---------- *) Aprobat de Ordinul nr. 1.232 din 2 august 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 18 august 2011.
Ministerul Sãnãtãţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de
Comisia Consultativã de din România Neonatologie din România
Pediatrie şi Neonatologie
COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE Ghidul 06/Revizia 1 6-7.03.2010 Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România Editor: Maria Livia Ognean (c) Asociaţia de Neonatologie din România, 2011 Grupul de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor încurajeazã schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale. Orice parte din acest ghid poate fi copiatã, reprodusã sau distribuitã, fãrã permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea urmãtoarelor condiţii: (a) ghidul sau fragmentul sã nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale, (b) persoanele sau instituţiile care doresc sã copieze, reproducã sau distribuie ghidul sau fragmente din acestea, sã informeze Asociaţia de Neonatologie din România şi (c) Asociaţia de Neonatologie din România sã fie menţionatã ca sursã a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ...... din ....... şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. ..... din ........ şi de Asociaţia de Neonatologie din România în data de ....... Precizãri Ghidurile clinice pentru Neonatologie sunt elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical sã ia decizii privind îngrijirea nou-nãscuţilor. Acestea prezintã recomandãri de bunã practicã medicalã clinicã bazate pe dovezi publicate (literatura de specialitate) recomandate a fi luate în considerare de cãtre medicii neonatologi şi pediatri şi de alte specialitãţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea tuturor nou-nãscuţilor. Deşi ghidurile reprezintã o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţioneazã sã înlocuiascã raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicalã este un proces integrativ care trebuie sã ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului sau, în cazul nou-nãscutului, a pãrinţilor, precum şi resursele, caracteristicile specifice şi limitãrile instituţiilor medicale. Se aşteaptã ca fiecare practician care aplicã recomandãrile în scop diagnostic, terapeutic sau pentru urmãrire, sau în scopul efectuãrii unei proceduri clinice particulare sã utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al nou-nãscutului în funcţie de particularitãţile acestuia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţiile conţinute în ghid sã fie corecte, redate cu acurateţe şi susţinute de dovezi. Date fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, autorii nu pot şi nu garanteazã cã informaţia conţinutã în ghid este în totalitate corectã şi completã. Recomandãrile din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la tema propusã şi abordãrile terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, recomandãrile se bazeazã pe consensul experţilor din cadrul specialitãţii. Totuşi, acestea nu reprezintã în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectã în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singurã modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmãrire a unui caz sau ca o modalitate definitivã de îngrijire a nou-nãscutului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare în funcţie de circumstanţele individuale şi opţiunea pãrinţilor nou-nãscutului, precum şi de resursele şi limitãrile specifice ale instituţiei sau tipului de practicã medicalã. Acolo unde recomandãrile acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificãrilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declinã responsabilitatea legalã pentru orice inacurateţe, informaţie perceputã eronat, pentru eficacitatea clinicã sau succesul oricãrui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate ca urmare a utilizãrii sau aplicãrii lor. De asemenea, ele nu îşi asumã responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie sã verifice literatura de specialitate prin intermediul surselor independente şi sã confirme cã informaţia conţinutã în recomandãri, în special dozele medicamentelor, este corectã. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mãrcii sau al producãtorului, nu constituie sau implicã o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţã de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizatã în scop publicitar sau în scopul promovãrii unui produs. Opiniile susţinute în aceastã publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintã în mod necesar opiniile Fondului ONU pentru Populaţie sau ale Fundaţiei Cred. Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuã. Cea mai recentã versiune a acestui ghid poate fi accesatã prin internet la adresa ........... Tipãrit la ........... ISSN ................ Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice Prof. Dumitru Orãşeanu Comisia de Obstetricã şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Prof. Dr. Vlad I. Tica Asociaţia de Neonatologie din România Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Preşedinte - Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Co-preşedinte - Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin Secretar - Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea Coordonatori: Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Scriitori: Dr. Anca Bivoleanu Prep. Univ. Dr. Andreea Avasiloaiei Dr. Carmen Voicila Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului: Dr. Simona Ghironte Dr. Carmen Grecu Dr. Catrinel Iftime Dr. Doina Broscãuncianu Dr. Mihaela Demetrian Dr. Roxana Iliescu Mulţumiri Mulţumiri experţilor care au evaluat ghidul: Prof. Univ. Dr. Gabriela Zaharie Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea Conf. Univ. Dr. Valeria Filip Sef. lucr. Dr. Ligia Blaga Mulţumim Dr. Maria Livia Ognean pentru coordonarea şi integrarea activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie. Multumim Fundaţiei Cred pentru suportul tehnic acordat pentru buna desfãşurare a activitãţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie şi organizarea întâlnirilor de consens. Abrevieri MS - Ministerul Sãnãtãţii UTN - Unitate de Transport Neonatal VG - vârstã de gestaţie FC - frecvenţa cardiacã TA - tensiune arterialã GN - greutate la naştere FR - frecvenţa respiratorie VPP - ventilaţie cu presiune pozitivã CPAP - continuous positive airway pressure (presiune continuã pozitivã la nivelul cãilor aeriene) AGS - analiza gazelor sangvine pCO(2) - presiune parţialã a dioxidului de carbon pO(2) - presiune parţialã a oxigenului TRC - timp de recolorare capilarã EKG - electrocardiogramã MCC - malformaţie cardiacã congenitalã PGE - prostaglandina E cc - centimetrii cubi SDR - sindrom de detresã respiratorie TORCH - infecţii congenitale cronice, acronim dat de toxoplasmozã, rubeolã, infecţie cu citomegalvirus, infecţie cu herpes virus şi alte infecţii congenitale cronice HIV- virusul imunodeficienţei umane ORL - otorinolaringologie CT - computer tomografie SNC - sistem nervos central RMI - imagisticã prin rezonanţã nuclearã PIP - (peak inspiratory pressure) presiune maximã de inspir PEEP - (positive end expiratory pressure) presiune pozitivã la sfârşitul expirului TI - timp de inspir TE - timp de expir FiO(2) - fracţia (concentraţia) inspiratã de oxigen 1. Introducere Regionalizarea în domeniul neonatologiei are ca scop asigurarea aceluiaşi tip de îngrijire pentru toţi nou-nãscuţii indiferent de locul naşterii lor, prevedere conformã cu declaraţia universalã a drepturilor copilului, la care România este parte semnatarã. În acest context, prevederile cuprinse în ghidul de faţã au drept obiectiv asigurarea în bune condiţii a transportului nou-nãscuţilor cu diferite patologii de la centre de nivel 0, I şi II la cele de nivel III şi cãtre secţiile de chirurgie [1,2]. În prima sãptãmânã de viaţã unul din zece copii necesitã internare într-o secţie de terapie intensivã neonatalã [3], motiv pentru care, o datã cu modernizarea neonatologiei, transportul neonatal a devenit o necesitate [4,5]. Existã un numãr mic de trialuri randomizate referitoare la transportul neonatal, majoritatea recomandãrilor fiind stabilite pe baza unor studii nerandomizate şi ghiduri practice elaborate în conformitate cu experienţa şi necesitãţile regionale ale fiecãrui centru care efectueazã transport neonatal [4-6]. Este de aşteptat ca, prin aplicarea prevederilor ghidului de faţã, sã se realizeze o mai bunã echilibrare din punct de vedere cardio-respirator, termic şi metabolic şi apoi sã se efectueze, în bune condiţii, transportul copilului. Idealul este, în cazul anticipãrii naşterii unui copil cu risc, transportul gravidei la centrul de nivel III (transport in utero) [7]. Doar în cazul în care acest lucru nu este posibil, naşterea va decurge la centrul de nivel inferior, fiind urmatã de transferul ulterior al nou-nãscutului. În România, transportul neonatal specializat se practicã din 2004 [8]. Ghidul de echilibrare a nou-nãscutului pentru transport şi transport neonatale este conceput la nivel naţional. Acesta precizeazã standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz clinic concret care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unitãţii sanitare în care activeazã. Ghidurile clinice de neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivelul dovezilor ştiinţifice şi gradele de recomandare. Protocoalele clinice au un grad mai mare de flexibilitate, adaptat nivelului fiecãrei unitãţi sanitare. 2. Scop Scopul acestui ghid este de a standardiza metodele şi procedurile utilizate pentru un transport optim neonatal [9-19]. Acest ghid de transport şi stabilizare neonatalã se adreseazã personalului de specialitate - medici neonatologi şi medici de medicinã de urgenţã - dar şi medicilor pediatri, obstetricieni, cardiologi şi chirurgi pediatri care se confruntã cu problema transferului şi transportul nou-nãscuţilor cu diverse patologii perinatale. Prezentul ghid este elaborat pentru îndeplinirea urmãtoarelor deziderate: - creşterea calitãţii asistenţei medicale (acte şi proceduri medicale profilactice şi terapeutice) - aducerea în actualitate a unor probleme cu impact asupra sãnãtãţii nou-nãscuţilor - stabilirea metodologiei de identificare a grupelor de nou-nãscuţi care necesitã transfer - reducerea diferenţelor în practica medicalã, astfel încât transportul sã devinã mai eficient, sigur şi standardizat - ghidul constituie un instrument de consens între clinicienii de diferite specialitãţi şi maternitãţi de diferite niveluri - ghidul protejeazã clinicianul din punctul de vedere a malpraxisului - ghidul permite sistematizarea documentaţiei medicale necesare transportului - ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii - permite acordul practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţionale. Se prevede ca acest ghid sã fie adoptat pe plan local, regional şi naţional. 3. Metodologie de lucru 3.1. Etapele procesului de elaborare Ca urmare a solicitãrii Ministerului Sãnãtãţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru neonatologie, Asociaţia de Neonatologie din România a organizat în 28 martie 2009 la Bucureşti o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru neonatologie. A fost prezentat contextul general în care se desfãşoarã procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentatã metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, un plan de lucru şi au fost agreate responsabilitãţile pentru fiecare instituţie implicatã. A fost aprobatã lista de subiecte a ghidurilor clinice pentru neonatologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE). În data de 26 septembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţionale de Neonatologie din România a avut loc o sesiune în cadrul cãreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând scriitorul/scriitorii şi o echipã de redactare, precum şi un numãr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost ales un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese. Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi privind metodologia redactãrii ghidurilor, dupã care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. Pe parcursul citirii ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate neonatologie, cãruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţatã în clar pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilitãţii actului medical. Dupã verificarea din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea a 2-a a ghidului, versiune care a fost trimisã pentru evaluarea externã la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat, dupã caz, comentariile şi propunerile de modificare fãcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea a 3-a a ghidului. Aceastã versiune a fost prezentatã şi supusã discuţiei detaliate, punct cu punct, în cadrul unor Întâlniri de Consens care au avut loc la Iaşi în 22 octombrie 2009 şi la Bucureşti în perioada 7-8 decembrie 2009, cu sprijinul Fundaţiei Cred şi cu consultanţã din partea Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Participanţii la Întâlnirile de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbãtute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradãrii recomandãrilor şi formulãrii. Evaluarea finalã a ghidului a fost efectuatã utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de cãtre Comisia Consultativã de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sãnãtãţii Publice, Comisia de Pediatrie şi Neonatologie a Colegiului Medicilor din România şi Asociaţia de Neonatologie din România. Ghidul a fost aprobat de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice prin Ordinul nr. ........ 3.2. Principii Ghidul clinic "Echilibrarea nou-nãscutului pentru transport şi transportul neonatal" a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru neonatologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborãrii ghidurilor clinice pentru Neonatologie şi de Asociaţia de Neonatologie din România. Grupul tehnic de elaborare a ghidurilor a cãutat şi selecţionat, în scopul elaborãrii recomandãrilor şi argumentãrilor aferente, cele mai importante şi mai actuale dovezi ştiinţifice (meta-analize, revizii sistematice, studii controlate randomizate, studii controlate, studii de cohortã, studii retrospective şi analitice, cãrţi, monografii). În acest scop au fost folosite pentru cãutarea informaţiilor urmãtoarele surse de date: Cochrane Library, Medline, OldMedline, Embase utilizând cuvintele cheie semnificative pentru subiectul ghidului. Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazatã pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizatã o explicaţie bazatã pe nivelul dovezilor şi a fost precizatã puterea ştiinţificã (acolo unde existã date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizatã alãturat tãria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2. 3.3. Data reviziei Acest ghid clinic va fi revizuit în 2013 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modificã recomandãrile fãcute. 4. Structurã Acest ghid de neonatologie este structurat în subcapitole: - definiţii şi evaluare pretransport - conduitã profilacticã (pre-transport) - conduitã terapeuticã - aspecte administrative - bibliografie - anexe. 5. Definiţii şi evaluare pretransport
5.1. Definiţii
Standard Transportul optim neonatal reprezintã transportul în E
timp util al nou-nãscutului bolnav de la un spital de
rang inferior la unul de rang superior, cu facilitãţi
medicale necesare îngrijirii acestuia.
Standard Nou-nãscutul bolnav critic este acel nou-nãscut care C
prezintã patologie ameninţãtoare de viaţã, patologie ce
necesitã instituirea constantã, intensivã şi multidis-
ciplinarã a mãsurilor de evaluare şi tratament în
vederea stabilizãrii, tratãrii şi prevenirii
complicaţiilor [20-23].
Standard Reţeaua regionalã reprezintã structura teritorialã C
organizatã pe trei niveluri de competenţã a unitãţilor
de specialitate care acordã cea mai potrivitã îngrijire
nou-nãscutului [24].
Standard Reţeaua cuprinde un Centru Regional de nivel III care C
acordã îngrijiri cazurilor celor mai dificile, precum
şi mai multe unitãţi de nivel II, I şi 0 (anexa 3)
[2,24-27].
Standard Reţeaua regionalã reprezintã acea reţea de transport, C
organizatã într-o zonã geograficã definitã, în care se
înregistreazã anual un numãr de aproximativ 15.000 -
20.000 de naşteri (câteva judeţe în jurul unui Centru
regional de nivel III) şi în care se poate organiza un
sistem de transport al nou-nãscutului cu durata
transportului de aproximativ 2 ore (de la unitatea din
care se preia pânã la Centrul regional) [1,24-26].
Standard Hipoglicemia neonatalã este scãderea nivelului glicemiei C
sub 40 mg/dl (sub 2,5 mmol/l) [28-38].
Standard Hiperglicemia neonatalã este creşterea nivelului C
glicemiei peste 150 mg/dl (8,3 mmol/l) [38-40].
Standard Echilibrul acido-bazic înseamnã starea de neutralitate C
a unui ţesut sau organ şi este caracterizat de pH [41-54].
Standard Analiza gazelor sangvine este o metodã de evaluare a E
echilibrului acido-bazic care permite aprecierea
funcţionalitãţii sistemelor tampon respiratorii şi
renale (anexa 4) [51-54].
Standard Acidoza metabolicã se defineşte prin scãderea pH-ului C
sub 7,3 şi a deficitului de baze sub - 5 mEq/l şi se
însoţeşte de acumularea de acizi secundarã metaboli-
zãrii anaerobe a glucozei [51-55].
