exemplu, cei post AVC sau cu diabet), la care este necesar tratamentul medicamentos.
    În concluzie, ar putea fi adecvată utilizarea clasificării tensiunii arteriale fără termenul "hipertensiune". Totuşi, acest termen a fost menţinut în Tabelul 1 din motive practice, cu rezerva că valoarea pragului pentru hipertensiune trebuie considerată flexibilă, fiind mai înaltă sau mai scăzută, în funcţie de riscul cardiovascular total al fiecărui individ. Aceasta este ilustrată mai departe în capitolul 2.3 şi în Figura 1.

    2.3 Riscul cardiovascular total (Caseta 1) 2.3.1 Concept
    Pentru o lungă perioadă de timp, ghidurile de hipertensiune au considerat valorile TA ca singurele sau principalele variabile determinante pentru necesitatea şi tipul tratamentului. Deşi această abordare s-a menţinut în Ghidurile JNC 7 din 2003, Ghidurile ESH-ESC din 2003 au subliniat faptul că diagnosticul şi managementul hipertensiunii ar trebui legat de cuantificarea riscului cardiovascular total (sau global). Acest concept se bazează pe faptul că doar o mică parte a populaţiei hipertensive prezintă HTA izolată, marea majoritate prezentând factori de risc cardiovascular adiţionali, existând o relaţie între severitatea HTA şi cea a alterărilor metabolismului glucidic şi lipidic. Mai mult decât atât, atunci când sunt prezenţi concomitent, HTA şi factorii de risc metabolici se potenţează reciproc, determinând un risc cardiovascular total mai mare decât suma componentelor sale individuale. În sfârşit, sunt disponibile dovezi conform cărora, la pacienţii cu risc înalt, valorile prag şi obiectivele tratamentului antihipertensiv, ca şi alte strategii terapeutice, ar trebui să fie diferite de cele utilizate pentru pacienţii cu risc mai scăzut. În scopul de a maximiza raportul cost-eficienţă al managementului hipertensiunii, intensitatea abordării terapeutice ar trebui gradată în funcţie de riscul cardiovascular total.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 1. Stratificarea riscului cardiovascular în patru categorii. Riscul scăzut, moderat, înalt şi foarte înalt se referă la riscul de evenimente cardiovasculare fatale şi non-fatale la 10 ani. Termenul "adiţional" indica faptul că pentru toate categoriile riscul este mai mare decât media. Linia punctată indică faptul că definirea hipertensiunii poate fi variabilă, în funcţie de nivelul riscului cardiovascular total.
    2.3.2 Evaluare
    Estimarea riscului cardiovascular total este simplă în cazul unor subgrupuri particulare de pacienţi, cum ar fi cei cu 1) diagnostic anterior de boală cardiovasculară, 2) diabet zaharat tip 2, 3) diabet zaharat tip 1, 4) un singur factor de risc sever crescut. În toate aceste situaţii riscul cardiovascular total este înalt, necesitând măsuri intensive de reducere a riscului cardiovascular, care vor fi subliniate în capitolele următoare. Totuşi, un mare număr de pacienţi hipertensivi nu aparţine nici uneia dintre categoriile de mai sus, iar identificarea celor cu risc înalt necesită utilizarea modelelor de estimare a riscului cardiovascular total, astfel încât să fim capabili să ajustăm în mod adecvat intensitatea abordării terapeutice.
    Au fost dezvoltate câteva metode computerizate pentru estimarea riscului cardiovascular total, adică probabilitatea absolută de a avea un eveniment advers cardiovascular de obicei pe o perioadă de 10 ani. Totuşi, unele dintre acestea se bazează pe datele din studiul Framin-gham [45], care pot fi aplicate numai anumitor populaţii europene, datorită diferenţelor importante în ceea ce priveşte incidenţa evenimentelor coronariene şi AVC [12]. Mai recent, a devenit disponibil un model european, rezultat din marea bază de date furnizată de proiectul SCORE [46]. Sunt disponibile grafice SCORE pentru ţările europene cu risc înalt şi risc scăzut. Acestea estimează riscul de deces prin afecţiuni cardiovasculare (nu numai coronariene) pe o perioadă de 10 ani şi permit adaptarea graficelor pentru fiecare ţară, cu condiţia să fie cunoscute statisticile naţionale de mortalitate şi estimările privind prevalenţa factorilor majori de risc cardiovascular. Modelul SCORE a fost, de asemenea, utilizat în HeartScore, instruments oficial al ESC pentru managements implementării prevenţiei afecţiunilor cardiovasculare în practica clinică. Acesta este disponibil pe ESC Web Site (www.escar-dio.org).
    Ghidul ESH/ESC din 2003 [3] clasifică riscul cardiovascular total bazându-se pe schema propusă de Ghidul de hipertensiune WHO/ISH din 1999 [2], extinzându-l la subiecţii cu TA "normală" sau "normal înaltă". Această clasificare se menţine în ghidul actual (Figura 1). Termenii de risc "scăzut", "moderat", "înalt" şi "foarte înalt" sunt utilizaţi pentru a indica un risc aproximativ de morbiditate şi mortalitate cardiovasculară în următorii 10 ani, care este întrucâtva analog cu nivelul crescut al riscului cardiovascular total estimat prin modelul Framingham [45] sau SCORE [46]. Termenul "adiţional" este folosit pentru a accentua faptul că, pentru toate grupele, riscul relativ este mai mare decât riscul mediu. Deşi utilizarea unei clasificări pe categorii furnizează date care sunt în principal mai puţin precise decât cele obţinute din ecuaţii bazate pe variabile continue, această abordare are meritul de a fi simplă. Ghidul WHO/ISH din 2003 [47] a simplificat şi mai mult abordarea, prin reunirea grupelor de risc înalt şi foarte înalt, care au fost considerate similare din punct de vedere al deciziilor terapeutice. Distincţia dintre grupele de risc înalt şi foarte înalt a fost menţinută în actualul ghid, păstrând ca urmare un loc special pentru prevenţia secundară, adică prevenţia la pacienţii cu afecţiune cardiovasculară constituită. La aceşti pacienţi, comparativ cu grupa de risc înalt, nu numai că riscul total poate fi mult mai mare, dar poate fi necesară terapia combinată, pentru tot intervalul de valori TA, de la normale la crescute. Linia punctată din Figura 1 ilustrează cum evaluarea riscului cardiovascular total influenţează definiţia hipertensiunii, când aceasta este corect considerată ca valoarea TA peste care tratamentul are mai mult beneficii decât dezavantaje [48].
    Tabelul 2 indică cele mai frecvente variabile clinice care ar trebui utilizate pentru stratificarea riscului. Acestea se bazează pe factorii de risc (date demografice, antropometrice, istoric familial de boală cardiovasculară prematură, tensiunea arterială, fumat, nivelurile glicemiei şi lipidelor), cuantificarea afectării organelor ţintă şi diagnosticul de diabet şi al altor condiţii clinice asociate, aşa cum este subliniat în ghidul din 2003 [3]. Următoarele noi precizări trebuie evidenţiate:
    Tabelul 2. Factori care influenţează prognosticul

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Factori de risc│Afectare subclinică de│
│               │organ                 │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │HVS                   │
│Nivelul TA     │electrocardiografic   │
│sistolice şi   │(Sokolow-Lyon >38 mm; │
│diastolice     │Cornell > 244 [0] mm *│
│               │ms sau:               │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Nivelul        │HVS ecocargiografic^0 │
│presiunii      │(LVMI B > 125 g/mp, F>│
│pulsului (la   │110 g/mp)             │
│vârstnici)     │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Dovezi                │
│Vârsta (B > 55 │ultrasonografice de   │
│ani; F > 65    │îngroşare a peretelui │
│ani)           │carotidian (IMT > 0,9 │
│               │mm) sau placă         │
│               │aterosclerotică       │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Velocitatea           │
│Fumatul        │carotido-femurală a   │
│               │undei pulsului > 12 m/│
│               │s                     │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dislipidemia   │Indicele tensional    │
│               │gleznă/braţ < 0,9     │
├───────────────┼──────────────────────┤
│● Colesterol   │Creşterea uşoară a    │
│total > 5 mmol/│creatininei           │
│l (190 mg/dl)  │plasmatice:           │
│sau:           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│●              │                      │
│LDL-colesterol │B: 115 – 133 umol/l   │
│> 3 mmol/l (115│(1,3 – 1,5 mg/dl);    │
│mg/dl) sau:    │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│●              │                      │
│HDL-colesterol:│                      │
│B < 1 mmol/l   │F: 107 – 124 umol/l   │
│(40 mg/dl), F <│(1,2 – 1,4 mg/dl)     │
│1,2, mmol/l (46│                      │
│mg/dl) sau:    │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Rata estimată a       │
│               │filtrării glomerulare │
│● Trigliceride │scăzută ^+ (< 60 ml/  │
│> 1,7 mmol/l   │min/1,73 mp) sau      │
│(150 mg/dl)    │clearance-ul          │
│               │creatininei scăzut* (<│
│               │60 ml/min)            │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Microalbuminuria 30 – │
│Glicemia a jeun│300 mg/24 h sau       │
│5,6-6,9 mmol/l │raportul albumină/    │
│(102 – 125 mg/ │creatinină > 22 (B);  │
│dl)            │sau > 31 (F) mg/g     │
│               │creatinină            │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Testul de      │                      │
│toleranţă la   │                      │
│glucoză alterat│                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Obezitatea de  │                      │
│tip abdominal  │                      │
│(circumferinţa │                      │
│abdominală >102│                      │
│cm (B), > 88 cm│                      │
│(F))           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Istoric        │                      │
│familial de    │                      │
│afecţiune      │                      │
│cardiovasculară│                      │
│prematură (B < │                      │
│55 ani; F < 65 │                      │
│ani)           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Afecţiune             │
│Diabet zaharat │cardiovasculară sau   │
│               │renală constituită    │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Glicemia a jeun│Afecţiune             │
│≥ 7 mmol/l (126│cerebrovasculară: AVC │
│mg/dl) la      │ischemic; hemoragie   │
│măsurători     │cerebrală; AIT        │
│repetate, sau  │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Afecţiune cardiacă:   │
│Glicemia       │infarct miocardic;    │
│postprandială >│angină;               │
│11 mmol/l (198 │revascularizare       │
│mg/dl)         │coronariană;          │
│               │insuficienţă cardiacă │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Afecţiune renală:     │
│               │nefropatie diabetică; │
│               │disfuncţie renală     │
│               │(creatinină serică B >│
│               │133, F >124 mmol/l);  │
│               │proteinurie (> 300 mg/│
│               │24h)                  │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │Arteriopatie          │
│               │periferică            │
│               │Retinopatie avansată: │
│               │hemoragii sau         │
│               │exsudate, edem papilar│
├───────────────┴──────────────────────┤
│Notă: prezenţa a trei din cinci       │
│factori de risc printre care          │
│obezitatea de tip abdominal, glicemia │
│a jeun alterată, TA > 130/85 mmHg,    │
│HDL-colesterol scăzut şi              │
│hipergliceridemie (conform definiţiei │
│de mai sus) indică prezenţa           │
│sindromului metabolic                 │
├──────────────────────────────────────┤
│IMT: intima- media thickness; #formula│
│Cockroft Gault; +formula MDRD; o      │
│riscul maxim pentru HVS: LVMI (index  │
│masă ventriculară stângă) crescut, cu │
│un raport grosimea peretelui/rază >   │
│0,42.                                 │
└──────────────────────────────────────┘


    1. Sindromul metabolic [49] a fost menţionat pentru că reprezintă un grup de factori de risc asociat adesea cu HTA, care creşte marcat riscul cardiovascular.
    2. S-a pus accentul pe identificarea afectării organelor ţintă, deoarece leziunile subclinice la nivelul anumitor organe, legate de hipertensiune, indică o progresie în continuum-ul afecţiunii cardiovasculare [50], care creşte considerabil riscul dincolo de el dat de simpla prezenţă a factorilor de risc. Un capitol separat (3.6) este dedicat cercetării leziunilor subclinice de organ, în care sunt discutate dovezile privind riscul adiţional al fiecărei afectări subclinice de organ şi în care sunt justificate valorile cut-off propuse.
    3. Lista marker-ilor de afectare renală a fost extinsă, incluzând estimarea clearanceului creatininei prin formula Cockroft-Gault [51] sau a ratei filtrării glomerulare prin formula MDRD [52], datorită dovezilor că aceste valori estimate reprezintă un indice mai precis al riscului cardiovascular care se asociază cu disfuncţia renală.
    4. Microalbuminuria a fost considerată acum o componentă esenţială în evaluarea leziunilor de organ, deoarece detectarea sa este uşoară şi relativ ieftină.
    5. Hipertrofia ventriculară stângă concentrică a fost identificată ca fiind parametrul structural cardiac care creşte marcat riscul cardiovascular.
    6. Atunci când este posibil, se recomandă cuantificarea leziunilor la nivelul mai multor organe (de exemplu cord, vase sangvine, rinichi şi creier), deoarece afectările multiorganice se asociază cu un prognostic mai prost [53].
    7. Velocitatea crescută a undei pulsului este adăugată pe lista factorilor care influenţează prognosticul ca un indice precoce al rigidităţii arterelor mari [54,55], cu obiecţia că are o disponibilitate limitată în practică.
    8. Un indice gleznă-braţ scăzut (<0,9) este considerat un marker relativ uşor de obţinut de boală aterosclerotică şi risc cardiovascular total crescut [56].
    9. Evaluarea afectării organice este recomandată nu numai pretratament (pentru a stratifica riscul), dar şi în cursul terapiei, deoarece există dovezi că regresia hipertrofiei ventriculare stângi şi reducerea proteinuriei indică protecţia cardiovasculară indusă de tratament [57"61].
    10. Ar exista motive pentru a include frecvenţa cardiacă crescută printre factorii de risc, datorită dovezilor care se acumulează, conform cărora frecvenţa cardiacă crescută se corelează cu riscul de morbiditate şi mortalitate cardiovasculară, ca şi de mortalitatea generală [62"65]. De asemenea, există dovezi că frecvenţa cardiacă crescută creşte riscul HTA nou instalate [66,67] şi este asociată frecvent cu anomalii metabolice şi sindromul metabolic [67"69]. Totuşi, datorită intervalului larg al valorilor normale ale frecvenţei cardiace de repaus (60-90/minut), nu se poate stabili în prezent o valoare cut-off a frecvenţei cardiace, pentru a creşte acurateţea stratificării riscului cardiovascular total.
    11. Principalele elemente diagnostice pentru clasificarea pacienţilor în grupele de risc înalt şi foarte înalt sunt expuse în Tabelul 3. Merită subliniat că prezenţa factorilor de risc multipli, diabetului sau a afectărilor organelor ţintă plasează invariabil un subiect cu HTA şi chiar cu TA normal înaltă în grupul de risc înalt.

    2.3.3 Limite
    Toate modelele disponibile la ora actuală pentru evaluarea riscului cardiovascular prezintă dezavantaje care trebuie prezentate. Modelele de risc cardiovascular global nu iau în considerare durata expunerii la un anumit factor de risc sau afecţiune şi cuantificarea lor se bazează de obicei doar pe câţiva factori de risc, acordând puţină atenţie altor variabile legate de prognosticul cardiovascular (de exemplu activitatea fizică şi stresul) [70]. În plus, semnificaţia afectării organelor ţintă în determinarea riscului global depinde de cât de riguroasă este evaluarea acesteia, în funcţie de metodele disponibile. De asemenea, există câţiva markeri adiţionali ai afectării organelor ţintă care nu au fost listaţi în Tabelul 2 datorită dificultăţii cuantificării lor, a importanţei prognostice mai puţin bine stabilite sau a unor probleme practice (disponibilitate redusă, dependenţă crescută de calităţile operatorului, lipsa standardizării, necesarul de timp, procedee invazive, costuri etc.). Totuşi, deoarece aceşti markeri sunt în prezent obiectul unor cercetări asidue, care ar putea să îi facă mai utili în viitorul apropiat, au fost discutaţi în capitolul 3.6 şi listaţi în Tabelul 4, împreună cu evaluarea importanţei lor clinice şi a limitelor lor. Subiectul este discutat mai departe în capitolul 3.6.
    Tabelul 3. Subiecţii cu risc înalt/ foarte înalt

┌──────────────────────────────────────┐
│● TAs > 180 mmHg şi/sau TAd > 110 mmHg│
├──────────────────────────────────────┤
│● TAs > 160 mmHg cu TAd scăzută (< 70 │
│mmHg)                                 │
├──────────────────────────────────────┤
│● Diabet zaharat                      │
├──────────────────────────────────────┤
│● Sindrom metabolic                   │
├──────────────────────────────────────┤
│● > 3 factori de risc cardiovascular  │
├──────────────────────────────────────┤
│● Unul sau mai multe dintre           │
│următoarele afectări subclinice ale   │
│organelor ţintă:                      │
├──────────────────────────────────────┤
│- HVS electrocardiografic (în special │
│cu „străin”) sau HVS ecocardiografic  │
│(în special concentrică)              │
├──────────────────────────────────────┤
│- Prezenţa ultrasonografică a         │
│îngroşării peretelui arterelor        │
│carotide sau a plăcii aterosclerotice │
├──────────────────────────────────────┤
│- Rigiditatea arterială crescută      │
├──────────────────────────────────────┤
│- Creşterea moderată a creatininei    │
│serice                                │
├──────────────────────────────────────┤
│- Reducerea ratei filtrării           │
│glomerulare sau a clearance-ului      │
│creatininei estimate                  │
├──────────────────────────────────────┤
│- Microalbuminuria sau proteinuria    │
├──────────────────────────────────────┤
│● Afecţiune cardiovasculară sau renală│
│constituită                           │
└──────────────────────────────────────┘

    Limitele conceptuale trebuie, de asemenea, menţionate. Nu trebuie uitat că raţiunea de a estima riscul cardiovascular total este aceea de a da cea mai bună utilizare resurselor limitate pentru a preveni afecţiunile cardio-vasculare, adică de a grada măsurile preventive în funcţie de riscul crescut. În plus, stratificarea riscului absolut este adesea utilizată de furnizorii privaţi sau publici de servicii medicale pentru a stabili o barieră sub care tratamentul este descurajat. Pragul de 20% pentru riscul de afecţiuni cardiovasculare la 10 ani este arbitrar şi simplist, iar utilizarea unei valori cut-off care determină intervenţii intensive peste acest prag şi nici un fel de acţiune sub el nu poate fi tolerată. Trebuie să fim conştienţi de impactul puternic al vârstei asupra riscului cardiovascular total. Acesta este atât de puternic încât adulţii mai tineri (în special femeile) este puţin probabil să atingă niveluri de risc înalt, chiar atunci când au mai mult de un factor de risc major şi o creştere clară a riscului relativ. Dimpotrivă, majoritatea bărbaţilor în vârstă (de exemplu >70 ani) vor atinge adesea un nivel de risc total înalt, având un risc relativ foarte puţin crescut.
    Consecinţa este că majoritatea resurselor sunt concentrate pe pacienţii vârstnici, a căror speranţă de viaţă este relativ scurtă în ciuda măsurilor aplicate, în timp ce subiecţilor tineri cu risc relativ înalt li se acordă puţină atenţie, în ciuda faptului că, în absenţa oricărei măsuri, expunerea lor pe termen lung la un risc crescut poate duce ulterior la situarea lor într-un grup de risc înalt şi parţial ireversibil, cu scurtarea potenţială a speranţei de viaţă.
    Aşa cum s-a sugerat în Ghidul ESH-ESC din 2003 [3], aceste dezavantaje pot fi evitate prin utilizarea riscului relativ ca ghid pentru necesitatea şi intensitatea intervenţiilor terapeutice la subiecţii tineri. Aceasta este posibilă cu ajutorul HeartScore (www.escardio. org), actualizat prin ghidurile de prevenţie a afecţiunilor cardiovasculare în practica clinică, elaborate de Fourth Joint European Task Force [11]. Este important de amintit că la pacienţii tineri, care au un risc absolut scăzut doar din cauza vârstei lor, dar care prezintă factori de risc importanţi, intervenţia non-farmacologică şi, dacă este necesar, cea farmacologică ar trebui implementate, pentru a îmbunătăţi profilul de risc şi pentru a preveni dezvoltarea unui risc înalt mai târziu. În absenţa tratamentului, aceasta se poate produce mai devreme decât este indicat în graficele de risc, deoarece factorii de risc tind să devină mai accentuaţi o dată cu vârsta, iar tensiunea arterială crescută pe perioade mari e acompaniată frecvent de dezvoltarea leziunilor în organele ţintă.
    Tabelul 4. Disponibilitatea, valoarea prognostică şi costul unor markeri ai afectării organelor ţintă (scor de la 0 la 4 plusuri)

┌────────────────────────┬───┬────┬────┐
│Electrocardiografia     │++ │++++│+   │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Ecocardiografia         │+++│+++ │++  │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Grosimea intimă – medie │+++│+++ │++  │
│carotidină              │   │    │    │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Rigiditatea arterială   │   │    │    │
│(velocitatea undei      │+++│+   │++  │
│pulsului)               │   │    │    │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Indice gleznă- braţ     │++ │++  │+   │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Conţinutul coronorian în│+  │+   │++++│
│calciu                  │   │    │    │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Compoziţia ţesutului    │?  │+   │++  │
│cardiac/vascular        │   │    │    │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Markeri colagenici      │?  │+   │++  │
│circulatori             │   │    │    │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Disfuncţia endotelială  │++ │+   │+++ │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Lacunele cerebrale/     │   │    │    │
│leziunile substanţei    │?  │++  │++++│
│albe                    │   │    │    │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Rata estimată a         │   │    │    │
│filtrării glomerulare/  │+++│++++│+   │
│crearance-ul creatininei│   │    │    │
├────────────────────────┼───┼────┼────┤
│Microalbuminuria        │+++│++++│+   │
└────────────────────────┴───┴────┴────┘




    3. EVALUAREA DIAGNOSTICĂ
    Procedurile diagnostice au ca scop: 1) stabilirea nivelurilor tensiunii arteriale; 2) identificarea cauzelor secundare de hipertensiune; 3) evaluarea riscului cardiovascular global prin identificarea altor factori de risc, a afectării organelor ţintă şi a comorbidităţilor.
    Procedurile diagnostice cuprind:
    o măsurători repetate ale tensiunii arteriale
    o anamneza
    o examenul clinic
    o investigaţiile de laborator şi paraclinice. Unele dintre acestea ar trebui considerate parte a abordării de rutină la toţi pacienţii cu HTA; unele sunt recomandate şi pot fi utilizate extensiv în sistemele de sănătate dezvoltate din Europa; unele sunt indicate doar în cazurile în care sunt sugerate de examinarea de bază sau de evoluţia clinică a pacientului.

    3.1 Măsurarea tensiunii arteriale
    Tensiunea arterială se caracterizează prin importante variaţii spontane atât pe parcursul aceleiaşi zile, cât şi între zile, luni şi anotimpuri [72"74]. De aceea, diagnosticul de hipertensiune trebuie să se bazeze pe multiple măsurători ale tensiunii arteriale, în diferite situaţii, de-a lungul unei perioade de timp. Dacă tensiunea arterială este doar uşor crescută, trebuie efectuate măsurători repetate de-a lungul unei perioade de câteva luni, pentru a defini tensiunea arterială "obişnuită" a pacientului cât mai riguros posibil. Pe de altă parte, dacă pacientul prezintă o creştere mai marcată a tensiunii arteriale, dovezi de afectare a organelor legată de hipertensiune sau un profil de risc înalt sau foarte înalt, măsurătorile repetate trebuie efectuate pe perioade mai scurte de timp (săptămâni sau zile). În general, diagnosticul de hipertensiune trebuie să se bazeze pe cel puţin 2 măsurători ale tensiunii arteriale pe consultaţie şi pe minimum 2-3 consultaţii, deşi în cazurile extrem de severe diagnosticul se poate baza pe măsurătorile efectuate într-o singură consultaţie. Tensiunea arterială poate fi măsurată de către medic sau asistentă în cabinet sau în spital (tensiunea arteriala de cabinet sau spital), de către pacient sau o rudă la domiciliu, sau automat pe o perioadă de 24 ore. Bazându-se pe recomandările specifice ale Societăţii Europene de Hipertensiune [75], aceste proceduri pot fi sintetizate după cum urmează:
    3.1.1 Măsurarea TA în spital sau cabinet
    TA poate fi măsurată cu ajutorul unui sfigmomano-metru cu mercur ale cărui componente (tuburi de cauciuc, valve, cantitate de mercur etc.) trebuie păstrate în condiţii corespunzătoare de funcţionare. Alte dispozitive non-invazive (dispozitive auscultatorii sau oscilometrice semi-automate) pot fi de asemenea folosite şi vor deveni din ce în ce mai importante datorită interzicerii progresive a utilizării medicale a mercurului. Totuşi, aceste aparate ar trebui validate în funcţie de protocoale standardizate (76 şi website: www.dableducational.org), iar acurateţea lor trebuie verificată periodic prin comparaţie cu sfigmomano-metrul cu mercur. Instrucţiunile pentru măsurarea corectă a tensiunii arteriale în cabinet sunt sintetizate în Caseta 2.

    3.1.2 Măsurarea TA în ambulator (Caseta 3)
    Sunt disponibile câteva dispozitive (majoritatea oscilometrice) pentru măsurarea automată a tensiunii arteriale la pacienţii la care este permis un stil de viaţa aproape normal. Acestea furnizează informaţii despre tensiunea arterială medie pe 24 ore, ca şi despre valorile medii pe perioade mai restrânse, ca ziua, noaptea sau dimineaţa. Aceste date nu trebuie considerate ca substituenţi ai informaţiei obţinute în urma măsurării convenţional a tensiunii arteriale. Totuşi, aceste date pot avea o valoare clinică suplimentară importantă, deoarece studiile transversale şi longitudinale au arătat că tensiunea arteriala măsurată în cabinet are o relaţie limitată cu tensiunea arterială pe 24 ore şi, ca urmare, cu tensiunea arterială din viaţa de zi cu zi [77"79]. Aceste studii au arătat, de asemenea, că tensiunea arterială ambulatorie 1) se corelează mai bine decât tensiunea arterială de cabinet cu afectarea organelor ţintă şi cu modificările ei post-terapeutice, 2) este în relaţie mai puternică cu evenimentele cardiovasculare decât tensiunea arterială de cabinet, cu o predicţie a riscului cardiovascular mai mare decât şi adiţională predicţiei furnizate de tensiunea arterială de cabinet la nivelul populaţiei generale, ca şi la pacienţii hipertensivi netrataţi şi trataţi [86"96], şi 3) măsoară mai riguros decât tensiunea arterială de cabinet gradul reducerii presiunii arteriale indusă de tratament, datorită unei reproductibilitati mai mari de-a lungul timpului şi unui efect "de halat alb" şi placebo absent sau neglijabil. Deşi unele dintre avantajele de mai sus pot fi obţinute prin creşterea numărului de determinări ale tensiunii arteriale în cabinet, monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 ore poate fi utilă în momentul diagnosticului şi la intervale variabile în cursul terapiei. Ar trebui făcut un efort pentru a extinde monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 ore, pentru a obţine informaţii despre profilul tensiunii arteriale în cursul zilei şi al nopţii, despre diferenţa de tensiune arterială zi-noapte, creşterea matinală a tensiunii arteriale şi variabilitatea tensiunii arteriale.
    Valorile tensiunii arteriale diurne şi nocturne şi modificările lor post-terapeutice sunt legate unele de altele, dar valoarea prognostică a tensiunii arteriale nocturne s-a dovedit superioară celei a tensiunii arteriale diurne. În plus, s-a raportat că subiecţii la care scăderea nocturnă a tensiunii arteriale este redusă (non-dippers) [102] au o prevalenţa mai mare a afectărilor organelor ţintă şi un prognostic mai puţin favorabil, deşi în unele studii valoarea prognostică a acestui fenomen s-a pierdut atunci când analiza multivariată a inclus tensiunea arterială medie pe 24 ore. Există, de asemenea, dovezi că evenimentele cardiace şi cerebrovasculare prezintă o prevalenta maximă dimineaţa, posibil legată de creşterea marcată a tensiunii arteriale la trezirea din somn, de agregarea plachetară crescută, de activitatea fibrinolitică scăzută şi de activarea simpatică [114"118]. Agravarea leziunilor organelor ţintă şi incidenţa evenimentelor adverse a fost pusă în legătură cu variabilitatea tensiunii arteriale, cuantificată prin deviaţia standard a valorilor medii. Deşi în aceste studii rolul factorilor perturbatori nu a fost exclus întotdeauna, rolul independent al variabilităţii tensiunii arteriale a fost recent confirmat de un studiu observaţional pe termen lung.
    Când se măsoară presiunea arterială pe 24 ore [75] trebuie acordată atenţie următoarelor aspecte:
    o Utilizaţi numai dispozitive validate prin protocoale internaţionale standardizate.
    o Utilizaţi manşete de dimensiuni adecvate şi comparaţi valorile iniţiale cu cele obţinute cu ajutorul unui sfigmomanometru, pentru a verifica dacă diferenţele nu sunt mai mari de ± 5 mmHg.
    o Setaţi citirea automată la intervale de maximum 30 minute pentru a obţine un număr adecvat de valori şi asiguraţi-vă că aveţi cât mai multe ore reprezentate, în eventualitatea că unele înregistrări sunt respinse datorită artefactelor.
    o Dezumflarea automată a echipamentului ar trebui să se realizeze cu o rată de maximum 2 mmHg/s.
    o Instruiţi pacienţii să desfăşoare o activitate normală, dar să evite efortul fizic extenuant şi să menţină braţul în extensie şi nemişcat în momentele umflării manşetei.
    o Cereţi pacientului să furnizeze informaţii într-un jurnal asupra evenimentelor neobişnuite, ca şi asupra duratei şi calităţii somnului nocturn.
    o Efectuaţi o altă monitorizare ambulatorie, dacă prima examinare are mai puţin de 70% din numărul aşteptat de valori valide datorită artefactelor frecvente. Asiguraţi-vă că proporţia valorilor valide este similară pentru perioada diurnă şi nocturnă.
    o Reţineţi că tensiunea arterială ambulatorie este de obicei mai mică cu câţiva mmHg faţă de cea măsurată în cabinet [123"125]. Aşa cum se arată în Tabelul 5, diferite studii populaţionale indică faptul că valori ale TA de cabinet de 140/90 mmHg corespund cu valori medii pe 24 ore ale sistolicei de 125-130 mmHg şi diastolicei de 80 mmHg, valorile medii corespunzătoare diurne şi nocturne fiind de 130-135/85 şi, respectiv, 120/70 mm Hg. Aceste valori pot fi considerate ca valori prag aproximative pentru diagnosticul hipertensiunii prin măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale.
    o Raţionamentul clinic ar trebui să se bazeze în principal pe valorile medii pe 24 ore, diurne şi/sau nocturne. Alte informaţii furnizate de tensiunea arterială ambulatorie (de exemplu saltul tensional matinal şi deviaţiile standard ale tensiunii arteriale) sunt promiţătoare din punct de vedere clinic, dar domeniul trebuie considerat încă în faza de cercetare.


    3.1.3 Măsurarea TA la domiciliu (Caseta 3)
    Auto-măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu nu poate furniza informaţiile extensive despre valorile tensiunii arteriale cotidiene, care sunt asigurate de monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale. Totuşi, poate furniza valori pentru diferite zile, în situaţii apropiate celor cotidiene. Atunci când se calculează o medie pe o perioadă de câteva zile, aceste valori au unele dintre avantajele tensiunii arteriale ambulatorii, adică nu prezintă un efect "de halat alb" semnificativ, sunt mai reproductibile şi prezic prezenţa şi progresia leziunilor organelor ţintă, ca şi riscul de evenimente cardiovasculare mai bine decât valorile determinate în cabinet. De aceea, măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu pe perioade corespunzătoare poate fi recomandată înainte şi în cursul terapiei deoarece, de asemenea, acest procedeu relativ ieftin poate îmbunătăţi complianţa pacientului la tratament.
    Când se recomandă auto-măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu:
    o Sugeraţi utilizarea dispozitivelor validate. Puţine dintre dispozitivele pentru măsurarea tensiunii arteriale la nivelul articulaţiei pumnului, disponibile la ora actuală, au fost validate satisfăcător [76]; la utilizarea acestor dispozitive, se recomandă ca subiectul să menţină braţul la nivelul cordului în timpul măsurării.
    o Sunt de preferat dispozitivele semiautomate faţă de sfigmomanometrul cu mercur, pentru a evita dificultăţile legate de necesitatea educării pacientului asupra modului de utilizare, ca şi erorile datorate problemelor auditive la vârstnici.
    o Instruiţi pacientul să realizeze măsurarea în poziţie şezând după câteva minute de repaus, de preferat dimineaţa şi seara. Informaţi-l despre faptul că valorile pot să difere între determinări, datorită variabilităţii spontane a tensiunii arteriale.
    o Evitaţi cererea măsurării unui număr excesiv de valori şi asiguraţi-vă că măsurătorile includ intervalul anterior ingestiei medicamentelor, astfel încât să se obţină informaţii despre durata efectului tratamentului.
    o Reţineţi că la fel ca şi în cazul tensiunii arteriale ambulatorii, valorile normale sunt mai scăzute pentru tensiunea arterială la domiciliu comparativ cu tensiunea arterială de cabinet. Consideraţi 130-135/85 mmHg ca valorile corespunzătoare cu cele de 140/90 mmHg măsurate în cabinet sau în spital (Tabelul 5).
    o Daţi pacientului instrucţiuni clare cu privire la necesitatea de a furniza medicului valorile măsurate şi de a evita auto-modificarea regimurilor terapeutice.


    3.1.4 Hipertensiunea izolată de cabinet sau hipertensiunea "de halat alb"
    La unii pacienţi, tensiunea arterială de cabinet este crescută persistent, în timp ce tensiunea arterială pe 24 ore sau tensiunea arterială măsurată la domiciliu sunt în limite normale.
    Această situaţie este cunoscută sub numele de "hipertensiune de halat alb" [129]. Deşi este de preferat termenul mai descriptiv de "hipertensiune izolată de cabinet (sau spital)", deoarece diferenţa dintre tensiunea arterială de cabinet şi tensiunea arterială ambulatorie nu se corelează cu creşterea tensiunii arteriale de cabinet indusă de reacţia la prezenţa unui medic sau a unei asistente [130], adică adevăratul "efect de halat alb". Indiferent de terminologie, sunt disponibile acum dovezi că hipertensiunea izolată de cabinet ar fi prezentă la aproximativ 15% din populaţia generală şi că ar fi răspunzătoare pentru o proporţie notabilă (o treime sau mai mult) dintre subiecţii la care este diagnosticată hipertensiunea. Există dovezi că la indivizii cu hipertensiune izolată de cabinet riscul cardiovascular este mai mic decât la cei cu tensiune arterială crescută atât în cabinet, cât şi în ambulatoriu. Totuşi, câteva, deşi nu toate studiile, au raportat că această situaţie se asociază cu o prevalenta mai mare a leziunilor organelor ţintă şi anomaliilor metabolice decât în cazul subiecţilor normotensivi, ceea ce sugerează că nu ar fi un fenomen clinic inocent. Dovezile privind semnificaţia sa prognostică nefavorabilă sunt mai puţin evidente în studii, atunci când datele sunt adaptate pentru vârstă şi sex, dar există un raport privind asocierea sa cu o frecventa a evenimentelor cardiovasculare intermediară între cea a subiecţilor cu tensiune arterială normală şi hipertensiune atât în, cât şi în afara cabinetului [133].

┌─────────────────┬─────────┬──────────┐
│Tabelul 5.       │         │          │
│Valorile prag ale│         │          │
│TA (mmHg) pentru │TA       │TA        │
│definirea HTA în │sistolică│diastolică│
│funcţie de       │         │          │
│diferite tipuri  │         │          │
│de               │         │          │
├─────────────────┼─────────┼──────────┤
│În cabinet sau în│140 125 -│          │
│spital 24 ore    │130 130 -│90 80 85  │
│Ziua             │135      │          │
├─────────────────┼─────────┼──────────┤
│Noaptea          │120      │70        │
├─────────────────┼─────────┼──────────┤
│La domiciliu     │130 - 135│85        │
└─────────────────┴─────────┴──────────┘

    Este dificil de prezis care dintre pacienţii cu hipertensiune de cabinet vor avea hipertensiune izolată de cabinet, dar această situaţie este mai frecventă la femei cu hipertensiune grad 1 (uşoară), la vârste mai avansate, la nefumători, în hipertensiunea cu debut recent şi când există un număr limitat de determinări ale tensiunii arteriale în cabinet [75]. Hipertensiunea izolată de cabinet trebuie diagnosticată când tensiunea arterială măsurată în cabinet este > 140/90 mmHg la minimum 3 determinări, în timp ce tensiunea arterială medie pe 24 ore şi tensiunea arterială diurnă sunt în limite normale. Diagnosticul său se poate baza, de asemenea, pe valorile tensiunii arteriale la domiciliu (când media câtorva înregistrări este <135/85 mmHg şi valorile la cabinet sunt > 140/90 mmHg), cu menţiunea că subiecţii cu hipertensiune izolată de cabinet diagnosticaţi prin monitorizarea tensiunii arteriale ambulatorii pot să nu fie chiar acelaşi grup cu eel identificat prin măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu [133,139]. Unii indivizi pot avea o tensiunea arterială crescută la domiciliu şi o tensiunea arterială ambulatorie normală şi vice versa.
    Identificarea hipertensiunii izolate de cabinet ar trebui urmată de căutarea factorilor de risc metabolici şi a leziunilor de organ. Tratamentul medicamentos ar trebui instituit când există dovezi de afectare a organelor ţintă sau un profil de risc cardiovascular înalt. Totuşi, modificarea stilului de viaţa şi urmărirea îndeaproape se recomandă la toţi pacienţii cu hipertensiune izolată de cabinet, chiar dacă se decide a nu se iniţia terapia farmacologică.

