Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
Ministerul Sãnãtãţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de Neonatologie
Comisia Consultativã de din România din România
Pediatrie şi Neonatologie
COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE
Ghidul 11/Revizia 1
24.07.2010
Standard Nou-nãscut este orice copil cu vârsta cronologicã cuprinsã între 0 şi 28 zile [1]. C
Standard Nou-nãscutul la termen (sau matur) este nou-nãscutul cu vârstã de gestaţie (VG)
cuprinsã între 37 şi 41 de sãptãmâni şi 6 zile (260 pânã la 294 de zile de sarcinã) [1-4]. C
Standard Nou-nãscutul prematur este nou-nãscutul cu VG mai micã de 37 de sãptãmâni (259 sau mai
puţine zile de sarcinã) [1-4]. C
Standard Nou-nãscutul post-termen (postmatur) este nou-nãscutul cu VG mai mare de 42 de sãptãmâni
(mai mare de 294 de zile de sarcinã) [1-4]. C
Standard Nou-nãscutul cu greutate la naştere micã pentru VG (small for gestational age -
SGA) este definit ca nou-nãscutul a cãrui greutate la naştere (GN) este sub percentila
10 pentru VG [1-4]. C
Standard Nou-nãscutul bolnav este acel nou-nãscut care prezintã alterarea stãrii generale,
cu afectarea unuia sau mai multor organe sau sisteme. E
Standard Termoreglarea este mecanismul fiziologic prin care se menţine constantã
temperatura organismului [5,6]. C
Standard Temperatura reprezintã gradul de cãldurã al unui organism viu, respectiv a
organismului uman [5,6]. C
Standard Termogeneza este procesul fiziologic prin care organismul produce cãldurã [5,6]. C
Standard Termoliza este procesul fiziologic prin care organismul pierde cãldurã [5,6]. C
Standard Echilibrul termic este starea de egalitate dintre producţia şi pierderea de cãldurã [7-9]. C
Standard Mediul termic neutru este cel care permite nou-nãscutului sã consume cea mai
scãzutã cantitate de energie pentru a-şi menţine temperatura corporalã normalã [7-9]. C
Standard Temperatura termic neutrã este temperatura corporalã la care nou-nãscutul
cheltuieşte cantitatea minimã de energie pentru a menţine temperatura corporalã
normalã [7-9]. C
Standard Temperatura centralã normalã la nou-nãscut este temperatura cuprinsã între 36,5-
37,5°C [7,9]. C
Standard Hipotermia este scãderea temperaturii centrale corporale sub 36,4°C [7,9]. C
Standard Hipotermia uşoarã este definitã de o temperaturã centralã cuprinsã între 36,4-36°C [7-9]. C
Standard Hipotermia moderatã este definitã de o temperaturã centralã cuprinsã între 35,9-32°C [7-9]. C
Standard Hipotermia severã este scãderea temperaturii centrale corporale sub 32°C [7-9]. C
Standard Hipertermia este creşterea temperaturii centrale corporale peste 37,5°C [7-9]. C
Standard Termometrul este un instrument utilizat pentru mãsurarea temperaturii. E
Standard Homeoterm este organismul care îşi menţine temperatura în limite restrânse prin
ajustãri fiziologice [5,6]. C
Standard Poichiloterm este organismul care rãspunde la pierderea de cãldurã prin scãdere
proporţionalã a metabolismului [5,6]. C
Standard Gradul Celsius este o unitate de mãsurã folositã pentru pentru mãsurarea
temperaturii [5,6]. C
Standard Conducţia este procesul prin care se realizeazã un transfer de cãldurã între douã
obiecte solide care se aflã în contact unul cu altul [7-9]. C
Standard Convecţia este procesul prin care se realizeazã înlocuirea stratului de aer cald din
jurul corpului cu aer rece cu pierdere consecutivã de cãldurã [7-9]. C
Standard Radiaţia este procesul prin care se realizeazã transferul cãldurii dinspre obiectele
calde cãtre suprafeţe reci aflate la distanţã [7-9]. C
Standard Evaporarea este procesul prin care se pierde de cãldurã ca urmare a evaporãrii
apei de pe suprafaţa corpului şi prin mucoasa respiratorie [7-9]. C
Standard Gradientul termic intern (GTI) reprezintã transferul de cãldurã din interiorul corpului
cãtre suprafaţa corpului [7-9]. C
Standard Gradientul termic extern (GTE) reprezintã transferul de cãldurã de la suprafaţa pielii
spre mediul ambiant [7-9]. C
Standard Incubatorul este un aparat complex menit sã asigure un mediu ambiental propice
nou-nãscutului prematur sau nou-nãscutului la termen bolnav [5]. C
Standard Servocontrolul este un sistem de feed-back electronic ce funcţioneazã ca un
termostat pentru a menţine constantã temperatura la nivelul tegumentului, reglând
cãldura furnizatã de un incubator sau o masã radiantã [10,11]. C
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã ţinã cont de mecanismele prin care organismul
nou-nãscutului produce cãldurã [7-9]. C
Argumentare Termogeneza metabolicã a nou-nãscutului se realizeazã prin lipolizã la nivelul
grãsimii brune şi prin utilizarea substanţelor energetice exogene, mecanisme ce
împiedicã apariţia stress-ului termic [7-9]. IV
Argumentare Grãsimea brunã reprezintã la nou-nãscut aproximativ 2-6% din greutatea corpului şi
este localizatã la cervical, mediastinal, interscapular, perirenal. La rãcirea
tegumentului are loc o stimulare a norepinefrinei locale care determinã lipoliza
trigliceridelor cu producere de acizi graşi nesaturaţi şi glicerol cu un consum mare
de oxigen şi glucozã [7-9]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã ţinã cont de mecanismele prin care
organismul nou-nãscutului pierde cãldurã [7-9]. C
Argumentare Transferul de cãldurã din interiorul corpului sau pierderea cãtre mediul înconjurãtor
se poate realiza în 3 moduri:
- din interiorul corpului cãtre suprafaţa corpului (gradient termic intern - GTI)
- transferul de cãldurã de la suprafaţa pielii spre mediul ambiant (gradient
termic extern - GTE)
- pierderi de cãldurã realizate prin mucoasa respiratorie în caz de ventilaţie
mecanicã cu aer rece [7-9]. IV
Argumentare La nou nãscut pierderile de cãldurã prin GTI sunt favorizate de:
- suprafaţa cutanatã mare raportatã la greutatea copilului
- grãsime cutanatã subţire, practic inexistentã la cei cu VG sub 28 de sãptãmâni şi
GN sub 1000 g
- epidermul subţire cu celule turtite, debit sangvin crescut şi multe shunt-uri
vasculare [7-9]. IV
Argumentare Conducţia, convecţia, evaporarea şi radiaţia sunt mecanisme prin care nou-
nãscutul pierde cãldurã prin GTE iar cunoaşterea acestora permite prevenirea
hipotermiei, mult mai uşoarã decât contracararea efectelor nocive ale
hipotermiei [9,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca imediat dupã naştere medicul şi asistenta sã asigure confortul
termic al nou-nãscutului [7-9]. B
Argumentare Punctul de echilibru termic este diferit în funcţie de VG şi GN (anexa 3) [12,13]. III
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã menţinã în limite normale temperatura corporalã a
nou-nãscutului indiferent dacã acesta este sãnãtos sau bolnav [12,13]. C
Argumentare Asistarea nou-nãscutului pentru a-şi menţine o temperaturã corporalã normalã şi
prevenirea hipotermiei au un impact bine documentat asupra morbiditãţii şi
mortalitãţii neonatale. Temperatura centralã normalã a nou-nãscutului este
cuprinsã între 36,5-37,5°C [7,9]. IV
Standard Pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-nãscutului medicul şi
asistenta trebuie sã cunoascã mecanismele prin care acesta poate pierde
cãldurã [14,15]. C
Argumentare Cunoaşterea mecanismelor prin care nou-nãscutul pierde cãldurã permite o
atitudine adecvatã ce evitã apariţia efectelor nedorite ale hipotermiei [14,15]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã evite pierderile de cãldurã prin evaporare atât la
nou-nãscutul la termen cât şi la cel prematur [9,12,14,15]. B
Argumentare Pierderea de cãldurã prin evaporare nu este importantã la nou-nãscutul la termen
cu excepţia momentului naşterii, când pielea este udã, acoperitã de lichid amniotic.