Standard Alcaloza metabolicã se defineşte prin creşterea pH-ului C
peste 7,40 şi a excesului de baze peste + 5 mEq/l
[51-55].
Standard Acidoza respiratorie se defineşte prin creşterea C
anormalã a pCO(2) peste 55 mmHg (în funcţie de vârsta
de gestaţie - VG) şi scãderea pH-ului sub 7,30 [51-55]
Standard Alcaloza respiratorie se defineşte prin scãderea C
anormalã a pCO(2) sub 25 mmHg şi creşterea pH-ului peste
7,40 [51-55].
Standard Termoreglarea este procesul prin care se menţine o C
temperaturã constantã a organismului [56,57].
Standard Echilibrul termic reprezintã starea de egalitate dintre C
producţia şi pierderea de cãldurã [58,59].
Standard Mediul termic neutru este mediul în care se menţine C
temperatura normalã a corpului cu un consum minim de
oxigen [60-62].
Standard Hipotermia uşoarã este definitã de o temperaturã C
centralã cuprinsã între 36-36,4°C [59,61].
Standard Hipotermia moderatã este definitã de o temperaturã C
centralã cuprinsã între 34-36,3°C [59,61].
Standard Hipotermia severã este definitã de o temperaturã C
centralã scãzutã sub 33,9°C [59,61].
Standard Detresa respiratorie neonatalã reprezintã orice dificul- C
tate respiratorie întâlnitã sub vârsta de 28 zile
postnatal şi care se exprimã clinic prin asocierea
tahipnee, cianozã şi semne de efort respirator
(anexa 5) [63].
Standard Bradipneea este frecvenţa respiratorie sub 30 respi- C
raţii/minut [63].
Standard Tahipneea este frecvenţa respiratorie mai mare de 60 C
respiraţii/minut [63].
Standard Geamãtul este respiraţie cu glota parţial închisã [63]. C
Standard Bãtãile aripioarelor nazale sunt un mecanism de C
compensare respiratorie a rezistenţei crescute a cãilor
aeriene superioare [63].
Standard Stridorul este un sunet caracteristic, audibil în C
inspir, determinat de diminuarea lumenului cãilor
aeriene superioare [64].
Standard Hipoxia este scãderea concentraţiei tisulare de oxigen C
[65-68].
Standard Hipoxemia este scãderea concentraţiei sangvine arteriale C
de oxigen [65-68].
Standard Insuficienţa respiratorie rapid progresivã este C
creşterea rapidã a necesarului de oxigen asociatã cu
accentuarea detresei respiratorii şi deteriorarea
gazelor sangvine [69].
Standard Bradicardia este scãderea frecvenţei cardiace (FC) < C
100 bãtãi/minut [63].
Standard Tahicardia este creşterea FC > 180 bãtãi/minut în repaus C
[63].
Standard Şocul neonatal este o stare de disfuncţie circulatorie C
complexã secundarã perfuziei şi oxigenãrii inadecvate,
cu aport tisular insuficient de oxigen şi substanţe
nutritive [70].
Standard Şocul hipovolemic este disfuncţia circulatorie acutã C
secundarã scãderii volumului circulator [70].
Standard Şocul cardiogen este insuficienţa cardiocirculatorie C
acutã secundarã disfuncţiei severe a miocardului [70].
Standard Şocul septic sau distributiv este disfuncţia circula- C
torie acutã secundarã unei infecţii severe [70].
Standard Nou-nãscutul stabil respirator şi hemodinamic este acel C
nou-nãscut care are ventilaţie eficientã (spontanã sau
protezatã), FC şi tensiune arterialã (TA) în limite
normale (fiziologic sau sub tratament) [64].
Standard Nou-nãscutul cu prognostic vital depãşit este nou- E
nãscutul care prezintã stare generalã extrem de gravã
(comã grad III sau IV), insuficienţã cardiocirculatorie
şi respiratorie severe (anexa 5).
Standard Coma este o stare de inconştienţã profundã caracterizatã C
de reacţii motorii diminuate sau absente la stimulare,
stare aparentã de somn şi imposibilitatea trezirii [71]
(anexa 6).
Standard Securizarea transportului reprezintã totalitatea mãsu- C
rilor luate pentru ca transportul neonatal sã decurgã
în bune condiţii (anexa 7) [26].
Standard Spital (unitate sanitarã) solicitant (trimiţãtor) este C
oricare unitate sanitarã cu paturi al cãrei personal
medical decide transferul unui pacient spre o altã
unitate sanitarã în vederea asigurãrii unor îngrijiri
medicale cu grad mai înalt de complexitate decât cele
care sunt asigurate în acea unitate din cauza lipsei
de competenţe şi/sau dotare necesare [72].
Standard Spital (unitate sanitarã) solicitat (primitor) este C
orice spital regional, judeţean sau clinicã universitarã
care poate asigura îngrijirile complexe şi competente
unui pacient transferat pentru o anumitã patologie [72].
5.2. Evaluare pre-transport
Recomandare Se recomandã ca medicul care solicitã transportul sã B
încadreze solicitarea pe grade de urgenţã (în funcţie de
prioritãţi) [73-83].
Argumentare Încadrarea corectã a urgenţei medicale duce la reducerea IIa
morbiditãţii şi mortalitãţii neonatale [84].
Standard Medicul solicitant trebuie sã includã în evaluarea C
pre-transport a nou-nãscutului:
- istoricul perinatal şi al naşterii
- examenul clinic la naştere
- metodele de resuscitare folosite
- rezultatul explorãrilor paraclinice efectuate de
spitalul solicitant [1,26].
Argumentare Evaluarea completã pre-transport economiseşte timpul Iv
echipei de transport [85-88].
Standard Medicul solicitant trebuie sã evalueze starea nou- C
nãscutului permanent pânã la sosirea echipei de
transport [89-90].
Argumentare Practic, niciodatã în timpul transportului starea IV
pacienţilor nu se amelioreazã [91-94].
Standard La sosirea la spitalul solicitant, echipa de transport C
trebuie sã evalueze starea clinicã, investigaţiile
anamnestice, paraclinice, tratamentele şi informaţiile
oferite de monitorizarea nou-nãscutului bolnav [26].
Argumentare Evaluarea stãrii nou-nãscutului la sosirea echipei de IV
transport poate oferi informaţii în plus, necesare
îngrijirilor acordate pe durata transportului [93-94].
Standard Echipa de transport trebuie sã evalueze la sosirea la C
spitalul solicitant semnele vitale ale nou-nãscutului
care trebuie transferat şi sã le consemneze în fişa de
transport [93-94].
Argumentare Fişa de transport este un document medico-legal IV
[1,72,93,94].
5.3. Decizia de transport
5.3.1. Categorii de nou-nãscuţi care necesitã transport
Standard Medicul curant trebuie sã decidã transferul neonatal C
conform principiilor regionalizãrii şi ierarhizãrii
unitãţilor sanitare (anexa 3) [1,72].
Argumentare Eficienţa deciziei de transfer creşte calitatea actului IV
medical [72,91-94].
Standard În conformitate cu ierarhizarea unitãţilor sanitare, B
pe baza competenţelor de îngrijire a nou-nãscutului,
dupã evaluarea clinicã, medicul solicitant trebuie sã
indice transferul spre unitãţi de rang superior pentru
categoriile de nou-nãscuţi enumerate în anexa 3 [72,92].
Argumentare Unitãţile de nivel III au competenţe, personal calificat III
şi pot asigura diagnosticul şi tratamentul acestor
nou-nãscuţi [95-102].
Standard Medicul trebuie sã nu solicite transportul neonatal B
pentru urmãtoarele categoriile de nou-nãscuţi [103-111]:
- malformaţii congenitale evident incompatibile cu viaţa
- trisomie 13 confirmatã antenatal
- trisomie 18 confirmatã antenatal
- malformaţii congenitale multiple şi complexe fãrã
soluţie terapeuticã
- vârstã de gestaţie extrem de micã (vezi ghidul
Reanimarea neonatalã)
- nou-nãscutul care dupã 10 de minute de resuscitare
completã şi corectã prezintã asistolie şi absenţa
mişcãrilor respiratorii (vezi ghidul Reanimarea
neonatalã).
Argumentare Categoriile de nou-nãscuţi menţionate anterior au şanse III,
foarte reduse de supravieţuire, chiar în condiţiile unei IV
asistenţe medicale intensive [112-130].
5.3.2. Luarea deciziei privind transportul
Standard Comisia de Specialitate a Ministerului Sãnãtãţii stabi- E
leşte categoriile de nou-nãscuţi care pot necesita
transfer de la unitãţi de rang inferior spre centre
specializate (anexa 3).
Argumentare Solicitarea transferului neonatal este justificatã doar E
în situaţia în care necesitãţile nou-nãscuţilor depãşesc
competenţele spitalului solicitant.
Standard Transferul nou-nãscutului cu risc trebuie efectuat B
întotdeauna în funcţie de gravitatea cazului cãtre
unitatea de nivel superior cea mai apropiatã sau cea mai
accesibilã în condiţiile meteorologice date, indiferent
de apartenenţa acestor unitãţi la o regiune sau alta
[1,131-135].
Argumentare Morbiditatea şi mortalitatea neonatalã diminuã semnifi- III
cativ în condiţiile unei asistenţe tehnico-medicale de
performanţã [136-139].
6. Conduita profilacticã (pre-transport)
6.1. Stabilizarea pre-transport - consideraţii generale
Standard Pânã la sosirea echipei de transport, medicul solicitant C
trebuie sã completeze foaia de observaţie şi biletul de
trimitere cu datele anamnestice (anamneza maternã,
a sarcinii şi a naşterii), manevrele de resuscitare
efectuate, terapia iniţiatã şi datele obţinute din
monitorizarea parametrilor vitali ai nou-nãscutului [1,2].
Argumentare Evaluarea corectã şi completã a cazului necesitã IV
cunoaşterea istoricului medical al pacientului [1,2,26].
Standard Medicul solicitant trebuie sã iniţieze stabilizarea B
nou-nãscutului pânã la venirea echipei de transport
[1,2,5,26,89,140].
Argumentare Iniţierea precoce a mãsurilor de echilibrare pre- III,
transport diminuã semnificativ mortalitatea şi IV
morbiditatea nou-nãscuţilor transferaţi [51,68,87-88,97,
140-143].
Recomandare Se recomandã ca medicul de la spitalul solicitant sã ia C
mãsurile adecvate pentru pãstrarea integritãţii bontului
ombilical în cazul în care nu a efectuat cateterizarea
venei ombilicale [26,89].
Argumentare Abordul vascular ombilical poate fi util în primele ore IV
şi zile de viaţã pentru administrarea de urgenţã a
medicaţiei şi prelevarea de sânge pentru investigaţii
[15,44,140].
Argumentare Cateterizarea ombilicalã prezervã tegumentele [144]. IV
Standard Medicul de la spitalul solicitant trebuie sã asigure C
nou-nãscutului pregãtit pentru transport o linie venoasã
(venã perifericã sau vena ombilicalã) [26,89,140,106,
145,146].
Argumentare Pe durata transportului nou-nãscutul poate necesita IV
administrarea de medicaţie şi echilibrare hidroelectro-
liticã şi metabolicã [147].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã asigure plasarea C
a cel puţin douã cãi venoase nou-nãscuţilor care vor fi
transportaţi [146].
Argumentare Unele medicamente infuzate intravenos necesitã cale IV
separatã de administrare. Condiţiile speciale de transport
pot compromite abordul venos, ceea ce impune existenta
unei linii venoase de rezervã [93,147,148].
Standard Medicul solicitant trebuie sã efectueze stabilizarea B
pre-transport a nou-nãscutului astfel încât sã fie
asigurate şi menţinute urmãtoarele:
- echilibrul termic
- echilibrul respirator
- echilibrul cardio-vascular
- echilibrul metabolic şi
- echilibrul hidroelectrolitic [21,23,72,140].
Argumentare Transportul unui nou-nãscut instabil poate înrãutãţi III,
prognosticul vital al acestuia [5,9,74,82,88,94,149-151]. IV
6.2. Stabilizarea volemicã
Recomandare În primele 24 de ore de viaţã se recomandã ca medicul A
solicitant sã prescrie perfuzie cu soluţie de glucozã
10% cu un volum de 60-80 ml/kgc/24 ore [29,152-155].
Argumentare Necesarul de lichide al unui nou-nãscut în primele 24 Ia,
de ore este de 60-80 ml/kg [156-158]. III
Recomandare Se recomandã ca în cazul prematurilor, medicul A
solicitant sã stabileascã volumul şi concentraţia
soluţiei glucozate de perfuzat în funcţie de VG,
vârsta postnatalã, greutatea la naştere (GN) şi
patologie [157,159,160].
Argumentare Nou-nãscutul prematur este predispus la dezechilibre Ib,
metabolice; de asemenea, necesarul de lichide creşte IV
odatã cu scãderea VG [157,161-163].
6.3. Stabilizarea glicemicã
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã monitorizeze A
pre-transport glicemia nou-nãscutului [20,26,41,72,74,
89,140].
Argumentare Hipoglicemia neonatalã poate afecta funcţia cerebralã Ib,
şi miocardicã (anexa 8) [166-169]. III
Standard În cazul depistãrii hipoglicemiei, medicul solicitant B
trebuie sã adopte urmãtoarea conduitã:
- administreazã un bolus de 2 ml/kgc glucozã 10%
intravenos
- continuã perfuzia cu 80 ml/kgc/zi [20,26,89,140,153,
154].
Argumentare Bolusul de 2 ml/kgc glucozã 10% este echivalent cu III,
200 mg/kgc sau 3,3 mg/kgc/minut iar perfuzia de IV
80 ml/kgc/zi furnizeazã glucozã cu un ritm de
5,5 mg/kgc/minut, similar cu ritmul de producţie
hepaticã a glucozei la nou-nãscuţii la termen [168-170].
Recomandare Dupã iniţierea manevrelor de corectare a hipoglicemiei B
se recomandã ca medicul solicitant sã monitorizeze
glicemia la 30 de minute pânã la obţinerea valorilor
normale [39,40,93].
Argumentare La nou-nãscutul transportat poate apãrea frecvent III,
hiperglicemie sau hipoglicemie [9,37,171]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã indice continuarea C
perfuziei chiar şi în cazul în care glicemia este
normalã [21,26,30].
Argumentare În lipsa alimentaţiei enterale, nou-nãscutul necesitã IV
un aport glucidic permanent pentru menţinerea glicemiei
normale [37,172].
Recomandare În cazul în care glicemia este scãzutã se recomandã ca B
medicul solicitant sã repete bolusul de glucozã [153,173].
Argumentare La nou-nãscutul cu risc aflat în suferinţã de lungã IIa,
duratã valorile glicemiei se corecteazã într-o perioadã IV
mai lungã de timp [174-176].
Opţiune În cazul în care este necesarã repetarea bolusului de A
glucozã medicul solicitant poate creşte concentraţia
glucozei la 12,5% la un volum maxim perfuzat de
100 ml/kgc/24h [30,153].