    3.1.5 Hipertensiunea ambulatorie izolată sau hipertensiunea mascată
    Fenomenul invers al "hipertensiunii de halat alb" a fost, de asemenea, descris: subiecţii cu tensiunea arterială de cabinet normală (<140/90 mmHg) pot avea valori crescute ale tensiunii arteriale în ambulatoriu sau la domiciliu, situaţie denumită "hipertensiune ambulatorie izolata" sau "hipertensiune mascata" [9295106132-134137139-141]. Prevalenţa în populaţie este aproximativ aceeaşi cu cea a hipertensiunii izolate de cabinet şi s-a calculat că aproximativ 1 din 7 sau 8 subiecţi cu tensiunea arterială de cabinet normală pot aparţine acestei categorii.
    Deşi există informaţii limitate referitoare la persistenţa în timp a acestei situaţii, s-a arătat că astfel de subiecţi au o prevalenţă mai mare a leziunilor organelor ţintă, cu o prevalenţa crescută a factorilor de risc metabolici, comparativ cu subiecţii cu tensiune arterială cu adevărat normală. Studiile prognostice au sugerat că hipertensiunea mascată creşte riscul cardiovascular, care pare a fi apropiat de cel al subiecţilor cu hipertensiune în şi în afara cabinetului.
    În concluzie, studiile din ultimii ani au furnizat din ce în ce mai multe dovezi privind importanţa clinică a măsurării tensiunii arteriale în afara cabinetului, deoarece astfel se poate caracteriza mai precis severitatea hipertensiunii şi se poate identifica un profil de risc mai înalt la unii indivizi aparent normotensivi. Într-un studiu observaţional recent pe termen lung, riscul de deces la 12 ani a crescut progresiv de la situaţia de a fi normotensiv la cabinet, la domiciliu şi pe 24 ore, la situaţia de a fi diagnosticat hipertensiv prin una, două sau toate cele trei modalităţi de măsurare a tensiunii arteriale [133]. Măsurarea tensiunii arteriale în ambulatoriu şi la domiciliu poate furniza informaţii utile, chiar atunci când nu există creşteri aparente ale tensiunii arteriale în spital, mai ales la subiecţii cu multipli factori de risc şi leziuni ale organelor ţintă.

    3.1.6 Tensiunea arterială în timpul exerciţiului fizic şi testelor de laborator
    Atât stresorii fizici cât şi psihici au fost utilizaţi în laborator pentru evaluarea răspunsului tensiunii arteriale la stimuli şi potenţiala sa utilitate clinică. Stresul fizic implică exerciţiu fizic activ (efort dinamic sau static) sau stres fizic pasiv, cum ar fi testul presor la rece. Stresul psihic este dat de o problemă matematică, tehnică sau de natură decizională [143].
    Toţi stresorii cresc tensiunea arterială şi răspunsul tensional individual variabil a fost evaluat cu privire la predicţia hipertensiunii cu debut recent, a leziunilor organelor ţintă şi afecţiunilor cardiovasculare sau decesului.
    Datele referitoare la predicţia hipertensiunii sunt controversate [144]. Unele studii au raportat un risc semnificativ şi independent pentru hipertensiune la subiectii care au prezentat răspunsuri disproporţionate ale tensiunii arteriale la efort [145], iar la bărbaţi răspunsurile tensiunii arteriale la stresul psihic au prezis valorile tensionale ulterioare şi hipertensiunea la 10 ani de urmărire [146]. Totuşi, doar o mică parte din variaţia valorilor tensionale ulterioare a fost explicată prin răspunsul diferit la stresul psihic, iar alte studii [147] au condus la rezultate negative.
    În ceea ce priveşte leziunile organelor ţintă, majoritatea studiilor pe subiecţi normotensivi şi hipertensivi nu au observat o relaţie semnificativă între efectul presor al exerciţiului fizic dinamic şi hipertrofia ventriculară stângă după adaptarea adecvata pentru tensiunea arterială de repaus [148"154], dar într-un raport recent, modificarea tensiunii arteriale sistolice de repaus la exerciţiul fizic submaximal s-a dovedit a fi un predictor puternic al hipertrofiei ventriculare stângi la indivizii prehipertensivi [155]. Semnificaţia reactivitatii tensiunii arteriale la exerciţiul static a fost rar explorată, dar nu a fost raportată o asociere semnificativă între răspunsul tensiuni arteriale la strângerea mâinii şi masa ventriculului stâng [156], în timp ce creşterea tensiunii arteriale indusă de testul presor la rece a prezis masa ventriculului stâng [153] într-un singur raport [157]. Efectul asupra tensiunii arteriale al unei probleme aritmetice a fost într-o relaţie semnificativă cu remodelarea concentrică a ventriculului stâng, dar nu cu masa ventriculului stâng într-un studiu [158], în timp ce alte studii nu au reuşit să descopere asociaţii pozitive între structura ventriculului stâng şi acest tip de reactivitate a tensiunii arteriale.
    Există dovezi contradictorii dacă un răspuns exagerat al tensiunii arteriale la exerciţiul pe bicicletă poate prezice morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară independent de valorile de repaus [149,159], deşi rezultatele unui studiu pe 21 ani au arătat recent că tensiunea arterială sistolica atât în clinostatism, cât şi în timpul unui exerciţiu de 6 minute furnizează informaţii predictive despre decesul cardiovascular, în special la subiecţii cu creşterea uşoară a tensiunii arteriale [160]. Totuşi, situaţia poate fi diferită în cazul unei hipertensiuni mai severe. Dacă o creştere excesivă a tensiunii arteriale în cursul exerciţiului fizic adaugă date prognostice la tensiunea arterială de repaus, acest fapt poate depinde de efectul exerciţiului asupra debitului cardiac. Dacă creşterea debitului cardiac indusă de exerciţiu este alterată, aşa cum se observă în hipertensiunea severă, tensiunea arterială în timpul exerciţiului nu mai prezintă semnificaţie prognostică independentă. Există unele dovezi că alterarea scăderii rezistenţei vasculare sistemice în cursul exerciţiului fizic indică un prognostic prost [159-161].
    În concluzie, rezultatele privind relaţiile independente dintre răspunsul tensiunii arteriale la stresori fizici şi psihici, hipertensiunea viitoare şi leziunile organelor ţintă nu sunt consistente şi, dacă au o semnificaţie, aceasta este mica, în ceea ce priveşte predicţia evenimentelor cardio-vasculare, studiul pe 21 ani menţionat mai sus [160] sugerează că un test de efort poate furniza unele informaţii prognostice suplimentare, puţin la pacienţii cu creşteri uşoare ale tensiunii arteriale, deoarece în absenţa alter factori de risc sau a leziunilor organelor ţintă, decizia asupra necesităţii intervenţiei terapeutice poate fi dificilă. În sfârşit, nu trebuie uitat că măsurarea non-invazivă a tensiunii arteriale în timpul testului de efort se limitează la valorile sistolice, şi că acurateţea acestora este mult mai mică comparativ cu cea a valorilor de repaus.

    3.1.7 Presiunea arterială centrală
    Datorită suprapunerii variabile a undelor directe şi reflectate de-a lungul arborelui arterial, presiunea sistolică aortică şi presiunea pulsului (adică presiunea exercitată la nivelul cordului, creierului şi rinichiului) pot fi diferite faţă de presiunea brahială măsurată convenţional [162]. Mai mult decât atât, s-a emis de mult ipoteza că presiunea sistolică periferică şi centrală şi presiunea pulsului ar putea fi afectate în mod diferit de medicamentele antihipertensive [163]. Necesitatea măsurării invazive a presiunii sangvine centrale a supus acest subiect cercetării. Totuşi, recent, a fost descrisă o metodă pentru estimarea non-invazivă a presiunii aortice, prin calcularea "indicelui de augmentare" pornind de la graficul presiunii undei pulsului înregistrată la nivelul unei artere periferice [164,165]. Utilizarea acestei metode a confirmat că efectele medicaţiei antihipertensive asupra presiunii sistolice centrale şi asupra presiunii pulsului nu reflectă invariabil pe cele de la nivelul arterei brahiale [166,167]. Mai mult, rezultatele obţinute într-un substudiu mare efectuat în cadrul unui trial randomizat au arătat că presiunea pulsului centrală, evaluată prin "indicele de augmentare", se corelează semnificativ cu evenimentele cardiovasculare [166]. Totuşi, este necesar ca rolul prognostic al presiunii sangvine centrale versus presiunea sangvină periferică să fie confirmat prin studii observaţionale şi intervenţionale pe scară mai largă.



    3.2 Antecedentele personale şi heredocolaterale (Caseta 4)
    Antecedentele heredocolaterale se vor obţine amănunţit, acordându-se o atenţie specială existenţei hipertensiunii, diabetului zaharat, dislipidemiei, bolii coronariene premature, accidentului vascular cerebral, afecţiunilor arteriale periferice sau renale.
    Antecedentele personale trebuie să includă: a) existenţa şi durata episoadelor hipertensive anterioare; b) simptomele sugestive pentru cauze secundare de hipertensiune şi ingestia medicamentelor sau substanţelor care pot determina creşteri ale tensiunii arteriale, cum ar fi picăturile nazale, cocaina, amfetaminele, contraceptivele orale, steroizii, antiinflamatoarele non-steroidiene, eritropoietina şi ciclosporina; c) factori legaţi de stilul de viaţa, cum ar fi ingestia de grăsimi (în special grăsimi animale), sare şi alcool, fumatul, activitatea fizică, creşterea în greutate de la vârste tinere; d) antecedentele sau simptomele actuale sugestive pentru boală coronariană, insuficienţa cardiacă, boală cerebrovasculară sau afecţiune vasculară periferică, boală renală, diabet zaharat, gută, dislipidemie, astm bronşic sau orice altă afecţiune semnificativă, ca şi medicamentele utilizate în tratamentul acestor afecţiuni; e) terapia antihipertensivă anterioară, rezultatele acesteia şi reacţiile adverse; f) factori de ordin personal, familial şi de mediu, care pot influenţa tensiunea arterială, riscul cardiovascular, ca şi evoluţia şi rezultatul terapiei. De asemenea, medicul trebuie să se intereseze în legătură cu obiceiul pacientului de a sforăi, care poate fi semn al sindromului de apnee în somn şi de risc cardiovascular crescut.

    3.3 Examenul clinic (Caseta 5)
    În plus faţă de tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă trebuie măsurată cu atenţie (monitorizarea pulsului minimum 30 secunde sau mai mult dacă sunt raportate aritmii), deoarece valorile crescute în mod repetat pot indica un risc mai mare, activitate simpatică crescută sau para-simpatică scăzută [62"65], sau insuficienta cardiacă. Examenul fizic trebuie orientat către evidenţierea factorilor de risc adiţional, semnelor sugestive pentru hipertensiune se-cundară, ca şi a leziunilor organelor ţintă. Circumferinţa abdominală ar trebui măsurată cu pacientul ridicat şi ar trebui obţinute greutatea şi înălţimea pentru a calcula indicele de masă corporală printr-o formulă standard.

    3.4 Investigaţii paraclinice (Caseta 6)
    Investigaţiile paraclinice au ca obiectiv furnizarea de dovezi privind factorii de risc adiţional, identificarea hipertensiunii secundare şi a prezenţei sau absenţei leziunii organelor ţintă. Investigaţiile ar trebui să progreseze de la cele mai simple la cele mai complicate. Cu cât pacientul este mai tânăr, cu cât tensiunea arterială este mai înaltă şi cu cât dezvoltarea hipertensiunii este mai rapidă, cu atât mai minuţios ar trebui să fie travaliul diagnostic. Totuşi, investigaţiile minime necesare rămân un subiect de discuţie.
    În contextul european, în care afecţiunile cardiovasculare reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate, investigaţiile de rutină ar trebui să includă: glicemie a jeun, colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride (a jeun), acid uric seric, creatinină serică, potasiu seric, hemoglobină şi hematocrit; analiza urinară prin metoda dipstick, care permite detecţia micro-albuminuriei; examen microscopic urinar şi o electrocardiogram. Determinarea creatininei serice reprezintă o evaluare imprecisă a funcţiei renale. Cu toate acestea, chiar o mică creştere a acesteia poate indica o leziune renală substanţială şi un risc crescut de afecţiune cardio-vasculară. Valorile creatininei serice ar trebui utilizate, de asemenea, pentru estimarea clearance-ului creatininei prin formula Cockroft-Gault sau a ratei filtrării glomerulare prin formula MDRD [51,52], procedee uşoare care permit identificarea pacienţilor cu reducerea filtrării glomerulare şi risc cardiovascular crescut, dar la care valorile creatinei serice sunt încă în limite normale (vezi şi capitolul 3.6.3). Dacă glicemia a jeun este >5,6 mmol/1 (100 mg/dl), se recomandă efectuarea unui test de toleranta la glucoză (168). Valori repetate ale glicemiei a jeun > 7 mmol/1 (126 mg/dl) şi un test de toleranţă la glucoză anormal sunt considerate sugestive pentru diabet zaharat [168]. Deşi s-a raportat că proteina C reactivă cu sensibilitate înaltă (hsCRP) ar fi un factor predictiv al incidenţei evenimentelor cardiovasculare în câteva situaţii clinice [169], valoarea sa suplimentară în determinarea riscului cardiovascular global este nesigură, cu excepţia pacienţilor cu sindrom metabolic, la care s-a raportat că valorile hsCRP sunt asociate cu o creştere suplimentară marcată a riscului. Valoarea alter markeri ai inflamaţiei (fibrino-gen, citokine, homocisteină şi peptid natriuretic cerebral etc.) [173] pentru stratificarea riscului cardiovascular este obiectul unei cercetări active, dar în prezent nu se recomandă măsurarea lor în practica curentă.

    3.5 Analiza genetică
    Există frecvent antecedente heredocolaterale de hipertensiune la pacienţii hipertensivi, ceea ce sugerează că ereditatea contribuie la patogeneza acestei afecţiuni. Hipertensiunea esenţială este o afecţiune extrem de hete-rogenă, care prezintă o etiologie multifactorială şi anomalii poligenice [174,175]. Modificări la nivelul anumitor gene ar putea determina sensibilizarea individului la un anumit factor de mediu. A fost descris la om un număr de mutaţii la nivelul genelor care codifică principalele sisteme de control al tensiunii arteriale, dar rolul lor exact în patogeneza hipertensiunii esenţiale rămâne încă neclar. Totuşi , predispoziţia genetică a pacientului ar putea influenţa enzimele implicate în metabolismul medicamentelor, iar acest fapt, în schimb, ar putea afecta atât eficacitatea, cât şi reacţiile adverse ale agenţilor anti-hipertensivi. Exista exemple de studii farmacogenetice şi farmacogenomice, care abordează aceste subiecte. Mai mult, au fost descrise câteva forme monogenice rare de hipertensiune, cum ar fi aldosteronismul glucocorticoid-reversibil, sindromul Liddle şi altele, în care o singură mutaţie genică explică complet patogeneza hipertensiunii şi dictează modalitatea de tratament.

    3.6 Identificarea leziunilor subclinice ale organelor ţintă (Caseta 7)
    Datorită importanţei leziunilor subclinice de organ ca un stadiu intermediar în continuumul afecţiunii vasculare şi ca unul dintre determinanţii riscului cardiovascular global, semnele afectării organelor ţintă ar trebui căutate cu atenţie. Ar trebui subliniat că este acum disponibil un mare număr de dovezi referitor la rolul crucial al leziunilor subclinice de organ în determinarea riscului cardiovascular la indivizii cu şi fără tensiune arterială crescută.
    1. S-a arătat în mod repetat că microalbuminuria se asociază cu o incidenţă crescută a afecţiunilor cardiovasculare, nu numai la subiecţii diabetici, dar şi la cei nondiabetici. în plus, a fost documentat un risc crescut pentru nivelurile proteinelor urinare mai scăzute decât cele definite ca microalbuminurie.
    2. Au existat confirmări suplimentare în ceea ce priveşte rolul prognostic nefast al hipertrofiei ventriculare stângi [187"189], ca şi al îngroşării intimă-medie carotidiene [190"193], alături de dovezi că prevalenţa acestora la subiecţii hipertensivi obişnuiţi este mult mai frecventă decât cea observată atunci când sunt practicate numai investigaţii de rutina [l94]. În absenţa investigaţiilor ultrasonografice care să ateste hipertrofia ventriculară stângă şi îngroşarea vasculară sau prezenţa plăcilor aterosclerotice, până la 50% dintre subiecţii hipertensivi ar putea fi clasificaţi în mod greşit în grupul de risc adiţional scăzut sau moderat, în timp ce prezenţa afectării cardiace sau vasculare îi introduce într-un grup de risc mai înalt [194].
    3. Analizele retrospective ale trialurilor prospective [57"61195] au arătat că reducerea indusă de tratament a nivelului proteinuriei şi a hipertrofiei ventriculare stângi este însoţită de reducerea incidenţei evenimentelor cardiovasculare, ceea ce sugerează că evaluarea leziunilor de organ este recomandabilă nu numai pentru a cuantifica riscul cardiovascular global iniţial, ci şi pentru a monitoriza protecţia indusă de tratament.
    Din această cauză, ghidul de faţa, ca şi cel din 2003 [3], dedică un capitol special dovezilor referitoare la riscul reprezentat de diferitele afectări ale organelor ţintă şi metodelor de detecţie a acestora. În general, screening-ul pentru detecţia microalbuminuriei ar trebui considerat acum un procedeu de rutină, care trebuie efectuat la toţi pacienţii hipertensivi, ca şi la cei cu sindrom metabolic chiar în prezenţa tensiunii arteriale normal înalte. Ecocardiografia şi ecografia vasculară pot fi considerate teste recomandabile, mai ales la pacienţii la care leziunile de organ nu sunt detectate prin investigaţii de rutină cum ar fi electrocardiograma şi la vârstnici, la care hipertrofia cardiacă şi boala arterială sunt frecvente. De asemenea, informaţii utile despre afectarea vasculară pot fi obţinute măsurând complianţa arterială prin velocitatea undei pulsului. Totuşi, la ora actuală această metodă nu este suficient de răspândită, şi ca urmare informaţiile furnizate de ea sunt de dorit, dar dificil de obţinut.
    Metodele pentru evaluarea leziunilor de organ sunt menţionate în detaliu în cele ce urmează.
    3.6.1 Cordul
    Electrocardiograma ar trebui să facă parte din toate evaluările de rutină ale subiecţilor cu hipertensiune arterială. Sensibilitatea sa pentru identificarea hipertrofiei ventriculare stângi este scăzută, dar Totuşi hipertrofia detectată prin indicele Sokolow-Lyon (SV1 + RV5-6 > 38 mm) sau prin produsul voltaj-durata QRS Cornell (> 2440 mm*ms) este un predictor independent al evenimentelor cardiovasculare [187], iar utilizarea sa ca marker al afectării cardiace şi al regresiei ei indusă de tratament pare să fie valoroasa, cel puţin la pacienţii peste 55 ani. Electrocardiograma poate fi, de asemenea, utilizată pentru a detecta patternuri de suprasarcină ventriculară sau "strain" (care indică un risc mai sever) [187], ischemie, tulburări de conducere şi aritmii, inclusiv fibrilaţia atrială, care nu sunt rare la pacienţii hipertensivi vârstnici. Monitorizarea Holter electrocardiografică este indicate în hipertensiune atunci când trebuie detectate aritmii sau episoade ischemice. Aceasta poate, de asemenea, furniza dovezi referitoare la o variabilitate redusă a frecvenţei cardiace, care poate apare în hipertensiunea severă [72]. Totuşi, semnificaţia prognostică negativă a acesteia nu este doveditĂ, deşi a fost demonstrată pentru insuficienţa cardiacă şi post infarct.
    Deşi prezintă o serie de limite tehnice (diferenţe între operatori, slaba calitate a imaginii la pacienţii obezi şi la cei cu pneumopatie obstructivă etc.), ecocardiografia are o sensibilitate mai mare decât electrocardiograma în diagnosticul hipertrofiei ventriculare stângi [200] şi în predicţia riscului cardiovascular [188] şi poate ajuta în stratificarea mai precisă a riscului global şi în stabilirea terapiei. O evaluare adecvată include măsurarea dimensiunilor septului interventricular, a grosimii peretelui posterior al ventriculului stâng şi a diametrului telediastolic ventricular stâng, cu calcularea masei ventriculare stângi conform formulelor în vigoare. Deşi relaţia dintre indicele masei ventriculului stâng şi riscul cardiovascular este continuă, sunt larg utilizate valorile prag de 125 g/mp la bărbaţi şi 110 g/mp la femei pentru estimările hipertrofiei ventriculare stângi. Hipertrofia concentrică (raport perete/razĂ > 0,42, cu masa ventriculară stângă crescută) [202], hipertrofia excentrică (raport perete/razĂ < 0,42, cu masa ventriculară stângă crescută) şi remodelarea concentrică (un raport perete/rază > 0,42, cu masa ventriculară stângă normală), toate acestea sunt factori predictivi pentru incidenţa crescută a afecţiunilor cardiovasculare, dar s-a arătat că hipertrofia concentrică este condiţia care creşte cel mai mult riscul [203,204].
    În plus, ecocardiografia furnizează o metodă de evaluare a funcţiei sistolice a ventriculului stâng; fracţia de ejecţie, ca şi scurtarea fracţionată endocardială şi medio-parietală au fost propuse ca posibili predictori suplimentari ai evenimentelor cardiovasculare. Umplerea diastolică a ventriculului stâng (o măsură a aşa-numitei "funcţii diastolice") poate fi, de asemenea, evaluată Doppler prin măsurarea raportului undelor E/A ale fluxului sangvin transmitral, a timpului de relaxare proto-diastolică şi a fluxului venos pulmonar în atriul stâng [207]. Se pot obţine, de asemenea, informaţii utile prin Doppler tisular la nivelul inelului mitral lateral [208]. Toate aceste determinări suscită un mare interes la ora actuală, deoarece este recunoscut în prezent că o proporţie considerabilă (aproximativ 50%) din insuficienţele cardiace pot fi explicate prin "disfuncţia diastolica", cu o alterare a funcţiei sistolice minimă sau absentă, şi că aşa-numita "insuficienţă cardiacă diastolică" este o condiţie cu prognostic nefast [209]. Alterările funcţiei diastolice sunt frecvente la hipertensivi, iar la subiecţii vârstnici cu hipertensiune cel puţin unul din patru pacienţi poate fi afectat [210]. Aceste modificări pot apare în absenţa alterărilor funcţiei sistolice şi chiar în absenţa hipertrofiei ventriculare stângi. Exista dovezi că disfuncţia diastolică creşte riscul fibrilaţiei atriale [211]. Mai mult, două studii au raportat că disfuncţia diastolică este factor predictiv pentru insuficienţa cardiacă consecutivă [206] şi se asociază cu o incidenţă crescută a mortalitatii generate [212]. Deşi într-un alt studiu a rezultat ca această asociere nu este independentă de covariabile [213]. În sfârşit, ecocardiografia furnizează unele informaţii despre prezenţa şi gradul dilataţiei atriului stâng, care se corelează cu riscul de fibrilaţie atrială, afecţiuni cardiovasculare şi deces. De asemenea, pot fi obţinute date despre anomalii segmentare de cinetică ale ventriculului stâng datorate ischemiei sau unui infarct în antecedente.
    Alte procedee diagnostice, cum ar fi rezonanţa magnetică nucleară, scintigrafia cardiacă, testul de efort şi angiografia coronariană sunt rezervate unor indicaţii specifice. Radiografia toracică poate fi o metodă diagnostică suplimentară utilă, atunci când dispneea este simptomul principal sau când sunt căutate informaţii despre arterele mari intratoracice sau despre circulaţia pulmonară, dar în general, radiografia toracică este o metodă standard demodată pentru identificarea bolii cardiace hipertensive.
    În ultimii ani, a crescut interesul pentru posibilitatea de a evalua gradul fibrozei cardiace, cu scopul de a îmbunătăţi capacitatea masei ventriculare stângi crescute de a prezice prognosticul. Au fost utilizate tehnici bazate pe ecoreflectivitate [217,218]; metoda prin dispersia inversată (backscattering) a semnalului poate reflecta într-o anumită măsură proprietăţile contractile ale miocardului mai mult decât conţinutul colagenic, în timp ce ecoreflectivitatea se corelează mai direct cu fibroza cuantificată histologic. Ecoreflectivitatea a arătat că constituţia tisulară a hipertrofiei ventriculare stângi poate varia şi că medica-mentele care favorizează regresia ei pot să difere în ceea ce priveşte reducerea fibrozei [219]. Acum cea mai precisă metodă de evaluare a constituţiei ţesutului cardiac este reprezentată de rezonanţa magnetică nucleară, al cărei cost, Totuşi, împiedică utilizarea sa pe scară largă. De asemenea, la ora actuală sunt cercetaţi markerii componentei colagenice tisulare, dar aceştia sunt doar parţial derivaţi de la nivelul ţesutului cardiac.

    3.6.2 Vasele sangvine
    Sunt disponibile o serie de teste de screening non-invazive pentru a identifica anomaliile structurale şi funcţionate ale arterelor mari în hipertensiune. Examenul ecografic al arterelor carotide cu determinarea grosimii complexului intimă-medie (DVIT) sau identificarea existenţei plăcilor aterosclerotice s-a arătat că sunt factori de predicţie atât ai accidentului vascular cerebral, cât şi ai infarctului miocardic [190"193]. Relaţia dintre IMT carotidiană şi evenimentele cardiovasculare este continuă, dar pentru arterele carotide comune un IMT > 0,9 mm poate fi considerat ca valoare estimativă pentru existenţa unor anomalii. Este probabil ca examenul ultrasonografic limitat la artera carotidă comună (sediu infrecvent de atero-scleroză) să măsoare numai hipertrofia vasculară, în timp ce evaluarea aterosclerozei necesită şi examenul bifurcaţiei şi/sau al arterei carotide interne, unde plăcile de ate-rom sunt mai frecvente [220"222]. Prezenţa unei plăci atero-matoase poate fi identificată prin prezenţa DVIT > 1,3 sau 1,5 mm sau a unei creşteri focale a grosimii de 0,5 mm sau de 50% din valoarea IMT înconjurătoare [220"222]. Există dovezi că, la pacienţii hipertensivi netrataţi, fără leziuni ale organelor ţintă la examinarea de rutină, aceste alterări sunt frecvente şi ca urmare examenul ultrasonografic carotidian poate adesea detecta leziuni vasculare şi poate stratifica riscul mai precis [194]. De asemenea, existenţa leziunilor arteriale poate fi sugerată de un indice gleznă-braţ < 0,9, utilizând examenul Doppler continuu şi un manometru. Un indice gleznă-braţ scăzut semnaleaza prezenţa unei afecţiuni arteriale periferice şi, în general, a aterosclerozei avansate56, în timp ce măsurarea IMT carotidian poate detecta modificări mai precoce [220]. Cu toate acestea, un indice gleznă-braţ redus se corelează cu dezvoltarea ulterioară a anginei, infarctului miocardic, insuficienţei cardiace, necesitatea by-pass-ului coronarian, accidentului vascular cerebral, necesitatea intervenţiei chirurgicale la nivel carotidian şi vascular periferic [15,223" 226], iar la pacienţii cu afectare coronariană multivasculară conferă un risc adiţional [227].
    În ultimii 10 ani, s-a acumulat o mare cantitate de date referitoare la complianţa arterelor mari şi fenomenul de reflecţie a undei pulsului, care au fost identificate ca cei mai importanţi determinanţi fiziopatologici ai hipertensiunii sistolice izolate şi creşterii undei pulsului [228]. Măsurarea complianţei arteriale prin modificările diametrului vascular în relaţie cu modificările tensiunii arteriale este complexă şi nepotrivită pentru uzul clinic. Pe de altă parte, măsurarea velocităţii undei pulsului carotidofemurale furnizează o evaluare non-invazivă amănunţită a complianţei arteriale, care este simplă şi suficient de riguroasă pentru a fi considerată procedeu diagnostic [28]. Aceasta deoarece s-a arătat că această determinare are o valoare predictivă independentă pentru mortalitatea generală şi morbiditatea cardiovasculară, evenimentele coro-nariene şi accidente vasculare cerebrale la pacienţii cu hipertensiune esenţială necomplicată [54,55,229,230]. Deşi relaţia dintre complianţa aortică şi evenimentele coronariene este continuă, o valoare prag >12 m/s a fost sugerată ca valoare estimativă a alterărilor semnificative ale funcţiei aortice, la hipertensivii de vârstă medie. Deşi o utilizare clinică mai largă a velocităţii unde şi pulsului şi măsurării indicelui de augmentaţie poate aduce un plus de precizie în evaluarea leziunilor arteriale, disponibilitatea acestor tehnici este limitată la centrele de cercetare.
    Aşa cum se arată în Tabelul 4, o serie de alte metode pentru detectarea leziunilor vasculare nu pot fi utilizate clinic dintr-o multitudine de motive. Creşterea raportului perete/lumen la nivelul arterelor mici poate fi măsurată în ţesutul subcutanat obţinut prin biopsie gluteală. Aceste determinări pot demonstra modificări precoce în diabet şi hipertensiune [231"234] şi au valoare predictivă pentru morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară [235], dar invazivitatea metodei face această abordare nepotrivită pentru uzul general. Creşterea conţinutului în calciu al arterelor coro-nare cuantificat prin tomografie computerizată cardiacă de înaltă rezoluţie a fost, de asemenea, validate prin studii prospective ca predictor al afecţiunilor cardiovasculare [236], dar disponibilitatea sa limitată şi costurile ridicate constituie probleme serioase. Disfuncţia endotelială este factor predictiv într-o serie de afecţiuni cardiovasculare [237,238]. Deşi datele referitoare la hipertensiune sunt încă destul de sărace [239]. Mai mult, tehnicile disponibile pentru investigarea răspunsului endotelial la diverşi stimuli sunt invazive, laborioase şi consumatoare de timp. În sfârşit, metodele nu sunt încă standardizate şi nu există siguranţa că funcţia endotelială evaluată la nivelul unui organ este reprezentativă pentru alte teritorii vasculare. De aceea, evaluarea funcţiei endoteliale nu poate fi considerată utilă la ora actuală în evaluarea clinică a pacientului hipertensiv. Totuşi, studiile actuale referitoare la marker-îi circulanţi ai activităţii endoteliale şi la progenitorii celulelor endoteliale sunt promitatoare [240] şi teste sau markeri mai simpli ai disfuncţiei endoteliale pot deveni disponibili în viitor. Aceasta ar putea favoriza evaluarea rolului lor prognostic pe o scară mai largă şi o utilizare clinică mai răspândită.

    3.6.3 Rinichii
    Diagnosticul de afectare renală indusă de hipertensiune se bazează pe descoperirea unei funcţii renale reduse şi/sau pe detecţia excreţiei urinare de albumină crescute [241]. Insuficienţa renală este acum clasificată în conformitate cu rata filtrării glomerulare calculată prin formula MDRD care necesită vârsta, sexul, rasa şi valoarea creatininei serice a pacientului [52]. Valorile ratei filtrării glomerulare sub 60 ml/min/1,73 mp indică boală renală cronică stadiul 3, în timp ce valorile sub 30 şi 15 ml/min/l, 73mp indică boală renală cronică stadiul 4 şi, respectiv, 5242. Cealaltă formulă (aşa-numita formulă CockroftGault) estimează clearance-ul creatininei şi se bazează pe vârsta, sexul, greutatea corporală şi valoarea creatininei serice a pacientului [51]. Această formulă este validă în domeniul de valori > 60 ml/min, dar supraestimează clearance-ul creatininei în boala renală cronică stadiul 3-5242. Ambele formule sunt de ajutor în detecţia funcţiei renale uşor alterate, în situaţia în care valorile creatininei serice sunt încă în limite normale [242]. Reducerea ratei filtrării glomerulare şi creşterea riscului cardiovascular pot fi, de asemenea, sugerate de nivelurile serice crescute de cystatin C [243].
    O uşoară creştere a creatininei serice (până la 20%) poate apare uneori la iniţierea sau modificarea terapiei antihipertensive, dar aceasta nu trebuie considerată ca semn al deteriorării renale progresive. Hiperuricemia este frecvent întâlnită la hipertensivii netrataţi (în special în pre-eclampsie) şi s-a arătat că se corelează cu un debit renal scăzut şi cu prezenţa nefrosclerozei.
    În timp ce concentraţia creatininei serice crescută sau rata filtrării glomerulare estimată scăzută (sau clearance-ul creatininei) arată o rată a filtrării glomerulare redusă, creşterea excreţiei urinare de albumină sau proteine arată o alterare a barierei de filtrare glomerulară. S-a arătat că microalbuminuria (Tabelul 2) este predictor al dezvoltării nefropatiei diabetice în diabetul de tip 1 şi 2 [245], în timp ce prezenţa proteinuriei indică în general existenţa leziunilor parenchimatoase renale constituite. Atât la pacienţii hipertensivi diabetici, cât şi la cei non-diabetici, microalbuminuria, chiar sub valorile prag utilizate în prezent, s-a arătat că este predictor al evenimentelor cardiovasculare şi a fost raportată în câteva studii o relaţie continuă între mortalitatea cardiovasculară şi non-cardiovasculară şi raportul proteine urinare/creatinină > 3,9 mg/g la bărbaţi şi 7,5 mg/g la femei. De aceea, termenul de microalbuminurie poate induce în eroare (pentru că sugerează în mod fals o leziune minoră) şi ar trebui înlocuit cu cel de "grad scăzut de albuminurie". Microalbuminuria poate fi măsurată din spoturi urinare (probele urinare pe 24 ore sau cele nocturne trebuie descurajate datorită lipsei de acurateţe), prin raportarea concentraţiei albuminei urinare la concentraţia creatininei urinare. Testele tip dipstick clasice detectează albuminuria peste 300 mg/g creatinină iar testul dipstick pentru microalbuminurie la valori de peste 30 mg/g creatinină. Teste dipstick sensibile pentru domenii mai joase ale albuminuriei sunt în cercetare.
    În concluzie, identificarea alterării funcţiei renale la un pacient hipertensiv, exprimată prin oricare dintre anomaliile menţionate mai sus, este frecventă şi constituie un foarte puternic predictor al evenimentelor cardiovasculare ulterioare şi al decesului, chiar la pacienţii trataţi [179,249"253]. De aceea, se recomandă estimarea ratei filtrării glomeru-lare şi identificarea prezenţei proteinuriei (prin metoda dipstick) la toţi pacienţii hipertensivi. La pacienţii cu test dipstick negativ, albuminuria de grad scăzut ar trebui, de asemenea, să fie determinată în urină, utilizând una dintre metodele validate, eel puţin de două ori cu ocazii diferite. Albuminuria ar trebui corelată cu excreţia urinară a creatininei, cu aplicarea criteriilor specifice în funcţie de sexul pacientului.

    3.6.4 Examenul fund de ochi
    Spre deosebire de anii '30, când Keith, Wagener şi Barker au clasificat modificările retiniene hipertensive în 4 stadii [254], astăzi, majoritatea pacienţilor hipertensivi se prezintă precoce la medic, iar hemoragiile şi exudatele (stadiul 3), ca să nu mai vorbim de edemul papilar (stadiul 4), sunt observate foarte rar. Dimpotrivă, modificările retiniene din stadiul 1 (îngustarea arteriolară focală sau difuză) şi stadiul 2 ("nipping" arteriovenos - devierea venelor la intersecţia cu arterele) sunt mult mai free-vent raportate, comparativ cu markerii leziunilor de organ cu semnificaţie clinică dovedită (hipertrofia ventriculară stângă, plăcile aterosclerotice carotidiene şi microalbu-minuria) [255], dar capacitatea acestor grade mai uşoare de retinopatie de a fi folosite pentru evaluarea prognosticului a fost pusă în discuţie [255"257]. Aceasta deoarece aceste modificări par să fie alterări arteriolare nespecifice, cu excepţia pacienţilor tineri, la care orice modificare a retinei normale ar trebui să fie îngrijorătoare. Spre deosebire de aceasta, modificările retiniene din stadiile 3 şi 4 se asociază cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare [258,259]. Au fost studiate o serie de metode mai selective pentru a obiectiva leziunile oculare în hipertensiune [260]. De exemplu, fotografiile digitale retiniene pot fi analizate printr-un program semiautomat pentru a cuantifica caracteristicile geometrice şi topografice ale arborelui arteriolar şi venular. Această metodă a identificat alterările topografice ale vascularizaţiei retiniene legate de hipertensiune [261] şi a arătat că îngustarea arteriolelor şi venulelor retiniene poate preceda dezvoltarea hipertensiunii [262,263]. Totuşi, utilizarea acestei metode este încă limitată în principal la cercetare.

    3.6.5 Creierul
    La pacienţii care au prezentat un accident vascular cerebral, tehnicile imagistice permit îmbunătăţirea diagnosticului privind existenţa, tipul şi localizarea unei anumite leziuni [264,265]. Tomografia computerizata craniană (CT) reprezintă procedeul standard pentru diagnosticul unui accident vascular cerebral dar, cu excepţia recunoaşterii prompte a hemoragiei intracraniene, CT este înlocuit progresiv de rezonanta magnetica nucleara (RMN). RMN bazată pe difuziune poate identifica leziunea ischemică în câteva minute după ocluzia arterială. Mai mult decât atât, RMN, în special secvenţele FLAIR (fluid attenuated inversion recovery), este superior faţă de CT în identificarea infarctelor cerebrale silenţioase, marea majoritate a acestora fiind mici şi profunde (infarcte lacunare). Câteva studii au arătat că infarctele cerebrale mici silenţioase, microhemoragiile şi leziunile substanţei albe detectate prin RMN nu sunt rare în populaţia generală [266,267], şi că prevalenţa lor create cu vârsta şi prezenţa hipertensiunii şi se asociază cu un risc crescut de accident vascular cerebral, alterări cognitive şi dementa [267"269]. Problemele legate de disponibilitate şi costuri nu permit utilizarea largă a RMN în evaluarea hipertensivilor vârstnici, dar infarctele cerebrale silenţioase ar trebui căutate la toţi hipertensivii cu tulburări neurologice şi, în special, cu tulburări de memorie. Deoarece tulburarile cognitive la vârstnici sunt, cel puţin parţial, legate de hipertensiune [270" 272], teste adecvate de evaluare cognitivă ar trebui utilizate în evaluarea clinică a hipertensivului vârstnic.