La prematur pierderea de cãldurã prin evaporare este mai mare, fiind direct III
proporţionalã cu gradul de maturizare [9,12,14,15]. IV
Standard Pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-nãscutului, medicul şi
asistenta trebuie sã utilizeze una din urmãtoarele metode, dovedite a fi eficiente,
pentru evitarea pierderilor de cãldurã prin evaporare:
- ştergere rapidã dupã naştere/baie, cu scutece uscate şi îndepãrtarea acestora
- umidifierea/încãlzirea oxigenului [9,12,14,15]. B
Argumentare Aplicarea acestor metode previne apariţia stress-ului termic la nou-nãscut III
[9,12,14,15]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã evite pierderile de cãldurã prin conducţie atât la
nou-nãscutul la termen cât şi la cel prematur [9,12,14,15]. B
Argumentare Pierderea de cãldurã prin contact direct cu o suprafaţã rece (masa de înfãşat, de
reanimare, scutece reci, cântar, etc.) poate determina apariţia hipotermiei III
[9,12,14,15]. IV
Standard Pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-nãscutului medicul şi
asistenta trebuie sã utilizeze una din urmãtoarele metode dovedite a fi eficiente
pentru evitarea pierderilor de cãldurã prin conducţie:
- preîncãlzirea obiectelor înainte de contactul acestora cu nou-nãscutul (mâna,
stetoscopul, salteaua, cântarul, caseta radiologicã, etc.)
- acoperirea capului cu cãciuliţã
- preîncãlzirea incubatoarelor/radiantelor [9,12,14,15]. B
Argumentare Aplicarea acestor metode evitã apariţia stress-ului termic la nou-nãscut III
[9,12,14,15]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã evite pierderile de cãldurã prin radiaţie atât la
nou-nãscutul la termen cât şi la cel prematur [9,12,14,15]. B
Argumentare Radiaţia este proporţionalã cu diferenţa dintre temperatura de suprafaţã şi cea a
corpului nou-nãscutului, dar independentã de temperatura aerului înconjurãtor, fiind
o sursã importantã de pierdere de cãldurã când nou-nãscutul este expus dezbrãcat III
în sala de naştere [9,12,14,15]. IV
Standard Pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-nãscutului medicul şi
asistenta trebuie sã utilizeze una din urmãtoarele metode dovedite a fi eficiente
pentru evitarea pierderilor de cãldurã prin radiaţie:
- mutarea/aşezarea nou-nãscutului la distanţã de ferestre/pereţi
- folosirea storurilor termice la ferestre
- acoperirea incubatoarelor pentru a le izola de pereţii/ferestrele reci
- utilizarea incubatoarelor cu pereţi dublii [9,12,14,15]. B
Argumentare Aplicarea acestor metode evitã apariţia stress-ului termic la nou-nãscut [9,12,14,15]. III
IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã evite pierderile de cãldurã prin convecţie atât la
nou-nãscutul la termen cât şi la cel prematur [9,12,14,15]. B
Argumentare Convecţia este sursa majorã de pierdere de cãldurã când nou-nãscutul se aflã într-o III
camerã rece în care existã curenţi de aer [9,12,14,15]. IV
Standard Pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-nãscutului medicul şi
asistenta trebuie sã utilizeze una din urmãtoarele metode dovedite a fi eficiente
pentru evitarea pierderilor de cãldurã prin convecţie:
- menţinerea unei temperaturi de 25-28°C în sãlile de naştere
- utilizarea foliilor de plastic pentru acoperirea prematurului
- utilizarea incubatoarelor preîncãlzite la transportul nou-nãscuţilor între sãli,
secţii, spitale [9,12,14,15]. B
Argumentare Aplicarea acestor metode evitã apariţia stress-ului termic la nou-nãscut [9,12,14,15]. III
IV
Standard La naştere, pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-nãscutului la
termen sãnãtos, medicul şi asistenta trebuie sã utilizeze una din urmãtoarele
metode dovedite a fi eficiente:
- menţinerea unei temperaturi de 25°C în sãlile de naştere
- plasarea nou-nãscutului sub o sursã de caldurã radiantã B
- uscarea tegumentelor prin ştergere/tamponare cu scutece calde
- îndepãrtarea scutecelor ude şi înfãşarea în scutece încãlzite
- realizarea contactului piele la piele, precoce cu mama [16-18].
Argumentare Aceste metode sunt eficiente pentru menţinerea temperaturii corporale normale la III
nou-nãscutul la termen [12,16-18]. IV
Standard În primele ore dupã naştere, pentru menţinerea confortului termic al nou-nãscutului
la termen sãnãtos, medicul şi asistenta trebuie sã utilizeze una din urmãtoarele
metode dovedite a fi eficiente:
- baia cu apã caldã, farã a insista pentru îndepãrtarea vernixului
- ştergere rapidã, îmbrãcare
- punere la sân [12,16-18]. B
Argumentare Prezenţa vernixului pe tegumentele nou-nãscutului reduce pierderile de cãldurã,
ştergerea rapidã şi îmbrãcarea evitã pierderile de cãldurã prin evaporare, iar III
punerea la sân asigurã nou-nãscutului un mediu termic neutru [12,16-18]. IV
Standard Pentru menţinerea confortului termic la nou-nãscutul bolnav medicul va interzice
îmbãierea pânã la stabilizarea termicã a acestuia [9,12]. B
Argumentare Nou-nãscuţii cu boli acute, infecţii sau cei ce necesitã reanimare prelungitã sunt III
hipoxici, prezentând un risc crescut de hipotermie severã [9,12]. IV
Standard Pentru menţinerea confortului termic la nou-nãscutul prematur cu GN sub 2000 g
medicul şi asistenta trebuie sã utilizeze una din urmãtoarele metode dovedite a fi
eficiente:
- menţinerea temperaturii sãlilor de naştere la peste 25°C
- incubator cu pereţi simpli, plasat într-o încãpere încãlzitã departe de suprafeţe
reci (uşi, ferestre)
- dacã în încãpere nu este suficient de cald, nou-nãscutul se va plasa îmbrãcat în
incubator sau învelit cu o folie termoizolantã [12,16-18]. B
Argumentare Menţinerea temperaturii unui nou-nãscut în zona de neutralitate termicã
minimalizeazã producerea de cãldurã, consumul de oxigen şi necesarul nutriţional III
pentru creştere [12,16-18]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã plaseze nou-nãscutul prematur cu VG sub 32
sãptãmâni sau GN sub 1500g sub o sursã de caldurã radiantã imediat dupã
naştere [19-23]. A
Argumentare Prematurii cu VG sub 32 sãptãmâni sau GN sub 1500 g pierd mult mai repede
cãldurã [19-27] datoritã raportului suprafaţã corporalã/greutate mare şi a Ib
imaturitãţii neurologice, musculare (flexia membrelor pe lângã trunchi reduce III
suprafaţa tegumentarã expusã) şi tegumentare [24,25,28,29]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã asigure pentru prematurii cu greutate sub
1500 g şi VG sub 32 sãptãmâni tehnici suplimentare de menţinere a temperaturii
corporale ca, de exemplu, împachetare în folie de plastic transparentã pânã la
nivelul gâtului fãrã ştergerea prealabilã a tegumentelor şi aplicarea unei cãciuliţe
pe cap şi de botoşei în picioare [18,22-24,28,29]. A
Argumentare Prematurul este poikiloterm. Capul are suprafaţã mare şi vascularizaţie bogatã
