_________ *) Aprobat prin Ordinul nr. 1.232 din 2 august 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 18 august 2011.
Ministerul Sãnãtãţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de Neonatologie
Comisia Consultativã de din România din România
Pediatrie şi Neonatologie
COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE
Ghidul 15/Revizia 1
4.12.2010
Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România Editor: Maria Livia Ognean (c) Asociaţia de Neonatologie din România, 2011 Grupul de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor încurajeazã schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale. Orice parte din acest ghid poate fi copiatã, reprodusã sau distribuitã, fãrã permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea urmãtoarelor condiţii: (a) ghidul sau fragmentul sã nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale, (b) persoanele sau instituţiile care doresc sã copieze, reproducã sau distribuie ghidul sau fragmente din acestea, sã informeze Asociaţia de Neonatologie din România şi (c) Asociaţia de Neonatologie din România sã fie menţionatã ca sursã a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. .... din ....... şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. .... din ........ şi de Asociaţia de Neonatologie din România în data de ........ Precizãri Ghidurile clinice pentru Neonatologie sunt elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical sã ia decizii privind îngrijirea noun ãscuţilor. Acestea prezintã recomandãri de bunã practicã medicalã clinicã bazate pe dovezi publicate (literatura de specialitate) recomandate a fi luate în considerare de cãtre medicii neonatologi şi pediatri şi de alte specialitãţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea tuturor nou-nãscuţilor. Deşi ghidurile reprezintã o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţioneazã sã înlocuiascã raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicalã este un proces integrativ care trebuie sã ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului sau, în cazul nou-nãscutului, a pãrinţilor, precum şi resursele, caracteristicile specifice şi limitãrile instituţiilor medicale. Se aşteaptã ca fiecare practician care aplicã recomandãrile în scop diagnostic, terapeutic sau pentru urmãrire, sau în scopul efectuãrii unei proceduri clinice particulare sã utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al nou-nãscutului în funcţie de particularitãţile acestuia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţiile conţinute în ghid sã fie corecte, redate cu acurateţe şi susţinute de dovezi. Date fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, autorii nu pot şi nu garanteazã cã informaţia conţinutã în ghid este în totalitate corectã şi completã. Recomandãrile din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la tema propusã şi abordãrile terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, recomandãrile se bazeazã pe consensul experţilor din cadrul specialitãţii. Totuşi, acestea nu reprezintã în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectã în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singurã modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmãrire a unui caz sau ca o modalitate definitivã de îngrijire a nou-nãscutului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare în funcţie de circumstanţele individuale şi opţiunea pãrinţilor nou-nãscutului, precum şi de resursele şi limitãrile specifice ale instituţiei sau tipului de practicã medicalã. Acolo unde recomandãrile acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificãrilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declinã responsabilitatea legalã pentru orice inacurateţe, informaţie perceputã eronat, pentru eficacitatea clinicã sau succesul oricãrui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate ca urmare a utilizãrii sau aplicãrii lor. De asemenea, ele nu îşi asumã responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie sã verifice literatura de specialitate prin intermediul surselor independente şi sã confirme cã informaţia conţinutã în recomandãri, în special dozele medicamentelor, este corectã. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mãrcii sau al producãtorului, nu constituie sau implicã o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţã de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizatã în scop publicitar sau în scopul promovãrii unui produs. Opiniile susţinute în aceastã publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintã în mod necesar opiniile reprezentanţei UNICEF România sau ale Fundaţiei Cred. Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuã. Cea mai recentã versiune a acestui ghid poate fi accesatã prin internet la adresa .......... Tipãrit la .......... ISSN ................ Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice Prof. Dumitru Orãşeanu Comisia de Obstetricã şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Prof. Dr. Vlad I. Tica Asociaţia de Neonatologie din România Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Preşedinte - Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Co-preşedinte - Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin Secretar - Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului Coordonator Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin Scriitori Prep. Dr. Andreea Avasiloaiei Dr. Anca Bivoleanu Membri Dr. Ecaterina Iftime Dr. Simona Ghironte Dr. Carmen Grecu Mulţumiri Mulţumiri experţilor care au evaluat ghidul: Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea Conf. Univ. Dr. Valeria Filip Dr. Adrian Crãciun Mulţumim Dr. Maria Livia Ognean pentru coordonarea şi integrarea activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie. Multumim Fundaţiei Cred pentru suportul tehnic acordat pentru buna desfãşurare a activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie şi organizarea întâlnirilor de consens. Abrevieri VG - vârstã de gestaţie GN - greutate la naştere AGA - appropriate for gestational age - (nou-nãscut) cu greutate corespunzãtoare vârstei de gestaţie SGA - small for gestational age - (nou-nãscut) cu greutate micã pentru vârsta de gestaţie LGA - large for gestational age - (nou-nãscut) cu greutate mare pentru vârsta de gestaţie EUN - enterocolitã ulcero-necroticã LC-PUFA - acizi graşi polinesaturaţi cu lanţ lung 1. Introducere Tractul digestiv trebuie sã se adapteze în perioada postnatalã imediatã pentru a satisface nevoile nutritive şi metabolice ale vieţii extrauterine. Intrauterin, intestinul este adaptat într-o anumitã mãsurã pentru aceastã funcţie prin pasajul zilnic de lichid amniotic care conţine imunoglobuline, enzime, factori de creştere, hormoni, absorbind o cantitate de proteine prin mucoasa digestivã. Tractul gastrointestinal este complet dezvoltat la 20 sãptãmâni de gestaţie, dar multe dintre funcţiile sale se dezvoltã mult mai târziu, dupã 34 sãptãmâni de gestaţie, astfel încât nou-nãscutul prematur prezintã anumite limitãri ale funcţiei gastro-intestinale. O parte din funcţiile gastro-intestinale sunt iniţiate dupã naştere, indiferent de vârsta de gestaţie (VG) (cum ar fi permeabilitatea gastro-intestinalã), altele par sã fie programate sã intre în funcţie la anumite vârste postconcepţionale (de exemplu cordonarea supt - deglutiţie apare între 33 şi 36 sãptãmâni). În ciuda imaturitãţii anatomice şi funcţionale ale tractului digestiv al prematurului, care poate necesita într-o primã fazã nutriţie parenteralã, se recomandã iniţierea precoce şi creşterea treptatã a alimentaţiei enterale prin tehnici speciale pentru asigurarea aportului caloric şi a echilibrului metabolic şi hidro-electrolitic al acestei categorii vulnerabile de nou-nãscuţi. Ghidul de alimentaţie enteralã a nou-nãscutului prematur este conceput la nivel naţional. Acesta precizeazã standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz clinic concret care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unitãţii sanitare în care activeazã. Ghidurile clinice pentru neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, acestea fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tãria afirmaţiilor, gradul de recomandare. Protocoalele permit un grad mai mare de flexibilitate. 2. Scop Scopul acestui ghid este de a standardiza alimentaţia enteralã a nou-nãscutului prematur. Prezentul ghid pentru alimentaţia enteralã a nou-nãscutului prematur se adreseazã personalului de specialitate - neonatologie -, dar şi medicilor şi asistentelor de pediatrie şi medicinã de familie, precum şi personalului medical din alte specialitãţi (medici obstetricieni, chirurgi pediatri, moaşe, asistente medicale), care se confruntã cu problematica alimentaţiei nou-nãscutului. Prezentul ghid este elaborat pentru atingerea urmãtoarelor deziderate: - creşterea calitãţii asistenţei medicale - aducerea în actualitate a unei probleme de mare impact asupra sãnãtãţii nou-nãscuţilor - aplicarea evidenţelor în practica medicalã; diseminarea unor noutãţi ştiinţifice legate de aceastã temã - integrarea unor servicii de îngrijire - reducerea variaţiilor în practica medicalã (cele care nu sunt necesare) - ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni - ghidul protejeazã clinicianul din punctul de vedere a malpraxisului - ghidul asigurã continuitate între serviciile oferite de medici şi asistente - ghidul permite structurarea documentaţiei medicale - ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii - permite armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţionale Se prevede ca acest ghid sã fie adoptat pe plan local şi regional. 3. Metodologia de elaborare 3.1. Etapele procesului de elaborare Ca urmare a solicitãrii Ministerului Sãnãtãţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru neonatologie, Asociaţia de Neonatologie din România a organizat în 28 martie 2009 la Bucureşti o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru neonatologie. A fost prezentat contextul general în care se desfãşoarã procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost de asemenea prezentatã metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilitãţile pentru fiecare instituţie implicatã. A fost aprobatã lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru neonatologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect. În data de 26 septembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţionale de Neonatologie din România a avut loc o sesiune în cadrul cãreia au fost prezentate, discutate şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatului ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipã de redactare, precum şi un numãr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost ales un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese. Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactãrii ghidurilor, dupã care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate neonatologie, cãruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţatã în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilitãţii actului medical. Dupã verificarea ei din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatarea ei a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisã pentru evaluarea externã la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat, dupã caz, comentariile şi propunerile de modificare fãcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului. Aceastã versiune a fost prezentatã şi supusã discuţiei detaliate, punct cu punct, în cadrul unei Întâlniri de Consens care a avut loc la Bucureşti în perioada 3-5 decembrie 2010, cu sprijinul Fundaţiei Cred şi a reprezentanţei UNICEF pentru România. Participanţii la Întâlnirile de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbãtute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradãrii recomandãrilor şi formulãrii. Evaluarea finalã a ghidului a fost efectuatã utilizând instrumentul AGREE elaborat de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de cãtre Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice, Comisia de Pediatrie şi Neonatologie a Colegiul Medicilor din România şi Asociaţia de Neonatologie din România. Ghidul a fost aprobat de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ......... 3.2. Principii Ghidul clinic pentru "Alimentaţia nou-nãscutului prematur" a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru neonatologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor clinice pentru Neonatologie şi de Asociaţia de Neonatologie din România. Grupul tehnic de elaborare a ghidurilor a cãutat şi selecţionat, în scopul elaborãrii recomandãrilor şi argumentãrilor aferente, cele mai importante şi mai actuale dovezi ştiinţifice (meta-analize, revizii sistematice, studii controlate randomizate, studii controlate, studii de cohortã, studii retrospective şi analitice, cãrţi, monografii). În acest scop au fost folosite pentru cãutarea informaţiilor urmãtoarele surse de date: Cochrane Library, Medline, OldMedline, Embase utilizând cuvintele cheie semnificative pentru subiectul ghidului. Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazatã pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizatã o explicaţie bazatã pe nivelul dovezilor şi a fost precizatã puterea ştiinţificã (acolo unde existã date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizatã alãturat tãria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2. 3.3. Data reviziei Acest ghid clinic va fi revizuit în 2013 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modificã recomandãrile fãcute. 4. Structurã Acest ghid de neonatologie este structurat în subcapitole: - definiţii - conduitã preventivã - conduitã terapeuticã - monitorizare - aspecte administrative - bibliografie - anexe. 5. Definiţii
Standard Nou-nãscutul prematur este nou-nãscutul cu VG sub 37 de sãptãmâni
(259 sau mai puţine zile de sarcinã) [1]. C
Standard Nou-nãscutul prematur cu greutate la naştere corespunzãtoare VG
(appropriate for gestational age - AGA) este nou-nãscutul prematur
a cãrui GN este cuprinsã între percentilele 10-90 pe curbele de
creştere [2]. (anexa 3) C
Standard Nou-nãscutul prematur cu greutate la naştere micã pentru VG
(small for gestational age - SGA) este nou-nãscutul prematur a cãrui
GN se aflã sub percentila 10 pe curbele de creştere [2]. (anexa 3) C
Standard Nou-nãscutul prematur cu greutate la naştere mare pentru VG (large
for gestational age - LGA) este nou-nãscutul prematur a cãrui GN se
aflã peste percentila 90 pe curbele de creştere [2]. (anexa 3) C
Standard Balanţa nutriţionalã reprezintã echilibrul dintre aport, pierdere
şi depozitare [3]. C
Standard Alimentaţia enteralã reprezintã introducerea principiilor nutritive
în organism pe cale digestivã în condiţiile în care existã un tub
digestiv funcţional [4]. C
Standard Alimentaţia naturalã reprezintã alimentaţia exclusivã cu lapte
matern (inclusiv laptele de mamã muls) fãrã substituenţi de lapte
matern, alte lichide sau alimente solide [5]. C
Standard Alimentaţia exclusivã la sân este alimentarea numai la sân, fãrã
ceai sau apã [5]. C
Standard Alãptarea preponderentã este alimentarea la sân sau cu lapte
matern colectat plus apã sau/şi ceai sau/şi suc de fructe [5,6]. C
Standard Alãptarea parţialã (alimentaţia mixtã) este alimentarea la sân dar
şi cu alt tip de lapte [5,6]. C
Standard Fortifianţii de lapte matern reprezintã suplimente alimentare
solide sau lichide (sub formã de pudrã sau lichidiene) care se
adaugã în laptele matern pentru a-i spori valoarea energeticã
şi/sau conţinutul în proteine, minerale, vitamine, oligoelemente [7]. C
Standard Galactogogele sunt substanţe care au proprietatea de a creşte
secreţia lactatã prin stimularea ejecţiei laptelui din acini [8]. C
Standard Alimentaţia artificialã reprezintã alimentaţia cu formule [9]. C
Standard Formula este un produs alimentar derivat din laptele de vacã sau
de la alte animale şi/sau alte ingrediente de origine animalã sau
vegetalã care s-au dovedit a fi adecvate nutriţional şi sigure
pentru creşterea şi dezvoltarea normalã a nou-nãscutului şi
sugarului [10]. C
Standard Formulele speciale pentru prematuri sunt formule destinate
alimentãrii nou-nãscuţilor prematuri pânã la atingerea greutãţii
de 4000-5000 grame. E
Standard Alimentaţia prin gavaj reprezintã administrarea principiilor
nutritive cu ajutorul unei sonde introduse în stomacul sau
intestinul nou-nãscutului [11]. C
Standard Alimentaţia prin gavaj continuu reprezintã administrarea continuã,
pe sondã gastricã a principiilor nutritive [12-14]. C
Standard Alimentaţia prin gavaj intermitent reprezintã administrarea
discontinuã, pe sondã gastricã a principiilor nutritive [12-14]. C
Standard Alimentaţia prin gavaj de tip bolus lent reprezintã administrarea
principiilor nutritive pe o perioadã care variazã între 30 minute
şi 2 ore, în funcţie de toleranţa digestivã [15]. E
Standard Alimentaţia cu cãniţa sau linguriţa reprezintã administrarea
principiilor nutritive (lapte matern, formulã) per os cu ajutorul
cãniţei sau linguriţei [5]. C
Standard Alimentaţia cu biberonul reprezintã administrarea principiilor
nutritive (lapte matern, formulã) per os cu ajutorul biberonului [5]. C
Standard Toleranţa digestivã reprezintã starea de echilibru a tractului
gastro-intestinal, stare în care acesta îşi îndeplineşte optim
funcţiile de ingestie, absorbţie şi eliminare [16]. C
Standard Prebioticele sunt ingrediente alimentare nedigerabile cu acţiune
beneficã asupra sãnãtãţii gazdei, stimulând selectiv creşterea
unui numãr limitat de bacterii colonice [17]. C
Standard Probioticele sunt suplimente alimentare microbiene (preparate
celulare microbiene sau componente ale celulelor microbiene) care
amelioreazã balanţa microbiologicã intestinalã cu efect benefic
asupra sãnãtãţii şi stãrii de bine a gazdei [17]. C
6. Conduitã preventivã
6.1. Aportul energetic
Standard Medicul trebuie sã indice nou-nãscutului prematur sãnãtos o
alimentaţie care sã asigure un aport energetic de 110-135 kcal/
kgc/zi [18] (anexa 4). B
Argumentare Un aport de 110-135 kcal/kgc/zi acoperã întreg necesarul energetic III
al unui nou-nãscut prematur sãnãtos [18-20]. Un aport energetic IV
sub 100 kcal/kgc/zi este insuficient pentru creşterea prematurilor
iar un aport energetic de 140-150 kcal/kgc/zi, deşi acceptabil
pentru scurt timp şi la prematurii la care se existã dovezi de
malabsorbţie a grãsimilor, nu amelioreazã creşterea liniarã şi
induce depozitarea excesivã de grãsimi [18-23].
6.2. Laptele matern
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã promoveze alimentaţia exclusivã
cu lapte matern pentru nou-nãscutului prematur cu greutate
≥ 1500 g. A
Argumentare Laptele matern asigurã necesitãţile energetice şi nutriţionale
ale nou-nãscutului prematur cu greutate ≥ 1500 g [27]. III
Argumentare Administrarea de lapte matern nou-nãscutului prematur are Ia
numeroase beneficii în ceea ce priveşte sãnãtatea, creşterea şi Ib
dezvoltarea prematurului, atât pe termen scurt cât şi pe termen IIa
îndelungat. Aceste beneficii sunt prezentate în anexa 4 [27-53]. III
Argumentare Laptele mamelor care au nãscut prematur conţine o cantitate mai
mare de lipide, proteine cu funcţie imunologicã, vitamine
A, D, E, azot şi sodiu şi cantitãţi mai mici de lactozã, calciu
şi fosfor comparativ cu laptele mamelor care au nãscut la termen.
Aceste diferenţe persistã timp de 2-4 sãptãmâni postnatal [54]. IV
6.3. Fortifianţii de lapte matern
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie fortifianţi de lapte matern
pentru prematurul cu GN < 1500 g alimentat cu lapte matern [55]. A
Argumentare Scopul alimentaţiei nou-nãscutului prematur este susţinerea
ritmului de creştere fetal precum şi a unei dezvoltãrii
funcţionale satisfãcãtoare, menţinând concentraţii normale ale
diverşilor nutrienţi în sânge şi la nivelul ţesuturilor [18,56]. IV
Argumentare Laptele mamelor care au nãscut prematur nu corespunde cerinţelor
energetice crescute şi nevoilor nutriţionale ale unui nou-nãscut
prematur cu greutate < 1500 g în ceea ce priveşte conţinutul de
proteine, calciu, fosfor, cupru, zinc, fier şi unele vitamine
[57-60]. IV
Argumentare Suplimentarea laptelui matern cu fortifianţi de lapte matern se
asociazã, pe termen scurt, cu ameliorarea creşterii în greutate,
a creşterii liniare şi a perimetrului cranian [55]. Ia
Argumentare Complicaţiile asociate cu alimentarea prelungitã cu lapte matern
nefortifiat includ: apariţia hiponatriemiei la 4-5 sãptãmâni de
viaţã, a hipoproteinemiei la 8-12 sãptãmâni, a osteopeniei la 4-5
luni şi a deficitului de zinc la 2-6 luni [15,61]. IV
Argumentare Colectarea şi depozitarea laptelui matern duce la scãderea
cantitãţilor de nutrienţi disponibili (ex: vitamina A, C,
riboflavina) [62]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie fortifianţi de lapte matern care sã
asigure un conţinut caloric de cel puţin 80 kcal/100 ml lapte
reconstituit. C
Argumentare Laptele matern prematur asigurã un aport caloric de 67 kcal,
suboptim pentru creşterea nou-nãscutului prematur cu greutate
< 1500 g [15]. IV
Argumentare Un aport caloric de 80 kcal/100 ml lapte reconstituit asigurã
un aport energetic de 105 kcal/kgc/zi, optim pentru creşterea
nou-nãscutului prematur cu GN sub 1500 g [15]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice fortifianţi de lapte matern din
momentul în care nou-nãscutul primeşte 100-120 ml lapte/kgc/zi. B
Argumentare Este nevoie de o perioadã de testare a toleranţei digestive
înainte de introducerea fortifianţilor de lapte matern [63]. IIb
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie fortifianţi de lapte matern
crescând treptat concentraţia acestuia pânã la 5 g/100 ml lapte
matern în a 5-a zi de la iniţierea fortifierii. B
Argumentare Nou-nãscuţii prematuri care primesc doze de fortifiant crescute
treptat au o creştere mai bunã în greutate şi a perimetrului
cranian şi un nivel seric al proteinelor mai bun comparativ cu
cei care primesc doze standard din prima zi [64]. IIa
Standard Medicul trebuie sã prescrie fortifianţi de lapte matern cu
conţinut de proteine de 2,2-2,4 g/100 ml lapte reconstituit
(anexa 8). A
Argumentare Suplimentarea laptelui matern cu proteine determinã îmbunãtãţirea Ia
ratei de creştere a nou-nãscutului prematur [65,66]. III
Standard Medicul trebuie sã prescrie fortifianţi de lapte matern cu
conţinut de carbohidraţi de 9,64-9,94 g/100 ml lapte reconstituit
(anexa 8). C
Argumentare Carbohidraţii reprezintã o sursã esenţialã de energie pentru o
dezvoltare armonioasã, fiind suportul proceselor de oxidare
celularã [18]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie fortifianţi de lapte matern cu
conţinut de lipide de maxim 0,02 g/100 ml lapte reconstituit
(anexa 8). A
Argumentare Lipidele din laptele matern sunt suficiente pentru creşterea şi
dezvoltarea optimã a nou-nãscutului prematur. Lipidele reprezintã
macronutrientul cel mai puţin digerabil de cãtre prematur: 50%
(faţã de 85-90% în cazul nou-nãscutului la termen) [67]. IV
Argumentare Lipidele sunt indispensabile creşterii şi dezvoltãrii normale,
sursã de acizi graşi şi vitamine liposolubile, componente
structurale şi funcţionale ale membranelor, cu rol direct în
reglarea genicã [55]. Ia
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur fortifianţi
de lapte matern care conţin vitamine liposolubile în concentraţii
adecvate nevoilor de creştere ale organismului (anexa 8). A
Argumentare Vitaminele liposolubile sunt esenţiale pentru menţinerea şi
funcţionarea corespunzãtoare a tuturor ţesuturilor, concentraţiile
prea mari sau prea mici trebuie evitate [55]. Ia
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
fortifianţi de lapte matern care conţin vitamine hidrosolubile în
concentraţii adecvate nevoilor de creştere ale organismului (anexa 8). A
Argumentare Vitaminele hidrosolubile sunt esenţiale pentru menţinerea şi
funcţionarea corespunzãtoare a tuturor ţesuturilor, concentraţiile
prea mari sau prea mici trebuie evitate [55]. Ia
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
fortifianţi de lapte matern care conţin minerale şi oligoelemente
în concentraţii adecvate pentru a asigura nevoile de creştere ale
organismului. A
Argumentare Suplimentarea laptelui matern cu minerale se asociazã cu creştere
linearã corespunzãtoare şi îmbunãtãţirea mineralizãrii osoase în
timpul perioadei neonatale şi mai târziu [55]. Ia
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru alimentarea prematurului
fortifianţi de lapte matern cu un conţinut de fier de 1,3 mg/100 ml
lapte reconstituit. C
Argumentare Fierul este un element esenţial al tuturor organismelor vii, rolul
sãu esenţial este de a transporta oxigenul la ţesuturi prin
intermediul hemoglobinei. Fierul din laptele de mamã (cca. 0,3 mg/l)
se absoarbe în proporţie de 20-50% [17,55,68]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru alimentarea prematurului
fortifianţi de lapte matern cu un conţinut de magneziu de 2,4-6 mg/
100 ml lapte reconstituit. C
Argumentare Magneziul este parte integrantã a osului mineral, al doilea cation
intracelular, cu rol în metabolismul intermediar, cofactor a
numeroase enzime, modulator al unor importante procese fiziologice
(transmiterea nervoasã, contracţia muscularã şi fiziologia oaselor
şi dinţilor) [17,68,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru alimentarea prematurului
fortifianţi de lapte matern care sã asigure o concentraţie optimã
a calciului şi fosforului şi un raport al acestora cuprins între
1,5:1 şi 2:1 [18]. C
Argumentare Laptele prematur conţine aproximativ 40 mg calciu/100 kcal şi
20 mg fosfor/100 kcal, insuficiente pentru nevoile nou-nãscutului
prematur şi asociate cu mineralizare osoasã deficitarã şi apariţia
rahitismului carenţial. Raportul Ca:P IV
de 2:1 este optim absorbţiei calciului [15,18,70,71].