    4. DOVEZI PRIVIND MANAGEMENTUL TERAPEUTIC AL HIPERTENSIUNII ARTERIALE
    4.1 Introducere
    Recomandările privind tratamentul hipertensiunii arteriale sunt precedate de câteva consideraţii privind puterea dovezilor disponibile despre beneficiile asociate tratamentului antihipertensiv, precum şi beneficiile comparative ale diferitelor clase de medicamente. Există un consens că studiile mari randomizate care măsoară evenimentele fatale şi nonfatale reprezintă cea mai puternică dovadă disponibilă. Totuşi, se recunoaşte şi faptul că studiile randomizate bazate pe evenimente au limitele lor.
    Printre acestea se numără necesitatea de a selecta pacienţi vârstnici sau alţi pacienţi cu risc crescut pentru a mari numărul de evenimente adunate şi a create, astfel, puterea studiului, ceea ce înseamnă că populaţia de pacienţi tineri, fără complicaţii, cu risc scăzut, este rareori reprezentată, existând în consecinţa puţine informaţii disponibile direct despre beneficiile tratamentului la o populaţie largă de hipertensivi. Mai mult decât atât, programele terapeutice ale studiilor deseori diferă de practica terapeutică obişnuită, deoarece medicamentele sunt randomizat alocate la începutul studiului şi sunt continuate chiar în absenţa unui efect hipotensor, în timp ce în practică doctorii nu continuă să prescrie un medicament ineficient; astfel, în studii, dar nu şi în practică, beneficiile apărute la subiecţii responsivi atribuite tratamentului sunt micşorate de lipsa beneficiilor la subiecţii nonresponsivi.
    Poate cea mai importantă limitare a studiilor este durata scurtă a acestora (în majoritatea cazurilor 4-5 ani), în timp ce speranţa de viaţa, şi în speţă durata tratamentului aşteptată, este, în mod real, pentru hipertensivii de vârsta medie, de 20-30 ani. Beneficiile terapeutice pe termen lung, precum şi diferenţele între beneficii între diferite clase de medicamente au fost recent investigate prelungind observaţia pacienţilor după sfârşitul studiului, dar aceasta se poate face doar într-o manieră necontrolată, ceea ce limitează valoarea acestor rezultate.
    O abordare suplimentară a evaluării beneficiilor unor tratamente este utilizarea unor obiective intermediare, cum este disfuncţia subclinică de organ. Dovezile din studii utilizând asemenea obiective nu au aceeaşi greutate ca cele bazate pe obiective "grele" (infarct miocardic fatal sau non-fatal, accident vascular cerebral, mortalitate de toate cauzele sau cardiovasculară). Totuşi, există multe dovezi care demonstrează că anumite măsurători ale disfuncţiei subclinice de organ au valoare predictivă puternică pentru evenimente ulterioare fatale sau non-fatale şi că modificări induse de tratament asupra proteinuriei sau hipertrofiei ventriculare stângi evaluate ecografic sau electrocardiografic sunt predictive pentru reducerea evenimentelor "grele" (vezi Capitolele 3.6 şi 4.5). Aceste observaţii, precum şi simpla considerate că evenimentele nu pot apare într-un sistem cardiovascular sănătos, ci sunt întotdeauna precedate de alterări în structura sau funcţia organului, face ca această abordare să fie valoroasă, iar informaţiile din studii utilizând ca obiectiv afectarea organelor ţintă să fie luate în considerare. Similar, o abordare valoroasă cu scopul de a extinde dovezile bene-ficiului tratamentului pe o scală mai mare de timp, este de a utiliza ca obiectiv incidenţa agravărilor bolilor, cu un impact prognostic negativ dovedit, precum diabetul zaharat, dezordinile metabolice şi boala renală în stadiul terminal. Boala renală în stadiul terminal este asociată cu o creştere importantă a riscului cardiovascular şi a fost utilizată ca endpoint în câteva studii terapeutice. Diabetul nou instalat a fost de asemenea utilizat ca obiectiv intermediar, iar valoarea sa predictivă este discutată în amanunt în Capitolul 4.5.5.
    În final, de câte ori este util, informaţiile furnizate de către metaanalize au fost analizate cu atenţie, Deşi meta-analizele nu au fost considerate neapărat ca reprezentând nivelul cel mai de sus al dovezilor. Deşi metaanalizele au o putere statistică mai mare decât studiile individuale şi pot furniza măsuri medii ale efectelor terapeutice, ele au şi câteva limitări. Prin definiţie, ele sunt analize post-hoc, alegerea studiilor ce sunt incluse este adesea arbitrară, studiile incluse sunt deseori neomogene, cu diferenţe ce nu întotdeauna ar putea fi estimate de către testele statistice. De aceea, metaanalizele au fost privite critic, ca de altfel şi alte surse de informaţii.

    4.2 Studii bazate pe eveniment care compară tratamentul activ cu placebo
    Studiile randomizate placebo-control, investigând beneficiile scăderii tensiunii arteriale, au fost numeroase şi au avut rezultate inechivoce. Ele au fost incluse în câteva metaanalize ce au determinat acumularea unui număr foarte mare de pacienţi. Rezultatele pot fi rezumate în felul următor: 1) tratamentul antihipertensiv determină o reducere semnificativă a mortalitatii şi morbiditatii cardiovasculare, cu un efect semnificativ mai mic pe mortalitatea de toate cauzele; 2) beneficiul este înre-gistrat de asemenea şi la vârste înaintate, inclusiv la pacienţii cu hipertensiune sistolică izolată; 3) reducerea proporţională a riscului cardiovascular este similară la barbaţi şi femei, iar tratamentul are efecte benefice pe populaţiile caucaziene, asiatice şi negre, sugerând un efect pe grupuri etnice variabile; 4) analizând evenimentele principale, tratamentul antihipertensiv s-a asociat cu o reducere majoră a riscului de accident vascular cerebral fatal sau non-fatal (aproximativ 30-40%), dar şi evenimentele coronariene au fost reduse, la un nivel mai mic (aprox 20%). În sfârşit, tratamentul pare să determine o reducere semnificativă a incidenţei insuficienţei cardiace.
    Metaanalizele studiilor placebo-controlate s-au adresat şi efectelor terapeutice determinate de diferite medicamente, Deşi comparative sunt dificile, întrucât diferenţele de tensiune arterială între grupul placebo şi eel cu tratament activ a diferit între diversele studii. Totuşi, rezultatele globale au arătat un efect benefic pe mortalitatea şi morbiditatea cardiovasculară, precum şi pe evenimente specifice, atunci când un diuretic tiazidic sau un beta-blocant au fost utilizate ca primă terapie. Efecte benefice, Totuşi, au fost înregistrate şi la iniţierea tratamentului cu blocante ale canalelor de calciu sau cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
    Demonstrarea unor efecte benefice ale scăderii valorilor tensiunii arteriale au făcut inacceptabile din punct de vedere etic continuarea studiilor placebo-control, în al căror design într-un grup placebo netratat. Din acest motiv, mai multe studii recente au comparat un anumit medicament cu un grup placebo aflat în tratament antihipertensiv cu alte clase de antihipertensive. Acest lucru a adus dovezi suplimentare asupra beneficiului diverselor medicamente antihipertensive, dovedind şi faptul că beneficiile pot fi substanţiale chiar şi când reducerea tensiunii arteriale este mică şi valoarea iniţială a tensiunii arteriale este sub valoarea tradiţional considerată ca definind hipertensiunea arterială. În studiul HOPE, la pacienţii cu risc cardiovascular înalt (în special datorită istoricului de infarct miocardic) şi cu terapie medicamentoasă multiplă, administrarea de ramipril a determinat o scădere modestă a tensiunii arteriale (de aproximativ 3 mmHg a tensiunii arteriale sistolice) şi o reducere clară (-22%) a incidenţei evenimentelor cardiovasculare prin comparaţie cu grupul placebo. În studiul FEVER, antagonistul de calciu felodipină a fost comparat cu placebo la pacienţi hipertensivi cu risc moderat, a căror tensiune arterială a fost coborâtă sub 160/90 mmHg prin tratamentul de fond. În grupul cu felodipină tensiunea arterială a atins valori uşor mai joase decât în grupul placebo (-3,5/-1,5 mmHg), iar incidenţa tuturor evenimentelor cardiovasculare a fost semnificativ redusă cu aproximativ 28%. În studiul EUROPA, la pacienţi cu boală coronariană (şi deci cu medicaţie de bază multiplă), scăderea tensiunii arteriale (-5/-2 mmHg) de către inhibitorul enzimei de conversie (perindopril, cu posibila adăugare de indapamidă) a fost acompaniată de efecte cardiovasculare benefice faţă de placebo, independent de valoarea de bază a tensiunii arteriale. În studiul ACTION pe pacienţi cu angină pectorală, o modestă scădere a tensiunii arteriale, obţinută prin adăugarea de nifedipină cu eliberare prelungită peste restul medicaţiei, a redus incidenţa evenimentelor cardiovasculare comparativ cu placebo, deşi doar în subgrupul cu hipertensiune bazală. O reducere a evenimentelor cardiovasculare a fost observată şi în studiul CAMELOT, efectuat pe pacienţi coronarieni trataţi, la care adăugarea de amlodipină a redus tensiunea arterială cu câţiva mm Hg în comparaţie cu placebo. Surprinzător, un alt studiu pe pacienţi coronarieni cu diferenţe tensionale similare, în care un alt inhibitor al enzimei de conversie a fost comparat cu placebo, nu a fost capabil să arate vreun beneficiu.
    O abordare similară a fost utilizată pentru a studia noi medicamente, ca antagoniştii receptorilor de angioten-sină. În studiul SCOPE la pacienţi hipertensivi vârstnici (peste 70 de ani), antagonistul receptorilor de angio-tensină candesartan, deseori administrat asociat la un diuretic, a redus modest tensiunea arterială faţă de placebo, administrat de asemenea peste un diuretic (diferenţa de 3,2/1,6 mmHg), dar cu o reducere semnificativa concomitent a accidentului vascular cerebral non-fatal. În studiile RENAAL şi IDNT pe pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat şi nefropatie, adăugarea de antagonist de receptori de angiotensină, losartan şi irbesartan peste o terapie antihipertensivă multiplă a încetinit progresia bolii renale (obiectivul primar), fără să arate un beneficiu semnificativ pe obiectivele cardiovasculare secundare, pentru a căror evaluare, totuşi, studiile nu au fost suficient de puternice. Totuşi, când aceste două studii au fost combinate într-o metaanaliză, o reducere semnificativă a morbiditatii cardiovasculare a fost identificată în grupul tratat cu antagonişti ai receptorilor de angiotensină [310]. Astfel, se poate concluziona că reducerea tensiunii de către receptorii de angiotensina este de asemenea benefică.

    4.3 Studii bazate pe eveniment comparând scăderea tensională mai mult sau mai puţin intensă
    Majoritatea informaţiilor disponibile încă se bazează pe cel mai mare studiu de acest tip, studiul HOT, dar date adiţionale din studii mai mici, majoritatea pe pacienţi diabetici, sunt de asemenea disponibile. Datele din 5 studii pe aproximativ 22.000 de pacienţi au fost incluse în metaanaliza BPLTT (trialurile de tratament privind scăderea tensiunii arteriale), rezultatele aratând beneficii semnificative din reducerea mai intensă a tensiunii arteriale, mai ales asupra evenimentelor cardiovasculare majore şi a accidentului vascular cerebral, şi în mod deosebit la pacienţii diabetici. Informaţii suplimentare au provenit din studii recente placebo-control (vezi mai sus), în care grupul placebo a primit oarecum o terapie antihipertensivă mai puţin intensă. În final, dovezi indirecte au fost oferite şi de studii precum HDFP, care au comparat regimuri de tratamente active de intensitate diferită şi care nu au atins valori tensionale echivalente în cele doua braţe. Aproape invariabil, o scădere mai mare a tensiunii arteriale a fost acompaniată şi de un trend de scădere a accidentelor vasculare cerebrale (vezi Capitolul 4.4.).

    4.4 Studii bazate pe eveniment ce compară diferite tratamente active
    După publicarea Ghidului ESH/ESC 2003, un număr mare de metaanalize comparând regimurile active au fost publicate de colaborarea BPLTT [292]. Am luat aceste meta-analize ca bază pentru discuţiile următoare. Totuşi, am discutat de asemenea şi rezultatele studiilor mai recente care nu au fost incluse în metaanalizele BPLTT şi am analizat critic unele probleme inerente din aceste studii şi din diferitele tipuri de analize.
    Într-adevăr, aceste studii furnizează informaţii importante asupra eficacităţii relative a diverse clase de medicamente antihipertensive, dar interpretarea lor este deseori dificilă datorită imposibilităţii de a atinge valori tensionale comparabile cu diferite regimuri de tratament. Deşi diferenţele tensionale sunt de obicei mici, chiar şi aceste diferenţe mici pot fi acompaniate de diferenţe mari în ceea ce priveşte evenimentele ulterioare, iar ajustările statistice reprezintă o modalitate imperfectă de a minimaliza efectul incapacitatii de a atinge cerinţele protocolului. Analizele de meta-regresie pot furniza informaţii ce iau în considerare diferenţele în efectele tensiunii arteriale, dacă se înţelege că omogenitatea studiilor incluse într-o metaregresie este chiar mai scăzută decât omogenitatea clasicelor metaanalize. În plus, studiile comparând diverşi agenţi terapeutici compară astăzi regimuri iniţiate doar cu agenţi diferiţi, în timp ce majoritatea subiecţilor randomizaţi sfârşesc pe terapii de combinaţie incluzând agenţi similar distribuiţi ca în grupurile de comparaţie.
    4.4.1 Antagonişti de calciu versus diuretice tiazidice şi beta-blocante
    O metaanaliză recentă a 9 studii comparând antagoniştii de calciu cu medicamentele tradiţionale a fost efectuată utilizând datele a peste 68.000 de pacienţi. Pentru reduceri ale tensiunii arteriale similare sau doar cu mici diferenţe între grupuri, odd ratio, exprimând potenţialul beneficiu al antagoniştilor de calciu asupra medicamentelor convenţionale, a fost unitar, fără a se înregistra diferenţe semnificative privind mortalitatea totală, mortalitatea cardiovasculară, toate evenimentele cardiovasculare şi infarctul miocardic. Antagoniştii de calciu au dovedit o uşoară protecţie contra accidentului vascular cerebral, dar au demonstrat o abilitate mai redusă, comparativ cu medicaţia convenţională, în a proteja contra creşterii incidenţei insuficienţei cardiace. Rezultatele au fost similare la pacienţii diabetici şi non-diabetici când aceştia au fost analizaţi separat. Studiul ASCOT a furnizat recent noi informaţii asupra eficacitatii comparative a tratamentului iniţializat cu antagonist de calciu (amlodipina) sau medicamente convenţionale [330]. Studiul INVEST, neinclus în metaanaliză, a arătat de asemenea incidenţe egale ale evenimentelor cardiovasculare la pacienţii cu boală coronariană ischemică, la care tratamentul a fost început cu un antagonist de calciu (verapamil, deseori combinat cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei) sau cu un beta-blocant (atenolol, deseori combinat cu un diuretic) [331]. Tratamentul bazat pe amlodipină a determinat o uşoară reducere a tensiunii arteriale faţă de grupul control, acompaniată de o reducere semnificativă a accidentului vascular cerebral, a mortalitatii cardiovasculare şi de toate cauzele. Ca în majoritatea studiilor, majoritatea pacienţilor din trialul ASCOT au primit terapie combinată (antagonist de calciu cu IEC versus beta-blocant cu diuretic tiazidic).

    4.4.2 Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei versus diuretice tiazidice şi beta-blocante
    Analiza BPLTT a inclus 6 studii cu un număr total de 47.000 de pacienţi randomizaţi, la care s-au comparat inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IEC) cu diureticele şi beta-blocante [292]. Odd ratio finale ce exprimă posibilele beneficii ale IEC versus tratament convenţional au fost foarte aproape de 1 şi nu s-au găsit diferenţe semnificative privind mortalitatea totală, evenimentele cardiovasculare totale, mortalitatea cardiovasculară şi boala coronariană ischemică. Totuşi, au existat tendinte nesemnificative privind o protecţie mai puţin eficientă a IEC faţă de insuficienţa cardiacă congestivă şi accidental vascular cerebral. Diferenţe nesemnificative ale odd ratio pentru evenimentele cardiovasculare totale sau specifice au fost de asemenea raportate de metaanaliza care a examinat separat pacienţii diabetici de cei non-diabetici [296].
    Trebuie menţionat că studiile care au comparat IEC cu diureticele nu au furnizat întotdeauna rezultate pe de-a întregul consistente. În cel de-al doilea studiu australian privind tensiunea arterială [327], pacienţii hipertensivi randomizaţi pentru a primi un IEC au avut un număr redus de evenimente cardiovasculare în comparaţie cu cei randomizaţi pe diuretice tiazidice, deşi diferenţa a fost mică, evidentă doar la bărbaţi şi semnificativă doar când şi evenimentele recurente au fost incluse. În studiul ALLHAT [322], dimpotrivă, pacienţii hipertensivi trataţi cu diureticul chlorthalidona au avut incidenţa similară a bolii coronariene ischemice (obiectiv primar) comparativ cu pacienţii randomizaţi să primească IEC lisinopril, dar insuficienţa cardiacă şi accidental vascular cerebral au fost semnificativ scăzute în grupul tratat cu diuretice (care a avut de asemenea o reducere mai mare a tensiunii arteriale).

    4.4.3 Inhibitori ai enzimei de conversie a angio-tensinei versus blocante ale canalelor de calciu
    Comparaţia acestor două clase de medicamente efectuată în metaanaliza BPLTT se bazează pe un număr total de aproape 26.000 de pacienţi în 6 studii [292]. Rezultatele arată odd ratio ce exprimă beneficiile relative ale celor două regimuri aproape de unitate şi un număr nesemnificativ diferit de evenimente coronariene totale, mortalitate cardiovasculară, mortalitate totală şi boală coronariană ischemică. Protecţia împotriva accidentelor vasculare cerebrale a fost pe de altă parte semnificativ mai mare la antagoniştii de calciu, în timp ce protecţia faţă de insuficienţa cardiacă a fost mai eficientă cu IEC.

    4.4.4 Antagonişti ai receptorilor de angiotensină versus alte medicamente
    Cinci studii au comparat antagoniştii receptorilor de angiotensină cu alte medicamente antihipertensive. Comparatorii diferiţi utilizaţi fac meta-analiza acestor studii dificil. În studiul LIFE [332], pe mai mult de 9000 pacienţi hipertensivi cu criterii electrocardiografice de hipertrofie ventriculară stângă, tensiunea arterială medie a fost redusă în acelaşi grad în grupul tratat iniţial cu losartan sau cu beta-blocantul atenolol. După aproximativ 5 ani de urmărire, pacienţii trataţi cu losartan au arătat o reducere semnificativă de 13% a evenimentelor cardiovasculare majore (obiectivul primar), fără diferenţa în incidenţa infarctului miocardic sau cu 25% diferenţa în incidenţa accidentului vascular cerebral. O reducere semnificativă a accidentului vascular cerebral non-fatal (Deşi acesta nu a constituit obiectivul primar al studiului) s-a înregistrat şi la pacienţii vârstnici din studiul SCOPE, la care cande-sartanul a scăzut tensiunea arterială puţin mai mult decât placebo şi tratamentele uzuale [307]. În studiul MOSES [333] pe aproximativ 1500 pacienţi hipertensivi cu un eveniment cerebrovascular anterior, comparaţia a fost făcută între tratament initiat cu eprosartan şi antagonistul de calciu nitrendipina. În timpul unei urmăriri medii de 2,5 ani, pentru o scădere similară a valorilor tensiunii arteriale, s-au înregistrat semnificativ mai puţine evenimente cardiovasculare la pacienţii trataţi cu eprosartan, în timp ce incidenţa accidentului vascular cerebral a fost scăzută doar dacă au fost luate în considerare şi recurenţele de accident vascular cerebral. În studiul JIKEY HEART [334] pe mai mult de 3000 de pacienţi hipertensivi japonezi cu risc crescut datorită concomitenţei bolii coronariene ischemice, insuficienţei cardiace, diabetului sau multiplilor factori de risc, adăugarea de valsartan a redus tensiunea de la 139/81 mmHg la 132/78 mmHg. După o perioadă de tratament de 3 ani această scădere a tensiunii arteriale a fost acompaniată de o marcată scădere a incidental accidentului vascular cerebral (40%) în comparaţie cu grupul la care s-a obţinut o tensiune arterială doar puţin mai mare (132/78 mmHg) prin adăugarea alter medicamente la antagoniştii receptorilor de angiotensină. În sfârşit, în studiul VALUE mai mult de 15.000 de pacienţi hipertensivi cu risc crescut au fost randomizaţi pentru a primi tratament cu valsartan versus antagonist de calciu amlodipină. După 5 ani de urmărire pacienţii trataţi cu amlodipină au avut o scădere uşoară a tensiunii arteriale, mai mare decât pacienţii trataţi cu valsartan.
    Incidenţa deceselor şi evenimentelor cardiace (principalul obiectiv) nu a diferit semnificativ între cele două grupuri, dar a existat o reducere semnificativă a infarctului miocardic şi o tendinţa nesemnificativă de scădere a incidenţei accidentului vascular cerebral în grupul cu amlodipină; pe de altă parte, riscul de insuficienta cardiacă a arătat o tendinţa în favoarea tratamentului cu valsartan. Datele au mai arătat că beneficiul antagoniştilor de receptori de angiotensină asupra prevenţiei apariţiei insuficienţei cardiace este în mod particular mai mare la pacienţii diabetici, dar numărul acestor observaţii este încă mic.
    Au fost făcute recent afirmaţii asupra faptului că antagoniştii receptorilor de angiotensină ar determina o protecţie mai redusă privind apariţia infarctului miocardic faţă de alte medicamente antihipertensive. Totuşi, aceste date nu au fost confirmate de o metaanaliză complexă publicată recent, care arată o incidenţa a infarctului miocardic similară cu cea apărând în cazul tratamentului cu alte medicamente. Comparaţii directe între efectele benefice globale şi specifice ale antagoniştilor receptorilor de angiotensina şi IEC (clase ce se opun specific influenţelor cardiovasculare ale sistemului renină-angiotensină) nu sunt disponibile în hipertensiunea arterială; aceasta face ca rezultatele studiului ONTARGET pe pacienţi hipertensivi sau normotensivi cu risc crescut, randomizaţi pentru a primi ramipril sau telmisartan, să fie de maximă importanţă. Studii comparative randomizate în insuficienţa cardiacă, sau la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă post-infarct miocardic, nu au arătat diferenţe semnificative între pacienţii trataţi cu IEC sau antagonişti ai receptorilor de angiotensină, în ceea ce priveşte incidenţa accidentului cerebral vascular, a insuficienţei cardiace şi a evenimentelor coronariene majore. O metaregresie recentă efectuată de BPLTT indică că antagoniştii de receptori de angiotensină au acelaşi efect benefic dependent de tensiunea arterială ca şi IEC, Deşi aceştia din urmă pot exercita şi un efect benefic mic independent de tensiunea arterială.

    4.4.5 Studii cu beta-blocante
    Beneficiul beta-blocantelor comparativ cu alte clase de agenţi antihipertensivi a fost pus recent la îndoială de către rezultatele a două studii randomizate mari, studiul LIFE şi studiul ASCOT, amândouă arătând superioritatea antagonistului de receptori de angiotensină, respectiv a antagonistului de calciu, faţă de beta-blocante, în ceea ce priveşte prevenţia accidentului vascular cerebral (LIFE) sau a accidentului vascular cerebral şi mortalităţii (ASCOT). Aceste două studii mari au influenţat semnificativ o metaanaliză recentă care a concluzionat că iniţierea terapiei cu beta-blocante este inferioară alter medicamente pentru prevenţia accidentului vascular cerebral, dar nu şi în prevenţia infarctului miocardic sau în redu-cerea mortalităţii. Pe baza unei metaanalize similare, Institutul Naţional de Sănătate şi Excelenta Clinică din Marea Britanie (NICE) a recomandat utilizarea beta-blocantelor doar ca a patra linie de medicaţie antihipertensivă. Aceste concluzii trebuie evaluate cu grijă şi cu o gândire critică. Ambele studii LIFE şi ASCOT au fost caracterizate printr-o utilizare rapidă de la iniţierea studiului a terapiei combinate, astfel că marea majoritate a pacienţilor randomizaţi pe beta-blocante au primit de fapt o combinaţie beta-blocant - diuretic tiazidic. O combinaţie asemănătoare de tratament a fost utilizată în grupul de tratament cu chlorthalidonă din studiul ALLHAT, care a eşuat în a dovedi inferioritatea acestei combinaţii, chiar şi în prevenţia accidentului vascular cerebral. De asemenea, în studiul INVEST, o strategie de tratament bazată pe administrarea iniţială a unui beta-blocant, urmat de adăugarea, la majoritatea pacienţilor, a unui diuretic tiazidic, a fost acompaniată de o incidenţă a evenimentelor cardiovasculare globale şi specifice similară cu grupul a cărei terapie a fost iniţiată cu antagonistul de calciu verapamil şi la care s-a adăugat IEC trandolapril. În sfârşit, o meta-analiză recentă a arătat că, în comparaţie cu placebo, terapia bazată pe beta-blocante a redus într-adevăr semnificativ accidentul vascular cerebral. Aceasta sugerează că cel puţin o parte din ferioritatea combinaţiei beta-blocant - diuretic tiazidic raportată de studiul ASCOT s-ar putea datora unei reduceri mai mici a tensiunii arteriale, şi în special a tensiunii arteriale centrale, ce a apărut în acest studiu cu acest regim terapeutic.
    Combinaţii beta-blocant - diuretic tiazidic au fost în plus asociate cu tulburări metabolice şi incidenţa crescută a diabetului nou descoperit (vezi Capitolul 4.5.5) şi ar putea avea contraindicaţii specifice la pacienţi predispuşi la diabet. În orice caz, metaanaliza mai sus citată a studiilor cu tratament iniţial cu beta-blocant a ilustrat dificultăţile inerente din multe studii recente, în care combinative de medicamente fac dificilă atribuirea efectelor benefice sau dăunătoare uneia dintre componentele combinaţiei.

    4.4.6 Concluzii
    Studiile comparative randomizate au arătat că pentru reduceri similare ale tensiunii arteriale, diferenţele între diferite clase de medicamente privind incidenţele mortalităţii şi morbidităţilor cardiovasculare sunt mici, întârind astfel concluzia că beneficiile lor se datorează în primul rând reducerii tensiunii arteriale per se. Datorită nefericitei incapacităţi a unora dintre studii de a atinge valori similare ale tensiunii arteriale între cele două braţe de tratament activ, au apărut repercusiuni asupra meta-regresiilor în care diferenţele de tensiune arterială au fost luate în considerare. În ciuda unor limitări determinate de acest tip de abordare, după cum a fost menţionat anterior, toate meta-regresiile recente au subliniat rolul important al scăderii tensiunii arteriale asupra incidenţei tuturor evenimentelor specifice, cu excepţia insuficienţei cardiace: pentru fiecare scădere a tensiunii arteriale cu 10 mmHg, indiferent de medicamentul utilizat, atât accidentul vascular cerebral, cât şi evenimentele coronariene sunt marcat reduse. Aceste meta-regresii au sugerat de asemenea că anumiţi agenţi terapeutici pot exercita un efect benefic specific independent de tensiunea arterială (o reducere a evenimentelor chiar şi fără o diferenţa între valorile tensionale): antagonist de calciu asupra accidentului vascular cerebral, iar IEC asupra evenimentelor coronariene. Acest efect, Totuşi, este evident mult mai mic (5-10%) decât efectul dominant protectiv exercitat de scăderea tensiunii arteriale. Pe de altă parte, studii individuate şi meta-analizele lor sunt în general concordante în a raporta o protecţie mai scăzută a antagoniştilor de calciu, faţă de diuretice - beta-blocante, IEC şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină, în prevenţia apariţiei insuficienţei cardiace, independent de posibilele diferenţe în tensiunea arterială în funcţie de tratament. S-a remarcat că instalarea insuficienţei cardiace este deseori un diagnostic dificil, diagnostic ce poate fi confundat cu edemele gambiere dependente de vasodilataţie. Medicamente ca diureticele pot să nu prevină instalarea insuficienţei cardiace, ci doar să-i ascundă simptomele. Aceste observaţii au determinat ca studii mai recente, precum VALUE, să considere doar spitalizările pentru insuficienţa cardiacă ca un obiectiv potrivit, aducând astfel dovezi mai convingătoare asupra efectelor protective limitate ale antagoniştilor de calciu comparativ cu antagoniştii de receptori de angiotensină asupra apariţiei acestei condiţii clinice. Este rezonabilă supoziţia ca, în prevenţia insuficienţei cardiace, efectele humorale, diferit influenţate de medicamentele antihipertensive, pot juca un rol direct relevant. Chiar şi în aceste circumstanţe, totuşi, scaderea tensiunii arteriale rămâne probabil de importanţa esenţială, pentru ca la pacienţii hipertensivi şi coronarieni din studiul ACTION o reducere a tensiunii arteriale de 14,6/7,6 mmHg în grupul randomizat să primească nifedipină cu eliberare prelungită a fost asociată cu o reducere de 38% a incidenţei insuficienţei cardiace ce necesită spitalizare faţă de grupul placebo.


    4.5 Studii randomizate bazate pe objective intermediare
    Posibilitatea unor diferenţe relevante clinic între efectele benefice ale variatelor clase de antihipertensive nu ar trebui explorată doar pe studii bazate pe evenimente cardiovasculare majore. Afectarea subclinică a organelor apare mult mai devreme decât astfel de evenimente, într-un continuum al bolilor cardiovasculare, şi poate fi mai susceptibilă la acţiuni specifice, diferenţiale, ale claselor de medicamente antihipertensive [274]. Din această cauză, studiile randomizate utilizând ca obiectiv afectarea organelor ţintă sunt de asemenea discutate.
    4.5.1 Inima
    Multe studii au continuat să testeze efectele diferitelor medicamente antihipertensive pe hipertrofia ventriculară stângă asociată hipertensiunii arteriale, în general evaluată prin măsurarea ecocardiografică a masei ventriculului stâng, dar doar puţine dintre aceste studii au folosit criterii suficient de stricte pentru a oferi informaţii pe care să te poţi baza. Întrucât studiile pe pacienţii cu hipertensiune arterială şi hipertrofie ventriculară stângă nu pot fi placebo-controlate, ci trebuie să compare medicamente active, 1) un număr mare de pacienţi trebuie incluşi pentru a avea suficientă putere în a detecta diferenţele probabil mici între cele două tipuri de tratamente, 2) durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 9-12 luni, 3) tensiunea arterială trebuie să fie egal redusă de cele două tratamente comparate şi 4) precauţii speciale trebuie luate pentru a evita regresia către medie şi erorile de citire dacă secvenţa de ecocardiografii nu este făcută orb. Datorită limitărilor multor astfel de studii, metaanalizele nu pot oferi dovezi indiscutabile ale avantajelor unor clase de medicamente specifice.
    Informaţii mai adecvate sunt oferite de un mare număr de studii mari, cu design adecvat. Trei dintre aceste studii au arătat o regresie egală a masei ventriculului stâng cu IEC (lisinopril, enalapril şi respectiv fosinopril) şi antagonişti de calciu (amlodipina, nifedipina şi, respectiv, amlodipina); un studiu a arătat regresie egala a hipertrofiei ventriculare stângi de către antagonistul receptorului de angiotensină (candesartan) şi IEC (enalapril); şi un alt studiu a arătat regresie egală a masei VS de către un antagonist de calciu (lacidipina) şi un betablocant (atenolol). Câteva studii au arătat în mod repetat o regresie mai mare a hipertrofiei ventriculare stângi cu antagonist receptorilor de angiotensină (valsartan, irbe-sartan şi, respectiv, losartan) decât cu un beta-blocant (atenolol în toate studiile), iar această concluzie a fost întărită de substudiul ecocardiografic LIFE (pe 960 de pacienţi) care a confirmat o reducere semnificativ mai mare a hipertrofiei ventriculare stângi de către losartan faţă de atenolol [357]. Alte două studii mari au comparat combinaţia fixă IEC diuretic (perindopril - indapamida) cu beta-blocant (atenolol) sau, respectiv, enalapril, dar reducerea mai mare a masei VS cu combinaţia de medicamente a fost asociată cu o reducere mai mare a tensiunii arteriale [358,359] şi s-a corelat semnificativ cu reducerea presiunii centrale [360]. Alte informaţii sunt furnizate de două studii utilizând rezonanţa magnetică pentru a evalua masa ventriculului stâng. Într-un studiu relativ mare [361] blocantul de aldosteron, eplerenone, şi IEC enalapril au avut eficienta similară, iar combinatia dintre ele a fost mai eficientă ca fiecare agent în parte (dar cu o scădere mai eficientă a tensiunii arteriale). Un studiu mai mic comparând antagonistul de receptori de angiotensină telmisartan cu un beta-blocant (cu proprietăţi alfa-blocante), carve-dilol, a raportat un efect semnificativ mai mare al telmisartanului, pentru o reducere similară a tensiunii arteriale pe 24 h [362].
    În concluzie, informaţiile din studii adecvate au arătat că reducerea tensiunii arteriale, indiferent de medicamentul sau combinaţia utilizată, este acompaniată de reducerea creşterii masei ventriculare stângi; ca eficienta echivalentă în această privinta par să aibă IEC, antagonist de receptori de angiotensină şi antagonist de calciu, precum şi, probabil, antagoniştii de aldosteron, în timp ce antagoniştii receptorilor de angiotensină sunt superiori beta-blocantelor. În privinţa diureticelor, singu-rul studiu cu putere de predicţie adecvată a arătat eficienţa semnificativă a indapamidei [363]; acelaşi studiu a arătat superioritatea indapamidei faţă de enalapril. Întrucât acesta este singurul studiu care a arătat că un IEC nu induce regresia masei VS, nu poate fi trasată nici o concluzie privind eficacitatea comparativă a diureticelor faţă de IEC în regresia hipertrofiei VS.
    Studii recente au furnizat în continuare informaţii clinice relevante: două studii pe termen lung au arătat că regresia hipertrofiei ventriculare stângi se menţine pe termen lung (şi atinge un maximum în 2-3 ani). Un studiu mare precum LIFE a fost capabil să arate că reducerea indusă de tratament a masei ventriculare stângi este semnificativ şi independent asociată cu reducerea evenimentelor majore cardiovasculare, accidentelor vasculare cerebrale şi cu mortalitatea cardiovasculară şi de toate cauzele [57], intregind informaţiile oferite de alte studii observaţionale pe termen lung [61,364,365].
    Interesul asupra componentei fibrotice a hipertrofiei ventriculare stângi a fost ridicat de accesibilitatea unor metode de investigare noninvazive: două studii recente randomizate, controlate, asupra regresiei hipertrofiei ventriculare stângi [347,356] au fost reanalizate prin tehnici de ecoreflectivitate, evidenţiindu-se eficienţa crescută a antagonistului de receptori de angiotensină, losartan, faţă de beta-blocantul atenolol, în scăderea indexului de ecoreflectivitate al fibrozei miocardice [217,366], precum şi a altui antagonist de receptori de angiotensină, candesartan, faţă de IEC enalapril, prin scăderea aceluiaşi index de ecoreflectivitate [367]. Indicii biochimici de fibroză, precum propeptidele procolagenului de tip I şi III, s-au modificat în direcţia scăderii conţinutului de colagen la pacientii primind losartan, dar nu şi la pacienţii primind atenolol, într-un studiu [219], dar nu şi în altui [368]. În două studii comparative, peptidele natriuretice au scăzut cu losartan şi au crescut cu atenolol [356,369], sugerând efecte opuse asupra complianţei ventriculare stângi.
    Unele dovezi privind efectele diferite ale medicamentelor antihipertensive asupra hipertrofiei ventriculare stângi sunt de asemenea disponibile din studii electrocardiografice. Studiul LIFE a arătat că losartanul a fost semnificativ mai eficient faţă de atenolol în reducerea indicilor electrocardiografici de hipertrofie ventriculară stângă [370], în paralel cu informaţiile oferite de substudiul ecocardiografic [357]. Scăderea hipertrofiei ventriculare stângi electrocardiografic s-a asociat semnificativ cu reducerea ratelor de mortalitate şi morbiditate cardiovasculară [195]. În două studii mai mici, un alt antagonist al receptorilor de angiotensină, irbesartan, s-a dovedit a fi mai eficient decât atenolol [371] în reducerea indicilor electrocardiografici de hipertrofie ventriculare stângă, la fel precum şi IEC enalapril faţă de antagonistul de calciu nisol-dipina [372].
    Mai puţine informaţii sunt disponibile privind efectul comparativ al diferitelor medicamente antihipertensive asupra anomaliilor diastolice, frecvent apărute la pacientii hipertensivi, deseori, dar nu întotdeauna, concomitente cu hipertrofia ventriculară stângă [210]. Două studii care au arătat o reducere mai mare a masei ventriculare stângi cu blocanţii receptorilor de angiotensină (losratan, irbesartan) decât cu atenolol, nu au fost capabile să arate efecte diferite ale schemelor terapeutice asupra indicilor ecografici de funcţie diastolică [356,373], dar nici nu au recrutat special pacienţi care să aibă disfuncţie diastolică. Studii mari având ca obiectiv primar disfuncţia diastolică a ventriculului stâng sunt în curs de desfăşurare în prezent.
    Atenţie a fost acordată recent şi măsurării atriului stâng, a cărui mărime se corelează frecvent cu hipertrofia ventriculară stângă [374], fiind şi un predictor de evenimente cardiovasculare [375], în paralel cu creşterea numărului de dovezi că medicamentele antihipertensive pot exercita un efect diferit asupra dezvoltării fibrilaţiei atriale [376]. Două studii mari de hipertensiune [377,378] au arătat că blocanţii receptorilor de angiotensină, losartan şi valsartan, s-au asociat cu o incidenţa mai scăzută a fibrilaţiei atriale nou apărute decât beta-blocantul atenolol şi, respectiv, antagonistul de calciu amlodipină. O incidenţa scăzută a fibrilaţiei atriale nou apărute a fost de asemenea observată în trei studii de insuficienta cardiacă, în care un IEC, enalapril [379], sau antagonişti de receptori de angiotensină, candesartan [380] şi valsartan [381] au fost comparaţi cu placebo ca medicaţie adaugată la terapia de baza, în studiul LIFE, scăderea incidenţei fibrilaţiei atriale s-a corelat cu regresia hipertrofiei ventriculare stângi [382]. Studii mai mici s-au adresat efectelor antagoniştilor de receptori de angiotensină asupra fibrilaţiei atriale recurente la pacienţi cu antecedente de episoade aritmice. Aceste studii au raportat efecte favorabile atât ale irbesartan versus placebo, cât şi ale losartan versus amlodipină [384], medicamentele fiind adăugate în ambele cazuri la amiodaronă. Astfel, există dovezi puternice în favoarea efectelor benefice ale antagoniştilor de receptori de angiotensină comparativ cu beta-blocante, antagonişti de calciu sau placebo, privind fibrilaţia atrială nou apărută, şi dovezi mai puţin puternice privind recurenţa fibrilaţiei atriale. Nu există date dispo-nibile privind comparaţia între blocante ale receptorilor de angiotensină şi IEC. În acest domeniu, mai multe informaţii ar putea veni din studii specifice în desfăşurare.