Argumentare Volumul de lichide care poate fi administrat unui Ia,
nou-nãscut este limitat de VG şi patologie [157,161-163]. IV
Recomandare Dacã hipoglicemia persistã în ciuda urmãrii mãsurilor C
indicate mai sus se recomandã ca medicul solicitant sã
instaleze un cateter venos ombilical (în cazul în care
acesta nu a fost instalat deja) [15,21,26,140].
Argumentare Linia venoasã perifericã nu permite infuzarea de glucozã IV
cu concentraţii mai mari de 12,5% [30,32,42,177].
Recomandare În cazul în care, dupã aplicarea mãsurilor descrise mai C
sus, glicemia este normalã se recomandã ca medicul
solicitant sã efectueze determinãri repetate ale
glicemiei, la 2 ore, pânã la transfer [20,21,26].
Argumentare Administrarea bolus-urilor de glucozã neurmate de infuzia IV
de glucozã şi/sau oprirea infuziei de glucozã pot genera
hipoglicemie de rebound [30,173,176].
Recomandare Se recomandã ca în cazul în care, dupã aplicarea mãsurilor C
descrise mai sus, glicemia este scãzutã medicul solicitant
sã aplice protocolul de tratament al hipoglicemiei
refractare [2,15,21,26,178].
Argumentare Terapia hipoglicemiei refractare impune o strategie IV
terapeuticã standardizatã (anexa 9) [178-180].
Standard Medicul solicitant trebuie sã indice suspendarea C
alimentaţiei enterale anterior transportului, plasarea
şi fixarea unei sonde orogastrice pentru evacuarea
conţinutului gastric [21,23,26,140].
Argumentare Condiţiile ambientale asociate transportului (zgomot, IV
vibraţii, diferenţe de altitudine şi presiune atmosfericã,
viteza deplasãrii) pot stimula refluxul gastroesofagian
cu risc de vãrsãturã şi aspiraţie pulmonarã consecutive
[6,181].
6.4. Stabilizarea acido-bazicã
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã evalueze gazele C
sangvine la toţi nou-nãscuţii care vor fi transportaţi
[21,26,44,182].
Argumentare Evaluarea funcţiilor vitale implicã şi evaluarea gazelor III
sangvine [44,49,51].
Standard În cazul depistãrii acidozei medicul solicitant trebuie A
sã identifice tipul acesteia [2,20,21,26].
Argumentare Conduita terapeuticã diferã în funcţie de tipul de Ib
acidozã [184-187].
Recomandare În cazul acidozei metabolice se recomandã ca medicul C
solicitant sã indice administrarea lentã de soluţie de
bicarbonat de sodiu semimolar (4,2%) în dozã calculatã
dupã formula [29,46,60,183]:
(greutatea în kg) X (deficitul de baze) X (0,3) =
mEq bicarbonat de sodiu.
Argumentare Bicarbonatul de sodiu corecteazã acidoza metabolicã IV
[51,53,182].
Argumentare Administrarea rapidã de bicarbonat de sodiu (sub 5 III
minute) poate avea drept consecinţã apariţia hemoragiei
intraventriculare [51,189].
Standard Medicul solicitant trebuie sã administreze bicarbonat C
de sodiu doar în situaţiile în care s-a asigurat o
ventilaţie pulmonarã eficientã [63,65,66,70,72].
Argumentare Bioxidul de carbon rezultat din metabolizarea bicarbo- III
natului de sodiu se eliminã pe cale respiratorie [188].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã re-evalueze gazele C
sangvine dupã administrarea de bicarbonat de sodiu
[29,42,63,65,66,66].
Argumentare Evaluarea gazelor sangvine este necesarã pentru III
stabilirea gradului de corecţie al acidozei metabolice
[188,189].
6.5. Stabilizarea termicã
Standard Medicul solicitant trebuie sã monitorizeze temperatura A
corporalã a nou-nãscutului pentru care solicitã transfer
[58,60-62,72].
Argumentare Nou-nãscutul cu patologie poate fi instabil termic, cu Ia
risc de hipotermie/hipertermie [190].
Standard Medicul solicitant trebuie sã asigure nou-nãscutului C
condiţii de confort termic (anexa 10) [58,60-62,72].
Argumentare Punctul de echilibru termic este diferit în funcţie de IV
VG şi GN (anexa 10) [61,154,191].
Argumentare Hipotermia creşte consumul de oxigen şi glicogen prin IV
metabolizarea grãsimii brune ceea ce determinã acidozã
lacticã şi hipoxie [26,58-61,192].
Argumentare Hipertermia amplificã rata metabolicã şi consumul de IV
oxigen şi glucozã [26,58-61,192].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã asigure echilibrul C
termic al nou-nãscutului prin plasarea acestuia pe o masã
radiantã (incubator deschis) cu servocontrol astfel încât
sã fie menţinutã o temperaturã cutanatã de 36,5-37°C
[154,192-194].
Argumentare Temperatura cutanatã normalã a nou-nãscutului este de IV
36,5-37°C [154,195].
Recomandare Pentru unitãţile în care îngrijirea nou-nãscutului pe A
radiant termic cu servocontrol nu este posibilã se
recomandã ca medicul solicitant sã plaseze nou-nãscutul
sub o sursã radiantã [26,59,61,72].
Argumentare Radiantul termic neadecvat sau fãrã servocontrol pot Ib,
determina hipotermie sau hipertermie [193,194,196]. IV
Opţiune Medicul solicitant poate plasa nou-nãscutul care urmeazã C
a fi transferat într-un incubator cu servocontrol [58-60].
Argumentare Dacã nou-nãscutul care urmeazã a fi transferat nu IV
necesitã manevre complexe de stabilizare care impun
plasarea pe o masa radiantã, echilibrul termic este
mai facil de menţinut dacã se utilizeazã un echipament
cu servocontrol [197].
Opţiune Medicul solicitant poate indica plasarea nou-nãscutului C
care va fi transferat într-un incubator fãrã servocontrol,
setând temperatura aerului în funcţie de GN, VG şi
vârsta postnatalã [197].
Argumentare Punctul de echilibru termic este diferit în funcţie de IV
VG, GN şi vârsta postnatalã [61,154,191].
Standard Medicul solicitant trebuie sã indice monitorizarea C
temperaturii corporale a nou-nãscutului indiferent de
modul de menţinere a acesteia la nou-nãscutul care
urmeazã a fi transferat [21,22,26,59,72,85].
Argumentare Nou-nãscutul cu patologie poate fi instabil termic, cu IV
risc de hipotermie/hipertermie [190,192].
Argumentare În situaţii de dezechilibru termic temperatura cutanatã Ia
nu se coreleazã cu temperatura centralã a nou-
nãscutului [198].
Recomandare În cazul detectãrii hipotermiei se recomandã ca medicul B
solicitant sã procedeze astfel:
- sã plaseze nou-nãscutul în incubator
- sã seteze temperatura incubatorului cu 1,5°C peste
temperatura copilului
- sã creascã în trepte temperatura incubatorului pe
mãsurã ce temperatura centralã a copilului creşte,
astfel încât sã se menţinã o diferenţã de 1-1,5°C între
temperatura nou-nãscutului şi cea setatã
[20,21,26,59,72].
Argumentare Încãlzirea rapidã a nou-nãscutului hipotermic cu mai III
mult de 1,5°C/orã poate produce vasodilataţie bruscã
cu hipotensiune consecutivã [198-200].
Opţiune Medicul solicitant poate plasa nou-nãscutul cu B
hipotermie şi pe o masã radiantã (incubator deschis)
cu servocontrol, urmând aceeaşi secvenţã de încãlzire
în trepte [198,199].
Argumentare Încãlzirea rapidã a nou-nãscutului hipotermic cu mai III
mult de 1,5°C/orã poate produce vasodilataţie bruscã
cu hipotensiune consecutivã [200].
Recomandare În timpul încãlzirii nou-nãscutului hipotermic se C
recomandã ca medicul şi asistenta de la spitalul
solicitant sã monitorizeze permanent: temperatura
centralã, FC, frecvenţa respiraţiei (FR) şi saturaţia
în oxigen a hemoglobinei [21,26,72].
Argumentare Hipotermia se însoţeşte de modificãri ale parametrilor IV
vitali (anexa 11) [58,59].
Standard 3 Medicul şi asistenta de la spitalul solicitant trebuie C
sã ia mãsuri suplimentare pentru limitarea pierderilor
de cãldurã ca parte din pregãtirea nou-nãscutului
pentru transport [21,26,140].
Argumentare Extremitãţile nou nãscutului şi în special cea cefalicã IV
reprezintã cãile principale de pierdere a cãldurii,
mai ales la prematur [140].
Recomandare Pentru limitarea pierderilor de cãldurã la nou-nãscut C
se recomandã ca medicul şi asistenta sã utilizeze:
cãciuliţã, botoşei, scutece calde, folie de plastic,
pãturi [140].
Argumentare Extremitãţile nou-nãscutului şi în special cea cefalicã IV
reprezintã cãile principale de pierdere a cãldurii, mai
ales la prematur [140].
Opţiune Medicul sau asistenta din echipa de transport pot utiliza, B
pentru menţinerea echilibrului termic, o folie specialã
termoizolantã [190].
Argumentare Nou-nãscuţii cu greutate foarte micã prezintã pierderi IIa,
masive de cãldurã care necesitã mãsuri suplimentare de III
menţinere a unei temperaturi normale [205,206].
6.6. Stabilizarea respiratorie
Standard Medicul solicitant trebuie sã evalueze şi sã monito- C
rizeze statusul respirator al nou-nãscutului care
urmeazã a fi transferat [21,26,64,72,86,89].
Argumentare Funcţia respiratorie este o funcţie vitalã [63,65]. IV
Standard În cazul prezenţei detresei respiratorii medicul B
solicitant trebuie sã administreze oxigen suplimentar.
Argumentare Creşterea concentraţiei de oxigen poate îmbunãtãţi IIa
oxigenarea tisularã [203,204].
Recomandare În situaţia în care este necesarã administrarea de B
oxigen se recomandã ca medicul şi asistenta de la
spitalul solicitant sã monitorizeze: FR, FC,
coloraţia, saturaţia în oxigen a hemoglobinei,
presiunea parţialã arterialã a oxigenului (analiza
gazelor sangvine) şi concentraţia de oxigen
administratã [20,21,26,87].
Argumentare Evaluarea acestor parametri este necesarã pentru IIa,
stabilirea conduitei terapeutice ulterioare [203-205]. IIb
Recomandare În cazul nou-nãscutului cu detresã respiratorie se C
recomandã ca medicul solicitant de la unitãţile de
nivel 0 şi Ia sã asigure urmãtoarele:
- administrarea de oxigen (flux liber, sub cort cefalic,
ventilaţie cu presiune pozitivã - VPP - pe mascã)
- sã solicite transferul de urgenţã spre nivelul
superior conform competenţelor stabilite de MS [72].
Argumentare Unitãţile de nivel 0 şi Ia nu au competenţe privind IV
asistenţa nou-nãscutului cu detresã respiratorie
(anexa 3) [206].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant de la unitãţile de A
nivel Ib şi II sã ventileze nou-nãscutul cu detresã
respiratorie în sistem CPAP sau ventilaţie asistatã
imediat dupã naştere pânã la sosirea echipei de
transport [72].
Argumentare Suportul ventilator CPAP aplicat imediat dupã naştere Ib,
îmbunãtãţeşte complianţa pulmonarã şi reduce efortul III
respirator [207-210].
Argumentare Unitãţile de nivel II au competenţa de a asigura III,
ventilaţie de scurtã duratã (anexa 3) [72,206]. IV
Standard Medicul din echipa de transport neonatal specializat B
(UTN) sau medicul solicitant de la unitãţile de nivel
Ib şi II trebuie sã intubeze nou-nãscutul în una din
urmãtoarele situaţii:
- cianozã generalizatã care nu se corecteazã la creşterea
concentraţiei de oxigen
- sindrom funcţional respirator sever
- apnee
- bradicardie
- status convulsiv [63-65].
Argumentare În aceste situaţii alte mãsuri de stabilizare IIb
respiratorii sunt ineficiente şi pot agrava starea
nou-nãscutului [205].
Recomandare Se recomandã ca medicul din echipa de transport neonatal C
specializat sau cel din spitalul solicitant de nivel Ib
şi II sã intubeze nou-nãscuţii cu VG sub 30 de sãptãmâni
cu patologie respiratorie [206,211].
Argumentare Condiţiile specifice transportului asociate imaturitãţii IV
funcţiei respiratorii unui nou-nãscut cu VG sub 30 de
sãptãmâni pot agrava prognosticul acestuia [212].
Recomandare Se recomandã ca medicul care a efectuat intubaţia sã B
indice sedarea nou-nãscuţilor intubaţi şi ventilaţi
(anexa 22) [213].
Argumentare Nou-nãscuţii sedaţi prezintã un risc mai mic de IV
barotraumã [66-68].
Argumentare Riscul de detubare accidentalã în timpul transportului III,
este mult mai mic dacã nou-nãscutul este sedat IV
[21,26,89,93].
Standard Medicul care a efectuat intubaţia trebuie sã stabileascã B
parametrii iniţiali de ventilaţie în funcţie de starea
clinicã, patologie şi investigaţiile paraclinice
(anexa 12) [29,63,65-67,140].
Argumentare Stabilirea parametrilor de ventilaţie are rolul de a IIb
asigura ventilaţie şi oxigenare adecvate, cu traumã
pulmonarã minimã [214].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã monitorizeze B
oxigenarea pe toatã perioada administrãrii de oxigen
[19-21,26,29,63,65-67,74,89,140,206].
Argumentare Oxigenul este un medicament ce poate avea şi efecte IIb
adverse asupra nou-nãscutului [215-217].
Standard Medicul care asigurã ventilaţia asistatã trebuie sã C
evalueze şi sã monitorizeze pe durata ventilaţiei
mecanice urmãtorii parametrii clinici:
- coloraţia tegumentelor
- expansiunea toracicã
- zgomotele respiratorii [29,63,65-67,140,218].
Argumentare Coloraţia tegumentelor este un indicator al oxigenãrii III
tisulare [214].
Argumentare Expansiunea toracicã şi auscultaţia pulmonarã sunt III,
indicatori ai eficienţei ventilaţiei [63,65,153,219]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul care asigurã ventilaţia sã B
monitorizeze permanent saturaţia hemoglobinei în oxigen
(prin pulsoximetrie), FC şi TA [19-21,26,29,63,65-67,
74,89,140,206].
Argumentare Saturaţia hemoglobinei în oxigen, FC şi TA reprezintã III
parametrii esenţiali de evaluare cardio-respiratorie
[220-222].
Recomandare Se recomandã ca medicul care asigurã ventilaţia B
mecanicã sã ajusteze parametrii ventilatorului astfel
încât sã asigure o saturaţie a hemoglobinei în oxigen
peste 90% la nou-nãscutul la termen [19,20,21,26,29,63,
65-67,74,89,140,206].
Argumentare O saturaţie a hemoglobinei peste 90% se coreleazã cu III
o oxigenare tisularã satisfãcãtoare [223].