ceea ce determinã pierderi mari şi rapide de cãldurã la acest nivel. Prematurii au,
comparativ cu nou-nãscutul matur, raport suprafaţã corporalã/greutate corporalã
mai mare şi imaturitate centralã şi perifericã a funcţiei de termoreglare neurologicã Ib
şi tegumentarã [18,22-24,26,28,29]. Împachetarea în folie de plastic transparentã pânã IIa
la nivelul gâtului fãrã ştergerea prealabilã a tegumentelor şi aplicarea unei cãciuliţe IIb
pe cap şi de botoşei în picioare previne pierderile excesive de cãldurã ale prematurului III
cu greutate foarte micã la naştere [27]. IV
Standard Medicul trebuie sã monitorizeze temperatura corporalã a nou-nãscutului pentru
evitarea hipo/hipertermiei [19,23,27]. B
Argumentare Ambele tulburãri pot conduce la dezechilibre metabolice şi hidro-electrolitice care III
pot agrava statusul cardio-respirator şi hemodinamica neonatalã [19,23,28]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã anticipeze categoriile de nou-nãscuţi
supuşi riscului hipotermiei:
- prematurul
- nou-nãscutul mic pentru VG (SGA)
- nou-nãscutul cu restricţie de creştere intrauterinã (RCIU)
- nou-nãscuţii care necesitã reanimare prelungitã
- nou-nãscuţii cu sepsis
- nou-nãscuţii cu defecte abdominale/defecte spinale deschise
- nou-nãscuţii hipotoni datoritã medicaţiei materne/anesteziei materne [9,12]. A
Argumentare Apariţia hipotermiei la aceste categorii de nou-nãscuţi determinã agravarea bolii de Ib
bazã, crescând rata mortalitãţii [24,25]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã ţinã cont de consecinţele stress-ului la frig [24,25]. C
Argumentare Stress-ul la frig determinã creşterea ratei metabolice, creşterea consumului de
oxigen, creşterea consumului caloric în detrimentul greutãţii, hipoxemie, acidozã,
vasoconstricţie pulmonarã, cu consecinţe potenţial devastatoare asupra evoluţiei
nou-nãscutului [9,12,14,15,24,25]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã recunoascã semnele de hipotermie:
- tegumente reci, roşii
- letargie, hipotonie, plâns slab
- intoleranţã alimentarã
- respiraţii superficiale, detresã respiratorie
- bradicardie direct proporţionalã cu gradul hipotermiei
- edeme periferice/scleredem [28-30]. C
Argumentare Recunoaşterea semnelor de hipotermie implicã o atitudine terapeuticã rapidã pentru
a evita apariţia complicaţiilor multisistemice ale hipotermiei [31]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã ţinã cont de tulburãrile metabolice ce pot apare
secundar hipotermiei neonatale:
- hipoglicemie
- acidozã metabolicã
- hiperpotasemie
- creşterea ureei şi azotului
- modificãri ale coagulogramei ce determinã boalã hemoragicã generalizatã sau,
frecvent, hemoragie pulmonarã [28-30]. A
Argumentare Hipotermia scade presiunea arterialã a oxigenului, agraveazã acidoza metabolicã şi Ib
creşte rata mortalitãţii la nou-nãscut [28-30]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã ţinã cont de diferitele forme de severitate
ale hipotermiei la nou-nãscut:
- hipotermie uşoarã - 36-36,4°C
- hipotermie moderatã - 35,9-32°C
- hipotermie severã - sub 32°C [9,12]. B
Argumentare Cunoaşterea diferitelor forme de severitate ale hipotermiei permite intervenţii III
terapeutice adecvate [9,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã asigure reîncãlzirea lentã a nou-nãscutului
hipotermic în timp ce monitorizeazã cu atenţie semnele vitale, nivelul de conştienţã
şi statusul acido-bazic [9,12,32]. C
Argumentare Reîncãlzirea bruscã, fãrã o monitorizare adecvatã a semnelor vitale poate duce la
deteriorarea stãrii clinice, apariţia de arsuri şi hipertemie [9,12,32]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze cu atenţie temperatura
rectalã şi temperatura cutanatã în timpul reîncãlzirii nou-nãscutului hipotermic
[9,10,12]. C
Argumentare În timpul reîncãlzirii temperatura cutanatã este mai ridicatã decât cea rectalã, de
aceea este important sã se monitorizeze temperatura rectalã pânã la normalizare,
apoi poate fi monitorizatã temperatura axilarã [9,10,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze cu atenţie frecvenţa cardiacã
şi tensiunea arterialã în timpul reîncãlzirii nou-nãscutului hipotermic [9,10,12]. C
Argumentare Frecvenţa cardiacã trebuie sã creascã lent în timpul reîncãlzirii, bradicardia fiind
un semn de hipotermie severã în timp ce tahicardia este un semn de debit cardiac
scãzut. Reîncãlzirea rapidã produce vasodilataţie cu hipotensiune [9,10,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze cu atenţie frecvenţa
respiratorie şi efortul respirator în timpul reîncãlzirii nou-nãscutului hipotermic
[9,10,12]. C
Argumentare Reîncãlzirea bruscã poate determina apariţia polipneei şi a crizelor de apnee [9,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã asigure echilibrul termic al nou-nãscutului
prin plasarea acestuia pe o masã radiantã (incubator deschis) cu servocontrol astfel
încât sã fie menţinutã o temperaturã cutanatã de 36,5-37°C [33-35]. A
Argumentare Utilizarea acestor aparate permite evitarea apariţiei efectelor secundare ale
hipotermiei [35]. Ia
Argumentare Temperatura cutanatã abdominalã normalã a nou-nãscutului este de 36,5-37°C,
temperatura axilarã normalã este de 36,5-37,5°C, iar temperatura rectalã normalã
este de 36,5-37,5°C [11]. Ia
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã ţinã cont de indicaţiile utilizãrii
radiantului termic la nou-nãscutul hipotermic:
- orice nou-nãscut cu GN peste 1500 g
- orice nou-nãscut bolnav ce necesitã acces direct şi facil
- nou-nãscutul cu GN sub 1500g instabil hemodinamic [11,36-40]. C
Argumentare Radiantul termic permite manipularea nou-nãscutului pentru recoltãri şi executarea
unor proceduri (plasare de catetere venoase centrale sau periferice, puncţii
lombare, manevre cardiace sau alte manevre chirurgicale) [11,40]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã ţinã cont de avantajele şi dezavantajele
utilizãrii radiantului termic (anexa 4) [11,36-44]. C
Argumentare Principalul risc al îngrijirii nou-nãscutului sub radiantul termic îl reprezintã
pierderile lichidiene mai mari [11,36-42]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã cunoascã instrucţiunile de utilizare ale
dispozitivelor de încãlzire ale nou-nãscutului (anexa 5). E
Argumentare Cunoaşterea şi respectarea modalitãţii corecte de utilizare ale dispozitivelor de
încãlzire şi menţinerea temperaturii corporale normale a nou-nãscutului previne
apariţia complicaţiilor ce decurg din folosirea incorectã a acestora. E
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã asigure reîncãlzirea nou-nãscutului cu ajutorul
radiantului termic cu servocontrol, urmãrind paşii enumeraţi în anexa 6 [11,36-42]. C
Argumentare Urmarea protocolului descris în anexa 6 permite reîncãlzirea nou-nãscutului
