Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
Ministerul Sãnãtãţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de Neonatologie
Comisia Consultativã de din România din România
Pediatrie şi Neonatologie
COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE
Ghidul 05/Revizia 1
5.03.2010
Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România
Editor: Maria Livia Ognean
(c) Asociaţia de Neonatologie din România, 2011
5.1. Definiţii
Standard Termenul de nou-nãscut se aplicã oricãrui copil cu vârsta
cronologicã cuprinsã între 0 şi 28 de zile de viaţã [1-6]. C
Standard Nou-nãscutul prematur este nou-nãscutul cu vârstã de ges-
taţie (VG) mai micã de 37 de sãptãmâni (mai puţin de 259
zile de sarcinã) [7-10]. C
Standard Nou-nãscut la termen (sau matur) este nou-nãscutul cu VG
cuprinsã între 37 şi 41 de sãptãmâni şi 6 zile (260 - 294
zile de sarcinã) [7-10]. C
Standard Nou-nãscut postmatur (post-termen) este nou-nãscutul cu
VG mai mare de 42 de sãptãmâni (peste 294 zile de
sarcinã) [7-10]. C
Standard Nou-nãscutul viguros este copilul care prezintã:
- eforturi respiratorii eficiente
- tonus muscular bun
- frecvenţã cardiacã peste 100 bãtãi/min [1-5,11]. C
Standard La nou-nãscut respiraţia eficientã trebuie sa fie amplã,
fãrã efort al musculaturii toracice, cu frecvenţã cons-
tantã de 40-60 respiraţii/minut [1-7]. C
Standard Apneea primarã este apneea în care stimularea nou-
nãscutului duce rapid la reluarea respiraţiilor
spontane [1-6]. C
Standard Apneea secundarã este apneea în care stimularea nou-
nãscutului nu este suficientã pentru reluarea respiraţi-
ilor spontane [1-6]. C
Standard Hipoxia este scãderea concentraţiei tisulare de
oxigen [12,13]. C
Standard Hipoxemia este scãderea concentraţiei sangvine arteriale
de oxigen [12,13]. C
Standard Asfixia perinatalã reprezintã afectarea fãtului sau
nou-nãscutului datoritã scãderii oxigenului sangvin
(hipoxie) şi/sau fluxului sangvin (ischemie) în diferite
organe cu o intensitate şi duratã suficiente pentru a
produce mai mult decât modificãri funcţionale sau
biochimice trecãtoare [1-6]. C
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã utilizeze diagnosticul de
asfixie perinatalã doar în cazul coexistenţei afectãrii
multiorganice şi a modificãrilor de status acidobazic
bine documentate secundare hipoxiei şi/sau ischemiei cu
debut ante-, intra şi postnatal [1-6]. C
Standard Reanimarea neonatalã (RN) reprezintã totalitatea procedu-
rilor, manevrelor şi terapiilor medicale utilizate pentru
a ajuta nou-nãscutul în tranziţia de la viaţa intraute-
rinã la cea extrauterinã sau în cazul în care în timpul
perioadei neonatale apare insuficienţa cardio-respirato-
rie, previzibilã sau imprevizibilã [1-6]. C
5.2. Evaluare
Standard Înainte de naştere medicul şi asistenta trebuie sã iden-
tifice factorii de risc ce pot ajuta la anticiparea nece-
sitãţii reanimãrii [1-4]. C
Argumentare În prezenţa factorilor de risc este necesarã pregãtirea
echipamentului de reanimare suplimentar şi solicitarea de
personal medical suplimentar pentru ca mãsurile de
reanimare sã fie prompte şi eficiente [1-6,14,15]. IV
Standard Medicul neonatolog trebuie sã cunoascã factorii de risc
care cresc probabilitatea nevoii de resuscitare la
naştere [1-4]. C
Argumentare Mai mult de jumãtate din nou-nãscuţii care necesitã rea-
nimare la naştere pot fi identificaţi înainte de naştere
luând cu atenţie în considerare factorii de risc anterio-
ri sau concomitenţi sarcinii şi naşterii [1-4]. IV
Standard Medicul obstetrician şi moaşa trebuie sã solicite din
timp echipa de RN pentru a fi prezentã în sala de naşteri
când se anticipeazã necesitatea resuscitãrii [1-4]. C
Argumentare Reanimarea neonatalã completã necesitã cel puţin douã
persoane instruite [3,4,11]. IV
Standard Pentru orice naştere cu risc echipa de RN trebuie sã pre-
gãteascã şi sã verifice din timp echipamentul necesar
reanimãrii. C
Argumentare Echipamentul de reanimare neonatalã gata pregãtit şi în
bunã stare de funcţionare permite iniţierea promptã a
RN [1-4]. IV
Standard Medicul şi asistenta de neonatologie şi obstetricã tre-
buie sã recunoascã factorii de risc antepartum pentru
asfixie neonatalã (anexa 3). B
Argumentare Factorii enumeraţi mai sus se asociazã frecvent cu nece-
sitatea RN [3-7,11]. III
Standard Medicul şi asistenta de neonatologie şi obstetricã tre-
uie sã recunoascã factorii de risc intrapartum pentru
asfixie neonatalã (anexa 3). B
Argumentare Factorii enumeraţi mai sus se asociazã frecvent cu nece-
sitatea RN [3-7,11]. III
Standard Medicul, asistenta şi/sau echipa de reanimare trebuie sã
conştientizeze faptul cã succesul RN depinde de urmãtorii
factori:
- anticiparea necesitãţii reanimãrii
- pregãtirea din timp a echipamentului şi medicaţiei
necesare reanimãrii
- prezenţa personalului instruit în sala de naşteri
- organizarea responsabilitãţilor fiecãrui membru al
echipei de reanimare
- aplicarea promptã şi corectã a tuturor paşilor protoco-
lului de RN [3-5,11,16]. C
Argumentare Anticiparea, abordarea sistematicã şi rapidã creşte efi-
cienţa mãsurilor de RN asigurând atât succesul resuscitã-
rii cât şi şansa unui prognostic mai bun pe termen înde-
lungat [1-3,5,11,16] IV
7.1. Mãsuri generale
Standard Imediat dupã naştere medicul sau asistenta trebuie sã
evalueze nevoia iniţierii manevrelor de
reanimare [1,3,4,11]. C
Argumentare Aproximativ 50% din nou-nãscuţii care necesitã reanimare
la naştere nu sunt identificaţi pe baza datelor anamnes-
tice materne [3-7,11]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã stabileascã necesitatea
iniţierii reanimãrii rãspunzând la urmãtoarele întrebãri:
- este sarcina la termen?
- este lichidul amniotic clar?
- nou nãscutul respirã sau plânge viguros?
- are nou-nãscutul tonus muscular bun? [1,3,5,11]. C
Argumentare Nou-nãscutul la termen, fãrã suferinţã perinatalã nu ne-
cesitã reanimare la naştere [1,3,5,11]. IV
Standard Dacã nou-nãscutul este la termen, are respiraţii spontane
eficiente sau plânge viguros, are tonus muscular bun iar
lichidul amniotic este clar, medicul sau asistenta trebu-
ie sã asigure îngrijirile de rutinã ale nou-nãscutului. C
Argumentare Nou-nãscuţii cu adaptare bunã la viaţa extrauterinã nece-
sitã îngrijiri de rutinã [1,5,11,14-17]. IV
Standard Medicul trebuie sã coordoneze acordarea de îngrijiri de
rutinã ale nou-nãscutului care nu necesitã reanimare
neonatalã prin:
- asigurarea homeostaziei termice
- dezobstrucţia cãilor respiratorii superioare, dacã
este nevoie [1,5,11,16]. C
Argumentare Nou-nãscuţii care nu necesitã reanimare la naştere se
adapteazã bine la viaţa extrauterinã doar prin aplicarea
îngrijirilor de rutinã [1,5,11,16]. IV
Standard Medicul sau asistenta şi/sau echipa de reanimare neonata-
lã trebuie sã iniţieze RN dacã rãspunsul este "nu" la cel
puţin una din întrebãrile anterioare [1,11,16]. C
Argumentare Nou-nãscutul prematur, cel cu suferinţã intrauterinã, în
travaliu şi/sau expulzie necesitã de cele mai multe ori
mãsuri de reanimare la naştere [1,11,16]. IV
7.2. Menţinerea homeostaziei termice
Standard Medicul, asistenta sau echipa de reanimare neonatalã tre-
buie sã asigure imediat dupã naştere echilibrul termic al
nou-nãscutului [1-5,11,16,18,19]. B
Argumentare Nou-nãscutul are o suprafaţã corporalã mare raportatã la
greutate ceea ce determinã o pierdere accentuatã a cãldu-
rii corporale; hipotermia scade presiunea arterialã a
oxigenului, agraveazã acidoza metabolicã şi creşte rata
mortalitãţii neonatale [2-4,6,7,11,16,18-21]. IIa
7.3. Dezobstrucţia cãilor respiratorii
7.3.1. Poziţionarea pentru dezobstrucţie
Standard Pentru dezobstrucţia cãilor respiratorii superioare medi-
cul sau asistenta trebuie sã aşeze nou-nãscutul în decu-
bit dorsal sau lateral, cu gâtul în poziţie neutrã (nu în
flexie sau hiperextensie). C
Argumentare Aceastã poziţie face ca faringele posterior, laringele şi
traheea sã se situeze pe aceeaşi linie, facilitând
intrarea aerului [5,11,14,15,22,23]. IV
7.3.2. Dezobstruarea propriu-zisã a cãilor respiratorii
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã efectueze dezobstrucţia
cãilor respiratorii în urmãtoarele situaţii:
- apnee
- respiraţie superficialã sau ineficientã
- prezenţa lichidului amniotic . C
Argumentare Prezenţa oricãrui tip de obstacol la nivelul cãilor aeri-
ene împiedicã intrarea aerului spre plãmâni şi interferã
atât cu respiraţia spontanã cât şi cu ventilaţia
asistatã [3,4,6,7,11,22]. IV
Standard Dacã lichidul amniotic este meconial dar copilul este vi-
guros, medicul sau asistenta vor dezobstrua cãile respi-
ratorii astfel:
- ştergerea gurii şi nasului cu o compresã sterilã
- aspirarea cãilor respiratorii superioare cu sonda
conectatã la o sursã de aspiraţie. C
Argumentare Aerul nu poate pãtrunde în plãmâni prin cãile respirato-
rii obstruate [3-7,11,22]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã aspire gura nou-nãscutu-
lui înaintea aspirãrii nasului [3-5,11]. C
Argumentare Mucoasa nazalã este o zonã puternic reflexogenã şi poate
declanşa aspirarea în trahee a secreţiilor din cavitatea
bucalã [2-7,11,22]. IV
Optiune Medicul sau asistenta pot sã nu aspire intrapartum (îna-
inte de degajarea umerilor) oro-nasofaringele nou-nãscu-
tului cu lichid amniotic meconial. A
Argumentare Aspirarea meconiului intrapartum din oro-nasofaringele
nou-nãscutului cu lichid meconial nu reduce incidenţa
apariţiei sindromului de aspiraţie meconialã (SAM), ne-
voia de ventilaţie mecanicã sau
mortalitatea [1,16,22,24-26]. Ib
Standard Medicul trebuie sã aspire endotraheal imediat dupã naşte-
re nou-nãscutul care nu este viguros şi are lichid
amniotic meconial. C
Argumentare Riscul de a dezvolta SAM este de 9-12% din naşterile
complicate cu lichid amniotic
meconial [1,3,4,11,16,24,27,28-32]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã nu efectueze aspiraţia endo-
trahealã la nou-nãscutul viguros [16,22,28,33,34]. A
Argumentare Studii randomizate controlate au demonstrat cã practica
decrisã mai sus nu oferã nici un beneficiu [16,33,34] sau
poate chiar înrãutãţi situaţia [16,34] dacã nou-nãscutul
este viguros. Ib
7.4. Ştergerea/uscarea tegumentelor
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã şteargã imediat dupã
naştere tegumentele nou-nãscutului. C
Argumentare Uscarea tegumentelor nou-nãscutului la naştere reduce
pierderile de cãldurã menţinând homeostazia
termicã [1,3-7,11,19]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã şteargã cu blân-
deţe (tamponare cu un scutec cald şi uscat) nou-nãscutul
prematur. C
Argumentare Orice manipulare în plus poate favoriza hemoragiile cere-
brale la aceastã categorie de nou-nãscuţi, mai ales la
cei cu VG sub 28 de sãptãmâni sau IV
greutate la naştere (GN) sub 1000g [1,3-7,11,19].