    4.5.2 Peretele arterial şi ateroscleroza
    Meta-analizele studiilor randomizate ce au folosit grosimea intimă - medie la nivelul carotidei ca obiectiv principal [386] sunt dificile datorită diferenţelor remarcabile dintre studii: o parte dintre ele nu au suficientă putere statistică pentru a estima diferenţe mici între măsurători dificile, altele nu au folosit controale interne pentru a evita erorile de citire şi regresia către medie, iar cele care au folosit doar carotida comună ca obiectiv primar (index de hipertrofie vasculară) cu greu pot fi folosite împreună cu cele care au utilizat un obiectiv compozit, incluzând bifurcaţia şi/sau carotida internă (indici de ateroscleroză).
    În ceea ce priveşte carotida comună, trei studii de terapie activă versus placebo nu au fost capabile să evidenţieze o eficacitate mai mare a IEC sau a beta-blocantului. Comparative între diverse regimuri de antihipertensive nu au arătat efecte diferite ale IEC versus diuretic tiazidic [390] şi un efect sensibil mai mare a diverşi antagonişti de calciu faţă de, respectiv, diuretic tiazidic, beta-blocant şi IEC. Astfel, dovezile actuale sugerează că antagonist de calciu pot avea un efect mai mare faţă de alţi agenţi hipertensivi în ceea ce priveşte îngroşarea arterei carotide (posibil hipertrofie) dependentă de hipertensiune.
    Luându-se în considerare un obiectiv compozit de îngroşare carotidiană intimă - medie, incluzând bifurcaţia şi/sau carotida internă (acesta fiind mai degrabă un indice de ateroscleroză), studiile controlate versus placebo au arătat un efect mai mare al tratamentului activ cu antagonist de calciu [393], IEC [394] şi betablocant [389], indicând posibil efectul antiaterosclerotic al scăderii tensiunii arteriale. Comparaţia între diferite regimuri antihipertensive atingând acelaşi nivel al valorilor tensionale au arătat de asemenea efecte consistent mai mari ale antagoniştilor de calciu faţă de hidroclorotiazide [395], clorthalidona [222] şi atenolol, iar un studiu recent a arătat un efect mai mare al IEC decât al diureticului tiazidic. Studiul ELSA a arătat că scăderea progresivă a grosimii intimă - medie compozită este paralelă cu regresia mai mare a numărului de plăci, mai mare cu lacidipină decât cu atenolol. Totuşi, compoziţia peretelui arterial, investigat prin ecoreflectivitate testată histologic, nu a arătat modificări semnificative între lacidipină şi atenolol. În concluzie, dovezi suficiente sunt disponibile pentru a spune că progresia aterosclerozei carotidiene poate fi intarziată prin scăderea tensiunii arteriale, iar antagonist de calciu au o eficacitate mai mare decât diureticele şi beta-blocantele, iar IEC au o eficacitate mai mare decât diureticele.
    Deşi velocitatea undei pulsului este recunoscută ca o metoda clinică validată pentru a estima distensibilitatea arterelor mari, există puţine studii adecvate care au investigat efectul terapiei antihipertensive per se şi a diferitelor regimuri antihipertensive asupra acestui parametru vascular. Multe dintre aceste studii sunt mici, necomparative şi nerandomizate, astfel că e dificil de concluzionat dacă scăderea descrisă a velocităţii undei pulsului (şi deci a rigiditatii arteriale) s-a datorat scăderii valorilor tensionale, unor proprietăţi specifice ale agenţilor implicaţi sau regresiei către medie.
    Un număr de studii mici, placebo-controlate, pe termen relativ scurt (doar câteva săptămâni) au sugerat că anumiţi agenţi antihipertensivi pot avea într-adevăr un efect favorabil asupra velocităţii undei pulsului, dar scăderea observată ar putea fi de asemenea datorată reducerii tensiunii arteriale. Această concluzie este întărită de un studiu recent de scădere tensională în grade diferite, în care o reducere semnificativă a velocităţii undei pulsului s-a găsit doar în grupul tratat mai intens. Dacă medicamente diferite exercită efecte diferite este încă neclar; patru studii recente comparative au avut rezultate opuse probabil datorită insuficienţei puterii statistice a fiecăruia.

    4.5.3 Creierul şi funcţia cognitivă
    Un număr limitat de studii randomizate ale terapiilor antihipertensive au utilizat ca obiectiv leziunile cerebrale şi disfuncţia cognitivă. Un mic substudiu al trialului PROGRESS a explorat efectele scăderii tensiunii arteriale asupra progresiei bolii substanţei albe cerebrale (evaluată prin rezonanta magnetică) şi a arătat o reducere semnificativă în volumul mediu total al noilor leziuni în grupul în care tratamentul cu perindopril şi indapamidă a redus tensiunea arterială cu 11/4 mmHg mai mult decât placebo [405].
    Studiile utilizând ca obiectiv măsurătorile cognitive au fost obiectul unei recente metaanalize. Trei studii, pe 13143 pacienţi, au utilizat Mini-testul de Evaluare a Statusului Mental pentru performanţă cognitivă şi au găsit o mică, dar semnificativă îmbunătăţire pentru o diferenţă de tensiune arterială versus placebo de -4,8/-2,6 mmHg. Cele cinci studii pe 717 subiecţi care au investigat efectul reducerii valorilor tensionale asupra testelor de memorie logică au găsit că o reducere a tensiunii arteriale de 3,2/1,5 mmHg (versus placebo) a fost asociată cu o performanţă semnificativ mai bună atât pe rezultatele imediate cât şi pe testările tardive. Pe de altă parte, patru studii randomizate pe 2396 pacienţi, care au analizat procesarea percepţională şi abilitatile secvenţiale, au găsit că o reducere medie a tensiunii arteriale de 17,1/7,0 mmHg s-a asociat cu un declin la test, mic, dar semnificativ. Astfel, se pare că scăderea tensiunii arteriale poate îmbunătăţi performanţa la testele screening de memorie şi demenţă, susţinând beneficiile terapiei antihipertensive asupra morbidităţii cerebrovasculare. Totuşi, procesele percepţionale şi capacitatea de învăţare pot să nu beneficieze de scăderea tensiunii arteriale, sugerând că diferite funcţii cognitive pot fi influenţate diferenţiat. Trebuie spus că studiile care nu au arătat beneficiu asupra testelor de învăţare şi percepţie au fost asociate cu o scădere mult mai mare a tensiunii arteriale, astfel că efectul de curba J nu poate fi exclus.
    În final, multe din studiile testând funcţia cognitivă au comparat medicamente antihipertensive active versus placebo, şi foarte puţine au comparat între ele regimuri de antihipertensive diferite. Astfel, nu există o dovadă fermă dacă anumite medicamente antihipertensive sunt mai benefice decât altele în prezervarea sau îmbunătatirea funcţiei cognitive. Totuşi, trebuie menţionat că doar un studiu placebo - controlat a raportat o reducere semnificativă a incidenţei demenţei, utilizând antagonistul de calciu nitrendipină ca medicament activ.

    4.5.4 Funcţia renală şi boala renală
    Un număr foarte mare de studii randomizate au investigat efectele terapiei antihipertensive asupra unei diversităţi de obiective renale, precum microalbuminuria şi proteinuria, rata de filtrare glomerulară şi boala renală în stadiul terminal, într-o varietate de condiţii, precum diabetul, nefropatia diabetică, boala renală non-diabetică sau hipertensiunea arterială simplă. Datorită diversităţii condiţiilor clinice, a obiectivelor utilizate, a puterii statistice a studiilor, subiectul nu este ideal pentru metaanalize, aşa cum a fost arătat în dezbaterea intensă ridicată de o recentă metaanaliză. Probabil cea mai bună abordare este de a revizui datele disponibile într-o manieră critică şi selectivă.
    O mare problemă este dacă în prezenţa bolii renale, funcţia renală este prezervată de o scădere a tensiunii arteriale mai mare decât în hipertensiunea arterială necomplicată, de exemplu sub 130/80 mmHg faţă de 140/90 mmHg. Deşi acest lucru este recomandat de către toate ghidurile curente [3,30,420], trebuie recunoscut că dovezile din studii care au randomizat pacienţi cu boală renală pentru scădere tensională mai mică sau mai mare au consistent redusă. Dovezile se bazează în primul rând pe urmărirea pe termen lung a studiului MDRD, arătând o reducere semnificativă a bolii renale în stadiul terminal la pacienţii cu boală renală predominant non-diabetică, când au fost randomizaţi la o reducere a tensiunii arteriale medii < 92 mmHg (de exemplu sub 120/80 mmHg) faţă de cei care au fost randomizaţi la o reducere < 107 mmHg (de exemplu sub 140/90 mmHg). Totuşi, randomizarea la aceste obiective în alte studii pe pacienţi cu boală renală diabetică [422] sau non-diabetică nu a fost acompaniată de o prezervare mai mare a funcţiei renale decât randomizarea la orice tensiune arterială mare. Într-un alt studiu pe pacienţi normotensivi diabetici, la care tensiunea a scăzut < 120/80 mmHg, valsartan nu a influenţat semnificativ clearence-ul la creatinina, mai mult decât un tratament mai puţin intens, care a atins valori tensionale uşor deasupra valorii de 120/80 mmHg, în schimb, excreţia proteinelor urinare a fost influenţată favorabil de regimul de scădere tensională mai agresiv. Într-un alt studiu asupra nefropatiei non-diabetice, scăderea suplimentară a tensiunii arteriale prin adăugarea unui antagonist de calciu la un IEC nu a redus suplimentar incidenţa bolii renale în stadiul terminal şi a proteinuriei. Totuşi, datele pozitive din MDRD au fost întărite de analize retrospective şi observaţionale asupra studiului IDNT şi a 11 studii pe pacienţi renali nondiabetici, care au aratat că reducerea tensiunii arteriale sistolice la cel puţin 120 mmHg poate fi benefică. În final, disputa asupra ţintei de tensiune arterială necesară pentru prezervarea funcţiei renale la pacienţii diabetici poate fi nenecesară în lumina nouă a dovezilor disponibile despre beneficiile reducerii tensiunii arteriale intensiv la aceşti pacienţi, chiar mai jos de 130/80 mmHg, pentru reducerea evenimentelor cardio-vasculare.
    Proprietăţile nefroprotectoare ale medicamentelor antihipertensive, în special ale IEC şi antagoniştilor de receptori de angiotensină, au fost investigate recent de un număr mare de studii randomizate. Câteva studii placebo - controlate au arătat că antagonist receptorilor de angiotensină, IEC sau o doză mică de combinaţie IEC -diuretic întârzie boala renală în stadiu terminal şi creşterea semnificativă a creatininei serice şi reduce sau previne microalbuminuria şi proteinuria, la pacienţii cu nefropatie diabetică şi non - diabetică. Un efect antiproteinuric versus placebo a fost demonstrat şi la utilizarea spironolactonei. Cu excepţia unui singur studiu [430], în toate celelalte studii placebo - controlate efectele renale ale medicamentelor studiate au fost acompaniate de o scădere uşor mai mare a tensiunii arteriale, care ar putea fi măcar în parte responsabilă de efectele renale. În fapt, chiar şi un antagonist de calciu (nitrendipina) a arătat că prezervă funcţia renală mai bine decât placebo, în studiul SYST-EUR.
    Compararea între diferite regimuri active a furnizat rezultate mai puţin clare. Două studii, unui pe pacienţi cu nefropatie diabetică proteinurică [309] şi altul pe nefropatie non diabetică [317], au arătat superioritatea antagonistului receptorului de angiotensină sau a IEC asupra antagonistului de calciu în întârzierea bolii renale în stadiu terminal şi a creşterii semnificative a creatininei serice, dar o sub-analiză post-hoc a studiului ALLHAT pe acei pacienţi hipertensivi care aveau reducerea funcţiei renale bazal (dar proteinuria nu era cunoscută) au arătat o incidenţa egală a acestor obiective la pacienţii trataţi cu diuretic, IEC sau antagonist de calciu [438]. Studii măsurând schimbările în rata de filtrare glomerulară au avut de asemenea rezultate inconsistente: doar un studiu a arătat un declin semnificativ mai mic cu IEC faţă de beta-blocant, în timp ce alte studii nu au fost capabile să demonstreze efecte diferite ale IEC faţă de antagonişti de calciu, beta-blocante sau antagonist al receptorilor de angiotensină sau asocierii antagonist de calciu şi diuretic; efecte egale ale antagoniştilor de calciu şi diureticelor au fost evidenţiate de către un alt studiu. Rezultate mai clare au fost obţinute când au fost comparate efectele diferitelor regimuri antihipertensive asupra microalbuminuriei şi proteinuriei. Blocanţii receptorilor de angiotensină au fost cei mai eficienţi în reducerea excreţiei proteice urinare faţă de betablocant, antagonist de calciu sau diuretic tiazidic, un antagonist de aldosteron s-a dovedit mai eficient decât un antagonist de calciu, şi un IEC mai eficient ca un antagonist de calciu [432]. Rezultatele divergente ar trebui raportate. Totuşi, întrucât IEC au fost raportaţi ca având eficienţă egală cu antagoniştii de calciu în trei studii sau cu diureticul în alt studiu.
    De interes sunt câteva studii care au investigat combinaţia între antagoniştii receptorilor de angiotensină şi IEC (comparativ cu monoterapia). Studiul COOPERARE a raportat reducerea progresiei nefropatiei nondiabetice de către combinaţie versus componentele combinaţiei în monoterapie, fără o diferenţa semnificativă a tensiunii arteriale în cele două grupe de tratament [446]. Alte studii au arătat o acţiune antiproteinurică mai mare a combinaţiei, asociată. Totuşi cu o reducere mai mare a tensiunii arteriale [447,448]; într-adevăr, când IEC a fost titrat pentru a obţine aceeaşi scădere tensională ca şi cu ajutorul combinaţiei, nu s-a mai observat nici o diferenţă în privinţa efectului antiproteinuric [449]. Studiile disponibile au fost incluse într-o recentă meta-analiză [450] care a confirmat acţiunea antiproteinurică mai mare a combinaţiei, asociată cu o scădere mai mare a tensiunii arteriale. Pe de altă parte, două studii mici au sugerat că dozele foarte mari de antagonist de receptori de angiotensină pot exercita o acţiune antiproteinurică semnificativ mai mare decât doza standard, fără o creştere a efectului antihipertensiv [451,452]. Aceste studii merită a fi confirmate de către studii mai mari.

    4.5.5 Diabetul nou instalat
    Diabetul şi hipertensiunea sunt deseori asociate [453], iar combinaţia lor este cunoscută a avea consecinţe nefaste [454]. Grija că unele medicamente antihipertensive pot exercita efecte metabolice indezirabile a condus investigaţiile (deseori post-hoc) către incidenţa diabetului nou apărut în studiile cu tratament antihipertensiv [455]. Aproape toate studiile cu terapie antihipertensivă utilizând ca obiectiv diabetul nou apărut au arătat o incidenţa semnificativ mai mare pentru diureticele tiazidice şi/sau beta-blocante, în comparaţie cu TTHC antagonişti ai receptorilor de angiotensină sau antagonişti de calciu. Recent, antagonist receptorilor de angiotensină şi IEC s-au dovedit a fi asociaţi cu o incidenţa semnificativ mai mică a diabetului nou apărut faţă de antagonist de calciu. Este dificil de concluzionat dacă agenţii care interferă cu sistemul renina - angiotensină exercită o acţiune antidiabetogenă reală, sau pur şi simplu nu au acţiunea diabetogenă a beta - blocantelor, diureticelor tiazidice şi, într-un grad mai mic, a antagoniştilor de calciu [455,458]. Singurul studiu de terapie antihipertensivă placebo-controlat care a raportat cazurile de diabet nou apărut, studiul SHEP, a descris recent o incidenţa mai mare a diabetului în braţul tratat cu medicaţie activă (diuretic şi deseori beta-blocant) [459]. Observaţii similare au fost facute şi în studiul MRC la vârstnici, conform datelor oferite de o recentă metaanaliză [460], care a raportat mai puţine cazuri de diabet nou instalat la placebo faţă de grupul tratat cu diuretice sau beta-blocante. Alte studii controlate placebo în condiţii diferite de hipertensiune (risc cardiovascular crescut, insuficienţă cardiacă cronică) au arătat de asemenea o incidenţă mai scăzută a diabetului nou apărut pe pacienţii trataţi cu IEC sau antagonişti de receptori de angiotensină [463] decât la pacienţii trataţi cu placebo, dar în toate aceste studii placebo şi, respectiv, tratamentul activ au fost adăugate la o terapie medicamentoasă multiplă, în care diureticele şi beta-blocantele predominau la începutul tratamentului şi puteau varia pe o durată incertă în timpul studiului. Acelaşi factor de confuzie face dificilă interpretarea unor rezultate negative recente ale studiului DREAM: în acest studiu administrarea de ramipril la subiecţi cu toleranta alterată la glucoză nu a fost asociată cu o scădere consecutivă a incidenţei diabetului nou apărut faţă de administrarea de placebo. Totuşi, mai mult de jumătate dintre subiecţi aveau hipertensiune şi o treime aveau dislipidemie, un număr mare dintre ei primind şi diverşi agenţi antihipertensivi şi hipolipemiante. O foarte recentă metaanaliză a 22 de studii cu peste 160.000 de participanţi a calculat că asocierea între diabetul nou apărut şi agenţii antihipertensivi este cea mai mică pentru antagonist receptorilor de angiotensină şi IEC, urmaţi de antagonist de calciu ţi placebo, apoi betablocante şi diuretice.
    S-a sugerat că diabetul nou apărut "indus de tratament" nu ar avea acelaşi efect prognostic advers ca şi diabetul apărut "spontan". Această afirmaţie s-a bazat pe observaţii că în timpul studiilor controlate, pacienţii dezvoltând diabet nu au avut o morbiditate mai mare decât aceia fără diabet nou apărut. Totuşi, se ştie că complicaţiile cardiovasculare urmează instalării diabetului după un anumit interval de timp (mai mult de 10 ani), mai mare decât perioada de urmărire posibilă în studii randomizate. Studii observaţionale pe termen lung (16-30 de ani) au arătat o incidenţa semnificativ mai mare a complicaţiilor cardiovasculare la pacienţii care au dezvoltat diabet în timpul tratamentului antihipertensiv, efectuat predominant cu diuretice şi beta-blocante. O excepţie notabilă este studiul SHEP, cu o perioadă de urmărire de 14 ani [459], în timpul căruia diabetul nou apărut la pacienţii trataţi activ (clortalidona plus, eventual, atenolol) nu s-a asociat cu o creştere a mortalităţii. O limitare a acestor studii pe termen lung este ca obiectivele microvasculare, spre exemplu complicaţiile legate de hiperglicemie, nu au fost evaluate. Mai mult, studiile de urmărire pe termen lung nu pot fi făcute în condiţii controlate, iar factorii de confuzie pot fi frecvenţi şi necunoscuţi. Astfel, afirmaţia că diabetul indus medicamentos şi cel spontan pot avea prognostic diferit pare imposibil de a fi confirmată sau infirmată. În absenţa unor alte dovezi de siguranţă, incidenţa crescută a diabetului cu unele medicamente antihipertensive stârneşte îngrijorări de care ar fi imprudent să nu ţinem cont.



    5. ABORDAREA TERAPEUTICĂ
    5.1 Când trebuie iniţiat tratamentul antihipertensiv
    Decizia de a începe tratamentul antihipertensiv ar trebui bazată pe două criterii, şi anume 1) nivelul tensiunii arteriale sistolice şi diastolice conform clasificării din Tabelul 1; 2) nivelul riscului total cardiovascular. Aceasta este ilustrată în Figura 2.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 2. Iniţierea tratamentului antihipertensiv
    Toţi pacienţii la care măsurători repetate ale tensiunii arteriale au evidenţiat hipertensiune de gradul 2 sau 3 sunt candidaţi clari la tratamentul antihipertensiv, deoarece, după cum sa detaliat în Ghidul 2003 ESH/ESC [3], un număr mare de studii placebo - controlate au demonstrat fără echivoc că la pacienţii cu aceste valori tensionale reducerea tensiunii arteriale scade incidenţa morbidităţii cardiovasculare şi a evenimentelor fatale, independent de nivelul de risc total (moderat, înalt sau foarte înalt) [10,23,292,471]. Dovezile privind beneficiul tratării hipertensiunii de gradul 1 sunt admise cu mai multă prudenta, întrucât nu există studii specifice adresate acestui obiectiv. Totuşi, rezultatele recente ale studiului FEVER asupra efectului protector al scăderii tensiunii arteriale sistolice la < 140 mmHg faţă de valori uşor peste > 140 mmHg, chiar şi la pacienţi hipertensivi cu risc moderat [301], conduce la recomandarea de a lua în considerare intervenţia antihipertensivă când tensiunea arterială sistolică este > 140 mmHg.
    La hipertensivii de orice grad de la 1 la 3, instrucţiuni privind schimbarea stilului de viaţa ar trebui date imediat ce hipertensiunea arterială este diagnosticată sau suspectată, în timp ce promptitudinea iniţierii terapiei farmacologice depinde de nivelul riscului total cardiovascular. La pacienţii hipertensivi cu risc crescut, studiul VALUE a arătat că braţul de tratament la care controlul tensiunii arteriale a fost oarecum întârziat s-a asociat cu un trend către mai multe evenimente cardiovasculare [335]. Mai mult decât atât, la pacienţii hipertensivi din studiul ASCOT (care au avut factori de risc adiţionali. Deşi riscul total cardiovascular era mai mic ca în studiul VALUE), efectul benefic al tratamentului asociat cu un control tensional mai bun a fost evident în câteva luni [472]. Astfel, în Figura 2, timpul acceptabil de întârziere a estimării rezultatelor schimbării stilului de viaţa este mai scurt faţă de ghidurile anterioare [3]. Tratamentul medicamentos ar trebui prompt iniţiat în hipertensiunea arterială de gradul 3, precum şi în gradul 1 şi 2 când riscul cardiovascular total este înalt sau foarte înalt. La hipertensivii de gradul 1 sau 2 cu risc cardiovascular total moderat, tratamentul medicamentos poate fi întârziat câteva săptămâni, iar la hipertensivii grad 1 fără alţi factori de risc (risc adiţional scăzut) câteva luni. Totuşi, chiar şi la aceşti pacienţi lipsa controlului tensiunii arteriale după o perioadă potrivită de intervenţii nonfarmacologice ar trebui să conducă la instituirea tratamentului medicamentos în plus faţă de modificările stilului de viaţa.
    Când tensiunea arterială iniţială este normal înaltă (130-139/85-89 mmHg), decizia de medicaţie antihipertensivă depinde de nivelul de risc. În caz de diabet, istoric de boală cerebrovasculară, coronariană sau arterială periferică, studii randomizate [283,300,302,305,319] au arătat că tratamentul antihipertensiv s-a asociat cu o reducere a evenimentelor cardiovasculare fatale şi non-fatale. Deşi în alte două studii pe pacienţi coronarieni nu s-a raportat nici un beneficiu al reducerii tensiunii arteriale [306] sau reducerea evenimentelor cardiovasculare a fost văzută doar când valorile tensionale iniţiale se încadrau în aria de hipertensiune arterială [304]. Există şi dovezi că la diabeticii cu excreţie urinară proteică crescută, reducerea tensiunii arteriale la valori foarte scăzute (< 125/75 mmHg) se asociază cu reduceri ale microalbuminuriei şi proteinuriei (predictori ai deteriorării renale şi riscului cardiovascular) [473], precum şi cu o reducere a ratei de progresie spre stadii cu proteinurie mai severă. Acesta este şi cazul când valorile tensionale iniţiale sunt sub 140/90 mmHg şi sunt utilizate medicamentele cu un efect antiproteinuric direct, precum blocanţii sistemului renină angiotensină. Aceasta justifică recomandarea de a începe administrarea de medicamente hipotensoare (împreună cu modificări intense ale stilului de viaţa) chiar şi la pacienţii la care tensiunea arterială nu este crescuta sau e normal înaltă (şi uneori normală), dacă este asociată cu boala cardiovasculară sau diabet.
    Nu este sigur dacă de abordări terapeutice similare (modificări intense ale stilului de viaţa combinate cu medicaţie antihipertensivă) ar putea beneficia şi indivizi cu tensiune arterială normal înaltă şi cu risc crescut prin prezenţa a trei sau mai mulţi factori de risc, a sindromului metabolic sau a afectării de organe. Ar trebui spus că studii observaţionale prospective au demonstrat că subiecţii cu tensiune arterială normal înaltă au o incidenţa mai mare a bolii cardiovasculare comparativ cu oamenii cu tensiune normală sau optimală. Mai mult decât atât, riscul de dezvoltare a hipertensiunii arteriale este mai mare la subiecţii cu tensiune arterială normal înaltă decât la cei cu tensiune arterială normală sau optimă, cu creştere suplimentară a riscului când, aşa cum se întâmpla deseori, factori de risc multipli şi sindrom metabolic sunt prezenţi. În final, instalarea hipertensiunii arteriale poate fi întârziată prin administrarea medicaţiei antihipertensive. În contrast cu aceste argumente potenţial favorabile stau rezultatele negative ale studiului DREAM, care a arătat că administrarea de ramipril la subiecţii cu tulburări metabolice (majoritatea cu tensiune arterială normal înaltă sau hipertensiune grad 1 sau 2) nu a întârziat semnificativ instalarea diabetului sau nu a redus evenimentele cardiovasculare, în ciuda scăderii valorilor tensionale. Din păcate, studiul DREAM nu a avut putere suficientă pentru estimarea evenimentelor cardiovasculare şi sunt necesare în acest moment studii cu suficientă putere predictivă pentru a lămuri acest aspect important. Pentru moment, subiecţii cu un risc cardiovascular înalt datorită unor factori alţii decât diabetul, dar cu tensiune arterială normal înaltă ar trebui sfătuiţi pentru implementarea schimbării stilului de viaţa (inclusiv oprirea fumatului), iar tensiunea arterială ar trebui strict monitorizată datorită şansei relativ mari a acestor pacienţi de a progresa spre hipertensiune, ce va necesita tratament medicamentos. Totuşi, medicii şi pacienţii pot câteodată să ia în considerare medicaţia antihipertensivă, în special cea mai eficientă contra interesării organelor ţintă, hipertensiunii noi instalate şi a diabetului nou instalat. Măsurile privind stilul de viaţa şi monitorizarea atentă a tensiunii arteriale ar trebui să constituie procedurile intervenţionale la pacienţii cu tensiune arterială normală şi risc adiţional scăzut sau moderat.

    5.2. Obiectivele tratamentului (Caseta 8)
    Principalul obiectiv al tratamentului la pacientul hipertensiv este de a atinge reducerea maximă a riscului total pe termen lung privind mortalitatea şi morbiditatea cardiovasculară. Aceasta presupune tratamentul tuturor factorilor de risc reversibili identificaţi, inclusiv fumatul, dislipidemia, obezitatea abdominală şi diabetul, managementul adecvat al condiţiilor clinice asociate, precum şi tratamentul tensiunii arteriale ridicate per se.
    5.2.1 Tensiunea arterială ţintă în populaţia hipertensivă generală
    Ghidul ESH-ESC 2003 [3], când a recomandat scăderea tensiunii arteriale sub 140/90 mmHg la toţi pacienţii hipertensivi, a admis că este doar o recomandare prudentă, întrucât studiile privind beneficiul atingerii acestui obiectiv au fost limitate la pacienţi cu diabet sau boală cardiovasculară anterioară, analiza post-hoc a studiului HOT [311] indicând incidenţa cea mai scăzută a evenimentelor la tensiuni arteriale în jur de 138/83 mmHg. În plus faţă de dovezile revizuite de ghidul 2003 [3], alte dovezi indirecte susţinând o ţintă a tensiunii arteriale < 140 mmHg au fost furnizate de analizele post-hoc ale studiilor VALUE şi INVEST. În studiul VALUE [4] pacienţii hipertensivi la care tensiunea arterială a fost "controlată" de tratament (< 140/90 mmHg) au avut o incidenţă semnificativ mai mică a accidentului vascular cerebral, infarctului miocardic, insuficienţei cardiace, precum şi a mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare, faţă de cei "necontrolaţi", independent de regimul de antihipertensive alocat. Rate scăzute ale evenimentelor cardiovasculare fatale şi nonfatale au fost raportate la pacienţi hipertensivi "controlaţi" versus "necontrolaţi" în studiul INVEST [478]. Toate aceste dovezi sunt în concordanţă cu cele raportate de studii pe pacienţi hipertensivi urmăriţi în clinică, aceia atingând valori tensionale < 140/90 mmHg având rate de morbiditate şi mortalitate cardiovasculare mai mici decât cei trataţi dar necontrolaţi [479]. Datele obţinute din afara analizelor de tip intenţie de tratament ale studiilor randomizate trebuie interpretate cu grijă. Totuşi, trebuie subliniat că recomandarea de a atinge o tensiune arterială ţintă sub 140/90 mmHg e fundamentată acum de date directe, de când recentul studiu FEVER [301] a arătat că pacienţii hipertensivi randomizaţi la tratament activ, care au atins valori tensionale de 138,1/82,3 mmHg, au avut o reducere de 28% a accidentului vascular cerebral, a evenimentelor coronariene, a mortalităţii cardiovasculare, în comparaţie cu cei randomizaţi la placebo, care au rămas la valori ale tensiunii arteriale de 141,6/83,9 mmHg.
    Există de asemenea argumente în favoarea încercării de a atinge valori sub 90 mmHg diastolică şi 140 mmHg sistolică, cât mai aproape de tensiunea arterială optimă, dacă este bine tolerată de pacient. 1) Rezultatele studiului HOT [311] au arătat că nu există creşteri ale riscului cardiovascular la pacienţii randomizaţi la ţinta cea mai joasă a tensiunii arteriale, un rezultat relevant pentru practica clinică datorită faptului că stabilirea unei ţinte tensionale mai scăzute ar permite unui număr mai mare de subiecţi să îndeplinească măcar ţintele tradiţionale. 2) Studiile observaţionale au arătat o relaţie directă liniară între evenimentele cardiovasculare şi valorile tensiunii arteriale sistolice şi diastolice scăzute la 115-110 şi respectiv 75-70 mmHg, fără dovezi în acest interval de fenomen de curba J [711]. 3) Dovezile privind creşterea protecţiei prin atingerea unor valori tensionale ţintă joase cu tratament la pacienţii hipertensivi cu risc crescut sunt detaliate mai jos.

    5.2.2 Ţintele tensionale la pacienţii diabetici sau cu risc înalt sau foarte înalt
    Pentru a maximiza protecţia cardiovasculară la pacienţii diabetici, este recomandabil ca tratamentul să fie mai intens şi o ţintă tensională < 130/80 mmHg a fost propusă. Există dovezi foarte solide privind efectul benefic (reducerea complicaţiilor macrovasculare şi microvasculare) al unei scăderi tensionale mai mari decât mai mici, în diabetul de tip 2, după cum a fost demonstrat de studiul HOT, UKPDS [311,427] şi confirmat de studiile ABCD [319,422]. O meta-analiză recentă a studiilor disponibile la pacienţii diabetici a calculat o incidenţă redusă a evenimentelor cardiovasculare (în special a accidentului vascular cerebral) cu tratament mai intensiv, la o diferenţa medie a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice între cele două grupuri în medie de 6,0 mmHg şi respectiv 4,6 mmHg [296]. Totuşi, dovezile privind beneficiul unei ţinte tensionale stricte < 130/80 mmHg sunt mai limitate. Câteva studii randomizate au arătat beneficiul reducerii tensiunii arteriale diastolice la valori foarte apropiate sau chiar sub 80 mmHg [311'319'422,427], dar foarte puţine date sunt disponibile privind efectul benefic al reducerii tensiunii arteriale sistolice < 130 mmHg. Totuşi, 1) în studiile ABCD [319,422], pe hipertensivi şi normotensivi diabetici, valori tensionale sistolice de 132 şi 128 mmHg, respectiv, au fost asociate cu incidenţe mai scăzute ale obiectivelor (mortalitate totală şi accident vascular cerebral, respectiv) decât în grupurile cu control mai puţin riguros al tensiunii arteriale (tensiune arterială sistolică de 138 mmHg, respectiv 137 mmHg), şi 2) un studiu prospectiv observaţional în cadrul programului UKPDS a găsit o relaţie semnificativă între urmărirea tensiunii arteriale sistolice şi incidenţa complicaţiilor macro şi microvasculare la pacienţii diabetici, cu o creştere continuă a complicaţiilor pentru valori >120 mmHg [429].
    Datele în favoarea unor ţinte tensionale mai scăzute la pacienţii cu risc înalt datorat altor factori de risc decât diabetul au putere variabilă. Dovezile cele mai clare se referă la pacienţii cu accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor în antecedente, întrucât în studiul PROGRESS [283] subiecţii cu istoric de boala cerebrovasculară la care tratamentul a redus tensiunea arterială de la 147/86 mmHg la 138/82 mmHg au avut o reducere de 28% a recurenţei accidentului vascular cerebral şi de 26% a incidenţei evenimentelor cardiovasculare majore, comparativ cu placebo, la care reducerea tensională a fost neglijabilă. Au existat de asemenea beneficii cardiovasculare substanţiale la pacienţii normotensivi, la care valorile sub tratament au fost reduse la 127/75 mmHg. Mai mult decât atât, într-o analiză recentă post-hoc a studiului PROGRESS, o reducere progresivă a incidenţei recurenţei accidentului vascular cerebral (în special a celui hemoragic) a fost raportată până la reducerea valorilor tensiunii sistolice în jur de 120 mmHg [480]. Nivele mai scăzute de evidenţe sunt disponibile pentru alte grupuri cu risc crescut. Într-o analiză posthoc a unui subgrup din studiul HOT [481], reduceri mai mari ale tensiunii arteriale diastolice şi sistolice (82 versus 85 mmHg şi 142-145 versus 145-148 mmHg) au fost asociate cu un beneficiu mare la pacienţii cu risc cardiovascular înalt şi foarte înalt (50% în populatia HOT), dar nu şi la pacienţii cu risc mai scăzut. În studiile controlate placebo la supravieţuitorii unui infarct miocardic, administrarea de beta-blocante sau IEC [482,483] a redus incidenţa infarctului miocardic recurent şi a mortalităţii, chiar şi când tensiunea arterială era normală. Totuşi, datorită presupunerii unui efect protector al acestor medicamente per se, tensiunea arterială a fost rareori considerată ca un mecanism posibil, şi deseori neraportată, deşi atunci când a fost menţionată era mai scăzută în grupul tratat activ decât în grupul placebo. Totuşi, a fost notat în capitolul 5.1 că majoritatea studiilor placebo-controlate la pacienţii cu angină pectorală sau boală coronariană ischemică [302,304,305] au furnizat dovezi privind reducerea incidenţei evenimentelor cardiovasculare prin aducerea tensiunii arteriale la nivele scăzute (EUROPA: 128/78 faţă de 133/80 mmHg; Action-hipertensivi: 137/77 faţă de 144/81 mmHg; CAMELOT: 124/76 faţă de 130/77 mmHg). Deşi într-un alt studiu pe pacienţi anginoşi ţinte tensionale asemănătoare (129/74 mmHg faţă de 132/76 mmHg) nu au furnizat beneficii suplimentare [306].
    Nu există date privind obiectivele cardiovasculare pe baza cărora să se recomande valori ţintă scăzute ale tensiunii arteriale la pacienţii cu boală renală non-diabetică, dar dovezi suficiente. Deşi neconcludente, sugerează că valori sub 130/80 mmHg pot ajuta la prezervarea funcţiei renale, în special în prezenţa proteinuriei (vezi Capitolul 4.5.4).

    5.2.3 Ţintele tensiunii arteriale la domiciliu şi în ambulator
    Dovezile în creştere privind importanţa prognostică a tensiunii arteriale din ambulator şi la domiciliu fac ca aceste măsurători să fie din ce în ce mai mult utilizate pentru evaluarea eficacităţii tratamentului. Pentru tensiunea arterială din ambulator, această abordare este susţinută de dovezi că pentru valori similare ale tensiunii arteriale de cabinet, tensiuni arteriale mai scăzute în ambulator se asociază cu o rată a evenimentelor cardiovasculare mai redusă [88]. Totuşi, nu există dovezi disponibile în acest moment care să stabilească ce valori tensionale în ambulator sau la domiciliu ar trebui considerate optime. Tensiunile arteriale în ambulator şi la domiciliu sunt cu câţiva mmHg mai scăzute ca cele de cabinet (Tabelul 5), dar aceste diferenţe sunt proporţionale cu nivelul tensiunii arteriale de cabinet, adică sunt de obicei mai mari când tensiunea de cabinet este mai mare şi sunt mai mici la valori ale tensiunii arteriale de cabinet reprezentând valorile ţintă. Astfel, cu cât efectul hipotensor al tratamentului este mai mare în comparaţie cu valorile tensionale pe 24 de ore, este cu atât mai probabil ca tensiunea arterială optimă ţintă să nu fie foarte diferită când este măsurată în cabinet sau în afara cabinetului.

