Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 1.059/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 3 septembrie 2009.────────── RESPONSABIL: Prof. Dr. Miron Bogdan, Preşedinte al Comisiei de Pneumologie, Alergologie şi Imunologie Clinică a Ministerului Sănătăţii Coordonator al grupului de redactare: Prof. Florin Mihaltan-medic primar pneumologie Comitet ştiinţific: Dr. Andra Bulucea - medic primar medicină de familie, Prof. Traian Mihaescu - medic primar pneumologie, Dr. Roxana Nernes - medic primar pneumologie, Prof. Monica Pop - medic primar pneumologie, Dr. Irina Strambu - medic primar pneumologie, Prof. Voicu Tudorache - medic primar pneumologie, Dr. Ruxandra Ulmeanu - medic primar pneumologie Revizori externi: Conf. Doina Todea - Cluj, Conf Mimi Nitu - Craiova 1. DEFINIŢIA BPOC (GOLD 2008) Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este caracterizată de obstrucţia căilor aeriene. Obstrucţia căilor aeriene este de regulă progresivă, nu este complet reversibilă şi asociază un răspuns inflamator anormal la particulele toxice şi gaze la nivel pulmonar. Obstrucţia căilor aeriene se datorează unei combinaţii de leziuni inflamatorii ale căilor respiratorii şi ale parenchimului pulmonar (Fig. 1). Leziunile inflamatorii cronice în BPOC sunt de obicei rezultatul expunerii îndelungate la fumul de ţigară. (a se vedea imaginea asociată) Figura 1 - Mecanismul care stă la baza limitării fluxului de aer în BPOC3 BPOC este considerată de către ghidurile clinice internaţionale o patologie care poate fi prevenită şi tratată. Cercetările ultimilor ani au demonstrat ca BPOC este o patologie complexă, cu o componentă pulmonară bine definită dar şi cu multiple manifestări extrapulmonare şi importante comorbidităţi, care pot accentua severitatea. BPOC trebuie privită ca patologie pulmonară, dar trebuie luate obligatoriu în considerare manifestarile extrapulmonare şi comorbidităţile. Această evaluare în ansamblu este extrem de utilă când se face evaluarea pacientului, a gradului de severitate al bolii, pentru instituirea tratamentului adecvat. BPOC produce simptome, scaderea toleranţei la efort şi reducerea calităţii vieţii; aceşti parametrii pot răspunde la terapia farmacologică. BPOC este în prezent termenul preferat pentru afecţiunile pacienţilor cu obstrucţie cronică a căilor aeriene diagnosticaţi anterior ca având bronşită cronică sau emfizem pulmonar. În afară de fumul de ţigară, alţi factori, în special expunerile ocupaţionale, pot contribui la apariţia BPOC. 2. BPOC - PROBLEMA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ BPOC a devenit o problemă îngrijorătoare din punct de vedere social şi economic pentru sistemele de sănătate la nivel mondial prin creşterea vertiginoasă atât a prevalenţei cât şi a morbidităţii şi mortalităţii. Astfel, o prioritate esenţială devine abordarea în mod unitar şi structurat a managementului acestei patologii. Deşi nu este vindecabilă, BPOC poate fi prevenită şi tratată eficient, cu importante beneficii atât pentru pacient cât şi pentru sistemele de sănătate. 2.1. Prevalenta La nivel mondial se estimează peste 600 de milioane de pacienţi cu BPOC. La nivel european aceasta patologie afectează în acest moment 2,5% din populaţia cu vârstă de peste 30 de ani. Prevalenţa BPOC la nivel global este în continuă creştere. BPOC a fost considerată multa vreme o patologie a vârstnicului. Date recente arată o prevalenţă crescută şi în rândul adulţilor tineri (20-44 ani), cu o rată accentuată de creştere în rândul femeilor. 2.2. Mortalitatea Bronho-pneumopatia obstructivă cronică reprezintă în acest moment a 5-a cauză de mortalitate la nivel mondial şi se estimează că va ajunge a 3-a cauză de mortalitate până în 2020. Aproximativ 200 000 - 300 000 de persoane mor anual din cauza BPOC în Europa. Rata mortalităţii în BPOC reprezintă o problemă îngrijorătoare, în condiţiile în care, în cazul altor patologii cronice majore (ex. afecţiuni cardiovasculare), rata mortalităţii a înregistrat un declin semnificativ în ultimii ani. România se află pe locul 3 în Europa ca rată a mortalităţii prin BPOC la bărbaţi, după Ungaria şi Irlanda, cu 60 de decese la 100 000 de locuitori. 2.3. Exacerbările în BPOC Pe lângă riscul imediat de mortalitate, exacerbările au un impact negativ important şi asupra progresiei bolii. Analize recente arată următoarele valori ale mortalităţii pentru exacerbările severe (cu spitalizare) în BPOC: - 11% decese intraspitalicesti – 22-40% la 1 an de la externare – 47% la 3 ani de la externare Exacerbările au un impact important asupra calităţii vieţii. O frecvenţă crescută a exacerbărilor se asociază cu o pierdere accentuată a calităţii vieţii. Pacienţii cu 1-2 exacerbări pe an prezintă un scor al calităţii vieţii semnificativ superior comparativ cu pacienţii ce dezvoltă mai mult de 3 exacerbări pe an. Comorbidităţile pot accentua severitatea bolii şi implicit impactul asupra calităţii vieţii. Majoritatea pacienţilor cu BPOC începând cu stadiile moderat/sever prezintă cel puţin o comorbiditate. 2.4. Subdiagnosticarea BPOC Majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în stadii avansate de boală. Deşi simptomatici, doar jumătate din pacienţii cu BPOC sever sunt diagnosticaţi corect. O analiză desfăşurată în Spania, a demonstrat o prevalenţă a BPOC de 9,1%. Dintre cazurile de BPOC identificate cu ocazia acestei analize, 78% erau nediagnosticate anterior. 