7.5. Stimularea tactilã
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã ţinã cont de faptul cã
manevrele de poziţionare şi ştergere a tegumentelor nou-
nãscutului reprezintã stimularea tactilã pentru iniţierea
respiraţiei [1,3-7,11,19]. C
Argumentare În cazul apneei primare respiraţia poate fi iniţiatã de
stimularea tactilã [1,3-5,11]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã aplice metodele corecte
de stimulare tactilã pentru instalarea primei respiraţii:
- aplicarea de "bobârnace" şi/sau masarea uşoarã a
plantelor
- masarea uşoarã a musculaturii paravertebrale. C
Argumentare Aceste manevre de stimulare tactilã pot fi eficiente dar
trebuie sã nu fie traumatizante [1,3-7,11,19]. IV
Recomandare Stimularea tactilã poate fi folositã şi dupã iniţierea
respiraţiei (prin ventilaţie cu balon şi mascã) pentru a
asigura continuitatea respiraţiei eficiente. C
Argumentare La nou-nãscut amplitudinea şi ritmul respirator sunt
variabile [1,3-7,11,19]. IV
7.6. Evaluare la fiecare 30 secunde
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã execute manevrele de mai
sus în 30 de secunde [1,3,4,11]. C
Argumentare Prelungirea peste 30 de secunde agraveazã asfixia în ca-
zul apneei secundare [1,3-5,11]. IV
Standard Pe durata reanimãrii medicul sau asistenta trebuie sã
evalueze rezultatele şi necesitatea continuãrii reanimã-
rii monitorizând la fiecare 30 de secunde:
- respiraţia
- frecvenţa cardiacã
- coloraţia [1,3,4,6,7,11,35,36]. C
Argumentare Dupã eforturile respiratorii iniţiale sau dupã asigurarea
îngrijirilor de rutinã nou-nãscutul trebuie sã aibã res-
piraţii eficiente pentru a-şi îmbunãtãţi coloraţia şi
pentru a menţine o frecvenţã cardiacã (FC) peste 100
bãtãi/minut. Pe baza evaluãrii respiraţiei, FC şi a colo-
raţiei se va lua decizia de reanimare (iniţierea sau con-
tinuare acesteia) [1,3,4,6,7,11]. IV
7.7. Asigurarea respiraţiei
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã administreze oxigen su-
plimentar dacã nou-nãscutul respirã, FC este >100
bãtãi/minut dar este cianotic dupã 30 secunde de reani-
mare [1,3-7,11,16]. C
Argumentare Cianoza poate fi determinatã în aceastã situaţie de o
presiune parţialã scazutã a oxigenului [2-4,6,7,11]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã monitorizeze clinic nou-
nãscutul dacã pacientul se rozeazã dupã administrarea
suplimentarã de oxigen [1,3-7,11]. C
Argumentare Orice nou-nãscut care a necesitat RN poate prezenta o pa-
tologie perinatalã care necesitã tratament [1,3-7,11,16]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã iniţieze ventilaţia cu
presiune pozitivã (VPP) pe mascã cu balon dacã nou-
nãscutul prezintã cianozã persistentã dupã administrarea
oxigenului în flux liber [1-7,11,16]. C
Argumentare Cianoza generalizatã persistentã indicã lipsa oxigenãrii
adecvate datoratã respiraţiei ineficiente [6,7,14,15,23]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã iniţieze VPP pe mascã cu
balon dacã nou-nãscutul prezintã apnee şi FC sub 100
bãtãi/minut dupã 30 secunde de reanimare. C
Argumentare Lipsa respiraţiilor spontane dupã 30 secunde de reanimare
accentueazã deficitul de oxigenare (şi
acidoza) [1-7,11,16]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã evalueze nou-nãscutul
dupã 30 secunde de VPP. C
Argumentare Dupã aplicarea timp de 30 secunde a unei manevre supli-
mentare de RN este necesarã re-evaluarea nou-nãscutului
pentru aprecierea efectelor acesteia [1,3-7,11,16]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã asigure nou-nãscutului
îngrijiri postresuscitare, dacã nou-nãscutul respirã, are
FC peste 100 bãtãi/minut şi este rozat dupã 30 de secunde
de VPP (respectiv 60 secunde de la naştere) [1,3-7,11,16]. C
Argumentare Orice nou-nãscut care a necesitat RN poate prezenta o pa-
tologie perinatalã care necesitã tratament [2-7,11,16]. IV
7.8. Menţinerea circulaţiei
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã continue VPP încã 30 de
secunde şi sã administreze concomitent masaj cardiac
extern (MCE) [14,15,17,18,22] dacã nou-nãscutul are o FC
sub 60 bãtãi/minut la 60 de secunde de
viaţã [1,3-7,11,14-16,18,22]. C
Argumentare Prin MCE, forţa de contracţie a unui cord hipoxic poate
fi crescutã atât mecanic - direct - cât şi prin împinge-
rea sângelui oxigenat în principal în circulaţia corona-
rianã comparativ cu circulaţia
sistemicã [4,6,7,14,15,18,22]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sa re-evalueze nou-nãscutul
dupã 30 secunde de MCE şi VPP [1,3-7,11,16]. C
Argumentare Eficienţa unor manevre de RN aplicate timp de 30 de se-
cunde stã la baza deciziei de a continua, înceta sau de a
aplica manevre suplimentare de RN [1-7,11,16]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã înceteze MCE şi sã conti-
nue VPP manualã dacã dupã 30 de secunde de MCE şi VPP
concomitente FC creşte peste 60 bãtãi/minut. B
Argumentare Frecvenţa cardiacã peste 60 bãtãi/minut obţinutã dupã MCE
poate fi menţinuţã ulterior doar cu VPP aplicatã
corect [1,3-7,11,14-16,18]. IIa
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã continue MCE, VPP manualã
şi sã pregãteascã intubaţia endotrahealã dacã dupã 30 de
secunde de MCE şi ventilaţie manualã FC rãmâne sub 60
bãtãi/minut. C
Argumentare Ventilaţia cu presiune pozitivã pe sonda endotrahealã
asigurã o ventilare pulmonarã mai eficientã decât venti-
laţia cu masca [1,3-7,11,16]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã întrerupã MCE şi sã con-
tinue ventilaţia pe sonda endotrahealã dacã dupã 30 de
secunde de MCE şi ventilaţie manualã FC creşte peste 60
bãtãi/minut. C
Argumentare Îmbunãtãţirea FC dupã MCE poate fi menţinutã în acestã
situaţie doar cu VPP adecvatã [1,3-7,11,16]. IV
7.9. Medicaţia necesarã în timpul RN
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã continue MCE, ventilaţia
pe sonda endotrahealã şi sã administreze adrenalinã dacã
FC rãmâne sub 60 bãtãi/minut dupã 30 de secunde de venti-
laţie manualã şi alte 30 de secunde de MCE concordant cu
ventilaţia. C
Argumentare Forţa de contracţie a cordului creşte dupã administrarea
adrenalinei [1,3-7,11,16,37]. IV
Optiune Medicul poate indica administrarea unei noi doze de adre-
nalinã la un interval de 2-3 minute de la doza precedentã
dacã FC nu creşte peste 60 bãtãi/minut. C
Argumentare Îmbunãtãţirea FC poate apare dupã administrarea unor doze
suplimentare de adrenalinã [1,3-7,11,14-16]. IV
Standard Înainte de administrarea unei noi doze de adrenalinã me-
dicul trebuie sã se asigure cã ventilaţia asistatã şi MCE
sunt efectuate corect. C
Argumentare De cele mai multe ori, o singurã dozã de adrenalinã este
suficientã dacã ventilaţia asistatã şi MCE sunt efectuate
corect [1,3-7,11,16]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice administrarea urmãtoarelor doze
de adrenalinã pe cale intravenoasã (vena ombilicalã),
dacã este posibil [1,3-7,11,16]. B
Argumentare Efectul adrenalinei administrate intravenos este mai ra-
pid iar administrarea pe cale endotrahealã necesitã doze
mult prea mari pentru a fi eficiente. Difuziunea din cãi-
le aeriene spre vasele pulmonare şi de aici spre inimã
depinde de eficienţa ventilaţiei [38-42]. III
Optiune Medicul poate indica administrarea adrenalinei şi intrao-
sos sau endotraheal. C
Argumentare În situaţiile în care este imposibilã abordarea unei li-
nii venoase, adrenalina se poate administra intraosos sau
endotraheal dar eficienţa acestor cãi alternative este
mai redusã faţã de cea a cãii
intravenoase [1,3-7,11,16,25]. IV
Standard Medicul trebuie sã indice administrarea unui volum-
expander dacã existã suspiciunea pierderii de sânge sau
existã semne de şoc (paloare, perfuzie proastã, puls
slab) sau copilul nu rãspunde adecvat la mãsurile de rea-
nimare anterioare. C
Argumentare În cazul hipotensiunii dovedite sau a pierderilor de vo-
lum medicul trebuie sã ia mãsuri de refacere a volumului
circulant [1,3-7,11,16,25,43]. IV
7.10. Intubaţia endotrahealã
Standard Medicul trebuie sã efectueze intubaţia endotrahealã la
naştere sau oricând în timpul RN dacã nou-nãscutul are
hernie diafragmaticã (diagnostic antenatal sau aspect
clinic sugestiv). C
Argumentare Inflaţiile administrate pe mascã cu balonul duc la umple-
rea cu aer a stomacului şi intestinelor herniate în tora-
ce, împiedicând expansiunea pulmonarã [3-7,11,14,15,44]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã efectueze intubaţia endotrahe-
alã la nou nãscutul cu prematuritate extremã
(GN sub 1000g). C
Argumentare Nou-nãscuţii cu prematuritate extremã adesea nu au respi-
raţii spontane suficiente sau eficiente şi necesitã
administrare de surfactant exogen pe cale
endotrahealã [3-7,11,14,15,44,45]. IV
Opţiune Medicul poate sã efectueze intubaţia endotrahealã dacã
ventilaţia corectã cu presiune pozitivã pe mascã şi
balon:
- e necesarã mai mult de câteva minute
- nu are drept rezultat îmbunãtãţirea stãrii clinice
- nu determinã o expansiune toracicã adecvatã. C
Argumentare În aceste situaţii intubaţia endotrahealã îmbunãtãţeşte
eficienţa şi uşureazã ventilaţia
asistatã [3-7,11,14,15,44]. IV
Opţiune Medicul poate lua în considerare efectuarea intubaţiei
endotraheale a nou-nãscutului care necesitã MCE (FC sub
60 bãtãi/minut). C
Argumentare Intubaţia poate facilita coordonarea MCE cu ventilaţia
pentru a maximiza eficienţa fiecãrei ventilaţii cu
presiune pozitivã [3-7,11,14,15,44]. IV
Opţiune Medicul poate efectua intubaţia endotrahealã dacã este
nevoie de administrarea medicaţiei endotraheale. C
Argumentare Calea de administrare endotrahealã a medicaţiei este sal-
vatoare în cazul abordului venos
dificil [3-7,11,14,15,44]. IV
7.11. Metode de aplicare ale manevrelor de reanimare
neonatalã
7.11.1. Reguli generale
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã respecte succesiunea ce-
lor 4 categorii de acţiuni ale RN [1,2,5,11,16,22,25]:
1. paşii iniţiali de stabilizare:
- asigurarea stabilitãţii termice
- eliberarea cãilor aeriene
- stimularea tactilã a respiraţiei
2. ventilaţia cu presiune pozitivã
3. masajul cardiac extern
4. administrarea medicaţiei C
Argumentare Abordarea corectã, sistematicã şi rapidã creşte eficienţa
mãsurilor de RN asigurând atât succesul resuscitãrii cât
şi şansa unui prognostic mai bun pe termen
îndelungat [1-3,5,11,16]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã respecte regulile de
asepsie şi antisepsie pe toatã durata RN. E
Argumentare Nerespectarea acestor reguli poate conduce la infecţii
locale sau sistemice. IV
7.11.2. Menţinerea homeostaziei termice
Standard Pentru menţinerea temperaturii corporale normale a nou-
nãscutului la termen medicul şi/sau asistenta trebuie sã
utilizeze una din urmãtoarele metode dovedite a fi
eficiente:
- plasarea nou-nãscutului sub o sursã de caldurã radiantã
- uscarea tegumentelor prin ştergere
- îndepãrtarea scutecelor ude şi înfãşarea în scutece
încãlzite [16,18,22,25,46]. C
Argumentare Aceste metode sunt eficiente pentru menţinerea tempera-
turii corporale normale la nou-nãscutul la
termen [1,16,18,22,25,47]. IV
Standard Medicul şi/sau asistenta trebuie sã plaseze nou-nãscutul
prematur sub o sursã de caldurã radiantã imediat dupã
naştere [1-42,47-50]. A
Argumentare Prematurii cu VG sub 32 de sãptãmâni sau GN sub 1500g
pierd mult mai repede caldurã [1,3,4,11,16,51,52] datori-
tã raportului suprafaţã corporalã/greutate mare, a imatu-
ritãţii neurologice, musculare (lipsa flexiei membrelor
pe lângã trunchi care reduce suprafaţa tegumentarã
expusã) şi tegumentare [3,4,6,7]. Ib
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã asigure pentru
prematurii cu greutate sub 1500 g şi VG sub 32 de sãptã-
mâni tehnici suplimentare de menţinere a temperaturii
corporale ca de exemplu împachetarea în folie de plastic
transparentã pânã la nivelul gâtului fãrã ştergerea prea-
labilã a tegumentelor şi aplicarea unei cãciuliţe pe cap A
şi botoşei în picioare [3,46-53].