Recomandare Se recomandã ca medicul care asigurã ventilaţia mecanicã B
sã ajusteze parametrii ventilatorului astfel încât sã
asigure o saturaţie a hemoglobinei în oxigen între 85 şi
92% la prematur [214-215].
Argumentare Menţinerea saturaţiei hemoglobinei în oxigen între IIb
limitele recomandate permite minimalizarea toxicitãţii
oxigenoterapiei [215-217].
Recomandare Se recomandã ca medicul care asigurã ventilaţia mecanicã C
sã evalueze gazele sangvine arteriale pentru stabilirea
şi ajustarea parametrilor de ventilaţie [19-21,26,29,63,
65-67,74,89,140,206].
Argumentare Analiza gazelor sangvine (AGS) arteriale este cea mai IV
fidelã metodã de evaluare a oxigenãrii [51,63,65,153].
Opţiune Dacã nu este posibilã obţinerea unei probe de sânge B
arterial pentru AGS, medicul care asigurã ventilaţia
mecanicã poate utiliza sânge capilar arterializat
(prin puncţionarea cãlcâiului încãlzit 5 minute la 40°C)
[26,140].
Argumentare PH-ul şi pCO(2) din sângele capilar se coreleazã bine cu III
valorile arteriale [223].
Recomandare Se recomandã ca medicul care asigurã ventilaţia mecanicã B
sã utilizeze pe perioade scurte analiza gazelor sangvine
capilare [63,65].
Argumentare PO(2) din sângele capilar se coreleazã slab cu pO(2) III
din sângele arterial [223].
Opţiune Opţional, pe perioadã scurtã de timp, medicul care B
asigurã ventilaţia mecanicã poate sã evalueze oxigenarea
prin mãsurarea transcutanatã a pO(2).
Argumentare Existã o corelare slabã a valorilor pO(2) mãsurate III
transcutanat cu cele obţinute din sângele arterial.
În plus, analiza transcutanatã a gazelor sangvine
implicã un risc de arsurã tegumentarã [205,223,224].
Recomandare În cazul deteriorãrii bruşte a pacientului ventilat, se C
recomandã ca medicul care asigurã ventilaţia mecanicã
sã parcurgã urmãtorii paşi:
- verificã integritatea sistemului de tuburi şi conexi-
unile la sursa de gaze şi la sonda de intubaţie şi
remediazã eventualele defecte
- verificã funcţionalitatea ventilatorului
- auscultã toracele pentru identificarea unor posibile
deplasãri sau obstrucţii ale sondei de intubaţie
[19-21,26,29,63,65-67,78,89,140,206].
Argumentare În cazul deteriorãrii bruşte a stãrii generale a unui IV
nou-nãscut ventilat mecanic trebuie excluse întâi cauzele
legate de eventualele defecţiuni tehnice ale sistemului
de ventilaţie [21,24,206].
Argumentare Obstrucţia sondei endotraheale este o cauzã frecventã de IV
deteriorare bruscã a stãrii generale a nou-nãscutului
intubat [140].
Argument Sonda endotrahealã poate fi uneori dificil de fixat şi IV
se poate deplasa, cu intubarea selectivã a unei bronhii
sau extubare [26,63,65,153,225].
Standard În cazul în care toate cele de mai sus sunt normale, B
medicul care asigurã ventilaţia mecanicã trebuie sã
evalueze nou-nãscutul pentru suspiciunea de pneumotorax
[19-21,26,29,63,65-67,74,89,140,206].
Argumentare Ventilaţia mecanicã este un factor de risc important III
pentru apariţia pneumotoracelui [226].
Recomandare Se recomandã ca medicul care asigurã ventilaţia mecanicã C
sã evalueze suspiciunea de pneumotorax prin una din
urmãtoarele metode:
- auscultaţie: murmurul vezicular scãzut sau absent pe
partea afectatã
- transiluminare toracicã pozitivã pentru pneumotorax
- radiografie toracicã [19-21,26,29,63,65-67,74,89,
140,306].
Argumentare Diagnosticul de pneumotorax se stabileşte clinic şi IV
se confirmã radiologic [227].
Opţiune În cazul deteriorãrii severe a stãrii generale a nou- C
nãscutului şi suspiciune de pneumotorax, medicul care
asigurã ventilaţia mecanicã poate opta pentru evacuarea
în regim de urgenţã a epanşamentului pleural fãrã
confirmare radiologicã [227].
Argumentare Evacuarea de urgenţã a unui pneumotorax poate fi o IV
manevrã salvatoare de viaţã [227].
Standard Medicul care asigurã ventilaţia mecanicã trebuie sã C
evacueze pneumotoraxul înainte de a pleca în transport
[19-21,26,29,63,65-67,74,89,140,206].
Argumentare Din cauza mişcãrilor ambulanţei şi din cauza creşterii IV
presiunii atmosferice la altitudine mare, pneumotoraxul
se poate extinde [225].
Standard Medicul şi asistenta care asigurã ventilaţia trebuie B
sã procedeze la evacuarea pneumotoracelui folosind
procedura descrisã în anexa 13 [19-21,26,29,63,65-
67,74,89,140,206].
Argumentare Respectarea unei proceduri standard reduce riscul III
eşecului terapeutic şi de apariţie a complicaţiilor
[228-229].
6.7. Stabilizarea cardio-circulatorie
Standard Medicul solicitant trebuie sã evalueze nou-nãscutul C
pentru a determina prezenţa semnelor de şoc
[19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Starea de şoc circulator scade aportul de oxigen IV
şi substanţe nutritive cãtre ţesuturi [29,46,140,154].
Standard Medicul solicitant trebuie sã urmãreascã datele C
anamnestice care pot orienta diagnosticul spre şoc
[19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Starea de şoc circulator scade aportul de oxigen şi IV
substanţe nutritive cãtre ţesuturi [29,46,140,154].
Standard Medicul solicitant trebuie sã evalueze pulsurile C
periferice la toate cele patru extremitãţi
[19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Modificãrile pulsului pot oferi informaţii importante IV
pentru diagnosticul clinic de şoc [46,140].
Standard Medicul solicitant trebuie sã evalueze perfuzia C
perifericã urmãrind:
- coloraţia tegumentelor
- timpul de recolorare capilarã (TRC)
- temperatura cutanatã [19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare În cazul şocului tegumentele pot fi palide, cianotice, IV
reci, marmorate şi TRC este prelungit [46,154,230].
Standard Medicul solicitant trebuie sã evalueze stetacustic cordul C
nou-nãscutului [19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Hipoxia, hipoxemia şi acidoza prezente în şoc sunt IV
factori care pot deprima funcţia cardiacã [46,154,230].
Argumentare Bradicardia asociatã cu şocul sever reprezintã un semn IV
prevestitor pentru instalarea stopului cardiorespirator
[46,154,230].
Argumentare Tahicardia poate fi un semn de debit cardiac scãzut IV
şi/sau insuficienţã cardiacã congestivã [230].
Argumentare Tulburãrile de ritm pot determina scãderea debitului IV
cardiac [46,154,230].
Argumentare Prezenţa unor sufluri cardiace poate fi sugestivã pentru IV
unele malformaţii cardiace [231].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã evalueze TA C
a nou-nãscutului pentru care solicitã transfer neonatal
[19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Hipotensiunea arterialã este un semn tardiv al alterãrii IV
statusului cardio-circulator [153].
Recomandare În cazul suspiciunii de şoc se recomandã ca medicul C
solicitant sã indice monitorizarea electrocardiograficã
(EKG) [19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Traseul EKG poate identifica tulburãri de ritm şi IV
conducere asociate şocului [230].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã efectueze AGS C
la nou-nãscutul cu suspiciune de şoc.
Argumentare Dezechilibrele gazelor sangvine pot orienta medicul IV
pentru terapia şocului [19-21,26,29,74,89,140,206].
Opţional Medicul solicitant poate efectua teste de laborator C
pentru identificarea eventualelor dezechilibre metabolice,
electrolitice, de coagulare, teste funcţionale hepatice
şi renale, hemoleucograma şi culturi centrale la nou-
nãscutul cu suspiciune de şoc [19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Etiologia şocului este complexã şi tratamentul include IV
corecţia tuturor dezechilibrelor existente (anexa 14)
[230].
Standard În cazul diagnosticãrii şocului circulator medicul C
solicitant trebuie sã instituie tratament de urgenţã
pentru corectarea acestuia (anexa 14) [19-21,26,29,74,
89,140,206].
Argumentare Şocul circulator neonatal este o situaţie ameninţãtoare IV
de viaţã. Întârzierea manevrelor terapeutice poate duce
la deteriorarea stãrii generale a nou-nãscutului, chiar
deces [46,153,154].
Recomandare În cazul în care şocul cardiogen este determinat de C
o malformaţie cardiacã congenitalã (MCC) cu flux
pulmonar sau sistemic dependent de canalul arterial
patent, se recomandã ca medicul din echipa UTN sau medicul
solicitant de la unitãţile de nivel III sã prescrie
administrarea de prostaglandinã E (PGE) [19-21,26,29,74,
89,140,206].
Argumentare Administrarea de PGE menţine canalul arterial deschis. IV
Doar medicii din unitãţile de nivel III şi din echipele
UTN au competenţa de a prescrie şi administra PGE
(anexa 15) [232].
Standard Medicul solicitant şi/sau din echipa de transport trebuie C
sã monitorizeze efectele tratamentului şocului pe baza
urmãtorilor parametri:
- coloraţia tegumentelor
- TRC
- pulsul
- FC
- FR
- temperatura [232].
Argumentare Corectarea parametrilor menţionaţi indicã eficienţa IV
terapiei [19-21,26,29,74,89,140,206].
Standard Medicul şi asistenta din echipa UTN trebuie sã monito- C
rizeze TA a nou-nãscutului şocat pe durata terapiei şi
transportului [231].
Argumentare Mãsurarea TA este cea mai rapidã metodã de evaluare IV
obiectivã a status-ului hemodinamic [19-21,26,29,74,89,
140,206].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã iniţieze A
administrarea a douã antibiotice (Ampicilinã sau
Penicilinã şi Gentamicinã) intravenos înaintea
transportului unui nou-nãscut [19-21,26,29,74,89,140,206].
Argumentare Incidenţa septicemiei neonatale este ridicatã în rândul III
nou-nãscuţilor transportaţi [233].
Argumentare Asupra pacienţilor care necesitã transfer se efectueazã III
multiple manevre cu potenţial septic [234,235].
Argumentare Asocierea Penicilinã şi Gentamicinã este la fel de Ia
eficientã ca şi asocierea Ampicilinã şi Gentamicinã
pentru profilaxia şi terapia empiricã a majoritãţii
infecţiilor materno-fetale [236].
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant sã indice recoltarea C
unei hemoleucograme cu formulã leucocitarã şi a unei
hemoculturi la toţi nou-nãscuţii transportaţi [19-21,26,
29,74,89,140,206].
Argumentare Nou-nãscutul cu sepsis prezintã semne şi simptome IV
nespecifice, fiind necesarã confirmarea paraclinicã
(anexa 16) [231].