    5.2.4 Concluzii
    Pe baza dovezilor existente se poate recomanda că tensiunea arterială să fie scăzută cel puţin sub 140/90 mmHg la toţi pacienţii hipertensivi, şi că valoarea tensională cea mai joasă tolerată trebuie urmărită. Tratamentul antihipertensiv ar trebui să fie mai agresiv la pacienţii diabetici, la care ţinta tensiunii arteriale < 130/80 mmHg pare a fi una rezonabilă. Ţinte similare ar trebui adoptate şi la indivizii cu istoric de boală cerebrovasculară şi ar trebui cel puţin luată în considerare şi la pacienţii cu boală coronariană ischemică. Deşi diferenţe individuale între pacienţi pot exista, riscul de subperfuzie a unor organe vitale este foarte scăzut, cu excepţia perioadelor de hipotensiune posturală, care ar trebui evitate în special la pacienţii vârstnici şi diabetici. Existenţa unei curbe de forma J privind evenimentele legate de o valoare tensională atinsă a fost suspicionată ca rezultat al unor analize post-hoc, care au raportat o creştere a evenimentelor la tensiuni arteriale cu adevărat scăzute. Dovezi suplimentare că inflexiunea curbei poate apare doar la valori tensionale mult mai scăzute decât cele dorite cu terapia antihipertensivă au fost furnizate de studii randomizate la pacienţi post-infarct miocardic sau cu insuficienţă cardiacă cronică, la care beta-blocantele şi IEC au redus incidenţa evenimentelor cardiovasculare, în ciuda scăderii valorilor tensionale de la tensiuni sistolice şi diastolice deja destul de scăzute iniţial.
    Ar trebui menţionat că, în ciuda utilizării pe scară largă a unui tratament polimedicamentos, în majoritatea studiilor tensiunea arterială sistolică medie atinsă a rămas deasupra valorii de 140 mmHg, şi chiar în studiile ce au atins valori tensionale < 140 mmHg, rata de control a fost de 60-70% dintre pacienţi. La subiecţii diabetici, valorile medii cu tratament < 130 mmHg nu au fost niciodată obţinute, cu excepţia studiului ABCD pe normotensivi, care a recrutat pacienţi cu tensiune arterială iniţială normală sau normal înaltă. Atingerea ţintelor tensionale recomandate mai sus poate fi astfel dificilă, iar dificultatea este cu atât mai mare când valorile tensionale iniţiale sunt mari şi la vârstnici, întrucât vârsta face creşterea tensiunii arteriale strict dependentă de fibroza şi rigiditatea aortică. Dovezile studiilor au arătat şi ca tensiunea arterială rămâne mai crescută la diabetici faţă de non-diabetici, utilizând aceeaşi combinaţie terapeutică sau chiar una mai puternică.


    5.3 Cost - eficienţa tratamentului antihipertensiv
    Câteva studii au arătat că la pacienţi cu risc înalt sau foarte înalt, tratamentul hipertensiunii este evident cost-eficient, prin faptul că reducerea incidenţei bolilor cardiovasculare şi a mortalităţii scade impresionant costurile tratamentului, în ciuda duratei sale pe toată viaţa [494]. Într-adevăr, este probabil ca beneficiul să fie cu atât mai mare dacă este calculat prin numărul de evenimente salvate pe an de tratament şi exprimat prin aşa numitul numărul necesar de tratat (number needed to treat sau 'NNT'). 1) în câteva studii placebo controlate, un număr substanţial de pacienţi randomizaţi la placebo au primit tratament, iar un număr de pacienţi alocaţi tratamentului activ s-au retras, în timp ce ei au fost luaţi în considerare în grupul original, conform principiului intenţie de tratament. 2) Unele studii arată că diferenţa între incidenţele evenimentelor între grupurile tratate şi placebo create progresiv în câţiva ani de durată a studiului, ridicand posibilitatea unui efect protectiv mai mare pe termen lung prin scăderea valorilor tensionale; 3) La hipertensivii tineri cu risc scăzut ce par a avea un beneficiu relativ mic calculat pe o durată a tratamentului de 5 ani, acesta se poate traduce într-un număr substanţial de ani de viaţa adăugaţi, comparativ cu hipertensivii vârstnici cu risc crescut. Aceasta implică faptul că la subiecţii mai tineri informaţia clinică poate furniza o estimare mai bună a beneficiilor decât datele obţinute din studii. La pacienţii tineri, scopul tratamentului nu este de a preveni evenimente fatale sau morbide improbabile din următorii ani, ci de a preveni instalarea şi/sau progresia afectării organelor ţintă care, pe termen lung, vor converti un pacient cu risc scăzut într-un pacient cu risc crescut. Câteva studii de terapie antihipertensivă, în special HDFP şi HOT, au arătat că în ciuda unei scăderi tensionale intensive, incidenţa evenimentelor cardiovasculare rămâne mult mai mare la pacienţii hipertensivi cu risc înalt sau cu complicate, decât la pacienţii cu risc iniţial scăzut sau moderat. Aceasta sugerează că unele dintre evenimentele cardiovasculare sunt dificil de a fi combătute, şi restrângerea terapiei antihipertensive strict la pacienţii cu risc înalt sau foarte înalt este departe de a fi o strategie optimă, în final, costul medicaţiei antihipertensive este deseori pus în contrast cu măsurile privind schimbarea stilului de viaţa, care sunt considerate gratuite. Totuşi, implementarea reală, şi deci eficientă, a schimbărilor în stilul de viaţa necesită suport comportamental, consiliere şi încurajare, costuri ce pot să nu fie neglijabile.


    6. STRATEGII DE TRATAMENT
    6.1. Modificări ale stilului de viaţa (Caseta 9)
    Măsuri legate de stilul de viaţa trebuie instituite oricând este necesar, la toţi pacienţii, incluzând subiecţii cu tensiune normal înaltă şi pacienţii care necesită tratament medicamentos. Scopul este reducerea tensiunii arteriale, controlul altor factori de risc şi condiţii clinice, şi reducerea numărului şi dozelor de agenţi antihipertensivi care ar putea fi folositi ulterior. Măsurile legate de stilul de viaţa care sunt larg acceptate ca scăzând tensiunea arterială sau riscul cardiovascular, şi care trebuie avute în vedere la toţi pacienţii sunt : 1) încetarea fumatului, 2) reducerea greutatii la cei supraponderali, 3) moderaţie în consumul de alcool, 4) activitate fizică, 5) reducerea aportului de sare şi 6) creşterea aportului de fructe şi legume şi scăderea aportului de grăsimi saturate şi totale [500]. Obiceiurile de alimentaţie sănătoasă trebuie întotdeauna promovate. Cu toate acestea, măsurile legate de stilul de viaţa nu au dovezi în prevenţia complicaţiilor cardiovasculare la pacienţii hipertensivi, iar complianţa pe termen lung în implementarea lor este cunoscută ca fiind scăzuta [J]. Acestea nu trebuie niciodată să întârzie inutil instituirea tratamentului medicamentos, în special la pacienţii cu nivele mai crescute de risc.
    6.1.1. Oprirea fumatului
    Fumatul determină o creştere acută a tensiunii şi frecvenţei cardiace, modificări ce persistă mai mult de 15 minute după fumarea unei ţigarete [502]. Mecanismul este probabil o stimulare a sistemului nervos simpatic la nivel central şi la nivelul terminaţiilor nervoase, care este responsabila de o creştere a catecolaminelor plasmatice paralel cu creşterea tensiunii arteriale [503,504]. În mod paradoxal, mai multe studii epidemiologice au arătat că nivelurile tensiunii arteriale printre fumători au fost la fel sau mai mici decât la nefumători [506"508], creşterea fiind în mod special mai pronunţată la marii fumători [502]. Fumatul a fost de asemenea raportat ca prezicând o creştere viitoare a tensiunii arteriale sistolice [509], dar nici un efect cronic independent al fumatului nu a fost găsit în toate studiile [510] şi încetarea fumatului nu scade tensiunea arterială [511].
    Fumatul este un factor de risc cardiovascular puternic [512] şi încetarea fumatului este probabil singura cea mai eficace măsură legată de stilul de viaţa pentru prevenţia unui mare număr de afecţiuni cardiovasculare, incluzând accidentul vascular cerebral şi infarctul de miocard [512"514]. Acest lucru este susţinut de observaţia că cei care renunta la fumat înaintea vârstei medii au tipic o speranta de viaţa care nu este diferită de a celor care nu au fumat niciodată [515'516]. De aceea, hipertensivii fumători trebuie sfătuiţi cu privire la încetarea fumatului.
    Când este necesar, terapia de substituţie cu nicotină [517] sau terapia cu bupropion trebuie luate în considerare, de vreme ce ele par să faciliteze renunţarea la fumat [518]. Vareniclina este un nou agonist parţial al receptorului nicotinic de acetilcolina, dezvoltat special pentru renunţarea la fumat, cu eficienta documentată pe termen scurt şi lung faţă de placebo [519]. Fumatul pasiv a fost acum demonstrat ca producând o creştere a riscului de boală coronariană şi a altor boli legate de fumat [520,521]. Expunerea la fumat pasiv poate să fi scăzută în acele tari în care au fost introduse reguli pentru protecţia nonfumătorilor şi exfumătorilor de fumatul ambiental. Este de dorit ca acest lucru sa devină obişnuit în toată Europa.

    6.1.2. Moderarea consumului de alcool
    Multe studii au arătat o asociere în formă de U sau de J a mortalităţii cu nivelul consumului de alcool, în care consumul uşor sau moderat a dus la o mortalitate redusă comparativ cu nonconsumatorii, în timp ce marii băutori au o creştere a mortalităţii [522], dar această relaţie a fost recent pusă la îndoială de o meta-analiză a datelor disponibile [523]. Relaţia dintre consumul de alcool, nivelurile tensiunii arteriale şi prevalenţa hipertensiunii arteriale este lineară în populaţie [524]. Dincolo de aceasta, niveluri mari ale consumului de alcool sunt asociate cu risc mare de accident vascular cerebral [525]; aceasta este în mod special valabil pentru consumul necontrolat de alcool. Alcoolul atenuează efectele terapiei medicamentoase antihipertensive, dar acest efect este măcar în parte reversibil în decurs de 1-2 săptămâni prin moderarea consumului de alcool cu aproximativ 80% [526]. Marii băutori (5 sau mai multe doze standard pe zi) pot avea o creştere a tensiunii arteriale după oprirea bruscă a alcoolului şi pot fi mai degrabă diagnosticaţi ca hipertensivi la începutul săptămânii dacă au un pattern de weekend al consumului de alcool. Trialurile de reducere a alcoolului au arătat o reducere semnificativă a tensiunii sistolice şi diastolice [500]. Bărbaţii hipertensivi consumatori de alcool trebuie sfatuiţi să-şi limiteze consumul la maxim 20-30 de grame de etanol pe zi şi femeile hipertensive la maxim 10-20 de grame de etanol pe zi. Ei trebuie avizaţi asupra riscului crescut de accident vascular cerebral asociat consumului necontrolat de alcool.

    6.1.3 Restricţia de sodiu
    Studiile epidemiologice sugerează că aportul de sare prin dietă este un factor care contribuie la creşterea tensiunii arteriale şi la prevalenţa hipertensiunii [527"528]. Studiile randomizate controlate la pacienţii hipertensivi [500] arată că reducerea aportului de sodiu cu 80-100 mmol (4,7-5,8 g clorură de sodiu) pe zi de la un aport iniţial de aproximativ 180 mmol (10,5 g clorură de sodiu) pe zi scade tensiunea arterială în medie cu 4-6 mnHg [529"533]. Totuşi cu o variabilitate mare interpacient. Restricţia de sodiu poate avea un efect antihipertensiv mai mare dacă este combinată cu alte indicaţii dietetice [500] şi poate permite reducerea dozelor şi numărului de medicamente antihipertensive folosite pentru controlul tensiunii arteriale. Efectul restricţiei de sodiu asupra tensiunii arteriale este mai mare la negri, persoane de vârstă mijlocie şi vârstnici ca şi la indivizii cu hipertensiune, diabet sau boală cronică de rinichi, adică grupurile care au un sistem renină-angiotensină aldosteron mai puţin responsiv [534], a cărui activare împreună cu o activare a sistemului nervos simpatic [535"536] poate contracara efectul de scădere a tensiunii produs de restricţia de sodiu. Într-o dietă cu restricţie de sare pacienţii trebuie sfătuiţi să evite adaosul de sare şi alimentele care sunt în mod evident foarte sărate (în mod special alimentele procesate) şi să mănânce mai ales mese gătite direct din ingrediente naturale conţinând mai mult potasiu [537]. Un aport excesiv de sare poate fi o cauză a hipertensiunii rezistente. Aportul zilnic de sare adecvat recomandat a fost recent redus de la 100 la 65 mmol/zi corespunzând la 3,8 g/zi de clorură de sodiu ceea ce poate fi dificil de atins în mod curent. O recomandare care poate fi atinsă este de mai puţin de 5 g/zi de clorură de sodiu (85 mmol/zi) [538].

    6.1.4 Alte modificări ale dietei
    În ultima decadă aportul crescut de potasiu şi modelele de regim bazate pe dieta DASH (o dietă bogată în fructe, legume şi produse sărace în grăsimi cu un conţinut redus de colesterol ca şi grăsimi saturate şi totale) [539] au apărut ca având de asemenea efecte de scădere a tensiunii arteriale. Câteva mici trialuri clinice şi metaanalizele lor au documentat faptul că doze mari de suplimente cu acizi graşi omega 3 polinesaturaţi (obişnuit denumite ulei de peşte) pot scădea tensiunea arterială la indivizii hipertensivi, cu toate că efectul poate fi, de regulă văzut doar la doze relativ mari (> 3 g/zi) [500,540,541]. La indivizii hipertensivi reducerea medie de tensiune sistolică şi diastolică a fost de 4 respectiv 2,5 mmHg [542]. Cât despre creşterea aportului exclusiv de fibre [543,544] datele sunt insuficiente pentru a fi recomandat în vederea scăderii tensiunii arteriale. Suplimentarea calciului şi a magneziului [500,545,546] a fost propusă ca mijloc de scădere a tensiunii arteriale dar datele nu sunt pe deplin convingătoare şi sunt necesare studii adiţionale înainte ca alte recomandari asupra altor diete specifice să poată fi făcute, inclusiv diete cu un conţinut modificat în carbohidraţi [500,547,548]. Ca măsură generală, pacienţii hipertensivi trebuie sfătuiţi să mănânce mai multe legume şi fructe (4-5 porţii sau 300 grame de legume pe zi) [549], să mănânce mai mult peşte [550] şi să reducă aportul de grăsimi saturate şi colesterol. Consilierea din partea unor dieteticieni profesionişti poate fi utilă.

    6.1.5 Reducerea greutăţii
    Un număr substanţial de dovezi provenind din studii observaţionale documentează faptul că greutatea corporală este direct asociată cu tensiunea arterială [551] şi că excesul de grăsime predispune la creşterea tensiunii arteriale şi hipertensiune [552]. Există de asemenea dovezi convingatoare că reducerea greutăţii scade tensiunea arterială la pacienţii obezi şi are efecte benefice pe factorii de risc asociaţi cum ar fi: rezistenţa la insulină, diabetul, hiperlipidemia, hipertrofia ventriculară stângă şi apneea obstructivă de somn. Într-o metaanaliză a studiilor disponibile reducerea medie a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice asociată cu o reducere în medie, în greutate de 5,1 kg a fost de 4,4 respectiv 3,6 mmHg [553]. Într-o analiză suplimentară de subgrup reducerea tensiunii arteriale a fost similară pentru indivizii non-hipertensivi şi hipertensivi, dar a fost mai mare la cei care au pierdut în greutate. Analizele în cadrul trialurilor doză-răspuns [554,555] şi studiile prospective [556] au arătat de asemenea că reducerea mai mare în greutate duce la o scădere mai mare a tensiunii arteriale. Scăderi modeste în greutate, cu sau fără restricţie de sodiu, pot preveni hipertensiunea la indivizii supraponderali cu tensiune arterială normal-înaltă [557] şi pot facilita scăderea medicaţiei şi retragerea medicamentelor [558"559]. Deoarece la indivizii de vârstă medie greutatea corporală prezintă frecvent o creştere progresivă (0,5-1,5 kg/an) stabilizarea greutăţii poate fi considerată un scop util de urmărit.

    6.1.6 Exerciţiul fizic
    Lipsa de antrenament fizic este un predictor puternic de mortalitate cardiovasculară, independent de tensiunea arterială şi de alţi factori de risc [560]. O meta-analiză a unor trialuri randomizate controlate [561] a concluzionat că antrenamentul de rezistenţă aerobică dinamică reduce tensiunea arterială sistolică şi diastolică de repaus cu 3,0/2,4 mmHg şi tensiunea ambulatorie din timpul zilei cu 3,3/3,5 mmHg. Reducerea tensiunii arteriale de repaus a fost mai pronunţată la grupul hipertensiv (-6,9/-4,9 mmHg) decât la cel normotensiv (-1,9/1,6 mmHg). Chiar nivele moderate de exerciţiu au scăzut tensiunea arterială [562] iar acest tip de antrenament a redus de asemenea greutatea corporală, grăsimea corporală şi circumferinţa taliei şi a crescut sensibilitatea la insulină şi nivelurile de HDL-colesterol. Antrenamentul de rezistenţă dinamică a scăzut tensiunea arterială de repaus cu 3,5/3,2 mmHg [563]. Astfel pacienţii sedentari trebuie sfătuiţi să desfăşoare exerciţii de intensitate moderată într-o manieră regulată, de exemplu 30-45 de minute pe zi [564]. Tipul de exerciţiu trebuie să fie în primul rând activitate fizică de anduranţă (mers, jogging, înot) suplimentat cu exerciţii de rezistenţă. Gradul de evaluare a statusului cardiovascular inaintea antrenamentului va depinde de extinderea exerciţiului vizat şi de semnele şi simptomele pacientului, de riscul cardiovascular total şi condiţiile clinice asociate. Cu toate acestea exerciţiul izometric intens, cum ar fi ridicarea de greutăţi mari, poate avea un efect presor marcat şi ar trebui evitat. Dacă hipertensiunea este slab controlată exerciţiile fizice grele ca şi testarea maximală de efort ar trebui descurajate şi amânate până când tratamentul medicamentos adecvat va fi fost instituit şi tensiunea arterială scăzută [566].


    6.2 Terapia farmacologică (Casetele 10 şi 11)
    6.2.1 Alegerea medicamentelor antihipertensive
    Numărul mare de trialuri randomizate privind terapia antihipertensivă, atât cele comparând tratamente active versus placebo, cât şi cele comparând regimurile de tratament bazate pe diverse componente, confirmă concluzia ghidului ESH/ESC 2003 [3] că: 1) principalele beneficii ale tratamentului antihipertensiv sunt datorate scăderii tensiunii arteriale per se, şi sunt în mare măsură independente de medicaţia folosită, şi 2) diureticile tiazidice (ca şi clortalidona şi indapamina), betablocantele, calciu antagonişti, inhibitorii ECA şi antagoniştii de receptori de angiotensină pot scădea adecvat tensiunea arterială şi pot reduce efectele cardiovasculare în mod semnificativ şi important. De aceea toate aceste medicamente sunt potrivite pentru iniţierea şi menţinerea tratamentului antihipertensiv, atât ca monoterapie cât şi în anumite combinaţii între ele. Fiecare din clasele recomandate poate avea proprietăţi specifice, avantaje şi limite, care sunt discutate în paragrafele următoare astfel încât medicii să poată face cea mai potrivită alegere pentru fiecare pacient individual.
    Am menţionat în capitolul 4.4.5 că în două studii mari şi într-o recentă meta-analiză, B-blocantele au avut o abilitate redusă de a proteja împotriva accidentului vascular cerebral, fiind în mod egal eficiente pentru protecţia împotriva evenimentelor coronariene şi a mortalităţii. Administrarea beta-blocantelor s-a dovedit benefică la pacienţii cu angină pectorală, insuficienţa cardiacă şi infarct miocardic recent, complicaţii importante legate de hipertensiune. Astfel, B-blocantele pot fi în continuare o alternativă pentru strategiile de tratament antihipertensiv iniţiate şi ulterioare. Deoarece favorizează creşterea în greutate [568], au efecte adverse pe metabolismul lipidelor şi cresc comparativ cu alte medicamente incidenţa diabetului nou-declanşat, nu ar trebui alese totuşi la hipertensivii cu factori de risc metabolic multipli, incluzând sindromul metabolic şi componentele sale majore, adică obezitatea abdominală, glicemia normal-înaltă sau alterarea glicemiei a jeun şi alterarea toleranţei la glucoză, condiţii care cresc riscul apariţiei diabetului zaharat. Aceste lucruri sunt valabile şi pentru diureticele tiazidice, care au efect dislipidemic şi diabetogenic când sunt folosite la doze mari. Tiazidele au fost folosite alături de beta-blocante în trialurile care au arătat un exces relativ al diabetului nou apărut, ceea ce face dificilă distincţia între contribuţia celor două substanţe. Aceste aspecte pot să nu fie totuşi valabile în cazul Beta-blocantelor vasodilatatoare, cum ar fi carvedilolul sau nebivololul, care au acţiune dismetabolică mai mică sau deloc, ca şi o incidenţa redusă a diabetului nou apărut comparativ cu B-blocantele clasice. B-blocantele, inhibitorii ECA şi anatgoniştii de receptor de angiotensină sunt mai puţin eficiente la negrii, la care antagoniştii de calciu şi diureticele ar trebui preferate.
    Trialurile urmărind obiective intermediare (leziune subclinică de organ) sugerează alte diferenţe între variatele componente sau agenţi antihipertensivi: inhibitorii ECA şi antagoniştii de receptori de angiotensină au fost raportaţi ca fiind în mod special eficienţi în reducerea hipertrofiei ventriculare stângi [349], incluzând componenta fibrotică [219,367]; sunt de asemenea destul de eficiente în reducerea microalbuminuriei şi proteinuriei şi în prezervarea funcţiei renale şi întârzierea bolii renale; antagoniştii de calciu, pe lângă faptul de a fi eficienţi pe hipertrofia ventriculară stângă, par a fi beneficii în încetinirea progresiei hipertrofiei şi aterosclerozei carotidiene.
    Evidenţa privind beneficiile altor clase de antihipertensive sunt mult mai limitate. al-blocante, agenţii centrali (agoniştii de receptori a2 şi modulatorii de receptorii de imidazolină) au arătat ca scad adecvat tensiunea arterială şi că au de asemenea efecte metabolice favorabile [574]. Un efect de scădere a tensiunii arteriale a fost demonstrat şi la antagoniştii de aldosteron [575]. Deoarece singurul studiu care a testat un al-blocant (braţul cu doxazosin al trialului ALLHAT), a fost întrerupt înainte ca orice evidenţe importante să poată fi obţinute [576], beneficiile complete sau efectele nocive ale terapiei antihipertensive cu alblocante rămân nedovedite. Acesta este cazul şi pentru drogurile cu acţiune centrală şi antagoniştii de aldosteron. Totuşi, toţi aceşti agenţi au fost free-vent folosiţi ca medicaţie asociată în studii ce au documentat protecţia cardiovasculară, şi pot fi astfel folosiţi în combinaţii. Alblocanţii au o indicaţie specifică în prezenţa hipertrofiei benigne de prostata. Aliskirenul, un nou medicament care are ca ţintă sistemul reninic în punctul său de activare [577], este deja disponibil în SUA şi poate deveni în curând disponibil în Europa. Acest medicament s-a dovedit a scădea eficient tensiunea arterială în hipertensiune atât singur cât şi în combinaţii cu un diuretic tiazidic [578,580] şi a avea de asemenea un efect antiproteinuric în studiile preclinice [581]. S-a sugerat că renina poate avea efecte care nu sunt în legătură cu cascada clasică renină-angiotensină [577] şi ar fi un factor de prognostic independent de producţia de angiotensină II [582]. O dovadă convingătoare în acest sens, la fel ca şi date privind efectele protective cardiovasculare are inhibiţiei reninei nu sunt încă disponibile.
    Identificarea primei clase de medicamente care să fie folosite în managementul hipertensiunii a fost mereu o problemă dezbătută. Totuşi acum există dovezi convingătoare din studii că tratamentul combinat este necesar pentru controlul tensiunii arteriale la majoritatea pacienţilor [583]. Astfel dacă două sau mai multe medicamente sunt luate pentru durata întregii vieţi a pacienţilor este de o importanţă secundară care dintre ele este folosit singur pentru primele câteva săptămâni de terapie. Cu toate acestea clasele de medicamente (şi chiar componente în cadrul unei clase date) diferă ca tip şi frecvenţă a efectelor adverse pe care le pot produce şi indivizi diferiţi pot fi predispuşi diferit să dezvolte un anume efect advers. Mai mult medicamentele pot avea efecte diferite pe factorii de risc, leziunile de organ, evenimente specifice şi pot dovedi influenţe protective specifice la anumite grupuri de pacienţi. Aceasta face ca selecţia unor anumiţi agenţi singuri sau în asociaţie cu alţi agenţi să fie obligatorie sau de preferat în funcţie de circumstanţe. Ca un scenariu general alegerea sau evitarea medicamentelor trebuie să ţină cont de următoarele: 1) experienţa favorabilă sau nefavorabilă a fiecărui pacient cu o anumită clasă de componente atât în legătură cu scăderea tensiunii arteriale cât şi cu efectele adverse; 2) efectele medicamentelor pe factorii de risc cardiovascular în legătură cu profilul de risc cardiovascular al fiecărui pacient; 3) prezenţa leziunii subclinice de organ, afecţiunii clinice cardiovasculare, bolii renale sau diabetului care pot fi tratate cu anumite medicamente mai favorabil decât cu altele; 4) prezenţa altor dereglări ce ar putea limita folosirea anumitor clase de medicamente antihipertensive; 5) posibilitatea de interacţiune cu medicamente folosite pentru alte condiţii prezentate de către pacienţi; 6) costul medicamentelor, fie pentru pacientul individual, fie pentru furnizorul de sănătate.
    Consideraţiile legate de cost nu trebuie totuşi niciodată să predomine asupra eficienţei tolerabilităţii şi protecţiei pacientului. Medicii trebuie să prefere drogurile cu durată lungă de acţiune şi abilitatea dovedită de a scădea eficient tensiunea arterială pe 24 de ore cu o singură administrare pe zi. Simplificarea tratamentului îmbunătateşte aderenţa la terapie [584], în timp ce controlul eficient timp de 24 de ore al tensiunii arteriale este important din punct de vedere prognostic alături de controlul tensiunii arteriale la cabinet [88]. Medicamentele cu acţiune lungă fac de asemenea efectul antihipertensiv mai omogen pe 24 de ore, astfel minimizând variabilitatea tensiunii arteriale [585].
    Criteriile afişate în această secţiune permit selecţia unui anume medicament sau combinaţii de medicamente la numeroşi pacienţi. Condiţii favorizând sau defavorizând şi uneori contraindicând diverţi agenţi sunt cunoscute şi afişate în detaliu în Tabelele 6 şi 7, şi în Caseta 11, în timp ce abordările terapeutice specifice anumitor condiţii şi grupuri de pacienţi sunt discutate în mai multe detalii în Capitolul 7.
    În alegerea iniţială a drogurilor, ca şi în modificările de tratament ulterioare, o atenţie specială trebuie acordată efectelor adverse, chiar şi când acestea sunt de natură pur subiectivă, deoarece efectele adverse sunt cauza cea mai importantă de noncomplianţă [584,586]. Efectele adverse în timpul tratamentului antihipertensiv nu sunt în întregime evitabile deoarece pot avea în parte o natură psihologică, fiind de altfel raportate şi în timpul administrării de placebo [291]. Un efort considerabil trebuie dedicat totuşi limitării efectelor secundare legate de medicaţie şi păstrării calităţii vieţii, fie prin schimbarea tratamentului de la medicamentul responsabil la un alt agent sau prin evitarea creşterii inutile a dozei medicamentului folosit. Efectele secundare ale diureticelor tiazidice, betablocantelor şi antagoniştilor de calciu sunt dependente de doză în timp ce există o creştere mică sau deloc a efectelor secundare ale antagoniştilor receptorilor de angiotensină şi inhibitorilor ECA legate de doză [587].

    6.2.2 Monoterapie (Caseta 12)
    Tratamentul poate fi început cu un singur medicament, care trebuie iniţial administrat la o doză mică. Dacă tensiunea arterială nu este controlată poate fi dată fie o doză plină a agentului iniţial sau pacientul poate fi trecut pe un agent dintr-o clasă diferită (care trebuie de asemenea administrat într-o doză mică şi apoi într-o doză plină). Schimbarea pe un alt agent dintr-o clasă diferită este obligatorie în cazul în care primul agent nu a scăzut tensiunea arterială sau a indus efecte secundare importante. Această "monoterapie secvenţială" poate permite găsirea drogului la care fiecare pacient răspunde cel mai bine, atât ca eficienţă, cât şi ca tolerabilitate.
    Totuşi, deşi aşa numita "rată de responderi" (reducerea tensiunii sistolice şi diastolice > 20, respectiv 10 mmHg) la orice agent în monoterapie este aproximativ 50% [588], capacitatea oricărui agent folosit singur de a atinge valorile ţintă ale tensiunii arteriale (< 140/90 mmHg) nu depaşeşte 20-30% din populaţia totală de hipertensivi, exceptând subiecţii cu hipertensiune gradul l [589,590]. Mai mult, procedura este laborioasă şi frustrantă atât pentru medici cât şi pentru pacienţi, ducand la o complianţă scăzută şi întârzierea necorespunzătoare a controlului urgent al tensiunii arteriale la hipertensivii cu risc mare.
    Speranţe sunt puse în farmacogenomică, care în viitor poate identifica medicamentele care au cele mai bune şanse să fie eficiente şi benefice la pacientul individual. Cercetări în acest domeniu ar trebui încurajate.

    6.2.3 Tratamentul combinat (Caseta 12)
    În cele mai multe studii combinaţia a două sau mai multe medicamente a fost regimul de tratament cel mai folosit pentru a reduce tensiunea arterială eficient şi a atinge scopul. Folosirea terapiei combinate s-a dovedit a fi chiar mai frecvent necesară la diabetici, renali şi pacienţi la risc înalt şi în general ori de câte ori sunt urmărite ţinte mai scazute ale tensiunii arteriale [311]. De exemplu, într-un studiu mare recent pe hipertensivi cu risc mare aproape 9 din 10 pacienţi au primit două sau mai multe medicamente antihipertensive pentru a reduce tensiunea la < 140/90 mmHg [330]. În Ghidul 2003 ESH/ESC [3] au fost date recomandări de a nu limita tratamentul cu două medicamente ca un pas frecvent necesar după încercarea monoterapiei, dar şi de a lua în considerare tratamentul cu două medicamente ca o abordare terapeutică de primă alegere, ca o alternativă la monoterapie (Figura 3). Un dezavantaj evident a iniţierii tratamentului cu două medicamente este acela al expunerii potenţiale a anumitor pacienţi la un agent inutil. Avantajele totuşi sunt că: 1) prin folosirea unei combinaţii atât primul cât şi al doilea drog poate fi date în spectral de doză redusă care este mai probabil de a nu acea efecte secundare comparativ cu monoterapia în doză plină; 2) frustrarea de a căuta în mod repetat şi zadarnic monoterapia eficientă la pacienţii cu valori ale tensiunii arteriale foarte mari sau leziune de organ ar putea fi evitată; 3) combinative fixe în doză scăzută sunt disponibile, permiţând celor doi agenţi să fie administraţi într-o singură tabletă, simplificarea tratamentului optimizând complianţa; şi 4) începerea tratamentului cu o combinaţie de 2 medicamente poate permite atingerea ţintelor de tensiune arterială mai frecvent decât în monoterapie. Aceasta poate fi de importanţa critică la pacienţii cu risc înalt, pentru că în studiul VALUE o reducere mai mare a tensiunii arteriale (-3,8/2,2 mmHg), observată la pacienţii trataţi cu amlodipină versus valsartan în primele 6 luni, a fost însoţită de o diferenţă în rata evenimentelor cardio-vasculare la grupul tratat mai eficient [335]. În consecinţa, tratamentul în combinaţie ar trebui considerat ca primă alegere, în special când există un risc cardiovascular mare, adică la indivizii la care tensiunea arterială este crescută marcat peste pragul de hipertensiune (de exemplu mai mult de 20 mmHg sistolică sau 10 mmHg diastolică), sau când grade mai uşoare de creştere a tensiunii arteriale sunt asociate cu factori de risc multiplii, leziune subclinică de organ, diabet, boala renală sau cardiovasculară asociată. În toate aceste condiţii este necesar să se obţină o reducere mare a tensiunii arteriale (datorită valorilor iniţial mari sau a ţintelor joase urmărite), care este dificil de obţinut cu monoterapie.
    Tabelul 6. Condiţii care favorizează folosirea anumitor medicamente antihipertensive

┌────────────────┬────────────────┬───────────────────┬─────────────────┐
│Diuretice       │                │Antagonişti de     │Antagonişti de   │
│tiazidice       │Beta-blocante   │calciu             │calciu (verapamil│
│                │                │(dihidropiridinici)│/diltiazem)      │
├────────────────┼────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│                │                │Hipertensiune      │                 │
│Hipertensiune   │Angină pectorală│sistolică izolată  │                 │
│sistolică       │Postinfarct de  │(vârstnici)        │                 │
│izolată         │miocard         │Angină pectorală   │Angină pectorală │
│(vârstnici)     │Insuficienţă    │Hipertrofie VS     │Ateroscleroză    │
│Insuficienţă    │cardiacă        │Ateroscleroză      │carotidiană      │
│cardiacă        │Tahiaritmii     │carotidiană/       │Tahicardie       │
│Hipertensiune la│Glaucom         │coronariană        │supraventriculară│
│negri           │Sarcină         │Sarcină            │                 │
│                │                │Hipertensiune la   │                 │
│                │                │negri              │                 │
├────────────────┼────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│                │Blocanţi de     │Diuretice          │                 │
│Inhibitori ECA  │receptori de    │(antialdosteron)   │Diuretice de ansă│
│                │angiotensină    │                   │                 │
├────────────────┼────────────────┼───────────────────┼─────────────────┤
│Insuficienţă    │                │                   │                 │
│cardiacă        │Insuficienţă    │                   │                 │
│Disfuncţie VS   │cardiacă        │                   │                 │
│Postinfarct de  │Postinfarct de  │                   │                 │
│miocard         │miocard         │                   │                 │
│Nefropatie      │Nefropatie      │                   │                 │
│diabetică       │diabetică       │                   │                 │
│Nefropatie      │Proteiunrie/    │Insuficienţă       │Boală renală     │
│non-diabetică   │microalbuminurie│cardiacă           │terminală        │
│Hipertrofie VS  │Hipertrofie VS  │Postinfarct de     │Insuficienţă     │
│Ateroscleroză   │Fibrilaţie      │miocard            │cardiacă         │
│carotidiană     │atrailă         │                   │                 │
│Proteinurie/    │Sindrom         │                   │                 │
│microalbuminurie│metabolic       │                   │                 │
│Fibrilaţie      │Tuse provocată  │                   │                 │
│atrială         │de IECA         │                   │                 │
│Sindrom         │                │                   │                 │
│metabolic       │                │                   │                 │
├────────────────┴────────────────┴───────────────────┴─────────────────┤
│IECA inhibitori ECA; VS: Ventricul stâng                               │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

    Medicamentele antihipertensive din clasele diferite pot fi combinate dacă: 1) au mecanisme de acţiune diferite şi complementare, 2) există dovezi că efectul antihipertensiv al combinaţiei este mai mare decât cel al fiecărui component, 3) combinaţia poate avea un profil de toleranţă favorabil, mecanismele complementare de acţiune ale componentelor minimizând efectele lor secundare individuale. Următoarele combinaţii de două medicamente s-au dovedit a fi eficiente şi bine tolerate şi au fost folosite favorabil în studii randomizate de eficienţă. Acestea sunt indicate cu o linie continuă groasă în diagrama din Figura 4:
    o Diuretic tiazidic şi inhibitor ECA
    o Diuretic tiazidic şi antagonist de receptor de angiotensină
    o Antagonist de calciu şi inhibior ECA
    o Antagonist de calciu şi antagonist de receptor de angiotensină
    o Antagonist de calciu şi diuretic tiazidic
    o beta - blocant şi calciu antagonist (dihidropiridinic)

    Combinaţia unui diuretic tiazidic şi a unui (3-blocant este de asemenea o combinaţie validata în timp care a fost cu succes folosită în multe studii controlate placebo sau cu substanţa activă, dar există acum dovada că aceste droguri au efecte dismetabolice care pot fi chiar mai promulgate când sunt administrate împreună (Capitolele 4.4.5 şi 4.5.5). Astfel această combinaţie deşi încă validă ca o alternativă terapeutică, ar trebui evitată la pacienţii cu sindrom metabolic sau când există un risc crescut al apariţiei diabetului. Combinaţia unei tiazide şi a unui diuretic ce economiseşte potasiul (amilorid, triamteren sau spironolactonă) a fost folosită pe larg ani la rândul pentru a preveni pierderea potasiului asociată cu administrarea tiazidei, pentru reducerea posibilă a incidenţei morţii subite [591], pentru prevenirea intoleranţei la glucoză şi scăderea diabetului asociat cu hipokaliemia indusă de tiazid [592,593]. Combinaţia unui inhibitor ECA şi a unui antagonist de receptor de angiotensină a devenit o preocupare a studiilor recente. Chiar dacă drogurile incluse în această combinaţie pot interfera. Deşi la nivele diferite, cu acelaşi mecanism fiziologic, totuşi combinaţia a fost raportată a exercita un efect oarecum mai mare de reducere a tensiunii arteriale şi un efect antiproteinuric mai pronunţat decât fiecare component în parte, atât la nefropatia diabetică cât şi nediabetică [446,594]. Această combinaţie s-a dovedit a îmbunătăţi supravieţuirea în insuficienţa cardiacă [595]. Deşi rămâne neclar dacă avantajele acestei combinaţii pot fi reproduse prin simpla creştere de doză a oricărei componente în monoterapie [449,596], mai multe dovezi asupra beneficiilor combinării unui antagonist de receptor de angiotensină şi a unui inhibitor ECA vor fi oferite de studiul ONTARGET [339]. Alte combinaţii sunt posibile, dar sunt mai puţin frecvent folosite şi dovezile asupra eficienţei lor terapeutice sunt mai limitate. O parte din aceste combinaţii sunt indicate de linia punctată în diagrama din Figura 4.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3. Strategiile de monoterapie versus terapie combinată
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 4. Combinaţii posibile între anumite clase de medicamente antihipertensive.
    Combinaţiile preferate în populaţia generală hipertensivă sunt reprezentate prin linii groase. Chenarele indică clasele de agenţi dovedite a fi benefice în studiile controlate.
    În cele din urmă, combinaţiile între 2 droguri intr-o singură tabletă, de obicei la doze mici, (dar uneori atât la doze mici cât şi la doze mari), sunt acum larg disponibile, în special un antagonist de receptor de angiotensină cu un diuretic tiazidic, sau a unui inhibior ECA cu un diuretic tiazidic sau cu un antagonist de calciu, a unui (3-blocant cu un diuretic, şi a unei tiazide cu un diuretic care economiseşte potasiul. Deşi doza fixă a componentelor combinaţiei limitează flexibilitatea şi strategiile de creştere sau scădere a tratamentului, combinaţia fixă reduce numărul de tablete ce trebuie luate de către pacient şi aceasta are anumite avantaje pentru complianţa la tratament [584,597]. Combinaţiile în doză fixă pot înlocui combinaţiile extemporanee care au controlat cu succes tensiunea arterială, dar, când sunt la doze mici, pot fi de asemenea luate în considerare pentru primul pas al tratamentului, cu condiţia ca folosirea iniţială a două medicamente mai degrabă decât monoterapia să fie indicată. Trebuie subliniat că asocierea a două medicamente nu este în mod invariabil capabilă să controleze tensiunea arterială şi folosirea a 3 sau 4 medicamente poate fi necesară la mai mulţi pacienţi, în special la cei cu boală renală şi alte tipuri complicate de hipertensiune. Informaţii suplimentare asupra acestei abordări terapeutice vor fi disponibile după terminarea studiului ACCOMPLISH [598], care compare efectul pe morbiditatea cardiovasculară şi mortalitate a tratamentului iniţiat cu o combinaţie de doze fixe de un inhibitor ECA cu un antagonist de calciu sau un diuretic.