2.5. Povara economica a BPOC Subdiagnosticarea acestei patologii are astfel un impact deosebit asupra costurilor în sistemele de sănătate. Costurile cele mai importante sunt generate de spitalizările frecvente datorate exacerbărilor şi absenţa tratamentului continuu pentru aceasta afecţiune cronică. * În Anglia s-au înregistrat peste 100 000 de spitalizări pe an de cauza BPOC, ce au generat peste 1 000 000 de zile de internare anual pentru aceşti pacienţi. * În Uniunea Europeană, costurile directe totale generate de patologia respiratorie reprezintă aproximativ 6% din bugetul total de sănătate, din care BPOC consumă peste jumătate (56% reprezentând 38,6 miliarde EUR) * În Olanda, costul mediu al unei exacerbări severe este de aproximativ 4 000 EUR. * În România, pacienţii cu BPOC prezintă cel puţin 2 exacerbări ce necesită spitalizare pe an. (vezi Cap. 3) * BPOC este cea mai importantă cauză de absenteism şi se estimează că pierderile în productivitate la nivel european cauzate de BPOC ating suma de 28,5 miliarde de EUR anual. * În Europa, un număr de 66 155 de zile de lucru sunt pierdute la 100 000 de locuitori pe an din cauza patologiilor de tract respirator. Cu un procent de 62,4% de zile de lucru pierdute, BPOC se situează pe primul loc în această categorie. * Comorbidităţile generează creşteri importante ale costurilor şi a utilizării resurselor sistemelor de sănătate. * În România, mai mult de 60% din pacienţii cu BPOC prezintă patologie cardiovasculară asociată. 2.6. BPOC usor şi moderat - povara importanţa asupra societatii şi sistemelor de sănătate. * S-a constatat că nu numai formele avansate de boală au un impact major nefavorabil asupra pacienţilor şi societăţii, dar şi formele de BPOC uşor şi moderat pot genera costuri importante. Aceste costuri sunt rezultatul direct al exacerbărilor. * Aceste exacerbări apar cu o frecvenţă semnificativă şi în cazul pacienţilor cu un VEMS > 50% din valoarea prezisă. 2.7. Impactul asupra calităţii vieţii pacienţilor. BPOC se asociază cu un impact semnificativ asupra calităţii vieţii pacienţilor. Acest aspect a fost identificat chiar şi în cazul pacienţilor cu o funcţie pulmonară ce se încadra în stadiul de boală uşoara/moderată. Peste 80% din pacienţii cu BPOC raportează dificultăţi la urcatul scărilor. Majoritatea pacienţilor necesită ajutor în desfăşurarea activităţilor zilnice uzuale. Analize utilizând chestionare de evaluare a stării de sănătate au demonstrat ca impactul asupra calităţii vieţii cauzată de BPOC este comparabilă cu cea cauzată de cancer sau insuficienţă cardiacă congestivă. BPOC s-a asociat cu o calitate a vieţii mai redusă comparativ cu cea a pacienţilor cu patologie cardiovasculară. Impactul asupra calităţii vieţii este mult mai evident pe măsură ce boala avansează în severitate. BPOC reprezintă o cauză importantă de invaliditate, estimandu-se a ocupa al 5-lea loc în cadrul acestei clasificări până în anul 2020. 2.8. Concluzii Povara importantă asociată acestei patologii demonstrează importanţa implementării unui management unitar şi structurat care să îmbunătăţească starea de sănătate a pacienţilor cu BPOC, în acelaşi timp reducând utilizarea crescută a resurselor sistemelor de sănătate! Identificarea şi diagnosticarea pacienţilor în faze incipiente de boală şi iniţierea unui tratament continuu înainte de o pierdere importantă a funcţiei pulmonare ar putea încetini progresia bolii şi ar putea creşte calitatea vieţii acestor pacienţi. Astfel se vor obţine importante beneficii economice în sistemul de sănătate al ţării respective. 3. PARTICULARITĂŢI ALE BPOC ÎN ROMÂNIA Comparativ cu alte pieţe din Europa, piaţa românească de boli obstructive respiratorii este dominată de xantine şi în mod special de aminofiline - cu acţiune de scurtă durată. Un studiu efectuat pe pacienţi internaţi cu BPOC a arătat că ei folosesc în tratament cronic mai ales beta-2-adrenergice cu durată scurtă de acţiune (78,7%) urmate de corticoizi inhalatori (50%), aminofilina şi teofilina retard (45 şi 46% respectiv). Se constată şi utilizarea prednisonului ca terapie cronică de un număr mic de pacienţi. Dintr-un chestionar aplicat unei populaţii neselecţionate, se constată că pacienţii cu boli respiratorii cronice se tratează mai ales cu xantine (55%), 22% cu bronhodilatatoare inhalatorii, şi numai 12% cu corticoizi inhalatori. La noi în ţară, medicaţia inhalatorie de fond nu reprezintă mai mult de 12-14% din totalul medicaţiilor utilizate în bolile obstructive respiratorii. Un tratament inhalator de fond iniţiat precoce la pacienţii cu BPOC ar putea încetini progresia bolii şi ar reduce semnificativ rata exacerbărilor la aceşti pacienţi, contribuind astfel la o reducere importantă a costurilor generate de exacerbări. Aderenţa la tratament în România Un studiu din 2006 arată că majoritatea pacienţilor cu BPOC fac în medie orice fel de tratament cronic doar 6 luni din an, doar 25% din ei urmând un tratament constant. Monitorizarea în ambulator în România În ţara noastră, 40% din pacienţii cu BPOC nu fac nici un control periodic, prezentările la medic sunt în peste 2/3 din cazuri la medicul de familie, de regula pentru repetarea prescripţiei medicale; majoritatea covârşitoare a pacienţilor care fac controale la specialist este din mediu urban. Exacerbările în România Anual se înregistrează peste 80.000 de internări pentru exacerbările BPOC, ele constituind în 2006 1,76% din totalul internărilor (DRG). Numărul exacerbărilor tratate în ambulator în România nu este estimat. Într-un studiu recent bazat pe chestionare la pacienţii cu BPOC s-a demonstrat ca aceştia au avut în medie 2,3 exacerbări într-un an, din care două treimi au necesitat internare în spital. Costuri cu spitalizările BPOC în România Un studiu retrospectiv bazat pe analiza foilor de observaţie ale bolnavilor internaţi cu exacerbări ale BPOC a demonstrat un cost mediu de 727 euro pentru o internare. Din ansamblul costurilor medicale directe evaluate pentru un an la pacienţii cu BPOC moderat şi sever, costul exacerbărilor care au necesitat internare s-a ridicat la 83%, reprezentând povara cea mai importantă a managementului bolii. 