hipotermic cu minimalizarea riscurilor, reacţiilor adverse şi a complicaţiilor [11,36]. IV
Recomandare Se recomandã ca pentru reîncãlzirea nou-nãscutului hipotermic medicul şi asistenta
sã utilizeze dispozitive de încãlzire cu servocontrol [11,36]. A
Argumentare Servocontrolul este modul cel mai simplu de a asigura un mediu termic neutru,
menţinând constantã temperatura la nivelul tegumentului [35]. Ib
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã nu utilizeze dispozitive de menţinere a
temperaturii cu servocontrol la nou-nãscutul şocat [11,40]. C
Argumentare Nou-nãscutul şocat prezintã vasoconstricţie perifericã ceea ce determinã obţinerea
unor valori eronate ale temperaturii şi creştere consecutivã a riscului de
supraîncãlzire [11,40]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã ţinã cont de pierderile insensibile de apã la nou-
nãscutul hipotermic reîncãlzit pe radiantul termic [36]. B
Argumentare Pierderile insensibile de apã se produc şi prin evaporare, acestea fiind mai
accentuate la prematur faţã de nou-nãscutul la termen datoritã faptului cã III
prematurul are tegumente subţiri [9,12,36]. IV
Recomandare În unitãţile în care îngrijirea nou-nãscutului pe radiant termic cu servocontrol nu
este posibilã se recomandã ca medicul şi asistenta sã plaseze nou-nãscutul sub o
sursã radiantã [9,12,32]. A
Argumentare Radiantul termic neadecvat sau fãrã servocontrol poate determina hipotermie sau
hipertermie [11,35]. Ib
Recomandare Se recomandã ca medicul sã ţinã cont de indicaţiile utilizãrii incubatorului la
nou-nãscutul hipotermic:
- orice nou-nãscut cu GN sub 1500 g, stabil hemodinamic
- orice nou-nãscut cu GN peste 1500 g
- orice nou-nãscut bolnav
- orice nou-nãscut cu VG între 28-30 sãptãmâni, în primele 14 zile de viaţã [39-44]. C
Argumentare Cunoscând indicaţiile utilizãrii incubatorului se încearcã minimalizarea efectelor
nedorite ale folosirii neadecvate ale acestor dispozitive de încãlzire [11,40]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã asigure reîncãlzirea nou-nãscutului cu
ajutorul incubatorului urmãrind paşii din anexa 7 [10,11]. C
Argumentare Utilizarea incubatorului este o metodã eficientã pentru asigurarea unui mediu termic
neutru sigur nou-nãscutului [9,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã ţinã cont de avantajele şi dezavantajele
utilizãrii incubatorului (anexa 8) [11,36-44]. C
Argumentare Cunoscând avantajele şi dezavantajele utilizãrii incubatorului se încearcã obţinerea
unui mediu termic neutru propice nou-nãscutului hipotermic, scopul fiind pãstrarea
temperaturii şi umiditãţii optime, a oxigenãrii adecvate precum şi protecţia împotriva
infecţiilor [11,36-44]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã asigure nou-nãscutului îngrijit în incubator un nivel
optim al umiditãţii [40,42-44]. C
Argumentare Nivelul optim al umiditãţii în incubator este determinat de VG, vârsta cronologicã şi
patologia nou-nãscutului [40,42-44]. IV
Recomandare Pentru setarea umiditãţii în incubator se recomandã ca medicul şi asistenta sã
utilizeze indicaţiile din anexa 9, ţinând cont de GN, VG şi vârsta cronologicã a
nou-nãscutului [40,42-44]. C
Argumentare Setarea unei umiditãţi incorecte poate determina pierderi excesive de apã sau,
dimpotrivã, poate sã agraveze hipotermia [40,42-44]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã evite apariţia semnelor de deteriorare la
reîncãlzirea nou-nãscutului cu hipotermie severã:
- tahicardie
- aritmii cardiace
- hipotensiune
- hipoxemie
- agravarea detresei respiratorii
- acidozã [9,12]. C
Argumentare Apariţia acestor semne agraveazã statusul deja alterat al nou-nãscutului cu
hipotermie severã [9,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã administreze oxigen cald şi umidificat
oricãrui nou-nãscut, cu atât mai mult nou-nãscutului hipotermic [9,12]. C
Argumentare Nou-nãscutul supus rãcirii şi ne-hipoxic încearcã sã-şi menţinã temperatura corpului
prin creşterea consumului de oxigen şi de calorii pentru a produce cãldurã adiţionalã
(se comportã ca un homeoterm). Nou-nãscutul hipotermic supus reîncãlzirii are,
deci, nevoie de oxigen suplimentar [9,12]. IV
Opţiune În tratamentul hipotermiei severe medicul poate recomanda umplerea patului
vascular cu ser fiziologic 0,9% la temperatura camerei, în cantitate de 10-20
ml/kgc [3,12]. C
Argumentare Folosirea bolusului salin (10-20 ml/kgc) devreme în perioada de încãlzire a nou-
nãscutului hipotermic reduce semnificativ mortalitatea comparativ cu încãlzirea
rapidã sau lentã [3,12]. IV
Recomandare Pentru unitãţile în care îngrijirea nou-nãscutului pe radiant termic sau în incubator
cu servocontrol nu este posibilã, se recomandã folosirea unei surse de încãlzire cu
infraroşii [9,12]. C
Argumentare Becurile lãmpii de încãlzire au putere diferitã, unele putând provoca arsuri într-o
perioadã scurtã de timp şi chiar la distanţã de nou-nãscut [9,12]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã anticipeze condiţiile în care nou-nãscuţii sunt supuşi
riscului hipertermiei:
- îmbrãcare excesivã
- aer cald
- dereglarea incubatorului, radiantului termic, patului încãlzit, lãmpii de fototerapie
- infecţie localã sau sistemicã
- deshidratare
- alterarea mecanismelor centrale ale termoreglãrii asociate unor afecţiuni - asfixie
neonatalã severã sau malformaţii (hidranencefalie, holoprosencefalie, encefalocel şi
trisomia 13 -
- hipermetabolism [1,9,12]. C
Argumentare Apariţia hipertermiei în aceste condiţii determinã agravarea bolii de bazã, crescând
rata mortalitãţii la nou-nãscut [24,25]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã recunoascã semnele de hipertermie:
- tegumente roşii şi fierbinţi
- iritabilitate
- creşterea efortului respirator şi a frecvenţei cardiace
- alterarea suptului
- letargie, hipotonie
- convulsii, comã
- deces prin şoc termic, cu modificãri metabolice severe, hemoragie pulmonarã sau
boalã hemoragicã generalizatã
- moartea subitã [1,9,12]. C
Argumentare Recunoaşterea semnelor de hipertermie implicã o atitudine terapeuticã rapidã
pentru a evita apariţia complicaţiilor multisistemice ale hipertermiei [1,9,12]. IV
Standard Medicul trebuie sã diferenţieze hipertermia apãrutã la nou-nãscut de febra septicã
(anexa 10) [1,9,12]. C
Argumentare Hipertemie şi febra septicã implicã atitudini terapeutice diferite [1,9,12]. IV
Standard În cazurile de hipertermie apãrute la nou-nãscut medicul trebuie sã adopte
urmãtoarea atitudine terapeuticã:
- scãderea lentã a temperaturii, cu un grad Celsius la 15-30 minute
- în situaţia în care cauza este iatrogenã (mediul ambiant) se va îndepãrta sursa
de cãldurã (lampa de fototerapie, incubator supraîncãlzit, servocontrol defect, etc.)