Argumentare Suplimentarea laptelui matern cu calciu şi fosfor determinã
normalizarea statusului biochimic mineral: calciul şi fosforul
seric, activitatea fosfatazei alcaline şi excreţia urinarã a
calciului şi fosforului [72]. Urmãrirea nou-nãscuţilor
prematuri cu valori crescute ale fosfatazei alcaline în perioada
neonatalã a demonstrat o reducere a creşterii în înãlţime cu pânã
la 2 cm [73,74]. III
Opţiune În cazul secreţiei lactate inadecvate, cu acordul pãrinţilor şi în
condiţiile unui controlul bacteriologic strict, medicul poate sã
indice alimentarea nou-nãscutului prematur sãnãtos cu lapte uman
donat. A
Argumentare Administrarea de lapte uman donat este asociatã cu un risc mai mic
de enterocolitã ulcero-necroticã (EUN) şi sepsis, faţã de
administrarea de formulã [75]. Ia
6.4. Formule speciale pentru prematuri
Standard În absenţa laptelui matern, medicul trebuie sã indice pentru
nou-nãscutul prematur sãnãtos formule speciale, adaptate acestuia. A
Argumentare Nou-nãscuţii prematuri alimentaţi cu formule speciale au o Ib
dezvoltare neurologicã şi cognitivã mai bunã comparativ cu IIa
prematurii alimentaţi cu formule destinate nou-nãscuţilor la
termen [76-78].
Standard Medicul trebuie sã nu indice pentru alimentarea nou-nãscutul
prematur formule de lapte elementale, semielementale sau formule
pe bazã de proteine din soia. B
Argumentare Formulele enumerate sunt formule destinate terapiei copiilor cu IIb
intoleranţã digestivã la proteina laptelui de vacã şi au compoziţia III
bazatã pe nevoile nutritive ale nou-nãscutului la termen.
Nou-nãscuţii prematuri hrãniţi cu formule hidrolizate sau pe bazã
de proteine din soia manifestã semne de intoleranţã digestivã şi
alterãri hormonale şi ale metabolismului proteinelor [79-82].
Standard Medicul trebuie sã interzicã alimentarea nou-nãscutului prematur
cu lapte integral sau diluat de origine animalã. B
Argumentare Laptele de origine animalã are o concentraţie suboptimalã de III
nutrienţi prin comparaţie cu laptele uman. Laptele de origine
animalã are o concentraţie scãzutã de fier, acid folic, vitamine
(D, B12, C, E), acizi graşi nesaturaţi cu lanţ lung şi un conţinut
crescut de proteine, lipide (dintre care 50% acizi graşi
saturaţi care predispun la boli cardio-vasculare şi obezitate),
electroliţi şi minerale [83].
Argumentare Laptele de origine animalã este adesea contaminat cu microorganisme
patogenice şi este un excelent mediu de culturã [83]. IV
Standard Medicul trebuie sã utilizeze şi sã prescrie pentru nou-nãscutul
prematur sãnãtos formule speciale care asigurã un aport energetic
cuprins între 72 şi 86 kcal/100 ml. C
Argumentare Aportul caloric administrat nou-nãscutului prematur trebuie sã
susţinã rata de creştere intrauterinã a unui fãt cu aceeaşi VG [18]. IV
Opţiune Medicul poate sã prescrie nou-nãscutului prematur cu greutate sub
1800 g formule lichide pentru prematuri (gata de a fi administrate -
ready to feed). C
Argumentare Nou-nãscutul prematur este vulnerabil în faţa agresiunilor microbiene. IV
Formulele lichide sunt preparate şi ambalate steril, eliminându-se
etapa de reconstituire [68].
Argumentare Rata de absorbţie a proteinelor din formulele lichide pentru prematuri
bazate pe proteine din zer este uşor mai mare (86%) decât cea din
laptele uman fortifiat (82,7%) [84]. III
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur sãnãtos
formule speciale cu osmolaritate de 250-320 mOsm/l. C
Argumentare Osmolaritatea crescutã are efect negativ asupra ratei de golire
gastricã şi se asociazã cu o ratã crescutã de vãrsãturi, diaree
şi reflux gastro-esofagian şi EUN [85-87]. IV
6.5. Aportul de proteine
Standard Medicul trebuie sã prescrie nou-nãscutului prematur cu greutate
≥ 1800 g formule speciale cu un conţinut proteic cuprins între
2,25-3,2 g/100 kcal [70]. C
Argumentare Raportul proteine/energie de 2,25-3,2 g/100 kcal asigurã un aport
de proteine cuprins între 2,9 şi 3,6 g/kgc/zi [70]. IV
Argumentare Nou-nãscutul prematur are o ratã de acumulare proteicã şi un
turn-over al proteinelor crescute faţã de nou-nãscutul la termen
[88,89]. IV
Argumentare Un aport proteic peste 3,2 g/100 kcal determinã retenţie azotatã
cu acumulare cerebralã de metaboliţi toxici sau poate avea drept
consecinţã apariţia ulterioarã a obezitãţii, iar un aport sub
2,25 g/100 kcal nu poate susţine nevoile de creştere ale
nou-nãscutului prematur, proteinele fiind sursã de aminoacizi
esenţiali şi azot [68,88,89]. IV
Argumentare Un aport proteic optim poate fi recomandat pentru scãderea riscului
de supraponderalitate şi obezitate. Aportul proteic foarte crescut
(peste 4 g/kgc/zi) induce hiperinsulinism, creşte riscul de
obezitate, strabism şi scoruri neurologice scãzute [90]. IV
Standard Medicul trebuie sã utilizeze pentru nou-nãscutul cu greutate
< 1800 g formule speciale cu conţinut proteic de 3,2-3,6 g/100
kcal [18]. B
Argumentare Un raport proteine/energie de 3,2-3,6 g/100 kcal asigurã un
aport proteic de 3,5-4 g/kgc/zi [18]. IV
Argumentare Un conţinut proteic crescut al formulelor adaptate determinã o IIa
creştere ponderalã mai bunã şi o concentraţie proteicã sericã III
optimã, fãrã a induce stress metabolic la aceastã categorie de IV
prematuri [91-96]. Un aport proteic suboptimal nu asigurã creşterea
liniarã şi poate determina diminuarea capacitãţilor cognitive
[18,97,98].
Standard Medicul trebuie sã prescrie nou-nãscutului prematur cu greutate
< 1000 grame formule speciale cu conţinut proteic de 3,6-4,1 g/
100 kcal [18]. B
Argumentare Un raport proteine/energie de 3,6-4,1 g/100 kcal asigurã un aport III
proteic de 4-4,5 g/kgc/zi [18,97,98]. IV
Argumentare Un conţinut proteic crescut al formulelor adaptate determinã o IIb
creştere ponderalã mai bunã şi o concentraţie proteicã sericã III
optimã, fãrã a induce stress metabolic la aceastã categorie de IV
prematuri [91-96]. Un aport proteic suboptimal nu asigurã creşterea
liniarã şi poate determina diminuarea capacitãţilor cognitive [18].
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care sã conţinã proteine într-un raport minim zer/cazeinã
= 60/40. B
Argumentare Laptele matern are conţinut variabil de zer şi cazeinã, raportul III
dintre acestea fiind cuprins între 90:10 în colostru şi 60:40 în IV
laptele matern matur [87,99-103].
Argumentare Formulele pe bazã de lactozer prezintã mai multe III
avantaje: digestie şi evacuare gastrice mai rapide, eficienţã IV
maximã de utilizare a proteinelor, retenţie azotatã minimã,
profil al aminoacizilor similar cu cel din laptele matern,
concentraţie redusã de minerale, încãrcãturã renalã diminuatã,
florã intestinalã asemãnãtoare cu cea a copilului alimentat la
sân [68,87,88,99-102].
Argumentare Proteina din lactozer este o proteinã purã, de calitate înaltã,
bogatã în aminoacizi esenţiali iar utilizarea sa în raportul
90:10 pânã la 60:40 permite obţinerea unor formule cu cantitate
optimã de proteine, suficientã pentru a asigura creşterea şi
dezvoltarea armonioasã a copilului, dar şi pentru a preveni
apariţia obezitãţii [100-103]. III
Argumentare Cazeina coaguleazã în flocoane mari, asigurã senzaţia de saţietate,
încetineşte evacuarea gastricã şi creşte frecvenţa regurgitaţiilor
şi constipaţiei [68]. IV
Argumentare Cazeina formeazã conglomerate stabile cu calciul şi fosforul,
favorizând transportul acestor minerale [43]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care sã conţinã toţi aminoacizii esenţiali sau condiţionat
esenţiali în cantitãţi cel puţin egale cu cele conţinute în proteina
de referinţã (din laptele matern) (anexa 10) [17,68,104-106]. C
Argumentare În perioada neonatalã, pentru nou-nãscutul prematur alimentat
artificial, formula este singura sursã de aminoacizi esenţiali şi
condiţionat-esenţiali [17]. IV
Opţiune Medicul poate sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale cu conţinut de taurinã de 5-12 mg/100 kcal [20]. A
Argumentare Taurina este aminoacidul liber non-proteic predominant în
laptele de mamã, însã nu existã studii care sã evidenţieze clar
efectele benefice ale suplimentãrii sale în preparatele tip
formulã [107]. Ia
Argumentare Taurina are rol în conjugarea bilei, eliminarea acidului
hipocloros eliberat de neutrofilele şi macrofagele activate,
detoxifierea retinolului, fierului şi xenobioticelor,
transportul calciului, contractilitatea miocardului, reglarea
osmoticã şi dezvoltarea SNC [17]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale cu conţinut de colinã de minim 7 mg/100 kcal
şi maxim de 50 mg/100 kcal (8-55 mg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Colina este o aminã cuarternarã ubicuitarã în ţesuturi,
condiţionat esenţialã în condiţii de nevoi crescute sau capacitate
diminuatã de producere, fiind un precursor important al
fosfolipidelor şi acetilcolinei, cu rol în compoziţia
membranelor, transmiterea semnalelor celulare, transportul
colesterolului şi al altor lipide în sânge, dezvoltarea normalã
cerebralã [17,69,108]. IV
Opţiune Medicul poate prescrie nou-nãscutului prematur formule speciale
care conţin carnitinã în cantitate de 1,9-5,9 mg/100 kcal [20,56]. C
Argumentare În viaţa imediat postnatalã carnitina este importantã pentru
degradarea LCPUFA, nou-nãscuţii prematuri având o capacitate
limitatã de a sintetiza carnitina [20,56]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie nou-nãscutului prematur
formule speciale care conţin cisteinã în cantitate de 20-51 mg/
100 kcal [20]. C
Argumentare Cisteina este un aminoacid sulfuric condiţionat esenţial, cu rol
în sinteza proteinelor tisulare, precursor al taurinei şi
glutationului. Cisteina are rol detoxifiant, fiind capabilã sã
formeze conjugate cu radicalii liberi de oxigen şi cu
oligoelementele [20,43]. IV
Opţiune Medicul poate sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin urmãtoarele nucleotide: citidinã
5-monofosfat, uridin 5-monofosfat, adenozinã 5-monofosfat,
guanozinã 5-monofosfat şi inozinã 5-monofosfat, în cantitate
maximã de 5 mg/100kcal [18]. B
Argumentare Nucleotidele au rol imunologic [109] şi în repararea III
intestinului [110,111]. Nucleotidele se gãsesc mai ales IV
intracelular şi intrã în structura ADN şi ARN, asigurã
transferul energiei chimice şi sunt implicate în sinteza de
proteine, lipide şi carbohidraţi [17,106].
Argumentare Administrarea de formule îmbogãţite cu nucleotide la nou-nãscuţii
prematuri a determinat niveluri mai crescute ale IgG specifice
anti-â-lactoglobulinã bovinã [112]. III
Argumentare Un nivel de nucleotide de pânã la 5 mg/100 kcal este asemãnãtor
cu cel existent în laptele de mamã (4-6 mg/100 kcal), aportul
peste 5 mg/100 kcal creşte riscul de infecţii respiratorii [64]. IV
6.6. Aportul de carbohidraţi
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care asigurã un aport glucidic (glucozã sau echivalenţi
oligo-, di- sau polizaharidici) minim de 11,6 g/kgc/zi şi maxim
de 13,2 g/kgc/zi (10,5-12 g/100kcal) [18]. C
Argumentare Carbohidraţii reprezintã o sursã esenţialã de energie pentru o
dezvoltare armonioasã, fiind suportul primar al proceselor de
oxidare celularã la nivelul SNC [17,18,68]. De asemenea, glucoza
este o sursã importantã pentru sinteza de novo a acizilor graşi
şi a câtorva aminoacizi neesenţiali [18]. IV
Argumentare Limita maximã a necesarului de carbohidraţi a fost calculatã
în funcţie de aportul energetic al proteinelor şi lipidelor
din dietã iar limita minimã este stabilitã în funcţie de aportul
minim de carbohidraţi necesar pentru asigurarea nevoilor
energetice ale creierului şi altor organe dependente de glucozã
astfel încât sã fie minimalizate gluconeogeneza şi cetoza [18]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin lactozã în cantitate de 4-10 g/100
kcal [18]. B
Argumentare Carbohidratul dominant din laptele uman este lactoza,
reprezentând 40% din valoarea energeticã [17,68,88] şi 10 g/
100kcal [18]. IV
Argumentare Disponibilitatea energiei furnizate de lactozã este limitatã, III
la prematur, de digestia incompletã a acesteia în intestinul
subţire. Activitatea lactazei intestinale creşte cu creşterea
VG şi atinge nivele egale cu ale nou-nãscutului la termen spre
36 de sãptãmâni, fiind acceleratã de alimentarea precoce şi de
trecerea rapidã la alimentaţia enteralã exclusivã [113,114].
Argumentare Lactoza este metabolizatã la galactozã, sursa primarã de energie
pentru substanţa albã cerebralã [17,68,88]. Cu toate acestea,
studiile existente nu justificã prezenţa obligatorie a lactozei
în formulele pentru prematuri şi nici un aport de lactozã mai
mare decât în laptele matern (10 g/100kcal) [18]. IV
Argumentare Lactoza este esenţialã pentru desfãşurarea proceselor fiziologice III
intestinale, creşte absorbţia apei, sodiului, calciului, fierului,
zincului şi are rol în sinteza unor vitamine. Atunci când lactoza
se regãseşte în concentraţie mare în formulã (ca în laptele matern),
o parte din aceasta nu este hidrolizatã şi exercitã, la
nivelul colonului, efect prebiotic [71,114-117].
Opţiune Medicul poate prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin glucozã dacã aceasta nu este singura sursã de
carbohidraţi [18]. B
Argumentare Absorbţia glucozei este bine dezvoltatã la nou-nãscutul prematur III
alimentat enteral, rata de absorbţie variind cu tipul de
alimentaţie, administrarea de glucocorticoizi şi durata
elimentaţiei enterale [118-120]. III
Argumentare Utilizarea exclusivã a glucozei ca sursã de carbohidraţi duce
la creşterea excesivã a osmolaritãţii formulelor pentru prematuri
cu efectele negative menţionate mai sus [18]. IV
Opţiune Medicul poate prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin şi galactozã. C
Argumentare Laptele matern conţine multã galactozã dar necesarul şi beneficiile
acesteia sunt încã incomplet elucidate [18]. Hidroliza lactozei
are loc la nivel intestinal, cu eliberare de glucozã şi galactozã
care se absorb rapid iar majoritatea galactozei este preluatã de
ficat şi convertitã la glucozã sau depozitatã ca glicogen. Nu
existã dovezi care sã justifice suplimentarea cu galactozã a
formulelor pentru prematuri [18].
Opţiune Medicul poate prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin pe lângã lactozã şi maltozã sau
maltodextrine. B
Argumentare Maltodextrina are osmolaritate scãzutã şi scade riscul de
apariţie a EUN în cazul deficitului tranzitoriu de lactazã
existent la nou-nãscuţii prematuri [121]. IIb
Argumentare Dizaharidazele intestinale care hidrolizeazã dizaharidele la
monozaharide sunt active încã de la naştere [69]. IV
Standard Medicul trebuie sã nu prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin fructozã şi/sau zaharozã
(sucrozã) [17,104,105]. C
Argumentare Laptele matern nu conţine fructozã şi zaharozã. Fructoza şi
zaharoza sunt mai dulci decât lactoza, crescând riscul de
supraalimentaţie şi obezitate [68]. IV
Argumentare Utilizarea formulelor care conţin fructozã şi/sau zaharozã poate
duce la apariţia de efecte adverse severe, mai ales în cazul
nou-nãscuţilor cu intoleranţã ereditarã la fructozã (hipoglicemie,
vãrsãturi, malnutriţie) [68]. IV
Standard Medicul trebuie sã nu indice pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin amidon. C
Argumentare Digestia amidonului este ultima care se dezvoltã în cursul
vieţii intrauterine şi postnatal. Amilaza pancreaticã este
detectatã prima oarã în cursul celei de-a 22-a sãptãmânã de
gestaţie, dar are activitate maximã dupã vârsta de 6 luni [122]. IV
Opţiune Medicul poate prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale cu fructo-oligozaharide şi galacto-oligozaharide dar
cu un conţinut nu mai mare de 0,8 g/100 ml din care 90%
oligogalactozil-lactozã (GOS) şi de 10% oligofructozil-zaharozã
(FOS) cu greutate molecularã mare [18]. C
Argumentare FOS şi GOS pot fi adãugate în formulele destinate nou-nãscuţilor
prematuri pentru rolul lor prebiotic, dar studiile au demonstrat
doar cã adãugarea acestor oligozaharide modificã semnificativ
flora intestinalã. Sunt încã necesare studii pentru demonstrarea
efectului benefic al acestor oligozaharide asupra sãnãtãţii
[17,68,69,104,105] şi asupra siguranţei acestor formule la
prematuri [18]. IV
Argumentare Laptele matern conţine peste 130 de oligozaharide (8-12 g/l
lapte). GOS se gãseşte în cantitate minimã (urme) iar FOS nu
existã în laptele matern. Valoarea caloricã utilizabilã a
acestor oligozaharide este redusã (1,5 kcal/g).
Excesul de FOS şi GOS determinã creşterea frecvenţei scaunelor,
scãderea consistenţei acestora şi dezechilibre hidroelectrolitice
consecutive [17,18,69]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã nu prescrie pentru nou-nãscutul
prematur formule speciale care conţin urmãtorii carbohidraţi
nedigerabili: gumã guar (E412), carageenan (E407), gumã locust
(E410), pectine (E440) şi inulinã [104,105]. C
Argumentare Carbohidraţii nedigerabili sunt substanţe dietetice derivate IV
mai ales din plante cu rol în retenţia de apã, minerale şi
compuşi organici şi care se constituie în substrat de
fermentare bacterianã în colon. Din cauza acestor proprietãţi
sunt folosiţi ca agenţi tehnologici de stabilizare, texturare
şi îngroşare [17,68].
Argumentare Guma guar creşte vâscozitatea conţinutului intestinal
(producând colici), carageenan-ul, guma locust şi inulina se
absorb prin mucoasa intestinalã imaturã şi cresc riscul de
sensibilizare. Prezenţa acestor carbohidraţi poate determinã
scãderea biodisponibilitãţii unor micronutrienţi [17]. IV
Opţiune Medicul poate sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale îmbogãţite cu probiotice cu efect benefic demonstrat
şi sigure. A
Argumentare Formulele îmbogãţite cu probiotice au efect semnificativ de
prevenire a diareilor comunitare acute infecţioase, în special
rotavirale şi reduc semnificativ durata episoadelor diareice
[123-128]. Ia
Argumentare Unele probiotice, în special cele din familia Lactobacillus şi
Bifidobacterium, au fost testate în studii clinice bine
controlate şi randomizate, atât din punct de vedere al eficienţei
terapeutice, cât şi din punct de vedere al siguranţei,
stabilindu-se dozele eficiente şi durata optimã de utilizare.