4. PRIORITĂŢI ÎN MANAGEMENTUL BPOC ÎN ROMÂNIA Următoarele recomandări trebuie considerate priorităţi în managementul BPOC pentru România: A. Diagnosticul BPOC B. Renunţarea la fumat C. Tratamentul farmacologic D. Managementul exacerbărilor E. Educaţia pacienţilor F. Optimizarea managementului BPOC A. Diagnosticul BPOC Diagnosticul de BPOC trebuie luat în considerare la pacienţi în vârsta peste 35 de ani care au un factor de risc (în general fumatul) şi care se prezintă cu dispnee de efort, tuse cronică, producţie zilnică de spută, episoade frecvente de "bronşita" sau wheezing. Diagnosticul de BPOC trebuie confirmat obligatoriu prin efectuarea spirometriei. Medicii specialişti (pneumologie şi medicină internă) care tratează pacienţi cu BPOC trebuie să aibă acces la spirometrie şi competenţă în interpretarea rezultatelor. Medicii de familie identifică pacienţii simptomatici, cu suspiciune de BPOC; ei vor îndruma aceşti pacienţi la medicul specialist (pneumolog sau internist) pentru confirmarea sau infirmarea bolii. (Fig. 2) (a se vedea imaginea asociată) Figura 2 - Circuitul pacientului cu BPOC Ulterior, medicul de familie urmăreşte evoluţia bolii pacientului cu BPOC ce urmează tratamentul cronic, zilnic, prescris de medicul specialist. (Fig. 2) Reevaluarea pacientului cu BPOC se realizează de către medicul specialist, la un interval de 3-6 luni pentru BPOC sever şi foarte sever, şi la 12 luni pentru BPOC uşor şi moderat. (Fig. 2) Dacă simptomele şi calitatea vieţii nu se ameliorează semnificativ, reevaluarea de către medicul specialist va fi efectuată la maximum 3 luni. (Fig. 2) Momentul aparitiei unei exacerbari presupune obligatoriu evaluarea de către medicul specialist, pentru reajustarea tratamentului. (Fig. 2) B. Renunţarea la fumat Trebuie încurajate politici cuprinzătoare de control a tutunului şi programe cu mesaje clare consistente şi repetitive. Trebuie promovate legi ce să interzică fumatul în şcoli, locuri publice şi locul de muncă şi sfatuiţi parinţii să nu fumeze acasă. C. Tratamentul farmacologic trebuie iniţiat precoce în vederea reducerii ratei exacerbărilor, îmbunătăţirii calităţii vieţii şi încetinirii progresiei bolii. Tratamentul farmacologic inhalator este preferat în BPOC. D. Managementul exacerbărilor Frecvenţa exacerbărilor trebuie redusă prin utilizarea adecvată a corticosteroizilor inhalatori şi a bronhodilatatoarelor, precum şi prin vaccinuri. Impactul exacerbărilor va fi diminuat prin: - educaţia pacienţilor în vederea recunoaşterii simptomelor exacerbării – iniţierea tratamentului adecvat cu corticosteroizi orali şi/sau antibiotice – folosirea ventilaţiei non-invazive (VNI) dacă există indicaţie – utilizarea cronică a tratamentului zilnic prescris de medicul specialist pentru BPOC stabil în funcţie de gradul de severitate al bolii E. Educaţia pacienţilor reprezintă o metodă importantă de a îmbunătăţi capacitatea acestora de a înţelege aspectele bolii, de a îmbunătăţi rata de succes în cazul şedinţelor de renunţare la fumat, de a accepta şi înţelege aspectele legate de modificările apărute în starea de sănătate şi de a face faţă mai uşor exacerbărilor. F. Optimizarea managementului BPOC Existenţa unui chestionar simplu de evaluare a impactului BPOC asupra calităţii vieţii pacienţilor permite îmbunătăţirea managementului BPOC prin facilitarea dialogului dintre medic şi pacientul cu BPOC. 5. DIAGNOSTICUL POZITIV ÎN BPOC Suspiciunea de BPOC este ridicată pe baza următorilor parametri: a. Vârsta b. Simptome în BPOC c. Factori de risc pentru BPOC d. Examenul fizic a. Vârsta > 35-40 ani b. Simptome în BPOC ■ Tuse - cronică: minim trei luni pe an, doi ani consecutiv = diagnostic de bronşită cronică – deseori productivă, cu spută mucoasă şi uneori mucopurulentă – predominant matinală ("toaleta bronşică") – poate fi absentă ■ Dispnee - simptomul central în BPOC – apare iniţial la eforturi mari: alergat, cărat greutăţi mari, muncă fizică grea; pacientul nu mai poate face aceleaşi eforturi ca persoanele de aceeaşi vârstă cu el ! ATENŢIE: fumătorii au tendinţa de a minimaliza simptomele şi de a le considera normale pentru un fumător de o anumită vârstă – lent progresivă (în ani) de la eforturi mari la eforturi minime (vorbit) şi chiar în repaus – uneori poate apare şi în crize diurne sau nocturne, uneori însoţite de wheezing – NU este proporţională cu gradul afectării funcţiei ventilatorii (spirometrie) c. Factori de risc pentru BPOC: - fumatul de ţigarete este principalul factor de risc; este cuantificat în pachete- an (*+ Pachetul- an (PA) este definit ca un pachet de ţigarete (20 ţigarete) fumat pe zi timp de un an. Numărul de pachete- an fumate se calculează înmulţind numărul de pachete fumate pe zi cu numărul de ani de fumat. Astfel, un pachet pe zi 10 ani (1x 10) sau 10 ţigarete pe zi 20 de ani (0,5x 20) sau 2 pachete pe zi timp de 5 ani (2x 5) înseamnă la toţi 10 pachete- an. – riscul de BPOC apare după un istoric de fumat de peste 20 pachete- an – expunerea profesională la pulberi sau gaze d. Examenul fizic ! ATENŢIE: examenul fizic poate fi normal în formele uşoare de boală În BPOC se pot întâlni următoarele anomalii: - obezitate sau hipoponderalitate – semne de obstrucţie: expir prelungit (durata auscultatorie a expirului este egală sau mai lungă decât a inspirului), raluri sibilante şi ronflante, expir cu buzele ţuguiate – semne de hiperinflaţie: torace "în butoi" (diametru anteroposterior mărit), hipersonoritate la percuţie, diminuarea murmurului vezicular, atenuarea zgomotelor cardiace – semne de cord pulmonar cronic: galop drept, edeme gambiere (până la anasarcă), hepatomegalie de stază, jugulare turgescente – semne de insuficienţă respiratorie: cianoză centrală, flapping tremor, alterarea stării de conştienţă Tabloul clinic al BPOC (istoric + examen fizic) este relativ nespecific, mai ales în formele uşoare şi moderate de boală. De aceea este necesară confirmarea diagnosticului prin spirometrie, care permite în plus şi stadializarea bolii. În absenţa spirometriei diagnosticul de BPOC este incert. Spirometria. Recurgeţi la spirometrie în cazul în care suspectaţi diagnosticul de BPOC Obstrucţia căilor aeriene este definită ca: o VEMS < 80% din valoarea prezisă şi o VEMS/CVF < 70% din valoarea prezisă VEMS - volum expirator maxim în prima secundă CVF - capacitate vitală forţată Un element esenţial pentru diagnosticul pozitiv al BPOC este diagnosticul diferenţial cu astmul bronşic. (Fig. 3)