7. Conduitã terapeuticã
7.1. Monitorizare în timpul transportului
Standard Pe parcursul transportului echipa de transport trebuie
sã monitorizeze continuu temperatura nou-nãscutului
[21,26,89,140,154]. B
Argumentare Hipotermia şi hipertermia cresc morbiditatea şi III,
mortalitatea neonatalã [26,58-61,192]. IV
Standard Pe parcursul transportului echipa de transport trebuie
sã monitorizeze continuu saturaţia hemoglobinei în oxigen
şi coloraţia tegumentelor [21,26,89,140,154]. B
Argumentare Saturaţia hemoglobinei în oxigen şi coloraţia tegu-
mentelor sunt parametrii esenţiali în aprecierea stãrii
clinice şi a eficienţei respiraţiei [220,222]. III
Standard Echipa de transport trebuie sã documenteze toate
episoadele de degradare clinicã apãrute în cursul
transportului precum şi metodele de intervenţie
folosite [237]. C
Argumentare Fişa de transport este un document medico-legal
[93,94]. IV
Recomandare La nou-nãscutul intubat se recomandã ca echipa de
transport sã ia în considerare cele 3 cauze majore
de degradare clinicã ce pot apãrea în cursul
transportului:
- detubarea accidentalã
- obstrucţia sondei endotraheale
- apariţia unui pneumotorax [63,65,153]. C
Argumentare În cursul transportului, din cauza condiţiilor
speciale, starea nou-nãscutului intubat se poate
deteriora brusc, cele trei cauze menţionate mai
sus fiind cele mai frecvente [21,26,89]. IV
Recomandare Se recomandã ca pentru evaluarea nou-nãscutului în
cursul transportului echipa de transport sã nu se
bazeze exclusiv pe dispozitivele de monitorizare
[97,237]. C
Argumentare În cursul transportului, din cauza condiţiilor speciale,
dispozitivele medicale se pot deregla [93,94]. IV
Recomandare Se recomandã ca în cazul apariţiei unor dificultãţi
tehnice echipa de transport sã monitorizeze clinic
pacientul [21,26,89,91,92]. A
Argumentare Monitorizarea clinicã este o metodã eficientã de
evaluare a stãrii nou-nãscutului [238,239]. Ib
Standard Pe parcursul transportului echipa de transport trebuie
sã monitorizeze nou-nãscutul cu risc de hipoglicemie
(anexa 8) [20,26,41,72,74,89,140]. B
Argumentare Hipoglicemia neonatalã poate afecta funcţia cerebralã
şi miocardicã [167-169]. III
7.2. Conduitã în timpul transportului
Standard Spitalul solicitant trebuie sã decidã, în urma
consultãrii cu spitalul solicitat, tipul de transport
neonatal în funcţie de patologia nou-nãscutului care
urmeazã sã fie transferat [1,72]. C
Argumentare Nou-nãscuţii care trebuie transportaţi pot necesita
dispozitive medicale speciale pentru susţinerea
funcţiilor vitale [237]. IV
Recomandare Se recomandã ca spitalul solicitant sã transfere
nou-nãscutul în incubator funcţional, dotat cu sisteme
corespunzãtoare de fixare sigurã a nou-nãscutului
în incubator [89]. C
Argumentare Nou-nãscuţii care trebuie transportaţi necesitã dispo-
zitive medicale speciale şi sigure pentru susţinerea
funcţiilor vitale şi menţinerea neutralitãţii termice
[240,241]. IV
Recomandare Dupã ce nou-nãscutul a fost stabilizat, se recomandã
ca echipa de transport sã efectueze transferul în
incubatorul de transport în urmãtoarele condiţii:
- parametrii fiziologici sunt satisfãcãtori
- toate liniile de acces şi tuburile sunt securizate
- aparatele de monitorizare sunt securizate [74,76,240]. B
Argumentare Echipamentele nesecurizate pot constitui un pericol
pentru siguranţa nou-nãscutului [241]. III
Recomandare Se recomandã echipa de transport sã deconecteze toate
dispozitivele de monitorizare, cu excepţia
pulsoximetrului înainte de a muta nou-nãscutul în
incubatorul de transport [21,26,89]. B
Argumentare În cursul manevrei de mutare starea nou-nãscutului
se poate deteriora. Pulsoximetria permite monitorizarea
continuã a nou-nãscutului în timpul mutãrii [85,93]. III
Recomandare Se recomandã ca echipa de transport sã se asigure cã
seringa/seringile cu perfuzia/perfuziile nou-nãscutului
sunt montate şi asigurate înainte de a transfera copilul
în incubatorul de transport [242]. C
Argumentare Echipa de transport trebuie sã lucreze cât mai eficient
şi sã asigure continuitatea terapiei [242,243]. IV
Standard Echipa de transport trebuie sã efectueze mutarea
nou-nãscutului în incubatorul de transport [89,243]. C
Argumentare Mutarea nou-nãscutului trebuie sã fie o manevrã sigurã
şi rapidã [26,89]. IV
Standard Dupã mutarea nou-nãscutului intubat în incubatorul de
transport echipa de transport va efectua în urmãtoarea
succesiune de manevre:
- conectarea la aparatul de ventilaţie
- conectarea la pulsoximetrul unitãţii de transport
- verificarea concordanţei ventilaţie-saturaţie
- poziţionarea nou-nãscutului astfel încât sã existe
o bunã vizualizare şi acces la toracele, ventilaţia,
liniile de abord şi nou-nãscut
- securizarea copilul cu ajutorul centurilor din dotare
- iniţierea foii de monitorizare [89]. C
Argumentare Se asigurã astfel funcţiile vitale şi monitorizarea
acestora şi ulterior securizarea nou-nãscutului [89]. IV
Standard Pentru menţinerea echilibrului termic, echipa de
transport va asigura limitarea pierderilor de cãldurã
folosind mãsuri suplimentare la nevoie [58,59,61,62,72]. C
Argumentare Hipotermia şi hipertermia cresc morbiditatea şi
mortalitatea neonatalã [58,59]. IV
Recomandare Se recomandã ca pentru menţinerea echilibrului termic,
pentru prematurii foarte mici, echipa de transport sã
utilizeze şi folie protectoare [190]. C
Argumentare Hipotermia creşte morbiditatea şi mortalitatea
neonatalã [58,59]. IV
Opţiune În funcţie de condiţiile meteorologice echipa de
transport poate folosi pãturi suplimentare [140,244]. C
Argumentare Menţinerea temperaturii normale trebuie sa fie o
prioritate indiferent dacã nou-nãscutul este sãnãtos
sau bolnav [72,140]. IV
Recomandare Se recomandã ca în caz de hipotermie echipa de
transport sã creascã temperatura incubatorului pe
mãsurã ce temperatura corporalã a copilului creşte,
cu menţinerea unei diferenţe de 1-1,5°C între
temperatura corporalã şi cea a incubatorului
[20,21,26,59,72]. B
Argumentare Încãlzirea rapidã a nou-nãscutului hipotermic cu mai
mult de 1,5°C/orã poate produce vasodilataţie bruscã
cu hipotensiune consecutivã [199-200]. IIa
Standard Pe durata transferului, echipa de transport trebuie
sã nu alimenteze per os nou-nãscutul [21,26,89,140]. C
Argumentare Nou-nãscutul transportat prezintã risc de aspiraţie
a conţinutului gastric [21,26,89,140]. IV
Standard Echipa de transport trebuie sã se asigure cã linia/
liniile de abord venos sunt funcţionale pe tot parcursul
transportului [21,26,89,140]. C
Argumentare Accidental, pe durata transportului liniile venoase
se pot compromite, cu complicaţii secundare [94]. IV
Standard Echipa de transport trebuie sã opreascã ambulanţa
ori de câte ori trebuie efectuatã o manevrã
terapeuticã urgentã [21,26,72,89,140]. C
Argumentare Vibraţiile din timpul mersului ambulanţei afecteazã
precizia manevrelor terapeutice [148,151]. IV
Standard În momentul apariţiei unei situaţii de urgenţã,
o persoanã din echipa de transport trebuie sã informeze
telefonic spitalul solicitat despre aceasta [72]. B
Argumentare Echipa de transport se poate consulta cu medicul de la
spitalul solicitat asupra atitudinii terapeutice de
urmat când apar incidente pe parcursul transportului
[243]. IV
Argumentare Prin anunţarea spitalului solicitat se reduce timpul
de intervenţie prin pregãtirea echipamentelor necesare
la nivelul spitalului solicitat [243]. IV
7.3. Categorii speciale de nou-nãscuţi care necesitã
transport - nou-nãscuţi cu patologie chirurgicalã
Standard În cazul nou-nãscuţilor cu atrezie esofagianã şi/sau
fistulã esotrahealã, suspicionatã sau diagnosticatã
echipa de transport trebuie sã urmeze urmãtorii paşi:
- inserţia oralã a unei sonde de 10 Fr cu capãtul liber
ataşat unei seringi de 20 cc
- aspiraţie intermitentã pe sondã la cel puţin 10
minute, chiar dacã aparent copilul nu prezintã secreţii
[245]. C
Argumentare Acumularea în exces a fluidelor poate conduce la
aspirarea pulmonarã a secreţiilor [65]. IV
Recomandare În cazul nou-nãscuţilor cu atrezie esofagianã şi/sau
fistulã esotrahealã suspicionatã sau diagnosticatã se
recomandã medicul solicitant sã urgenteze transferul
[245]. C
Argumentare Transferul acestor nou-nãscuţi trebuie efectuat de
urgenţã în vederea stabilirii diagnosticului şi
efectuãrii intervenţiei chirurgicale [89]. IV
Standard În cazul nou-nãscuţilor cu atrezie esofagianã şi/sau
fistulã esotrahealã suspicionatã sau diagnosticatã
echipa de transport trebuie sã poziţioneze copilului
în decubit lateral, cu capul ridicat la aproximativ
15 grade [245]. A
Argumentare Poziţionarea în decubit lateral şi cu capul ridicat
la 15 grade scade riscul de pneumonie de aspiraţie [89]. IV
Standard În cazul nou-nãscuţilor cu defecte de perete abdominal
(omfalocel, gastroschizis, extrofie vezicalã, etc.)
echipa de transport trebuie sã:
- plaseze o sondã oro-gastricã 10 Fr conectatã la
o seringã de 20 cc
- aspire intermitent la fiecare 10 minute conţinutul
gastric
- acopere defectul abdominal cu comprese moi, sterile,
calde, îmbibate în ser fiziologic (NaCl 0,9%)
- poziţioneze nou-nãscutul în decubit lateral [245]. C
Argumentare Aspirarea intermitentã a conţinutului gastric evitã
apariţia distensiei anselor intestinale. Compresele
umede, sterile şi calde evitã deshidratarea şi conta-
minarea organelor eviscerate. Poziţionarea în decubit
lateral previne întinderea sau torsionarea mezenterului
[152,153,154]. IV
Opţiune Echipa de transport poate folosi pentru protejarea
organelor eviscerate o învelitoare de plastic specialã. C
Argumentare Folosirea învelitorii speciale de plastic previne
contaminarea organelor eviscerate [89]. IV
Standard În cazul nou-nãscuţilor cu hernie diafragmaticã,
suspicionatã sau diagnosticatã, medicul din echipa de
transport trebuie sã plaseze o sondã orogastricã, sã
intubeze şi sã ventileze nou-nãscutul (dacã nu a fost
intubat în prealabil) [245]. C
Argumentare Aspirarea intermitentã a conţinutului gastric evitã
apariţia distensiei anselor intestinale [152,153,154].
Hernia diafragmaticã suspicionatã sau confirmatã este
o indicaţie de intubaţie [63,65]. IV
Recomandare Se recomandã ca echipa de transport sã poziţioneze
nou-nãscutul cu hernie diafragmaticã, suspicionatã sau
diagnosticatã, în decubit lateral de partea afectatã
[21,26,89]. C
Argumentare Aceastã manevrã favorizeazã expansiunea toracicã de
partea neafectatã [63,153]. IV
Recomandare În cazul nou-nãscuţilor cu mielomeningocel, se recomandã
ca medicul sã:
- acopere defectul cu comprese moi, sterile, îmbibate
în ser fiziologic (NaCl 0,9%)
- poziţioneze nou-nãscutul în decubit lateral [245]. C
Argumentare Aceste manevre permit protejarea defectului împotriva
contaminãrii şi lezãrii [245]. IV
7.4. Modalitãţi de transport
7.4.1. Consideraţii generale
Standard În funcţie de distanţa dintre spitalul solicitat şi
cel solicitant şi în funcţie de patologia nou-nãscutului
medicul solicitant împreunã cu echipa de transport
trebuie sã decidã modalitatea de transport - terestru
sau aerian [72]. C
Argumentare Severitatea patologiei neonatale şi distanţa la care
trebuie transportat nou-nãscutul sunt decisive pentru
alegerea celei mai eficiente modalitãţi de transport
[94]. IV
7.4.2. Transportul terestru
Recomandare Se recomandã ca în cazul în care drumul pânã la
spitalul solicitant este mai mic sau egal cu douã ore
sau 150 km medicul solicitant şi echipa de transport sã
opteze pentru transportul cu ambulanţa pe şosea [72]. C
Argumentare Transportul terestru implicã cost şi riscuri mai
reduse [4-6]. IV
Recomandare Se recomandã echipa de transport sã se asigure cã
ambulanţa adapteazã viteza de deplasare în funcţie de
calitatea şoselei, menţinând viteza la limita evitãrii
oricãrui pericol [72]. B
Argumentare Viteza mare poate pune în pericol atât starea nou-
nãscutului cât şi viaţa acestuia şi a echipei de
transport [246-248]. IIb
7.4.3. Transportul aerian
Recomandare Se recomandã ca medicul solicitant şi echipa de transport
sã opteze pentru transportul aerian:
- în cazul în care este necesar transportul nou-
nãscutului pe o distanţã mai mare de 150 km
- dacã se estimeazã o duratã de transport mai mare de
2 ore
- dacã starea nou-nãscutului este criticã şi nu permite
transportul terestru
- în situaţii extrem în care nu este posibil transportul
terestru (calamitãţi naturale, incendii, etc.) [72,249]. C
Argumentare Prelungirea timpului de transfer duce la agravarea
stãrii nou-nãscutului sau la apariţia de complicaţii
[94,249]. IV
Standard Echipa de transport trebuie sã nu efectueze transportul
aerian dacã nou-nãscutul:
- este în stop cardiac
- se aflã în stare terminalã
- este stabil şi poate fi transportat cu alt mijloc
medicalizat, factorul timp nefiind de importanţã
majorã [72]. C
Argumentare Situaţiile menţionate nu justificã transportul
aerian [94]. IV
8. Aspecte administrative
8.1. Aspecte administrative generale
Recomandare Se recomandã ca fiecare unitate spitaliceascã în care
au loc naşteri sã aibã un protocol de transport neonatal
elaborat pe baza prezentului ghid. E
Argumentare Protocoalele medicale cresc calitatea actului medical. E
Standard Echipa de transport şi medicul-şef al secţiei primitoare
din spitalului solicitat (sau medicul de gardã din secţia
primitoare) trebuie sã decidã oportunitatea transferului
cazurilor de nou-nãscuţi cu prognostic vital depãşit. E
Argumentare Nou-nãscutul cu prognostic vital depãşit are risc crescut
de deces pe parcursul transportului. E
Standard Medicul care efectueazã transportul neonatal trebuie sã
înregistreze decesul survenit pe durata transferului,
decesul urmând a fi declarat de cãtre unitatea de
transport (ambulanţã, SMURD, UTN) sau spitalul solicitat. E
Standard Echipa de transport trebuie sã direcţioneze la Serviciul
de Medicinã Legalã nou-nãscutul care a decedat subit
în timpul transferului. E
8.1.1. Consimţãmântul informat
Standard Medicul solicitant trebuie sã efectueze demersuri pentru
transfer numai dupã obţinerea acordului prealabil al
familiei nou-nãscutului [72,89]. C
Argumentare Familia are dreptul sã refuze transferul copilului lor
şi rãspunde juridic şi legal de starea de sãnãtate
a nou-nãscutului [72]. IV
Standard Medicul solicitant trebuie sã informeze familia despre
starea copilului, riscurile şi beneficiile transferului
şi riscurile ce decurg din transport [72,89]. C
Argumentare Familia are dreptul sã fie informatã în privinţa stãrii
de sãnãtate a nou-nãscutului şi sã accepte/refuze
transferul în cunoştinţã de cauzã [72]. IV
Standard Medicul solicitant trebuie sã permitã familiei sã
viziteze copilul în perioada prealabilã transferului
[21,26,94,140]. C
Argumentare Familia are dreptul sã vadã nou-nãscutul înainte de
transport [140]. IV
Standard La sosirea echipei de transport, un reprezentant al
acesteia trebuie sã informeze familia privind modali-
tatea de transport şi de contact cu spitalul solicitat
şi trebuie sã rãspundã la întrebãrile pãrinţilor
[21,26,94]. C
Argumentare Familia are dreptul la informaţii complete privind
modul de îngrijire, transport şi tratament al
nou-nãscutului [21,26,94]. IV
Standard Pentru transport la spitalul solicitat şi procedurile
efectuate pe timpul transportului medicul din echipa
de transport trebuie sã solicite consimţãmântul
informat [72]. C
Argumentare Este necesarã obţinerea consimţãmântului informat
pentru transport şi procedurile efectuate în timpul
transportului [21,26,94]. IV
8.1.2. Echipa de transport
Standard Echipa de transport UTN trebuie sã fie formatã dintr-un
medic specialist în neonatologie/medicinã de urgenţã
şi o asistentã instruitã în reanimarea şi stabilizarea
neonatalã [250,251]. C
Argument Transportul nou-nãscutului necesitã competenţã şi
experienţã [252]. IV
Standard Echipa de transport UTN trebuie sã comunice permanent
cu spitalul solicitat [252]. C
Argumentare Este necesar ca echipa sã informeze centrul cu privire
la momentul probabil al sosirii şi la îngrijirile
necesare dupã sosire [252,253]. IV
Recomandare Se recomandã ca echipa de transport sã porneascã în
cursã la maxim 30 de minute de la solicitare [253,254]. B
Argumentare Transportul neonatal este o urgenţã [255,256]. III
Standard La intrarea în turã, echipa de transport trebuie sã:
- pregãteascã întregul echipament, medicaţia şi mate-
rialele necesare pentru stabilizarea şi transferul
nou-nãscuţilor
- verifice starea de funcţionare a unitãţii de transport
neonatal
- se asigure cã existã suficient oxigen pentru o duratã
dublã a transportului faţã de cea estimatã
- verifice sistemele de siguranţã ale unitãţii de
transport neonatal [21,26,94]. C
Argumentare Echipa de transport trebuie sã limiteze întârzierile
previzibile la solicitare [94]. IV
Standard Echipa de transport trebuie sã înlocuiascã, dupã fiecare
transport, materialele consumate, inclusiv gazele
medicale când se golesc buteliile [21,26,89]. C
Argumentare Echipamentul complet este necesar pentru siguranţa
actului medical [21,26,89]. IV
Recomandare Se recomandã ca în timpul transportului echipa de
transport sã foloseascã, ori de câte ori este posibil,
surse externe de curent pentru a pãstra bateriile
echipamentului [94]. C
Argumentare Pe drum pot interveni evenimente neprevãzute care pot
prelungi durata transportului [21,26,89]. IV
Standard Echipa de transport trebuie sã se asigure cã trusa de
medicamente pentru transport conţine medicamentele şi
soluţiile necesare reanimãrii şi stabilizãrii neonatale
(anexa 17) [258]. C
Argumentare Medicamentele şi soluţiile enumerate mai sus sunt
necesare echilibrãrii nou-nãscutului pentru transport
[258]. IV
Standard Echipa de transport trebuie sã efectueze decontaminarea
primarã şi secundarã a unitãţii de transport şi a echi-
pamentului dupã fiecare transport neonatal. B
Argumentare Nou-nãscutul transportat este supus oricum, prin natura
invazivã a îngrijilor acordate, unui risc crescut de
infecţie [234,235]. III
8.1.3. Avizul de transport
Standard În lipsa familiei transportul şi procedurile se vor
efectua şi fãrã acordul pãrinţilor dar cu avizul
medicului din spitalul în care se aflã pacientul [72]. C
Argumentare Nu sunt justificate întârzieri care pot pune în pericol
viaţa nou-nãscutului [5]. IV
8.1.4. Documentele necesare transportului
Standard Spitalul solicitant trebuie sã punã la dispoziţia echipei
de transport urmãtoarele documente medicale:
- foaia de observaţie a bolnavului în original (în
funcţie de condiţiile locale, se poate face o copie
care sã fie anexatã la biletul de transfer)
- bilet de transfer cât mai detaliat care sã conţinã:
date despre pãrinţi, antecedente materne, evoluţia
sarcinii actuale, evoluţia travaliului şi naşterii,
starea copilului la naştere, mãsurile de reanimare şi
reechilibrare, totalitatea investigaţiilor şi
terapiilor efectuate [72]. C
Argumentare Foaia de observaţie şi biletul de transfer completat
corect şi complet sunt necesare echipei de transport
şi unitãţii solicitate pentru instituirea tratamentului
corect [140]. IV
Recomandare În cazul în care anumite investigaţii se aflã în lucru
la momentul efectuãrii transferului se recomandã ca
medicul solicitant sã le comunice spitalului solicitat
pe mãsurã ce acestea devin disponibile. E
Standard Medicul din echipa de transport trebuie sã completeze
fişa transportului a pacientului critic şi fişa de
transport neonatal (anexa 18 şi 19) [72]. C
Argumentare Fişele de transport sunt documente medico-legale [72].