Argumentare Prematurul este poikiloterm. Capul are suprafaţã mare şi
vascularizaţie bogatã ceea ce determinã pierderi mari şi
rapide de cãldurã la acest nivel. Prematurii au, compara-
tiv cu nou-nãscutul matur, raport suprafaţã corporalã/
greutate corporalã mai mare şi imaturitate centralã şi
perifericã a funcţiei de termoreglare neurologicã şi
tegumentarã [3,5,46,48-53]. Ib
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze temperatura
corporalã a nou-nãscutului [1,49-51]. A
Argumentare Deşi mic, riscul de hipo/hipertermie poate exista mai
ales în cazul RN prelungite [49-50]. Ambele tulburãri pot
conduce la dezechilibre metabolice şi hidroelectrolitice
care pot agrava statusul cardio-respirator şi hemodinami-
ca neonatalã [47,50,54]. IIb
7.11.3. Dezobstrucţia cãilor respiratorii
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã efectueze aspirarea se-
creţiilor din cãile aeriene superioare cu sonda de 10 Fr
conectatã la o sursã de presiune negativã cu o valoare
maximã a presiunii de 100 mmHg, adaptatã în funcţie de
consistenţa lichidului amniotic [1,5,11,16]. C
Argumentare O presiune peste 100 mmHg obstrueazã sonda şi poate pro-
voca leziuni ale mucoasei
orofaringiene [1,3-5,7,11,16,55]. IV
Standard Dacã este necesar, medicul sau asistenta trebuie sã efec-
tueze aspirarea la intervale de 5 secunde pe o duratã de
maxim 5 secunde [5,55]. E
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã opreascã aspirarea cã-
ilor respiratorii superioare dacã apar bradicardie sau
apnee în timpul acesteia [5-7,11,16]. C
Argumentare Stimularea faringelui posterior în timpul aspirãrii pre-
lungite şi/sau profunde poate determina reflex vagal cu
bradicardie şi apnee [2-7,11,16]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã foloseascã pentru aspirarea
endotrahealã (de exemplu în cazul lichidului amniotic
meconial) urmãtoarea procedurã:
- sub laringoscopie directã se aspirã orofaringele cu o
sondã de 12/14 Fr pentru vizualizarea glotei
- dupã vizualizarea glotei se aspirã traheea direct prin
intubarea ei cu sonda de aspiraţie
- se repetã manevra pânã la scãderea cantitãţii de lichid
amniotic meconial aspirat [56-58]. C
Argumentare Aspirarea endotrahealã necesitã o bunã vizualizare a
glotei [5,11,16]. IV
Opţiune Medicul poate sã foloseascã pentru aspirarea endotrahealã
(de exemplu în cazul lichidului amniotic meconial) urmã-
toarea procedurã:
- sub laringoscopie directã se aspirã orofaringele cu o
sondã de 12/14 F pentru vizualizarea glotei
- se introduce sonda endotrahealã, adecvatã greutãţii
nou-nãscutului, în trahee
- se ataşeazã sonda enotrahealã la o sursã de aspiraţie
(este necesarã o piesã specialã în "T")
- aspirarea se efectueazã pe mãsurã ce sonda endotrahealã
este retrasã lent [1,25,45,59,60]. C
Argumentare Aspiraţia endotrahealã necesitã o bunã vizualizare a
glotei [5,11,16]. IV
7.11.4. Evaluarea periodicã în timpul reanimãrii
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã evalueze FC prin
auscultaţia ariei precordiale cu stetoscopul. C
Argumentare Ausculaţia cu stetoscopul reprezintã o modalitate sigurã
de evaluare a FC [16,35,36]. IV
Opţiune Medicul sau asistenta pot sã evalueze rapid FC prin pal-
parea bontului ombilical. C
Argumentare Aceasta metodã este mai puţin exactã dar utilã pentru
asistente care nu au la îndemânã un stetoscop [16,35,36]. IV
Recomandare Dacã pulsul e nedetectabil în 30 sec sau sub 100 bãtãi/
minut medicul sau asistenta trebuie sã evalueze FC prin
auscultarea ariei precordiale. C
Argumentare Evaluarea FC prin palparea bontului ombilical nu este cea
mai rapidã metodã şi subestimeazã valoarea frecvenţei
cardiace [16,35,36]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã evalueze colora-
ţia tegumentarã prin observaţie directã. C
Argumentare Dacã ventilaţia şi MCE sunt eficiente nou-nãscutul se
rozeazã rapid [1,16,35,36,61,62]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã evalueze colo-
raţia prin monitorizarea saturaţiei în oxigen, transcuta-
nat, dacã un pulsoximetru este disponibil în sala de
naşteri. C
Argumentare Evaluarea clinicã a coloraţiei nou-nãscutului poate fi
subiectivã [16,35,36,61,62]. IV
7.11.5. Ventilaţia manualã
Standard Înainte de a începe VPP medicul sau asistenta trebuie:
- sã aleagã o mascã de mãrime potrivitã
- sã se asigure de permeabilitatea cãilor respiratorii
- sã poziţioneze corect capul nou-nãscutului
- sã se poziţioneze corect la capul pacientului. C
Argumentare Toate aceste mãsuri asigurã premizele unei ventilaţii
eficiente [1,3-7,11,16,22,25]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã aleagã o mascã de mãrime
adecvatã greutãţii nou-nãscutului astfel încât aceasta sã
acopere nasul, gura şi vârful barbiei. C
Argumentare O etanşeizare bunã între mascã şi faţa nou-nãscutului
este esenţialã pentru a obţine presiunea pozitivã necesa-
rã destinderii plãmânilor [1,3-7,11,16,22,25]. IV
Standard În timpul VPP medicul sau asistenta trebuie sã se aşeze
la capul pacientului sau lateral de acesta. C
Argumentare Ambele poziţii descrise permit vizualizarea toracelui şi
abdomenului pentru monitorizarea clinicã a nou-
nãscutului [1,3,4,11]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã administreze VPP cu o
frecvenţã de 40-60 respiraţii/minut. C
Argumentare Nou-nãscutul sãnãtos la termen respirã cu o frecvenţã de
40-60 respiraţii/minut [1-4,6,7]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã evalueze eficienţa VPP
prin îmbunãtãţirea promptã a FC. C
Argumentare Ventilarea eficientã a plãmânului asigurã o oxigenare
adecvatã a cordului concretizatã prin îmbunãtãţirea
FC [1-7,11,16]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã evalueze eficienţa VPP
urmãrind amplitudinea mişcãriilor peretelui toracic. C
Argumentare Administrarea unei presiuni adecvate de inflaţie determi-
nã mişcarea peretelui toracic cu amplitudine egalã cu cea
a unei respiraţii spontane [1-7,11,16]. IV
7.11.6. Presiunile ventilaţiei cu presiune pozitivã
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã monitorizeze cu
ajutorul unui manometru presiunile de inflaţie manualã
administrate [11,25,63,64]. B
Argumentare Monitorizarea ventilaţiei manuale cu manometrul permite
evitarea barotraumei şi producerea sindroamelor de pier-
dere de aer [1,3,4,11,25,63,64]. IIb
Recomandare Se recomandã ca medicul sã efectueze VPP cu o presiune de
inflaţie de 20 cm H(2)O (dacã existã posibilitatea moni-
torizãrii presiunilor de inflaţie). B
Argumentare Presiunea inspiratorie de 20 cm H2O este suficientã
pentru o respiraţie neonatalã normalã în majoritatea
cazurilor [1,3,4,11,25]. IIb
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã administreze VPP
cu presiunea minimã ce determinã o mişcare eficientã a
toracelui şi îmbunãtãţirea FC (dacã nu existã posibilita-
tea monitorizãrii presiunilor de inflaţie). B
Argumentare Îmbunãtãţirea FC apare dacã plãmânul este bine ventilat
iar evitarea presiunilor mari de inflaţie scade riscul de
barotraumã şi sindroame de pierdere de aer [1-4,11,25]. IIb
Optiune Medicul sau asistenta pot efectua primele 5 inflaţii (de
VPP) cu o presiune de 30-40 cm H(2)O la nou-nãscuţii la
termen fãrã respiraţie spontanã şi fãrã rãspuns iniţial
al FC la VPP. B
Argumentare Inflarea unui plãmân plin cu lichid pulmonar fetal şi
maximizarea deschiderii spaţiilor alveolare necesitã
presiuni de 30-40 cm H(2)O [1,11,16,22,25,65-72]. III
Optiune Medicul sau asistenta pot efectua primele 5 inflaţii (de
VPP) cu o presiune de 20-30 cm H(2)O la prematuri fãrã
respiraţie spontanã şi fãrã rãspuns iniţial al FC la VPP. B
Argumentare Inflarea unui plãmân prematur, cu deficit de surfactant,
plin cu lichid pulmonar fetal şi maximizarea deschiderii
spaţiilor alveolare necesitã presiuni de 20-25 cm
H(2)O [1,11,16,22,25,65-72]. III
Optiune Medicul sau asistenta pot administra primele 5 inflaţii
de VPP cu timp inspirator mai lung, de circa 2-3 secunde. B
Argumentare Inflarea unui plãmân plin cu lichid pulmonar fetal şi
maximizarea deschiderii spaţiilor alveolare necesitã un IIb
timp inspirator mai lung (2-3 secunde) [14-16,22,65].
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice administrarea de presi-
une pozitivã continuã în cãile aeriene (CPAP) şi/sau pre-
siune pozitivã la sfârşitul expirului (PEEP) la prematu-
rii care respirã spontan dar au efort respirator sau sa-
turaţia scãzutã a oxigenului. A
Argumentare CPAP si PEEP sunt foarte eficiente pentru îmbunãtãţirea
volumului pulmonar prin menţinerea spaţiului alveolar la
prematuri, care au imaturitate morfologicã şi biochimicã
pulmonarã [1,11,16,25,28,73-75]. Ib
7.11.7. Dispozitive de ventilaţie manualã (anexa 4 tabel 1)
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã efectueze venti-
laţia manualã cu unul din urmãtoarele dispozitive:
- balon de resuscitare autogonflabil
- balon de anestezie
- resuscitator cu piesa în T. B
Argumentare Ventilarea eficientã a plãmânului la nou-nãscut poate fi
obţinutã cu oricare din cele 3 dispozitive [1,28,76-78]. IIb
Recomandare Se recomandã ca medicul şi asistenta sã cunoascã modul de
funcţionare al fiecãruia din cele trei dispozitive de
ventilaţie manualã. C
Argumentare Fiecare dispozitiv are avantaje şi dezavantaje (anexa 4
tabel 1). Cunoaşterea tuturor dispozitivelor de ventila-
ţie manualã existente în unitate creazã premiza folosirii
corecte a acestora [1,3-5,11]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã cunoascã modul de func-
ţionare al tuturor dispozitivelor de ventilaţie pulmonarã
utilizate în RN existente în unitate. C
Argumentare Balonul autogonflabil este singurul dispozitiv de venti-
laţie manualã care nu necesitã flux (sursã de gaz compri-
mat) pentru a fi destins putând fi utilizat pentru RN şi
în lipsa acestuia. Cunoaşterea tuturor dispozitivelor de
ventilaţie manualã existente în unitate creazã premiza
folosirii corecte a acestora [1,3-5,11]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã utilizeze în RN a prematuri-
lor, mai ales a celor cu VG sub 32 de sãptãmâni ventila-
ţia cu resuscitator cu piesa T [1,3,4,11,76-78]. B
Argumentare Principalele avantaje ale folosirii resuscitatorului cu
piesa T în RN sunt:
- presiunile de inflaţie ţintite şi timpii inspiratori
lungi sunt mai constant obţinute
- menţinerea destinderii alveolare prin realizarea
PEEP-ului, factor extrem de important în special la pre-
maturii sub 32 sãptãmâni, la care colabarea alveolelor
este frecventã secundar deficitului de
surfactant [1,3,4,11,76-79]. III
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã introducã o sonda oro-
gastricã, sã aspire conţinutul gastric şi sã lase sonda
deschisã, pe loc, în cazul nou-nãscutului care necesitã
VPP manualã pe mascã mai mult de 2 minute. C
Argumentare Administrarea îndelungatã a inflaţiilor cu mascã şi balon
sau cu resuscitator cu piesa T determinã acumularea aeru-
lui în stomac, ceea ce poate împiedica expansionarea
adecvatã a plãmânului sau poate provoca regurgitarea
conţinutului gastric [1,5,11]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã introducã sonda orogas-
tricã pe o distanţã egalã cu cea dintre comisura bucala/
aripioara nazala - lobul urechii, plus cea dintre lobul
urechii şi punctul situat la jumãtatea distanţei apendi-
cele xifoid şi ombilic. C
Argumentare Aceste mãsurãtori ale lungimii pe care trebuie introdusã
sonda orogastricã previn plasarea acesteia prea sus (în
esofag) sau prea jos (în duoden)[3-5,8-11,14,15,23,45]. IV
7.11.8. Intubatia endotrahealã (anexa 4 tabel 2)
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã verifice înainte
de intubaţie dacã lama laringoscopului se cupleazã la mâ-
ner, becul este funcţional şi bateriile laringoscopului
sunt încãrcate. E
Argumenta- Surpriza nefuncţionãrii laringoscopului din cauzele enu-
rea merate mai sus duce la pierderea de timp preţios în cazul
necesitãţii intubãrii de urgenţã în cadrul RN [3-5,11]. IV
Standard Medicul trebuie sã aleagã lama de laringoscop adecvatã
greutãţii nou-nãscutului. C
Argumentare Lama de laringoscop adecvatã permite vizualizarea mai
rapidã a glotei şi scade riscul leziunilor locale şi a
eşecului intubaţiei [3-5,11]. IV
Standard Medicul trebuie sã aleagã sonda de intubaţie adecvatã
pentru VG şi GN. C
Argumentare Sonda endotrahealã prea mare creşte riscul de lezare a
corzilor vocale şi de apariţie a stenozei subglotice
postintubaţie iar sonda prea micã favorizeazã scurgerile
de aer pe lângã sondã, scãzând eficienţa
ventilaţiei [14,15,23,45,80]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã foloseascã lama de laringoscop
dreaptã pentru intubarea nou-nãscutului. C
Argumentare Lama de laringoscop dreaptã este cea mai adecvatã
anatomiei oro-faringolaringiene a nou-
nãscutului [6,7,14,15,23,45,80]. IV
Standard Medicul trebuie sã nu utilizeze sonde de intubaţie cu ba-
lonaş la nou-nãscut. C
Argumentare Utilizarea sondelor de intubaţie cu balonaş la nou-nãscut
este asociatã cu leziuni severe ale
traheei [14,15,23,45,80]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã reia VPP cu balon pe mascã cu
oxigen 100% dacã nu reuşeşte intubaţia endotrahealã în 20
de secunde. C
Argumentare Majoritatea nou-nãscuţilor care necesitã intubaţie endo-
trahealã desatureazã sever şi fac bradicardie dupã 20 de
secunde fãrã ventilare şi oxigenare
adecvate [3,4,11,14,15,23,45,80]. IV
Optional Medicul poate folosi mandrenul pentru intubaţia endotra-
healã a nou-nãscutului. C
Argumentare Folosirea mandrenului la intubaţie conferã sondei o rigi-
ditate mai mare şi permite o manevrare mai bunã a
acesteia [14,15,23,45,80]. IV
Standard În cazul folosirii mandrenului medicul trebuie sã verifi-
ce ca acesta sã poatã fi scos cu uşurinţã. C
Argumentare Un mandren cu multe curburi se poate bloca conducând la
scoaterea sondei [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
Standard În cazul folosirii mandrenului medicul trebuie sã verifi-
ce ca vârful acestuia sã nu depãşeascã vârful sondei sau
fanta lateralã şi mandrenul sã fie asigurat (prin îndoire
la capãtul superior) astfel încât sã nu avanseze în
timpul intubaţiei. C
Argumentare Dacã mandrenul depãşeşte aceste repere poate produce le-
ziuni ale traheei [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
Standard Medicul trebuie sã verifice clinic dacã intubaţia a fost
efectuatã corect în trahee (anexa 4 tabel 2). C
Argumentare Semnele clinice orienteazã rapid medicul asupra poziţiei
corecte a sondei de intubaţiei în
trahee [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
Standard Medicul trebuie sã verifice poziţia exactã a vârfului
sondei de intubaţie în trahee prin efectuarea radiogra-
fiei toracice dacã nou-nãscutul rãmâne intubat dupã RN. C
Argumentare Pe radiografia toracicã se evidenţiazã cel mai bine pozi-
ţia vârfului sondei de
intubaţie [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice ca prima radiografie a
nou-nãscutului (dacã este necesarã) sã fie toraco-
abdominalã şi cu sonda orogastricã plasatã. C
Argumentare O astfel de radiografie toraco-abdominalã aduce mai multe
informaţii cu un minim de expunere
radiologicã [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
Standard Medicul trebuie sã (re)poziţioneze vârful sondei endotra-
heale la nivelul vertebrei T2 - T4 sau la 1 cm deasupra
carinei. C
Argumentare Aceastã poziţionare a sondei endotraheale scade riscul
detubãrii accidentale şi asigurã ventilarea simetricã a
celor doi plãmâni [3,4,6,7,11,14,15,23,45,80]. IV
Opţiune Medicul poate verifica poziţia sondei de intubaţie în
trahee (exceptãnd intubaţia pentru aspirarea lichidului
amniotic meconial) şi prin folosirea unui detector de
CO(2) colorimetric ataşat sondei de intubaţie [81-86]. B
Argumentare Cu ajutorul acestui dispozitiv se poate determina rapid
şi cu mare sensibilitate şi specificitate dacã sonda de
intubaţie este în trahee sau esofag [82-85]. IIa
Standard Medicul trebuie sã cunoascã cele douã situaţii de rezul-
tate fals negative ale folosirii detectorului CO(2) colo-
rimetric:
- debit cardiac scãzut
- flux sangvin pulmonar scãzut sau absent. C
Argumentare În aceste situaţii este necesarã cercetarea vizualã a po-
ziţiei sondei de intubaţie înaintea retragerii
acesteia [1,16,25]. IV
7.11.9. Masca laringianã (ML)
Opţiune Medicul poate utiliza masca laringianã în RN în urmatoa-
rele situaţii [1,16,28,87-96]:
- malformaţii congenitale care afecteazã gura, buzele sau
palatul care fac dificilã realizarea etanşeitãţii cu
balon şi mascã
- malformaţii ale gurii, limbii, faringelui sau gâtului
care fac dificilã examinarea laringelui cu laringoscopul B
- mandibula foarte micã sau limba de dimensiuni mari, ca
în cazul sindroamelor Pierre Robin sau Down [93,94].