Denumirea probioticelor trebuie sã corespundã Codului Internaţional
de Nomenclaturã [17,69]. IV
Argumentare Studiile efectuate pânã în prezent cu formule îmbogãţite cu Ia
probiotice au demonstrat modularea rãspunsului imun şi reducerea Ib
incidenţei alergiilor în cazul prematurilor predispuşi la atopii,
scãderea fiind semnificativã statistic în ceea ce priveşte
incidenţa dermatitei atopice [129-131]. De asemenea, anumite
tulpini şi doze de probiotice au dus la scãderea incidenţei EUN [132].
Argumentare Nu sunt cunoscute încã probioticul (sau combinaţia de probiotice) IIa
cel (cea) mai eficient(ã), doza şi modul de administrare optim, III
eficacitatea şi siguranţa acestor produse nu a fost încã deplin
stabilitã pentru prematuri (imunologic imaturi) de aceea aceste
suplimente nu sunt recomandate de rutinã la prematuri [18,133].
6.7. Aportul de lipide
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care sã asigure un aport de lipide cuprins între 4,8 g/
kgc/zi şi 6,6 g/kgc/zi (4,4,-6 g/100kcal) [18]. C
Argumentare Un aport minim de lipide de 4,5 g/kgc/zi şi maxim de 7,2 g/kgc/
zi reprezintã 40-55% din necesarul energetic, fiind similar cu
cel care este asigurat prin laptele de mamã. Aportul maxim de
lipide este determinat de necesarul minim de proteine,
carbohidraţi şi micronutriente [17,18]. Aportul minim de lipide
este calculat în funcţie de rata depunerii intrauterine de
grãsime, pierderile de grãsimi prin malabsorbţie, oxidare (care
nu poate fi prevenitã) şi conversia trigliceridelor absorbite
în trigliceride depozitate tisular [18]. IV
Argumentare Lipidele sunt indispensabile creşterii şi dezvoltãrii normale,
sursã de acizi graşi şi vitamine liposolubile, componente
structurale şi funcţionale ale membranelor, cu rol direct în
reglarea genicã [69]. Cantitatea şi compoziţia lipidelor din dietã
afecteazã atât modul de creştere cât şi compoziţia organismului [18]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie pentru nou-nãscutul
prematur formule speciale conţinând lipide de origine vegetalã. C
Argumentare Formulele de lapte care conţin uleiuri vegetale (obţinute din
porumb, soia, cocos, floarea soarelui) asigurã un raport optim
între acizii graşi saturaţi şi cei polinesaturaţi, de 1:1,
asemãnãtor cu cel din laptele de mamã. Laptele de vacã are un
conţinut de cca 30% grãsimi neabsorbabile şi un exces de acizi
graşi cu lanţ lung şi saturaţi [69]. IV
Standard Medicul trebuie sã nu prescrie pentru nou-nãscutul formule
speciale care sã conţinã ulei din seminţe de susan sau bumbac. C
Argumentare Formulele de lapte care conţin uleiuri obţinute din seminţe de
bumbac sau uleiul de seminţe de susan nu asigurã un raport
optim al acizilor graşi saturaţi şi polinesaturaţi pentru
dezvoltarea nou nãscutului. Uleiul din seminţe de susan şi
bumbac sunt agenţi etiologici ai unei dermatite de contact iar
uleiul din seminţe de bumbac conţine acizi graşi ciclopentenici
care desatureazã acizii graşi [17]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin acid linoleic (Omega-6) în cantitate de minim
350 mg/100 kcal şi maxim de 1400 mg/100 kcal, astfel încât sã
reprezinte 4-25% din totalul acizilor graşi (385-1540 mg/kgc/zi)
[18,20,68,104,105]. C
Argumentare Acizii graşi esenţiali sunt precursori ai LC-PUFA, la rândul lor
precursori pentru eicosanoide şi docosanoide, care sunt mediatori ai
sistemului imun, inflamaţiei şi cascadei coagulãrii [17]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale cu un conţinut de acid linoleic care sã furnizeze
minim 4,5% din aportul energetic total [18,70]. C
Argumentare Acidul linoleic este un precursor de LC-PUFA şi eicosanoide. În
cantitate mai mare de 1400 mg/100 kcal, acidul linoleic poate avea
efecte nedorite asupra metabolismului lipoproteinelor, imunitãţii,
balanţei eicosanoizilor şi stressului oxidativ [17,18]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin minim 50 mg/100 kcal acid α-linolenic
(omega-3 - care reprezintã 0,9% din totalul acizilor graşi şi
peste 55 mg/kgc/zi) şi care asigurã un raport acid linoleic:acid
α-linolenic de minim 5:1 şi maxim 15:1 [18,20,68,104,105]. C
Argumentare Acidul α-linolenic este un precursor al acizilor eicosapentaenoic
şi docosahexaenoic. Un aport scãzut poate induce întârzierea
dezvoltãrii funcţiei vizuale şi scãderea nivelului acidului
docosahexaenoic cerebral, cu consecinţe asupra dezvoltãrii SNC
şi retinei. Un aport crescut de acid α-linolenic poate
determina peroxidarea lipidelor şi afecteazã stabilitatea
formulei [17]. IV
Argumentare Un raport cuprins între 5:1 şi 15:1 dintre acidul linoleic şi
acidul α-linolenic asigurã balanţa LC-PUFA şi a eicosanoidelor [70]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin 11-27 mg/100kcal acid docosahexaenoic
(12-30 mg/kgc/zi sau pânã la 0,5% din totalul acizilor graşi ai
formulei) şi 16-39 mg/100 kcal acid arahidonic (18-42 mg/kgc/zi sau
pânã la 0,7% din totalul acizilor graşi din formulã), astfel încât
raportul acid arahidonic:acid docosahexaenoic sã fie
cuprins între 1:1-2:1 [18]. A
Argumentare Nu au fost evidenţiate efecte adverse ale suplimentãrii cu Ia
LC-PUFA [134-141]. Nu existã încã studii de siguranţã pentru Ib
concentraţii ale LC-PUFA mai mari decât cea a laptelui matern [69]. IIa
Argumentare Acidul arahidonic şi acidul docosahexaenoic au efecte benefice III
asupra dezvoltãrii sistemului vizual, asupra dezvoltãrii cognitive IV
în primul an de viaţã şi influenţeazã pozitiv fenotipul imun
[18,142-144].
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin acidul eicosapentaenoic în cantitate
de maxim 30% din aportul de acid docosahexaenoic [18,20]. C
Argumentare Unii dintre LC-PUFA sunt competitori metabolici cu efecte
diferenţiale asupra metabolismului eicosanoidelor, fiziologiei
membranelor şi funcţiei imune [17].
Trebuie evitate uleiurile care conţin cantitãţi semnificative de
acid eicosapentaenoic. Acidului eicosapentaenoic competiţioneazã
cu acidul arahidonic şi nivelul sãu este foarte scãzut în laptele
matern [18]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale cu conţinut de maxim 40% trigliceride cu lanţ
mediu [18]. B
Argumentare Trigliceridele cu lanţ mediu cresc absorbţia calciului şi lipidelor
[18,145-146] şi reduc pierderile care pot fi atribuite
concentraţiilor scãzute de lipazã intestinalã şi sãruri biliare.
Trigliceridele cu lanţ mediu nu necesitã sãruri biliare pentru
emulsionare şi trec direct prin peretele intestinal în circulaţia
portã, fiind o sursã de energie gata de utilizat [3,112]. Acizi
graşi cu lanţ mediu sunt extensiv şi rapid oxidaţi, spre deosebire
de acizii graşi cu lanţ lung care sunt depozitaţi în ţesuturi [147]. III
Argumentare Administrarea trigliceridelor cu lanţ mediu scade incidenţa
hipoglicemiei la nou-nãscuţii cu greutate micã la naştere [148]. IIb
Argumentare O concentraţie crescutã de trigliceride cu lanţ mediu poate III
determina o incidenţã crescutã a efectelor adverse gastro- IV
intestinale (distensie abdominalã, reziduu gastric în cantitate
mare, vãrsãturi, EUN), creşterea corpilor cetonici şi excreţia
acidului dicarboxilic [149-151].
Argumentare Formulele destinate prematurilor nu trebuie sã includã în mod
necesar trigliceride cu lanţ mediu dacã conţin grãsimi uşor
absorbabile şi nu existã studii care sã demonstreze clar cã un
aport mai mare de 40% de trigliceride cu lanţ mediu în formulele
pentru prematuri este benefic [152]. III
Opţiune Medicul poate sã prescrie nou-nãscutului prematur formule
speciale care sã conţinã acid miristic şi acid lauric, în
cantitate maximã de 12% din totalul acizilor graşi, fiecare [20]. C
Argumentare Cantitãţile mai mari de acid miristic şi/sau lauric cresc
concentraţia de colesterol şi lipoproteine, cu potenţial
aterogenic [68]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale cu conţinut de inozitol de minim 4 mg/100 kcal şi maxim
48 mg/100 kcal (4,4-53 mg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Concentraţia recomandatã pentru inozitol este similarã cu cea
din laptele matern (22-48 mg/100 kcal) iar concentraţia sericã
crescutã a inozitolului în sângele nou-nãscutului sugereazã un
rol important în dezvoltarea precoce [17]. IV
Argumentare Inozitolul (mioinozitol la nivelul ţesuturilor umane) are rol
în transmiterea semnalelor celulare, este factor esenţial pentru
creştere, cu posibil rol în sinteza de surfactant şi dezvoltarea
pulmonarã şi de prevenire a retinopatiei prematuritãţii şi
EUN [17,68]. IV
6.8. Aportul de vitamine
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care sã conţinã vitamine liposolubile (A, D, E, K) în
concentraţii asemãnãtoare cu cele din laptele de mamã. C
Argumentare Vitaminele liposolubile sunt absorbite împreunã cu grãsimile din
dietã şi sunt depozitate mai ales în ficat şi ţesutul gras.
O serie de factori pot determina deficite ale acestor vitamine
la prematuri: depozite limitate la naştere, asimilare
digestivã diminuatã, rata rapidã de creştere. Pe de altã parte,
cu excepţia vitaminei K, toate celelalte vitamine liposolubile
se excretã mai lent decât vitaminele hidrosolubile iar vitaminele
A şi D se pot cumula cu efecte toxice. De aceea, trebuie evitate
atât aportul insuficient cât şi cel excesiv [18]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 360-740 æg-RE/100 kcal (400-1000 æg-RE/kgc/
zi) [18]. B
Argumentare Valoarea biologicã a substanţelor cu activitate de vitamina A se
exprimã în echivalenţi de retinol (RE). 1 RE este egal cu 1 æg
transretinoli. 1 æg-RE reprezintã 3,33 UI vitamina A [17,18,68].
Eficacitatea sintezei retinolului din â-caroten este nesigurã la
prematuri de aceea au nevoie de vitamina A preformatã [18]. IV
Argumentare Vitamina A moduleazã creşterea şi diferenţierea celulelor III
epiteliale şi osoase, formarea cromatoforilor receptorilor IV
retinieni, este necesarã sintezei de testosteron, pentru
menţinerea integritãţii sistemului imun, moduleazã expresia
genicã şi regleazã sinteza unor enzime şi proteine [17,68].
Deficitul de vitamina A este considerat a fi un factor important
în dezvoltarea bolii pulmonare cronice mai ales la prematurul
extrem de mic [153].
Argumentare Nou-nãscutul prematur are o concentraţie scãzutã a retinolului III
plasmatic, a proteinei de legare a retinolului [154,155] şi
necesitãţi crescute de vitamina A (1500 UI/kgc/zi) pentru
dezvoltarea epiteliului pulmonar [156,157], care nu pot fi
asigurate în totalitate de laptele uman, deşi vitamina A conţinutã
în laptele uman (120-180 æg-RE/l [18]) are o biodisponibilitate
mai mare decât vitamina A din formulã.
Argumentare Doze de 1200 æg-RE/kgc/zi se asociazã cu efecte toxice [158]. III
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin vitamina D3 (sub formã de
colecalciferol) între 100-350 UI/100 kcal [159]. C
Argumentare Vitamina D reprezintã un grup de substanţe cu rol esenţial
diverse procese fiziologice precum funcţia neuromuscularã şi
mineralizarea oaselor [17,18,68]. IV
Argumentare Laptele matern conţine 4-110 UI/l (0,015-0,4 æg/100 kcal)
vitamina D şi nu acoperã necesarul pentru asigurarea creşterii
şi mineralizãrii osoase a nou-nãscutului prematur astfel cã,
în absenţa suplimentãrii, existã riscul apariţiei
rahitismului [17,68]. IV
Argumentare Formula specialã pentru prematuri trebuie sã asigure nevoile de
bazã de vitamina D ale prematurului iar conţinutul maxim de
vitamina D din aceste formule trebuie sã evite apariţia
efectelor toxice ale unui aport excesiv de vitamina D (ca de
exemplu, în condiţiile unui consum cantitativ crescut de
formulã). La prematuri, restul necesarului de vitamina D se
recomandã a fi suplimentat per os indiferent de tipul de
alimentaţie al acestuia (lapte matern, formulã specialã pentru
prematur) [18]. IV
Standard La nou-nãscutului prematur medicul trebuie sã indice administrarea
de vitaminã D sub formã de picãturi per os în completarea
cantitãţii furnizate din dietã pânã la o dozã de 800-1000 UI/zi
în prima lunã de viaţã indiferent de tipul de lapte C
utilizat pentru alimentaţia prematurului [18].
Argumentare Doza de vitaminã D din laptele matern sau din formulã este
insuficientã pentru nevoile nou-nãscutului prematur [18,160].
Cantitatea zilnicã recomandatã de vitamina D este necesarã
pentru: atingerea unor niveluri circulante de peste 75
nmol/l 25(OH)vitamina D, asigurarea absorbţiei optime a calciului
din dietã şi evitarea potenţialelor efecte adverse ale unui aport
excesiv de vitamina D [18]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 2-10 mg α-tocoferol/100 kcal (2,2-11 mg
α-tocoferol/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Vitamina E reprezintã un grup de substanţe naturale şi sintetice IV
cu activitate biologicã de α-tocoferol, componente tisulare
esenţiale pentru inhibarea peroxidãrii de la nivelul membranelor
biologice [17,69].
Argumentare Necesarul de vitamina E creşte odatã cu creşterea conţinutului
de LC-PUFA astfel încât este esenţialã menţinerea unui echilibru
între aportul zilnic vitamina E şi cel de LC-PUFA [17,18,68,69]:
0,5 mg α-tocoferol/g acid linoleic, 0,75 mg α-tocoferol/acid
α-linolenic, 25 mg α-tocoferol/g acid eicosapentaenoic, 1,5 mg
α-tocoferol/g acid docosahexaenoic, 1 mg α-tocoferol/g acid
arahidonic [18]. IV
Argumentare Prematurii au rezerve scãzute de vitamina E (90% din vitamina E
se depoziteazã în ţesutul gras) şi este necesarã precoce la
prematur pentru efectele sale antioxidante [18]. Deficitul de
vitamina E duce la apariţia anemiei hemolitice care este agravatã
de aportul de fier [161]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin vitamina K între 4 şi 25 æg/100 kcal
(4,4-28 mg/kgc/zi) [17,18,68,69]. C
Argumentare Un aport de peste 4 æg/100 kcal previne boala hemoragicã prin
deficit de vitamina K [17,18,68,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin vitamine hidrosolubile în concentraţii
adecvate nevoilor de creştere ale organismului [17,68,69]. C
Argumentare Vitaminele hidrosolubile sunt co-factori pentru reacţii
enzimatice ale metabolismului intermediar şi prezenţa lor este
necesarã în dietã în funcţie de aportul energetic şi proteic,
ritmul de creştere al prematurului şi utilizarea energiei.
Prematurul are risc crescut pentru deficite ale acestor vitamine
pentru cã mecanismele de asimilare şi conservare ale vitaminelor
sunt încã imature, rezervele tisulare sunt reduse, rata de
creştere este rapidã şi turn-overul metabolic este intens. Cu
excepţia vitaminei B12, toate celelalte vitamine hidrosolubile nu
sunt stocate în cantitãţi suficiente şi un aport marginal duce la
depleţia rapidã a rezervelor [18]. IV
Argumentare Nivelul minim care trebuie inclus în formulã derivã din necesarul
zilnic pentru a asigura o dezvoltare şi creştere armonioasã.
Nu se cunoaşte nivelul maxim la care prematurul este supus
efectelor adverse, pentru majoritatea vitaminelor hidrosolubile
fiind stabilit un maxim de 2-5 ori mai mare decât aportul minim
necesar [17,68,69]. Nivelurile maxime trebuie însã evitate pentru
cã efectele lor biologice, interacţiunile cu restul componentelor
din formulã şi siguranţa lor nu au fost studiate [18]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 125-275 æg/100 kcal vitamina B1 (140-300
æg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului,
prematurul având nevoie de un aport mai mare decât cel asigurat
de laptele matern [18]. IV
Argumentare Vitamina B1 (tiamina) are rol în metabolismul carbohidraţilor,
decarboxilarea cetoacizilor, piruvatului şi aminoacizilor
ramificaţi, precum şi rol posibil în conducerea nervoasã [17]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 180-365 æg/100 kcal vitamina B2 (200-400
æg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului
(300 æg/kgc/zi) [18]. IV
Argumentare Vitamina B2 (riboflavina) este implicatã în multiple reacţii
biochimice, face parte din compoziţia unor enzime, cu rol în
degradarea lipidelor, sinteza de steroizi şi glicerol, menţinerea
integritãţii membranelor, mucoaselor, pielii, ochilor şi SNC,
metabolismului fierului [17,69]. IV
Argumentare Nou-nãscuţii prematuri care necesitã fototerapie îşi folosesc
rezervele de riboflavinã pentru fotocatabolismul bilirubinei [15]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule C
speciale care conţin 345-5000 æg/100 kcal vitamina B3 (380-5500
æg/kgc/zi) [18].
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului [18]. IV
Argumentare Vitamina B3 (niacina) este un component esenţial al cofactorilor
implicaţi în reacţiile de oxidare-reducere, inclusiv glicoliza,
transportul electronilor şi sinteza acizilor graşi [17,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 0,3-1,9 mg/100 kcal vitamina B5 (0,33-2,1
mg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului [18]. IV
Argumentare Vitamina B5 (acidul pantotenic) este componentã biologicã a
coenzimei A fiind esenţialã pentru transportul componentelor
intracelulare din ţesuturi, metabolismul celular şi sinteza de
metaboliţi esenţiali [17,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 41-273 æg/100 kcal vitamina B6 (45-300
æg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului [18]. IV
Argumentare Vitamina B6 (piridoxina) are rol de coenzimã în transformarea
metabolicã a aminoacizilor, lipidelor, acizilor nucleici şi
glicogenului [17,69]. IV
Argumentare Piridoxina este implicatã în metabolismul proteic, de aceea
aportul proteic crescut (din formulã) determinã creşterea
necesarului de piridoxinã [69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 0,08-0,7 æg/100 kcal vitamina B12 (0,1-0,77
æg/kgc/zi) [18]. A
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului [18]. IV
Argumentare Vitamina B12 (cobalamina) este implicatã în sinteza ADN-ului, IV
aminoacizilor, metioninei şi colinei [17]. Prematurii care primesc Ib
tratament cu eritropoietinã pot avea nevoie, în primele sãptãmâni
de viaţã, de un aport crescut de vitamina B12 (3 æg/kgc/zi
intravenos sau subcutan) pentru stimularea eficientã a
eritropoiezei [162,163].
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 32-90 æg/100 kcal acid folic (35-100
æg/kgc/zi) [18]. A
Argumentare Folatul (forma sinteticã a acidului folic) este necesar pentru
sinteza de purinã şi pirimidinã [17]. IV
Argumentare Deficitul de acid folic împiedicã diviziunea celularã, mai ales IV
în cazul ţesuturilor cu turn-over celular rapid (intestin, Ib
mãduva osoasã). Nou-nãscuţii prematuri au risc crescut de
deficienţã de acid folic din cauza rezervelor hepatice scãzute
şi a creşterii postnatale accelerate [13]. Prematurii care
primesc tratament cu eritropoietinã pot avea nevoie, în primele
sãptãmâni de viaţã, de un aport crescut de acid folic
(100 æg/kgc/zi intravenos sau subcutan) pentru stimularea
eficientã a eritropoiezei [162,163].
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou nãscutul prematur formule
speciale cu un conţinut de vitamina C (acid L-ascorbic) de
10-42 mg/100 kcal (11-46 mg/kgc/zi) [18]. A
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului [18]. IV
Argumentare Vitamina C (acidul ascorbic) este un puternic agent reducãtor IV
implicat în sinteza de colagen, carnitinã, cu rol în creşterea Ib
absorbţiei fierului [17]. Un aport de 40-46 mg/kgc/zi a diminuat
incidenţa displaziei bronhopulmonare la 36 de sãptãmâni
postconceptual (comparativ cu 20-26 mg/kgc/zi) [164].
Argumentare Necesarul de vitamina C este crescut deoarece acidul ascorbic
este esenţial pentru metabolismul aminoacizilor, iar nou-nãscutul
prematur are o ratã crescutã a metabolismului proteic [88,89]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin 1,5-15 æg/100 kcal biotinã
(1,7-16,5 æg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic al prematurului şi
nivelul maxim indicat este de 2 ori mai mare decât aportul
recomandat nou-nãscutului la termen (ţinându-se cont de rata de
creştere rapidã a prematurului) [18]. IV
Argumentare Biotina are rol de co-enzimã pentru câteva carboxilaze,
transportor pentru bicarbonatul activ, este implicatã în
metabolismul carbohidraţilor, lipidelor şi proteinelor şi este,
probabil, implicatã şi în reglarea expresiei genice [17].