┌─────────────────┬───────────┬────────┐
│Un element │ │ │
│esential pentru │ │ │
│diagnosticul │ │ │
│pozitiv al BPOC │ │ │
│este diagnosticul│ │ │
│diferenţial cu │ │ │
│astmul bronsic. │ │ │
│(Fig. 3) │BPOC │ │
│Caracteristici │Aproape │ │
│Fumator sau fost │toţi │Astm │
│fumator │Rar │Posibil │
│Simptome apărute │Frecvent │Frecvent│
│înainte de 35 de │Persistentă│Puţin │
│ani │şi │frecvent│
│Tuse productivă │progresivă │Variabil│
│cronică │Puţin │frecvent│
│Dispnee │frecvent │Frecvent│
│Episoade de │Puţin │ │
│trezire nocturnă │frecvent │ │
│cu dispnee şi/sau│ │ │
│wheezing │ │ │
│Variabilitate │ │ │
│semnificativă │ │ │
│diurnă sau de la │ │ │
│o zi la alta a │ │ │
│simptomelor │ │ │
└─────────────────┴───────────┴────────┘
Figura 3 Manifestari clinice care stau la baza diagnosticului diferential între BPOC şi astm (NICE 2004) Dacă nu sunteţi sigur de diagnostic, gândiţi-vă la următoarele indicii: Dacă VEMS şi raportul VEMS/CVF se normalizează în urma terapiei medicamentoase, nu se confirmă diagnosticul de BPOC. Astmul poate fi prezent în cazul în care: - există un răspuns > 400 ml la bronhodilatatoare – măsurătorile repetate cu peak-flowmetrul indică variabilitate semnificativă diurnă sau de la o zi la alta – există un răspuns > 400 ml la 30 mg prednisolon zilnic administrat timp de 2 săptămâni Severitatea BPOC este clasificată în patru stadii în funcţie de valoarea procentuală a VEMS (din valoarea prezisă în funcţie de vârstă, înălţime şi sex). (Fig 4)
┌────────┬─────────┬───────────────────┐
│Stadiu │Criterii*│ │
├────────┼─────────┼───────────────────┤
│1. │VEMS/CVF │VEMS < 80% │
│Uşoară │< 70% │ │
├────────┼─────────┼───────────────────┤
│II. │ │ │
│Moderată│ │50% < VEMS < 80% │
│III. │ │30% < VEMS < 50% │
│Severă │ │ │
├────────┼─────────┼───────────────────┤
│ │ │VEMS < 30% sau │
│IV. │ │VEMS < 50% + │
│Foarte │ │Insuficienţă │
│severă │ │respiratorie │
│ │ │cronică │
└────────┴─────────┴───────────────────┘
* VEMS este exprimat procentual din valoarea prezisă pentru vârstă, înălţime şi sex * GOLD - Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease Figura 4 Clasificarea BPOC după GOLD* 6. EVALUAREA BPOC STABIL Evaluarea pacientului cu BPOC se realizează la fiecare vizită de către medicul specialist, la intervale optime de 3-6-12 luni. Se evaluează: - statusul de fumat: fumător/ex-fumător/nefumător şi gradul intoxicaţiei tabagice (în pachete-an) – gradul de dispnee (gradul de toleranţă la efort) - eventual test de mers 6 minute – simptome asociate (tuse, expectoraţie) – funcţia ventilatorie prin spirometrie cel puţin anual pentru BPOC uşor şi moderat şi la 3-6 luni pentru pacienţii cu BPOC sever şi foarte sever – apariţia complicaţiilor (insuficienţă respiratorie cronică, cord pulmonar cronic) – frecvenţa exacerbărilor, al internarilor în spital şi al prezentărilor la camera de gardă Medicul de familie trebuie să dispună de anumite criterii de trimitere a pacientului cu BPOC la medicul specialist (pneumolog sau internist): - suspiciune BPOC (Fig 1) – control periodic de specialitate: o BPOC uşoară şi moderată - anual (include examinare Clinică, spirometrie, eventual test de mers 6 minute) o BPOC severă şi foarte severă - la 6 luni, la 3 luni pentru cei cu exacerbări frecvente şi/sau simptome severe (include examinare clinică, spirometrie, gazometrie arteriala, ECG, hemoglobină şi hematocrit, eventual test de mers 6 minute) – boală insuficient controlată de tratament: o simptome persistente (tuse, expectoraţie purulentă, dispnee) o exacerbări frecvente şi/sau severe o apariţia manifestărilor complicaţiilor bolii (insuficienţă respiratorie, cord pulmonar, poliglobulie) o simptome de apnee în somn: somnolenţă diurnă, treziri nocturne, apnee observată de partener – asistenţă în vederea sevrajului tabagic Criterii pentru îndrumarea la alţi medici specialişti şi departamente a pacientului cu BPOC confirmat: - Fizioterapia - pacienţii cu producţie excesivă de spută - tehnici respiratorii – Consiliere nutriţională - pacienţii cu un IMC mare, scăzut sau care oscileaza în timp – Medicina muncii - pacienţi cu expunere profesională – Departamentul de servicii sociale - pacienţi cu BPOC invalidantă – Echipe multidisciplinare de îngrijire paliativă - pacienţi cu BPOC în stadiu terminal, familiile şi îngrijitorii acestora 7. MANAGEMENTUL BPOC STABIL Obiectivele managementului BPOC sunt reprezentate de: - reducerea simptomelor – prevenirea progresiei bolii – creşterea toleranţei la efort – creşterea calităţii vieţii – prevenirea şi tratamentul complicaţiilor – prevenirea şi tratamentul exacerbărilor – reducerea mortalităţii – prevenirea şi reducerea efectelor adverse produse de tratament Managementul BPOC-ului stabil trebuie bazat pe urmatoarele principii: - determinarea severităţii bolii ţinând cont de simptomele pacientului, gradul de obstrucţie, frecvenţă şi severitatea exacerbărilor, complicaţii, prezenţa insuficienţei respiratorii, comorbidităţi şi statusul general al pacientului. – implementarea unui plan de tratament în trepte care să reflecte evaluarea gradului de severitate. – alegerea tratamentului adaptat recomandărilor naţionale şi culturale, preferinţelor şi îndemnării pacientului şi medicaţiei existente la nivel local. Oprirea fumatului şi evitarea noxelor respiratorii (profesionale sau ambientale) este recomandată tuturor pacienţilor cu