    7. ABORDAREA TERAPEUTICĂ ÎN CONDIŢII PARTICULARE
    7.1 Vârstnici (Caseta 13)
    Pacienţii în vârstă, fie că au hipertensiune sistolodiastolică, fie hipertensiune sistolică izolată, beneficiază de tratament antihipertensiv cu scopul de a reduce morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară [294,471]. Acest fapt a fost demonstrat într-un număr larg de studii randomizate care au inclus pacienţi în vârstă de peste 60 sau 70 ani. O metaanaliză a acestor studii a arătat o reducere a evenimentelor cardiovasculare fatale şi non fatale şi a accidentului vascular cerebral pentru pacienţii în vârstă de peste 80 de ani, deşi mortalitatea totală nu a fost redusă [599]. Efectele benefice pe morbiditate dar nu şi pe mortalitate la pacienţii foarte în vârstă au fost confirmate recent în studiul pilot HYVET [600].
    Studiile randomizate controlate care au arătat beneficiul tratamentului antihipertensiv versus placebo sau nici un tratament la pacienţii vârstnici cu hipertensiune sistolodiastolică au utilizat fie un diuretic fie un betablocant ca primă linie de tratament [281,282,287,288]. O metaanaliză recentă sugerează că la vârstnici betablocantele pot avea un efect preventiv mai puţin pronunţat pe evenimentele cardiovasculare decât diureticele, dar la mulţi din aceşti pacienţi diureticele şi betablocantele au fost utilizate împreună [601]. În studiile de hipertensiune sistolică izolată, prima linie cuprinde un diuretic [280] sau un blocant de canal de calciu dihidropiridinic [284]. Tratamentul a fost iniţiat cu betablocante de asemenea în două trialuri chineze, unui cu hipertensiune sistolodiastolică [285] şi altul cu hipertensiune sistolică izolată [286], la care o alocare alternativă mai degrabă decât randomizată a fost utilizată. În toate aceste studii terapia activă a fost superioară placebo-ului sau non-tratamentului. Alte clase de medicamente au fost utilizate în studii în care medicamentele "noi" au fost comparate cu medicamentele "vechi". Studiul STOP-2314 găseşte că incidenţa evenimentelor cardiovasculare a fost similară la pacienţii vârstnici randomizaţi cu antagonişti de calciu, inhibitor de enzimă de conversie sau cu tratament convenţional cu diuretic sau betablocant şi ALLHAT [322] a arătat că diureticul, antagonistul de calciu şi inhibitorul de enzimă de conversie influenţează evenimentele cardiovasculare în aceeaşi masură în subgrupul pacienţilor peste 65 de ani.
    Studiul LIFE [322] a arătat că la pacienţii în vârstă de 55-80 de ani cu evidenţă de hipertrofie ventriculară, antagonistul receptorului de angiotensină losartanul a fost mai eficient în reducerea evenimentelor cardiovasculare, în particular a accidentului vascular cerebral decât beta-blocantul atenolol, acest lucru fiind de asemenea adevărat pentru pacienţii hipertensivi cu tensiune sistolică izolată [602]. SCOPE [307] a arătat o reducere a accidentelor vasculare cerebrale nonfatale la pacienţii hipertensivi în vârstă de peste 70 de ani cu un regim conţinând antagonists receptorului de angiotensină candersartan, în comparaţie cu pacienţii care au primit un tratament fără candersartan. O analiză a unui subgrup din SCOPE a pacienţilor cu hipertensiune sistolică izolată a arătat o reducere semnificativă de 42% a accidentului vascular cerebral la pacienţii trataţi cu candesartan [603]. Oricum se pare că beneficiile au fost demonstrate la pacienţii în vârstă pentru cel puţin un reprezentant al câtorva clase de medicamente, de exemplu diuretice, betablocante, antagonişti de calciu, inhibitor de enzimă şi antagonişti de receptor de angiotensină. Astfel există date insuficiente pentru alegerea agenţilor antihipertensivi în funcţie de o strategie bazată pe vârstă [344].
    Iniţierea unui tratament antihipertensiv la pacienţii vârstnici trebuie să respecte ghidurile generale. Înaintea şi în timpul tratamentului tensiunea arterială trebuie să fie măsurată în poziţie şezând şi în ortostatism deoarece riscul de hipotensiune ortostatică poate fi mai exprimat de medicamentele antihipertensive [604]. Pacienţii în vârstă mai frecvent au alţi factori de risc, atingerea organelor ţintă şi condiţii clinice cardiovasculare şi noncardiovasculare asociate faţă de pacienţii mai tineri. Aceasta înseamnă că alegerea primului medicament trebuie să fie mai precis corelată la caracteristicile individuale. Mai mult, mulţi pacienţi vor avea nevoie de două sau mai multe medicamente pentru a controla tensiunea arterială în timp ce la vârstnici este adesea dificil de a scădea tensiunea sistolică sub 140 mmHg [492,605].
    Tensiunea arterială diastolică optimă care trebuie obţinută prin tratament nu este clar definită. Într-o analiză post-hoc investigatorii din SHEP au evaluat rolul tensiunii arteriale diastolice sub tratament la pacienţii cu hipertensiune sistolică izolată [606]. Ei au concluzionat că obţinerea unei tensiuni diastolice sub 70 mmHg şi în special sub 60 mmHg, identifică un grup la risc înalt care un prognostic mai nefavorabil. Ei au sugerat că aceasta se poate datora excesului de tratament. Oricum în studiul Syst-Eur nu există nici o evidenţă de efect negativ în cazul scăderii tensiunii diastolice la 55 mmHg (valoare sub care datele sunt insuficiente), cu excepţia istoricului de boală coronariană [607]. În acelaşi studiu o tensiune arterială diastolică joasă a fost asociată cu o mortalitate non-cardiovasculară mai mare şi în grupul placebo, sugerând că riscul crescut al acestor pacienţi nu este datorat excesului de tratament. O mortalitate cardiovasculară şi non-cardiovasculară mai mare pentru valorile de tensiune diastolică şi sistolică sub 60 şi respectiv 120 mmHg a fost raportată într-o metaanaliză pe câteva mii de pacienţi [487]. Aceasta sugerează că un risc crescut iniţial ar putea fi responsabil de o reducere tensională excesivă şi nu invers. Sunt necesare alte studii pentru a determina până la ce nivel presiunea arterială poate fi scăzută în siguranţă la pacienţii vârstnici, şi mai ales ce nivel de tensiune arterială diastolică poate fi acceptat cu scopul de a obţine un control optim al hipertensiunii sistolice izolate prin tratament.

    7.2 Diabetul zaharat (Casetele 14 şi 15)
    Diabetul prezintă două forme distincte, "tipul 1" care apare de obicei la subiecţii mai tineri şi este caracterizat prin distragerea celulelor beta şi un deficit absolut de insulină, şi "tipul 2", care este tipic pentru pacienţii mai în vârsta şi este caracterizat prin scăderea capacităţii insulinei de a transporta glucoză prin membrana celulelor musculare scheletice, deşi deficienţe ale secreţiei de insulină pot fi prezente. De departe cea mai comună formă de diabet este tipul 2 care apare de 10-20 ori mai frecvent decât diabetul de tip 1 insulinodependent, şi are o prevalenţa a hipertensiunii arteriale până la 70-80%.
    Este bine stabilit că existenţa în acelaşi timp a hipertensiunii arteriale şi a diabetului zaharat de orice tip create substanţial riscul de afectare renală sau a altui organ, conducând la o incidenţă mai mare a accidentului vascular cerebral, bolii coronariene, insuficienţei cardiace congestive, bolii arteriale periferice şi mortalităţii cardiovasculare. Cum a fost descris în capitolul 3.6.3, prezenţa microalbuminuriei este un marker precoce de boală renală şi un indicator al riscului cardiovascular crescut. Datele despre protecţia cardiovasculară prin tratamentul antihipertensiv sunt limitate în tipul 1 de diabet la care oricum există evidenţa că tratamentul convenţional şi cu inhibitor ECA întârzie progresia nefropatiei.
    Datele disponibile discutate în capitolul 4.4 sugerează fără îndoială că în diabetul de tip 2 scăderea tensiunii arteriale are un remarcabil efect protector cardiovascular indiferent de medicamentele utilizate [296,609]. Studii placebo controlate cu rezultate pozitive au utilizat diuretice (adesea combinate cu beta-blocante), antagonişti de calciu şi inhibitori ECA. Aceasta conduce la concluzia că şi în diabet beneficiul cardiovascular este datorat în mare parte scăderii tensiunii arteriale per se. O metaanaliză recentă sugerează că ţinte mai joase ale tensiunii arteriale pot să conducă la beneficii cardiovasculare mai mari la diabeticii de tip 2 decât la non-diabetici [296]. Recomandarea de a iniţia tratamentul când presiunea arterială este normal înaltă şi aducerea ei la valori sub 130/80 mmHg este susţinută de date discutate în capitolele 5.1 şi 5.2. Este mai puţin clar stabilit dacă nivele mai mici de tensiune arterială încetinesc şi nefropatia diabetică (capitolul 4.5.4).
    Câteva studii randomizate au investigat dacă în tipul 2 de diabet unele medicamente antihipertensive pot avea proprietăţi protectoare renale ce ar putea extinde protecţia asigurată de scăderea tensiunii arteriale ca atare. Cum s-a discutat în capitolul 4.5.4 există o evidenţă a superiorităţii antagoniştilor de receptor de angiotensină şi al inhibitorilor ECA, în special în prevenţia şi reducerea microalbuminuriei şi proteinuriei.
    În concluzie la pacienţii cu diabet de tip 2 este recomandată scăderea tensiunii arteriale pe cât posibil < 130/80 mmHg. Măsuri importante de modificare a stilului de viaţa ar trebui implementate cu accent particular pe intervenţii care favorizează scăderea în greutate (restricţie calorică şi activitate fizică susţinută), deoarece supraponderalitatea şi obezitatea sunt comune în tipul 2 de diabet şi reducerea greutăţii este asociată cu o uşoară scădere a tensiunii arteriale şi o ameliorare a toleranţei la glucoză. Medicamentele antihipertensive trebuie să fie indicate când tensiunea arterială este normal înaltă şi în cazul microalbuminuriei. Toţi agenţii antihipertensivi pot fi în principal indicaţi sub rezerva că tensiunea arterială poate fi greu controlată în diabet şi o combinaţie de doi sau mai mulţi agenţi poate fi frecvent necesară. Betablocantele şi diureticele tiazidice nu trebuie să fie preferate ca primă linie deoarece pot agrava rezistenţa la insulină şi duce la creşterea dozelor sau a numărului de antidiabetice orale. Datele disponibile sugerează că în prezenţa microalbuminuriei sau a nefropatiei diabetice tratamentul trebuie început cu sau să includă un medicament acţionând pe sistemul renin-angiotensină. Datorită dovezilor recente care arată că în diabetul de tip 2 inhibiţia ECA previne apariţia microalbuminuriei, inhibitorii ECA pot fi recomandaţi în prevenţia primară a nefropatiei. Agenţii hipolipemianţi ar trebui de asemenea recomandaţi datorită rezultatelor din studiul CARDS, care arată că pacienţii diabetici beneficiază de controlul strict al lipidelor.

    7.3 Boala cerebrovasculară (Caseta 16).
    7.3.1 Accidental vascular cerebral şi atacurile ischemice tranzitorii
    Ghidul ESH-ESC 2003 a prezentat deja dovezi că terapia antihipertensivă aduce beneficii la pacienţii cu istoric de accident vascular cerebral sau atacuri ischemice tranzitorii. Acestea s-au bazat pe rezultatele a două studii dublu-orb randomizate placebo-controlate (PATS utilizand diureticul indapamidă [289] şi PROGRESS utilizând inhibitorul ECA perindopril în asociere frecventă cu indapamida [283]), ambele arătand o reducere de aproximativ 30% a accidentului vascular cerebral recurent la pacientii trataţi. Aceste două studii au raportat beneficii atât la pacienţii hipertensivi cât şi la cei normotensivi. Un efect benefic al inhibitorilor ECA versus placebo a fost de asemenea observat în subgrupul de pacienţi cu istoric de accident vascular cerebral din studiul HOPE [611]. Astfel reducerea tensiunii arteriale reprezintă o strategie de prevenţie secundară la pacienţii cu boală cerebrovasculară chiar atunci când presiunea arterială iniţială este sub 140/90 mmHg, aşa cum s-a discutat în capitolul 5.1.
    Din momentul publicării ghidului din 2003 s-au acumulat alte dovezi pentru a clarifica rolul terapiei antihipertensive la pacienţii cu boală cerebrovasculară. Analize adiţionale a studiului PROGRESS arată că beneficiul este atât pe accidental vascular cerebral ischemic cât şi hemoragic, şi că dimensiunea beneficiului este proporţională cu magnitudinea reducerii tensiunii arteriale. În acest studiu tratamentul combinat cu perindopril şi indapamidă a scăzut tensiunea sistolică cu 12,3 mmHg şi incidenţa accidentului vascular cerebral cu 43% (36% ischemic şi 76% accident hemoragic), în timp ce perindoprilul singur a determinat doar o mică scădere a tensiunii sistolice şi efect protector nesemnificativ (5%) pe accidental vascular cerebral. Nivelul la care ar trebui scăzută tensiunea arterială pentru a obţine beneficii maxime la supravieţuitorii accidentelor vasculare cerebrale şi atacurilor ischemice tranzitorii nu este precis cunoscut, chiar dacă această analiză post-hoc a studiului PROGRESS sugerează o ţintă sub 130 mmHg pentru tensiunea sistolică.
    S-au acumulat date şi în ceea ce priveşte utilizarea antagoniştilor receptorilor de angiotensină. O analiză de subgrup din studiul SCOPE a arătat o reducere semnificativă a accidentului vascular cerebral şi a evenimentelor majore cardiovasculare la pacienţii cu istoric de accident vascular cerebral care au fost randomizaţi la candesartan faţă de cei cu tratament de control plus placebo. Cum s-a arătat în capitolul 4.4.4, în studiul MOSES la pacienţi hipertensivi cu evenimente cerebrovasculare anterioare, incidenţa evenimentelor cardiovasculare a fost cu 31% mai mică cu antagonistal de receptor eprosartan decât cu antagonistal de calciu nitrendipina, dar reducerea recurenţei accidentului vascular cerebral (12%) nu a atins nivelul de semnificaţie statistică. Dacă rolul reducerii presiunii sangvine pare să fie foarte bine stabilit, în schimb eficacitatea comparativă a diferiţilor agenţi antihipertensivi în prevenirea recurenţei accidentelor vasculare cerebrale necesită investigaţii viitoare.
    Sunt disponibile informaţii limitate privind gradul şi cele mai bune metode de scădere ale tensiunii arteriale în accidental vascular cerebral acut. Dovezi izolate şi date fiziopatologice sugerează că deoarece în accidental vascular cerebral acut autoreglarea este afectată (în special în şi în jurul zonei infarctate sau hemoragice), scăderea rapidă a tensiunii arteriale poate conduce la hipoperfuzia ariilor de penumbră şi extensia leziunii [613]. Oricum într-un studiu recent pe 339 de pacienţi hipertensivi, administrarea de cadesartan din prima zi după accidental vascular a redus semnificativ şi marcat mortalitatea cumulată la 12 luni şi numărul de evenimente cardiovasculare [614]. Cum cadesartanul a fost administrat ambelor grupe de tratament, cu excepţia primelor zile în timpul cărora doar un grup a primit antagonist de receptor de angiotensină, acesta poate exercita un efect protectiv independent de scăderea tensiunii arteriale sau un efect protectiv datorat controlului promt al tensiunii arteriale. Sunt necesare alte studii randomizate pe managementul tensiunii arteriale în timpul accidentului vascular cerebral acut pentru a clarifica această problemă, şi câteva sunt în desfăşurare. Pentru moment este nevoie de atenţie în scăderea tensiunii arteriale în primele ore după accidental vascular cerebral, mai ales că aceste valori crescute tind să scadă spontan în următoarele zile, pe de altă parte creşteri importante ale tensiunii arteriale pot să fie ameninţătoare de viaţa la aceşti pacienţi severi, şi o reducere promptă a valorilor tensionale este necesară în prezenţa edemului pulmonar, disecţiei de aorta şi infarctului miocardic recent. În toate cazurile tensiunea arterială trebuie să fie redusă încet în condiţii controlate.

    7.3.2 Disfuncţia cognitivă şi demenţa
    Câteva studii observaţionale arată că presiunea arterială crescută este asociată cu disfuncţia cognitivă şi că la pacienţii hipertensivi sau la subiecţii cu istoric de hipertensiune, câteva forme de demenţă sunt mai frecvente decât la persoanele cu tensiune arterială normală. Tensiunea arterială înaltă conduce la boala vaselor mici care este responsabilă de infarcte lacunare şi leziuni ale substanţei albe, ambele fiind mult mai frecvente la indivizii hipertensivi şi se asociază cu deteriorare cognitivă. În timp ce există dovezi inechivoce că reducerea tensiunii arteriale este asociată cu scăderea riscului de accident vascular cerebral, formele mai subtile ale bolii cerebrovasculare cum ar fi leziunile substanţei albe, disfuncţia cognitivă şi progresia demenţei sunt influenţate într-un mod mai puţin clar. În capitolul 4.5.3 rezultatele stadiilor care au explorat efectele terapiei antihipertensive, majoritatea faţă de placebo, pe variate funcţii cognitive au fost discutate cu ajutorul unei recente metaanalize. În concluzie, scăderea tensiunii arteriale a ameliorat uşor performanţa cognitivă şi memoria, dar nu şi capacitatea de învăţare. În prezent disfuncţia cognitivă la hipertensivi poate fi considerată ca o indicaţie de scădere a tensiunii arteriale, dar cercetări adiţionale în această zonă sunt necesare deoarece evidenţa este preliminară şi disfuncţia cognitivă este prezentă în aproape 15% din indivizii în vârstă > 65 de ani cu o prevalenţă de 5% a demenţei crescând până la 25% la vârste > 85 de ani [621].


    7.4 Boală coronariană şi insuficienţa cardiacă (Caseta 17)
    Pacienţii cu boală coronariană au adesea valori crescute ale tensiunii arteriale sau istoric de hipertensiune [622] şi după un infarct miocardic riscul de evenimente coronariene fatale sau non fatale este mai mare dacă tensiunea arterială este crescută [623,624]. Imediat sau la puţin timp după un infarct miocardic câteva betablocante, inhibitori ECA şi antagonişti de receptor de angiotensină au fost testaţi în studii randomizate placebo sau controlate activ frecvent cu reducerea semnificativă a morbiditatii sau mortalitatii cardiovasculare [340,34,482,483,625]. În multe cazuri designul studiului s-a concentrat pe investigarea proprietăţilor protectoare directe ale agenţilor mai mult decât pe scăderea tensiunii arteriale, punctând că în câteva din aceste studii modificările tensiunii arteriale nu au fost raportate. Când modificările de presiune arterială au fost raportate, aproape invariabil presiunea arterială a fost mai mică la pacienţii trataţi, astfel încât nu a putut fi demonstrată importanţa relativă a efectului direct şi a celui mediat prin tensiune arterială. Independent de aceste mecanisme există o evidenta clară în favoarea administrării de agenţi antihipertensivi cum ar fi betablocantele, inhibitorii ECA şi antagoniştii de receptor de angiotensină la pacienţii cu un infarct miocardic recent, în mod particular dacă este complicat de disfuncţie sistolică.
    Pentru pacienţii cu boală coronariană cronică rezultatele a patru studii placebo controlate au fost sumarizate în capitolul 4.2, dintre care trei studii, dar nu şi al patrulea au arătat ameliorarea prognosticului asociat cu scăderea tensiunii arteriale. Importanţa rolului scăderii tensiunii arteriale la pacienţii cu boală coronariană cronică este bazată pe analiza post-hoc a studiului INVEST, care a arătat că, indiferent de tipul de tratament, la pacienţii hipertensivi cu boală coronariană cunoscută, incidenţa evenimentelor cardiovasculare a scăzut abrupt în relaţie cu valorile de tensiune arterială obţinute şi că a fost mult mai mică la pacienţii cu tensiune arteriala controlată decât la cei fără control.
    Printre studiile care au comparat diferite regimuri antihipertensive, studiul INVEST a raportat incidenţa evenimentelor coronariene şi cardiovasculare ca fiind similară la pacienţii coronarieni hipertensivi trataţi cu verapamil (plus eventual trandolapril) sau atenolol (plus eventual hidroclorotiazidă) [330]. Aceste date au fost completate cu datele dintr-un subgrup mare de pacienţi coronarieni hipertensivi din studiul ALLHAT care a arătat o incidenţa similară a evenimentelor coronariene şi cardiovasculare sub tratament cu clortalidonă, lisinopril sau amlodipină.
    Astfel, pacienţii cu boală coronariană beneficiază de scăderea tensiunii arteriale şi nu contează foarte mult cu ajutorul căror medicamente este obţinută aceasta, în particular afirmaţia că blocanţii de calciu pot fi periculoşi la pacienţii coronarieni a fost infirmată. Evident, la pacienţii coronarieni este prudent să se scadă progresiv tensiunea arterială pentru a evita tahicardia.
    Valori crescute ale tensiunii arteriale sunt rareori observate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă clinică manifestată datorită insuficienţei de pompă şi reducerii debitului cardiac. Un număr de studii randomizate au arătat ameliorarea supravieţuirii sau mai puţine spitalizări prin administrarea de medicamente antihipertensive. Tratamentul poate utiliza diuretice tiazidice şi de ansă la fel ca şi betablocante, medicamente antialdosteronice, inhibitori ECA şi antagonişti de receptor de angiotensină administraţi pe lângă terapia diuretică (vezi capitolul 4). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, dacă hipertensiunea persistă după utilizarea acestor agenţi, antagoniştii de calciu dihidropiridinici pot fi adăugaţi, mai ales dacă există angină concomitentă. Sunt dovezi din ce în ce mai numeroase că o proporţie semnificativă a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică, în particular hipertensivii şi vârstnicii, nu se prezintă cu disfuncţie sistolică, ci mai degrabă cu disfuncţie "diastolică" de ventricul stâng (vezi capitolul 3.6.1). Un studiu recent a raportat că antagoniştii de receptor de angiotensină au fost asociaţi cu un beneficiu modest la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi funcţie sistolică prezervată [626], dar dovezile sunt încă limitate şi avantajul administrării medicamentelor antihipertensive în această formă comună de insuficienţă cardiacă necesită confirmare prin studii în desfăşurare.


    7.5 Fibrilaţia atrială
    Hipertensiunea este cel mai important factor de risc pentru fibrilaţia atrială la nivel populaţional. Fibrilaţia atrială creşte riscul de morbiditate şi mortalitate cardio-vasculară de aproximativ 2 până la 5 ori cu o creştere marcată a riscului de accident vascular cerebral embolic [628]. Creşterea masei ventriculare stângi şi mărirea atriului stâng au fost identificate ca determinanţi independenţi ai apariţiei fibrilaţiei atriale [215]. Pacienţii hipertensivi cu aceste modificări par să necesite terapie intensivă antihipertensivă. Tensiunea arterială necesită să fie strict controlată când se administrează tratament anticoagulant deoarece accidentul vascular cerebral şi episoadele hemoragice sunt mult mai frecvente când tensiunea arterială este > 140 mmHg [629]. În vederea acestor rezultate ale analizelor post-hoc ale două studii recente [376"378] ce arată o incidenţa mai mică a fibrilaţiei atriale sub tratament cu antagonişti de receptor de angiotensină (vezi capitolul 4.5.1). Aceşti agenţi ar putea fi preferaţi, deşi se aşteaptă confirmarea din studii în desfăşurare.
    La pacienţii cu fibrilaţie atrială în antecedente, două studii au raportat o recurenţă mai mică prin adăugarea antagoniştilor de receptor de angiotensină la amiodaronă [383,384] (vezi capitolul 4.5.1). Ambele studii menţionate au fost relativ mici, şi confirmarea prin studii mai mari în curs este de dorit înainte ca administrarea acestor agenţi să fie recomandată în prevenţia secundară a fibrilaţiei atriale. În prezent, antagonişti ai receptorilor de angio-tensină ar putea fi preferaţi şi la pacienţii cu episoade anterioare de fibrilaţie atriala care necesită terapie anti-hipertensivă. Într-o meta-analiză implicând date publicate pe prevenţia primară şi secundară a fibrilaţiei atriale, inhibitorii ECA şi antagoniştii de receptor de angiotensină au redus incidenţa acestor episoade într-o manieră similară la pacienţii cu fibrilaţie atrială paroxistică şi insuficienţa cardiacă [630]. Aceasta sugerează că blocada sistemului renina-angiotensină de către oricare din clasele de medicamente este benefică. La pacienţii cu fibrilaţie atrială permanentă, betablocantele şi antagoniştii de calciu nondihidropiridinici (verapamilul şi diltiazemul) rămân clase importante de medicamente pentru controlul frecvenţei ventriculare.

    7.6. Boală renală non-diabetică (Caseta 15).
    Înainte ca tratamentul antihipertensiv să fie disponibil, implicarea renală era frecventă la pacienţii cu hipertensiune. În 1955 Perera [631] descria proteinuria ca fiind prezentă la 42%, şi insuficienţa renală cronică la 18%, într-o serie de 500 de pacienţi pe care i-a urmărit până la decesul acestora. În această serie speranţa de viaţa după debutul afectării renale nu a fost mai mare de 5-7 ani. După apariţia agenţilor antihipertensivi complicative renale ale hipertensiunii au fost considerate ca fiind relativ rare, dar odată cu introducerea formulelor ce estimează rata filtrării glomerulare sau clearence-ul la creatinină s-a realizat faptul că o proporţie semnificativă din pacienţii hipertensivi au funcţie renală alterată ceea ce reprezintă un important factor de risc pentru boala cardiovasculară [252].
    Aşa cum s-a sintetizat în capitolul 4.5.4 există suficiente dovezi pentru a recomanda scăderea presiunii tensiunii arteriale la cel puţin 120/80 mmHg la aceşti pacienţi, în special dacă proteinuria este prezentă. În câteva studii blocada sistemului renină-angiotensină s-a arătat a fi superioară în întârzierea apariţiei bolii renale în stadiu final, creşterea creatininei serice şi în reducerea proteinuriei şi microalbuminuriei [318, 330, 442].
    Dimpotrivă, acest lucru nu a fost evidenţiat în alte studii, de exemplu în ALLHAT [438], dar atingerea unei tensiuni arteriale foarte joase de regulă necesită terapie combinată, şi de aceea pare rezonabilă sugestia ca orice combinaţie să includă fie un inhibitor ECA, fie un blocant de receptor de angiotensină şi în câteva cazuri în care un singur agent poate fi utilizat acesta trebuie să fie un blocant al sistemului renină-angiotensină. Dacă ţinta tensională este atinsă, dar proteinuria rămâne mai mare de 1,0 g/zi (> 1 g/g creatinina) terapia trebuie să fie intensificată [632]. În această privinţă există date promiţătoare privind utilizarea inhibitorilor ECA în combinaţie cu antagonist receptorilor de angiotensină [446,450] sau a dozelor mari de antagonişti de receptor de angiotensină [451,452] acordând o atenţie specială posibilei creşteri a creatininei şi a potasiului serice. Oricum în această zonă studii adiţionale sunt necesare înainte ca recomandări ferme să fie făcute.

    7.7. Hipertensiunea la femei (Caseta 18).
    Femeile tipic au nivele mai joase de tensiune arterială decât bărbaţii în grupa de vârstă de 30 până la 44 de ani. Oricum tensiunea arterială sistolică creşte mult mai accentuat cu vârsta la femei decât la bărbaţi, ceea ce înseamnă că la vârsta de 60 sau peste femeile au o tensiune arterială mai mare şi o prevalenţă mai mare a hipertensiunii. Relaţia continuă între tensiunea arterială şi boala cardiovasculară este similară la femei şi bărbaţi, cu excepţia unei incidenţe absolute mai joase a bolii coronariene la femei înainte de vârstă avansată. Într-o metaanaliză efectul benefic al terapiei antihipertensive versus placebo a fost similar la ambele sexe. Până în acest moment nu a fost făcută o metaanaliză a studiilor care să compare diferite regimuri terapeutice la cele două sexe, dar majoritatea studiilor au arătat o reducere de risc similară de către variate regimuri, în ambele grupuri, cu excepţia studiului ANBP 2, care a raportat că beneficiul enalaprilului faţă de hidroclorotiazidă este limitat la bărbaţi [327] şi studiului VALUE care a arătat că amlodipina este mult mai eficientă decât valsartanul în scăderea tensiunii arteriale şi în reducerea evenimentelor cardiace la femei, dar nu la bărbaţi [636].
    O recomandare extrem de importantă în legătură cu tratamentul antihipertensiv la femei este evitarea medicamentelor teratogene la vârsta fertilă. Printre antihi-pertensivele curente inhibitorii ECA şi antagoniştii de receptor de angiotensină ar trebui evitaţi la femeile în perioada fertilă, sau oprite imediat în caz de sarcină.
    7.7.1 Contraceptivele orale
    Contraceptivele orale determină o creştere uşoară a tensiunii arteriale la majoritatea femeilor şi hipertensiune la aproape 5%. Riscul de complicaţii cardiovasculare este prezent în principal la femeile peste 35 de ani şi la fumătoare [638]. Hipertensiunea indusă de contraceptivele orale este de obicei uşoară şi tensiunea revine la normal în 6 luni de la întrerupere. Există date contradictorii asupra rolului contraceptivelor orale în inducţia hipertensiunii accelerate în timp ce unele studii au făcut legătura între contraceptivele orale şi afectarea renală la biopsie în absenţa bolii renale primitive. Se crede că estrogenii sunt principalul factor responsabil de creşterea presiunii arteriale, dar mecanismele sunt necunoscute. Deşi s-a arătat că estrogenii ameliorează funcţia endotelială, administrarea lor poate stimula sinteza hepatică de angiotensinogen. Mai mult, distensibilitatea arterială fluctuează în timpul ciclului menstrual în relaţie cu schimbările în concentraţia de estrogeni, şi utilizarea contraceptivelor orale a fost asociată cu albuminurie crescută.
    Preparatele cu un conţinut de 30 ug estrogen şi 1 mg sau mai puţin de progesteron sunt privite ca fiind relativ sigure. Oricum, un studiu transversal pe femei din Anglia a arătat că în ciuda faptului că majoritatea contraceptivelor orale utilizate în Anglia în 1994 conţineau o doză scăzută de estrogen, au existat valori tensionale ceva mai mari, dar semnificative (2,3/1,6 mmHg) la utilizatoarele de contraceptive orale [637]. Într-un studiu de cohortă prospectiv efectuat pe asistente medicale din America, a fost documentată o dublare a riscului relativ ajustat pentru hipertensiune la utilizatoarele de contraceptive orale [638].
    Câteva studii caz-control efectuate la sfârşitul anilor 1960 au susţinut o asociere între utilizarea contraceptivelor orale şi accidental vascular cerebral [645"647]. În ciuda datelor recente [648] care chestionează în ce măsură această asociere este clinic importantă când doze mici de contraceptive orale sunt utilizate, o revizuire recentă a utilizarii contraceptivelor orale combinate la femei cu hipertensiune arată un risc mai mare pentru accident vascular cerebral şi infarct miocardic acut la utilizatoarele de contraceptive faţă de nonutilizatoare [649]. Accidental vascular trombotic a fost raportat mai frecvent la utilizarea contraceptivelor orale care este asociată cu o creştere de 2 până la 6 ori a riscului relativ de boala tromboembolică venoasă [650].
    Pilula cu conţinut exclusiv progesteronic este o opţiune contraceptivă pentru femeile cu tensiune arterială înaltă, indusă fie de contraceptivele orale combinate fie de alte cauze. Până acum nu a fost observată nici o asociere semnificativă între hipertensiune şi utilizarea pilulelor cu progesteron pe o perioadă de urmărire de 2-4 ani [651], dar această problemă nu a fost evaluată în studii randomizate deoarece planningul familial este în mare parte o problemă de alegere personală, ceea ce face alocarea randomizată la braţul intervenţional şi de control să fie dificilă şi discutabilă din punct de vedere etic.

    7.7.2 Terapia de substitute hormonală
    În societaţile vestice, femeile prezintă o creştere abruptă a tensiunii sistolice după menopauză, dar încă se dezbate dacă acest efect se datorează vârstei sau menopauzei. Studiile care au explorat acest fapt au arătat rezultate divergente fie o asociere a menopauzei cu valori mari de tensiune arterială [652"655], fie diferenţe nesemnificative de tensiune arterială [658"658]. Cel mai recent studiu transversal pe 18326 de femei [652] a arătat că menopauza are un anumit efect hipertensiv, dar acesta este mic (în jur de 3/3 mmHg) şi este în mare parte mascat de efectul presor al vârstei.
    Fără indoială, femeile post-menopauză sunt la risc crescut de boală cardiovasculară şi menopauza are un impact asupra multor factori de risc cardiovasculari. Acest fapt a atras interesul asupra investigării impactului cardiovascular al terapiei de substitute hormonală. Un număr de studii observaţionale a arătat că femeile care au urmat terapie de substituţie hormonală au avut un profil de risc cardiovascular mai bun[659] şi o prevalenţă redusă a bolii coronariene [660] şi a accidentului vascular comparativ cu cele care nu au urmat terapie de substituţie hormonală. Mai mult la femeile care au luat terapie de substituţie hormonală s-a raportat o creştere mai mică a tensiunii sistolice, comparativ cu subiecţii de control [663]. În loc de confirmare a beneficiului cardiovascular, studii recente intervenţionale mari au arătat un risc crescut de cancer şi boală cardiovasculară în cazul administrării terapiei de substituţie hormonală [664,665]. O analiză sistematică recentă Cochrane a indicat că singurul beneficiu al acestei terapii a fost o incidenţă scăzută a fracturilor de os şi a cancerului de colon însoţită oricum de un risc crescut al evenimentelor coronariene, accident vascular cerebral, trombembolism, cancer de sân, boala vezicii biliare şi la femeile peste 65 de ani demenţă [666]. De aceea, la momentul actual, terapia de substituţie hormonală nu este recomandată pentru cardioprotecţie la femeile postmenopauză [667].