- se vor îndepãrta hainele în exces
- se va hidrata suplimentar nou nãscutul, per os sau parenteral dupã caz
- se va exclude febra septicã [1,9,12,40]. C
Argumentare Netratatã, hipertermia determinã creşterea morbiditãţii şi mortalitãţii neonatale
[1,9,12]. IV
Standard Pentru mãsurarea temperaturii la nou-nãscut medicul şi asistenta trebuie sã
utilizeze anumite tipuri de termometre: termometrul de sticlã cu mercur,
termometrul electronic şi termometrul tip "thermistor" sau tip "thermocouple" pentru
mãsurarea temperaturii cutanate abdominale [45-50]. B
Argumentare Aceste tipuri de termometre permit obţinerea unor valori corecte ale temperaturii IIa
[45-49]. IV
Standard Pentru obţinerea unor valori corecte ale temperaturii medicul şi asistenta trebuie sã
cunoascã instrucţiunile de folosire ale celor trei tipuri de termometre (anexa 11). C
Argumentare Cunoscând instrucţiunile de folosire ale celor trei tipuri de termometre se evitã
utilizarea greşitã a acestora [45-50]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze intrarectal temperatura nou-
nãscutului cu ajutorul termometrului de sticlã cu mercur parcurgând paşii descrişi
în anexa 12 [51-53]. C
Argumentare Mãsurarea temperaturii intrarectal, cu ajutorul termometrului cu mercur, a
reprezentat standardul de aur în monitorizarea temperaturii la nou-nãscut dar, ca
urmare a numeroaselor dezavantaje ale acestui tip de termometru (anexa 13) s-a
recurs la utilizarea unor instrumente mai sigure [51-53]. IV
Standard Medicul trebuie sã monitorizeze intrarectal temperatura nou-nãscutului bolnav sau
hipotermic [50,51]. B
Argumentare Mãsurarea rectalã a temperaturii este cea mai sigurã şi cea mai corectã IIb
determinare a temperaturii la nou-nãscutul bolnav sau hipo/hipertermic, valorile III
obţinute prin alte metode se comparã întotdeauna cu valoarea obţinutã rectal [45-55]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze intrarectal temperatura nou-
nãscutului cu ajutorul termometrului electronic parcurgând paşii descrişi în
anexa 14 [45-55]. B
Argumentare Urmarea protocolului descris în anexa 14 permite obţinerea unor valori corecte ale
temperaturii nou-nãscutului. Termometrele electronice sunt sigure, motiv pentru IIb
care sunt recomandate pentru determinarea temperaturii intrarectale sau axilare la III
nou-nãscut [45-55]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze temperatura axilarã a nou-
nãscutului cu ajutorul termometrului cu mercur sau electronic [51-53]. B
Argumentare Mãsurarea temperaturii axilare cu ajutorul termometrului cu mercur sau electronic
este utilã, chiar mai sigurã în ceea ce priveşte riscul injuriilor sau al infecţiilor,
dar necesitã comparare cu temperatura obţinutã rectal [50]. IIb
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã mãsoare temperatura axilarã a nou-
nãscutului cu ajutorul termometrului cu mercur sau electronic parcurgând paşii
descrişi în anexa 15 [45-55]. B
Argumentare Urmarea protocolului descris în anexa 15 permite obţinerea unor valori corecte ale III
temperaturii nou-nãscutului [45-55]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze temperatura cutanatã
abdominalã folosind un senzor cutanat plasat la nivelul abdomenului nou-nãscutului
parcurgând paşii descrişi în anexa 16 [45-55]. B
Argumentare Urmarea protocolului descris în anexa 16 permite obţinerea unor valori corecte ale III
temperaturii nou-nãscutului [45-55]. IV
Recomandare La nou-nãscut se recomandã ca medicul şi asistenta sã nu mãsoare de rutinã
temperatura membranei timpanice [51-53-60]. C
Argumentare Temperatura la nivelul membranei timpanice se coreleazã slab cu mãsurãtorile
obţinute cu termometru de sticlã sau electronic rectal sau axilar, fiind influenţatã
de mediu (sursã de cãldurã radiantã, incubator deschis sau închis). În plus, citirea
poate fi eronatã prin nealinierea cu membrana timpanicã a senzorului sau prezenţa
vernixului [51-53]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze continuu temperatura la
anumite categorii de nou-nãscuţi: VG ≤ 32 sãptãmâni şi GN ≤ 1500 g, asfixie
severã, nou-nãscutul la termen cu temperaturã centralã sub 34°C pânã la
normalizarea ei, şoc septic, hemoragie meningo-cerebralã [12,28,45-55]. B
Argumentare Monitorizarea continuã a temperaturii la aceste categorii de nou-nãscuţi evitã riscul III
apariţiei hipo- sau hipertermiei [12,28,45-55]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze intermitent temperatura la
nou-nãscuţii cu VG ≥ 32 sãptãmâni şi GN ≥ 1500 g îngrijiţi în incubator, nou-
nãscutul la termen cu temperaturã centralã peste 34°C pânã la normalizarea
acesteia şi SGA [12,28,45-55]. B
Argumentare Monitorizarea intermitentã/discontinuã se recomandã la categoriile de nou-nãscuţi
cu risc scãzut de hipo-/hipertermie severã. Aceasta se realizeazã la fiecare orã
pânã la stabilizarea temperaturii centrale în primele 24 de ore, din 4 în 4 ore pânã III
în ziua 7, la 12 ore dupã ziua a- 8-a [12,28,45-55]. IV
Standard Fiecare unitate medicalã care acordã îngrijire nou-nãscuţilor trebuie sã se asigure
cã poate realiza o temperaturã a sãlilor de naştere peste 25°C [9,12,14,15]. C
Argumentare Menţinerea acestei temperaturi în sãlile de naştere evitã apariţia stress-ului termic
la nou-nãscut [9,12,14,15]. IV
Standard Fiecare unitate medicalã care acordã îngrijire nou-nãscuţilor trebuie sã se asigure
cã poate monitoriza temperatura nou-nãscuţilor. E
Standard În cazul nou-nãscutului care necesitã monitorizarea atentã a temperaturii, medicul şi
asistenta trebuie sã consemneze în foaia de observaţie şi fişa de monitorizare orice
modificare a acesteia precum şi manevrele efectuate pentru menţinerea
termoneutralitãţii. E
Standard Orice secţie de terapie intensivã neonatalã trebuie sã fie dotatã cu termometre
pentru mãsurarea temperaturii nou-nãscutului bolnav şi sãnãtos. B
Argumentare Asigurarea confortului termic la nou-nãscut reprezintã o componentã principalã a III
terapiei neonatale [1,9,12,28]. IV
Recomandare Se recomandã ca fiecare unitate spitaliceascã care dispune de terapie intensivã
neonatalã sã existe dispozitive speciale destinate încãlzirii/reîncãlzirii în
siguranţã a nou-nãscutului [1,9,12]. C
Argumentare Dispozitivile de tipul radiantelor termice şi incubatoarelor sunt destinate sã creeze
un mediu termic neutru nou-nãscutului cu tulburãri ale termoreglãrii [1,9,12,28]. IV
Standard Fiecare unitate medicalã care acordã îngrijire nou-nãscuţilor trebuie sã aibã asigurat
service-ul dispozitivelor utilizate pentru menţinerea confortului termic la nou-nãscut. E
Recomandare Se recomandã ca pentru curãţirea şi dezinfecţia incubatoarelor personalul secţiilor
de neonatologie sã respecte paşii descrişi în anexa 17 [41-43,53]. C
Argumentare Curãţirea şi dezinfecţia riguroasã a incubatoarelor împiedicã apariţia infecţiilor
nozocomiale [41-43,53]. IV
Standard Fiecare secţie de neonatologie trebuie sã asigure instruirea personalului pentru
recunoaşterea promptã a hipo- şi hipertemiei, monitorizarea temperaturii la nou-
nãscut şi utilizarea corectã a dispozitivelor de menţinere a temperaturii nou-
nãscutului. E
Standard Fiecare unitate trebuie sã aibã un protocol de menţinere a temperaturii corporale a