Nou-nãscutul prezintã particularitãţi fiziologice şi
patologice care impun monitorizarea specificã a acestuia
utilizând fişa specialã de transport neonatal. IV
Standard Medicul din echipa de transport care preia nou-nãscutul
trebuie sã verifice corespondenţa dintre numele nou-
nãscutului din foaia de observaţie şi cel de pe brãţara
de identificare plasatã la naştere [21]. C
Argumentare Identificarea nou-nãscutului prin codul numeric personal
se poate efectua doar dupã întocmirea certificatului
de naştere [21]. IV
8.2. Aspecte administrative instituţionale
8.2.1. Spitalul solicitant
Standard În cazul unui diagnostic care necesitã un potenţial
transfer, spitalul solicitant trebuie sã anunţe echipa
de transport şi spitalul solicitat în cel mai scurt
timp posibil [72]. B
Argumentare Intervenţia promptã şi corectã poate reduce morbiditatea
şi mortalitatea neonatalã [254,259]. III
Standard Medicul solicitant trebuie sã ia legãtura cu spitalul
solicitat şi echipa de transport în vederea transferului
dupã obţinerea consimţãmântului pãrinţilor nou-nãscutului
pentru transfer [89]. C
Argumentare Pãrinţii sunt reprezentanţi legali ai copilului [72]. IV
Recomandare Se recomandã ca fiecare centru de nivel 0, I şi II sã-şi
stabileascã propriul protocol de comunicare şi colaborare
cu centrul de nivel III la care este arondat [72]. C
Argumentare Protocoalele medicale şi administrative cresc calitatea
actului medical [260]. IV
Recomandare Se recomandã ca în momentul naşterii unui copil care
va necesita transport, medicul solicitant sã obţinã
acordul de transfer la spitalul solicitat telefonic
de la medicul şef al secţiei respective. C
Argumentare Medicul şef al secţiei solicitate este cel mai în mãsurã
sã ia decizii privind transferul neonatal [72]. IV
Standard Spitalul solicitant trebuie sã trimitã pe fax sau pe
e-mail spitalului solicitat fişa medicalã a pacientului
critic concomitent cu solicitarea telefonicã de transfer
[72]. C
Argumentare Foaia de observaţie şi biletul de transfer completat
corect şi complet sunt necesare unitãţii solicitate
pentru instituirea tratamentului corect [140]. IV
Recomandare Se recomandã ca medicul din spitalul solicitant sã facã
demersuri pentru a afla grupa sangvinã a mamei şi sã
o consemneze în foaia de observaţie a nou-nãscutului
[21,26,89]. C
Argumentare Anumite patologii neonatale necesitã cunoaşterea
grupului şi Rh-ului sangvin al mamei [154]. IV
Standard Medicul solicitant trebuie sã informeze telefonic
spitalul solicitat ori de câte ori se constatã modi-
ficãri în evoluţia nou-nãscutului [89]. C
Argumentare Spitalul solicitat trebuie sã fie pregãtit pentru
asigurarea intervenţiei terapeutice prompte [21,26,89]. IV
Recomandare Se recomandã ca spitalul solicitant sã solicite
transferul nou-nãscuţilor cu maladii congenitale
cardiace sau cu altã patologie chirurgicalã în unitãţile
specializate în diagnosticul şi tratamentul acestor
afecţiuni [72]. C
Argumentare Îngrijirile speciale necesitã personal si echipament
special [10]. IV
Recomandare Se recomandã ca spitalul solicitant sã efectueze
demersurile pentru transferul nou-nãscuţilor cu probleme
prin intermediul serviciului de ambulanţã judeţean sau
al altor servicii de ambulanţã autorizate în acest sens
dacã nu existã UTN la nivelul III solicitat [72]. C
Argumentare Serviciile judeţene de ambulanţã au competenţele
necesare transportului neonatal [72]. IV
Standard Medicul solicitant trebuie sã solicite transportul
prin intermediul serviciului de ambulanţã judeţean sau
cu ajutorul altor servicii de ambulanţã autorizate în
acest sens în cazul transferurilor intrajudeţene dacã
nu existã UTN local [72]. C
Argumentare Solicitarea altor tipuri de transport neonatal în
aceste situaţii duce la întârzieri nejustificate
[10,18]. IV
Standard Spitalele solicitante trebuie sã se adreseze pentru
transfer cu prioritate spitalelor de nivel superior
la care sunt arondate [72]. C
Argumentare Regionalizarea serviciilor medicale neonatale permite
şi evitarea supraaglomerãrii centrelor de nivel III
[72]. IV
8.2.2. Spitalul solicitat
Standard Spitalul solicitat care poate asigura nivelul de
îngrijire medicalã necesar trebuie sã nu refuze
nejustificat transferul neonatal [72]. C
Argumentare Îngrijirile speciale necesitã personal şi echipament
special [261]. IV
Standard În cazul în care spitalul solicitat refuzã transferul
din lipsã de locuri, acesta trebuie sã gãseascã un alt
spital de acelaşi nivel în care sã fie transferat
nou-nãscutul [72]. C
Argumentare Nou-nãscutul are dreptul la asistenţã medicalã
corespunzãtoare [262]. IV
Recomandare Se recomandã ca spitalul solicitat sã refuze transferul
în urmãtoarele situaţii:
- nou-nãscut cu prognostic vital rezervat
- solicitare de transfer tardivã (dupã 12-24 de ore
de la diagnosticul pentru care este necesar transferul)
- serviciu supraaglomerat cu imposibilitatea asigurãrii
unei terapii adecvate
- cazuri de nou-nãscuţi proveniţi din secţii de pediatrie
şi chirurgie pediatricã. C
Argumentare Nou-nãscutul cu afecţiuni severe, care necesitã reanimare
peste 10 minute, fãrã respiraţii spontane, cu bradicardie
extremã, cu risc de deces iminent are prognostic vital
rezervat şi transferul acestor cazuri nu este justificat
din punct de vedere terapeutic, etic şi al resurselor III,
materiale şi umane consumate [112-130]. IV
Argumentare În condiţiile unei terapii intensive neonatale
supraaglomerate nu poate fi asiguratã calitatea şi
siguranţa actului medical, atât viaţa pacientului
transferat cât şi a pacienţilor internaţi putând fi
periclitatã [261]. IV
Argumentare Internarea în terapia intensivã neonatalã a nou-
nãscuţilor proveniţi din secţiile de pediatrie şi
chirurgie pediatricã reprezintã un pericol epidemio-
logic major pentru pacienţii din terapia intensivã
neonatalã şi este neconformã legislaţiei în vigoare [1]. IV
Standard Unitatea spitaliceascã de care aparţine UTN trebuie sã
se asigure cã ambulanţa de transport neonatal este de
tip C (anexa 20) [1,72]. C
Argumentare O ambulanţã cu alte caracteristici decât cele menţionate
în anexa 19 nu este conformã cu transportul nou-
nãscutului [281]. IV
Standard Unitatea spitaliceascã de care aparţine UTN trebuie sã
se asigure cã unitatea de transport neonatalã îndeplineşte
criteriile necesare transportului neonatal (anexa 21) [1]. C
Argumentare Dotarea corespunzãtoare asigurã eficienţa manevrelor
terapeutice [258,281]. IV
9. Bibliografie 1. Ordinul Ministrului Sãnãtãţii şi Familiei nr. 910 privind criteriile de ierarhizare a secţiilor de spital de specialitate obstetricã, ginecologie şi neonatologie, Monitorul Oficial, 18.11.2002 2. American Academy of Pediatrics, The American College of Obstetricians and Gynecologists: Guidelines for Perinatal Care, 6th Ed Library of Congress 2004; 2-19 3. MacFaul R, Werneke U: Recent trends in hospital use by children in England. Arch Dis Child 2001; 85: 203-207 4. Fenton A, Leslie A, Skeoch CH: Optimising neonatal transfer. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F215-F219 5. Leslie AJ, Stephenson TJ: Audit of neonatal intensive care transport - Closing the loop. Acta Paediatrica 1997; 86: 1253-1256 6. Moss SJ, Embleton N, Fenton AC: Towards safer neonatal transfer: The importance of critical incident review. Arch Dis Child 2005; 90(7): 729-732 7. Yankowitz J: Maternal Transport in Protocols for High-Risk Pregnancies, 4th Ed 2009; http://online library.wiley.com/doi/10.1002/9781444312904.ch79/summary; accesat februarie 2010 8. Ordinul Ministrului Sãnãtãţii nr. 417 privind "Înfiinţarea Unitãţii de transport neonatal specializat", Monitorul Oficial nr. 349; 21.04.2004 9. Cornette L: Contemporary neonatal transport problems and solutions. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F212-F214 10. Cornette L, Miall L, on behalf of the Transport Guideline Group Development of regional guidelines: The way forward for neonatal networks? Regional guidelines. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2006; 91: F318-F319 11. Department of Health. Getting The Right Start: National Service Framework for Children, Young People and Maternity Services. Part 1: The NSF emerging findings consultation document. London: Department of Health, 2003, 13-20 12. Department of Health. Report of Expert working group on neonatal intensive care services. London: Department of Health, 2003. In: Eccles M, Clapp Z, GrimshawJ et al: Developing valid guidelines: methodological and procedural issues from the North of England evidence based guideline development project. Qual Health Care 1996; 5: 44-50 13. Mowatt G, Foy R, Grimshaw JM et al: Local consensus processes: effects on professional practice and health care outcomes. Cochrane Database Syst Rev 2004; 1:CD003165 14. Raine R, Sanderson C, Black N: Developing clinical guidelines: a challenge to current. BMJ 2005; 331: 631-633 15. Biarent D, Bingham R, Richmond S et al: European Resuscitation Guidelines for Resuscitation 2005. Section 6. Paediatric life support. Resuscitation 2005; 67S1: S97-S133 16. McNicol M, Layton A, Morgan G: Team working: the key to implementing guidelines? Qual Health Care 1993; 2: 215-216 17. Penney GC: Adopting and adapting clinical guidelines for local use. The Obstetrician and Gynaecologist 2007;9: 48-52 18. Gabbay J, Layton AJ: Evaluation of audit of medical in patient records in a district general hospital Qual Health Care 1992; 1: 43-47 19. Hammond J: Protocols and guidelines in critical care: development and implementation. Curr Opin Crit Care 2001; 7: 464-468 20. Fortune PM, Lawn C, Wieteska S: The structured approach to transfer. In: S Byrne, S Fisher: Paediatric and Neonatal Safe Transfer and Retrieval: The Practical Approach Blackwell Publishing Ltd 2008; 7-15 21. Hawkins HS. Transport management considerations. In Jaimovich DJ, Vidyasagar D: Handbook of pediatric and neonatal transport medicine, Hanley & Belfus Philadelphia 2002; 15-26 22. Gebremichael M, Borg U, Habashi NM et al: Interhospital transport of the extremely ill patient: the mobile intensive care unit. Crit Care Med 2000; 28: 79-85 23. American Academy of Pediatrics, Committee on Fetus and Newborn - Policy Statement: Levels of Neonatal Care. Pediatrics 2004; 114(5): 1341-1347 24. Antsaklis AR, Breart G et al (EUROPET expert group): New decision rules: regionalization in perinatal care and indications for perinatal transfer. Prenat Neonatal Med 1999; 4: 104-107 25. British Association of Perinatal Medicine: Standards for hospitals providing neonatal intensive and high dependency care, 2nd Ed, www.bapm.org/media/documents/publications/hosp_standards.pdf 2001; 2-7 26. Barry P, Leslie A: Paediatric and Neonatal Critical Care Transport. BMJ Books 2003; 3-12 27. Lee SK, McMillan DD, Ohlsson A et al: The benefit of preterm birth at Tertiary care centers is related to gestational age. Am J Obstet Gynecol 2003; 188: 617-622 28. Parmanum J, Field D, Rennie J et al: National census of availability of neonatal intensive care. BMJ 2000; 321: 727-729 29. Widness JA. Metabolic. In Bell EF: Iowa Neonatology Handbook, University of Iowa, 1995; www.uihealthcare.com/ depts/med/pediatrics/iowaneonatologyhandbook/metabolic/index.html; accesat februarie 2010 30. Ogata ES: Carbohydrate Homeostasis. In: Avery GB, Fletcher MA, MacDonald MG: Neonatology: Patophysiology and Management of the Newborn. 5th Ed Lippincott Williams & Wilkins Philadelphia 1999; 699-714 31. Cornblath M, Hawdon JM, Williams AF et al: Controversies regarding definition of neonatal hypo-glycemia: Suggested operational thresholds. Pediatrics 2000; 105: 1141-1145 32. Cowett RM, Farraq HM: Selected principles of perinatal-neonatal glucose metabolism. Semin Fetal Neonatol Med 2004; 9: 37-47 33. Cornblath M, Hawdon JM: Controversies regarding definition of neonatal hypoglycemia. Paediatr 2000, 105(5): 1141-1145 34. Nicholl R: What is the normal range of blood glucose concentrations in healthy term newborns? Arch Dis Child 2003; 88: 238-239 35. Kalhan S, Peter-Wohl S: Hypoglycemia: What is it for the neonate? Am J Perinatol 2000; 17: 11-18 36. Sinclair JC: Approaches to the definition of neonatal hypoglycemia. Acta Paediatr Jpn 1997; 39: S17-S20 37. Alkalay AL, Sarnat HB, Flores-Sarnat L et al: Population meta-analysis of low plasma glucose thresholds in full-term normal newborns. Am J Perinatol 2006; 23: 115-119 38. Collins JW, Hoppe M, Brown K, Edidin DV, Padbury J, Ogata ES: A controlled trial of insulin infusion and parenteral nutrition in extremely low birth weight infants with glucose intolerance. J Pediatr 1991; 118: 921 39. Hemachandra AH, Cowett RM: Neonatal Hyperglycemia. Pediatrics in Review 1999; 20: 16-24 40. Faustino EV, Apkon M: Persistent hyperglycemia in critically ill neonate. J Pediatr 2005; 14: 30-34 41. Parvin J, Shanta N, Dharmapuri V: Biochemical Monitoring blood gases. Neonatology on the web, http://www.neonatology. org; accesat ianuarie 2010 42. Bell EF, Oh W: Fluid and electrolyte management. In: Avery GB, Fletcher MA, MacDonald MG: Neonatology: Pathophysiology and Management of the Newborn, 6th Ed Lippincott Williams & Wilkins Philadelphia 2005; 372-373 43. Levene MI, Tudehope D, Thearle MJ: Neonatal Transport and Organisation of Perinatal Services. In Essentials of Neonatal Medicine 3rd Ed, Blakewell Scientific Publications Oxford 2000; 283-289 44. Armstrong L, Stenson BJ: Use of umbilical cord blood gas analysis in the assement of the newborn. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92: 430-434 45. Low JA, Lindsay BG, Derrick EJ: Threshold of metabolic acidosis associated with newborn complications. Am J Obstet Gynecol 1997; 177: 1391-1394 46. Bell EF, Oh W. Fluid and electrolyte management. In: MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MM.: Avery's Neonatology, Patophysiology and Management of the Newborn 6th Ed LWW Philadelphia 2005; 363-379 47. Ganong WF: Review of Medical Physiology. 19th Ed Appleton & Lange Stanford Connecticut 1999; 697-704 48. DuBose TD, Jr.: Acidosis and Alkalosis. In: Kasper DL, Braunwald E, Fauci AS, Hauser SL, Longo DL, Jameson JL: Harrison's Principles of Internal Medicine. 16th Ed New York McGraw-Hill; 2005: 270-271 49. Fall PJ: A stepwise approach to acid-base disorders. Practical patient evaluation for metabolic acidosis and other conditions. Postgrad Med 2000; 107(3): 249-250, 253-254, 257-258 50. Kellum JA: Determinants of plasma acid-base balance. Crit Care Clin Apr 2005; 21(2): 329-346 51. Kecskes Z, Davies MW: Rapid correction of early metabolic acidaemia in comparison with placebo, no intervention or slow correction in LBW infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2002, Issue 1. Art. No.: CD002976. DOI: 10.1002/14651858.CD002976 52. Fox G, Hoque N, Watts T: Fluid and electrolyte. In Oxford Handbook of Neonatology, Oxford University Press 2009; 67-88. 53. Walter JH: Metabolic acidosis in newborn infants. Arch Dis Child 1992; 67(7 Spec No): 767-769 54. Epstein SK, Singh N: Respiratory acidosis. Respir Care 2001; 46(4): 366-383 55. Kassirer JP, Madias NE: Respiratory acid-base disorders. Hosp Pract 1980; 15(12): 57-59, 65-71 56. Merriam - Webster Medical Dictionary on MedlinePlus; http://medlineplus.gov; 2004; accesat ianuarie 2010 57. Mosby's Medical Dictionary Elsevier 2009; www.elsevier.com/wps/find/products_in_subject_and.../16563;medical; dictionary.thefreedictionary.com/neonatal+thermoregulation; accesat ianuarie 2010 58. Baumgart S, Harrsch SC, Touch SM: Thermal Regulation. In: Avery GB, Fletcher MA, MacDonald MG: Neonatology: Patophysiology and Management of the Newborn, 5th Ed Lippincott Williams & Wilkins Philadelphia 1999, 699-714 59. Karlsen KA, Tani LY: Programul S.T.A.B.L.E. Modul temperatura. Îngrijirea pretransport/ posresuscitare a nou-nãscuţilor bolnavi. Ed Virecson Bucureşti 2007; 43-61 60. Eyal FG: Temperature regulation. In: Gomella TL: Neonatology: Management, Procedures, On-call problems, 6th Ed McGraw Hill 2009; 43-48 61. World Health Organization: Thermal protection of the newborn: A practical guide. Geneva, Switzerland: WHO; 2006; 5-37 62. World Health Organization: Managing newborns problems: A guide for doctors, nurses and midwifes; WHO, Geneva, Switzerland 2006; C1-C66 63. Stamatin M, Pãduraru L, Avasiloaiei AL: Afecţiuni respiratorii neonatale. In Stamatin M: Neonatologie, Ed Gr T Popa, 2009, 123-163 64. Karlsen KA, Tani LY: Programul S.T.A.B.L.E. Modul cale aerianã. Îngrijirea pretransport/ postresuscitare a nou-nãscuţilor bolnavi. Ed Virecson Bucureşti 2007; 63-128 65. Stoicescu S: Boli pulmonare neonatale. Ed Univ Carol Davila Bucureşti 2009; 66. Moss T: Definitions and clinical risk factors. In Choi AMK: Acute Respiratory Distress Syndrome. 2nd Ed Informa Healthcare NewYork 2009; 9-201 67. Flidel-Rimon, Shinwell ES: Respiratory Distress in the Term and Near-term Infant. Neo Reviews 2005; 6(6): e289-e297 68. Tan A, Schulze AA, O'Donnell CPF, Davis PG: Air versus oxygen for resuscitation of infants at birth. Cochrane Database of Systematic Reviews 2005, Issue 2. Art. No.: CD002273. DOI: 10.1002/14651858.CD002273.pub3 69. Greenough A: Respiratory physiology. In: Rennie JM, Roberton NRC: Textbook of Neonatology, 3rd Ed Churchill Livingstone Edinburgh 1999; 455-481 70. Greenough A, Roberton NRC, Milner AD: Neonatal Respiratory Disorders. Edward Arnold London 1996; 245-528 71. Volpe JJ: Neurological examination: Normal and Abnormal Features. In Volpe JJ: Neurology of the Newborn. 4th ed, Philadelphia WB Saunders 2001; 103-117 72. Ordinul Ministrului Sãnãtãţii Publice nr. 1091, privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic, Monitorul Oficial nr. 775; 13.09.2006 73. Grol R: Implementing guidelines in general practice care. Qual Health Care 1992; 1: 184-191 74. Aoki BY, McCloskey K: Evaluation, Stabilization, and Transport of the Critically Ill Child. Elsevier-Mosby 1992; 495-518 75. D'Harlingue AE, Durand DJ: Recognition, stabilization and transport of the high risk newborn. In: Care of the High Risk Neonate, 5th Ed Elsevier-Saunders 2001; 65-99 76. NETS NSW: Newborn and Pediatric Emergency Transport Service. Sidney; www.nets.org.au 2005; 125 77. Ozminkowski RJ, Wortman PM, Dietrich W: Role of inborn/outborn status and neonatal survival: A meta-analysis of non-randomized studies. Statistics in Medicine 2006; 7(12): 1207-1221 78. Moroni M, Agostini E, Lega L, Paparo M, Donzelli G: Evaluation of an 'on-call' neonatal emergency transport service: data regarding newborns weighing less than 1500 g at birth. Prenatal and neonatal medicine 2000; 5(4): 248-254 79. McIntire DD, Leveno KJ: MD Neonatal Mortality and Morbidity Rates in Late Preterm Births Compared With Births at Term. Obstetrics & Gynecology 2008; 111(1): 35-41 80. Broughton SJ: An illness severity score and neonatal mortality in retrieved neonates. Eur J of Pediatr 2004; 163(7) 81. Kei L, Abdel-Latif ME, Allgood CL et al: Improved Outcomes of Extremely Premature Outborn Infants: Effects of Strategic Changes in Perinatal and Retrieval Services. Pediatrics 2006; 118: 276-283 82. Butterfield LJ: Historical perspectives of neonatal transport. Pediatr Clin N Am 1993; 40(2): 221-223 83. Goodman DG, Fisher ES, Little GA, Stukel TA, Chang CH, Schoendorf KS: The relation between the availability of neonatal intensive care and Neonatal mortality. N Engl J Med 2002; 346: 1538-1544 84. Rintaro M, Masanori F, Jun S, Evans B, Corket M, Hirokuni N, Doyle O: Duration of inter-facility neonatal transport and neonatal mortality: Systematic review and cohort study. Pediatrics International 2007; 49(4): 452-458 85. Pollack MM, Koch M: The NIH-DC Neonatal Network. Good management improves outcomes: the association of organizational characteristics and neonatal outcomes. Pediatr Res 2001; 49: 316A 86. Puri P, Rolle U. Transport of the surgical neonate. In Pediatric Surgery. Springer Berlin 2009; 19-25 87. Chance GW, Matthew JD, Gash J et al: Neonatal transport: a controlled study of skilled assistance. Mortality and morbidity of neonates less than 1.5 kg birth weight. J Pediatr 1978; 93: 662-666 88. Simpson JM, Evans N, Gibbard RW, Heuchan AM, Henderson Smart DJ: Analysing differences in clinical outcomes between hospitals. Qual Saf Health Care 2003; 12: 257-262 89. Byrne S, Fisher S, Fortune PM, Lawn C, Wieteska S: Managing the transfer. In: Paediatric and Neonatal Safe Transfer and Retrieval. The Practical Approach. First Ed Blackwell Publishing Ltd 2008; 29-34 90. Lawler PG: Transfer of critically ill patients: Part 2 - preparation for transfer. Care Crit Ill 2000; 16: 94-97 91. Gill AB, Bottomley L, Chatfield S, Wood C: Perinatal transport: problems in neonatal intensive care. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F220-F223 92. Woodward GA, Insoft RM, Pearson-Shaver AL et al: The state of pediatric interfacility transport: consensus of the second national pediatric and neonatal interfacility transport medicine leadership conference. Pediatr Emerg Care 2002; 18: 38-43 93. Barry PW, Ralston C: Adverse events occurring during interhospital transfer of the critically ill. Arch Dis Child 1994; 71: 8-11 94. Moss SJ, Embleton ND, Fenton AC: Towards safer neonatal transfer: the importance of critical incident review. Arch Dis Child 2005; 90: 729-732 95. Truffert P, Goujard J, Dehan M, Vodovar M, Breart G: Outborn status with a medical neonatal transport service and survival without disability at two years: a population-based cohort survey of newborns of less than 33 weeks of gestation. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 1998; 79: 13-18 96. Rashid A, Bhuta T, Berry A: A regionalised transport service, the way ahead? Arch Dis Child 1999; 80: 488-492 97. Yeager SB, Jeffrey D: Pretransport and Posttransport Characteristics and Outcomes of Neonates Who Were Admitted to a Cardiac Intensive Care Unit. Pediatrics 2006; 118(3): 1070-1077 98. Abdel-Latif M: Mortality and Morbidities Among Very Premature Infants Admitted After Hours in an Australian Neonatal Intensive Care Unit Network. Pediatrics 2006; 117: 1632-1639 99. Abdel-Latif M et al: Does Rural or Urban Residence Make a Difference to Neonatal Outcome in Premature Birth? A Regional Study in Australia. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2006; 91: F251-F256 100. Bremberg S: Evidence-based health promotion for children and adolescents in Stockholm county. 1999. http://www.cbu.dataphone.se/EngBarnrapp/neonatal.html; accesat ianuarie 2010 101. Canadian Pediatric Society: Levels of Neonatal Care: Position Statement. Paediatric Child Health 2006, 11(5): 303-306 102. Dobrez D, Gerber S, Budetti P: Trends in Perinatal Regionalisation and the Role of Managed Care 2006; Obstet & Gynecol 2006; 108: 839-845 103. World Health Organization: Basic Newborn Resuscitation: a practical guide. Geneva WHO; 1997; http://www. who.int/reproductivehealth/publications/maternal_perinatal_health/MSM_98_1/en/index.html;accesat decembrie 2009 104. Airede KI: Should we resuscitate? Ethical dilemmas. Ann Trop Paediatr 1991; 11 105. Hofmeyr J, Haws RA, Bergstrom S, Lee AC, Okong P, Oarmstadt GL: Obstetric care in low-resource settings: what, who, how, and overcoming challenges to scale up. Int J Gynecol Obstet 2009; 107: S21-S45 106. Lee AC, Wall S, Cousens S, Carlo W, Niermeyer S, Keenan W et al: Neonatal resuscitation and simple immediate newborn care for the prevention of neonatal deaths. Int J Epidemiol (in press) 107. Lawn JE, Kinney M, Lee AC, Chopra M, Donnay F, Paul K et al: Reducing intrapartum-related deaths and disability: Can the health system deliver? Int J Gynecol Obstet. 2009; 107: S123-S142 108. Tholpadi SR, Sudhindra BK, Bhutani VK: Neonatal Resuscitation Program in Rural Kerela (India) To Reduce Infant Mortality Attributed to Perinatal Asphyxia. J Perinatol 2000; 20: 460-488 109. Kumar R: Effectiveness of training traditional birth attendants for management of asphyxia neonatorum using resuscitation equipment. Prenat Neonatal Med 1998; 3(2): 225-260 110. American Academy of Pediatrics: Neonatal Resuscitation Program 2009; www.aap.org/nrp/ nrpmain.html; accesat decembrie 2009 111. Phillips B, Zideman D, Garcia-Castrillo L, Felix M, Schwartz U: European Resuscitation Council Guidelines 2000 for basic Paediatric Life Support. Resuscitation 2001; 48: 223-229 112. Towers CV, Bonebrake R, Padilla G, Rumney P: The effect of transport on the rate of severe intraventricular haemorrhage in very low birth weight infants. Obstet Gynecol 2000; 95: 291-295 113. Broughton SJ, Berry A, Jacobe S et al: An illness severity score and neonatal mortality in retrieved neonates. Eur J Pediatr 2004; 163: 385-389 114. Furman B, Yfat L, Maymore E: Congenital anomalies are an independent risk factor for neonatal morbidity and perinatal mortality in preterm birth. Eur J Obstet Gynecol 2000; 90(1): 43-49 115. National Neonatology Forum: Norms for Accreditation. http://www.nnfi.org/accreditation.htm; accesat decembrie 2009 116. Jain L, Ferre C, Vidyasagar D, Nath S, Sheftel D: Cardiopulmonary resuscitation of apparently still born infants survival and long-termoutcome. J Pediatr 1991; 118: 778-782 117. Haddad B, Mercer BM, Livingston JC, Talati A, Sibai BM: Outcome after successful resuscitation of babies born with Apgar scores of 0 at both 1 and 5 minutes. Am J Obstet 2000; 182: 1210-1214 118. Sanders MR, Donohue PK, Oberdorf MA, Rosenkrantz TS, Allen MC: Perceptions of the limit of viability: neonatologists' attitudes toward extremely preterminfants. J Perinatol 1995; 15: 494-502 119. Herlitz J, Engdahl J, Svensson L, Young M, Angquist KA Holmberg S: Characteristics and out come among children suffering from out of hospital cardiac arrest in Sweden. Resuscitation 2005; 64: 37-40 120. Rios A, Furdon SA, Adams D, Clark DA: Recognizing the clinical features of Trisomy 13 syndrome. Adv Neonatal Care 2004; 4(6): 332-343 121. Benacerraf BR, Miller WA, Frigoletto FD Jr: Sonographic detection of fetuses with trisomies 13 and 18: accuracy and limitations. Am J Obstet Gynecol 1988; 158(2): 404-409 122. Jones KL: Trisomy 13 syndrome. In: Smith's Recognizable Patterns of Human Malformation. 