    7.7.3 Hipertensiunea în sarcină
    Afecţiunile hipertensive în sarcină sunt o importantă cauză de morbiditate şi mortalitate maternă, fetală şi neo-natală în întreaga lume. Tensiunea arterială în mod normal scade în al doilea trimestru, atingând valori cu aproximativ 15 mmHg mai mici decât cele de dinaintea sarcinii. În cel de-al treilea trimestru valorile revin sau pot depaşi nivelele de dinainte de sarcină. Aceste fluctuaţii apar la femeile normotensive la fel ca şi la cele anterior hipertensive sau care dezvoltă o hipertensiune de sarcină.
    Definiţia hipertensiunii în sarcină nu este uniformă [2,668]. Oricum în timp ce în trecut definiţia s-a bazat pe creşterea tensiunii în timpul celui de-al doilea trimestru faţă de nivelul din primul trimestru sau dinaintea sarcinii, o definiţie bazată pe valorile absolute ale tensiunii arteriale (tensiunea arterială sistolică > 140 mmHg sau tensiunea arterială diastolică > 90 mmHg) este acum preferată [669]. Diagnosticul de hipertensiune în sarcină trebuie să se bazeze pe cel puţin două valori crescute ale presiunii arteriale în două ocazii separate. Oricum valorile presiunii arteriale pe 24 de ore s-a arătat a fi superioară măsurătorilor convenţional în prezicerea proteinuriei, riscului de naştere prematură, greutăţii la naştere şi prognosticul general al sarcinii [670, 672]. Atât în scop diagnostic cât şi terapeutic, poate fi utilă monitorizarea ambulatorie, în special la femeile hipertensive însărcinate cu risc înalt, sau cele cu diabet sau afectare renală. Până recent s-a recomandat identificarea tensiunii arteriale diastolice cu ajutorul fazei IV Korotkoff (asurzirea sunetului) care a fost raportata a fi mult mai apropiată de presiunea diastolică intraarterială în comparaţie cu faza V (dispariţia sunetului) despre care s-a crezut că indică valori prea joase [673]. Oricum faza IV este mult mai dificilă în a fi detectată şi are o reproductibilitate limitată [674]. Faza V Korotkoff este acum recomandată pentru măsurarea presiunii arteriale diastolice în sarcină [675,676], iar faza IV fiind indicată doar dacă sunetele Korotkoff persistă până la presiunii ce se apropie de 0 mmHg. Hipertensiunea în sarcină cuprinde:
    o Hipertensiunea preexistentă care complică 1-5% din sarcini şi este definită ca o tensiune > 140/90 mmHg care fie precede sarcina sau se dezvoltă înainte de 20 de săptămâni de gestaţie, de obicei persistând mai mult de 42 de zile postpartum.
    Poate fi asociată cu proteinuria.

    o Hipertensiunea gestaţională care este hipertensiune indusă de sarcină fără proteinurie. Hipertensiunea gestaţională asociată cu proteinurie semnificativă (> 300 mg/1 sau > 500 mg/24 de ore sau 2+ sau mai multe la testul dipstick) este cunoscută ca şi preeclampsie. Hipertensiunea apare după 20 de săptămâni de sarcină şi în cele mai multe cazuri se rezolvă până în 42 de zile postpartum. Hipertensiunea de sarcină este caracterizată printr-o perfuzie deficitară de organ.
    o Hipertensiunea preexistentă plus hipertensiune gestatională cu proteinurie supraadaugată. Hipertensiunea preexistentă este asociată cu o agravare a tensiunii arteriale şi o rată de excreţie a proteinelor > 3 g/zi în urină pe 24 de ore colectată după săptămâna 20 de sarcină. Ea corespunde la anterioara definiţie a "hipertensiunii cronice cu preeclampsie supraadaugată".
    o Hipertensiunea prenatală neclasificabilă. Hipertensiunea cu sau fără manifestări sistemice bazată pe măsuratoarea tensiunii arteriale după 20 de săptămâni de sarcină fără o confirmare a valorilor anterioare. În aceste condiţii este necesară reevaluarea la sau după 42 de zile postpartum. Dacă hipertensiunea este rezolvată, condiţia ar trebui reclasificată ca hipertensiune gestaţională cu sau fără proteinurie. Dacă hipertensiunea nu este rezolvată condiţia ar trebui reclasificată ca hipertensiune preexistentă.

    Edemele apar în până la 60% din sarcinile normale şi nu mai sunt utilizate în diagnosticul preeclampsie.
    Afecţiunile hipertensive în sarcină, în particular hipertensiunea de sarcină cu sau fără proteinurie, poate produce alterări hematologice, renale şi hepatice care pot afecta evoluţia neonatală şi maternă.
    Managementul non-farmacologic [677] trebuie să fie considerat pentru femeile însărcinate cu tensiune arterială sistolică de 140-149 mmHg şi/sau tensiune arteriala diastolică de 90-95 mmHg măsurată în condiţii clinice. În funcţie de nivelul tensiunii arteriale, vârstei gestaţionale şi prezenţei factorilor de risc materni şi fetali, management-ul poate include supraveghere atentă şi limitarea activităţilor Este recomandată o dietă normală fără restricţie de sare. Intervenţiile cu scopul reducerii incidenţei hipertensiunii gestaţionale, în special a preeclampsiei, cum ar fi suplimentarea cu calciu (2 g/zi) [678], suplimentarea cu ulei de peşte [679] şi tratament cu acid acetilsalicilic în doze scăzute [680] nu au produs beneficiile aşteptate mai ales asupra feţilor şi astfel nu sunt recomandate. Oricum doze scăzute de aspirină sunt utilizate profilactic la femeile care au un istoric de debut precoce (< 28 săptămâni) al preeclampsiei. Deşi de ajutor în reducerea presiunii arteriale, scăderea în greutate nu este recomandată în timpul sarcini la femeile obeze deoarece se poate asocia cu greutate redusă la naştere şi o creştere mai lentă a sugarului [681].
    Continuarea administrării medicamentelor antihipertensive la femeile însărcinate cu hipertensiune arterială uşoară sau moderată preexistentă continuă să fie o problemă dezbătută. În primul rând aceste femei au un risc scăzut pentru complicate cardiovasculare în timpul sarcinii cu un bun prognostic matern şi neonatal [682,683]. În al doilea rând deşi poate fi benefic pentru mamele hipertensive, o reducere a presiunii poate altera perfuzia uteroplacentară punând în pericol astfel dezvoltarea fetală [684,685]. În final, date despre tratamentul farmacologic la femeile însărcinate cu hipertensiune uşoară sau moderată provin în mare parte din studii care au fost prea mici pentru a detecta o modestă reducere predictibilă a complicaţiilor obstetricale. Oricum, pare rezonabil de a recomanda tratament medicamentos când tensiunea sistolică este > 150 mmHg sau tensiunea diastolică > 95 mmHg. Un prag mai scăzut (140/90 mmHg) este indicat la femeile cu hipertensiune de sarcină (cu sau fără proteinurie), hipertensiune preexistentă cu hipertensiune de sarcină supraadaugată sau hipertensiune cu afectare de organ subclinică sau simptome în orice moment în timpul sarcinii. O tensiune sistolică > 170 sau o tensiune arterială diastolică > 110 mmHg trebuie să fie considerate o urgenţă care necesită spitalizare. În aceste situaţii de urgenţă o reducere a tensiunii arteriale poate fi obţinută cu labetalol intravenos, metildopa oral sau nifedipină oral. Hidralazina intravenoasă nu mai trebuie luată în considerare deoarece se asociază cu mai multe efecte adverse perinatale decât utilizarea altor medicamente. Perfuzia intravenoasă cu nitroprusiat de sodiu rămâne tratamentul de elecţie în crizele hipertensive, deşi administrarea prelungită duce la un risc crescut de intoxicaţie fetală cu cianuri, deoarece nitroprusiatul este metabolizat în tiocianat [687]. În preeclampsia asociată cu edem pulmonar, nitroglicerina este medicamentul de elecţie în hipertensiunea care nu este severă şi în afara situaţiilor de urgenta metildopa, labetalolul şi antagonist de calciu sunt medicamentele preferate. Atenololul trebuie administrat cu atenţie în timpul sarcinii datorită raportării asocierii cu întarziere în creşterea fetală care este legată de durata tratamentului [688]. Inhibitorii ECA şi antagoniştii de receptor de angiotensină nu trebuie să fie niciodata utilizaţi în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului în care există oligurie terapia diuretică este inadecvată în preeclampsie, în care volumul plasmatic este redus. Sulfatul de magneziu i.v. s-a dovedit eficient în prevenţia eclampsiei şi în tratamentul convulsiilor [689]. Inducţia naşterii este indicată în hipertensiunea gestaţională asociată cu proteinurie, afectare vizuală, anomalii de coagulare sau afectare fetală.
    Toţi agenţii antihipertensivi administraţi sunt excretaţi în laptele matern, oricum pentru majoritatea medicamentelor antihipertensive concentraţia în laptele matern este foarte joasă, cu excepţia propranololului şi nifedipinei ale căror concentraţii sunt similare cu cele din plasma materni.
    Femeile cu hipertensiune gestaţională de sarcină anterioară par să fie la risc crescut pentru boală cardiovasculară mai târziu în timpul vieţii[690,691]. Aceasta poate să depindă de un status relativ hiperandrogenic. El poate fi mai degrabă dependent de alterările funcţiei endoteliale, metabolismului glucidic şi lipidic, care a fost demonstrat la femeile sănătoase cu hipertensiune gestaţională în antecedente.


    7.8 Sindromul metabolic (Caseta 19)
    Sindromul metabolic include condiţii caracterizate prin diferite combinaţii ale anomaliilor în metabolismul glucozei, lipidic şi tensiunea arterială, o definiţie simplă şi larg acceptată (deşi nu universală) fiind cea propusă de Programul Educaţional al Tratamentului Colesterolului la Adulţi. Cele mai comune trasaturi ale sindromului metabolic sunt: 1) prevalenţa înaltă (până la 30-40%) la vârsta medie şi populaţia vârstnică; 2) morbiditate şi mortalitate cardiovasculară mult mai mare faţă de cei fără acest sindrom; 3) o creştere de 3 până la 6 ori a riscului de dezvoltare a diabetului la fel ca şi o creştere a riscului de debut mai precoce al hipertensiunii şi o frecventă asociere cu afectarea de organ subclinică cum ar fi microalbuminuria şi reducerea ratei filtrării glomerulare, rigiditate arterială, hipertrofie ventriculară stângă, disfuncţie diastolică, dilatare atrială şi în anumite studii îngroşarea peretelui arerial carotidian, unele tipuri de alterări fiind detectabile indiferent de prezenţa sau absenţa hipertensiunii ca o componentă a sindromului metabolic. Prezenţa hipertrofiei ventriculare stângi conferă un risc mai mare [69] ca şi creşterea nivelelor tensiunii arteriale la domiciliu şi ambulator alături de valorile de la cabinet [69]. Sindromul metabolic este de asemenea însoţit de creşterea nivelului de makeri de inflamaţie cum ar fi hsCRP care poate contribui la efectul sau aterogenic [706] şi determină o creştere mai mare a riscului cardiovascular [172,707].
    Ghidurile curente consideră o reducere a greutăţii prin dietă hipocalorică şi exerciţiu fizic ca primă şi principală strategie de tratament la subiecţii cu sindrom metabolică. O ţintă realistă este reducerea greutaţii corporate cu 7-10% în 6 până la 12 luni printr-o reducere relativ modestă a aportului caloric (cu câte 500-1000 calorii/zi) care este de obicei mai eficientă decât o abordare dietetică extremă. Terapia nutriţională indică de asemenea un aport scăzut de grăsimi saturate, acizi graşi trans, colesterol şi carbohidraţi simpli cu o creştere a consumului de fructe, vegetale şi cereale integrale [710]. Menţinerea pe termen lung a pierderii în greutate poate fi cel mai bine realizată dacă exerciţiul fizic (minim de 30 minute de activitate fizică moderată zilnic) este de asemenea implementat în "Diabetic Prevention Program" şi în "Finnish Diabetes Prevention Study", modificările comportamentale au redus progresia la diabet tip 2 cu aproape 60%, efectul fiind mai mare decât eel obţinut cu metformin. Într-o analiză secundară a Diabetes Prevention Program prevalenţa sindromului metabolic a scăzut în 3,2 ani de la 51-43% prin modificarea stilului de viaţă în grupul intervenţional în timp ce în grupul convenţional, s-a observat o creştere de la 55 la 61% [714]. De aceea modificările în stilul de viaţa au un efect protector.
    La pacienţii cu sindrom metabolic, administrarea adiţională de antihipertensive, antidiabetice sau medicamente hipolipemiante este necesară atunci când există hipertensiune arterială, diabet sau respectiv dislipidemie francă. Deoarece riscul cardiovascular este mare la pacienţii hipertensivi cu sindrom metabolic, ar fi indicat să se obţină un control riguros al tensiunii arteriale, de exemplu scăderea tensiunii arteriale la valori mai mici decât cele normal înalte care sunt o componentă frecventă a sindromului [69].
    Oricum, valorile de tensiune arterială optimă care trebuie obţinute la aceşti pacienţi nu au fost niciodată investigate. Cum s-a menţionat în capitolele 4.4.5, 5.5. şi 6.2.1, dacă nu sunt cerate de indicaţii specifice, betablocantele ar trebui evitate la subiecţii cu sindrom metabolic datorită efectelor adverse pe debutul diabetului la fel ca şi pe greutatea corporală [715], sensibilitatea la insulină şi profilul lipidic [716]. Oricum, aceste efecte par să fie mai puţin pronunţate sau absente cu noile betablocante cu efecte vasodilatatoare cum ar fi carvedilolul şi nebivololul [572,717]. Diureticele tiazidice se caracterizează de asemenea prin acţiuni diabetogene sau dis-metabolice în special la doze mari [455], şi de aceea utilizarea lor ca primă linie de tratament nu este recomandată la subiecţii cu sindrom metabolic. Clasele luate în considerare sunt inhibitorii de receptor de angiotensină sau inhibitorii ECA care sunt asociaţi cu o incidenţă mai mică a diabetului comparativ cu alte medicamente antihiper-tensive şi care pot avea şi un efect favorabil pe afectarea de organ (vezi capitolul 4.5).
    Dacă tensiunea arterială nu este controlată prin monoterapie cu unul dintre aceşti agenţi, un antagonist de calciu dihidropiridinic sau nondihidropiridinic pot fi adăugaţi, deoarece antagonist de calciu sunt neutri metabolic şi au de asemenea efecte favorabile pe afectarea de organ (vezi capitolul 4.5). În plus, combinaţia dintre un blocant al sistemului de renină-angiotensină şi un antagonist de calciu a fost asociată cu o incidenţă mai mică a diabetului decât tratamentul convenţional cu un diuretic şi betablocant [330,331]. Deoarece subiecţii cu sindrom metabolic sunt frecvent obezi şi au tensiune arterială sensibilă la sare [719], o doză joasă de diuretic tiazidic ar putea reprezenta de asemenea un al doilea sau al treilea pas în terapie. Diureticele tiazidice în doză mică deşi pot avea un oarecare efect dismetabolic [331,455,720] scad concentraţia serică de potasiu într-un grad mai mic, ceea ce atenuează efectele adverse ale hipopotasemiei asupra rezistenţei la insulină, toleranţei la glucide şi diabetului nou instalat [721]. Menţinerea nivelului de potasiu s-a dovedit a preveni intoleranţa la glucide indusă de tiazidice [592,593] ceea ce sugerează faptul că diureticul tiazidic în combinaţie cu un diuretic ce economiseşte potasiul poate avea un avantaj metabolic comparativ cu diureticul tiazidic folosit singur.
    Lipsa de studii de intervenţie specifică în sindromul metabolic previne orice recomandare fermă dacă modificările de stil de viaţă trebuie să fie asociate cu tratamentul antihipertensiv la pacienţii nonhipertensivi şi nondiabetici cu sindrom metabolic, deşi agregarea variaţiilor factori de risc şi prezenţa afectării de organ face riscul cardiovascular al acestor pacienţi mai degrabă înalt.
    Argumente pro şi contra ale administrării unui blocant al sistemului renină-angiotensină când aceşti subiecţi au tensiune arterială la valorile superioare ale normalului au fost sumarizate în capitolul 5. S-a concluzionat că, pentru moment, măsurile intense de modificare a stilului de viaţă rămân principala abordare terapeutică, dar că, în anumite cazuri, ar trebui considerate medicamente cum ar fi blocante ale sistemului renină-angiotensină pentru potenţiala lor abilitate de a preveni debutul hipertensiunii şi a diabetului diabetului şi afectarea anumitor organe care este comună în această condiţie cu risc crescut. Dovezile sunt de asemenea neconcluzive dacă în absenţa diabetului, subiecţii cu sindrom metabolic pot să beneficieze de pe urma utilizării medicamentelor antidiabetice. Într-o analiză a cinci studii prospective utilizând inhibitori de alfa-glucozidază la indivizii cu intoleranţă la glucoză, o incidenţă scăzută a diabetului de tip 2 a fost raportată. Nici o diferenţă semnificativă nu a fost găsită însă pe mortalitate sau alte tipuri de morbidităţi, hemoglobina glicozilată şi tensiunea arterială. Sensibilizatorii de insulină tizolidindionele au primit aprobarea pentru a fi utilizate în tratamentul diabetului de tip 2 datorită capacităţii de a stimula receptorii gama activatori ai proliferării peroxizomilor (PPRy) care este de asemenea, într-o mai mică măsură, o proprietate a câtorva antagonişti de receptor de angiotensină [723,724]. Unul dintre aceşti compuşi (rosiglitazona) a fost testat la pacienţii cu toleranţă alterată la glucoză şi s-a demonstrat a fi eficient în prevenirea debutului diabetului zaharat [725]. Oricum, aceşti agenţi cresc greutatea şi induc retenţia de fluide, ceea ce face ca echilibrul între beneficiile şi dezavantaje în absenţa diabetului franc să fie neclară. La pacienţii diabetici, oricum, pioglitazona a indus o reducere semnificativă a evenimentelor cardiovasculare [726] şi această clasă de medicamente a fost raportată că exercită un efect mic, dar semnificativ de scădere a tensiunii arteriale [727]. Reducerea pe termen lung a greutăţii corporate şi a circumferinţei abdominale la fel ca şi efectele favorabile pe alţi factori de risc metabolici cum ar fi glucoza plasmatică, HDL-colesterol, trigliceridele serice şi rezistenţa la insulină a fost raportată recent la utilizarea blocantului de receptor endocana-binoid Cl rimonabant în studii placebo controlate [728, 731]. Există de asemenea unele dovezi că administrarea medicamentului nu creşte şi poate chiar determina o reducere a tensiunii arteriale. Impactul rimonabantului pe riscul cardiovascular este investigat într-un studiu prospectiv în curs de desfăşurare [732].
    În concluzie, la pacienţii hipertensivi cu sindrom metabolic, procedurile diagnostice trebuie să fie mai extinse decât de obicei datorită prevalenţei mai înalte a afectării multiple de organ şi nivelului crescut de markeri inflamatori. Măsuri intense de modificare a stilului de viaţă trebuie să fie adoptate şi tratamentul antihipertensiv să fie instituit ori de câte ori tensiunea arterială este > 140/90 mmHg, de preferinţă prin blocarea sistemului renină-angiotensină cu adăugarea dacă este nevoie a unui antagonist de calciu sau a unei doze mici de diuretic tiazidic. Administrarea unui blocant al sistemului renină-angiotensină când tensiunea arterială este încă înaltă cu scopul de a proteja împotriva afectării de organ şi de a preveni debutul diabetului sau al hipertensiunii nu poate fi în general recomandată în prezent. Similar, tratamentul antidiabetic trebuie instituit la pacienţii cu diabet de tip 2 cu sindrom metabolic, dar nu pot fi încă date recomandări ferme pentru utilizarea medicamentelor antidiabetice sau a sensibilizatorilor de insulină la subiecţii care au doar toleranta alterată la glucoză. O incidenţă mai mică a evenimentelor a fost raportată la subiecţii care au primit o statină ceea ce sugerează că tratamentul hipolipemiant trebuie de asemenea luat în considerare [733]. Abordări farmacologice ale subiecţilor cu sindrom metabolic care nu sunt hipertensivi sau diabetici sunt încă insuficient investigate cu menţiunea că în contrast cu rezultatele studiilor clinice, în viaţa reală complianţa la modificările stilului de viaţa este scăzută şi persistenţa reducerii în greutate este rară.

    7.9 Hipertensiunea rezistentă
    Hipertensiunea este de obicei definită ca rezistentă sau refractară la tratament când un plan terapeutic care să includă modificări de stil de viaţă şi prescripţia a cel puţin trei medicamente (incluzând un diuretic) în doze adecvate nu duce la scăderea la valorile ţintă a tensiunii sistolice şi diastolice. În acord cu această definiţie prevalenţa hipertensiunii rezistente este înaltă: pentru moment în cohorta ALLHAT 8% din pacienţi au avut prescrise patru sau mai multe droguri şi s-a calculat un minim de 15% din pacienţi ca având hipertensiune rezistentă [322]. În asemenea situaţii adresarea la un specialist sau un centra de hipertensiune trebuie să fie luată în calcul, deoarece hipertensiunea rezistentă este recunoscută a fi asociată cu afectare subclinică de organ şi cu un risc cardiovascular adăugat înalt [735].
    Cauzele de hipertensiune rezistentă sunt listate în Caseta 20. Una din cauzele cele mai comune de hipertensiune arterială este complianţa sau aderenţa redusă la tratamentul medicamentos sau la modificările stilului de viaţa recomandate (în particular eliminarea abuzului de alcool). În această situaţie două opţiuni sunt posibile. Poate fi de ajutor oprirea tuturor medicamentelor sub observaţie medicală atentă, şi reînceperea cu un nou regim mai simplu; sau de a planifica o scurtă internare în spital pentru a administra terapie sub control în timp ce se monitorizează tensiunea arterială. AM cauză, nu rară de hipertensiune rezistentă este apneea obstructivă de somn [736"739], posibil datorită efectelor pe termen lung ale hipoxiei nocturne şi stimulării chemoreceptorilor la fel ca şi deprivarea de somn. În plus este imperativă excluderea cauzelor secundare de hipertensiune (vezi capitolul 9). De exemplu, o stenoză ocultă de arteră renală poate face ca tensiunea arterială să fie refractară la terapie şi deşi şansa de ameliorare a tensiunii arteriale este mai mare la pacienţii tineri, este încă posibil de a reduce tratamentul ca urmare a unor intervenţii cum ar fi procedurile de revascularizare de tipul angioplastiei cu balon sau stentării. Dificultăţile în scăderea tensiunii arteriale până la ţintă pot fi de asemenea datorate unei afectări cardiovasculare extensive sau foarte puţin reversibile. Încărcarea de volum poate fi datorată progresiei insuficienţei renale, aportului excesiv de sare, hiperaldosteronismului şi cel mai frecvent terapiei diuretice insuficiente. În final trebuie luat în considerare posibilitatea unei false hipertensiuni cum ar fi o hipertensiune izolată de cabinet (halat alb) şi imposibilităţii folosirii de manşete mari pentru braţe groase (care poate duce la supraestimarea valorilor tensiunii arteriale). La pacienţii vârstnici trebuie de asemenea exclusă posibilitatea unei pseudohipertensiuni, o condiţie în care rigiditatea extremă face dificilă compresia peretelui vascular de către manşetă, cu obţinerea unor valori tensionale fals mai mari decat cele intraarteriale.
    În consecinţă, primul pas în managementul hipertensiuni rezistente cuprinde o atentă evaluare a istoricului, o meticuloasă examinare a pacientului şi un back-up investigaţional bun, în primul rând pentru a exclude cauzele secundare de hipertensiune. Investigarea trebuie să includă de asemenea o monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale, care poate caracteriza mai bine gradul de creştere al presiunii arteriale şi o creştere a riscului cardiovascular [96]. Va fi necesar de testat dacă complianţa este bună sau nu, şi un istoric atent poate demonstra cheia cauzei: consumul de alcool de exemplu, poate explica de ce presiunea arterială este dificil de controlat.
    În ultimul rând, mulţi pacienţi vor avea nevoie de administrarea mai mult de 3 medicamente. În prezent, alegerea optimă a celui de-al treilea, al patrulea şi a cincilea agent antihipertensiv nu a fost stabilită prin studii randomizate adecvate. Oricum studii observaţionale recente sugerează că antagonistul de aldosteron spiro-nolactonă dovedeşte o reducere adiţională a tensiunii arteriale când este adaugată la tratamentul cu multiple medicamente la pacienţii cu hipertensiune rezistentă [575,740]. În singurul studiu randomizat placebo-controlat Saha şi colaboratorii [741] au găsit un efect antihipertensiv adiţional mai mare al amiloridului comparativ cu spironolactona. Spironolactona a determinat un răspuns antihipertensiv adiţional când a fost administrată într-o doză relativ mică (25-50 mg/zi) [742]. A fost raportat un răspuns bun şi la ami-lorid [743]. În ce măsură răspunsul bun la agentul antial-dosteronic la anumiţi hipertensivi este datorat unui hiper-aldosteronism primar nedescoperit sau a unui hiper-aldosteronism secundar indus de terapia multiplă este în prezent necunoscută. Eficacitatea raportată a dozelor mici din acesti agenţi poate face ca efectele adverse ale spiro-nolactonei să apară mai puţin, dar o atenţie la potasiul seric sau a concentraţiei de creatinină este necesară deoarece mulţi din acesti pacienţi au funcţie renală proastă şi pot lua concomitent blocante ale sistemului renină-angiotensină. Avantajul administrării de antagonist de endotelină la pacienţii definiţi ca având hipertensiune rezistentă este în curs de cercetare. La aceşti pacienţi o reducere a presiunii arteriale a fost raportată prin stimularea cronică a sinusului carotidian cu ajutorul unor dispozitive electrice implantate [744].

    7.10 Urgenţele hipertensive
    Urgenţele hipertensive sunt observate când forme severe ale tensiuni arteriale înalte sunt asociate cu o afectare acută a organelor ţintă. Creşteri marcate ale presiunii arteriale asociate cu agravarea acută a funcţiei organelor afectate, cum ar fi aceea care apare uneori la vârstnici cu tensiune arterială sistolică izolată, este impropriu definită ca urgenta şi trebuie prompt tratată în aceeaşi măsură ca şi hipertensiunea arterială cronică. Cele mai importante urgenţe sunt listate în Tabelul 8. Asemenea urgenţe sunt rare, dar pot fi ameninţătoare de viaţa. În aceste condiţii managementul hipertensiunii trebuie să fie rapid. Atenţia este necesară, oricum fiindcă reducerile rapide ale tensiunii arteriale pot duce la complicaţii cum ar fi subperfuzia creierului şi infarctul cerebral sau afectarea miocardului şi a rinichilor.
    Reducerea excesivă sau rapidă a tensiunii arteriale ar trebui evitată în accidentul vascular cerebral acut (vezi capitolul 7.3.1)

    7.11 Hipertensiunea malignă
    În timp ce există o suprapunere între hipertensiunea malignă şi cea rezistentă în cele mai multe societăţi vestice hipertensiunea malignă este observată mai rar şi cel mai des în mediile economice defavorizate. Hipertensiunea malignă cuprinde un sindrom cu creştere severă a tensiunii arteriale (tensiunea diastolică de obicei, dar nu întotdeauna > 140 mmHg) cu afectare vasculară care poate fi manifestată mai ales ca hemoragii retiniene, exudate şi/sau edem papilar [745]. Unii medici utilizează termenul de hipertensiune accelerată când apare un astfel de sindrom, în absenţa edemului papilar la examenul fundului de ochi.
    Hipertensiunea malignă poate fi întâlnită într-o varietate de condiţii. Hipertensiunea esenţială severă sau insuficient tratată este cea mai obişnuită formă a hipertensiunii maligne deşi în studii variate prezenţa de cauze secundare de hipertensiune a fost probabil subestimată[746]. Izolat s-a raportat că un mare număr de pacienţi cu hipertensiune malignă sunt fumatori şi negri care sunt cunoscuţi de a fi mai frecvent afectaţi decât caucazienii [747]. Prevalenţa acestei condiţii printre pacienţii hipertensivi a diminuat în mod evident ca rezultat al tratamentului mai precoce al hipertensiunii şi al programelor terapeutice mai eficiente la fel ca şi o scădere a multora dintre cauzele predispozante. Ceea ce face ca hipertensiunea malignă să fie o condiţie cu un prognostic atât de sinistru este alterarea autoreglarii ca rezultat al faptului că peretele arterial este continuu expus la nivele înalte ale tensiunii arteriale. Studii anatomo-patologice ale peretelui arterial au demonstrat că există proliferare miointimală şi necroză fibrinoidă. Severitatea raspunsului proliferativ este paralel cu severitatea şi timpul de expunere la tensiuni arteriale crescute [748]. Necroza fibrinoidă reprezintă spasmul şi dilatarea forţată a arteriolelor mici. Extravazarea lichidului în spaţiul extracelular este asociat cu hemoragii mici şi bineînţeles cu afectare de organ [748].
    Cea mai periculoasă condiţie care este asociată cu hipertensiunea malignă este encefalopatia hipertensivă [745,747]. Este asociată cu alterări reversibile ale funcţiei neurologice şi poate include cefalee, alterarea statusului mental şi afectare vizuală. De asemenea asociată cu această condiţie este o deteriorare în funcţia renală care a fost descrisă ca fiind prognostic importantă, cele cu forme mai severe de insuficienţă renală fiind asociate cu o speranţă de viaţă redusă în ciuda managementului prompt şi eficient al hipertensiunii. La câţiva pacienţi există o afectare renală ireversibilă necesitând terapie de substitute renală incluzând dializă permanentă. Hipertensiunea malignă este asociată şi cu hemoliza, fragmentarea eritrocitelor şi semne de coagulare intravasculară diseminată.
    Când hipertensiunea malignă nu este tratată prognosticul său este extrem de prost, 50% din indivizi decedând în 12 luni [254,749]. Oricum, odată cu instituirea de programe de management eficiente incidenţa unor asemenea probleme iniţiale a scăzut [750,751]. Supravieţuirea este mai bună şi reflectă nu doar controlul ameliorat al tensiuni arteriale, dar şi identificarea mai bună a cauzelor secundare şi disponibilitatea mai largă a unor servicii precum dializa şi transplantul renal.
    Hipertensiunea în fază malignă trebuie privită ca o urgenţă hipertensivă. Medicaţia orală poate fi utilizată dacă tensiunea arterială răspunde, cu scopul de a aduce presiunea arterială diastolică până la 100-110 mmHg în 24 de ore.


    8. TRATAMENTUL FACTORILOR DE RISC ASOCIAŢI (CASETA 21)
    8.1 Medicamente hipolipemiante
    Câteva studii randomizate de prevenţie primară şi secundară au permis analiza efectului de reducere a nivelului de lipide cu statine[752"754]. Deşi datele epidemiologice arată că nivelul colesterolului seric se găseşte în strânsă legătură cu evenimentele coronariene dar nu şi cu accidental vascular cerebral [755], statinele s-au dovedit eficiente în prevenirea atât a evenimentelor coronariene cât şi a celor cerebrovasculare, prevenirea ambelor evenimente fiind similară la hipertensivi şi normotensivi [752"754]. Cel mai mare studiu randomizat cu statine efectuat până acum, the Heart Protection Study [156], a arătat că administrarea de simvastatin la pacienţii cu boală cardiovasculară cunoscută a redus marcat riscul de apariţie a evenimentelor coronariene şi cerebrovasculare în comparaţie cu placebo. Efectele s-au manifestat în populaţia hipertensivă (41% din populaţia totală) indiferent de tratamentul antihipertensiv utilizat. Rezultate similare au fost obţinute cu pravastatin administrat la pacienţii vârstnici incluşi în studiul PROSPER757, 62% dintre aceştia fiind hipertensivi. O prevenţie eficientă a fost descoperită şi pentru o altă statină, atorvastatin, la pacienţii cu un accident vascular cerebral în antecedente [758]. De aceea, pacienţii cu vârsta peste 80 de ani care au o boală cardiovasculară cunoscută precum boală coronariană, boală arterială periferică, accident vascular cerebral în antecedente sau diabet (de cel puţin 10 ani) ar trebui să primească o statină. Pentru toţi aceşti pacienţi ţinta pentru colesterol total şi LDL colesterol ar trebui stabilită la < 4,5 mmol/1 (175 mg/dl) şi respectiv < 2,5 mmol/l (100 mg/dl), ţinte mai joase putând fi luate în considerare, de exemplu < 4,0 şi < 2 mmol/1 (155 şi 80 mg/dl).
    Două studii, ALLHAT şi ASCOT, au evaluat beneficiile asociate cu utilizarea statinelor în mod specific la pacienţii hipertensivi. În studiul ALLHAT, administrarea de 40 mg/zi de pravastatin la 10.000 de pacienţi hipertensivi (dintre care aproximativ două treimi aveau boală vasculară cunoscută) a determinat reducerea colesterolului total şi a LDL colesterolului (cu 11% şi respectiv 17%) comparativ cu terapia uzuală, dar nu a avut nici un efect semnificativ asupra bolii coronariene, accidentului vascular cerebral şi a mortalităţii de toate cauzele (759). Spre deosebire de acest studiu, în studiul ASCOT, administrarea de 10 mg/zi atorvastatin la peste 10,000 pacienţi hipertensivi cu factori de risc cardiovasculari adiţionali şi un colesterol total < 6,5 mmol/l a determinat reducerea colesterolului seric total cu 19,9% comparativ cu placebo. Acest efect a fost însoţit de beneficii substanţiale atât în ceea ce priveşte evenimentele cardiovasculare (reducere de 36%) cât şi accidental vascular cerebral (reducere de 27%). Diferenţa dintre efectul benefic înregistrat în studiul ASCOT şi lipsa de beneficiu raportat de studiul ALLHAT s-ar putea datora unei diferenţe relative mai mari dintre valorile obţinute de colesterol total şi LDL colesterol la pacienţii ce au primit substanţa activă comparativ cu cei trataţi cu placebo.

┌──────────────────────────────────────┐
│Tabelul 8. Urgenţele hipertensive     │
├──────────────────────────────────────┤
│- Encefalopatia hipertensivă          │
│- Insuficienţa ventriculară stângă    │
│hipertensivă                          │
│- Hipertensiunea cu infarct miocardic │
│- Hipertensiunea cu angină instabilă  │
│- Hipertensiunea şi disecţia de aortă │
│- Hipertensiunea severă asociată cu   │
│hemoragia subarahnoidiană cu          │
│accidental cerebrovascular            │
│- Crizele asociate cu feocromocitomul │
│- Utilizarea de droguri recreaţionale │
│cum ar fi amfetaminele, LSD, cocaina  │
│sau ecstasy                           │
│- Hipertensiunea perioperatorie       │
│- Preeclampsia sau eclampsia severă   │
└──────────────────────────────────────┘

    Având în vedere rezultatele studiului ASCOT [760] pare rezonabil a se lua în considerare terapia cu statine la pacienţii hipertensivi cu vârsta mai mică de 80 de ani ce au un risc cardiovascular estimat la 10 ani > 20% sau de deces de cauză cardiovasculară (bazat pe modelul SCORE) mai mare sau egal de 5%. Există raportări care susţin că beneficiile administrării statinelor la pacienţii hipertensivi ar cuprinde şi o oarecare reducere a tensiunii arteriale [761]. Deşi în studiile ASCOT760 şi PHYLLIS390 asocierea statinelor la tratamentul antihipertensiv nu a fost însoţită de un efect evident de reducere a tensiunii arteriale. Nivelul ţintă de colesterol total şi LDL colesterol ar trebui să fie de < 5 mmol/l (190 mg/dl) şi respectiv < 3 mmol/l (115 mg/dl). Majoritatea pacienţilor vor atinge aceste ţinte cu o doză adecvată de statină în asociere cu măsuri nefarmacologice de tratament. Pentru pacienţii care nu ating aceste ţinte sau care menţin nivele anormale de HDL colesterol sau trigliceride (de ex. < 1,0 mmol/l şi respectiv > 2,3 mmol/l) ar putea fi indicate adăugarea ezetimibe[762] la schema terapeutică sau instituirea altor terapii precum şi direcţionarea pacientului către alte servicii de specialitate.

    8.2 Tratamentul antiplachetar
    S-a demonstrat că tratamentul antiplachetar reprezentat în special de doze mici de aspirină (75-100 mg/zi) reduce riscul de accident vascular cerebral şi/sau infarct miocardic la câteva grupe populaţionale, de la persoanele de vârstă medie cu risc cardiovascular redus până la pacienţii cu boala cardiovasculară cunoscută [763]. Riscul de producere a unui eveniment vascular sever este redus cu aproximativ 25%. Totuşi, terapia pe termen lung cu doze mici de aspirină creşte de două ori riscul de hemoragii majore extracraniene. Pentru pacienţii cu boală cardiovasculară cunoscută ce primesc doze mici de aspirină, numărul de pacienţi protejaţi de un eveniment vascular major depaşeşte în mod clar numărul celor cu hemoragii majore [764,765]. Nu este sigur dacă beneficiile aspirinei depăşesc riscurile hemoragice la pacienţii cu risc scăzut. Astfel, decizia de a introduce aspirina în terapia pacienţilor hipertensivi trebuie luată ţinând seama de riscul cardiovascular total şi/sau de prezenţa afectării de organ. Dovezi ale beneficiilor sau ale eventualelor efecte adverse ale administrării de doze mici de aspirină la pacienţii hipertensivi au fost obţinute din studiul HOT [311]. Per total, studiul a arătat o reducere de 15% a evenimentelor cardiovasculare majore şi o reducere de 36% a infarctului miocardic acut, fără efect asupra accidentului cerebral vascular sau asupra riscului de hemoragie intracerebrală, dar cu un risc crescut de 65% de evenimente hemoragice majore. Totuşi, analiza pe subgrupe a datelor studiului HOT [764] a identificat subgrupe de pacienţi hipertensivi care pot prezenta beneficii absolute superioare efectelor adverse. Pacienţii cu creatinina serică > 115 (imol/l (> 1,3 mg/dl) au prezentat o reducere semnificativ mai mare a evenimentelor cardiovasculare şi a infarctului miocardic (-13 şi -7 evenimente/1000 pacienţi pe an) în timp ce riscul de sângerare nu a fost semnificativ mai mare. Un echilibru favorabil între beneficii şi efecte adverse la administrarea aspirinei a fost demonstrat şi la pacienţii cu risc global crescut la includere şi tensiune arterială sistolică sau diastolică la includere crescute (beneficiu -3,1 până la -3,3 evenimente cardiovasculare/1000 pacienţi- an versus dezavantaje: 1,0 până la 1,4 hemoragii/ 1000 pacienţi- an), în timp ce la pacienţii cu risc la includere redus, efectele adverse ale aspirinei contrabalansează beneficiile. Aceste observaţii concordă cu cele a câtorva meta-analize legate de prevenţia primară, care au inclus şi pacienţi normotensivi şi cu rezultatele recente ale Women Prevention Study efectuat pe o cohortă mare de pacienţi cu risc foarte redus, arătând un beneficiu net scăzut al aspirinei [766]. De aceea, tratamentul cu doză redusă de aspirină are un raport risc/beneficiu favorabil numai dacă este administrat pacienţilor aflaţi deasupra unui anumit prag de risc cardiovascular (15-20% în 10 ani). Aceştia sunt pacienţii hipertensivi cu o creştere moderată a nivelului creatininei serice, pacienţii hipertensivi în vârstă de cel puţin 50 de ani cu un risc cardiovascular total crescut sau foarte crescut sau cu valori iniţiale ale tensiunii arteriale mai mari. Trebui menţionat faptul că în studiul HOT, administrarea aspirinei nu a interferat cu efectul de reducere a tensiunii arteriale al medicaţiei antihipertensive concomitente. Beneficiile au fost observate la pacienţii cu un control eficient al tensiunii arteriale (practic toţi pacienţii au avut tensiunea arterială diastolică < 90 mmHg) şi este posibil ca acest control al tensiunii arteriale să fi jucat un rol esenţial în prevenirea creşterii numărului de hemoragii intracerebrale, creştere ce a fost raportată în anumite studii [311,765,766"769]. Astfel, pare rezonabil a se sugera ca aspirina să fie introdusă în terapia pacienţilor hipertensivi cu risc crescut sau foarte crescut doar atunci când este realizat controlul eficient al tensiunii arteriale.