- VPP cu mascã şi balon sau resuscitator cu piesã în T nu
este eficientã, iar încercãrile de intubare nu sunt feza-
bile sau eşueazã [92].
Argumentare Când nou-nãscutul nu poate fi ventilat şi intubat utili-
zarea ML este o alternativã eficientã [87-96]. III
7.11.10. Administrarea oxigenului
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã administreze
oxigen suplimentar dacã:
- nou-nãscutul este cianotic
- este necesarã VPP [1,3-5,11,16,25,80]. A
Argumentare Oxigenarea tisularã scãzutã fiziologic din perioada de
tranziţie feto-neonatalã este exacerbatã uneori în timpul
naşterii determinând afectare sistemicã şi tisularã
(hipoxie şi hipoxemie) [1,3-5,11,22,15]. Ib
Recomandare Se recomandã ca medicul sau asistenta sã administreze
oxigen cu concentraţie [FiO(2)] 100 % în timpul RN. A
Argumentare Oxigenarea tisularã scãzutã fiziologic în perioada de
tranziţie feto-neonatalã este exacerbatã de problemele de
la naştere sau în timpul naşterii determinând afectare
sistemicã şi tisularã (hipoxie şi
hipoxemie) [1,3-5,11,22,15]. Ib
Opţiune Medicul poate folosi orice concentraţie de oxigen (de la
21% la 100%) pentru reanimarea nou-nãscutului la termen
sau aproape de termen, luãnd decizii individualizate şi
pe baza propriei experienţe. A
Argumentare Reanimarea cu aer este sigurã, reduce mult mortalitatea
şi morbiditatea neonatalã iar existenţa blenderelor de
aer şi oxigen face posibilã administrarea oricãrei con-
centraţii de oxigen de la 21 la
100% [1,16,22,25,28,44,97-105]. Ia
Opţiune Medicul poate iniţia RN a prematurului cu concentraţii de
oxigen sub 100 %. C
Argumentare Resuscitarea nou-nãscutului prematur cu FiO2 sub 100 %
(ex. 30%) scade stresul oxidativ, inflamaţia si consecu-
tiv nevoia de oxigen şi riscul de displazie
bronhopulmonarã [106,107]. IV
Standard Dacã medicul efectueazã RN cu aer trebuie sã dispunã de
surse de aer comprimat, sursã de oxigen şi blender. C
Argumentare Sursele de oxigen şi aer şi blender-ul permit administra-
rea, la nevoie, a unui amestec variabil de oxigen şi
aer [1,16,22,25,28,44,97-105]. IV
Standard Medicul trebuie sã administreze oxigen suplimentar dacã
nu existã o ameliorare dupã 90 de secunde de la iniţierea
reanimãrii dacã aceasta a fost iniţiatã cu aer sau con-
centraţii de oxigen mai mici de 100%. C
Argumentare Administrarea de oxigen suplimentar poate ameliora statu-
sul clinic neonatal [1,11,16,22,25,28,97-105]. IV
7.11.11. Masajul cardiac extern (MCE)
Standard Douã persoane instruite în RN trebuie sã efectueze RN în
momentul în care devine necesar şi MCE. C
Argumentare MCE nu este eficient dacã plãmânii nu sunt ventilaţi efi-
cient de cãtre a doua persoanã, concordant cu
MCE [1,3-5,11,14,15,18]. IV
Standard Medicul sau asistenta care efectueazã compresiile toraci-
ce trebuie sã se plaseze lateral de nou-nãscut. C
Argumentare Aceastã poziţie permite plasarea corectã a mâinilor pen-
tru efectuarea MCE [1,3-5,11,14,15,19]. IV
Standard Medicul sau asistenta care aplicã ventilaţie manualã tre-
buie sã stea la capul nou-nãscutului. C
Argumentare Poziţionarea la capul nou-nãscutului este aleasã pentru a
putea realiza o presiune de inflaţie corectã şi pentru a
observa amplitudinea mişcãrilor
toracelui [1,3-5,11,14,15,19]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã efectueze MCE folosind
tehnica policelui sau tehnica celor douã degete. A
Argumentare Ambele metode permit efectuarea unor compresii toracice
eficiente [1,11,16,108-111]. Ib
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã realizeze compresiile
toracice comprimând toracele în 1/3 inferioarã a ster-
nului, imediat sub linia mamelonarã. C
Argumentare Poziţia cordului nou-nãscutului este retrosternalã, ime-
diat sub linia mamelonarã [1,11,16,108-111]. IV
Standard Medicul sau asistenta trebuie sã comprime cutia toracicã
cu 1/3 din diametrul antero-posterior al acesteia (apro-
ximativ 1-1,5 cm). C
Argumentare O astfel de comprimare a toracelui asigurã o compresie
eficientã a cordului între stern şi coloana vertebralã,
asigurând umplerea cordului cu sânge şi pomparea acestuia
în arterele mari [1,16,22,25,28]. IV
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã efecteze MCE concordant
cu ventilaţia manualã, cu un raport de 3:1, efectuând 120
"evenimente"/minut (90 compresii şi 30 inflaţii). C
Argumentare Acest raport asigurã o oxigenare eficientã prin maximiza-
rea ventilaţiei la o FC optimã [1,16,22,112,113]. IV
7.11.12. Medicaţie (anexa 7)
7.11.12.1. Adrenalina
Standard Medicul trebuie sã indice administrarea intravenoasã de
adrenalinã în doza de 0,01-0,03 mg/kg/dozã
(0,1-0,3 ml/kg/dozã din soluţia 1:10000). B
Argumentare Doze mai mari determinã hipertensiune exageratã, scãderea
funcţiei miocardice, afectare neurologicã şi creşte ris-
cul de hemoragie intraventricularã la
prematuri [1,25,114-118]. IIa
Standard Medicul trebuie sã administreze la nou-nãscut adrenalinã
cu concentraţie de 1:10000. C
Argumentare Sensibilitatea crescutã a vaselor nou-nãscutului impune
folosirea unor diluţii mai mari [1,3,4,6,7]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã administreze adrenalina pe
sonda endotrahealã în dozã de 0,03-0,1 mg/kg/dozã
(0,3-1 ml/kg/dozã din soluţia 1:10000). B
Argumentare Adrenalina administratã endotraheal este eficientã la
doze mult mai mari (de 3-5 ori) decât dozele
intravenoase [1,25,38,41,42,114]. III
7.11.12.2. Volum-expanderi
Standard Medicul trebuie sã indice administrarea unei prime doze
de volum-expander în cantitate de 10-20 ml/kg atunci când
e necesarã umplerea patului vascular (vezi mai sus). C
Argumentare Aceastã dozã este, în cele mai multe cazuri, suficientã
pentru refacerea volemiei nou-nãscutului [1,3,4,6,7,11]. IV
Optiune Medicul poate administra o a doua sau mai multe doze de
volum-expanderi de 10 ml/kg dacã nu se obţine o amelio-
rare importantã dupã prima dozã. C
Argumentare O pierdere volumetricã masivã se poate corecta prin admi-
nistrarea suplimentarã de volum-expanderi [1,3,4,6,7,11]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã folosescã pentru terapia hipo-
volemiei nou-nãscutului urmãtorii volum-expanderi:
- ser fiziologic (NaCl 0,9%)
- soluţie Ringer lactat[1,3,4,6,7,11,25,119,120]. A
Argumentare Soluţiile izotonice cristaloide sunt cele mai eficiente
şi mai lipsite de riscuri în obţinerea expansiunii vole-
mice la nou-nãscut (inclusiv prematur) [25,119-121]. Ib
Recomandare Se recomandã ca medicul sã foloseascã masã eritrocitarã
OI Rh negativ pentru tratamentul hipovolemiei prin pier-
dere de sânge. C
Argumentare Oxigenarea perifericã este eficientã la valori normale
ale hemoglobinei, valori obţinute dintr-un volum de sânge
fãrã efecte antigenice [1,3,4,6,7,11,25,119,120]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice administrarea lentã a
volum-expanderului, în 5-10 minute. C
Argumentare Administrarea rapidã de volum-expanderi la nou-nãscut,
mai ales la prematuri, poate provoca hemoragii
cerebrale [1,3,4,6,7,11]. IV
Opţiune Medicul trebuie sã administreze volum-expanderul în sis-
temul vascular (vena ombilicalã sau vena perifericã). C
Argumentare Calea venoasã reprezintã calea cea mai fiziologicã de re-
facere a volemiei [1,3,4,6,7,11]. IV
Opţional Medicul poate administra volum-expanderul pe cale intra-
osoasã dacã nu s-a reuşit abordul unei linii venoase. C
Argumentare Calea intraosoasã este mai uşor şi mai rapid de
abordat [3,4,6,7,11]. IV
7.11.12.3. Bicarbonatul de sodiu [NaHCO(3)]
Recomandare Se recomandã ca bicarbonatul de sodiu sã nu fie folosit
în RN în sala de naşteri. B
Argumentare Administrarea de bicarbonat de sodiu în timpul RN nu
îmbunãtãţeşte supravieţuirea şi se asociazã cu risc Iia
crescut de hemoragie intraventricularã la
prematur [22,25,118,122,123].
Opţiune Medicul poate indica administrarea de bicarbonat de sodiu
în cadrul RN dacã nou-nãscutul prezintã acidozã metaboli-
cã evidenţiatã prin analiza gazelor sangvine. C
Argumentare Acidoza metabolicã nu se poate corecta singurã decât prin
mecanisme care intrã lent în acţiune [22,25,118,122,123]. IV
Opţiune Medicul poate indica administrarea de bicabonat de sodiu
în situaţia în care FC rãmâne sub 60 bãtãi/minut dupã
administrarea a 2 doze de adrenalinã. C
Argumentare Alcalinizarea mediului sangvin face cordul mai receptiv
la acţiunea adrenalinei [6,106,107]. IV
7.11.12.4. Glucoza
Recomandare Se recomandã ca medicul sã indice administrarea intrave-
noasã a unui bolus de glucozã (cu concentraţie maximã a
soluţiei glucozate administrate de 10%) de 250 mg/kg in
timpul RN. C
Argumentare Administrarea glucozei în perioada imediat postnatalã
normalizeazã glicemia necesarã miocardului postasfixie.