nou-nãscutului, elaborat pe baza prezentului ghid. E
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea │
│ │cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat. │
│Recomandare │Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au forţa standardelor, iar │
│ │atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi │
│ │documentat. │
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul │
│ │cã mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi cã diferiţi medici pot lua decizii │
│ │diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã justificare. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Grad │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de │
│A │calitate publicate pe tema acestei recomandãri (nivele de dovezi Ia sau Ib). │
├──────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema │
│B │acestei recomandãri (nivele de dovezi IIa, IIb sau III). │
├──────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experi- │
│C │enţa clinicã a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indicã │
│ │lipsa unor studii clinice de bunã calitate aplicabile direct acestei recomandãri. │
├──────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a grupului tehnic de elaborare a │
│E │acestui ghid. │
└──────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
│Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate. │
│Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput. │
│Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã randomizare, bine conceput.│
│Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de │
│ │la mai multe centre sau echipe de cercetare. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţa clinicã a unor experţi │
│ │recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────┬────────────────────┐
│ Vârsta │ Temperatura (°C) │
├───────────┼────────────────────┤
│ 0-24 h │ 31,0-33,8 │
│ 24-48 h │ 30,5-33,5 │
│ 48-72 h │ 30,1-33,2 │
│ 72-96 h │ 29,8-32,8 │
├───────────┼────────────────────┤
│ 4-14 zile │ 29,0-32,6 │
└───────────┴────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Greutatea la naştere şi setarea temperaturii │
├────────────┬────────────────┬────────────────┬────────────────┬────────────────────────┤
│ Vârsta │ 1000 - 1200g │ 1201 - 1500g │ 1501 - 2500g │ >2500g şi >36 sãptãmâni│
│ │ │ │ │ gestaţie │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼────────────────┼────────────────────────┤
│ 0 - 12 ore │ 35,0 +/- 0,5°C │ 34,0 +/- 0,5°C │ 33,3 +/- 0,5°C │ 32,8 +/- 0,5°C │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼────────────────┼────────────────────────┤
│12 - 24 ore │ 34,5 +/- 0,5°C │ 33,8 +/- 0,5°C │ 32,8 +/- 0,5°C │ 32,4 +/- 0,5°C │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼────────────────┼────────────────────────┤
│24 - 96 ore │ 34,5 +/- 0,5°C │ 33,5 +/- 0,5°C │ 32,3 +/- 0,5°C │ 32,0 +/- 0,5°C │
└────────────┴────────────────┴────────────────┴────────────────┴────────────────────────┘
┌────────────┬────────────────┬────────────────┬───────────────────────┐
│ Vârsta │ <1500g │ 1501 - 2500g │>2500g şi > 36-40 sãpt.│
├────────────┼────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│5 - 14 zile │ 33,5°C │ 32,1°C │ 32,0°C │
├────────────┼────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│2 - 3 sãpt. │ 33,1°C │ 31,7°C │ 30,0°C │
├────────────┴─────┬──────────┴──────────┬─────┴───────────────────────┤
│3 - 4 sãpt. │ 32,6°C │ 31,4°C │
├──────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────────┤
│4 - 5 sãpt. │ 32,0°C │ 30,9°C │
├──────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────────────┤
│5 - 6 sãpt. │ 31,4°C │ 30,4°C │
└──────────────────┴─────────────────────┴─────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│ Avantaje │ Dezavantaje │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Produce cãldurã prin combinaţia dintre │Sursa de cãldurã poate produce arsuri │
│conducţie şi radiaţie │nou-nãscutului │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Permite accesul direct la nou-nãscut │La nou-nãscuţii cu GN sub 1500g utili-│
│ │zarea acestora este limitatã pânã la │
│ │stabilizarea clinicã │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Permite observarea atentã a nou- │Utilizarea îndelungatã a acestora │
│nãscutului, cu condiţia ca acesta sã │determinã pierderi lichidiene │
│fie plasat dezbrãcat sub radiant │importante, deshidratare, tulburãri │
│ │hidroelectrolitice │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Permite administrarea de oxigen │Pierderi de calorii în detrimentul │
│ │greutãţii │
└───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- se introduce senzorul în priza adecvatã a unitãţii de încãlzire │
│- un nou-nãscut hipotermic sau orice nou-nãscut aflat sub un radiant termic │
│trebuie dezbrãcat │
│- trebuie sã existe un ghid de reglare a temperaturii în salon pentru a │
│permite asistentei sã ajusteze manual temperatura incubatorului │
│- se alege temperatura tegumentarã abdominalã doritã, de regulã 36,5°C; │
│nou-nãscuţii mai mari necesitã un punct de setare mai scãzut - 36°C, pentru a │
│preveni supraîncãlzirea │
│- se verificã setãrile panoului de control şi se ajusteazã la nevoie │
│- se ataşeazã senzorul la tegumentul abdominal expus, în mijlocul epigastru- │
│lui, la jumãtatea distanţei dintre apendicele xifoid şi ombilic; dacã nou- │
│nãscutul este în decubit ventral senzorul se ataşeazã la tegument la nivelul │
│flancurilor (nu se recomandã interscapular); nu se recomandã plasarea │
│senzorului în axilã │
│- sub radiantul termic senzorul trebuie protejat cu un disc reflectorizant │
│- se citeşte temperatura tegumentarã de pe indicatorul de temperaturã al │
│unitãţii de încãlzire; dacã înregistreazã sub punctul de setare (36,5°C), │
│radiantul trebuie pornit │
│- dacã temperatura nu creşte suficient de repede, trebuie verificat dacã │
│radiantul termic este pornit şi se aşteaptã; ridicarea punctului de setare nu │
│va determina încãlzire mai rapidã │
│- când temperatura tegumentarã abdominalã atinge punctul de setare ales, se │
│verificã temperatura axilarã sau rectalã pentru a vedea dacã este între │
│limitele normale (36,5-37,4°C) │
│- se ajusteazã uşor punctul de setare dacã temperatura axilarã sau rectalã │
│este anormalã; nu se modificã punctul de setare dacã temperatura axilarã sau │
│rectalã este normalã │
│- se verificã frecvent dacã senzorul este în contact cu tegumentul: un contact│
│slab poate determina supraîncãlzire, pierderea senzorului la subraţ sau între │
│nou-nãscut şi saltea va determina subîncãlzire │
│- se înregistreazã temperatura aerului din incubator alãturi de temperatura │
│tegumentarã şi axilarã (rectalã) a nou-nãscutului; o scãdere sau creştere │
│semnificativã a temperaturii aerului din incubator poate indica apaiţia unui │
│sepsis sau a unei probleme neurologice │
│- riscurile şi beneficiile încãlzirii cu aceste dispozitive trebuie cântãrite │
│cu atenţie vis a vis de tipul şi/sau vechimea incubatorului │
│- se recomandã controlul permanent al infecţiilor │
│- când se foloseşte un incubator temperatura acestuia şi cea a nou-nãscutului │
│se va mãsura orar în primele 4 ore şi cel puţin la 4 ore ulterior │