BPOC. Sfatul minimal pentru renunţarea la fumat trebuie acordat de către toţi medicii de familie. (PAL 2009) Chiar şi o consultaţie minimă de 3 minute poate fi eficientă şi să determine un fumător să renunţe la fumat. Aceasta trebuie aplicată fiecărui pacient şi susţinută de întreg personalul sanitar. (GOLD 2008) Managementul BPOC se face în funcţie de stadiul bolii (Fig. 5). (Ghidul GOLD) Fig 5. Tratamentul BPOC în funcţie de treptele de severitate (a se vedea imaginea asociată) Consilierea pentru sevrajul tabagic poate fi acordată de către medicul de familie cu competenţă în domeniu sau de către medicul specialist pneumolog. (PAL 2009) Tratamentul farmacologic (terapia de substituţie cu nicotină, bupropionul/nortriptilina şi/sau vareniclina) este recomandat atunci când consilierea nu este eficientă. Vaccinarea antigripală anuală este recomandată tuturor pacienţilor cu BPOC (Nivel de evidenţă A). Vaccinarea antipneumococică este recomandată pacienţilor cu BPOC cu vârsta > 65 ani sau VEMS < 40%. (Nivel de evidenţă B) Tratamentul farmacologic în BPOC poate controla şi preveni simptomele, reduce frecvenţa şi severitatea exacerbărilor, ameliorează calitatea vieţii pacientului şi toleranţa la efort. Terapia inhalatorie este de preferat pentru tratamentul pe termen lung al BPOC datorită acţiunii topice, locale şi datorită efectelor adverse sistemice reduse. A. Bronhodilatatoarele sunt elementul central al tratamentului simptomatic în BPOC. (Nivel de evidenţă A) Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acţiune (BADSA) se administrează la nevoie pentru ameliorarea simptomelor şi relativ regulat în exacerbări. (GOLD 2008) - beta 2-agonist cu actiune rapida inhalator: salbutamol, terbutalina, fenoterol; durata de actiune este de 4-6 ore – anticolinergic inhalator: bromura de ipratropium; durata de actiune este de 6-8 ore – se pot administra şi combinat în acelasi inhalator Bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune (BADLA - anticolinergice şi beta 2-adrenergice) se administrează regulat pentru prevenirea simptomelor şi a exacerbărilor şi ameliorarea calităţii vieţii. (Nivel de evidenţă A). Tratamentul regulat cu bronhodilatatoare de lungă durată este mai eficient şi mai convenabil decât cel cu bronhodilatatoare de scurtă durată. (Nivel de evidenţă A) - Anticolinergic inhalator cu durată lungă de acţiune: tiotropium 18 ηg x 1/zi; durata de acţiune este de 24 de ore – Beta 2-agonist cu durată lungă de acţiune inhalator (BADLA): salmeterol 50 ηg x 2/zi, ormoterol 18 ηg x 2/zi; durata de acţiune este de 12 ore – Teofilina retard: 8-10 mg/kgcorp/zi, maxim 600 mg/zi, la 12 ore – Toxicitatea teofilinelor este direct proporţională cu doza administrată. Indexul terapeutic este scăzut, beneficiile devenind vizibile doar în cazul administrarii dozelor mari, apropiate de doza toxică. (Nivel de evidenţă A) – Deoarece este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice şi a interacţiunilor medicamentoase se recomandă prescrierea teofilinei numai după ce s-a încercat un tratament cu bronhodilatatoare inhalatorii. – Se recomandă precauţie la pacienţii vârstnici. Pot fi necesare asocieri de mai multe tipuri de bronhodilatatoare cu mecanisme de acţiune diferite pentru a obţine un grad superior de bronhodilataţie. Se reduc astfel efectele secundare comparativ cu creşterea dozei unui singur bronhodilatator. (Nivel de evidenţă A) B. Glucocorticosteroizi Se recomandă tratament regulat cu glucocorticosteroizi inhalatori la pacienţii simptomatici cu BPOC cu VEMS < 50%, care au exacerbări repetate (ex. 3 exacerbări în ultimii 3 ani). (Nivel de evidenţă A) Prescrierea acestei medicaţii la pacientul cu BPOC este apanajul medicului specialist. Tratamentul pe termen lung, cu glucocorticoizi orali nu este recomandat. (Nivel de evidenţă A) C. Terapie combinată dintre BADLA şi CSI Asocierea dintre un bronhodilatator cu durată lungă de acţiune şi un glucocorticosteroid inhalator s-a dovedit mai eficientă decât administrarea în monoterapie a componentelor în reducerea exacerbărilor, îmbunătăţirea funcţiei pulmonare şi a calităţii vieţii. (Nivel de evidenţă A) Conform evidenţelor recente, combinaţia dintre salmeterol şi fluticazona propionat, reprezintă una dintre opţiunile terapeutice pentru pacienţii cu BPOC moderat spre sever cu VEMS ≤ 60% din prezisă, care rămân simptomatici sub tratament cu bronhodilatatoare şi cu istoric de exacerbări. D. Antibiotice Nu sunt recomandate de rutină. Îşi găsesc utilitatea în cazul exacerbărilor infecţioase sau a altor infecţii bacteriene. (Nivel de evidenţă A) E. Agenţi mucolitici (mucochinetic, mucoregulator) Nu este recomandată utilizarea de rutină şi profilactic. Pacienţii cu spută vâscoasă pot beneficia de mucolitic. Se continuă terapia dacă simptomele se atenuează la această categorie de pacienţi. (Nivel de evidenţă D) F. Antitusive Utilizarea regulată de antitusive este contraindicată la pacienţii cu BPOC. (Nivel de evidenţă D) Tratamentul non-farmacologic include: - reabilitare – oxigenoterapia – intervenţiile chirurgicale sau endoscopice pentru reducerea volumelor pulmonare Reabilitarea pulmonară, oxigenoterapia de lungă durată la domiciliu şi indicaţia chirurgicală sunt modalităţi terapeutice speciale care necesită o evaluare complexă a pacientului, costuri ridicate şi uneori riscuri. Din aceste motive prescrierea acestor metode terapeutice este apanajul medicului specialist. A. Reabilitarea pulmonară Programele de reabilitare ar trebui să cuprindă un număr minim de elemente: pregatire fizică, consiliere nutriţională şi educaţie. Scopul reabilitării este de a reduce simptomele, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi creşterea participării pacientului la rutină zilnică. (Nivel de evidenţă A) B. Oxigenoterapia de lungă durată (> 15 ore/zi) este recomandată pacienţilor cu insuficienţă