Glucoza se consumã rapid în caz de suferinţã hipoxicã şi
rezervele neonatale de glicogen sunt scãzute, mai ales la
prematur şi nou-nãscutul mic pentru VG [15,17]. IV
7.12. Considerente etice
Standard Medicul trebuie sã aplice în RN aceleaşi principii etice
ca şi la copilul mare şi adult [6,11,124]. E
Argumentare Nou-nãscutul are aceleaşi drepturi ca oricare alt individ
indiferent de vârstã [11,124]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã informeze pãrinţii despre sec-
venţa şi riscurile manevrelor de reanimare înainte de
începerea RN dacã posibilitatea RN este anticipatã şi sã
obţinã consimţãmântul acestora [6,11,124]. C
Argumentare Informarea prenatalã a pãrinţilor în situaţiile în care
nevoia de RN poate fi anticipatã permite obţinerea con-
simţãmântului informat al pãrinţilor pentru efectuarea
paşilor RN [11,124]. IV
Standard Medicul trebuie sã ţinã cont cã fac excepţie urgenţele
medicale care pun în pericol viaţa nou-
nãscutului [11,124]. C
Argumentare Existã situaţii neanticipate pentru informarea pãrinţilor
şi obţinerea consimţãmântului informat pentru aplicarea
procedurilor de RN [11,124]. IV
Standard Medicul trebuie sã considere pãrinţii ca fiind cele mai
potrivite persoane - etic şi legal - pentru asumarea res-
ponsabilitãţii şi luarea de decizii în ceea ce priveşte
nou-nãscutul [11,124]. C
Argumentare Pãrinţii sunt rudele care au responsabilitate legalã pri-
vind viaţa nou-nãscutului lor [6,7,11,124]. IV
Standard Medicul trebuie sã ofere informaţii relevante, corecte şi
oneste în limbaj corespunzãtor privind riscurile şi bene-
ficiile fiecãrei opţiuni de tratament. C
Argumentare Luarea unei decizii se face numai pe baza unei informãri
complete [6,7,11,124]. IV
Standard Medicul trebuie sã acorde pãrinţilor timpul necesar pen-
tru a analiza cu grijã fiecare opţiune, pentru a pune
întrebãri suplimentare şi a afla alte pãreri. C
Argumentare Orice persoanã care îşi asumã responsabilitãţi are dre-
ptul la informaţie [1,6,7,11,124]. IV
Standard Medicul trebuie sã ţina cont de faptul cã necesitatea re-
animãrii reprezintã deseori o urgenţã neaşteptatã, cu
posibilitãţi reduse de a primi consimţãmântul informat
înaintea efectuãrii RN. C
Argumentare Numai 50% din cazurile care necesitã RN pot fi anticipate
înainte de naştere [1,6,7,11,124]. IV
Standard Medicul trebuie sã aibã în vedere cã şi atunci când exis-
tã posibilitatea întâlnirii cu pãrinţii, dubiile legate
de severitatea malformaţiilor congenitale, VG exactã,
şansele de supravieţuire, riscul unor handicapuri severe
fac dificilã luarea de cãtre pãrinţi a unei decizii în
interesul copilului. C
Argumentare O patologie neonatalã care pune în pericol viaţa sau care
are prognostic neurologic şi de dezvoltare nefavorabil
este greu acceptatã de pãrinţi [1,6,7,11,124]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã ia în considerare situaţiile
în care hotãrârea pãrinţilor nu este rezonabilã şi nu
este în interesul copilului (de exemplu în anencefalie). C
Argumentare O patologie severã cu debut intrauterin nu poate fi co-
rectatã prin RN [1,6,7,11,124]. IV
Standard Medicul trebuie sã evalueze înaintea iniţierii RN urmã-
toarele aspecte:
- şansele de reuşitã ale tratamentului
- riscurile implicate în aplicarea sau neaplicarea
tratamentului
- mãsura în care terapia, în cazul succesului, va prelun-
gi viaţa
- durerea şi disconfortul asociate cu terapia
- calitatea anticipatã a vieţii nou-nãscutului cu şi fãrã
tratament [125]. C
Argumentare Orice tratament poate avea rezultate limitate, efecte
adverse şi complicaţii [1,11,124]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul sã consulte comitetul de eticã
medicalã al unitãţii unde îşi desfãşoarã activitatea
pentru luarea unor decizii în concordanţã cu legislaţia
existentã [1,11,124]. E
Recomandare Se recomandã ca medicul sã nu iniţieze reanimarea neona-
talã în urmãtoarele cazuri:
- VG confirmatã sub 24 sãptãmâni sau GN sub 500g, fãrã
semne de viabilitate
- anencefalie
- trisomie 13 sau 18 confirmate [126-128]. B
Argumentare Afecţiunile de mai sus sunt asociate cu o moarte prematu-
rã aproape sigurã, iar la rarii supravieţuitori gradul de
morbiditate este ridicat [1,127-128]. IIa
Opţiune Medicul poate efectua RN în aceste situaţii doar la do-
rinţa pãrinţilor, dupã informare corectã prealabilã şi cu
consimţãmântul informat al acestora [1,11,127-128]. C
Argumentare Deciziile privind starea de sãnãtate a nou-nãscutului
trebuie luate de cãtre pãrinţii corect informaţi [124].
Recomandare Medicul trebuie sã evite sã ia decizii definitive privind
reanimarea înainte de naşterea unui nou-nãscut cu afec-
ţiuni asociate cu prognostic nesigur, cu şanse de supra-
vieţuire minime şi/sau o ratã a morbiditãţii relativ
ridicatã (de exemplu VG de 23-25 sãptãmâni şi greutatea
estimatã ≤ 400g)[3,4,6,7,11,44]. C
Argumentare Vârsta de gestaţie şi greutatea estimate anterior naşte-
rii pot fi eronate, metodele de estimare având diferite
marje de eroare [132,133]. IV
Standard Medicul trebuie sã avertizeze pãrinţii cã deciziile de
management neonatal anterioare naşterii se pot modifica
în funcţie de starea copilului şi de evaluarea postnatalã
a VG. IV
Argumentare Trebuie avute în vedere incertitudinile legate de VG (e-
rori de 1-2 sãptãmâni) şi greutatea estimatã (erori de
100-200 g) şi posibila implicare a restricţiei de creşte-
re intrauterinã [3,4,6,7,11,44,132,133]. C
Recomandare Se recomandã ca medicul sã înceteze eforturile de RN dacã
nu apar bãtãi cardiace dupã 10 minute de la iniţierea
acesteia. B
Argumentare Date curente aratã cã dupã 10 minute de asistolie, nou-
nãscuţii au şanse minime de supravieţuire sau supravie-
ţuiesc cu handicapuri severe [1,3,4,6,7,11,15,44]. IIb
Standard Medicul şi asistenta trebuie sã monitorizeze în secţia de
terapie intensivã neonatalã (TINN) orice nou-nãscut care
a necesitat mãsuri avansate de RN (anexa 6). C
Argumentare Orice nou nãscut ce a necesitat RN poate prezenta compli-
caţii datorate asfixiei
perinatale [3,4,6,7,11,14,15,44,45]. IV
9.1. Pregãtirea pentru reanimarea neonatalã
Standard La solicitarea obstetricianului sau moaşei, un cadru me-
dical instruit în RN trebuie sã fie prezent în sala de
naştere la fiecare naştere. C
Argumentare Prezenţa în sala de naşteri a unei persoane instruite în
RN creşte şansele de supravieţuire fãrã sechele ale nou-
nãscutului cu asfixie sau dificultãţi de adaptare la
viaţa extrauterinã la naştere [1-7,11]. IV
Standard O persoanã instruitã în RN (medic sau asistentã de neo-
natologie/pediatrie ori medic sau asistentã de obstetricã
-ginecologie sau moaşã) trebuie sã fie prezentã în sala
de naştere la toate naşterile cunoscute cu risc. C
Argumentare Prezenţa în sala de naşteri a cel puţin unei persoane
instruite în RN, indiferent de specialitatea acesteia,
creşte şansele de supravieţuire fãrã sechele ale nou-
nãscutului cu asfixie sau dificultãţi de adaptare la
viaţa extrauterinã la naştere.
Din sarcinile cu risc pot rezulta nou nãscuţi cu risc
care necesitã RN [1-7,11]. IV
Standard Medicul trebuie sã efectueze înainte de reanimare urmã-
toarele:
- creşterea temperaturii în spaţiul de reanimare
- verificarea şi pregãtirea echipamentului necesar
reanimãrii. C
Argumentare Echipamentul gata pregatit in stare de functionare scade
riscul accentuãrii şi/sau prelungirii
asfixiei [3-7,11,14,15,17]. IV
9.2. Aspecte instituţionale
Standard La nivelul fiecãrei unitãţi spitaliceşti unde au loc naş-
teri trebuie sã existe o echipa de RN [1-7,11]. C
Argumentare Numai în 50% din naşteri se poate prevedea necesitatea RN
iar prezenţa personalului medical instruit în RN creşte
rata de succes a RN şi scade riscul de deces neonatal şi
de morbiditãţi asociate asfixiei
neonatale [3-7,11,14,15,44]. IV
Standard Fiecare membru al echipei de RN trebuie sã-şi cunoascã
bine responsabilitãţile [3-7,11,14,15,44]. E
Standard Echipa de RN trebuie sã îşi asume urmãtoarele responsabi-
litãţi:
- instruire periodicã şi permanentã a medicilor şi asis-
tentelor care efectueazã RN
- asigurarea prezenţei unei echipe de RN pentru sala de
naşteri (saloane de expulzie şi sala de operaţii
cezariene)
- anunţarea din timp a echipei de RN pentru a fi prezentã
la naştere.
- verificarea funcţionalitãţii echipamentului de reani-
mare anterior momentului naşterii [1]. E
Opţiune În maternitãţile de nivel I care nu au în schema de func-
tionare medic neonatolog (sau anestezist instruit în RN)
reanimarea nu se poate realiza decât pânã la intubaţia
orotrahealã. E
Argumentare Intubaţia trahealã nu poate fi practicatã decât de medi-
cii cu specialitatea sau competenţã în neonatologie
şi/sau terapie intensivã. E
Standard Fiecare unitate sanitarã în care se desfãşoarã naşteri
trebuie sã asigure un spaţiu în care sã se efectueze
reanimarea care trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele
criterii [3,4,11,18,134,135]:
- amplasare în sala de naşteri sau în apropierea ei
- amenajare într-o camera înaltã (pentru instalarea mesei
de reanimare cu cãldurã radiantã) dotatã cu sursã de
oxigen, aer medical, aspiraţie şi asiguratã cu temperatu-
rã constantã (25-26°C) [16,18,22,134]
- sã aibã un spaţiu special pentru depozitarea medicamen-
telor folosite în RN, cu accesibilitate maximã
- sa aibã un protocol scris pentru cunoaşterea şi practi-
carea corectã a RN care sã cuprindã şi responsabilitãţile
fiecãrui membru al echipei [1,50]. C
Argumentare Aceastã organizare asigurã efectuarea promptã a RN
într-un climat cu temperaturã optimã pentru
nou-nãscut [1,50]. IV
Standard Fiecare unitate sanitarã în care se desfãşoarã naşteri
trebuie sã aibã protocoale prin care sã statuteze urmã-
toarea secvenţialitate a acţiunilor în cazul anunţãrii
naşterii unui nou-nãscut care necesitã RN:
- anunţarea echipei de RN în timp util
- efectuarea anamnezei sarcinii şi travaliului cu iden-
tificarea din foaia de observaţie maternã a aspectelor
perinatale care pot conduce la asfixie
- discuţie antenatalã cu pãrinţii pentru prezentarea
riscurilor la care poate fi expus nou-nãscutul. C
Argumentare Jumãtate din nou-nãscutii care necesitã RN pot fi identi-
ficaţi pe baza anamnezei sarcinii şi
travaliului [3-7,11,14,15,44]. IV
Recomandare Se recomandã ca fiecare secţie de nou-nãscuţi sau unitate
sanitarã care asigurã asistenţã medicalã la naştere (in-
clusiv staţiile de ambulanţã) sã redacteze protocoale
proprii având la bazã standardele cuprinse în prezentul
ghid. E
Recomandare Se recomandã ca fiecare medic de familie şi asistentele
medicilor de familie sã se instruiascã privind mãsurile
de RN pentru a putea oferi asistenţã promptã şi corectã
nou-nãscutului nãscut la domiciliu. E
┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie ur- │
│ │mate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu │
│ │de justificat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Recomandare│Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au │
│ │forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru │
│ │trebuie justificat raţional, logic şi documentat. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite│
│ │indicând faptul cã mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile │
│ │şi cã diferiţi medici pot lua decizii diferite. │
│ │Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã justifi-│
│ │care. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Grad A │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a │
│ │unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei reco- │
│ │mandãri (nivele de dovezi Ia sau Ib). │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad B │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu │
│ │randomizate, publicate pe tema acestei recomandãri (nivele de │
│ │dovezi IIa, IIb sau III). │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad C │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete│
│ │de experţi sau din experienţa clinicã a unor experţi recunoscuţi │
│ │ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indicã lipsa unor │
│ │studii clinice de bunã calitate aplicabile direct acestei reco- │
│ │mandãri. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Grad E │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a grupu-│
│ │lui tehnic de elaborare a acestui ghid. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, │
│ │bine conceput. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã │
│ │randomizare, bine conceput. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine │
│ │conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de │
│ │cercetare. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţã clinicã a│
│ │unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────┐
│ Factorii de risc antepartum │ Factorii de risc intrapartum │
├──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
│Materni │● Prezentaţie pelvianã sau altã │
│● Diabetul matern │ prezentaţie anormalã a │
│● Hipertensiunea indusã de sarcinã │ nou-nãscutului │
│● Hipertensiunea arterialã cronicã │● Naşterea prematurã (< 36 │
│● Sângerare în trimestrul 2 sau 3 │ sãptãmâni) │
│● Infecţie maternã │ │
│● Boli materne cardiace, renale, pulmonare│● Travaliu prelungit (> 24 ore) │
│ tiroidiene sau neurologice │● Prelungirea stadiului 2 al │
│● Ruptura prematurã de membrane │ travaliului (> 2 ore) │
│● Medicaţie a mamei de exemplu: magneziu, │● Bradicardie fetalã persistentã │