│- în cazul utilizãrii radiantului termic fãrã servocontrol temperatura nou- │
│nãscutului trebuie înregistratã la fiecare 10 minute │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- se plaseazã nou-nãscutul hipotermic în decubit dorsal sub un radiant termic,│
│cu senzor de temperaturã servo-localizat în regiunea hepaticã şi cu │
│temperatura servocontrolului la 36,5°C │
│- se monitorizeazã semnele vitale ale nou-nãscutului │
│- vasele sanguine cutanate sunt foarte sensibile la cãldurã, astfel încât un │
│risc al acestei metode de reîncãlzire este faptul cã radiantul termic, drept │
│rãspuns la o temperaturã cutanatã joasã, va opera la nivel maxim de emisie a │
│cãldurii, determinând vasodilataţie bruscã şi scãderea rapidã a TA │
│- dacã starea nou-nãscutului se deterioreazã în timpul reîncãlzirii poate fi │
│necesarã scãderea ritmului reîncãlzirii │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- se fixeazã incubatorul pe modul de lucru cu temperatura aerului şi se │
│seteazã temperatura astfel încât sã fie cu 1-1,5°C peste temperatura centralã │
│rectalã (în grade Celsius) │
│- unii nou-nãscuţi pot avea nevoie de un gradient mai mare decât cel de mai │
│sus pentru a observa o creştere apreciabilã a temperaturii centrale │
│- pe mãsurã ce temperatura centralã (rectalã) atinge valoarea fixatã pentru │
│temperatura aerului din incubator (set point) şi dacã nou-nãscutul nu aratã │
│nici un semn de deteriorare de la reîncãlzirea prea rapidã, se creşte │
│temperatura aerului din nou cu 1-1,5°C peste temperatura centralã a │
│nou-nãscutului │
│- pentru menţinerea unui mediu termic neutru temperatura iniţialã a incuba- │
│torului se seteazã astfel, cu condiţia ca nou-nãscutul sã fie dezbrãcat: │
│- 32°C (între 31-34°C) - nou-nãscut de 3000 g │
│- 34°C (între 33-35°C) - nou-nãscut de 2000 g │
│- 35°C (între 34-36°C) - nou-nãscut de 1000 g │
│- reglarea umiditãţii se face în funcţie de GN, ziua de viaţã, VG, patologie │
│(anexa 9) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│ Avantaje │ Dezavantaje │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Produce cãldurã prin combinaţia dintre │ │
│conducţie, convecţie şi radiaţie │Barierã psihologicã pentru mamã │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Creeazã un mediu curat, cald, unde │ │
│temperatura, umiditatea şi oxigenul │ │
│pot fi foarte bine controlate │Acces mai dificil la nou-nãscut │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Permite observarea atentã a nou- │ │
│nãscutului, prin transparenţa pereţilor│ │
│cu condiţia ca acesta sã fie plasat │Cost ridicat, la fel şi costul pentru │
│dezbrãcat │întreţinere │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Riscul de infecţii scãzut prin izolarea│Consecinţe severe pentru nou-nãscut │
│nou-nãscutului │dacã nu sunt respectate condiţiile de │
│ │funcţionare │
└───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘
│- setarea umiditãţii în incubator se recomandã la toţi nou-nãscuţii cu │
│VG ≤ 31 sãptãmâni │
│- setarea umiditãţii începe de la 85% la nou-nãscuţii cu VG ≤ 31 sãptãmâni │
│- umiditatea se reduce treptat în funcţie de VG şi stabilitatea termicã │
│- umiditatea de 40% este consideratã a fi compatibilã cu o stabilitate termicã│
│- la nou-nãscuţii cu VG de 28-30 sãptãmâni se reduce umiditatea cu 5% pe zi │
│dacã nou-nãscutul este stabil termic │
│- la nou-nãscuţii cu VG ≤ 28 sãptãmâni se menţine umiditatea de 85% pentru 7 │
│zile, apoi se reduce umiditatea cu 5% pe zi dacã nou-nãscutul este stabil │
│termic │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────┬─────────────┬─────────────────┐
│ │ Hipertermie │ Febrã septicã │
├─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│Temperatura rectalã │crescutã │crescutã │
├─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│Mâini şi picioare │calde │reci │
├─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│Diferenţa dintre temperatura abdomenului şi │ │ │
│cea a mâinilor │sub 2°C │sub 3°C │
├─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│Culoarea tegumentelor │roşie │palide, cu │
│ │ │extremitãţi │
│ │ │cianotice │
├─────────────────────────────────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│Alte semne │transpiraţie,│letargie, stare │
│ │turgor scãzut│generalã alteratã│
└─────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────────────┘
┌─────────────────────┬────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│Termometru cu │ │ Termometru electronic │
│mercur │ Termometru electronic │ cu infraroşu │
├─────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│- timp de determinare│- cel mai des folosit, │- folosit pentru detectarea │
│mai mare de 3 minute │pentru determinarea │temperaturii la nivelul │
│ │intrarectalã a │membranei timpanice │
│ │temperaturii; poate │ │
│ │mãsura şi temperatura │ │
│ │axilar şi sublingual │ │
├─────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│- folosit pentru │- senzorul termic poate │- un senzor sensibil infraroşu │
│determinarea │fi termorezistor sau │detecteazã energia radiantã │
│intrarectalã a │termocuplor │infraroşie de la nivelul │
│temperaturii │ │membranei timpanice │
├─────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│- risc crescut de │- semnalul de tempera- │- senzorul converteşte semnalul│
│spargere, toxicitate │turã este procesat şi │infraroşu într-un semnal │
│crescutã a mercurului│afişat digital │electric iar semnalul electric │
│ │ │este apoi procesat şi afişat │
│ │ │digital ca temperaturã │
├─────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│- incomod pentru │- timp de determinare │- timp de determinare sub 2 │
│pãrinţi │sub 45 secunde │secunde │
│ │ │ │
│ │- termometrul are │- nu se forţeazã în canalul │
│ │dimensiuni mici, este │auricular │
│ │uşor de manevrat │- nu se foloseşte în caz de │
│ │ │patologie a urechii medii │
└─────────────────────┴────────────────────────┴───────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- termometrul cu mercur se scuturã de câteva ori (deasupra patului sau a unei │
│suprafeţe moi, ca în caz de lovire sã nu se spargã) pânã când coloana de │
│mercur coboarã sub 35°C │
│- se unge capãtul termometrului cu puţinã cremã (de preferat o cremã solubilã │
│în apã) │
│- se lasã nou-nãscutul culcat pe spate şi se îndepãrteazã scutecul │
│- se ţin cu o mânã picioarele ridicate şi uşor se introduce termometrul în │
│rect la cca. 3 cm la nou-nãscutul la termen şi cca. 2 cm la prematur │
│- se ţine termometrul cu mercur în poziţie timp de 3-5 minute apoi se scoate │
│şi se citesc indicaţiile │
│- se curaţã şi se dezinfecteazã termometrul foarte bine dupã fiecare folosire │
│(apã şi sãpun, alcool) sau se folosesc huse protectoare de unicã folosinţã │
│care se aruncã dupã fiecare utilizare │
│- nu se foloseşte la nou-nãscutul cu enterocolitã ulceronecroticã. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- pericol de perforaţie a rectului şi colonului, întrucât colonul nou- │
│nãscutului îşi schimbã unghiul de la anterior spre posterior la o distanţã de │
│3 cm; de aceea, introducerea termometrului peste 3 cm are riscul de a │
│determina perforarea acestuia; perforaţia rectului reprezintã o afecţiune cu │