respiratorie cronică, cărora le creşte supravieţuirea prin îmbunătăţirea hemodinamicii şi mecanicii pulmonare, a statusului mental şi capacităţii de efort şi scăderea policitemiei. Scopul oxigenoterapiei de lungă durată este acela de a creşte valoarea PaO2 la cel puţin 60 mmHg (8.0 kPa) şi/sau obţinerea unei SaO2 ≥ 90% care asigură o cantitate suficientă de oxigen necesară conservării funcţiilor vitale. Oxigenoterapia poate fi iniţiată la pacienţii cu BPOC foarte sever (Stadiu IV) dacă: - PaO2 ≤ 55mmHg (7.3 kPa) sau SaO2 ≤ 88% cu sau fără hipercapnie – PaO2 între 55mmHg (7.3kPa) şi 60mmHg (8.0kPa) sau SaO2 = 88% dacă există semne de hipertensiune pulmonară, edeme periferice în cadrul unei insuficienţe cardiace congestive sau policitemie (hematocrit > 55%). C. Tratamentul chirurgical sau endoscopic Bulectomia, transplantul pulmonar, reducerea de volume pulmonare pe cale endoscopică trebuie recomandate, cu atenţie, în cazuri selecţionate de pacienţi cu Stadiu IV de BPOC foarte sever. Nu există încă dovezi suficiente privind recomandarea de rutină a chirurgiei de reducţie pulmonară (LVRS) sau a intervenţiilor endoscopice pentru reducerea de volume pulmonare în BPOC. 8. MANAGEMENTUL EXACERBĂRILOR BPOC Exacerbarea BPOC este definită ca fiind orice eveniment apărut în evoluţia naturală a bolii caracterizată prin modificarea gradului de dispnee, a tusei şi/sau expectoraţiei pacientului, în afara variaţiilor zilnice. Exacerbarea este un eveniment acut şi poate necesita o modificare a medicaţiei pacientului cu BPOC. Cele mai frecvente cauze de exacerbare sunt infecţiile traheobronsice şi poluarea atmosferică, dar în aproximativ 1/3 din cazuri acestea nu pot fi precizate. Necesită internare pacientul cu exacerbare? Nu există reguli precise şi validate pentru decizia de internare sau de tratament în ambulator a pacienţilor cu exacerbări BPOC, această decizie fiind responsabilitatea medicului care examinează pacientul. În caz de dubiu pacientul va fi trimis la UPU pentru a fi evaluat, urmând ca la acest nivel să fie luată decizia de internare sau din contra, de tratament în ambulator. Ca regulă generală vor fi trimişi la UPU pentru a fi evaluaţi şi eventual internaţi pacienţii cu exacerbare severă: - dispnee importantă de repaus – tulburări de conştienţă (scăderea vigilenţei până la somnolenţă) – cianoză agravată sau nou instalată – folosirea muşchilor accesori – mişcări paradoxale abdominale – semne de insuficienţă cardiacă dreaptă (edeme gambiere, hepatomegalie, turgescenţă jugulară) – instabilitate hemodinamică – FR > 25/min – AV > 110/min – SaO2 * < 90% De asemenea, vor fi trimişi la UPU pentru a fi evaluaţi, şi eventual internaţi, şi pacienţii cu: (PAL 2009) - vârsta înaintată – boala severă de fond (stadiul IV) – comorbidităţi semnificative – lipsa suportului la domiciliu – diagnostic incert – opţiunea pacientului A. Managementul exacerbării BPOC în spital (vezi anexa 2, pag. 26 ) Investigaţii: - radiografie toracică – SaO2 (de explicat prescurtarea şi definiţia) *SaO2 - saturaţia în oxigen – gazometrie - dacă este posibil – ECG – hemoleucogramă, uree, electroliţi – determinare teofilinemie (dacă este accesibilă) dacă pacientul era în tratament cu teofilină la internare – examen microscopic (frotiu gram) din spută şi cultura din spută dacă aceasta este purulentă Tratament non-farmacologic: - se administrează oxigeno-terapie pentru a menţine SaO2 > 90% (se repetă gazometria la 30-60 min) – se evaluează necesitatea ventilaţiei non-invazive (VNI) - dacă este accesibilă * VNI trebuie folosită ca tratament de elecţie pentru insuficienţă ventilatorie persistent hipercapnică din timpul exacerbărilor care nu răspund la tratament medicamentos, ori de câte ori este posibil (Nivel de evidenţă A) – trebuie efectuată de personal calificat Tratament farmacologic: Bronhodilatatoare - se preferă BADSA (salbutamol) (Nivel de evidenţă A) – se cresc dozele şi/sau frecvenţa administrărilor – se pot combina beta 2 agonilti cu anticolinergice – se recomandă utilizarea spacerelor sau nebulizatoarelor – se poate încerca administrarea de teofiline în cazul unui răspuns insuficient sau inadecvat la BADSA; deşi sunt utilizate pe scară largă, rolul teofilinelor în tratamentul exacerbărilor din BPOC rămâne controversat Glucocorticosteroizi - se administrează oral sau IV ca terapie asociata la bronhodilatatoare (Nivel de evidenţă A) – 30-40 mg/zi echivalent prednisolon oral pe o durată de 7-10 zile Antibiotice: - se recomandă în caz de: (Nivel de evidenţă B) – agravarea dispneei – intensificare volumului sputei – creşterea purulenţei sputei – administrarea pe cale orală şi IV depinde de pacient şi de farmacologia antibioticului – administrarea orală este preferată; dacă este necesară administrarea IV se recomandă trecerea la administrarea orală imediat ce pacientul este stabilizat – uzual terapia antibiotică în exacerbările BPOC se recomandă empiric – cultura şi antibiograma din spută sau/şi din aspiratul bronşic este recomandată numai în cazurile cu exacerbări severe sau dacă terapia antibiotică iniţială recomandată empiric nu a dat rezultate – antibiotice recomandate empiric: - exacerbari uşoare: beta-lactamine, tetracicline, biseptol – exacerbari moderate: beta-lactamine, tetracicline, biseptol/(amoxicilina+acid clavulanic) – exacerbari severe: beta-lactamine, tetracicline, biseptol/(amoxicilina+acid clavulanic)/cefalosporine generaţia II şi III/fluorochinolone Alte recomandări: - se monitorizează echilibrul hidro-electrolitic şi starea de nutriţie a pacientului – se ia în considerare administrarea subcutanată de heparine cu greutate moleculară mică – se identifică şi se tratează comorbidităţile asociate (insuficienţă cardiacă, aritmii) – se monitorizează atent evoluţia bolii pe toată perioada internării – se stabilesc recomandările şi schema de tratament de