│ betablocante, rezerpina, carbonat de │● Ritm anormal al bãtãilor cordului│
│ litiu │ fetal │
│● Toxicomania maternã, etilism cronic │● pH scalp fetal ≤ 7,2 │
│● Sarcina neurmãritã │● Lichid amniotic meconial │
│● Vârsta mamei sub 16 sau peste 35 ani │● Prolabare de cordon │
│Fetali │● Decolare de placentã │
│● Hidrops fetal │● Sângerare intrapartum │
│● Sarcinã depãşitã (≥ 42 sãptãmâni) │ semnificativã │
│● Sarcinã multiplã │● Operaţie cezarianã de urgenţã │
│● Discrepanţa dintre VG şi greutatea │● Aplicaţie de forceps sau │
│ estimatã la fãt │ vid-extractor │
│ (greutate estimatã < 2000 g) │● Naşterea precipitatã │
│● Malformaţii sau anomalii fetale │● Corioamniotita │
│● Anemie fetalã sau izoimunizare │● Ruptura prematurã de membrane │
│● Moarte fetalã sau neonatalã în │ (> 18 ore înainte de naştere) │
│ antecedente │● Fãt macrosom │
│● Polihidramnios │● Anestezie generalã │
│● Oligohidramnios │● Tetanie uterinã │
│● Activitate fetalã diminuatã │● Narcotice administrate mamei cu │
│ │ mai puţin de 4 ore înainte de │
│ │ naştere │
│ │● Placenta praevia │
└──────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────┘
┌───────────────────┬────────────────────────┬──────────────────────┬───────────────────┐
│ Caracteristica │Balonul autogonflabil │Balonul destins de │Resuscitatorul cu │
│ │ │flux (de anestezie) │piesã în T │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Modalitate de │- mascã facialã │- mascã facialã │- mascã facialã │
│conectare la cãile │- direct la sondã │- direct la sondã │- direct la sondã │
│aeriene neonatale │ endotrahealã │ endotrahealã │ endotrahealã │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Dependenţa de o │NU │DA │DA │
│sursã de gaz pentru│ │ │ │
│a funcţiona │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Concentraţia de │● numai cu rezervor │● da │● da │
│oxigen │● numai cu blender │● numai cu blender │● numai cu blender │
│● FiO(2) de 90- │ şi rezervor │ │ │
│100% │● aproximativ 40% oxigen│ │ │
│● variabilã │furnizat fãrã rezervor │ │ │
│ │ataşat │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Posibilitatea │NU │DA │DA │
│administrãrii │ │ │ │
│oxigenului în flux │ │ │ │
│liber │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Presiunea │Presiunea de compresie a│Presiunea de compresie│Presiunea inspira- │
│inspiratorie │balonului, opţional │a balonului mãsuratã │torie maximã deter-│
│maximã │mãsuratã cu manometrul │cu manometrul │minatã prin parame-│
│ │ │ │trii ajustabili │
│ │ │ │mecanic │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Presiunea de la │Nu existã control direct│Ajustarea valvei de │Controlul presiunii│
│sfârşitul │(decât dacã existã valvã│control a fluxului │de la sfârşitul │
│expirului (PEEP) │de PEEP ataşatã) │ │expirului │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Aprecierea │DA │DA │NU │
│complianţei │ │ │ │
│pulmonare │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Posibilitatea │Imediat, dupã necesitãţi│Imediat, dupã necesi- │- necesitã fixarea │
│modificãrii │(aprecierea de cãtre │tãţi (aprecierea │PIP şi PEEP înainte│
│presiunilor în │reanimator a complianţei│complianţei pulmonare)│de RN │
│timpul RN │pulmonare) │ │- mai dificilã în │
│ │ │ │timpul RN │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Timpul inspirator │Durata compresiei │Durata compresiei │Durata: cât este │
│ │ │ │acoperitã valva de │
│ │ │ │PEEP │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Posibilitatea │NU │DA │DA │
│administrãrii CPAP │ │ │ │
├───────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Caracteristici de │● valvã de supra-presi- │● manometru │● valvã de elibe- │
│siguranţã │une │ │rare a presiunii │
│ │● opţional manometru │ │maxime │
│ │ │ │● manometru │
└───────────────────┴────────────────────────┴──────────────────────┴───────────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ 1. Indicaţii │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Absolute │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- prezenţa lichidului amniotic meconial la nou-nãscutul cu depresie respiratorie, hipoton│
│ sau cu FC scazutã │
│- hernie diafragmaticã diagnosticatã antenatal sau suspicionatã clinic │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1.2 Relative/recomandate │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│- prematuritate extremã │
│- ventilaţia corectã cu presiune pozitivã pe mascã şi balon: │
│ ● este necesarã mai mult de câteva minute │
│ ● nu are drept rezultat îmbunãtãţirea stãrii clinice │
│ ● nu determinã o expansiune toracicã adecvatã │
│- este nevoie de MCE │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2. Alegerea sondei cu diametru adecvat │
├────────────────────────────┬────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│ Mãrimea sondei (mm) │ Greutatea la naştere │ Vârsta gestaţionalã │
│ (diametrul intern) │ (grame) │ (sãptãmâni) │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 2,5 │ sub 1000 │ sub 28 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 3,0 │ 1000-2000 │ 28-34 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 3,5 │ 2000-3000 │ 34-38 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 3,5-4,0 │ peste 3000 │ peste 38 │
├────────────────────────────┴────────────────────────────┴───────────────────────────────┤
│ 3. Alegerea lamei adecvate de laringoscop │
├─────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┤
│Greutate la naştere │ Mãrimea lamei Miller (dreaptã) │
├─────────────────────────────┤ 00 │
│Prematuri (< 1500 g) │ 0 │
├─────────────────────────────┤ 1 │
│Prematuri cu GN > 1500g │ │
├─────────────────────────────┤ │
│Nou nãscut la termen (GN │ │
│> 2500 g) │ │
├─────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4. Profunzimea introducerii sondei │
├────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reguli orientative: │ - reperul la buza superioarã = GN (kg) + 6 │
│ ├────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ - introducerea sondei de intubaţie cu maxim 1-2 cm sub │
│ │ corzile vocale │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│ Vârsta gestaţionalã │ Greutatea │Adâncimea sondei de la buza │
│ (sãptãmâni) │ (grame) │superioarã a nou-nãscutului │
│ │ │ (cm) │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ sub 28 │ sub 1000 │ 6 (GN < 750 g) - 7 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 28-34 │ 1000-2000 │ 7-8 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ 34-38 │ 2000-3000 │ 8-9 │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│ peste 38 │ peste 3000 │ 9-10 │
├────────────────────────────┴────────────────────────────┴───────────────────────────────┤
│ 5. Semne ale intubaţiei în trahee │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● îmbunãtaţirea FC şi a coloraţiei │
│● zgomote respiratorii în ambele câmpuri pulmonare, dar slabe sau absente în epigastru │
│● lipsa distensiei gastrice odatã cu ventilaţia │
│● condensare de vapori în interiorul sondei în timpul expirului │
│● o ridicare a toracelui la fiecare respiraţie │
│● detectorul colorimetric de CO(2) indicã prezenţa de CO(2) (coloraţie galbenã) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 6. Semnele prezenţei sondei de intubaţie în esofag │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│● rãspuns prost la intubaţie (cianozã, bradicardie, etc) │
│● detectorul de CO(2) nu indicã prezenţa CO(2) │
│● nu se aud zgomote respiratorii │
│● se aude intrarea aerului în stomac │
│● poate fi vãzutã distensia gastricã │
│● nu se vede condens în sondã │
│● mişcãri respiratorii slabe │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7. Complicaţii ale intubaţiei endotraheale │
├────────────────────────────┬────────────────────────────┬───────────────────────────────┤
│Complicaţie │Cauze posibile │Acţiuni preventive /corectoare │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Hipoxia │Intubaţia dureazã prea mult │- oxigenaţi cu mascã şi balon │
│ │ │în prealabil │
│ │ │- administraţi oxigen în flux │
│ │ │liber în timpul procedurii │
│ │ │- opriţi tentativa de intubaţie│
│ │ │dupã 20 secunde │
│ │Plasare incorectã a sondei │Repoziţionaţi sonda │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Bradicardie/apnee │Hipoxie │Oxigenaţi cu mascã şi balon în │
│ │ │prealabil │
│ │Rãspuns vagal determinat de │- administraţi oxigen în flux │
│ │laringoscop sau de sonda de │ liber în timpul intubaţiei │
│ │aspiraţie │- oxigenaţi dupã intubaţie cu │
│ │ │balon şi sondã de intubaţie │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Pneumotorax │Hiperventilaţia unui plãmân │Plasaţi sonda correct │
│ │datoritã plasãrii sondei în │ │
│ │bronhia principalã dreaptã │ │
│ │Presiune excesivã de │Folosiţi presiune adecvatã de │
│ │ventilaţie │ventilaţie │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Contuzii sau leziuni ale │Manevrare brutalã a │Sunt necesare îndemânare/ │
│limbii, gingiilor, cãilor │laringoscopului sau a sondei│abilitãţi practice suplimentare│
│aeriene │Basculare a laringoscopului │ │
│ │în loc de ridicare │ │
│ │Lama laringoscopului prea │Alegeţi echipamentul adecvat │
│ │scurtã sau prea lungã │ │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Perforaţia traheei sau a │Introducere prea viguroasã a│Manevraţi cu blândeţe │
│esofagului │sondei de intubaţie │ │
│ │Mandrenul depãşeşte vârful │ │
│ │sondei │Plasaţi corect mandrenul │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Sondã endotrahealã │Pensarea sondei sau │- încercaţi sã aspiraţi sonda │
│obstruatã │obstrucţie cu secreţii │cu un cateter de aspiraţie │
│ │ │- dacã nu reuşiţi, luaţi în │
│ │ │considerare înlocuirea sondei │
├────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Infecţia │Introducerea de microorga- │Fiţi atenţi la pãstrarea unei │
│ │nisme prin intermediul mâi- │tehnici sterile/curate │
│ │nilor sau al echipamentelor │ │
└────────────────────────────┴────────────────────────────┴───────────────────────────────┘
┌───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│Complicaţie │Semne clinice/paraclinice │Tratament suportiv │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│1. Ventilaţia cu presiune pozitivã nu determinã o ventilare adecvatã pulmonarã│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1.1. Blocarea mecanicã a cãilor aeriene │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Blocarea prin │lipsa permeabilitãţii adec- │- aspirarea cãii aeriene │
│meconiu sau mucus │vate a cãilor respiratorii │în profunzime la nivelul │
│ │dupã aspirarea iniţialã a │gurii şi nasului cu │
│ │meconiului, poziţionarea ca-│sonda de aspiraţie │
│ │pului şi aspirarea secreţi- │mare (10 Fr sau 12 Fr) │
│ │ilor din gurã │- aspirarea traheei cu │
│ │ │sonda de aspiraţie sub │
│ │ │laringoscopie directã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Atrezie coanalã │detresã respiratorie severã │- plasarea unei pipe │
│ │imediat dupã naştere, oxige-│Guedel în cavitatea buca-│
│ │nare adecvatã când plânge │lã │
│ │viguros │- introducerea prin cavi-│
│ │ │tatea bucalã a unei sonde│
│ │ │de intubaţie în farigele │
│ │ │posterior (nu în trahee) │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sindromul Pierre- │microretrognaţie, detresã │- poziţionarea nou-nãscu-│
│Robin │respiratorie severã, imediat│tului în decubit ventral │
│ │dupã naştere │- plasarea prin nas a │
│ │ │unei sonde de intubaţie │
│ │ │cu diametru de 2,5 mm sau│
│ │ │sonda de 12 F în faringe-│
│ │ │le posterior │
│ │ │- intubaţie endotrahealã │
│ │ │(dificil de realizat în │
│ │ │aceastã situaţie) │
│ │ │- aplicarea mãştii larin-│
│ │ │giene │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Malformatii rare │- diafragme laringiene │- intubaţia endotrahealã │
│ │- higromul chistic │- traheostomie de urgenţã│
│ │- guşa congenitalã │ │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│1.2. Funcţie pulmonarã afectatã │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Pneumotorax │- detresã respiratorie, cia-│- plasarea unui ac sau │
│ │nozã, bradicardie, minut vo-│tub de aspiraţie în spa- │
│ │lum diminuat la nivelul he- │ţiul pleural │
│ │mitoracelui cu pneumotorax, │- pneumotoraxul mic (fãrã│
│ │asimetria hemitoracelor │afectare respiratorie sau│
│ │- transiluminare crescutã în│hemodinamicã semnifica- │
│ │hemitoracele cu pneumotorax │tivã) se resoarbe de │
│ │- radiografia clarificã di- │obicei spontan │
│ │agnosticul (definitiv) │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Revãrsate pleurale │- semne clinice la fel ca în│- plasarea unui ac sau │
│ │cazul pneumotoraxului │tub de aspiraţie în spa- │
│ │- în unele cazuri se asoci- │ţiul pleural │
│ │azã şi edemul generalizat │ │
│ │(hidrops fetalis) │ │
│ │- radiografia clarificã │ │
│ │diagnosticul (definitiv) │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Hernia diafragmaticã │- detresã respiratorie per- │- reanimarea cu balon se │
│ │sistentã │opreşte în momentul sus- │
│ │- abdomen escavat zgomote │piciunii de hernie dia- │
│ │respiratorii diminuate de │fragmaticã (nu este │
│ │partea cu hernia (mai frec- │permisã (trebuie) venti- │
│ │vent pe stânga) │larea (reanimare) mult │
│ │- zgomotele cardiace depla- │timp cu mascã şi balon) │
│ │sate de partea opusã herniei│- intubaţie endotrahealã │
│ │(mai frecvent spre dreapta) │imediatã │