6.9. Aportul de minerale şi oligoelemente
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care conţin minerale şi oligoelemente în
concentraţii adecvate pentru a asigura nevoile de creştere ale
organismului. C
Argumentare Administrarea necesarului de minerale şi oligoelemente asigurã
o dezvoltare şi creştere armonioasã [17,68]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nãscutul prematur formule
speciale cu un conţinut de fier de minim 1,8-2,7 mg/100 kcal
(2-3 mg/kgc/zi) [18]. B
Argumentare Fierul este un element esenţial al tuturor organismelor vii,
rolul sãu esenţial este de a transporta oxigenul la ţesuturi prin
intermediul hemoglobinei. Concentraţia de fier din formulã
trebuie sã asigure o absorbţie minimã de 15-20% [17,68]. IV
Argumentare Anemia prin deficit de fier se asociazã cu deficite neurologice III
şi de dezvoltare [165]. Excesul de fier poate avea efecte IV
pro-oxidative (creşte riscul de retinopatie a prematuritãţii
mai ales când este administrat în dozã mare ca şi component al
transfuziilor sangvine sau ca adjuvant al terapiei cu
eritropoietinã), interacţioneazã cu metabolismul zincului,
scade absorbţia cuprului şi altor minerale (efect de competiţie),
creşte riscul de infecţie şi poate interfera cu creşterea
[17,18,68,69,165-168].
Recomandare La prematur se recomandã ca medicul sã iniţieze suplimentarea
profilacticã cu fier sub formã de preparate suplimentare sau
formulã pentru prematuri sau lapte matern fortifiat din
sãptãmâna 2-6 de viaţã [18]. B
Argumentare Anemia prin deficit de fier se asociazã cu deficite neurologice
şi de dezvoltare [18,165]. III
Recomandare La prematurul cu GN sub 1000g se recomandã ca medicul sã iniţieze
suplimentarea profilacticã cu fier sub formã de preparate
suplimentare sau formulã pentru prematuri sau lapte matern
fortifiat din sãptãmâna 2-4 de viaţã [18]. B
Argumentare Anemia prin deficit de fier se asociazã cu deficite neurologice
şi de dezvoltare [165]. III
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice iniţial suplimente de fier per
os (în plus faţã de portul de fier din formulã sau laptele matern
fortifiat) asigurând o dozã mai mare de fier prematurilor care
primesc tratament cu eritropoietinã şi celor care prezintã
pierderi semnificative necompensate de sânge [18]. B
Argumentare Anemia prin deficit de fier se asociazã cu deficite neurologice
şi de dezvoltare [165]. III
Recomandare Se recomandã ca medicul sã evite sã prescrie prematurilor fier
enteral (per os) în dozã de peste 5 mg/kgc/zi [18]. B
Argumentare Dozele de fier peste 5 mg/kgc/zi administrate enteral prematurului
se asociazã cu risc crescut de retinopatie a prematurului [166-168]. III
Recomandare Se recomandã ca medicul sã întârzie suplimentare enteralã cu fier
la prematurii care au primit multiple transfuzii sangvine şi care
au niveluri serice crescute de feritinã [18]. B
Argumentare Fierul este un antioxidant potent şi poate determina formarea de
radicali liberi de oxigen, asociindu-se cu risc crescut de
retinopatie la prematurii care au primit transfuzii repetate de
sânge [166-168]. III
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie prematurilor suplimente de
fier şi dupã externare pânã la vârsta de 6-12 luni, în funcţie
de dieta recomandatã [18]. A
Argumentare Suplimentarea prelungitã cu fier a prematurilor (în dozã de Ib
2 mg/kgc) duce la scãderea semnificativã a riscului de anemie III
[169,170]. Anemia prin deficit de fier se asociazã cu deficite
neurologice şi de dezvoltare [165].
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale care au un conţinut de calciu de 110-130
mg/100 kcal (120-140 mg/kgc/zi) sub formã de sãruri de calciu
cu bunã biodisponibilitate [18]. C
Argumentare La naştere 99% din calciul din organism se aflã în matricea
structuralã a oaselor şi doar 1% este liber având rol de al
doilea mesager, modulare a transmiterii semnalelor hormonale,
reglarea funcţiilor enzimelor implicate în coagularea sangvinã,
conducerea nervoasã, contracţia muscularã şi reproducere [17,69]. IV
Argumentare Calciul din dietã are o absorbţie de 30-65%, absorbţia fiind
condiţionatã de concentraţia de lactozã şi fitaţi [17,18,69].
Cantitatea de calciu recomandatã pentru formula specialã pentru
prematuri ţine cont de rata de absorbţie a calciului din dietã şi
este calculatã astfel încât sã permitã o retenţie de 60-90 mg
calciu/kgc/zi, ratã la care scade riscul de fracturi şi osteopenie
iar asigurând mineralizarea corespunzãtoare a prematurului cu GN
sub 1500g [18]. IV
Argumentare Un aport mai mare de calciu se asociazã cu excreţie crescutã a III
calciului, creşte consistenţa fecalelor, prelungeşte durata IV
tranzitului intestinal şi afecteazã absorbţia grãsimilor, factori
de risc potenţiali pentru afecţiuni gastrointestinale şi
EUN [171-173].
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care au un conţinut de fosfor de 55-80 mg/100 kcal
(60-90 mg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Fosforul este parte integrantã a matricei osoase, are rol de
tampon metabolic în homeostazie, rol central în structura
componentelor celulare, metabolismul intermediar al fosfolipidelor,
fosfoproteinelor, acizilor nucleici şi ATP-ului. De asemenea
fosforul este important în comunicarea intercelularã şi activarea
complexului de vitamine B [17,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur sãnãtos
formule speciale care asigurã un raport calciu - fosfor cuprins
între 1,5:1 şi 2:1 în condiţiile unui aport corespunzãtor de
calciu [18]. C
Argumentare În laptele matern raportul cantitativ dintre calciu şi fosfor
este de 2:1, acest raport fiind optim pentru absorbţia de calciu.
În cazul formulelor pentru prematuri un raportul calciu: fosfor
care se apropie de 2:1 optimizeazã absorbţia calciului, previne
fracturile osoase şi osteopenia şi asigurã o bunã mineralizare
a organismului dacã aportul proteic este corespunzãtor iar
sãrurile de calciu din formulã a o bunã biodisponibilitate
(de exemplu trifosfatul de calciu are absorbţie proastã şi se
asociazã cu o scãdere a absorbţiei fosforului) [18]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 7,5-13,6 mg/100 kcal magneziu (8-15 mg/
kgc/zi) [18]. C
Argumentare Magneziul este parte integrantã a osului mineral, al doilea cation
intracelular, cu rol în metabolismul intermediar, cofactor
a numeroase enzime, modulator al unor importante procese
fiziologice (transmiterea nervoasã, contracţia muscularã şi
fiziologia oaselor şi dinţilor) [17,68,69]. IV
Argumentare Aportul recomandat corespunde ratei de acreţie fetalã a
magneziului [18]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 63-105 mg/100 kcal sodiu (69-115 mg/kgc/zi,
2,7-4,6 mmol/100kcal), 60-120 mg/100 kcal potasiu (66-132 mg/kgc/
zi, 1,5-3,1 mmol/100kcal) şi 95-161 mg/100 kcal clor (105-177 mg/
kgc/zi, 27-4,6 mmol/100kcal) [18]. C
Argumentare Sodiul este principalul cation extracelular, determinã volumul
lichidian extracelular, este un important reglator al tensiunii
arteriale şi participã la dezvoltarea ţesutului osos şi nervos
[17,18,69]. IV
Argumentare Potasiul este principalul cation intracelular având urmãtoarele
roluri: participã la stabilirea osmolaritãţii intracelulare şi
a volumului lichidului intracelular, transmiterea transmembranarã
de nutrienţi, propagarea potenţialului de acţiune la nivelul
nervilor şi muşchilor [17,69]. IV
Argumentare Clorul este principalul anion intracelular, determinã activitatea
osmoticã (împreunã cu sodiul) şi este esenţial pentru sistemele
de transport transmembranar [17,69]. Aportul necorespunzãtor de
clor duce la eşecul creşterii, perimetru cranian şi talie
diminuate şi întârzierea dezvoltãrii metale [174]. IV
Argumentare Aportul zilnic de sodiu, potasiu şi clor asigurat de formulã
ajutã la menţinerea homeostaziei şi similar cu cel asigurat de
laptele de mamã. Necesarul zilnic de sodiu, potasiu şi clor se
bazeazã pe pierderile inevitabile renale şi extrarenale şi
pe nevoile tisulare. Este important ca la prepararea formulei
sã se ţinã cont de conţinutul de minerale al apei folosite [17,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale care conţin 6,3-25 æg/100 kcal mangan (≤ 27,5 mg/kgc/
zi) [18]. C
Argumentare Aportul de 6,3-25 æg/100 kcal asigurã necesarul zilnic de
0,7-7,75 æg/kgc [15]. IV
Argumentare Manganul este implicat în formarea osului, metabolismul
aminoacizilor, colesterolului şi carbohidraţilor şi face parte
din compoziţia multor enzime. Aportul excesiv de mangan are
efect neurotoxic la sugari din cauza capacitãţii limitate de
excreţie a manganului la aceastã vârstã [17,18,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale cu un conţinut de fluor de 1,4-55 æg/100 kcal (1,5-60
æg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Fluorul amelioreazã rezistenţa dinţilor la carii şi are rol
posibil în mineralizarea oaselor. Aportul crescut de fluor induce
riscul de apariţie a fluorozei dentare (iar prematurii au risc
crescut pentru defecte dentare) şi scheletale [17,18,68,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale cu conţinut de iod de 10-50 æg/100 kcal (11-55 æg/
kgc/zi) [18]. A
Argumentare Aportul de 10-50 æg/100 kcal asigurã necesarul zilnic de iod
de 10-60 æg/kgc [15]. IV
Argumentare Iodul este un component esenţial al hormonilor tiroidieni. Ia
Excesul de iod poate inhiba sinteza de hormoni tiroidieni [69]. IV
La prematuri deficitul de iod poate exacerba hipotiroxinemia
tranzitorie şi se poate asocia cu efecte adverse respiratorii şi
neurologice [175].
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale cu conţinut de seleniu de 4,5-9 æg/100 kcal (5-10 æg/
kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul de 4,5-9/100 kcal asigurã necesarul zilnic de seleniu
de 1,3-4,5 æg/kgc [15]. IV
Argumentare Seleniul este necesar pentru activitatea glutationperoxidazei
(profilaxia leziunilor oxidative ale structurilor intracelulare)
şi, în plus, face parte din structura a circa 15 selenoproteine
esenţiale în metabolismul hormonilor tiroidieni [17,69]. IV
Standard Medicul trebuie sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur formule
speciale cu conţinut de cupru de 90-120 æg/100 kcal (100-132
æg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul recomandat asigurã necesarul zilnic de cupru al
prematurului (100 æg/kgc/zi) [18]. IV
Argumentare Cuprul este esenţial pentru sistemele enzimatice (de exemplu
enzimele antioxidante) şi non-enzimatice ale metabolismul
celular. Nu existã diferenţã de biodisponibilitate a cuprului
din formulã faţã de cel din laptele de mamã. Aportul excesiv de
cupru poate avea efecte prooxidative [68]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã prescrie pentru nou-nãscutul prematur
formule speciale cu conţinut de zinc de 1-1,8 mg/100 kcal
(1,1-2 mg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Aportul de 1-1,8 mg/100 kcal asigurã necesarul zilnic de zinc al
prematurului, de 1-2 g/kgc [15,20]. IV
Argumentare Zincul este constituent a peste 200 metaloenzime, având rol cheie
în sinteza de material genetic şi reglarea expresiei genice,
diviziunea celularã, integritatea epitelialã, maturizarea sexualã,
imunitatea celularã, fiind esenţial pentru creştere şi dezvoltare
[17,69]. IV
Argumentare Deoarece excesul de zinc poate interfera cu absorbţia şi
metabolismul cuprului este necesarã limitarea aportului astfel
încât raportul molar zinc:cupru sã nu depãşeascã 20 [18]. IV
Opţiune Medicul poate prescrie nou-nãscutului prematur formule speciale
care sã conţinã molibden în cantitate de 0,27-4,5 æg/100 kcal
(0,3-5 æg/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Molibdenul intrã în componenţa anumitor enzime, cum este xantin-
oxidaza, care participã la metabolismul purinelor, prin
metabolizarea xantinei la acid uric. Deficitul de molibden se
asociazã la adulţi cu incidenţã crescutã a cancerului esofagian
cu celule scuamoase. Nivelurile crescute de molibden pot interfera
cu aportul optim al cuprului [20].
Opţiune Medicul poate prescrie nou-nãscutului prematur formule speciale
care sã conţinã crom în cantitate de 27-1120 ng/100 kcal (30-1230
ng/kgc/zi) [18]. C
Argumentare Cromul trivalent participã la metabolismul glucidic şi lipidic [18,20].
6.10. Aportul lichidian în alimentaţia prematurului
Recomandare La prematurul alimentat integral enteral se recomandã ca medicul
sã prescrie volume de minim 135 şi maxim 200 ml/kgc/zi de lapte
(matern - fortifiat sau nu funcţie de GN a prematurului - sau
formulã specialã pentru prematuri [18]. B
Argumentare Prematurii au ratã de creştere mai rapidã, pierderi mai mari de
apã şi electroliţi (prin pielea imaturã şi secundar imaturitãţii
renale) de aceea nevoile lichidiene ale acestora sunt cu 15-25%
mai mari decât ale nou-nãscutului la termen [24,25].
Din studii reiese cã prematurul tolereazã aporturi lichidiene de
pânã la 200 ml/kgc/zi iar aportul lichidian spre limita inferioarã
recomandatã se asociazã cu scãderea morbiditãţii pe termen
îndelungat (displazie bronhopulmonarã, persistenţa canalului
arterial) [26]. III
Argumentare Volumele lichidiene necesare pentru alimentaţia enteralã sunt
influenţate de osmolaritate, încãrcãtura renalã şi nu sunt
sinonime cu nevoile lichidiene [18]. IV
Argumentare De obicei, pentru alimentaţia enteralã un aport de 150-180 ml/ IV
kgc/zi nutrienţi din lapte matern sau formulã pentru prematuri
este suficient pentru acoperirea nevoilor. Cu toate acestea,
existã prematuri care au nevoie de volume lichidiene mai mari
pentru acoperirea nevoilor de nutrienţi [18].
Opţiune La nou-nãscutul prematur sãnãtos medicul poate indica iniţierea
alimentaţiei enterale cu un volum mai mare de 40 ml/kgc/zi din
prima zi de viaţã [81]. C
Argumentare Alimentaţia enteralã cu debut precoce determinã maturizarea
corespunzãtoare a tractului digestiv şi concentraţii optime de
hormoni gastro-intestinali [176]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã creascã zilnic aportul enteral al
prematurului cu 15-20 ml/kgc. C
Argumentare Creşterea bruscã a aportului enteral poate creşte riscul de
intoleranţã digestivã [177]. IV
Opţiune Medicul poate recomanda creşterea aportului enteral cu volume
de pânã la 30 ml/kgc/zi [178,179]. A
Argumentare Creşterea lentã a aportului enteral zilnic nu scade riscul
efectelor adverse digestive [180] sau a sepsis-ului [181]. Ia
Recomandare Se recomandã ca medicul sã creascã aportului enteral cu 10%
la prematurul care necesitã fototerapie. C
Argumentare Fototerapia determinã deshidratare prin creşterea pierderilor
cutanate de lichide [177]. IV
Standard În alimentarea enteralã a prematurului medicul trebuie sã nu
depãşeascã un volum zilnic de 180 ml/kgc la sfârşitul primei
sãptãmâni de viaţã. C
Argumentare Capacitatea gastricã a nou-nãscutului prematur este limitatã
[182,183]. Creşterea aportului enteral peste limita capacitãţii
gastrice poate determina intoleranţã digestivã. IV
7. Conduitã terapeuticã
7.1. Consideraţii generale
Standard Medicul trebuie sã indice modalitatea de alimentaţie enteralã a
nou-nãscutului prematur în funcţie de VG, GN, starea clinicã a
nou-nãscutului şi experienţa personalului. C
Argumentare Principalul scop al alimentaţiei enterale este furnizarea unei
cantitãţi suficiente de energie pentru prevenirea catabolismului
şi asigurarea unei balanţe pozitive a azotului, în scopul unei
creşteri şi dezvoltãri normale [184]. IV
Argumentare Aportul energetic suboptimal poate determina malnutriţie, alterarea
rãspunsului imunologic şi creştere deficitarã. Aportul energetic
excesiv poate avea drept consecinţe hiperglicemia, creşterea
depunerii lipidelor, steatozã hepaticã [184]. IV
7.2. Alãptarea nou-nãscutului prematur
Standard Medicul trebuie sã indice iniţierea alimentaţiei enterale a
nou-nãscutului prematur sãnãtos în urmãtoarele condiţii: abdomen
suplu, depresibil, fãrã distensie, cu zgomote intestinale
prezente [177]. C
Argumentare Meteorismul abdominal şi absenţa zgomotelor intestinale pot fi
semne ale peristalticii defectuoase şi a lipsei toleranţei
digestive [177]. IV
Standard Medicul trebuie sã nu indice iniţierea alimentaţiei per os a nou-
nãscutului prematur cu frecvenţã respiratorie peste 60 respiraţii/
minut. C
Argumentare Tahipneea creşte riscul aspiraţiei laptelui în cãile aeriene,
ceea ce poate determina apariţia bronhopneumoniei de aspiraţie [185]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice alimentarea la sân a nou-nãscutului
prematur sãnãtos cu VG peste 34 sãptãmâni care nu este bolnav. C
Argumentare Dupã vârsta de 34 sãptãmâni gestaţionale reflexul de supt este
complet dezvoltat şi coordonat cu deglutiţia şi respiraţia [186]. IV
Argumentare Neiniţierea sau iniţierea tardivã a alimentaţiei la sân în cazul
prematurului cu VG peste 34 sãptãmâni pot avea numeroase
consecinţe nedorite: hipoglicemie, hipotermie, scãdere excesivã
în greutate (peste 3% în ziua 1, peste 7% în ziua 3), deshidratare
(însoţitã sau nu de febrã), creştere ponderalã lentã (sub 20
g/zi), hiperbilirubinemie intensã şi prelungitã, eşecul alãptãrii
pe termen lung [187]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice alimentaţia la cerere a
nou-nãscutului prematur sãnãtos alãptat la sân. A
Argumentare Alãptarea la cerere este modalitatea cea mai eficientã de a
asigura nevoile nutriţionale ale copilului şi o secreţie
lactatã suficientã [81]. IV
Argumentare Nou-nãscuţii prematuri alimentaţi la cerere au o creştere Ia
ponderalã mai bunã şi duratã redusã de spitalizare comparativ
cu prematurii alimentaţi dupã un program fix [188].
7.3. Alimentarea nou-nãscutului prematur cu linguriţa/cãniţa
Recomandare Se recomandã ca în cazul nou-nãscutului prematur alimentat cu
lapte matern care nu poate suge la sân, medicul sã indice
administrarea laptelui matern sau a suplimentelor cu linguriţa
sau cu cãniţa şi nu cu biberonul. A
Argumentare Administrarea suplimentelor cu biberonul interferã cu actul suptului Ib
din cauza diferenţelor în tehnica suptului [189-191]. III
Argumentare Administrarea laptelui matern sau a suplimentelor cu cãniţa sau Ia
linguriţa determinã creşterea duratei alãptãrii parţiale [192-198]. IIa
Argumentare Nou-nãscuţii prematuri alimentaţi cu cãniţa sau linguriţa au Ib
parametri vitali (saturaţia hemoglobinei în oxigen, alura IIa
ventricularã) mai buni în timpul prânzurilor comparativ cu cei
alimentaţi cu biberonul [195,197-199].
Argumentare Dificultãţile în alimentarea cu cãniţa sau linguriţa determinã
creşterea duratei de spitalizare a nou-nãscuţilor la care se
folosesc aceste metode [200]. Ia
7.4. Alimentarea nou-nãscutului prematur prin gavaj
Standard La nou-nãscutul prematur cu VG mai micã de 34 sãptãmâni şi la
prematurul bolnav medicul trebuie sã indice alimentarea enteralã
prin gavaj. B
Argumentare Dupã vârsta de 29 sãptãmâni gestaţionale, reflexul de supt este
dezvoltat, dar nu este coordonat cu deglutiţia şi respiraţia [186]. IV
Argumentare Gavajul permite administrarea principiilor nutritive evitând
atrofia mucoasei intestinale [201]. Atrofia mucoasei intestinale
determinã scãderea absorbţiei principiilor nutritive [202] şi
colonizare bacterianã inadecvatã [203]. III
Standard Medicul trebuie sã nu iniţieze alimentaţia enteralã prin gavaj
la nou-nãscutul prematur cu frecvenţã respiratorie peste 80
respiraţii/minut. C
Argumentare Tahipneea creşte riscul aspiraţiei laptelui în cãile aeriene,
ceea ce poate determina apariţia bronhopneumoniei de aspiraţie [204]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã tehnica efectuãrii
gavajului (anexa 11). C
Argumentare Efectuarea corectã a gavajului gastric scade riscul
complicaţiilor [11]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice introducerea sondei de gavaj
pe cale oralã. C
Argumentare S-a constatat creşterea efortului respirator şi a parametrilor
vitali ai nou-nãscuţilor prematuri la care introducerea sondei
s-a fãcut pe cale nazalã [81]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice alimentarea prin gavaj discontinuu a
nou-nãscuţilor prematuri cu coordonare inadecvatã supt/deglutiţie,
precum şi a nou-nãscuţilor prematuri cu sindrom de detresã
respiratorie, manifestatã prin tahipnee (60-80 resp/min) [177]. A
Argumentare Gavajul discontinuu respectã descãrcãrile enzimatice şi hormonale
fiziologice şi scurteazã durata pânã la alimentaţia enteralã
exclusivã [205]. Ia
Standard Medicul trebuie sã indice efectuarea gavajului gastric discontinuu
la un interval de aproximativ 3 ore (1-4 ore), în funcţie de
greutate, VG şi vârsta postnatalã. C
Argumentare Intervalul menţionat respectã ritmul fiziologic al prânzurilor şi
golirea gastricã [177]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã avantajele gavajului
gastric discontinuu (anexa 12). A
Argumentare Nou-nãscuţii prematuri alimentaţi prin gavaj gastric discontinuu Ia
au o creştere ponderalã superioarã şi o toleranţã digestivã mai III
bunã decât cei hrãniţi prin gavaj continuu [206,207]. Gavajul IV
discontinuu se asociazã cu un rãspuns hormonal digestiv
fiziologic [122,205].