│o mortalitate ridicatã │
│- riscul spargerii termometrului │
│- stimularea defecaţiei prezintã risc suplimentar de pierderi de lichide şi │
│calorii │
│- termometrul rectal nu este unul igienic, având risc crescut de transmitere │
│a unor infecţii digestive │
│- procedura este neconfortabilã │
│- procedura poate determina la nou-nãscut un rãspuns vagal de stimulare, având│
│ca rezultat aritmii sau bradicardie │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- pentru a funcţiona termometrul electronic necesitã baterii │
│- se apasã butonul "ON" şi se aşteaptã 1-2 secunde │
│- se unge capãtul termometrului cu puţinã cremã (de preferat o cremã solubilã │
│în apã) │
│- se aşeazã nou-nãscutul culcat pe spate şi se îndeparteazã scutecul │
│- se ţin cu o mânã picioarele ridicate şi uşor se introduce termometrul în │
│rect la cca. 3 cm la nou-nãscutul la termen şi cca. 2 cm la prematur │
│- se menţine termometrul electronic intrarectal cca. 45 secunde, pânã la │
│perceperea semnalului sonor, apoi se scoate şi se citesc indicaţiile │
│- se curaţã termometrul foarte bine dupã fiecare folosire (alcool) │
│- nu se foloseşte la nou-nãscutul cu enterocolitã ulceronecroticã │
│- sunt de preferat termometrele individuale sau mãcar folosirea unor huse │
│protectoare de unicã folosinţã │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│- se porneşte termometrul digital sau cel cu mercur; înainte de folosire │
│termometrul cu mercur se scuturã bine, pânã când coloana de mercur coboarã │
│sub 35°C │
│- se plaseazã termometrul în scobitura de sub braţ (între braţ şi torace) şi │
│se ţine braţul nou-nãscutului ferm, în jos, peste piept │
│- termometrul cu mercur se menţine în poziţie timp de 4-5 minute, iar cel │
│digital pânã în momentul în care se aud semnalul sonor ("beep"); unii │
│recomandã ca în cazul folosirii termometrului digital sã fie ignorate │
│"beep"-urile şi sã se menţinã termometrul în aceeaşi poziţie 2-4 minute pentru│
│mãsurarea cât mai exactã a temperaturii │
│- la valoarea mãsuratã axilar se adunã 1°C pentru ca temperatura sã poatã fi │
│comparatã cu cea mãsuratã rectal │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Generalitãţi │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- oferã o monitorizare continuã adecvatã a temperaturii corpului la nou-nãscut│
│cu posibilitatea înregistrãrii tendinţei acesteia sub un control automat al │
│mediului înconjurãtor │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Tipuri │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- tipul "thermistor" (rezistenţã termovariabilã): termistorul acesta este un │
│component rezistiv cu un coeficient înalt negativ al rezistenţei temperaturii │
│astfel încât rezistenţa scade pe mãsurã ce temperatura creşte; o datã ce │
│rezistenţa se schimbã, curentul electric care trece prin aparat se schimbã │
│proporţional, nivelul de curent detectat prin monitorul electronic fiind │
│convertit în unitãţi termice │
│- tipul "thermocouple": termocuplul este un fel de pat ce face joncţiunea │
│dintre douã metale diferite, pat ce genereazã un voltaj foarte mic, propor- │
│ţional cu temperatura; voltajul generat mãsurat de cãtre monitor este │
│convertit în unitãţi termice │
│- cele douã tipuri nu se pot asocia în nici un fel: primul este un aparat de │
│rezistenţã pe când al doilea este generator de voltaj │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- se aplicã pe tegument intact │
│- nu se aplicã pe materiale plastice fie chiar şi transparente │
│- nu se folosesc unghiile pentru a îndepãrta accesoriile de pe suprafaţa │
│cutanatã │
│- nu se foloseşte forţa în timpul inserţiei │
│- nu se refolosesc accesoriile │
│- e nevoie de accesorii cu suprafeţe reflectorizante dacã se folosesc │
│concomitent cu surse de cãldurã sau lãmpi cu ultraviolete │
│- când se folosesc mecanisme de autocontrol ale mediului, intermitent se │
│monitorizeazã temperatura şi în alte locaţii │
│- nu se foloseşte temperatura centralã pentru a autoregla mediul pacientului │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Tehnicã │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- se şterge pielea cu un tampon de alcool pentru a asigura o bunã adeziune │
│la piele │
│- se acoperã senzorul cu un tampon reflectorizant (folie încorporatã în │
│accesoriul de unicã folosinţã) pentru a îndepãrta cãldura provenitã de la │
│aparate de tip sursã de cãldurã radiantã, lãmpi de fototerapie, lãmpi ce emit │
│cãldurã infraroşie şi orice altã sursã posibil generatoare de cãldurã │
│- la nou-nãscutul în decubit dorsal se aplicã senzorul la nivelul ficatului │
│- la nou-nãscutul în decubit ventral se aplicã senzorul pe unul din flancuri │
│- se asigurã contactul senzorului cu tegumentul (nu şi cu patul!) │
│- se conecteazã senzorul la monitor │
│- se repoziţioneazã sau reaşeazã senzorul dacã temperatura înregistratã nu se │
│coreleazã cu cea obţinutã cu termometrul electronic; atenţie însã: temperatura│
│cutanatã este mai micã decât cea centralã! │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Generalitãţi │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- demontarea, curãţirea şi dezinfecţia incubatoarelor se face cel puţin o │
│datã pe sãptãmânã │
│- se închide aparatul şi se deconecteazã de la prizã complet │
│- de asemenea, se deconecteazã de la sursã şi toate unitãţile auxiliare │
│incubatorului │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Demontarea: │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- se scot unitãţile auxiliare de pe tãvile monitorului │
│- se scot dispozitivele auxiliare de la nivelul unitãţii │
│- se scot tuburile de infuzie şi se depoziteazã materialul în sertare │
│- se coboarã cele patru laterale, se scoate salteaua şi tava pentru filme │
│radiologice │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Curãţarea: │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- se şterge întreaga unitate cu o cârpã înmuiatã în agent de spãlare │
│- IMPORTANT: lichidul nu trebuie sã intre în încãlzitor │
│- nu se şterge niciodatã reflectorul lãmpii cu cârpã uscatã │
│- nu se atinge tubul de cuarţ al radiatorului │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dezinfecţia: │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- se vor dezinfecta pãrţile care vin în contact direct sau indirect cu │
│pacientul (saltea, pat) │
│- IMPORTANT: pentru a preveni stricarea componentelor (crãparea, modificarea │
│culorii) se recomandã utilizarea anumitor agenţi dezinfectanţi (recomandaţi │
│de producãtor) │
│- pentru pãrţile laterale se vor utiliza numai agenţi de curãţare şi │
│dezinfectanţi permişi pentru plexiglas │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Curãţarea senzorului: │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- se va menţine fişa uscatã în timpul dezinfecţiei │
│- nu se trage de cabluri în timp ce se curãţã cu o cârpã umedã şi sãpun lichid│
│- nu se vor folosi obiecte ascuţite pentru curãţare │
│- pentru dezinfecţie se va folosi o soluţie ne-agresivã (70% alcool, 0,5% │
│clorhexidinã, 29% apã) │
│- senzorul nu trebuie pus niciodatã în autoclav sau sterilizat cu aburi │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