│ │ │- sonda orogastricã │
│ │ │pentru evacuarea conţi- │
│ │ │nutului gastric │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Hipoplazia │- oligohidramnios │- intubaţie şi ventilaţie│
│pulmonarã │- necesitatea ventilãrii cu │asistatã │
│ │presiuni mari │ │
│ │- cazurile severe sunt in- │ │
│ │compatibile cu viaţa │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Pneumonia │- infecţii extrem de grave │- intubaţie endotrahealã │
│congenitalã │(ex. Septicemii cu Strepto- │- ventilaţie asistatã │
│ │coc de grup B) sau aspiraţia│ │
│ │de lichid amniotic, mai ales│ │
│ │dacã este contaminat cu me- │ │
│ │coniu, pot determina insufi-│ │
│ │cienţa respiratorie de la │ │
│ │naştere │ │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│2. Cianozã sau bradicardie persistentã în pofida ventilãrii adecvate │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Boalã congenitalã │- persistenţa bardicardiei │- consult cardiologie │
│de cord │sau cianozei generalizate în│pediatricã │
│ │pofida unei bune ventilãri │- prostaglandina E în │
│ │- radiografie cardiopulmona-│urgenţã, dupã efectuarea │
│ │rã │diagnosticului diferen- │
│ │- electrocardiograma │ţial cu afecţiuni │
│ │- ecografie cardiacã │pulmonare, cerebrale, │
│ │ │infecţioase, metabolice │
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│3. Lipsa apariţiei respiraţiei spontane dupã îmbunãtãţirea FC şi coloraţiei │
├───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Leziuni cerebrale │- hipotonie marcatã │- VPP cu FiO(2) 100% │
│(HIE) │- lipsa respiraţiilor spon- │- intubaţie endotrahealã │
│ │tane / gaspuri │dacã nu s-a efectuat pânã│
│ │- hipotermie │în acest moment │
│ │- istoric de suferinţã │- monitorizare în secţia │
│ │antepartum (circularã de │de terapie intensivã │
│ │cordon stransã, bradicardie │neonatalã │
│ │fetalã, lichid amniotic │ │
│ │meconial, metroragii │ │
│ │importante) │ │
│ │- pH < 7 şi deficitul de │ │
│ │baze < -10 mEq în sângele │ │
│ │recoltat din cordonul │ │
│ │ombilical sau de la nou │ │
│ │nãscut în primele 30 de │ │
│ │minute de viaţã │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Acidozã severã │- istoric de suferinţã │- VPP │
│ │antepartum │- intubaţie endotrahealã │
│ │- reanimare postanatalã │dacã nu s-a efectuat pâna│
│ │prelungitã │în acest moment │
│ │ │- monitorizare în secţia │
│ │ │de TINN bicarbonat de │
│ │ │sodiu 4,2 % i.v. │
│ │ │lent: 2 mEq/kg │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Boalã congenitalã │- hipotonie marcatã │- VPP │
│neuromuscularã │- antecedente heredocolate- │- intubaţie endotrahealã │
│ │rale de boli neuromusculare │dacã nu s-a efectuat pânã│
│ │ │în acest moment │
│ │ │- monitorizare în secţia │
│ │ │de TINN │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sedare datoratã │- depresie respiratorie │- continuarea VPP │
│medicaţiei materne │severã dupã ce VPP a deter- │- administrare i.v. sau │
│(narcotice) │minat apariţia FC şi colora-│i.m. de naloxonã │
│ │ţiei normale │0,1 mg/kg/dozã │
│ │- istoric de administrare a │(soluţie recomandatã de │
│ │narcoticelor la mamã în ul- │1mg/ml) │
│ │timele 4 ore │- monitorizarea respira- │
│ │ │ţiei │
│ │ │- repetarea dozei de │
│ │ │naloxona în cazul rea- │
│ │ │pariţiei depresiei res- │
│ │ │piratorii │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sedare datoratã │- depresie respiratorie se- │- nu rãspund la naloxonã │
│medicaţiei materne │verã dupã ce VPP a determi- │- continuarea VPP │
│(nenarcotice) │nat apariţia FC şi colora- │- monitorizare │
│ │ţiei normale │ │
│ │- istoric de administrare la│ │
│ │mamã de sulfat de magneziu │ │
│ │sau analgezice nenarcotice │ │
│ │sau anestezice pentru │ │
│ │anestezia generalã │ │
└───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┘
┌───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│Caracteristici ale nou-│Efect nedorit │Prevenire/tratament │
│nãscutului prematur │ │ │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Tegumente subţiri, su- │favorizeazã pierderile de │- încãlzire cu radiant │
│prafaţã corporalã mare │cãldurã │termic │
│raportat la greutatea │ │- ştergerea/uscarea │
│corpului, depozite de │ │(blândã) a tegumentelor │
│grãsimi scãzute │ │- împachetarea corpului │
│ │ │(exceptând capul) în fo- │
│ │ │lie de plastic │
│ │ │- acoperirea capului cu │
│ │ │o cãciuliţã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Ţesuturile imature şi │pot fi mai uşor lezate de │- administrarea oxigenu- │
│deficitul de antioxi- │administrare excesivã de │lui cu blender de FiO(2) │
│danţi │oxigen │şi monitorizare cu │
│ │ │pulsoximetru │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Masã muscularã redusã │respiraţie mai dificilã │asistarea ventilaţiei │
│ │ │utilizând (reanimare cu) │
│ │ │resuscitatorul cu piesa │
│ │ │în T, CPAP, intubaţia şi │
│ │ │ventilaţia mecanicã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Activitatea centrului │apnee, gaspuri, respiraţie │asistarea ventilaţiei: │
│respirator poate fi │neregulatã, ineficientã │reanimare cu resuscitator│
│scãzutã datoritã imatu-│ │cu piesa în T, CPAP, │
│ritãţii sistemului │ │intubaţie şi ventilaţie │
│nervos │ │mecanicã ca mai sus │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Plãmânii pot fi imaturi│ventilaţia dificilã şi │- primele inflaţii admi- │
│şi deficitari în sur- │plãmânii mai uşor de lezat │nistrate cu PIP maxim de │
│factant │prin ventilaţia cu presiune │20-25 cmH(2)O │
│ │pozitivã │- intubaţie la sala de │
│ │ │naşteri şi administrare │
│ │ │de surfactant pe sonda │
│ │ │endotrahealã la prema- │
│ │ │turii cu VG < 32 │
│ │ │sãptãmâni │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Sistem imunitar imatur │risc crescut sã se nascã │- administrare empiricã/ │
│ │cu infecţie şi sã dezvolte │ţintitã de antibiotice │
│ │o infecţie dupã naştere │- administrare de imu- │
│ │ │noglobuline │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Capilarele fragile de │se pot rupe │- manevrare blândã în │
│la nivelul creierului │ │timpul RN │
│în curs de dezvoltare │ │- terapia durerii │
│ │ │- atenţie la cantitatea │
│ │ │(10-20 ml/kg) şi viteza │
│ │ │(5-10 minute) adminis- │
│ │ │trãrii bolusurilor intra-│
│ │ │venoase de volumexpanderi│
│ │ │- utilizarea modalitãţi- │
│ │ │lor sincronizate de ven- │
│ │ │tilaţie mecanicã │
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│Volumul mic de sânge │susceptibilitate la efectele│- refacerea promptã a │
│(volum circulator mic) │pierderii de sânge │volumului sangvin │
└───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┘
┌───────────────┬─────────────────────────┬──────────────────────┬────────────────────────┐
│Complicaţie │ Cauze │ Semne clinice │ Recomadãri │
│ │ │ / examinãri de │ │
│ │ │ laborator │ │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Hipertensiunea │- hipoxia severã şi │cianoza generalizatã │- monitorizare cu │
│pulmonarã │prelungitã perinatalã │persistentã dupã RN │pulsoximetru şi/sau │
│ │determinã persistenţa │ │analiza gazelor │
│ │vasoconstricţiei │ │sangvine │
│ │pulmonare dupã naştere │ │- oxigenoterapie │
│ │hipertensiunea pulmo- │ │- transfer în unitate │
│ │narã secundarã │ │de nivel III │
│ │- pneumonia congenitalã │ │- administrare de oxid │
│ │- hernia diafragmaticã │ │nitric inhalator │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Pneumonia şi │- SAM │- persistã detresa │Antibioterapie │
│alte complica- │- infecţie congenitalã │respiratorie dupã │ │
│ţii pulmonare │- manevre nesterile de │reanimare │ │
│ │reanimare │- nevoie crescutã de │ │
│ │ │oxigen │ │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Hipotensiunea │- hipoxemia perinatalã │- Tensiune arterialã │- monitorizare TA, FC │
│ │severã şi/sau prelungitã │(TA) medie < 30 mmHg │pânã când TA şi perfuzia│
│ │afecteazã miocardul şi │la prematuri cu │perifericã se normali- │
│ │tonusul vascular │VG < 30 sãptãmâni │zeazã │
│ │- sepsisul │- TA medie mai micã │- asigurarea unei venti-│
│ │- anemia acutã │decât valoarea │lãri şi oxigenãri │
│ │- prematuritatea │corespunzãtoare vârs- │adecvate │
│ │ │tei de gestaţie la │- administrare de volum │
│ │ │nou nãscuţii cu │expanderi │
│ │ │VG > 30 de sãptãmâni │- corectarea acidozei │
│ │ │ │metabolice │
│ │ │ │- administrarea unui │
│ │ │ │agent inotrop pozitiv │
│ │ │ │(ex. dopamina) dacã │
│ │ │ │manevrele anterioare │
│ │ │ │nu duc la normalizarea │
│ │ │ │TA │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Echilibrul hi- │Hipoxia perinatalã │- tulburãri electroli-│- monitorizarea (în │
│dric │determinã: │tice cu aritmii cardi-│primele zile de viaţã) │
│ │- disfuncţie renalã │ace secundare │a aportului, diurezei, │
│ │tranzitorie (necrozã │- retenţie de fluide │greutãţii, electroliţi- │
│ │tubularã acutã) │ │lor serici │
│ │- afectare cerebralã │ │- examenul urinii │
│ │cu secreţie inadecvatã │ │(pentru proteinurie, │
│ │de hormon antidiuretic │ │hematurie) │
│ │(SIADH) │ │- restricţie lichidianã │
│ │ │ │- administrare de │
│ │ │ │calciu în primele zile │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Convulsii şi │- encefalopatie hipoxi- │- convulsii la câteva │- monitorizare în secţia│
│apnee │cischemicã │ore dupã naştere │de TINN │
│ │- cauze metabolice │- hipoglicemie │- administrare de │
│ │- dezechilibru │- hiponatremie │glucozã sau electroliţi │
│ │electrolitic │ │intravenos │
│ │ │ │- tratament anticonvul- │
│ │ │ │sivant │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Hipoglicemia │Hipoxemia perinatalã │- glicemie < 45 mg/dl │- bolus de glucozã 10 │
│ │determinã un consum │- apnee, hipotonie │% 2-4 ml/kg(/dozã) │
│ │crescut de glucozã │tremurãturi, iritabi- │- infuzie continuã cu │
│ │ │liate, tahipnee, │glucozã │
│ │ │convulsii │- monitorizarea glice- │
│ │ │ │miei pânã la obţinerea │
│ │ │ │unor valori normale │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Probleme de │- tractul gastrointesti- │- ileus, hemoragia │- postreanimare │
│alimentaţie │nal este extrem de sus- │digestivã şi enteroco-│neonatalã se preferã │
│enteralã │ceptibil la agresiunea │litã ulceronecroticã │întreruperea aportului │
│ │hipoxic ischemicã │- tulburãri de supt şi│alimentar enteral │
│ │- afectarea neurologicã │deglutiţie │(pentru un timp) │
│ │produce diverse dificul- │- incoordonare orofa- │- fluide şi alimentaţia │
│ │taţi de alimentaţie │ringianã │parenteralã │
├───────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────────┤
│Echilibrul │- hipotermie: │ │Temperatura corporalã │
│termic │- mai ales la prematuri │ │a nou-nãscutului trebuie│
│ │- asfixie perinatalã │ │menţinutã între 36,5 şi │
│ │- hipertermie: │ │37,5°C │
│ │- nou-nãscuti proveniţi │ │ │
│ │din mame cu corioamnio- │ │ │
│ │titã │ │ │
│ │- supraîncãlzire în │ │ │
│ │timpul şi dupã │ │ │
│ │reanimare │ │ │
└───────────────┴─────────────────────────┴──────────────────────┴────────────────────────┘
┌───────────┬─────────────┬────────────────────┬─────────────────────┬────────────────────┐
│Medicament │ Indicaţii │ Doze │ Efect │ Specificãri │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Adrenalina │FC < 60 │- soluţie 1/10.000 │- creşte perfuzia în │Se evitã utilizarea │
│ │bãtãi/minut, │- doza de 0,1-0,3 │timpul MCE, prin │adrenalinei în doze │
│ │dupã 30 │ml/kg │vasoconstricţie, │mari la prematur, │
│ │secunde de │(0,01-0,03 │(efect alfa │datoritã potenţia- │
│ │MCE şi VPP │mg/kg/dozã) se │adrenergic) │lului de hiperten- │
│ │ │administreazã │- îmbunãtãţeşte │siune şi de creş- │
│ │ │intravenos pe vena │contractilitatea │tere a fluxului │
│ │ │ombilicala sau pe o │cardiacã │sangvin cerebral, │
│ │ │venã perifericã │- creşte FC (efect │care pot conduce la │
│ │ │- 0,3-1 ml/kg │beta adrenergic) │sângerãri în matri- │
│ │ │endotraheal, rapid │ │cea germinativã │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│NaHCO(3) │- acidozã │- sol. 4,2% (0,5 │- tampon al aciditã- │Bicarbonatul de │
│ │metabolicã │mEq/ml) în doza de │ţii │sodiu - │
│ │severã dove- │1-2 mEq/kgc, lent, │- se descompune la │- este foarte caus- │
│ │ditã la nou- │în peste 2 minute │CO(2) şi apã │tic şi nu trebuie │
│ │nãscutul care│(1 mEq/kg/min) │ │administrat nicio- │
│ │este ventilat│intravenos (pe │ │datã pe sondã │
│ │adecvat │vena ombilicalã) │ │endotrahealã │
│ │ │ │ │- în cazul unei ven-│
│ │ │ │ │tilaţii ineficiente │
│ │ │ │ │duce la agravarea │
│ │ │ │ │hipercarbiei │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Volum │- evidenţa │Masa eritrocitarã │Reface volemia şi │Administrarea rapidã│
│expanderi │clinicã de │OI Rh negativ 10 │hematocritul │la prematuri poate │
│ │sângerare │ml/kg administrat în│ │produce hemoragie în│
│ │ │5-10 minute │ │matricea germinalã │
│ ├─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┤datoritã fragilitã- │
│ │- lipsa │Ser fiziologic sau │Refacerea │ţii capilarelor din │
│ │rãspunsului │soluţia Ringer 10 │volumului │aceastã zonã │
│ │la reanimare │ml/kg administratã │circulant │ │
│ │- hipotensi- │pe cale i.v. în 5-10│ │ │
│ │une │minute │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Naloxona │- depresie │- soluţie 1 mg/ml │Antagonist │Trebuie evitatã la │
│ │respiratorie │- doza de 0,1 │narcotic │nou-nãscuţii din │
│ │severã dupã │mg/kgc, rapid i.v. │ │mame dependente de │
│ │administrarea│sau i.m. │ │opioide │
│ │de sedative │ │ │ │
│ │mamei, cu 4 │ │ │ │