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã dezavantajele gavajului
gastric discontinuu (anexa 12). C
Argumentare Gavajul gastric discontinuu poate interfera cu minut-ventilaţia
şi poate determina scãderea complianţei pulmonare cu apariţia
sau accentuarea hipoxemiei [177]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã complicaţiile gavajului
gastric discontinuu (anexa 11). A
Argumentare Nou-nãscutul prematur alimentat prin gavaj discontinuu poate Ib
prezenta motilitate duodenalã modificatã, vãrsãturi, aspiraţie, IIa
distensie abdominalã [177,208,209]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice alimentaţia prin gavaj continuu nou- C
nãscuţilor prematuri cu detresã respiratorie severã, reflux
gastro-esofagian, persistenţa reziduului gastric şi nou-nãscuţilor
care nu tolereazã gavajul gastric discontinuu [177].
Argumentare Unii nou-nãscuţi prematuri cu VG sub 31 sãptãmâni au motilitate
intestinalã inadecvatã, rãspunzând mai bine la gavajul
continuu [122]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã dezavantajele gavajului
gastric continuu (anexa 11). B
Argumentare Utilizarea gavajului gastric continuu scade absorbţia
nutrienţilor, în mod particular a lipidelor, de cãtre nou-
nãscut [210]. IIb
Opţiune Medicul poate indica gavajul gastric prin metoda bolusului lent
(administrat în 30 minute - 2 ore) nou-nãscuţilor prematuri
stabili sub CPAP sau sub ventilaţie mecanicã, fãrã alterãri
structurale ale tubului digestiv. B
Argumentare Administrarea alimentaţiei parenterale prin metoda bolusului
lent realizeazã un model mai bun al motilitãţii duodenale faţã
de gavajul gastric intermitent [209]. IIa
Standard Medicul trebuie sã nu indice gavajul transpiloric nou-nãscutului
prematur sãnãtos. A
Argumentare Alimentaţia transpiloricã şunteazã stomacul, unde se absoarbe
vitamina K şi se iniţiazã digestia lipidelor [211]. Ia
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã foloseascã pentru gavajul
continuu sonde gastrice fabricate din silicon sau poliuretan. C
Argumentare Sondele din silicon sau poliuretan nu au efecte adverse
toxice [4,212]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã nu foloseascã pentru
gavajul continuu sonde gastrice fabricate din PVC (clorurã de
polivinil). C
Argumentare Sondele fabricate din PVC se rigidizeazã în timp. Clorura de
polivinil reacţioneazã cu lipidele conţinute în lapte, eliberând
esteri ai acidului ftalic, potenţial toxici [4,212]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice schimbarea sondei gastrice la
fiecare 24 ore. B
Argumentare Schimbarea frecventã a sondei de gavaj, dacã este corect
efectuatã, nu creşte riscul complicaţiilor infecţioase [213,214]. IIb
8. Monitorizare
8.1. Monitorizarea toleranţei digestive
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze permanent toleranţa
digestivã a nou-nãscutului prematur (anexa 12). E
Argumentare Toleranţa digestivã este un marker precoce pentru numeroase
modificãri patologice în cazul nou-nãscutului prematur. E
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze toleranţa digestivã
prin cel puţin una din urmãtoarele metode: distensie abdominalã,
vãrsãturi, aspectul şi frecvenţa scaunelor, mãsurarea reziduului
gastric, apariţia crizelor de apnee sau bradicardie [177]. C
Argumentare Toleranţa digestivã poate fi evaluatã prin modificãri care au loc
nu doar la nivelul aparatului digestiv [81,195,197-199,208,209]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze apariţia
distensiei abdominale prin palparea abdomenului şi mãsurarea
circumferinţei abdominale. B
Argumentare Creşterea circumferinţei abdominale între prânzuri cu mai mult
de 1,5 cm poate semnala apariţia unor complicaţii [215]. IIb
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze reziduul
gastric la fiecare 4-6 ore sau înaintea fiecãrui prânz (în cazul
nou-nãscuţilor care primesc alimentaţie prin gavaj). C
Argumentare Prezenţa reziduului gastric poate semnala apariţia unor
complicaţii [176]. IV
Standard În cazul în care reziduul gastric are aspect normal (culoare
galbenã) şi este într-o cantitate mai micã de 2 ml/kgc, medicul
trebuie sã indice reintroducerea acestuia în stomac, fãrã
întreruperea aportului enteral. C
Argumentare O cantitate micã de reziduu gastric este fiziologicã în condiţiile
în care aspectul acestuia se pãstreazã normal [207,216]. IV
Standard În cazul în care reziduul gastric este mai mare de 2 ml/kgc sau
peste 20% din masa anterioarã, medicul trebuie sã indice scãderea
cantitãţii de lapte ingerate cu un volum egal cu cel al reziduului
gastric sau întreruperea temporarã a alimentaţiei enterale dacã
existã şi alte semne patologice. C
Argumentare Reziduul gastric în cantitate crescutã semnificã evacuare gastricã
deficitarã, intoleranţã la formulã, un volum prea mare al prânzurilor
sau chiar debutul unor afecţiuni [217]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice întreruperea alimentaţiei enterale şi
stabilirea etiologiei intoleranţei dacã apare unul din urmãtoarele
semne: reziduu gastric bilios sau sanguinolent, hematochezie,
indurarea sau edemaţierea peretelui abdominal [177]. C
Argumentare Semnele enumerate reprezintã semne de agravare a stãrii clinice
a nou-nãscutului şi de instalare a EUN [177]. IV
Standard În timpul prânzurilor medicul şi asistenta trebuie sã observe
orice semn de instabilitate a sistemului nervos autonom: tahipnee,
paloare, marmorare, apnee, bradicardie, desaturare. C
Argumentare Instabilitatea sistemului nervos vegetativ poate fi un semn al
intoleranţei digestive [81,195,197-199,208,209]. IV
Standard Asistenta trebuie sã observe şi sã înregistreze zilnic în foaia de
observaţie a prematurului aspectul şi frecvenţa scaunelor [218]. C
Argumentare Aspectul şi frecvenţa scaunelor pot oferi informaţii privind
funcţionalitatea tubului digestiv, patologia asociatã sau
complicaţii ale bolii de bazã şi orienteazã medicul asupra nevoilor
şi pierderilor nou-nãscutului prematur [218]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice monitorizeze zilnicã a diurezei nou-
nãscutului prematur alimentat enteral. C
Argumentare Nou-nãscutul prematur sãnãtos are o diurezã de minim 1 ml/kgc/orã,
cel puţin 6 micţiuni/zi [219]. IV
7.2. Monitorizarea creşterii nou-nãscutului prematur
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze zilnic creşterea
ponderalã a nou-nãscutului prematur, utilizând curbele de creştere
pentru nou-nãscutul prematur (anexa 3). C
Argumentare Nou-nãscutul prematur sãnãtos are o scãdere ponderalã fiziologicã
de 5-15% din GN, urmatã de creştere ponderalã de aproximativ
15-20 g/zi [2,177]. IV
Argumentare Sporul ponderal insuficient poate fi semn al unor condiţii
patologice: anemie, hipoglicemie, hiponatriemie, hipotermie,
rãspuns inflamator acut/sepsis [177]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze şi sã consemneze
greutatea nou-nãscutului prematur prin cântãrire zilnicã [218]. B
Argumentare Nou-nãscutul prematur bolnav are necesar hidric şi caloric specific,
în funcţie de VG şi tipul patologiei. Curba ponderalã obţinutã prin
cântãrire zilnicã ajutã la aprecierea balanţei fluidelor şi
nutrienţilor [219-221]. III
Recomandare Se recomandã ca asistenta sã mãsoare şi sã consemneze sãptãmânal
talia nou-nãscutului prematur [218]. B
Argumentare Mãsurarea repetatã a taliei este un excelent mod de a urmãri
creşterea longitudinalã liniarã [219-221]. III
Standard Asistenta trebuie sã mãsoare şi sã consemneze sãptãmânal perimetrul
cranian al nou-nãscutului prematur [218]. C
Argumentare Circumferinţa cranienã se coreleazã foarte bine cu dezvoltarea
neuronalã [28]. IV
9. Aspecte administrative
9.1.Conservarea laptelui uman
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã încurajeze mama sã colecteze lapte
din primele 24 ore dupã naştere. A
Argumentare Apariţia precoce a secreţiei lactate asigurã satisfacţia mamei şi
succesul alãptãrii îndelungate [81] şi permite administrarea de
lapte matern prematurului imediat dupã naştere. Ia
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã informeze mama cu privire la
metodele de colectare a laptelui matern şi mãsurile de igienã şi
prevenire a infecţiilor. A
Argumentare Respectarea mãsurilor de igienã şi profilaxie a infecţiilor
reprezintã metode eficiente de prevenire a contaminãrii laptelui [81]. Ia
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã şi sã aplice modalitãţile
corecte de pãstrare şi refrigerare a laptelui matern colectat. C
Argumentare Respectarea condiţiilor corecte de pãstrare a laptelui matern permite
evitarea alterãrii chimice a componentelor laptelui stocat [222]. IV
Argumentare Laptele muls poate fi administrat imediat, poate fi refrigerat
la 4°C timp de 48 ore, sau poate fi congelat la -20°C timp de
3 luni [222]. IV
Argumentare Refrigerarea laptelui matern determinã pierderea a 40% din
cantitatea de vitaminã C, 40% din cantitatea de lizozim, 30% din
cantitatea de lactoferinã, 40% din cantitatea de IgA secretorie şi
scãderea cu 25% a activitãţii lipazei [222]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice congelarea laptelui matern şi nu
fierberea sau pasteurizarea acestuia. B
Argumentare În timpul tratãrii termice a laptelui, se pierd mai multe substanţe III
nutritive decât în timpul congelãrii. Pasteurizarea determinã IV
reducerea concentraţiei de IgA şi lizozim, a retenţiei azotului,
absorbţiei lipidelor prin distrugerea lipazei, scãderea
concentraţiei de vitamine hidrosolubile şi factori anti-
infecţioşi [81,223-226].
Standard Medicul trebuie sã indice utilizarea laptelui matern refrigerat sau
congelat doar dupã încãlzirea recipientului cu lapte în apã caldã,
nu în cuptorul cu microunde. C
Argumentare Laptele încãlzit trebuie sã nu aibã o temperaturã > 37° C în momentul
administrãrii. Încãlzirea în cuptorul cu microunde determinã scãderea
cantitãţilor de lizozim şi IgA [81]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice utilizarea laptelui matern decongelat în
interval de o orã la temperatura camerei şi 24 ore la frigider. C
Argumentare Pãstrarea laptelui decongelat pe perioade scurte de timp evitã
creşterea bacterianã [77]. IV
Standard Medicul trebuie sã nu indice recongelarea laptelui decongelat. C
Argumentare Laptele recongelat îşi pierde proprietãţile nutritive [222]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã indice modalitãţile corecte de
identificare a recipientelor cu lapte colectat: nume, data şi ora
colectãrii. E
Argumentare Fiecare nou-nãscut trebuie sã primeascã laptele propriei sale mame. E
Opţiune Medicul şi asistenta pot recomanda colectarea manualã, mecanicã sau
electricã a laptelui matern. B
Argumentare Procesul de colectare a laptelui matern cu ajutorul pompelor este
mai igienic şi mai uşor de folosit în cadrul spitalelor dar scade pe
termen lung cantitatea de lapte secretat de glanda mamarã, prin
afectarea golirii periferice şi poate provoca mastitã dacã presiunea
negativã este > 200 mmHg [227,228]. IIa
Opţiune În cazul secreţiei lactate insuficiente, medicul poate sã indice
administrarea de medicamente galactogoge (Metoclopramid, Domperidon)
mamelor care alãpteazã. C
Argumentare Medicamentele galactogoge sunt antagonişti ai dopaminei care cresc
nivelul prolactinei, dar au posibile efecte adverse la nivelul
sistemului nervos extrapiramidal al mamei [8]. IV
9.2. Prepararea formulelor
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã supravegheze modalitatea corectã
de preparare a formulelor, recomandatã de producãtor. E
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã şi sã respecte regulile
de igienã şi de prevenire a infecţiilor obligatoriu de respectat
la prepararea formulelor. C
Argumentare Condiţiile inadecvate de stocare, preparare şi manipulare reprezintã
un risc considerabil pentru sãnãtatea copilului [229]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã şi sã respecte faptul cã,
pentru prepararea formulei tip pulbere, apa necesitã fierbere cel
puţin 1-2 minute, apoi rãcire pânã la temperatura indicatã de
producãtor pentru administrare. C
Argumentare Prepararea formulei prin adãugare de apã la temperatura de fierbere
duce la denaturarea proteinelor [81]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã şi sã respecte regulile de
pãstrare şi depozitare a formulelor pentru evitarea deteriorãrii şi
contaminãrii. E
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã se asigure cã tetinele şi biberoanele
sunt sterilizate înainte de fiecare alimentaţie. B
Argumentare Enterobacter sakazakii poate contamina şi instrumentele utilizate III
la prepararea laptelui şi sticlele în care se pãstreazã laptele IV
preparat [229-231].
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã administreze formula
imediat dupã reconstituire, proaspãtã, în maxim 4 ore dupã
preparare [229]. B
Argumentare Laptele este un excelent mediu pentru multiplicarea bacteriilor III
cu potenţial patogen dacã este menţinut la temperatura camerei.
Formulele aflate sub forma de praf nu sunt sterile existând
riscul de infecţie cu coliformi sau alte bacterii, mai ales cu
Enterobacter sakazakii [232].
9.3. Aspecte administrative instituţionale
Standard Unitãţile sanitare care îngrijesc nou-nãscuţi trebuie sã asigure
spaţii (încãperi) speciale pentru colectarea, pãstrarea şi
refrigerarea laptelui matern în scopul alimentãrii nou-nãscutului
prematur. E
Recomandare Unitãţile sanitare care îngrijesc nou-nãscuţi trebuie sã aibã în
organizare condiţii optime pentru asigurarea alimentaţiei cu formule
(lactarium). E
Standard Unitãţile sanitare care asigurã îngrijirea nou-nãscuţi trebuie sã
asigure spaţii speciale destinate preparãrii formulelor. E
Recomandare Se recomandã ca unitãţile sanitare sã asigure controlul bacterio-
logic regulat al spaţiilor de colectare şi preparare a laptelui
(matern şi formule) şi a personalului care deserveşte aceste sectoare. E
Standard Unitãţile sanitare care asigurã îngrijirea nou-nãscuţilor trebuie
sã asigure existenţa unor spaţii speciale destinate stocãrii corecte,
conforme cu recomandãrile producãtorului, a formulelor solide. E
Standard Unitãţile sanitare care asigurã îngrijirea nou-nãscuţilor trebuie
sã asigure existenţa unor frigidere şi congelatoare separate pentru
pãstrarea laptelui matern refrigerat, congelat şi a formulelor
lichide. E
Standard Unitãţile sanitare trebuie sã nu permitã producãtorilor şi distri-
buitorilor de formule de lapte sã furnizeze materiale, produse
gratuite sau cu preţ redus, eşantioane sau alte cadouri de promovare
direct gravidelor, mamelor sau familiilor acestora. E
Standard La nivelul unitãţilor sanitare, donaţiile de materiale sau echipa-
mente cu scop educativ sau informativ trebuie efectuate de producã-
torii sau distribuitorii de formule doar la cererea şi cu aprobarea
scrisã a autoritãţilor competente sau în cadrul orientãrilor date
de autoritatea compententã în acest scop [4]. E
Standard Unitãţile sanitare nu trebuie sã primeascã donaţii şi/sau sã cumpere
la preţ redus stocuri de formule de început (nici pentru utilizare
în unitate, nici pentru distribuţie în afara acesteia) cu excepţia
celor destinate nou-nãscuţilor care trebuie alimentaţi cu formule de
început şi doar pentru perioadele prescrise pentru aceştia [4]. E
Recomandare Se recomandã ca unitãţile sanitare sã depunã eforturi pentru a
respecta Codul Internaţional de Marketing al Substituenţilor de lapte
matern [4,6]. E
Recomandare Se recomandã ca fiecare unitate sanitarã sã elaboreze protocoale
proprii de alimentare a nou-nãscutului prematur sãnãtos pe baza
prezentului ghid. E
10. Bibliografie 1. Lubchenco LO, Hansman C, Boye E: Intrauterine growth in length and head circumference as estimated from live births at gestational ages from 26 to 42 weeks. Pediatrics, 1966: 37: 403-408 2. Fenton TR: A new growth chart for preterm babies: Babson and Benda's chart updated with recent data and a new format. BMC Pediatrics 2003; 3: 13 3. Denne SC, Poindexter BB, Leitch CA, Ernst JA, Lemons PK, Lemons JA: Nutrition and Metabolism in the High-Risk Neonate. In Martin RJ, Fanaroff AA, Walsh MC: Fanaroff and Martin's Neonatal-Perinatal Medicine, 8th Ed Mosby-Elsevier 2006; 671-679 4. Kolacek S: Enteral nutrition support. In Koletzko B: Pediatric nutrition in practice. Karger Basel 2008; 141-146 5. World Health Organization: Promoting proper feeding for infants and young children. Geneva, 2004; http://www.who.int/nutrition/topics/infantfeeding/en/; accesat iulie 2010 6. World Health Organization: Indicators for assesing breast feeding practices: Report of an informal meeting. Geneva, 1991; http://www.who.int/child-adolescent-health/NewPublications/NUTRITION/ WHO_CDD_SER_91.14.PDF 7. Lochs H, Allison SP, Meier R, Pirlich M, Kondrup J, Schneider S et al: Introductory to the ESPEN Guidelines on Enteral Nutrition: Terminology, De??nitions and General Topics. Clin Nutr 2006; 25: 180-186 8. Academy of Breastfeeding Medicine. Protocol 9: Use of galactogogues in initiating or augmenting maternal milk supply, www.bfmed.org/ Resources/Protocols.aspx; accesat iulie 2010 9. Turck D: Formula feeding. In Koletzko B: Pediatric Nutrition in Practice. Karger Basel 2008; 90-97 10. World Health Organization: The optimal duration of exclusive breastfeeding. Report of an Expert Consultation. WHO Press, World Health Organization, Geneva, 2001 11. Stamatin M: Tehnici de alimentaţie a nou-nãscutului. In Stamatin M, Pãduraru L, Avasiloaiei AL: Îngrijirea nou-nãscutului sãnãtos şi bolnav, Ed Tehnopress Iaşi, 2009; 72-84 12. The American Heritage: Medical Dictionary 2007. Houghton Mifflin Company; http://medical.yourdictionary.com/; accesat septembrie 2010 13. McGraw-Hill Concise Dictionary of Modern Medicine. The McGraw-Hill Companies Inc 2002; 14. Mosby's Medical Dictionary. 8th Ed Mosby Elsevier 2009 15. Kleinman RE: Nutritional needs of the preterm infant. In American Academy of Pediatrics: Pediatric nutrition handbook, 6th Ed Elk Grove Village, Illinois 1009; 79-112 16. Szeszycki E, Cruse W, Strup M: Evaluation and monitoring of pediatric patients receiving specialized nutrition support. In The ASPEN pediatric nutrition support core curriculum, 2010, 460-476 17. Scientific Committee on Food, European Commission, Health and Consumer Protection: Report of the Scientific Committee on Food on the Revision of Essential Requirements of Infant Formulae and Follow-on Formulae. Brussels - Belgium 2003; http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/scf/ index_en.html; accesat iulie 2010 18. Agostoni C, Buonocore G, Carnielli VP, Domello M, Embleton ND, De Curtis M et al, fot the ESPGHAN Committee on Nutrition: Enteral Nutrient Supply for Preterm Infants: Commentary From the European Society for Paediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition, Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2010; 50: 1-9; http://links.lww.com/A1480; accesat noiembrie 2010 19. Canadian Pediatric Society, Nutrition Committee: Nutrition needs and feeding of premature infants. Can Med Assoc J 1995; 152: 1765-1785 20. Klein CJ: Nutrient requirements for preterm infant formulas. J Nutr 2002; 132(6): 1395S-1549S 21. Denne SC, Poindexter BB: Differences between metabolism and feeding of preterm and term infants. In Thureen PJ, Hay WWJr: Neonatal Nutrition and Metabolism, Cambridge University Press 2006; 22. van Goudoever JB et al: Short-term growth and substrate use in very-low-birth-weight infants fed formulas with different energy contents. Am J of Clin Nutr 2000; 71(3): 816-821 23. Kashyap S et al: Effects of Quality of Energy Intake on Growth and Metabolic Response of Enterally Fed Low-Birth-Weight Infants. Ped Res 2001; 50: 390-397 24. Peppard RJ et al: Measurement of nutrient intake by deuterium dilution in premature infants. J Pediatr 1993; 123(3): 457-462 25. Patole S, Muller R: Enteral feeding of preterm neonates: a survey of Australian neonatologists. J Matern Fetal Neonatal Med 2004; 16(5): 309-314 26. Coulthard MG, Hey EN: Effect of varying water intake on renal function in healthy preterm babies. Arch Dis Child 1985; 60(7): 614-620 27. Singh GCD, Devi N, Mshl AV, Raghu Raman TS: Exclusive breast feeding in low birth weight babies. MJAFI 2009; 65: 208-221 28. Meier P, Anderson GC: Response of small preterm infants to bottle and breastfeeding. MCN Am Maternal Child Nurs 1987; 12: 97-105 29. Meier P: Bottle and breastfeeding: effects of transcutaneous oxygen pressure and temperature in preterm infants. Nurs Res 1988; 37: 36-41 30. Bier JB, Ferguson A, Anderson L et al: Breastfeeding of VLBW infants. J Pediatr 1993; 123: 773-778 31. Chen C, Wang T, Chang H et al: The effect of breast and bottle feeding on oxygen saturation and body temperature in preterm infants. J Hum Lact 2000; 16: 21-27 32. Dowling DA: Physiological responses of preterm infants to breast-feeding and bottle-feeding with the orthodontic nipple. Nurs Res 1999; 48(2): 78-85 33. Thoyre SM, Carlson JR: Preterm infants' behavioural indicators of oxygen decline during bottle feeding. J Adv Nurs 2003; 43(6): 631-641 34. Meier PP: Breastfeeding in the special care nursery: Premature infants with medical problems. Pediatr Clin N Am 2001; 48(2): 425-442 35. Lawrence RM, Pane CA: Human breast milk: current concepts of immunology and infectious diseases. Curr Probl Pediatr Adolesc Health Care 2007; 37: 7-36 36. O'Connor DL, Jacobs J, Hall R, et al: Growth and development of premature infants fed predominantly human milk, predominantly premature infant formula, or a combination of human milk and premature formula. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2003; 37: 437-446 37. Korchazhkina O, Jones E, Czauderna M, Spencer SA: Effects of exclusive formula or breast milk feeding on oxidative stress in healthy preterm infants. Arch Dis Child 2006; 91: 327-329 38. L'Abbe MR, Friel JK: Superoxide dismutase and glutathione peroxidase content of human milk from mothers of premature and full-term infants during the first three months of lactation. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2000; 31: 270-274 39. Lucas A, Brooke OG, Morley R et al: Early diet of preterm infants and development of allergic and atopic disease: randomised prospective study. Br Med J 1990; 300: 837-840 40. Narayanan I, Prakash K, Gujral VV: The value of human milk in the prevention of infection in the high-risk low birth weight infant. J Pediatr 1982; 99: 496-498 41. Lucas A, Cole TJ: Breast milk and neonatal necrotising enterocolitis. Lancet 1990; 336: 1519-1523 42. Contreras-Lemus J, Flores-Huerta S, Cisneros-Silva I et al: Disminucion de la morbilidad en neonatos pretermino alimentados con leche de su propia madre. Biol Med Hosp Infant Mex 1992; 49: 671-677 43. do Nascimento MBR, Issler H. Breastfeeding: Making the difference in the development, health and nutrition of term and preterm newborns, Rev Hosp Clin Fac Med S Paulo 2003; 58(1): 49-60 44. Hylander MA, Strobino DM, Dhanireddy R: Human milk feedings and infection among VLBW infants. Pediatrics 1998; 102(3): E38 45. Lucas A, Morley R, Cole TJ, Lister G, Leeson-Payne C: Breast milk and subsequent intelligence quotient in children born preterm. Lancet 1992; 339: 261-264 46. Anderson JW, Johnstone BM, Remley DT: Breast-feeding and cognitive development: a meta-analysis. Am J Clin Nutr 1999; 70: 525-535 47. Jacobson SW, Chiodo LM, Jacobson JL: Breastfeeding effects on intelligence quotient in 4- and 11-year-old children. Pediatrics 1999; 103: e71 48. Horwood LJ, Fergusson DM: Breastfeeding and later cognitive and academic outcomes. Pediatrics 1998; 101: E91-E97 49. Horwood LJ, Mogridge N, Darlow BA: Cognitive, educational, and behavioral outcomes at 7 to 8 years in a national very low birthweight cohort. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 1998; 79: F12-F20 50. Horwood LJ, Darlow BA, Mogridge N: Breast milk feeding and cognitive ability at 7-8 years. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2001; 84: F23-F27 51. Singhal A, Cole TJ, Fewtrell M, Lucas A: Breastmilk feeding and lipoprotein profile in adolescents born preterm: follow-up of a prospective randomised study. Lancet 2004; 363: 1571-1578 52. Singhal A, Fewtrell M, Cole TJ, Lucas A: Low nutrient intake and early growth for later insulin resistance in adolescents born preterm. Lancet 2003; 361: 1089-1097 53. Vohr BR, Poindexter BB, Dusick AM et al: Beneficial effects of breast milk in the neonatal intensive care unit on the developmental outcome of extremely low birth weight infants at 18 months of age. Pediatrics 2006; 118: e115-e123 54. Committee on Nutrition, American Academy of Pediatrics: Breastfeeding. In: Kleinman RE: Pediatric Nutrition Handbook, 5th Ed American Academy of Pediatrics Elk Grove Village Illinois 2004; 55-85 55. Kuschel CA, Harding JE: Multicomponent fortified human milk for promoting growth in preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2004; Issue 1. Art. No.: CD000343 56. Tsang RC, Uauy R, Koletzko B, Zlotkin SH: Nutrition of the preterm infant: Scientific basis and practical guidelines, 2nd Ed Digital Education Publishing Inc Cincinnati, Ohio, 2005; 57. Tsang RC, Lucas A, Uauy R, Zlotkin S: Nutritional needs for the newborn infant. Scientific basis and practical guidelines. Pawling New York Caduceus Medical Publishers, 1993; 288-299 58. Hay WW Jr: Nutritional requirements of extremely low birthweight infants. Acta Paediatr 1994; 402: S94-9 59. Schanler RJ: Suitability of human milk for the low-birthweight infant. Clin Perinatol 1995; 22: 207-222 60. Boyd CA, Quigley MA, Brocklehurst P: Donor breast milk versus infant formula for preterm infants: a systematic review and meta-analysis. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92(3): F169-F175 61. Rao R, Georgieff M: Microminerals. In Tsang RC, Uauy R, Koletzko B, Zlotkin SH: Nutrition of the preterm infant: Scientific basis and practical guidelines, Digital Educational publishing, Cincinnati, 2005; 277-310 62. Schanler RJ: Evaluation of the evidence to support current recommendations to meet the needs of premature infants: the role of human milk. Am J Clin Nutr 2007; 85: 625S-628S 63. Moody GJ Schanler RJ Lau C Shulman RJ. Feeding tolerance in premature infants fed fortified human milk. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2000; 30(4): 408-412. 64. Arsanoglu S, Moro GE, Ziegler EE: Adjustable fortification of human milk fed to preterm infants: does it make a difference? J Perinatol 2006; 26: 614-621 65. Funkquist EL, Tuvemo T, Jonsson B, Serenius F, Hedberg-Nyqvist K: Growth and Breastfeeding among Low Birth Weight Infants Fed with or without Protein Enrichment of Human Milk. Upsala J Med Sci 2006; 111(1): 97-108 66. Kuschel CA, Harding JE: Protein supplementation of human milk for promoting growth in preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2000, Issue 2. Art. No.: CD000433 67. Watkins JB: Mechanisms of fat absorption and the development of gastrointestinal function. Pediatr Clin North Am 1975; 22: 721-730 68. Koletzko B, Baker S, Cleghorn G, Neto UF, Gopalan S, Hernell O et al: Global Standard for the Composition of Infant Formula: Recommendations of an ESPGHAN Coordinated International Expert Group. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2005; 41(5): 584 69. Thompkinson DK, Kharb S: Aspects of Infant Food Formulation. Comprehensive Reviews In Food Science And Food Safety 2007; 6: 79-102 70. European Society for Gastroenterology and Nutrition, Committee on Nutrition of the Preterm Infant: Nutrition and feeding of preterm infants. Acta Paediatr Scand 1987; 336:1-14(suppl) 71. Schanler RJ, Hurst NM, Lau C: The use of human milk and breastfeeding in premature infants. Clin Perinatol 1999; 26: 379-398 72. Schanler RJ, Garza C: Improved mineral balance in very low birth weight infants fed fortified human milk. J Pediatr 1987; 112: 452-456 73. Lucas A, Brooke OG, Baker BA, Bishop N, Morley R: High alkaline phosphatase activity and growth in preterm neonates. Arch Dis Child 1989; 64: 902-909 74. Fewtrell MS, Cole TJ, Bishop NJ, Lucas A: Neonatal factors predicting childhood height in preterm infants: evidence for a persisting effect of early metabolic bone disease? J Pediatr 2000; 137: 668-673 75. Boyd CA, Quinley MA, Brocklehurst: Donor breastmilk versus infant formula for preterm infants: systematic review and meta-analysis. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92: F169-F175 76. Lucas A et al: Early diet in preterm babies and developmental status at 18 months. Lancet, 1990; 335: 1477-1481 77. Lucas A, Fewtrell MS, Morley R et al: Randomized trial of nutrient-enriched formula versus standard formula for postdischarge preterm infants. Pediatrics 2001; 108: 703 78. Carver JD, Wu PYK, Hall RT et al: Growth of preterm infants fed nutrient-enriched or term formula after hospital discharge. Pediatrics 2001; 107: 683 79. Maggio L, Zuppa AA, Sawatzki G et al: Higher urinary excretion of essential amino acids in preterm infants fed protein hydrolysates. Acta Paediatr 2005; 94: 75-84 80. Foucard T: Is there any role for protein hydrolysates to premature newborns? Acta Paediatr 2005; 94: 20-22 81. World Health Organization: Optimal feeding of low-birth-weight infants, 2006, Geneva http://whqlibdoc.who.int/ publications/2006/9789241595094_eng.pdf; accesat iulie 2010 82. Kashyap S et al: Protein quality in feeding low birth weight infants: a comparison of whey-predominant versus casein-predominant formulas. Pediatrics 1987; 79: 748-755 83. Haug A, H°stmark AT, Harstad OM: Bovine milk in human nutrition - a review. Lipids Health Dis 2007; 6: 25-40 84. Rigo J, Picaud JC, Peiltain C, De Curtis M, Salle BL et al: Nitrogen balance and plasma amino acids in evaluation of protein sources for extremely low birth weight infants. In Ziegler EE, Moro GE: Nutrition of the very low birth weight infant. Williams & Wilkins Philadelphia 1999; 139-153 85. Thureen PJ, Hay WW: Neonatal Nutrition and Metabolism. 2nd Ed University of Colorado, Cambridge University Press 2007; 267-436 86. Stettler N, Zemel B, Kumanyika S, Stallings V: Infant weight gain and childhood overweight status in a multicenter, cohort study. Pediatrics 2002; 109: 194-199 87. Duggan C, Watkins JB, Walker AW: Nutrition in Pediatrics: Basic Science, Clinical Applications, 3rd Ed BC Decker Inc 2008; 341-355 88. World Health Organization: Infant and young child feeding Model Chapter for textbooks for medical students and allied health professionals. WHO Library Cataloguing-in-Publication Data. WHO Press, WHO, Geneva, 2009. http://whqlibdoc. who.int/publications/2009/9789241597494 _eng.pdf; accesat iulie 2010 89. Xiao-Ming B: Nutritional management of newborn infants: Practical guidelines. World J Gastroenterol 2008; 14(40): 6133-6139 90. Goldman HI et al: Late effects of early dietary protein intake on low birth weight infants. J Pediatr 1974; 85: 764-769 91. Cooke R, Embleton N, Rigo J, Carrie A, Haschke F, Yiegler E: High protein preterm infant formula: effect on nutrient balance, metabolic status and growth. Pediatr Res 2006; 59: 1-6 92. Premji SS, Fenton TR, Suave RS: Higher versus lower protein intake in formula-fed low birth weight infants. Cochrane Database Syst Rev 2006;1:CD003959 93. Hay WW, Thureen P: Protein for preterm infants: how much is needed? How much is enough? How much is too much? Pediatr Neonatol 2010; 51(4): 198-207 94. Tyson JE, Lasky RE, Mize CE et al: Growth, metabolic response and development in very low birth weight infants fed banked human milk or enriched formula. I. Neonatal findings. J Pediatr 1983; 103: 95-104 95. Bhatia J, Rassin DK, Cerreto MC et al: Effect of protein/energy ratio on growth and behavior of premature infants. J Pediatr 1991; 119: 103-110 96. Lucas A, Morley R, Cole TJ et al: Early diet in preterm babies and developmental status at 18 months. Lancet 1990; 335: 1577-1481 97. Zello GA et al: Minimum protein intake for the preterm neonate determined by protein and amino acid kinetics. Pediatr Res 2003; 53(2): 338-344 98. Ziegler EE: Nutrient requirements of premature infants. Nestle Nutr Workshop Ser Pediatr Program 2007; 59: 161-172 99. Newport MJ, Henschel MJ: Growth, digestion, and protein metabolism in neonatal pigs given diets containing whey as the predominant or only source of milk protein. J Pediatr Gastroenterol Nutr 1985; 4(4): 639-644 100. Meyer R: Infant feed first year. 1: Feeding practices in the first six months of life. J Fam Health Care. 2009; 19(1): 13-16 101. Lien EL: Infant formulas with increased concentrations of α-lactalbumin. Am J Clin Nutr 2003; 77(suppl): 1555S-1558S 102. Mallee L, Steijns J: Whey protein concentrates from acidic whey: benefits for use in infant formulas. Focus Infant Nutr 2007, 18(2): XXIV-XXV 103. Bernstorf Schoder J, Petersen SH: What is the optimum protein level in infant formulas? Infant Nutrition 2009; 20(4): 22-25 104. Monitorul Oficial al României, Acte ale Organelor de Specialitate ale Administraţiei Publice Centrale: Ordin pentru modificarea şi completarea Normelor privind alimentele cu destinaţie nutriţionalã specialã, aprobate prin Ordinul ministrului familiei şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 387/251/2002. 175(XIX), nr. 783/19.11.2007: 11-20 105. The Commission of the European Communities: Commission Directive 2006/141/EC of 22 December 2006 on infant formulae and follow-up formulae and amending Directive 199/21/EC (text with EEA relevance). Official Journal of the European Union, 2006; L401: 1-31 106. Pencharz P, Ball R: Aminoacid needs for early growth and development. J Nutr 2004; 134: 1566S-1568S 107. Verner AM, McGuire W, Craig JS: Effect of taurine supplementation on growth and development in preterm or low birth weight infants. Cochrane Database Syst Rev 2007, Issue 4. Art. No.: CD006072. 108. Zeisel SH: The fetal origins of memory. The role of dietary choline in optimal brain development. J Pediatr 2006; 149 (5): S131-S136 109. Kulkarni AD, Rudolph FB, Van Buren CT: The role of dietary sources of nucleotides in immune function: a review. J Nutr 1994; 124: 1442S-1446S 110. Brunser O, Espinoza J, Araya M, Cruchet S, Gil A: Effect of dietary nucleotide supplementation on diarrhoea disease in infants. Acta Paediatr; 83: 188-191 111. Nunez MC, Ayudarte MV, Morales D, Suarez M D, Gil A: Effects of dietary nucleotides on intestinal repair in rats with experimental chronic diarrhea. J Parenter Enteral Nutr 1990; 14: 598-604 112. Martinez-Augustin O, Boza JJ, Del Pino JI, Lucena J, Martinez-Valverde A, Gil A: Dietary nucleotides might influence the humoral immune response against cowsmilk proteins in preterm neonates. Biol Neonate 1997; 71: 215-223 113. Auricchio S, Rubino A, Muerset G: Intestinal Glycosidase Activities in the Human Embryo, Fetus, and Newborn. Pediatrics 1965; 35: 944-954 114. Kien CL, Digestion, absorption, and fermentation of carbohydrates in the newborn. Clin Perinatol 1996; 23(2): 211-228 115. Kashyap S: Enteral Intake for Very Low Birth Weight Infants: What Should the Composition Be? Semin Perinatol 2007; 31: 74-82 116. Picciano MF: Human milk: nutritional aspects of a dynamic food. Biol Neonate 1998; 74: 84-93 117. Lawrence PB:. Breast milk: best source of nutrition for term and preterm infants. Pediatr Clin N Am 1994; 41: 925-941 118. Shulman RJ: In vivo measurements of glucose absorption in preterm infants. Biol Neonate 1999; 76(1): 10-18 119. McNeish AS et al: The influence of gestational age and size on the absorption of D-xylose and D-glucose from the small intestine of the human neonate. Ciba Found Symp 1979; 70: 267-280 120. Jirsova V et al: The development of the functions of the small intestine of the human fetus. Biol Neonat 1965; 9(1): 44-49 121. Cicco R, Holzman IR, Brown DR, Becker DR: Glucose Polymer Tolerance in Premature Infants. Pediatrics 67(4); 1981: 498-501 122. Lentze MJ: Gastrointestinal development, nutrient digestion and absorbtion. In Koletzko B: Pediatric nutrition in practice. Karger Basel 2008; 76-79 123. McFarland LV, Elmer GW, McFarland M: Meta-analysis of probiotics for the prevention and treatment of acute pediatric diarrhea. International J Probiotics Prebiotics 2006; 1(1): 63-76 124. Johnston BC, Supina AL, Vohra S: Probiotics for pediatric antibiotic-associated diarrhea: a meta-analysis of randomized placebo-controlled trials. CMAJ 2006; 175(4): 377-383 125. Johnston BC, Supina AL, Ospina M, Vohra S: Probiotics for the prevention of pediatric antibiotic-associated diarrhea. Cochrane Database Syst Rev 2007, Issue 2. Art. No.: CD004827 126. ESPGHAN Committee on Nutrition, Agostoni C, Axelsson I, Braegger C, Goulet O, Koletyko B, Michaelsen KF et al: Probiotic bacteria in dietetic products for infants: a commentary by the ESPGHAN Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2004; 38: 365-374 127. NASPGHAN Nutrition Report Committee, Michail S, Sylvester F, Fuchs G, Issenman R: Clinical efficacy of probiotics: review of the evidence with focus on children, J Pediatr Gastroenterol Nutr 2006, 43: 550-557 128. Chouraqui JP, Grathwohl D, Labaune JM, Hascoet JM, de Montgolfier I, Leclaire M et al: Assessment of the safety, tolerance, and protective effect against diarrhea of infant formulas containing mixtures of probiotics or probiotics and prebiotics in a randomized controlled trial. Am J Clin Nutr 2008; 87: 1365-1373 129. Viljanen M, Savilahti E, Haahtela T, Juntunen-Backman K, Korpela R, Poussa T et al: Probiotics in the treatment of atopic eczema/dermatitis syndrome in infants: a double-blind placebo-controlled trial. Allergy 2005; 60: 494-500 130. Lee J, Seto D, Bielory L: Meta-analysis of clinical trials of probiotics for prevention and treatment of pediatric atopic dermatitis. J Allergy Clin Immunol 2008; 121: 116-121 131. Kim JY, Kwon JH, Ahn SH, Lee SI, Han YS, Choi YO et al: Effect of probiotic mix (Bifidobacterium bifidum, Bifidobacterium lactis, Lactobacillus acidophilus) in the primary prevention of eczema: a double-blind, randomized, placebo-controlled trial. Pediatr Allergy Immunol 2009. 2009 John Wiley & Sons A/S 132. Deshpande G, Rao S, Patole S: Probiotics for prevention of necrotising enterocolitis in preterm neonates with very low birthweight: a systematic review of randomised controlled trials. Lancet 2007; 369: 1614-1620 133. Hammerman C, Bin-Nun A, Kaplan M: Safety of probiotics: comparison of two popular strains. BMJ 2006; 333: 1006-1008 134. Fewtrell MS, Morley R, Abbott RA, Singhal A, Isaacs EB, Stephenson T et al: Double-Blind, Randomized Trial of Long-Chain Polyunsaturated Fatty Acid Supplementation in Formula Fed to Preterm Infants. Pediatrics 2002; 110: 73-82 135. Simmer K, Schulzke S, Patole S: Long chain polyunsaturated fatty acid supplementation in preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2008, Issue 1. Art. No.: CD000375 136. Innis SM, Adamkin DH, Hall RT, Kalha SC, Lair C, Lim M et al: Docosahexaenoic acid and arachidonic acid enhance growth with no adverse effects in preterm infants fed formula. J Pediatr 2002; 140: 547-554 137. Henriksen C, Haugholt K, Lindgren M, Aurv\'f3g AK, R°nnestad A, Gr°nn M et al: Improved Cognitive Development Among Preterm Infants Attributable to Early Acid Supplementation of Human Milk With Docosahexaenoic Acid and Arachidonic. Pediatrics 2008; 121: 1137-1145 138. Clandinin M, VanAerde J, Antonson D et al: Formulas with docosahexaenoic acid (DHA) and arachidonic acid (ARA) promote better growth and development scores in very-low-birth-weight infants (VLBW). Pediatr Res 2002; 51: 187A-188A 139. Lim M, Antonson D, Clandinin M, et al : Formulas with docosahexaenoic acid (DHA) and arachidonic acid (ARA) for low-birth-weight infants (LBW) are safe. Pediatr Res 2002; 51: 319A 140. Carlson SE, Werkman SH, Tolley EA: Effect of long-chain n-3 fatty acid supplementation on visual acuity and growth of preterm infants with and without bronchopulmonary dysplasia. Am J Clin Nutr 1996; 63: 687-697 141. O'Connor DL, Hall R, Adamkin D et al: Growth and development in preterm infants fed long chain polyunsaturated fatty acids: a prospective randomized controlled trial. Pediatrics 2001; 108: 359-371 142. Uauy R, Hoffman DR.. Essential fat requirements of preterm infants. Am J Clin Nutr 2000; 71(suppl): 245-250 143. Hamosh M: Should infant formulas be supplemented with bioactive components and conditionally essential nutrients present in human milk? J Nutr 1997; 127: 971S-974S 144. Rodriguez M, Funke S, Fink M, Demmelmair H, Turini M, Crozier G, Koletzko B:. Plasma fatty acids and linoleic acid metabolism in preterm infants fed a formula with medium-chain triglycerides. J Lipid Res 2003; 44: 41-48 145. Tantibedhyangkul P, Hashim SA: Medium-chain triglyceride feeding in premature infants: effects on fat and nitrogen absorption. Pediatrics 1975; 55: 359-370 146. Tantibedhyangkul P, Hashim SA: Medium-chain triglyceride feeding in premature infants: effects on calcium and magnesium absorption. Pediatrics 1975; 61: 537-545 147. Bach AC, Babayan VK: Medium-chain triglycerides: an update. Am J Clin Nutr 1982; 36: 950-962 148. Sann L, Mousson B, Rousson M, Maire I, Bethenod M: Prevention of neonatal hypoglycemia by oral lipid supplementation in low birth weight infants. Eur J Pediatr 1998; 147: 158-161 149. Huston RK et al: Nutrient and mineral retention and vitamin D absorption in low birth weight infants: effect of medium-chain triglycerides. Pediatrics 1983; 72: 44-48 150. Sulkers EJ, Lafeber HN, Sauer PJ: Quantitation of oxidation of medium-chain tryglicerides in preterm infants. Pediatr Res 1989; 26: 294-297 151. Ponder DL: Medium chain tryglicerides and urinary di-carboxylic acids in newborns. J Parenter Enteral Nutr 1991; 93-94 152. Sulkers EJ et al: Comparison of two preterm formulas with or without addition of medium-chain triglycerides (MCTs). I: Effects on nitrogen and fat balance and body composition changes. J Pediatr Gastroenterol Nutr 1992; 15(1): 34-41 153. Mactier H, Weaver LT: Vitamin A and preterm infants: what we know, what we don't know, and what we need to know. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2005; 90(2): F103-F108 154. Shenai JP, Chytil F, Stahlman MT: Liver vitamin A reserves of very low birth weight neonates. Pediatr Res 1985; 19: 892-893 155. Shenai JP, Chytil F, Jhaveri A, Stahlman MT: Plasma vitamin A and retinol-binding protein in premature and term neonates. J Pediatr 1981; 99: 302-305 156. Greer FR: Vitamins A, E and K. In Tsang RC, Uauy R, Koletzko B, Zlotkin SH: Nutrition of the preterm infant: Scientific basis and practical guidelines, 2nd Ed Digital Education Publishing Inc, Cincinnati, OH, 2005, 141-172 157. Shenai JP, Rush MJ, Stahlman MT, Chytil F: Plasma retinol binding protein response to vitamin A administration in infants susceptible to bronchopulmonary dysplasia. J Pediatr 1990; 116: 607-614 158. Tyson JE et al: Vitamin A supplementation for extremely-low-birth-weight infants. National Institute of Child Health and Human Development Neonatal Research Network. N Engl J Med 1999; 340(25): 1962-1968 159. Atkinson SA, Tsang RC: Calcium, magnesium, phosphorus and vitamin D. In Tsang RC, Uauy R, Koletzko B, Zlotkin SH: Nutrition of the preterm infant: Scientific basis and practical guidelines, 2nd Ed Digital Education Publishing Inc Cincinnati, Ohio, 2005; 245-275 160. American Academy of Pediatrics: Section on breastfeeding. Breastfeeding and the use of human milk. Pediatrics 2005; 115(2): 496-506 161. Gross S, Melhorn DK: Vitamin E, red cell lipids and red cell stability in prematurity. Ann N Y Acad Sci 1972; 203: 141-162 162. Haiden N et al: A randomized, controlled trial of the effects of adding vitamin B12 and folate to erythropoietin for the treatment of anemia of prematurity. Pediatrics 2006; 118(1): 180-188 163. Haiden N et al: Effects of a combined therapy of erythropoietin, iron, folate, and vitamin B12 on the transfusion requirements of extremely low birth weight infants. Pediatrics 2006; 118(5): 2004-2013 164. Darlow BA et al: Vitamin C supplementation in very preterm infants: a randomised controlled trial. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2005; 90(2): F117-F122 165. Lozoff B, Beard J, Connor J et al: Long-lasting neural and behavioral effects of iron deficiency in infancy. Nutr Rev 2006; 64: S34-43 166. Pollak A, Hayde M, Hayn M et al: Effect of intravenous iron supplementation on erythropoiesis in erythropoietin-treated premature infants. Pediatrics 2001; 107: 78-85 167. Hirano K, Morinobu T, Kim H et al: Blood transfusion increases radical promoting non-transferrin bound iron in preterm infants. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2001; 84: F188-F193. 168. Ohlsson A, Aher SM: Early erythropoietin for preventing red blood cell transfusion in preterm and/or low birth weight infants. Cochrane Database Syst Rev 2006; 3:CD004863. 169. Doyle JJ, Zipursky A: Neonatal Blood Disorders, In Sinclair JC, Bracken MB: Effective Care of the Newborn Infant. Oxford University Press: Oxford 1992; 170. Friel JK et al: A randomized trial of two levels of iron supplementation and developmental outcome in low birth weight infants. J Pediatr 2001; 139(2): 254-260 171. Rigo J et al: Bone mineral metabolism in the micropremie. Clin Perinatol 2000; 27(1): 147-170 172. Lin PW, Stoll BJ: Necrotising enterocolitis. Lancet 2006; 368(9543): 1271-1283 173. Quinlan PT et al: The relationship between stool hardness and stool composition in breast- and formula-fed infants. J Pediatr Gastroenterol Nutr 1995; 20(1): 81-90 174. Grossman H et al: The dietary chloride deficiency syndrome. Pediatrics 1980; 66(3): 366-374 175. Ibrahim M, Sinn J, McGuire W: Iodine supplementation for the prevention of mortality and adverse neurodevelopmental outcomes in preterm infants. Cochrane Database Syst Rev, 2006(2): p. CD005253 176. Lucas, A: Enteral nutrition. In: Tsang RC, Lucas A, Uauy R, Zlotkin S. Nutritional Needs of the Preterm Infant: Scientific Basis and Practical Guidelines. Williams & Wilkins, Baltimore 1993; 209-223 177. Stamatin M: Alimentaţia nou-nãscutului sãnãtos şi bolnav. In Stamatin M: Neonatologie. Ed Gr. T. Popa Iaşi 2009; 331-370 178. Krishnamurthy S, Gupta P, Debnath S, Gomber S: Slow versus rapid enteral feeding advancement in preterm newborn infants 1000-1499g: a randomized controlled trial. Acta Paediatr 2010; 99: 42-46 179. Caple J, Armentrout D, Huseby V, Halbardier B, Garcia J, Sparks JW, Moya FR: Randomized, controlled trial of slow versus rapid feeding volume advancement in preterm infants. Pediatrics 2004; 114: 1597-1600 180. McGuire W, Bombell S: Slow advancement of enteral feed volume stop prevent necrotising enterocolitis in very low birth weight infants. Cochrane Database Syst Rev 2008, Issue 2. Art. No.: CD001241 181. Hartel C, Haase B, Browning-Carmo K, Gebauer C, Kattner E, Kribs A et al: Does the enteral fedding advancement affect short-term outcomes in VLBW Infants. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2009; 48: 464-470 182. Scammon RE, Doyle LO: Observations on the capacity of the stomach in the first ten days of postnatal life. Am J Dis Child 1920; 20: 516-538 183. Bhatia P, Johnson KJ, Bell EF: Variability of abdominal circumference of premature infants. J Pediatr Surg 1990; 25: 543 184. Elia M. Changing concepts of nutrient requirements in disease: implications for artificial nutritional support. Lancet 1995;345:1279-1284 185. van Aerde JEE, Narvey M: Acute respiratory failure. In Neonatal nutrition and metabolism, 2nd Ed Cambridge University Press 2006; 508-521 186. Montgomery RK, Mulberg AW, Grand RJ: Development of the human gastrointestinal tract: twenty years of progress. Gastroenterol 1999; 116: 702-731 187. Academy of Breastfeeding Medicine: Protocol number 10: Breastfeeding the near-term infant (35 to 37 weeks gestation), www.bfmed.org/ Resources/Protocols.aspx; accesat iulie 2010 188. McCormick FM, Tosh K, McGuire W: Ad libitum or demand/semi-demand feeding versus scheduled interval feeding for preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2010, Issue 2. Art. No.: CD005255 189. Bu'Lock F, Woolridge MW, Baum JD: Development of co-ordination of sucking , swallowing and breathing: ultrasound study of term and preterm inf ants. Dev Med Child Neurol 1990; 32: 669-678 190. Neifert M, Lawrence R, Seacat J: Nipple confusion: toward a formal definition. J Pediatr 1995; 126: S125-S129 191. Howard CR, Howard FM, Lanphear B, Eberly S, deBlieck EA, Oakes D, Lawrence RA: Randomized clinical trial of pacifier use and bottle-feeding or cupfeeding and their effect on breatfeeding. Pediatrics 2003; 111: 511-518 192. Collins CT, Makrides M, Gillis J, McPhee AJ: Avoidance of bottles during the establishment of breast feeds in preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2008, Issue 4. Art. No.: CD005252 193. Lang S, Lawrence CJ, Orme RL: Cup feeding: an alternative method of infant feeding. Arch Dis Child 1994; 71: 365-369 194. Stine MJ: Breastfeeding the premature newborn: a protocol without bottles. J Hum Lact 1990; 6: 167-170 195. Rocha NM, Martinez FE, Jorge SM: Cup or bottle for preterm infants: effects on oxygen saturation, weight gain, and breastfeeding. J Hum Lact 2002; 18: 132-138 196. Collins CT, Ryan P, Crowther CA, McPhee AJ, Paterson S, Hiller JE: Effect of bottles, cups, and dummies on breast feeding in preterm infants: a randomised controlled trial. Br Med J 2004; 24; 329(7459): 193-198 197. Howard CR, deBlieck EA, ten Hoopen CB, Howard FM, Lanphear BP, Lawrence RA: Physiologic stability of newborns during cup- and bottle-feeding. Pediatrics 1999; 104: 1204-1207 198. Marinelli KA, Burke GS, Dodd VL: A comparison of the safety of cup feedings and bottle feedings in premature infants whose mothers intend to breastfeed. J Perinatol 2001; 21: 350-355 199. Malhotra N et al: A controlled trial of alternative methods of oral feeding in neonates. Early Hum Dev 1999; 54: 29-38 200. Flint A, New K, Davies MW: Cup feeding versus other forms of supplemental enteral feeding for newborn infants unable to fully breastfeed. Cochrane Database Syst Rev 2007, Issue 2. Art. No.: CD005092 201. Bjornvad CR, Schmidt M, Petersen YM, Jensen SK, Offenberg O, Elnif J et al: Preterm birth makes the immature intestine sensitive to intestinal atrophy. Am J Physiol 2005; 289: R1212-1222 202. Hughes CA, Drucker DA: Adaptation of the small intestine - does it occur in man? Scan J Gastroenterol Suppl 1982; 74: 149-158 203. de La Cochetiere MF, Piloquet H, Des Robert C, Darmaun D, Galmiche JP, Roze JC: Early intestinal bacterial colonization and necrotizing enterocolitis in premature infants: the putative role of Clostridium. Pediatr Res 2004; 56: 366-370 204. Gomella TL, Cunningham DM, Eyal FG, Zenk KE: Neonatology: Management, Procedures, On-Call Problems, Diseases and Drugs. 5th Ed. McGraw-Hill, 2004; 77-101 205. Premji SS, Chessell L: Continuous nasogastric milk feeding versus intermittent bolus milk feeding for premature infants less than 1500 grams. Cochrane Database Syst Rev 2002, Issue 4. Art. No.: CD00181 206. Schanler RJ, Shulman RJ, Lau C, Smith EO, Heitkemper MM: Feeding strategies for premature infants: randomized trial of gastrointestinal priming and tube-feeding method. Pediatrics 1999; 103: 434-439 207. Dollberg S, Kuint J, Mazkereth R, Mimouni FB: Feeding tolerance in preterm infants: randomized trial of bolus and continuous feeding. J Am Coll Nutr 2000; 19(6): 797-800 208. MacDonald PD, Skeotch CH, Carse H et al: Randomized trial of continuous nasogastric, bolus nasogastric and transpyloric feeding in infants of birth weight under 1400 grams. Arch Dis Child 1992; 67: 429-431 209. Baker JH, Berseth CL: Duodenal motor responses in preterm infants fed formula with varying concentrations and rates of infusion. Pediatr Res 1997; 42: 618-622 210. Greer FR, McCormick A , Loker J: Changes in fat concentration of human milk during delivery by intermittent bolus and continuous mechanical pump infusion. J Pediatr 1984; 105: 745-749 211. McGuire W, McEwan P: Transpyloric versus gastric tube feeding for preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2007, Issue 3. Art. No.: CD003487 212. Goulet O, Koletzko B: Nutritional support in children and adolescents. In Sobotka L: Basics in clinical nutrition, 3rd Ed Galen Prague 2007; 439-454 213. Hurrell E, Kucerova E, Loughlin M, Juncal Caubilla-Barron J, Hilton A, Armstrong R, Smith C, Grant J, Shoo S, Forsythe S. Neonatal enteral feeding tubes as loci for colonisation by members of the Enterobacteriaceae. BMC Infect Dis 2009, 9:146 214. Rahim RHA, Barnett T. Reducing nosocomial infection in neonatal intensive care: An intervention study. Int J Nursing Practice 2009; 15: 580-584 215. Berkow R: The Merck Manual. 16th Ed Merck Research Laboratories 1992; Ch 185: 1924 216. Mihatsch WA, von Schoenaich P, Fahnenstich H, Dehne N, Ebbecke H, Plath C et al: The Significance of Gastric Residuals in the Early Enteral Feeding Advancement of Extremely Low Birth Weight Infants. Pediatrics 2002; 109: 457-459 217. Anderson DM: Nutrition for Premature Infants. In Samour PQ, King K: Handbook of Pediatric Nutrition. 3rd Ed Jones and Bartlett Publishers Subuvy USA 2005; 53-73 218. Gomella TL, Cunningham DM, Eyal FG, Zenk KE: Neonatology: Management, Procedures, On-Call Problems, Diseases and Drugs. 5th Ed McGraw Hill 2004; 77-101 219. Corkins MR, Lewis P, Cruse W, Gupta S, Fitzgerald J: Accuracy of infant admission lengths. Pediatrics 2002; 109: 1108-1111 220. Sherry B, Mei Z, Grummer-Strawn L, Dietz WH: Evaluation of and recommendations for growth references for very low birth weight (< or =1500 grams) infants in the United States. Pediatrics 2003; 111: 750-758 221. Ziegler E: The CDC and Euro Growth Charts, in Koletzko B et al: Pediatric Nutrition in Practice. Basel Karger 2008; 271-284 222. Chevalier RL: Developmental renal physiology of the low-birth-weight preterm newborn. J Urol 1996; 156(2, suppl1): 714-719 223. Heiman H, Schanler RJ: Enteral nutrition for premature infants: The role of human milk. Semin Fetal Neonatal Med 2007; 12: 26-34 224. van Zoeren-Grobben D et al: Human milk vitamin content after pasteurisation, storage or tube feeding. Arch Dis Child 1987; 62: 161-165 225. Williamson S et al: Effect of heat treatment of human milk on absorption of nitrogen, fat, sodium, calcium and phosphorus by preterm infants. Arch Dis Child 1978; 53: 555-563 226. Paxson CL, Cress CC: Survival of human milk leukocytes. J Pediatr 1979; 94: 61-64 227. Liebhaber M et al: Alterations of lymphocytes and of antibody content of human milk after processing. J Pediatr 1977; 91: 897-900 228. Foxman B, D'Arcy H, Gillespie B, Bobo JK, Schwartz K: Lactation mastitis: Occurrence and medical management among 946 breastfeeding women in the United States. Am J Epidemiol 2002; 155(2): 103-114 229. Agostoni C, Axelsson I, Goulet O, Koletzko B, Michaelsen KF, Puntis JWL et al: Preparation and Handling of Powdered Infant Formula: A Commentary by the ESPGHAN Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2004; 39: 320-322 230. Noriega FR, Kotloff KL, Martin MA, Schwalbe RS: Nosocomial bacteremia caused by Enterobacter sakazakii and Leuconostoc mesenteroides resulting from extrinsic contamination of infant formula. Pediatr Infect Dis J 1990; 9: 447-449 231. Jasper AH, Muytjens HL, Kollee LA: Neonatal meningitis caused by Enterobacter sakazakii: milk powder is not sterile and bacteria like milk too! Tijdschri Kindergeneeskd 1990; 58: 151-155 232. Weir E: Powdered infant formula and fatal infection with Enterobacter sakazakii. CMAJ 2002; 166: 1570 233. Adamkin DH: Feeding the preterm infant. In Bhatia J: Perinatal Nutrition. Optimizing infant health and development. Marcel Dekker New York 2005; 165-190 234. Ziegler EE, Thureen PJ, Carlson SJ: Aggresive nutrition of the VLBW infant. Clin Perinatol 2002; 29: 225-244 235. Young TE, Mangum B: Neofax 2009, 22nd Ed Thomson Reuters, 2009; 319-371 236. Sehnert NL, Ramasethu J: Gastric and transpyloric tubes. In MacDonald MG, Ramasethu J: Atlas of procedures in neonatology, 3rd Ed Lippincott Williams and Wilkins 2002; 309-316 237. Gallaher KJ, Cashwell S, Hall V et al: Orogastric tube insertion length in VLBW infants. J Perinatol 1993; 13: 128 238. Szeszycki E, Cruse W, Strup M: Evaluation and monitoring of pediatric patients receiving specialized nutrition support. In The ASPEN pediatric nutrition support core curriculum, ASPEN 2010; 460-476 239. Buckley KM, Charles GE: Benefits and challenges of transitioning preterm infants to at-breast feedings. International Breastfeeding J 2006; 1: 13 240. Rao R, Georgieff M: Microminerals. In Tsang RC, Uauy R, Koletzko B, Zlotkin SH, eds. Nutrition of the preterm infant: Scientific basis and practical guidelines, 2nd Ed Digital Education Publishing Inc, Cincinnati, Ohio, 2005; 277-310 241. Schanler RJ: Water-soluble vitamins for preterm infants. In Tsang RC, Uauy R, Koletzko B, Zlotkin SH: Nutrition of the preterm infants: scientific basis and practical guidelines. Digital Educational Publishing, Cincinnati, 2005; 173-199 11. Anexe Anexa 11.1. Lista participanţilor la Întâlnirile de consens Anexa 11.2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Anexa 11.3. Curbe de creştere pentru prematuri Anexa 11.4. Avantajele alimentaţiei cu lapte matern pentru prematuri Anexa 11.5. Necesarul energetic în alimentaţia enteralã Anexa 11.6. Necesarul estimat de nutrienţi în alimentaţia enteralã a prematurului pentru o creştere similarã celei fetale Anexa 11.7. Compoziţia laptelui uman la termen şi prematur Anexa 11.8. Compoziţia laptelui uman îmbogãţit cu fortifianţi Anexa 11.9. Compoziţia formulelor pentru prematuri Anexa 11.10. Compoziţia în aminoacizi a formulelor pentru prematuri Anexa 11.11. Tehnica gavajului Anexa 11.12. Gavajul gastric Anexa 11.13. Monitorizarea alimentaţiei enterale 11.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Bucureşti, 3-5 decembrie 2010 Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti Prof. Dr. Maria Stamatin - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Prof. Dr. Gabriela Zaharie - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie I, Cluj Napoca Prof. Dr. Constantin Ilie - Maternitatea Bega, Timişoara Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş Conf. Dr. Valeria Filip - Spitalul Clinic Judeţean Oradea Şef Lucr. Dr. Ligia Blaga - Clinica de Obstetricã Ginecologie II, Cluj Napoca Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara Dr. Adrian Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Dr. Adrian Crãciun - Maternitatea Cantacuzino, Bucureşti Dr. Mihaela Ţunescu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Dr. Eugen Mâţu - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Dr. Maria Livia Ognean - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu Dr. Andreea Avasiloaiei - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Dr. Ecaterina Olariu - Spital Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu Dr. Leonard Nãstase - IOMC Polizu, Bucureşti Dr. Emanuel Ciochinã - IOMC Polizu, Bucureşti Dr. Oana Boantã - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu 11.2. Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Tabel 1. Clasificarea tãriei aplicate gradelor de recomandare
┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie │
│ │urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi │
│ │greu de justificat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Recomandare│Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au │
│ │forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru │
│ │trebuie justificat raţional, logic şi documentat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite│
│ │indicând faptul cã mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile │
│ │şi cã diferiţi medici pot lua decizii diferite. │
│ │Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã │
│ │justificare. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare
┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Grad A │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a │
│ │unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei │
│ │recomandãri (niveluri de dovezi Ia sau Ib). │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad B │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu │
│ │randomizate, publicate pe tema acestei recomandãri (niveluri de │
│ │dovezi IIa, IIb sau III). │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad C │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete│
│ │de experţi sau din experienţa clinicã a unor experţi recunoscuţi │
│ │ca autoritate în domeniu (niveluri de dovezi IV). Indicã lipsa │
│ │unor studii clinice de bunã calitate aplicabile direct acestei │
│ │recomandãri. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad E │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a │
│ │grupului tehnic de elaborare a acestui ghid. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi
┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, │
│ │bine conceput. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã │
│ │randomizare, bine conceput. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine │
│ │conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de │
│ │cercetare. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţã clinicã a│
│ │unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
11.3. Anexa 10.3. Curbe de creştere pentru prematuri (dupã Fenton TR: A new growth chart for preterm babies: Babson and Benda's chart updated with recent data and a new format. BMC Pediatrics 2003 [2])----------- NOTĂ(CTCE) Reprezentarea graficã a curbei de creştere pentru prematuri, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 bis din 18 august 2011, la pagina 582, (a se vedea imaginea asociatã). 11.4. Anexa 11.4. Avantajele alimentaţiei cu lapte matern pentru prematuri
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- creştere antropometricã şi dezvoltare corespunzãtoare [16] │
│- reglare corespunzãtoare a echilibrului termic, glicemic, a saturaţiei │
│hemoglobinei în oxigen şi a presiunii parţiale a oxigenului [17,19,20,27], │
│mai puţine variaţii ale frecvenţei cardiace şi respiratorii şi │
│mai puţine episoade de apnee şi bradicardie [28-30] │
│- stimuleazã creşterea şi diferenţierea intestinalã postnatalã prin prezenţa │
│a numeroşi factori de creştere (EGF, NGF, TGF-α şi TGF-â, insulinã, relaxinã, │
│insulin-like GF) [31] │
│- incidenţã scãzutã a retinopatiei de prematuritate şi acuitate vizualã │
│îmbunãtãţitã la 2-6 luni vârstã corectatã [32] │
│- protecţie împotriva stresului oxidativ prin conţinutul crescut de superoxid │
│dismutazã şi glutationperoxidazã şi prin cantitatea optimã de vitamine A şi E,│
│cu rol antioxidant [33,34] │
│- protecţia prematurilor cu istoric familial de atopie împotriva │
│alergiilor [35] │
│- protecţie împotriva infecţiilor [36] şi EUN [37] prin cantitatea crescutã │
│de IgA secretorie │
│- incidenţã scãzutã a bolii diareice acute determinate de rotavirus, E. coli, │
│Shigella, Salmonella, C. difficile, G. Lamblia, Campylobacter [38,39] │
│- incidenţã scãzutã a infecţiilor de tract urinar [36] şi a meningitelor [40] │
│- dezvoltare neurologicã superioarã, cu atât mai importantã cu cât durata │
│alãptãrii este mai mare [41-46] │
│- scãderea riscului de boli cardio-vasculare în adolescenţã şi la vârsta │
│adultã [47] │
│- scãderea riscului de diabet zaharat tip 2 [48] │
│- ratã scãzutã a respitalizãrilor (reinternãrilor) [49] │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
11.5. Anexa 11.5. Necesarul energetic în alimentaţia enteralã [17,19,60]
┌────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│ Energie │ Estimat, kcal/kgc/zi │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Energie consumatã │ 40-60 │
├────────────────────────────────┴───────────────────────────────┤
│ Metabolism bazal 40-50 │
│ Activitate 0-5 │
│ Termoreglare 0-5 │
├────────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│Sintezã │ 15 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Energie depozitatã │ 20-30 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Energie excretatã │ 15 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Aport energetic total │ 105-135 │
└────────────────────────────────┴───────────────────────────────┘
11.6. Anexa 11.6. Necesarul estimat de nutrienţi în alimentaţia enteralã a prematurului pentru o creştere similarã celei fetale [233,234]
┌────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │ Greutate corporalã (g) │
│ ├───────┬───────┬────────┬─────────┬─────────┤
│ │500-700│700-900│900-1200│1200-1500│1500-1800│
├────────────────────────────────┴───────┴───────┴────────┴─────────┴─────────┤
│Creştere fetalã │
├────────────────────────────────┬───────┬───────┬────────┬─────────┬─────────┤
│Grame/zi │ 13 │ 16 │ 20 │ 24 │ 26 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Grame/kgc/zi │ 21 │ 20 │ 19 │ 18 │ 16 │
├────────────────────────────────┴───────┴───────┴────────┴─────────┴─────────┤
│Proteine (g) │
├────────────────────────────────┬───────┬───────┬────────┬─────────┬─────────┤
│Pierderi │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │ 1 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Creştere │ 2,5│ 2,5 │ 2,5 │ 2,4 │ 2,2 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Aport │ 4 │ 4 │ 4 │ 3,9 │ 3,6 │
├────────────────────────────────┴───────┴───────┴────────┴─────────┴─────────┤
│Energie (kcal) │