urmat la domiciliu – se are în vedere consult multidisciplinar dacă este cazul B. Tratamentul exacerbării BPOC în ambulator O proporţie considerabilă a pacienţilor cu BPOC şi exacerbări pot fi trataţi la domiciliu. Reperele pentru tratamentul în ambulator al unei exacerbări BPOC sunt următoarele: - Începerea sau intensificarea tratamentului bronhodilatator – Antibiotic – Evaluarea raspunsului la tratament – Corticosteroid oral a) Începerea sau intensificarea tratamentului bronhodilatator: (Nivel de evidenţă A) - salbutamol inhalator la 4-6 ore (prima doză în cabinet) - 2 pufuri prin camera de inhalare sau nebulizare 2,5 mg în 2 ml (dacă pacientul are nebulizator personal) – asociere bromura de ipratropium 2-6 pufuri la 6 ore b) Antibiotic (Nivel de evidenţă B) - indicaţie: spută purulentă plus accentuarea dispneei şi/sau creşterea volumului sputei. – cale administrare: per os; administrare parenterală de excepţie la cei cu intoleranţă digestivă – fără factori de risc pentru germeni rezistenţi: o de primă intenţie: amoxicilină 1 g x 3/zi per os o alternativă: amoxicilina + acid clavulanic 1 g x 2/zi; cefuroxim axetil 500 mg x 2/zi; macrolide de generaţie nouă: claritromicina 500 mg x 2/zi – cu factori de risc pentru germeni rezistenţi (comorbidităţi, BPOC severă > 3 exacerbări/an, tratament antibiotic în ultimele 3 luni): o de primă intenţie: (amoxicilină + acid clavulanic) cu eliberare prelungită/SR 2 g x 2/zi - alternativă: cefuroxim axetil 500 mg x 2/zi o fluorochinolone respiratorii (levofloxacină 500 mg/zi sau moxifloxacină 400mg/zi) în alergia la penicilină – durata tratamentului: 5-7 zile c) Evaluarea răspunsului la tratament - la interval de 24-48 h, la cabinet sau domiciliu, în funcţie de context – ameliorarea simptomelor (dispnee, tuse, expectoraţie), continuă tratamentul, reevaluare peste 7 zile – fără ameliorarea simptomelor, corticosteroid oral sau dacă a luat deja corticosteroid oral trimitere UPU – semne de severitate (vezi 8) - trimitere UPU d) Corticosteroid oral (Nivel de evidenţă A) - cale de administrare: per os; prin excepţie parenteral la cei cu intoleranţă digestivă – doza: 30-40 mg prednison sau 24-32 mg metilprednisolon în doza zilnică unică dimineaţa – durata: 7-10 zile – se asociază pe perioada administrării regim hiposodat şi eventual omeprazol 40 mg seara la cei cu antecedente recente de ulcer gastroduodenal – principalul efect advers: creşterea glicemiei 9. EDUCAŢIA PACIENTULUI CU BPOC Educaţia pacientului ajută la îmbunătăţirea modului de înţelegere a bolii, a abilităţii de a se împăca cu boala. Educaţia principala modalitate de susţinere a renunţării la fumat, iniţiere de discuţii, aprofundare a recomandărilor şi în final un management mai bun al exacerbărilor. Educaţia pacientului cuprinde mai multe elemente: - răspunsuri la întrebările pacientului (şi ale familiei) despre boală, restricţii şi medicaţie (efecte terapeutice, posibile efecte adverse) – informaţii şi sfaturi pentru evitarea factorilor de risc – instruirea tehnicii de administrare inhalatorie a medicaţiei (anexa 1, pag. 21) – asigurarea că pacientul are un plan scris de management al bolii – recunoaşterea exacerbărilor şi tratamentul acestora – stimularea activităţii fizice 10. IMPLEMENTAREA GHIDURILOR NAŢIONALE DE DIAGNOSTIC ŞI MANAGEMENT AL BOLILOR RESPIRATORII CRONICE IN ROMÂNIA Ghidurile de practică clinică reprezintă un instrument important în luarea deciziilor esenţiale pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate şi a stării de sănătate a populaţiei în general. Implementarea acestor ghiduri realizează creşterea eficienţei serviciilor de sănătate şi de reducerea a costurilor serviciilor medicale. Eficienţa ghidurilor se datorează standardului ştiinţific medical înalt, capacităţii de a acoperi toate aspectele cu implicaţii sociale, legale şi etice şi modului de implementare al acestora. Investiţia în realizarea ghidurilor de pratică medicală fără o implementare eficientă şi susţinută a acestora în teren este fără utilitate. Metode de implementare: - ghidurile de practică elaborate trebuie afişate pe site-urile forurilor ce guvernează aceste activităţi (Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor, Societăţi de Specialitate) – forurile abilitate trebuie să contribuie la introducerea informaţiilor din aceste ghiduri de pratică, în sistemul de învăţământ universitar dar şi în cel de pregătire profesională continuă – ghidurile trebuie să fie puse la dispoziţia clinicianului în formate variate: tiparite, electronic – ghidurile trebuie să fie concepute şi în variante scurte, de buzunar, pentru a fi accesibile – reprezentări schematice ce descriu algoritmuri esenţiale trebuie reproduse şi puse la dispoziţia clinicianului – materiale informative pentru pacienţi trebuie elaborate odată cu ghidurile de practică şi trebuie puse la dispoziţia clinicianului pentru a fi popularizate 11. DISPOZITIVE DE ADMINISTRARE TERAPIE INHALATORIE 1. Inhalatoare - Majoritatea pacienţilor, indiferent de vârstă, pot învăţa modalitatea de folosire a inhalatoarelor cu excepţia cazurilor în care au disfuncţie cognitivă semnificativă. – Dispozitivele portabile sunt de regulă cele mai bune; dacă este cazul, se va folosi un spacer (vezi capitolul Spacer). – Dacă un pacient nu poate folosi un dispozitiv, se va încerca altul. – Instruiţi pacientul cu privire la tehnica de utilizare înainte de a-i prescrie un inhalator şi verificaţi regulat cum o aplică. A. Cum sa utilizezi corect un PMDI (aerosol presurizat "spray")? (a se vedea imaginea asociată) 1. Se îndepărtează capacul piesei bucale. 2. Se controlează inhaler-ul şi piesa bucală în interior şi exterior pentru a depista prezenţa unor eventuale obiecte libere în aceste spaţii. 3. Se agită energic flaconul. 4. Se ţine flaconul în poziţie verticală. Se expiră cât mai mult, dar fără a forţa. 