│ │ore anterior │ │ │ │
│ │expulziei │ │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Calciu │- hipocalce- │- sol. 10%, dozã de │- normalizarea │Administarea rapidã │
│gluconic │mie │100-200 mg/kg (1-2 │calcemiei │poate provoca arit- │
│10% │ │ml/kg) i.v., în │ │mii cardiace │
│ │ │bolus de 10-30 │ │ │
│ │ │minute │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────────────────┼────────────────────┤
│Glucoza │- hipoglice- │- sol 10%, dozã de │- menţinerea │ │
│10% │mie │200-400 mg/kg (2-4 │glicemiei între 50- │ │
│ │ │ml/kg) i.v. cu ritm │110 mg/dl │ │
│ │ │de 1 ml/minut │ │ │
└───────────┴─────────────┴────────────────────┴─────────────────────┴────────────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Echipament pentru aspiraţie │
│--------------------------- │
│Aspirator şi tubulatura aferentã acestuia │
│Sonde pentru aspiraţie de 5F sau 6F, 8F, 10F sau l2F │
│Sondã de gavaj de 8F şi siringã de 20ml │
│Aspirator pentru meconiu │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Echipament pentru ventilaţia pe mascã şi balon │
│---------------------------------------------- │
│Aparat pentru administrare de ventilaţie cu presiune pozitivã capabil sã fur-│
│nizeze oxigen 90-100% │
│Mãşti pentru nou-nãscut la termen şi prematur (de preferinţã cu margine │
│capitonatã) │
│Sursã de oxigen cu flowmetru (flux pânã la 10 L/min) şi tubulatura aferentã │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Echipament pentru intubaţie │
│--------------------------- │
│Laringoscop cu lame drepte, Nr. 00 si 0 (pentru prematuri) şi Nr. 1 (pentru │
│nou-nãscutul la termen) │
│Baterii şi becuri de rezervã pentru laringoscop │
│Sonde endotraheale de 2,5; 3,0; 3,5 şi 4,0 mm diametru intern │
│Mandren (opţional) │
│Foarfeci │
│Bandã adezivã sau dispozitiv pentru fixarea sondei │
│Tampoane cu alcool │
│Detector de CO(2) (opţional) │
│Mascã laringianã (opţional) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Medicamente │
│----------- │
│Adrenalinã 1: 10000 (0,1 mg/ml) │
│Soluţii cristaloide izotone (ser fiziologic sau Ringer lactat) pentru expan- │
│sionare volumicã - 100 sau 250 ml │
│Bicarbonat de sodiu 4,2% (5 mEq/10ml) - fiole de 10 ml │
│Naloxonã hidroclorid 0,4 mg/ml - fiole de 1 ml sau 1 mg/ml sau fiole de 2ml │
│Glucozã 10%, 250 ml (flacoane) │
│Ser fiziologic pentru bolusuri şi flush-uri │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Materiale pentru cateterizarea vaselor ombilicale │
│------------------------------------------------- │
│Mãnuşi sterile │
│Bisturiu sau foarfeci │
│Soluţie antisepticã │
│Bandã pentru ombilic │
│Cateter ombilical de 3, 5 Fr, 5 Fr │
│Stopcock cu 3 cãi │
│Seringi de 1, 3, 5, 10, 20, 50 mI │
│Ace de 25, 21,18 G sau dispozitiv de puncţionare pentru sistemele fãrã ac │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Diverse │
│------- │
│Mãnuşi şi alt echipament de protecţie │
│Masã radiantã sau o altã sursã de cãldurã │
│Suprafaţã de resuscitare stabilã, cu saltea specialã │
│Ceas (opţional cronometru) │
│Scutece încãlzite │
│Stetoscop (neonatal de preferat) │
│Bandã adezivã (de 1/2 şi 3/4 ţoli) │
│Monitor cardiac cu electrozi sau pulsoximetru şi senzori (opţional pentru │
│sala de naşteri) │
│Cãi aeriene (pipã - mãrimi 0,00, şi 000 sau lungime 30, 40, şi 50 mm) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Pentru prematuri extrem de mici (opţional) │
│Sursã de aer comprimat │
│Blender pentru a amesteca oxigenul şi aerul comprimat │
│Pulsoximetru şi senzori pentru prematuri şi nou-nãscuţi la termen │
│Folie de plastic │
│Saltea încãlzitoare activatã chimic │
│Incubator de transport pentru menţinerea temperaturii corpului în timpul │
│transportului de la sala de naşteri la salon │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Indicaţii în │imposibilitatea prinderii unei linii venoase periferice │
│timpul RN │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii│omfalocel, omfalitã │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Echipament │sterile │
│necesar │● halate │
│ │● câmp steril (se recomandã transparent) cu/fãrã orificiu │
│ │central │
│ │● manuşi sterile │
│ │● flacon de soluţie antisepticã (Clorhexidin, spirt medicinal)│
│ │● cateter ombilical │
│ │ o 5 Fr pentru GN < 3500 g │
│ │ o 6 Fr pentru GN > 3500 g │
│ │● lamã de bisturiu/foarfecã │
│ │● "robinet" (stopcock) cu trei cãi (optional) │
│ │● seringã de 10 ml │
│ │● ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│ │● douã pense hemostatice curbe │
│ │● o pensã anatomica │
│ │● douã pense Pean │
│ │● panglicã sterilã lungã de aproximativ 20 cm (opţional) │
│ │nesterile │
│ │● mascã │
│ │● calotã │
│ │● ochelari (opţional) │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │- evitarea folosirii sondei de gavaj în locul cateterului │
│ │(asociere cu incidenţã crescutã de trombozã) │
│ │- câmpul steril nu trebuie sã acopere faţa şi toracele │
│ │superior │
│ │- cateterul nu trebuie forţat sã treacã de un eventual │
│ │obstacol │
│ │- nu se administreazã soluţii hipertone (CVO plasat în poziţie│
│ │joasã nu este în vena cava inferioarã) │
│ │- evitarea acoperirii zonei omblicale şi periombilicale pentru│
│ │a permite vizualizarea unei eventuale sângerãrii sau ieşirea │
│ │accidentalã a cateterului │
│ │- CVO plasat în poziţie joasã nu necesitã obligatoriu │
│ │confirmare radiologicã │
│ │- nu se lasã cateterul deschis în atmosferã │
│ │- se verificã dacã existã bule de aer în cateter înainte de │
│ │administrarea bolusurilor sau a perfuziei (risc de embolie │
│ │gazoasa) │
│ │- întotdeauna cateterul trebuie sã fie plin cu lichid şi ata- │
│ │şat la stopcock-ul / seringa închise !!! │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Tehnicã │- mãsurarea lungimii de inserţie a cateterul venos ombilical │
│ │(CVO): │
│ │- CVO în timpul RN va fi plasat în poziţie joasã = 2-3 cm + │
│ │lungimea bontului ombilical (BO) restant (cm) dupã îndepãrta- │
│ │rea zonei clampate │
│ │- ataşarea seringii de 10 ml cu ser fiziologic cu sau fãrã │
│ │stopcock la cateter │
│ │- închiderea stopcock-ului cãtre cateter │
│ │- pregãtirea BO şi zonei periombilicale pe o razã de 5 cm cu │
│ │soluţie antisepticã (betadinã). Clorhexidina nu se recomandã │
│ │sub vârstã de 2 luni │
│ │- plasarea câmpului steril în jurul BO │
│ │- plasarea unei panglici sterile în jurul BO, strânsã lax cu │
│ │un singur nod: │
│ │ - dacã este posibil în jurul gelatinei Wharton nu la nive- │
│ │ lul pielii ! │
│ │ (prevenirea sângerãrii) │
│ │ - poate fi necesarã relaxarea panglicii în momentul inserã-│
│ │ rii cateterului! │
│ │- tãierea bontului ombilical cu lama de bisturiu/foarfeca: │
│ │ - se taie BO orizontal la o distanţã de 1-1,5 cm de la │
│ │ piele, se evitã tãierea tangenţialã la piele │
│ │ - se controleazã sângerarea (prin strângerea panglicii în │
│ │ tensiune uşoarã) │
│ │ - se şterge suprafaţa BO cu o compresã sterilã, prin │
│ │ tamponare; se evitã frecarea care poate distruge ţesutu- │
│ │ rile fãcând greu de identificat structurile anatomice │
│ │- identificarea venei ombilicale (VO): │
│ │ - situatã frecvent la "ora 6" │
│ │ - are pereţi subţiri, largã │
│ │ - situatã aproape de periferia bontului ombilical │
│ │- apucarea BO cu pensa anatomicã │
│ │- inserarea blândã a pensei hemostatice în lumenul VO şi scoa-│
│ │terea cheagurilor de sânge │
│ │- se prinde cateterul la 1 cm de vârf cu mâna sau o pensa cu │
│ │vârf curb │
│ │- introducerea cateterului plin cu lichid, ataşat la seringã │
│ │+/- triplã cale (stopcock) pe distanţa mãsuratã (frecvent │
│ │4-5 cm de la capãtul distal al BO) sau pânã la apariţia unei │
│ │bune întoarceri venoase │
│ │- aplicarea unei aspirãri blânde cu seringa în timpul intro- │
│ │ducerii CVO │
│ │- dacã sângele nu se întoarce uşor poate exista un cheag în │
│ │vârful cateterului; se retrage complet cateterul, se spalã │
│ │cheagul pânã la eliminare şi se reinserã cateterul │
│ │ - dacã fluxul de sânge e slab se avanseazã cateterul pânã │
│ │ la atingerea întregii lungimi estimate │
│ │- o eventualã sângerare poate fi opritã şi prin aplicarea │
│ │unei presiuni uşoare cu o compresã sterilã │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Complicaţii │● infecţii (sepsis, enterocolitã ulceronecroticã) │
│ │● sângerare / anemie │
│ │● trombembolii │
│ │● perforarea VO │
│ │● cateterizarea accidentalã a arterei ombilicale/hematom │
│ │● cateter poziţionat greşit în sistemul port: │
│ │ - necrozã hepaticã (tromboza venei hepatice sau infuzia de │
│ │ soluţii hipertone sau vasospastice în ţesutul hepatic) / │
│ │ cavernom de venã portã │
│ │ - chist hepatic / hematom / abces hepatic │
│ │ - perforaţie de colon │
│ │ - hipertensiune portalã │
│ │● perforaţia peritoneului / hemoperitoneu │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Numele │Adrenalina │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Resuscitare, bradicardie severa, hipotensiune │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │0,01-0,03 mg/kg/doza i.v. diluţia 1:10000 │
│nãscut │(0,1-0,3 ml/kg/doza) sau │
│ │0,03-0,1 mg/kg/doza endotraheal diluţia 1:10000 │
│ │(0,3-1 ml/kc/doza) se pot repeta 2-3 doze la interval de │
│ │3-5 minute dacã FC rãmâne < de 60 bãtãi/minut │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos sau endotraheal. NU se administreazã intracardiac.│
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Doze mici produc vasodilataţie pulmonarã şi sistemicã. Doze │
│acţiune │mari cresc tensiunea arteriala prin stimularea miocardului │
│ │(efect â adrenergic) creşterea FC şi vasoconstricţie │
│ │(efect α adrenergic) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Hipertiroidism, hipertensiune, diabet │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Interacţiuni │Incompatibil cu soluţii alcaline (bicabonat de sodiu), amino-│
│ │filin, hialuronidazã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Soluţii compati-│Glucoza 5 % sau 10 %, ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│bile │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii adeverse│Aritmie ventricularã, tahicardie, paloare si tremor, hiper- │
│ │tensiune severã cu risc de hemoragie intraventriculara, is- │
│ │chemie miocardica, hipopotasemie, scãderea fluxului sangvin │
│ │splahnic şi renal │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Glucoza 10% │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipoglicemie (< 50 mg/dl) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Bolus i.v.: 200-400 mg/kg/dozã (2-4 ml/kg/dozã) cu ritm de │
│nãscut │1-2 ml/min X 2-3 bolusuri │
│ │Infuzie continuã (PEV): start cu 4-6 mg/kg/min, creştere │
│ │treptatã cu 1-2 mg/kg/min │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Atenţie │Pentru bolus i.v. se utlilizeazã glucozã cu concentraţie │
│ │maximã de 10% │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Bicarbonat de sodiu │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Acidozã metabolicã în timpul RN prelungite │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │1-2 mEq/kg/dozã │
│nãscut │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos lent, în cel puţin 2 minute (concentraţia uzualã -│
│ │4,2 % (0,5 mEq/ml)) │
│ │NU se administreazã endotraheal (efect caustic) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Mecanism de │Agent alcalinizant, scade rezistenţa vascularã pulmonarã, │
│acţiune │îmbunãtãţeşte funcţia miocardicã, creşte rãspunsul miocardu- │
│ │lui la adrenalinã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Soluţii compati-│Glucozã 5 % sau 10 %, ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│bile │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse │Edem pulmonar, acidozã respiratorie, hipocalcemie, hiperna- │
│ │tremie │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Infuzia rapidã se asociazã cu hemoragia intraventricularã │
│ │Administrarea în timpul ventilaţiei inadecvate creste pCO(2) │
│ │şi scade pH-ul │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Calciu gluconic 10 % │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Hipocalcemie (calciu ionizat seric < 4 mg/dl sau calciu total│
│ │seric < 8 mg/dl) │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Doza la nou- │Dozã de 100-200 mg/kg (1-2 ml/kg) sol. 10%, │
│nãscut │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Intravenos, în bolus de 10-30 minute │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Soluţii compati-│Glucozã 5 % si 10 % sau ser fiziologic (NaCl 0,9%) │
│bile │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Administrarea rapidã determinã bradicardie │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Naloxona │
│medicamentului │ │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Depresia respiratorie centralã neonatalã indusã narcotic │
│ │Doza la nou-nãscut 0,1 mg/kgc, soluţie 1mg/ml │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │Rapid intravenos sau intramuscular; ae poate repeta doza dupã│
│ │3-5 minute dacã nu existã rãspuns dupã doza anterioarã. │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Acţiune │Antagonist narcotic │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Contraindicaţii │Trebuie evitatã la nou-nãscuţii din mame dependente de opioi-│
│ │de (poate determina convulsii neonatale). │
└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┘