    8.3 Controlul glicemiei
    Diabetul zaharat, dar şi toleranţa alterată la glucoză sunt factori de risc cardiovasculari majori [771"773]. Aşa cum a fost menţionat în Capitolul 7.2, hipertensiunea arterială se asociază cu diabetul zaharat tip 2 şi pacienţii hipertensivi diabetici prezintă o creştere marcată a riscului cardiovascular total. Mai mult, hipertensiunea arterială în sine se asociază cu un risc de două ori mai mare de dezvoltare a diabetului zaharat tip 2 [774]. Controlul eficient al glicemiei are o mare importanţa la pacienţii cu diabet zaharat şi hipertensiune arteriala. În studiul UKPDS pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat tip 2 au beneficiat de un control riguros al glicemiei în special în ceea ce priveşte complicaţiile microvasculare [775]. Totuşi, alte studii au arătat că modificări riguroase ale stilului de viaţa sau terapii medicamentoase pentru normalizarea tulburărilor metabolismului glucidic protejează şi faţă de complicatiile macrovasculare [776"778] şi studiul EDIC a arătat recent că acest lucru este valabil cel puţin în cazul diabetului zaharat tip l [779]. Există o asociere directă între complicaţiile macro şi microvasculare şi valoarea medie a HbAlc, fără a exista date legate de un prag al valorilor HbAlc sub care riscul nu mai scade [778,780]. Conform ghidului de management al diabetului zaharat ţintele de tratament sunt fixate la < 6,0 mmol (108 mg/dl) pentru glucoza a jeun plasmatică (media a mai multor măsurători) şi de mai puţin de 6,5% pentru hemoglobina glicozilată [168,781]. Datorită efectului cunoscut al diureticelor tiazidice şi al beta-blocantelor asupra metabolismului glucozei, utilizarea acestor agenţi antihipertensivi la pacienţii cu toleranţa alterată la glucoză poate necesita o terapie antidiabetică instituită mai precoce şi mai agresivă [316,331]. Informaţii suplimentare despre efectele benefice cardiovasculare ale unui control glicemic riguros vor fi disponibile după încheierea a două studii mari pe pacienţi cu diabet zaharat tip 2, ACCORD (www.accordtrial.org) şi ADVANCE [782] care de asemenea evaluează efectele protective adiţionale ale unui control riguros al tensiunii arteriale.


    9. SCREENINGUL ŞI TRATAMENTUL FORMELOR SECUNDARE DE HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
    O cauză specifică a creşterii tensiunii arteriale poate fi identificată într-o proporţie mică de pacienţi adulţi cu hipertensiune. Un screening simplu al formelor secundare de hipertensiune cuprinde istoricul pacientului, examenul fizic şi investigaţiile paraclinice de rutină. Mai mult, o formă secundară de hipertensiune este sugerată de o creştere marcată a tensiunii arteriale, debut brusc sau agravare a hipertensiunii şi de un răspuns redus al tensiunii arteriale la medicaţie. În aceste cazuri, se impun măsuri diagnostice specifice aşa cum este menţionat mai jos.
    9.1 Boala renală parenchimatoasă
    Boala renală parenchimatoasă este cea mai frecventă cauză de hipertensiune secundară. Descoperirea la examenul fizic a unor mase bilaterale în abdomenul superior este concordantă cu boala polichistică renală, fiind necesară în acest caz examinare ecografică. Ecografia renală a înlocuit aproape complet urografia intravenoasă pentru explorarea anatomică a rinichilor. În timp ce urografia intravenoasă presupune utilizarea unor substanţe de contrast potenţial nefrotoxice, ecografia este o metodă neinvazivă şi furnizează toate informaţiile anatomice necesare legate de dimensiunile şi forma rinichilor, grosimea corticalei renale, obstrucţii la nivelul tractului urinar şi prezenţa unor mase renale [783]. Testele funcţionale de screening ale bolii renale parenchimatoase sunt reprezentate de evaluarea prezenţei proteinelor, eritrocitelor şi leucocitelor în urină şi de detectarea nivelului creatininei serice. Aceste teste ar trebui efectuate la toţi pacienţii cu hipertensiune (vezi Secţiunea 3.4). Boala renală parenchimatoasă poate fi exclusă dacă la determinări repetate analizele urinare şi concentraţia creatininei serice sunt normale. Prezenţa eritrocitelor şi leucocitelor ar trebui confirmată prin analiza microscopică a urinei. Dacă testele de screening pentru hipertensiune renală parenchimatoasă sunt pozitive, se impune o evaluare detaliată pentru boală renală.

    9.2 Hipertensiunea renovasculară
    Hipertensiunea renovasculară este a doua cauză ca frecvenţă de hipertensiune secundară, prevalenţa sa fiind de aproximativ 2% dintre pacienţii adulţi cu tensiune arterială crescută evaluaţi în centrele specializate [786]. Cauza hipertensiunii renovasculare este reprezentată de existenţa a uneia sau a mai multor stenoze la nivelul arterelor extrarenale. La populaţia vârstnică aceste stenoze sunt în special de natură aterosclerotică. Displazia fibromusculară reprezintă 25% din totalul cazurilor şi este forma cea mai frecventă la adulţii tineri.
    Hipertensiunea cu debut sau agravare bruscă precum şi valori crescute ale tensiunii arteriale ce sunt din ce în ce mai greu de tratat sugerează prezenţa acestei afecţiuni. Semne de stenoze ale arterelor renale sunt reprezentate de sufluri abdominale cu lateralizare, hipokaliemie şi un declin progresiv a funcţiei renale. Totuşi, aceste semne nu sunt prezente la mulţi pacienţi cu hipertensiune renovasculară. O metodă de screening ar putea fi determinarea diametrului longitudinal al rinichiului cu ajutorul ecografiei. Totuşi, o diferenţă mai mare de 1,5 cm în diametru între cei doi rinichi, care este considerată diagnostică pentru stenoza de arteră renală, este întâlnită doar la 60-70% dintre pacienţii cu hipertensiune renovasculară [787]. Ecografia Doppler color poate adesea să detecteze stenoze la nivelul arterelor renale, în special atunci când sunt localizate în apropiere de originea acestora [788]. În plus, permite determinarea indicelui de rezistenţă ce poate avea o valoare predictivă pentru rezultatul angioplastiei şi stentării. Există dovezi care susţin că angiografia tridimensională cu rezonanţa magnetică efectuată în apnee şi îmbunătăţită cu gadolinium este procedura diagnostică de elecţie în hipertensiunea renovasculară [789]. O altă procedură imagistică cu o sensibilitate asemănătoare este tomografia computerizată spirală care necesită totuşi utilizarea substanţei de contrast şi a unor doze relativ mari de radiaţii X. Odată ce se ridică suspiciunea existenţei stenozelor la nivelul arterelor renale, angiografia intra-arterială digitală cu substracţie ar trebui efectuată pentru confirmare. Procedura invazivă reprezintă în continuare standardul de aur în diagnosticul stenozei de arteră renală. Determinarea nivelului reninei în sângele venos renal presupune multiple cateterizări, iar nivelul crescut de complexitate şi invazivitate nu este compensat de un nivel acceptabil de sensibilitate şi specificitate. Astfel, această metodă nu poate fi recomandată ca procedură de screening.
    Tratamentul pacienţilor cu hipertensiune renovasculară este o problemă controversată datorită existenţei unui număr limitat de trialuri efectuate pe un număr mare de pacienţi şi pe o perioadă lungă care să compare diferite atitudini terapeutice, şi de asemenea datorită dificultăţii prezicerii răspunsului individual al tensiunii arteriale la diferite proceduri de revascularizare renală[786].
    Totuşi, datele existente justifică următoarele recomandări: 1) hipertensiunea refractară (de ex. tensiune arterială ridicată în ciuda administrării a cel puţin trei medicamente anti-hipertensive, incluzând un diuretic la doza adecvată) precum şi o deteriorare progresivă a funcţiei renale reprezintă indicaţii pentru revascularizare; 2) Deşi există o divergenţă de opinii, revascularizarea chirurgicală este efectuată din ce în ce mai rar fiind progresiv înlocuită de angioplastie [790]; 3) angioplastia singură este tratamentul de elecţie în displazia fibromusculară unde este urmată de o rată crescută de succes caracterizată prin persistenţa unor valori normale ale tensiunii arteriale sau un răspuns mai bun al tensiunii arteriale la terapia medicamentoasă [787,791]. Rata de succes este mai redusă în boala aterosclerotică, aceasta prezentând o incidenţă mai mare a restenozării [791], restenozare ce poate fi redusă prin utilizarea stenturilor, astfel că majoritatea intervenţiilor de angioplastie în stenozele renale de natură aterosclerotică asociază şi implantarea de stenturi; 4) tratamentul medicamentos a fost comparat cu angioplastia într-un număr de trialuri [792"794], meta-analiza acestora arătând un avantaj modest dar semnificativ al angioplastiei. Totuşi, rezultatul acestei proceduri depinde într-o mare masură de îndemânarea şi experienţa medicului, tratamentul medicamentos având o importanţa maximală la pacienţii cu boală renovasculară aterosclerotică. Acesta ar trebui preferat atunci când funcţia renală este conservată, se poate realiza controlul valorilor tensiunii arteriale, stenoza renală nu este strânsă şi există un istoric îndelungat de hipertensiune (de ex.: > 10 ani). Datorită riscului crescut de progresie a leziunilor aterosclerotice, tratamentul acestora presupune modificări importante ale stilului de viaţa, doze reduse de aspirină, statină şi administrarea de multiple medicamente antihipertensive. De utilizat sunt un diuretic tiazidic la doza optimă şi un antagonist de calciu cu posibilitatea adăugării unui blocant al sistemului renină-angiotensină, cu excepţia cazului în care există stenoze bilaterale de artere renale. Acest tratament reduce valorile tensiunii arteriale la majoritatea pacienţilor cu hipertensiune renovasculară. Principalul risc este reprezentat de o deteriorare acută a funcţiei renale şi creşterea nivelului creatininei serice datorată reducerii marcate a presiunii de perfuziei distal de leziunea stenotică. Acest lucru se întâmplă mai frecvent atunci când este utilizat un blocant al sistemului renină-angitensină, dar de obicei creşterea nivelului creatininei serice este reversibilă la retragerea medicamentului.

    9.3 Feocromocitomul
    Feocromocitomul este o cauză foarte rară de hipertensiune secundară (0,2-0,4% din toate cazurile de hipertensiune arterială), având o incidenţă anuală estimate de 2-8 la un milion de locuitori [796]. Este o afecţiune ce poate fi moştenită sau dobândită. Hipertensiunea arterială apare la aproximativ 70% dintre pacienţii cu feocromocitom, având un caracter stabil sau paroxistic (prezentare cu simptome precum cefalee, transpiraţie, palpitatii şi paloare) în proporţii aproximativ egale. Diagnosticul se bazează pe evidenţierea unor nivele crescute plasmatice sau urinare de catecolamine sau metaboliţi ai acestora. Acesta poate fi susţinut de teste farmacologice care ar trebui să preceadă efectuarea unor proceduri imagistice funcţionale în scopul localizării tumorii. Testul cu sensibilitatea cea mai mare (97-98%) este reprezentat de măsurarea meta-nefrinelor plasmatice libere şi a metanefrinelor fracţionate urinare. Totuşi, deoarece determinarea metanefrinelor plasmatice libere nu este efectuată de rutină, testul diagnostic de elecţie rămâne determinarea metanefrinelor urinare fracţionate şi a catecolaminelor urinare [797]. Valori foarte mari ale acestora fac inutile testări adiţionale [798]. Pe de altă parte, atunci când valorile plasmatice sau urinare sunt doar uşor crescute în ciuda existenţei unei suspiciuni clinice puternice de feocromocitom, teste de stimulare sau supresie cu glucagon şi respectiv clonidină pot fi efectuate, deşi în cazul existenţei unor rezultate la limită a testelor biochimice (şi având în vedere specificitatea limitată a răspunsului la teste farmacologice) numeroşi clinicieni preferă să continue explorările direct cu testele imagistice [799]. Testul cu glucagon trebuie efectuat după ce pacientul a fost tratat eficient cu un anatgonist de receptori a-adrenergici pentru a se preveni o creştere marcată a tensiunii arteriale după injectarea hormonului. Testul de supresie la clonidină este considerat negativ atunci când există o reducere marcată a catecolaminelor plasmatice [800].
    După stabilirea diagnosticului de feocromocitom este obligatorie localizarea tumorii [801]. 95% sunt localizate la nivelul sau în apropierea glandelor suprarenale şi, deoarece sunt tumori de mari dimensiuni, pot fi uneori detectate ecografic. Totuşi, cea mai mare sensibilitate (98-100%) o are TC şi în special imagistica cu rezonanţă magnetică (IRM), care, totuşi, are o specificitate redusă (50%). Pentru localizarea feocromocitoamelor extrasuprarenaliene şi a metastazelor determinate de cele 10% dintre feocromocitoame ce sunt maligne sau pentru analiza funcţională a feocromocitoamelor descoperite de TC sau IRM se poate asocia TC-ului sau IRM-ului o scanare izotopică utilizând metaiodobenzilguanidină. Există câteva afecţiuni familiale ce asociază o incidenţa crescută a feocromocitoamelor: neoplazia endocrină multiplă tip 2 (NEM 2), boala von Hippel-Lindau (VHL) şi neurofibromatoza tip 1. Paraganglioamele familiale se asociază de asemenea cu feocromocitomul. Astfel, este recomandabilă efectuarea de teste genetice pacienţilor şi membrilor familiilor acestora, mai ales în cazul feocromocitoamelor asociate cu sindroame ereditare. Până la acest moment, au fost descrise mutaţii pe linie germinală la nivelul a cinci gene ce determină afecţiuni familiale asociate cu feocromocitomul [802]. Tratamentul complet al acestei afecţiuni presupune excizia tumorii. Înaintea efectuării acestei proceduri pacientul trebui pregătit corespunzător. Aceasta presupune administrarea unui blocant de receptori a-adrenergici şi, după un tratament adecvat cu acest preparat, un blocant de receptori (3-adrenergici poate fi introdus. Ulterior, şi doar după corectarea adecvată a pierderilor lichidiene, exicizia chirurgicală, care la ora actuală este adesea efectuată laparoscopic, poate fi realizată. Corecţia lichidiană adecvată este necesară deoarece expunerea prelungită la feocromocitom determină natriureză şi venoconstricţie cu depleţie marcată de volum.

    9.4 Aldosteronismul primar
    Aldosteronismul primar a devenit în ultimii ani un subiect major de controversă în ceea ce priveşte managementul hipertensiunii arteriale. Aceasta se datorează unei variaţii de 1% până la 11% a prevalenţei acestei afecţiuni în studii ce cuprind pacienţi neselectaţi cu hipertensiune arterială primară. Ca test de screening, determinarea potasiului seric are o valoare importantă, însă un număr redus de pacienţi vor avea hipopotasemie în stadiile iniţiale ale bolii. La 30% dintre pacienţii cu aldosteronism primar, cauza este reprezentată de adenoame suprarenale care sunt mai frecvente la femei şi mai rare la copii. Şaptezeci la sută din cazuri sunt determinate de hiperplazia suprarenală şi există cazuri rare de carcinom suprarenal şi aldosteronism sensibil la glucocorticoizi, o afecţiune transmisă autozomal dominant. Tensiunea arterială a pacienţilor se caracterizează prin valori moderat sau marcat crescute, rezistente la tratament. Hipertensiunea arterială sensibilă la glucocorticoizi debutează la vârste tinere, de obicei în copilărie. Aldosteronismul primar se asociază cu feocromocitomul, hiperparatiroidismul şi acromegalia. S-a sugerat că doar pacienţii cu hipopotasemie neprovocată sau hipertensiune cu adevărat rezistentă să fie evaluaţi pentru aldosteronism primar. Afecţiunea trebuie suspicionată la pacienţii cu hipopotasemie neprovocată şi la cei cu hipertensiune arterială rezistentă la tratament. Boala poate fi confirmată prin testul de supresie la fludrocortizon (absenţa reducerii sub valoarea prag a nivelului aldosteronului plasmatic după 4 zile de administrare a hormonului) şi prin măsurarea nivelelor de aldosteron şi renină în condiţii standardizate. În ultimii ani există o tendinta de evaluare a raportului aldosteron/renină. Totuşi, nivelul aldosteronului poate fi ridicat şi cel al reninei redus la pacienţii vârstnici sau la pacienţii de culoare. De asemenea, un raport crescut aldosteron/renină se întâlneşte la pacienţii cu boală renală cronică, unde nivelul crescut al potasiului stimulează eliberarea de aldosteron, precum şi în cazul unor mutaţii genetice rare ce determină niveluri crescute de aldosteron. intr-o meta-analiză efectuată pe 19 studii ce au inclus 10.396 de pacienţi, a existat o mare variaţie a raportului aldosteron/renină. Un raport ridicat a fost observat la 5,5 până la 39% dintre pacienţi, dar adenoame au fost diagnosticate la 0 până la 6,5% dintre pacienţi. Astfel, utilitatea acestei determinări este controversată. Vizualizarea glandelor suprarenale este efectuată acum prin examinare CT, rezonanţă magnetică sau tehnici izotopice ce folosesc colesterol marcat radioactiv. Totuşi, adenoamele descoperite de CT sau rezonanţă magnetică se pot dovedi a fi datorate hiperplaziei. Rezultatele fals pozitive sunt probabil relativ frecvente, deoarece hiperplazia nodulară a zonei glomerulosa este raportată chiar şi în prezenţa adenoamelor funcţional, şi adenoamele detectate pot fi nefuncţionale [811]. Aceasta înseamnă că, dacă se utilizează tehnici imagistice, ele trebuie suplimentate cu recoltarea de probe din sângele venos suprarenal. Există date care sugerează că în lipsa asocierii acestei metode diagnostice, 25% dintre pacienţi ar fi supuşi unei adrenalectomii inutile [812]. Tehnica chirurgicală pentru exicizia unui adenom suspectat este adrenalectomia laparoscopică.
    Seriile de pacienţi supuşi intervenţiei nu raportează nici un deces şi morbiditate minimă, cu spitalizare medie post-operatorie de 2,6 zile. Anterior intervenţiei chirurgicale sau în cazul hiperplaziei adrenale este recomandat tratamentul cu un antagonist de aldosteron precum spironolactonă. Administrarea acesteia ar putea fi asociată cu efecte secundare, precum ginecomastia, care i-ar putea reduce utilitatea. În acest caz poate fi luată în discuţie şi eplerenona, deşi la dozele recomandate efectul este inferior celui al spironolactonei.

    9.5 Sindromul Cushing
    Sindromul Cushing afectează < 0,1% din populaţia generală [814]. Hipertensiunea este foarte frecventă şi este raportată la circa 80% din aceşti pacienţi, cu o prevalenţa de 50% la copii şi adolescenţi. De obicei, sindromul este sugerat de aspectul tipic al pacientului. Determinarea excreţiei urinare de cortizol pe 24 de ore este cea mai practică şi sigură metodă de diagnostic, iar o valoare depaşind 110 mmol (40 ug) este foarte sugestivă pentru sindromul Cushing. Diagnosticul este confirmat de testul de supresie cu doze mici de dexametazonă efectuat pe o perioadă de 2 zile (0,5 mg la fiecare 6 ore, 8 doze în total) sau testul nocturn de supresie la dexametazonă (1 mg la ora 23.00). În testul de 2 zile, o excreţie a cortizolului urinar mai mare de 27 mmol (10 ug) pe zi, în ziua a doua indică diagnosticul de sindrom Cushing. Acelaşi lucru este valabil dacă valoarea cortizolului plasmatic este mai mare de 140 mmol/l (5 ug/dl) măsurată la ora 8.00 în testul de supresie nocturnă. Un rezultat normal exclude diagnosticul de sindrom Cushing. Recent a fost propusa ca o metodă mai simplă de diagnostic determinarea cortizolului seric sau salivar la mijlocul sau târziu în noapte[815]. Teste suplimentare sunt necesare pentru diferenţierea diferitelor forme ale sindromului.

    9.6 Apneea obstructivă în somn
    Apneea obstructivă în somn (AOS) se caracterizează prin episoade recurente de oprire respiratorie determinate de colapsul inspirator al căilor aeriene superioare apărut în timpul somnului, cu o reducere consecutivă a saturaţiei în oxigen [816]. Este important a se lua în considerare apneea în somn la pacienţii obezi, în special la cei cu hipertensiune arterială rezistentă la scheme terapeutice convenţionale[736"739]. Mai mult, pacienţii hipertensivi, care sunt clasificaţi drept "non-dipperi" în urma măsurătorilor efectuate în ambulator ar trebui investigaţi pentru apnee obstructivă în somn. Printre semnele şi simptomele afecţiunii se pot enumera: somnolenţa diurnă, reducerea capacităţii de concentrare, somn obositor şi agitat, episoade de sufocare în timpul somnului, perioade de apnee observate de alte persoane, nicturie, modificări de personalitate şi iritabilitate, scăderea libidoului şi creşterea riscului de accidente rutiere. Atunci când este suspectată ar trebui utilizat unul din chestionarele validate: Scala de somnolenta Epworth sau Chestionarul Berlin. Polisomnografia rămâne "standardul de aur" în evaluarea tulburărilor respiratorii legate de somn. Indexul apnee/hipopnee (de ex. numărul de episoade de apnee şi de hipopnee pe oră) este utilizat ca un index al prezenţei şi severităţii sindromului. Un index apnee-hipopnee de 5 până la 15 indică apnee uşoară; 15 până la 30, o apnee moderată; iar peste 30 apnee severă. Apneea obstructivă în somn netratată ar putea avea efecte directe şi dăunătoare asupra structurii şi funcţiei cardiovasculare prin câteva mecanisme, incluzând activare simpatică, stress oxidativ, inflamaţie şi disfuncţie endotelială [738]. Sindromul contribuie la valorile crescute ale tensiunii arteriale la un număr mare de pacienţi hipertensivi[817,818], efectul presor fiind posibil determinat de un deficit al reglajului reflex cardiovascular şi de disfuncţia endotelială [819]. Pierderea ponderală la pacienţii obezi ameliorează sindromul, un efect benefic avându-l şi aparatele de respirat cu presiune pozitivă.

    9.7 Coarctaţia de aortă
    Coarctaţia de aortă este o formă rară de hipertensiune la copii şi adulţii tineri. Diagnosticul este adesea evident după efectuarea examenului fizic. Un suflu mezosistolic, ce poate deveni continuu odată cu trecerea timpului, este ascultat la nivelul toracelui anterior şi de asemenea la nivelul toracelui posterior. Pulsul la nivel femural este absent sau întârziat raportat la pulsul radial. Hipertensiunea este înregistrată la nivelul membrelor superioare concomitent cu o presiune scăzută sau absentă la nivelul membrelor inferioare. După corecţie sau stentare, în special la adulţi hipertensiunea poate persista datorită efectelor hemodinamice şi vasculare, şi numeroşi pacienţi necesită continuarea terapiei antihipertensive.

    9.8 Hipertensiunea indusă de medicamente
    Printre substanţele sau medicamentele care pot produce hipertensiune arterială se pot enumera: licorice, contraceptive orale, steroizi, antiinflamatoare nesteroidiene, cocaină şi amfetamine, eritropoetină, ciclosporină, tacrolimus. În momentul efectuării anamnezei, pacientul ar trebui chestionat în ceea ce priveşte medicamentele pe care şi le administrează iar utilizarea medicamentelor care pot duce la creşterea tensiunii arteriale trebuie atent monitorizată.


    10. MONITORIZAREA (CASETA 22)
    Pe parcursul perioadei de titrare a medicamentelor, pacienţii ar trebui evaluaţi frecvent (de ex. la fiecare 2-4 săptămâni) pentru a se ajusta regimul de tratament ales (creşterea dozei de medicament, asocierea altor medicamente, reducerea sau oprirea medicamentelor) în funcţie de nivelul tensiunii arteriale obţinut sau de apariţie a efectelor secundare. În această fază instruirea pacientului pentru măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu poate ajuta la titrarea medicamentelor şi atingerea ţintelor terapeutice. Odată ce ţintele terapeutice au fost atinse, inclusiv atingerea valorilor ţintă ale tensiunii arteriale şi controlul tuturor factorilor de risc corectabili, frecvenţa controalelor medicale poate fi redusă considerabil. Pacienţii cu risc cardiovascular redus şi hipertensiune arterială uşoară necesită controale la fiecare 6 luni, în timp ce pacienţii cu valori iniţiate mai ridicate ale tensiunii arteriale sau care prezintă risc cardiovascular înalt sau foarte înalt necesită controale mai frecvente. Controale mai frecvente sunt necesare şi în cazul pacienţilor cu tratament nefarmacologic deoarece: 1) complianţa este redusă, 2) răspunsul tensiunii arteriale este variabil, şi 3) tratamentul necesită susţinere, iar, în cazul de eşec, trecerea la momentul oportun la terapia medicamentoasă.
    Măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu poate permite creşterea intervalului dintre controale şi simplificarea programului de vizite se poate face prin tehnologii noi precum teletransmisia tensiunii arteriale măsurată la domiciliu la cabinetul medicului, care s-a dovedit că îmbunătăţeşte aderenţa pacientului la tratament. Totuşi, în general, nu este indicată o prelungire exagerată a intervalului dintre controale, deoarece tratamentul depinde în mod crucial de o relaţie bună medic-pacient ce poate fi menţină prin vizite frecvente la medic. Dacă ţintele de tensiune arterială nu sunt atinse în 6 luni sau dacă nu poate fi menţinut un control anterior bun al tensiunii arteriale trebuie luată în considerare îndrumarea pacientului către o clinică sau un specialist în hipertensiune. Urmărirea pacienţilor hipertensivi, deşi este recunoscut că presupune numeroase dificultăţi, are avantajul evaluării periodice a leziunilor de organ deoarece regresia acestora sau lipsa de progresie are implicaţii prognostice favorabile (vezi Capitolul 4.5). Nu poate fi recomandat un anume program de vizite, dar este util de reţinut că modificările induse de tratament în excreţia urinară a proteinelor este de aşteptat a se produce în câteva săptămâni [473], în timp ce modificările hipertrofiei ventriculare stângi nu sunt de obicei evidente înainte de un an cu alte câteva modificări după aceea [357]. Întreruperea tratamentului de către pacienţii care fuseseră corect diagnosticaţi cu hipertensiune arterială este de obicei urmată mai devreme sau mai târziu, de revenirea tensiunii arteriale la valorile crescute de dinainte de tratament. Cu toate acestea, după un control prelungit al valorilor tensiunii arteriale se poate tenta, în special la pacienţii complianţi la modificările stilului de viaţa, o reducere progresivă a dozelor sau numărului de medicamente utilizate. Acest lucru poate fi făcut deoarece controlul tensiunii arteriale poate avea efect reversibil, cel puţin parţial, asupra modificărilor anatomice vasculare (de ex. remodelarea arteriolară) ce sunt implicate prin modificări structurale în menţinerea valorilor crescute ale tensiunii arteriale [476]. Totuşi, încercările de "reducere" a tratamentului ar trebui făcute cu prudenţă şi acompaniate de supervizarea continuă a valorilor tensiunii arteriale, de preferat împreună cu monitorizarea la domiciliu.

    11. IMPLEMENTAREA GHIDULUI
    Ştergerea discrepanţelor dintre recomandările experţilor şi controlul redus al tensiunii arteriale în practica medicală.
    În ciuda dovezilor covârşitoare care arată că hipertensiunea este un factor major de risc cardiovascular şi că strategiile de reducere a tensiunii arteriale reduc marcat acest risc, studiile efectuate pe diverse continente, precum şi cele efectuate în anumite ţări europene[822], arată clar 1) o proporţie notabilă de pacienţi hipertensivi nu sunt conştienţi de afecţiunea pe care o au, sau dacă sunt conştienţi nu urmează tratament [605,823] şi 2) ţintele de tensiune arterială sunt atinse rareori, indiferent dacă tratamentul este prescris şi pacienţii sunt urmăriţi de specialişti sau medici de familie [824,825]. Controlul tensiunii arteriale sistolice este în mod particular atins rar, iar valorile mai reduse (< 130 mmHg) recomandate pacienţilor diabetici sau celor cu risc foarte crescut sunt aproape în mod excepţional atinse [825]. Astfel se explică de ce hipertensiunea rămâne principala cauză de deces şi morbiditate cardiovasculară atât în întreaga lume cât şi în ţările industrializate. Este de asemenea accentuată ideea aplicării metodelor de diagnostic a hipertensiunii unei mase mai mari populaţionale precum şi nevoia de a "acapara" un număr substanţial mai mare de pacienţi în scheme terapeutice eficiente (Caseta 23).
    Scopul prezentului ghid este de a facilita atingerea acestor ţinte. Totuşi, simpla redactare a unor ghiduri nu este suficientă pentru rezolvarea problemei expuse mai sus. Trebuie să existe un proces continuu de implementare care să implice educaţie şi audit.
    Implementarea cu succes a ghidului presupune un efort concentrat al profesioniştilor din domeniul medical pentru valorificare întregului potenţial. În ceea ce priveşte ţările europene, atitudinea faţă de hipertensiunea arterială poate să difere. În anumite ţări prevenţia bolilor cardiovasculare, inclusiv detecţia şi controlul hipertensiunii arteriale revine în sarcina centrelor primare de îngrijire medicală coordonate de medicii generalişti precum şi a asistentelor medicale pregătite în acest domeniu şi a altor specialişti în domeniul sanitar. În alte ţări medicii specialişti şi medicii din spital joacă un rol mai important. De aceea, ghidul elaborat de un comitet de experţi internaţionali ar trebui adaptat la nivel naţional, în funcţie de specificul cultural local, condiţiile socio-economice şi organizarea sistemului sanitar.
    Acceptare pe scară largă a ghidului prezent de către societăţile şi ligile naţionale de hipertensiune este o condiţie pentru promovarea implementării managementului în practica medicală şi îmbunătăţirea rezultatelor. În acest context, prezentul ghid a fost realizat în strânsă colaborare cu al patrulea Joint Task Force a Societăţii Europene şi alte Societăţi de Prevenţie a Bolilor Cardiovasculare [71]. Astfel, recomandările acestora sunt concordante cu recomandările ce vor apare în ghidul celui de-al patrulea Joint Task Force care va fi de asemenea publicat în 2007. Important este şi faptul că Societatea Europeană de Hipertensiune (ESH) şi Societatea Europeană de Cardiologie (ESC) fac parte din platforma Societăţilor interesate în implementarea prevenţiei bolilor cardiovasculare în practica medicală în Joint Prevention Committee. Alţi parteneri în platformă sunt: Societatea Europeană de Ateroscleroză, Asociaţia Europeană pentru Studiul Diabetului, Federaţia Internaţională a Diabetului-Europa, WONCA-Europa (Societatea Europeană de Medicină Generală Vs Medicină de Familie), Reţeaua Europeană a Inimii (European Heart Network) şi Societatea Internaţională de Medicină Comportamentală. Acest parteneriat este foarte important deoarece este mai probabil ca medicii generalişti să accepte şi să folosească acest ghid atunci când în crearea lui au fost implicate şi persoane cunoscute lor.
    Implementarea reuşită a acestui ghid presupune cunoaşterea barierelor existente între recomandări şi practică. Prima barieră este reprezentată de cunoaşterea şi acceptarea ghidului de către medici. Cunoaşterea ghidului este îngreunată de numărul mare de ghiduri pe care medicii le primesc şi de duplicarea lor de către prea multe societăţi ştiinţifice, organizaţii locale şi agenţii sanitare. Confuziile apar chiar în contextul unor mici diferenţe între recomandări, iar asupra unor ghiduri planează suspiciuni în ceea ce priveşte imparţialitatea experţilor sau legate de influenţe extrinseci precum cele din industria farmaceutică şi din domeniul sanitar privat şi public. Mai mult, doctorii sunt conştienţi de faptul că tratează indivizi, adesea diferiţi unul de celălalt, în timp ce ghidurile, în mod necesar, analizează afecţiunile medicale la modul general. Acest aspect a fost luat în considerare la redactarea ghidului ESH-ESC din 2003 [3], iar decizia de a îi conferi un caracter mai mult informativ şi mai puţin normativ a contribuit la acceptarea largă de care s-a bucurat. Aceleaşi direcţii au fost urmate şi în redactarea actualului ghid.
    Barierele în ceea priveşte implementarea se referă nu numai la medici ci şi la pacienţi.
    Aderenţa la un program ce presupune schimbări în stilul de viaţa şi complianţa pe termen lung la administrarea a numeroase medicamente ridică numeroase probleme. Schimbările în stilul de viaţa sunt mai degrabă prezentate cu un ton moralizator decât ca o abordare ce trebuie implementată şi ca o alternativă ieftină la costul terapiei medicamentoase în condiţiile în care ar fi necesară o abordare costisitoare din partea unor specialişti în medicină comportamentală.
    Pe lângă medici şi pacienţi, şi sistemul medical poate reprezenta o barieră. Într-adevar, furnizorii de servicii sanitare consideră câteodată în mod greşit că managementul hipertensiunii poate fi realizat în consultaţii de câteva minute, rambursând medicii în consecinţă. Adesea aceştia privesc ghidurile drept un instrument de reducere a costurilor şi a limita plăţile pentru afecţiuni cu risc crescut definite prin praguri arbitrare. De aceea cei care stabilesc politicile sanitare şi toţi cei răspunzători de organizarea sistemului medical ar trebui să se implice în dezvoltarea unor programe de prevenţie cuprinzătoare.
    Comitetul este conştient de faptul că redactarea pe cont propriu a acestui ghid probabil nu va schimba situaţia, dar poate ajuta ca parte a unei cuprinzătoare strategii medicale preventive bazată de dovezi servind drept:
    o un consens între toţi partenerii implicaţi în diagnosticul şi controlul hipertensiunii arteriale,
    o o bază de educaţie şi instruire,
    o un şablon pentru ghidurile societatilor naţionale care pot adopta şi/sau adapta acest ghid în concordanţă cu politicile medicale naţionale şi cu resursele disponibile,
    o un punct de referinţa bazat pe dovezi ştiinţifice pentru identificarea celor mai adecvate mijloace pentru controlul hipertensiunii,
    - bază bună pentru atingerea unor scopuri economico-sanitare.




    APPENDIX
    MEMBRII TASK FORCE
    Giuseppe Mancia, Co-Chairpersona, Guy De Backer Co-Chairpersonb, Anna Dominiczakc, Renata Cifkovad, Robert Fagarde, Giusepe Germanof, Guido Grassig, Anthony M. Heagertyh, Sverre E. Kjeldseni, Stephane Laurentj, Krzysztof Narkicwiczk, Luis Ruilopel, Andrzej Rynkiewiczm, Roland E. Schmiedern, Harry A.J. Struijker Boudiero, Alberto Zanchettip
    [a]Universitatea Milano-Bicocca, Ospedale San Gerardo, Milano, Italia; [b]Departamentul de Sănătate Publică, Spitalul Universitar, Ghent, Belgia; [c]Universitatea Glasgow, Glasgow, Marea Britanie; [d]Institutul de Medicină Experimentală Clinică, Praga, Republica Cehă;
    [e]Universitatea Catolică, Leuven, Belgia; [f]Universitatea La Sapienza, Policlinica Umberto 1, Roma, Italia; [g]Universitatea Milano-Bicocca, Ospedale San Gerardo, Milano, Italia;
    [h]Universitatea Manchester, Manchester, Marea Britanie; 'Spitalul Universitar Ullevaal, Oslo, Norvegia; [J]Departamentul de Farmacologie, Spitalul European Georges Pompidou, Paris, Franţa; [k]Departamentul de Hipertensiune şi Diabetologie, Universitatea de Medicină Gdansk, Gdansk, Polonia; 'Spitalul 12 Octombrie, Madrid, Spania; [m]Departamentul de Cardiologie, Universitatea de Medicină Gdansk, Gdansk, Polonia; [n]Medi-zinische Klinik, Universitatea Erlangen Nurenberg, Erlangen, Germania; "Departamentul de Farmacologie, Universitatea Limburg Maastricht, Maastricht, Olanda; [P]Universitatea Milano, Institute Auxologico Italiano, Milano, Italia.

    Cheia bibliografiei:
    CT: trial controlat; GL: opinia ghidurilor/experţilor; MA: meta-analiză; OS: studiu observaţional; RT: trial randomizat; RV: review.
    Ghidul de Management al Hipertensiunii Arteriale este acreditat de către Board-ul European de Acreditare în Cardiologie (EBAC) cu 2 ore de credite externe CME. Fiecare participant trebuie să reclame doar acele ore de credit care au fost folosite efectiv pentru activitate educaţională. EBAC lucrează în conformitate cu standardele de calitate ale Consiliului European de Acreditare pentru Educaţie Medicală Continuă (EACCME), care este o instituţie a Uniunii Europene a Specialiştilor Medicali (UEMS). În conformitate cu ghidurile EBAC/EACCME, toţi autorii participanţi în acest program şi-au dezvăluit potenţialele conflicte de interese care ar putea interfera cu articolul. Comitetul de Organizare este răspunzător să se asigure că toate potenţialele conflicte de interese relevante sunt declarate participanţilor anterior activităţilor CME.

    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ghid Operational, Alte Institutii,  GHID din 2 septembrie 2009

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016