5. Se plasează piesa bucală în cavitatea bucală între dinţi şi se strâng buzele în jurul ei. 6. Imediat după ce pacientul începe să inspire pe gură, se apasă pe capătul superior al flaconului pentru a elibera doza în timp ce inspiră calm şi profund. 7. Pacientul îşi ţine respiraţia, scoate flaconul din cavitatea bucală. Pacientul trebuie să continue să îşi ţină respiraţia atât timp cât poate, fără a forţa. (a se vedea imaginea asociată) Pentru a administra un al doilea puf, se păstrează flaconul în poziţie verticală şi se aşteaptă aproximativ o jumătate de minut înainte de a repeta etapele de la 3 la 7. După utilizare ataşaţi întotdeauna capacul piesei bucale, prin apăsare fermă, până când se aude un mic zgomot. B. Cum să utilizezi corect dispozitivul HandiHaler? (a se vedea imaginea asociată) C. Cum să utilizezi corect dispozitivul Diskus? (a se vedea imaginea asociată)
┌──────────┬──────────────┬───────────┬─────────────┐
│ │ │3. Inhalare│ │
│ │ │- înainte │ │
│ │ │de a începe│ │
│ │ │să inhalaţi│ │
│ │ │doza, │ │
│ │ │citiţi cu │ │
│ │2. Încărcare │atenţie │ │
│ │doza │această │ │
│ │Ţineţi │etapă. │4. Închidere │
│ │dispozitivul │- ţineti │Pentru a │
│ │cu piesa │Diskusul │închide │
│1. │bucală spre │departe de │Seretide │
│Deschidere│dumneavoastră.│gură. │Diskus puneţi│
│Ţineţi │Culisaţi │Expiraţi │degetul mare │
│carcasa │parghia │cât de mult│în locul │
│într-o │(cursorul) │puteţi. Nu │special │
│mână şi │spre în afară │uitaţi, nu │pentru deget │
│apăsaţi cu│până se aude │expiraţi │şi rotiţi │
│degetul │un dic. Diskus│niciodata │către │
│mare al │este acum gata│în Diskus. │dumneavoastra│
│celeilalte│de utilizare. │- puneti │atât cât este│
│mâini pe │De fiecare │piesa │posibil. │
│locul │dată când │bucală │Când │
│special │pârghia este │între buze.│închideţi │
│pentru │împinsă │Inspiraţi │Diskusul se │
│deget. │înapoi, se │adânc prin │aude un clic.│
│Rotiţi │pregăteşte o │Diskus, nu │Pârghia │
│piesa cu │doză pentru │prin nas. │revine │
│degetul │inhalare. │- │automat la │
│atât cât │Acest lucru │îndepărtaţi│poziţia │
│este │este arătat de│Diskusul de│iniţial │
│posibil. │indicatorul de│gură. │Seretide │
│ │doze. Nu vă │- ţineti-vă│Diskus este │
│ │jucaţi cu │respiraţia │acum gata de │
│ │pârghia, │timp de │reutilizare. │
│ │deoarece se │aproximativ│ │
│ │pierd doze. │10 secunde │ │
│ │ │sau atât │ │
│ │ │timp cât │ │
│ │ │puteţi. │ │
│ │ │Apoi │ │
│ │ │expiraţi │ │
│ │ │încet. │ │
└──────────┴──────────────┴───────────┴─────────────┘
NU UITAŢI P Menţineti Diskusul uscat. P Ţineţi-l închis când nu este folosit. P Nu expiraţi niciodată în Diskus. P Acţionaţi pârghia de încărcare când sunteţi pregătiţi să inhalaţi o doză. D. Cum sa utilizezi corect dispozitivul Turbuhaler? (a se vedea imaginea asociată) 2. Spacer (camera de inhalaţie) Spacerul se ataşează spray-urilor şi funcţionează ca un rezervor din care poate fi inhalat medicamentul. Asiguraţi-vă că este compatibil cu inhalatorul utilizat de pacient. Avantajele utilizării spacerului: - îmbunătăţeşte considerabil distribuirea medicaţiei inhalatorii cortizonice sau bronhodilatatoare – reduce impactul cu peretele faringelui şi absorbţia bucală, reducând astfel efectele sistemice – elimină cantitatea de pulbere pierdută prin necoordonarea inspirului cu activarea aerosolului dozat (spray-ului) – nu mai este necesară coordonarea inspirului cu declanşarea dispozitivului inhalator Pacienţii trebuie să acţioneze o singură dată inhalatorul, eliberând câte un puf în spacer, apoi trebuie să inhaleze imediat, repetând acţiunea ori de câte ori este necesar. Respiraţia profundă este la fel de eficientă ca un singur inspir. Tipuri de spacere (a se vedea imaginea asociată) 3. Nebulizatoare - Se va avea în vedere un nebulizator pentru pacienţii cu dispnee supărătoare sau invalidantă în pofida tratamentului inhalator maximal. – Evaluaţi capacitatea pacientului şi/sau îngrijitorului de a folosi un nebulizator înainte de a prescrie folosirea acestuia şi luaţi măsurile necesare pentru accesul la echipamente, service, consiliere şi suport. – Permiteţi pacientului să aleagă între masca facială şi piesa bucală, cu excepţia cazurilor în care s-a instituit un tratament medicamentos care necesită piesă bucală. – Continuaţi tratamentul cu aerosoli doar dacă se obţine o atenuare a simptomelor sau o îmbunătăţire a capacităţii de efectuare a activităţilor zilnice, a capacităţii de efort sau a funcţiei pulmonare (a se vedea imaginea asociată) 1. CIRCUITUL PACIENTULUI CU BPOC (a se vedea imaginea asociată) 1. DIAGNOSTICUL BPOC Definiţia BPOC - BPOC se caracterizeazî prin obstrucţia căilor aeriene. Obstrucţia căilor aeriene este de regulă progresivă, nu este complet reversibilă şi nu se modifică marcat în decursul mai multor luni. Boala este cauzată în principal de fumat. (a se vedea imaginea asociată) Manifestări clinice care stau la baza diagnosticului diferenţial între BPOC şi astm
┌──────────────────┬──────────┬────────┐
│ │BPOC │Astm │
├──────────────────┼──────────┼────────┤
│Fumător sau fost │Aproape │Posibil │
│fumător │toţi │ │
├──────────────────┼──────────┼────────┤
│Simptome apărute │ │ │
│înainte de 35 de │Rar │Frecvent│
│ani │Frecvent │Puţin │
│Tuse productivă │ │frecvent│
│cronică │ │ │
├──────────────────┼──────────┼────────┤
│Dispnee │Peristentă│ │
│Episoane de │şi │Variabil│
│trezire nocturnă │progresivă│Frecvent│
│cu dispnee şi/sau │Puţin │ │
│wheezing │frecvent │ │
├──────────────────┼──────────┼────────┤
│Variabilitate │ │ │
│semnificativă │Puţin │ │
│diurnă sau de la o│frecvent │Frecvent│
│zi la alta a │ │ │
│simptomelor │ │ │
└──────────────────┴──────────┴────────┘
3. MANAGEMENTUL BPOC STABIL Managementul pacientului cu BPOC stabil trebuie să fie rezultatul activităţii unei echipe multidisciplinare. (a se vedea imaginea asociată) -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