├────────────────────────────────┬───────┬───────┬────────┬─────────┬─────────┤
│Pierderi │ 60 │ 60 │ 65 │ 70 │ 70 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Consum repaus │ 45 │ 45 │ 50 │ 50 │ 50 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Consum altele │ 15 │ 15 │ 15 │ 20 │ 20 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Creştere │ 29 │ 32 │ 36 │ 38 │ 39 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Necesar │ 105 │ 108 │ 119 │ 127 │ 128 │
├────────────────────────────────┼───────┼───────┼────────┼─────────┼─────────┤
│Raport proteine/energie │ │ │ │ │ │
│(g/100 kcal) │ 3,8 │ 3,7 │ 3,4 │ 3,1 │ 2,8 │
└────────────────────────────────┴───────┴───────┴────────┴─────────┴─────────┘
11.7. Anexa 11.7. Compoziţia laptelui uman la termen şi prematur [235]
┌───────────────────────┬─────────────────┬──────────────────────┐
│Nutrient/100 ml │Lapte la termen │Lapte prematur │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Energie, kcal │ 68 │ 67,1 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Proteine, g │ 1,05 │ 1,4 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│% din calorii │ 6 │ 8 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Lipide, g │ 3,9 │ 3,89 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│% din calorii │ 52 │ 52 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Acid linoleic, mg │ 374 │ 369 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Carbohidraţi, g │ 7,2 │ 6,64 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│% din calorii │ 42 │ 40 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Apã, g │ 89,8 │ 87,9 │
├───────────────────────┴─────────────────┴──────────────────────┤
│Minerale │
├───────────────────────┬─────────────────┬──────────────────────┤
│Calciu, mg (mEq) │ 27,9 (1,4)│ 24,8 (1,24)│ │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Fosfor, mg │ 14,3 │ 12,8 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Magneziu, mg │ 3,47 │ 3,1 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Zinc, mg │ 0,12 │ 0,34 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Fier, mcg │ 27 │ 121 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Mangan, mcg │ 0,7 │ 0,6 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Cupru, mcg │ 25 │ 64 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Molibden, mcg │ - │ - │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Iod, mcg │ 10,9 │ 10,7 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Seleniu, mcg │ 1,5 │ 1,48 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Sodiu, mg (mEq) │ 17,7 (0,77) │ 24,8 (1,08) │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Potasiu, mg (mEq) │ 53 (1,36) │ 57 (1,46) │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Clor, mg (mEq) │ 42,2 (1,2) │ 55 (15,5) │
├───────────────────────┴─────────────────┴──────────────────────┤
│Vitamine │
├───────────────────────┬─────────────────┬──────────────────────┤
│Vitamina A, UI │ 225,2 │ 390 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina D, UI │ 2 │ 2 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina E, UI │ 0,41 │ 1,07 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina K, mcg │ 0,2 │ 0,2 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina B1, mcg │ 21,1 │ 20,8 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina B2, mcg │ 34,7 │ 48,3 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina B3, mcg │ 180,3 │ 150,3 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina B5, mcg │ 180,5 │ 180,5 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina B6, mcg │ 20,4 │ 14,8 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina B12, mcg │ 0,048 │ 0,047 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Acid folic, mcg │ 4,8 │ 3,3 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Vitamina C, mg │ 4,1 │ 10,7 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Biotinã, mcg │ 0,41 │ 0,4 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Colinã, mg │ 9,5 │ 9,4 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Inozitol, mg │ 14,97 │ 14,77 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│L-Carnitinã, mg │ - │ - │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Taurinã,mg │ - │ - │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Nucleotide, mg │ - │ - │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Încãrcãturã renalã, │ │ │
│mOsm │ 97,6 │ 125,6 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Osmolalitate, mOsm/kg │ │ │
│H2O │ 286 │ 290 │
├───────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Osmolaritate, mOsm/l │ 257 │ 255 │
└───────────────────────┴─────────────────┴──────────────────────┘
11.8. Anexa 11.8. Compoziţia laptelui uman îmbogãţit cu fortifianţi [55]
┌───────────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│ Compoziţie │ 100 ml lapte reconstituit │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Energie, kcal │ 80-85 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Lipide, g │ 3,89-3,91 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Acid linoleic, mg │ 369 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Proteine, g │ 2,2-2,4 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Glucide, g │ 9,64-10 │
├───────────────────────────────┴──────────────────────────────┤
│Minerale │
├───────────────────────────────┬──────────────────────────────┤
│Sodiu, mg │ 44,8-74,8 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Potasiu, mg │ 65-100 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Clor, mg │ 62-72 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Calciu, mg │ 90-100 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Fosfor, mg │ 57,8 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Magneziu, mg │ 5,5-9,1 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Zinc, mg │ 0,74-1,14 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Fier, mcg │ 1421 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Mangan, mcg │ 5,6-8,6 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Cupru, mcg │ 94-104 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Iod, mcg │ 21,7-25,7 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Seleniu, mcg │ 3 │
├───────────────────────────────┴──────────────────────────────┤
│Vitamine │
├───────────────────────────────┬──────────────────────────────┤
│Vitamina A, UI │ 800-890 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina D, UI │ 102 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina E, UI │ 4 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina K, mcg │ 4,2-6,5 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B1, mg │ 70,8-160,8 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B2, mg │ 148,3-218,3 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B3, mg │ 950-2450 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B5, mg │ 580,5-930,5 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B6, mg │ 64,8-124,8 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B12, mg │ 0,147 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Acid folic, mcg │ 40,3 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina C, mg │ 20,7-22,7 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Biotinã, mcg │ 2,9-3,4 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Colinã, mg │ 9,4 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Inozitol, mg │ 14,77 │
└───────────────────────────────┴──────────────────────────────┘
11.9. Anexa 11.9. Compoziţia formulelor pentru prematuri# (nou-nãscuţi cu VG sub 37 de sãptãmâni)
┌───────────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│ Nutrient │ 100 kcal formulã │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Proteine, g │ 2,25-4,1 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Lipide, g │ 4,5-7,2 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Acid linoleic, mg │ 350-1400 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Carbohidraţi, g │ 7,5-17 │
├───────────────────────────────┴──────────────────────────────┤
│Minerale │
├───────────────────────────────┬──────────────────────────────┤
│Calciu, mg │ 110-130 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Fosfor, mg │ 55-80 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Magneziu, mg │ 7,5-15 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Zinc, mg │ 1-1,8 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Fier, mcg │ 1,8-2,7 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Mangan, mcg │ 6,3-25 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Cupru, mcg │ 35-100 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Molibden, mcg │ 0,3-4,5 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Crom, mcg │ 27-1120 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Fluor, mcg │ 1,4-55 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Iod, mcg │ 10-50 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Seleniu, mcg │ 4,5-9 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Sodiu, mg │ 60-100 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Potasiu, mg │ 60-120 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Clor, mg │ 95-160 │
├───────────────────────────────┴──────────────────────────────┤
│Vitamine │
├───────────────────────────────┬──────────────────────────────┤
│Vitamina A, æER │ │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina D, æg │ 5-10 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina E, æg │ 0,7-5 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina K, æg │ 4-25 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B1, æg │ 200-250 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B2, æg │ 150-620 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B3, æg │ 3,6-4,8 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B5, æg │ 400-2000 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B6, æg │ 150-250 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina B12, æg │ 0,25-0,55 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Acid folic, æg │ 25-50 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Vitamina C, mg │ 20-40 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Biotinã, mcg │ 3,9-37 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Colinã, mg │ 7-50 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Inozitol, mg │ 4-50 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│L-Carnitinã, mg │ 1,9-5,9 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Nucleotide, mg │ < 5 │
├───────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Osmolaritate, mOsm/l │ 250-320 │
└───────────────────────────────┴──────────────────────────────┘
___________ #Notã: pentru prematurii cu GN sub 1800g se vor revedea recomandãrile din textul ghidului 11.10. Anexa 11.10. Compoziţia în aminoacizi a formulelor pentru prematuri [20,43]
┌──────────────┬───────────┬─────────────────────────────────────────────────────┐
│Aminoacid │Cantitate, │ │
│ │mg/100 kcal│ Rol │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Taurinã │ 5-12 │- are rol în conjugarea bilei, eliminarea acidului │
│ │ │hipocloros eliberat de neutrofilele şi macrofagele │
│ │ │activate, detoxifierea retinolului, fierului şi │
│ │ │xenobioticelor, transportul calciului, contractili- │
│ │ │tatea miocardului, reglarea osmoticã şi dezvoltarea │
│ │ │SNC │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Cisteinã │ 20-51 │- aminoacid sulfuric condiţionat esenţial, cu rol în │
│ │ │sinteza proteinelor tisulare, precursor al taurinei │
│ │ │şi glutationului │
│ │ │- are rol detoxifiant, fiind capabilã sã formeze │
│ │ │conjugate cu radicalii liberi de oxigen şi cu │
│ │ │oligoelementele │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Cisteinã + │ 85-123 │- cisteina este un aminoacid condiţionat esenţial, │
│metioninã │ Raport 1:1│iar cistationaza care transformã metionina în │
│ │ │cisteinã, este absentã în ficatul şi creierul nou- │
│ │ │nãscutului prematur │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Histidinã │ 53-76 │- aminoacid condiţionat esenţial, a cãrui produs │
│ │ │final de catabolism este glutamatul; prin decarbo- │
│ │ │xilarea histidinei la nivel intestinal se formeazã │
│ │ │histamina │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Argininã │ 72-104 │- aminoacid condiţionat esenţial cu rol de │
│ │ │participant în ciclul ureei, proces necesar pentru │
│ │ │excreţia amoniacului │
│ │ │- are rol metabolic important ca substrat pentru │
│ │ │sinteza oxidului nitric │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Treoninã │ 113-163 │- aminoacid esenţial a cãrei creştere plasmaticã │
│ │ │determinã acumularea glicinei la nivelul creierului, │
│ │ │ceea ce afecteazã echilibrul neurotransmiţãtorilor şi│
│ │ │poate avea efecte nefaste asupra dezvoltãrii │
│ │ │cerebrale în viaţa imediat postnatalã │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Valinã │ 132-191 │- aminoacid esenţial cu structurã ramificatã │
│ │ │- deficitul complexului enzimatic care metabolizeazã │
│ │ │aminoacizii cu structurã ramificatã determinã │
│ │ │apariţia leucinozei (boala urinilor cu miros de sirop│
│ │ │de arţar) │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Leucinã │ 252-362 │- aminoacid esenţial cu structurã ramificatã │
│ │ │- deficitul complexului enzimatic care metabolizeazã │
│ │ │aminoacizii cu structurã ramificatã determinã │
│ │ │apariţia leucinozei (boala urinilor cu miros de sirop│
│ │ │de arţar) │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Izoleucinã │ 129-186 │- aminoacid esenţial cu structurã ramificatã │
│ │ │- deficitul complexului enzimatic care metabolizeazã │
│ │ │aminoacizii cu structurã ramificatã determinã │
│ │ │apariţia leucinozei (boala urinilor cu │
│ │ │miros de sirop de arţar). │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Lizinã │ 182-263 │- aminoacid esenţial care serveşte ca precursor al │
│ │ │acetil CoA, elastinei şi colagenului. │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Triptofan │ 38-55 │- aminoacid esenţial aromatic care serveşte ca │
│ │ │precursor pentru sinteza serotoninei şi melatoninei │
├──────────────┼───────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Fenilalaninã +│ 196-282 │- fenilalanina este necesarã pentru sinteza tirozinei│
│tirozinã │ │- deficitul fenilalanin-hidroxilazei determinã │
│ │ │acumularea fenilalaninei. │
│ │ │- tirozina este importantã în biosinteza catecola- │
│ │ │minelor │
│ │ │- deficitul tirozin-aminotransferazei determinã │
│ │ │hipertirozinemie │
│ │ │- atât fenilcetonuria cât şi hipertirozinemia se │
│ │ │manifestã cu retard mental sever │
└──────────────┴───────────┴─────────────────────────────────────────────────────┘
11.11. Anexa 11.11. Tehnica gavajului [10,236,237]
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Gavajul discontinuu │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Materiale necesare: │
│- sondã gastricã de 4 Fr (GN < 1000 grame) sau 6 Fr (GN > 1000 grame) │
│- seringi sterile 5, 10, 20 ml │
│- leucoplast hipoalergenic │
│- recipient/biberon cu lapte de mamã etichetat sau preparat de lapte pentru │
│prematuri │
│- stetoscop │
│Tehnica: │
│- nou-nãscutul este poziţionat pe dreapta, ridicat la un unghi de 45 de │
│grade sau pe burtã şi în poziţie ridicatã │
│- se spalã mâinile │
│- se pregãteşte un câmp steril │
│- se deschide ambalajul sondei şi seringii pe câmpul steril │
│- se deschide recipientul/biberonul │
│- se deschide incubatorul │
│- se spalã mâinile │
│- se introduce blând sonda prin narinã sau gurã în stomac pe distanţa nas - │
│pavilionul urechii - apendice xifoid │
│- se adapteazã seringa la sondã şi se aspirã blând pentru a verifica dacã │
│sonda are capãtul în stomac sau se introduce aer în stomac şi se ascultã │
│cu stetoscopul zgomotele abdominale │
│- se fixeazã sonda cu ajutorul leucoplastului, fie la comisura bucalã, │
│fie la nivelul nasului │
│- se scoate pistonul de la seringã, se umple seringa cu cantitatea de │
│lapte pentru gavaj │
│- laptele se lasã sã curgã singur în stomac, lent, fãrã a împinge cu │
│pistonul, gravitaţional │
│- gavajul dureazã aproximativ 20 de minute, cât dureazã un supt │
│- dupã terminarea gavajului, se scoate seringa, se închide sonda │
│- seringa se schimbã la fiecare masã iar sonda gastricã se schimbã │
│la 24 de ore │
│- se vor nota observaţii în foaia de alimentaţie a nou-nãscutului │
│(cantitatea şi tipul reziduului, cantitatea administratã, tipul de lapte │
│administrat, evenimente observate în timul gavajului) │
│- în timpul gavajului se va observa starea copilului, aspectul tegumentelor, │
│frecvenţa respiratorie, frecvenţa cardiacã, regurgitaţii, vãrsãturi, crize │
│de apnee │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Gavajul continuu │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Materiale necesare: │
│- pompa de alimentaţie (de infuzie, injectomat) │
│- sonda gastricã 4, 6 Fr │
│- leucoplast hipoalergenic │
│- seringi de 20, 50 ml, prelungitor adaptat la seringã │
│Tehnica: │
│- se spalã mâinile │
│- se plaseazã sonda oro- sau nazogastricã (vezi alimentaţia discontinuã) │
│- se fixeazã sonda cu leucoplastul hipoalergenic │
│- se preferã fixarea la nivelul buzei pentru a evita escoriaţiile nazale în │
│cazul în care sonda s-ar fixa pe nas │
│- se ataşeazã seringa la pompa de alimentaţie, │
│- se stabileşte cantitatea de lapte pe orã şi se pune pompa în funcţiune │
│- se noteazã în foaia de observaţie ora şi volumul în mililitri pe orã │
│- sonda nazogastricã se schimbã zilnic şi, dacã se va plasa nazal, într-o zi │
│se va plasa în narina dreaptã şi într-o zi în narina stângã pentru a evita │
│leziunile nazale │
│● Dacã volumul de lapte este sub 200 ml, se vor utiliza 4 seringi, una │
│la 5 ore, dacã depãşeşte 200 ml/zi de lapte se vor utiliza 6 seringi, una la │
│3 ore şi jumãtate. În ambele cazuri se va face o pauzã de o orã/zi pentru a │
│efectua unele îngrijiri medicale şi pentru a pune stomacul în repaus. │
│● O altã modalitate este metoda bolusului lent, continuu 2 ore cu o orã pauzã,│
│sau o orã cu douã ore pauzã, în funcţie de toleranţa gastricã a nou-nãscutului│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Lungimea estimativã a sondei orogastrice în cazul nou-nãscuţilor cu greutate │
│sub 1500 grame │
│ ┌───────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │
│ │ Greutate (grame) │ Lungimea sondei orogastrice (cm) │ │
│ ├───────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │
│ │ < 750 │ 13 │ │
│ ├───────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │
│ │ 750 - 999 │ 15 │ │
│ ├───────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │
│ │ 1000 - 1249 │ 16 │ │
│ ├───────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │
│ │ 1250 - 1500 │ 17 │ │
│ └───────────────────┴─────────────────────────────────────┘ │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
11.12. Anexa 11.12. Gavajul gastric
┌────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│Gavajul discontinuu │ Gavajul continuu │
├────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┤
│ Indicaţii │
├────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┤
│- coordonare inadecvatã supt/deglutiţie,│- detresã respiratorie severã, │
│- sindrom de detresã respiratorie, │- reflux gastro-esofagian, │
│manifestatã prin tahipnee (60-80 │- persistenţa reziduului gastric │
│respiraţii/min) │- motilitate distalã scãzutã │
│ │- intoleranţã la gavajul gastric │
│ │discontinuu │
├────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┤
│ Contraindicaţii │
├────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┤
│- dilacerãri esofagiene │- dilacerãri esofagiene │
│- EUN │- EUN │
├────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┤
│ Avantaje │
├────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┤
│- creştere ponderalã optimã │- permite alimentaţia enteralã pentru│
│- toleranţã digestivã bunã │nou-nãscuţii care nu tolereazã │
│- respectã descãrcãrile enzimatice şi │gavajul gastric discontinuu │
│hormonale fiziologice │ │
│- scurteazã durata pânã la alimentaţia │ │
│enteralã exclusivã │ │
├────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┤
│ Dezavantaje │
├────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┤
│- interferenţã cu minut-ventilaţia │- scãderea absorbţia nutrienţilor, │
│- scãderea complianţei pulmonare cu │în mod particular a lipidelor │
│apariţia sau accentuarea hipoxemiei. │ │
├────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┤
│ Complicaţii │
├────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┤
│- motilitate duodenalã modificatã │- apnee/bradicardie/desaturare │
│- vãrsãturi, aspiraţie, distensie │- iritarea/necroza mucoasei nazale │
│abdominalã │- perforarea faringelui │
│- apnee/bradicardie/desaturare │posterior/esofagului/stomacului │
│- iritarea/necroza mucoasei nazale │- inserţie în cãile aeriene │
│- perforarea faringelui │ │
│posterior/esofagului/stomacului │ │
│- inserţie în cãile aeriene │ │
└────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘
11.13. Anexa 11.13. Monitorizarea alimentaţiei enterale [238]
┌────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│Variabile │Frecvenţa monitorizãrii │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Variabile de creştere │ │
│Greutate │ Zilnic │
│Talie │ Sãptãmânal │
│Perimetru cranian │ Sãptãmânal │
│Creştere ponderalã │ Zilnic │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Toleranţa digestivã │ │
│Circumferinţã abdominalã │la indicaţia medicului │
│Reziduu gastric │înainte de fiecare │
│ │alimentaţie prin gavaj │
│Vãrsãturi │permanent │
│Scaun (volum, frecvenţã, consistenţã, │permanent │
│culoare) │ │
├────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Examen clinic │ │
│Temperaturã │ Zilnic │
│Plasarea tubului │ Înainte de fiecare prânz │
└────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘
__________