5th Ed Philadelphia WB Saunders 1997; 18-23 123. Cassidy, Suzanne B; Allanson, Judith E: Management of genetic syndromes. Wiley & Sons New York 2001; 417-436 124. Goldstein H, Nielsen KG: Rates and survival of individuals with trisomy 13 and 18. Data from a 10-year period in Denmark. Clin Genet 1988; 34(6): 366-372 125. Parker MJ, Budd JL, Draper ES, Young ID: Trisomy 13 and trisomy 18 in a defined population: epidemiological, genetic and prenatal observations. Prenat Diagn 2003; 23(10): 856-860 126. Rasmussen SA, Wong LY, Yang Q, May KM, Friedman JM: Population-based analyses of mortality in trisomy 13 and trisomy 18. Pediatrics 2003; 111(4 Pt 1): 777-784 127. Barnes AM, Carey JC: Care of the infant and child with trisomy 18 or 13: Medical problems, reported treatments, and milestones. Munroes-Meyer Institute for Genetics and Rehabilitation Omaha NE 2000; 60 128. Baty BJ, Blackburn BL, Carey JC: Natural history of trisomy 18 and trisomy 13: I. Growth, physical assessment, medical histories, survival, and recurrence risk. Am J Med Genet 1994; 49(2): 175-188 129. Baty BJ, Jorde LB, Blackburn BL: Natural history of trisomy 18 and trisomy 13: II. Psychomotor development. Am J Med Genet 1994; 49(2): 189-194 130. Cheng N et al: A base-line survey on birth defects in Gansu province, West China. Annals of Tropical Paediatrics 2003; 23(1): 25-29 131. Lui K, Abdel-Latif M, Allgood, CL, Bajuk B, Oei J, Berry A et al: Improved outcome of extremely premature outborn infants: effects of strategic changes in perinatal and retrieval services. Pediatrics 2006; 118(5): 2076-2083 132. Hein HA: Regionalized perinatal care in North America. Semin Fetal Neonatal Med 2004; 9(2): 111-116 133. Howell EM, Richardson D, Ginsburg P, Foot B: Deregionalization of neonatal intensive care in urban areas. Am J Public Health 2002; 92: 119-124 134. Phibbs CS, Baker LC, Caughey AB, Danielsen B, Schmitt SK, Phibbs RH: Level and Volume of Neonatal Intensive Care and Mortality in Very-Low-Birth-Weight Infants. N Engl J Med 2007; 356(21): 2156-2175 135. Gortmaker S, Sobol A, Clark C et al: The survival of very low-birth-weight infants by level of hospital of birth: a population study of perinatal systems in four states. Am J Obstet Gynecol 1985; 152: 517-524 136. Phibbs CS, Bronstein JM, Buxton E, Phibbs RH: The Effects of Patient Volume and Level of Care at the Hospital of Birth on Neonatal Mortality JAMA. 1996; 276(13): 1054-1059 137. Mori R, Fujimura M, Shiraishi J, Evans B, Corkett M, Negishi H, Doyle P: Duration of inter-facility neonatal transport and neonatal mortality: systematic review and cohort study. Ped Int 2007; 49(4): 452-458 138. Cusack JM, Field DJ, Manktelow BN: Impact of service changes on neonatal transfer patterns over 10 years. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92: F181-F184 139. Bode MM, D'Eugenio DB, Forsyth N, Coleman J, Gross CR, Gross SJ: Outcome of Extreme Prematurity: A Prospective Comparison of 2 Regional Cohorts Born 20 years apart. Pediatrics 2009; 124(3): 866-874 140. Karlsen KA: Transporting newborns in the S.T.A.B.L.E. way. A manual for community hospital caregivers: pre-transport stabilization of the sick newborns, S.T.A.B.L.E. Program. Park City Utah 2001; 63-128 141. Shah P, Riphagen S, Beyene J, Perlman M: Multiorgan dysfunction in infants with post-asphyxial hypo-xicischaemic encephalopathy. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F152-F155 142. Graham EM, Ruis KA, Hartman AL, Northington FJ, Fox HE: A systematic review of the role of intrapartum hypoxia-ischemia in the causation of neonatal encephalopathy. Am J Obstet Gynecol 2008; 199(6): 587-595 143. Kanter RK, Boeing NM, Hannah WP, Kanter DL: Excess morbidity associated with interhospital transport. Pediatrics 1992; 90: 893-898 144. Loisel DB, Smith MM, MacDonald MG, Martin GR: Intravenous access in newborn infants: impact of extended umbilical venous catheter use on requirement for peripheral venous lines. J Perinatol 1996; 16(6): 461-466 145. Butler-O'Hara M, Buzzar CJ, Reubens L, McDermott MP, DiGrazio W, D'Angio CT: A Randomized Trial Comparing Long-term and Short-term Use of Umbilical Venous Catheters in Premature Infants With Birth Weights of Less Than 1251 Grams. Pediatrics 2006; 118(1): e25-e35 146. Wright JD: Before the transport team arrives: neonatal stabilization. J Perinatal Neonatal Nurs 2000; 13: 87-107 147. Cornette L: Transporting the sick neonate. Curr Paediatr 2004; 14: 20-25 148. Ohning BL, Driggers KP: Transport of the Critically Ill Newborn. eMedicine 2008, updated Oct 2008, www.emedicine.com; accesat ianuarie 2010 149. Whitfield JM, Buser MK: Transport stabilization times for neonatal and pediatric patient prior to interfacility transfer. Pediatr Emerg Care 1993; 9(2): 69-71 150. Hall RT, Santos S, Teasley S, Brown MJ: Neonatal Outcomes and Quality of Care in Level II Perinatal Centers Supported by a Children's Hospital-Medical School Level III Program J Perinatol 2003; 23: 323-327 151. Fowlie PW, Booth P, Skeoch CH: Moving the preterm infant. BMJ 2004; 329: 904-906 152. Ogata ES. Carbohydrate homeostasis. In MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MM: Avery's Neonatology; Patophysiology and Management of the Newborn. 6th Ed Lippincott Williams & Wilkins Philadelphia 2005; 877-892 153. Stratulat P, Stamatin M: Manual Urgenţe neonatale, Ed Sirius Chişinãu 2009; 231-271 154. Stefano JL: Fluid and electrolyte physiology. In Spitzer Ar Intensive care of the fetus and neonate 2nd Ed Elsevier Mosby Philadelphia 2005; 1221-1230 155. Bell EF: Fluid therapy. In: Sinclair JC, Bracken MB; Effective Care of the Newborn Infant. Oxford: Oxford University Press 1992; 59-72 156. Aggarwal R: Fluid and electrolyte management in term and preterm neonates. Indian J Pediatr 2008; 75(3): 255-259 157. Bell EF, Acarregui MJ: Restricted versus liberal water intake for preventing morbidity and mortality in preterm infants. Cochrane Database Syst Rev 2008; (2):CD000503 158. Chawla D, Agarwal R, Deorari AK, Vinod K: Fluid and electrolyte management in term and preterm neonates. Indian J Pediatr 2008; 75(3): 255-259 159. Kavvadia V, Greenough A, Dimitriou G, Forsling ML: Randomized trial of two levels of fluid input in the perinatal period -- effect on fluid balance, electrolyte and metabolic disturbances in ventilated VLBW infants. Acta Paediatrica 2000; 89: 237-241 160. Kavvadia V, Greenough A, Dimitriou G, Hooper R: Comparison of the effect of two fluid input regimens on perinatal lung function in ventilated very low birthweight infants. Eur J Pediatr 1999; 158: 917-922 161. Stewart CD, Morris BH, Huseby V, Kennedy KA, Moya FR: Randomized trial of sterile water by gavage drip in the fluid management of extremely low birth weight infants. Sterile water gavage drip in ELBW infants. J Perinatol 2009; 29: 26-32 162. Baumgart S: What's new from this millennium in fluids and electrolyte management for VLBW and ELBW prematures, J of Neonatal Perinatal Medicine 2009; 2(1): 1-9 163. Chow JM, Douglas D: Fluid and Electrolyte Management in the Premature Infant. J Neonatal Nurs 2008; 27(6): 379-386 164. Mc Gowen JE, Perlman JM: Glucose management during and after intensive delivery room resuscitation. Clin Perinatol 2006; 33: 183-196 165. Boluyt N, van Kempen A, Offringa M: Neurodevelopment After Neonatal Hypoglycemia: A Systematic Review and Design of an Optimal Future Study. Pediatrics 2006; 117(6): 2231-2243 166. Per H, Kumandas S, Coskun A, Gumus H, Oztop D: Neurologic Sequelae of Neonatal Hypoglycemia in Kayseri, Turkey J Child Neurol 2008; 23(12): 1406-1412 167. Alkalay AL, Sarnat HB, Flores-Sarnat L, Elashoff JD, Farber SJ, Simmons CF: Population Meta-Analysis of Low Plasma Glucose Thresholds in Full-Term Normal Newborns. Amer J Perinatol 2006; 23(2): 115-120 168. McGowan JE: Neonatal Hypoglycemia. Pediatrics in Review 1999; 20: 6-15 169. Katz LL, Stanley CA: Disorders of glucose and other sugars. In Spitzer AR Intensive care of the fetus and neonate 2nd Ed Elsevier Mosby Philadelphia 2005; 1167-1178 170. Hawdon JM, Ward Platt MP, Aynsley-Green A: Prevention and management of neonatal hypoglycaemia. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 1994; 70: F60-F65 171. Kumar PP, Kumar CD, Venkatlakshmi A: Long Distance Neonatal Transport - The Need of the Hour. Indian Pediatr 2008; 45: 920-922 172. Mitanchez D: Glucose Regulation in Preterm Newborn Infants. Horm Res 2007; 68: 265-271 173. Jain A, Aggarwal R, Jeevashanker M, Deorari AR: Hypoglycemia in the Newborn AIMS- NICU protocols updated 2007; www.newbornwhocc.org, accesat ianuarie 2010 174. Newborn Nursery QI Committee. Portland (ME): The Barbara Bush Children's Hospital at Maine Medical Center; Neonatal hypoglycemia: initial and follow up management. National Guideline Clearinghouse 2004; www.guide line.gov/summary/summary.aspx?doc_id=7180&nbr=004293&string=neonatal+AND+hypoglycemia, accesat ianuarie 2010 175. Rozance PJ, Hay WW: Hypoglycemia in Newborn Infants: Features Associated with Adverse Outcomes. Biol Neonate 2006; 90: 74-86 176. Wall S, Lee AC, Niermeyer S, Keenan JM, Bhutta AZ, Bang A et al: Neonatal resuscitation in low-resource settings: What, who, and how to overcome challenges to scale up? International J Gynecol Obstet 2009; 107(Suppl): S47-S64 177. Powell-Tlppit V: Stabilisation and transportation. In: Hertz DE: Care of the Newborn: a primary care handbook. Lippincott Williams and Wilkins Philadelphia 2005; 207-212 178. Cornblath M, Ichord R: Hypoglycemia in the neonate. Semin Perinatol 2000; 24:136-139 179. New Zealand Ministry of Health. Auckland District Health Board. Newborn Services Clinical Guideline: Guidelines for the Management of Hypoglycaemia. 2004; http://www.adhb.govt.nz/newborn/Guidelines/Nutrition/HypoglycaemiaManagement. htm; accesat ianuarie 2010 180. Eggert L: Guidelines for management of Neonatal Hypoglycemia. Intermountain health care. Evaluation of the newborn's blood gas status. 2010, https://kr.ihc.com/ext/Dcmnt?ncid=51072065; accesat ianuarie 2010 181. Lawn CJ, Weir FJ, McGuire W: Base administration for preventing morbidity and mortality in preterm infants with metabolic acidosis. Cochrane Database of Systematic Reviews 2005, Issue 2. Art. No.: CD003215. DOI: 10.1002/ 14651858.CD003215.pub2. 182. Brouillette RT, Waxman DH: Evaluation of the newborn's blood gas status. Clin Chem 1997; 43: 215-221 183. Wyckoff M, Garcia D, Margraf L, Perlman J, Laptook A: Randomized trial of bicarbonat volume infusion during resuscitation of asphyxiated neonatal piglets. Pediatr Res 2007; 61(4): 415-420 184. Lawn CJ, Weir FJ, McGuire W:. Base Administration or Fluid Bolus for preventing Morbidity and Mortality in Preterm infants with Metabolic Acidosis (Review). The Cochrane Database of Systematic Reviews 2005; Issue 2. Art. No.: CD003215. DOI: 10.1002/14651858 185. Lokesh L, Kumar P, Murki S et al: A Randomized Controlled Trial of Sodium Bicarbonate in Neonatal Resuscitation-Effect on Immediate Outcome. Resuscitation 2004; 60: 219-223 186. Murki S, Kumar P, Lingappa L et al: Effect of a Single Dose of Sodium Bicarbonate Given during Neonatal Resuscitation at Birth on the Acid - Base Status on First Day of Life. J of Perinatol 2004; 24: 696-699 187. van Alfen AA, van der Velden EM, Hopman JCW, Klaessens JHGM, Feuth T, Sengers RCA et al: Effects of Rapid versus Slow Infusion of Sodium Bicarbonate on Cerebral Hemodynamics and Oxygenation in Preterm Infants. Biol Neonate 2006; 90: 122-127 188. Funato M, Tamai H, Noma K, Kurita T, Kajimoto Y, Yoshioka Y, Shimada S: Clinical events in association with timing of intraventricular hemorrhage in preterm infants. J Pediatr 1992; 121(4): 614-619 189. Lokesh L, Kumar P, Murki S, Narang A: A randomized controlled trial of sodium bicarbonate in neonatal resuscitation-effect on immediate outcome. Resuscitation 2004; 60: 219-223 190. Agourram B, Bach V, Tourneux P, Krim G, Delanaud S, Libert JP: Why wrapping premature neonates to prevent hypothermia can predispose to overheating. J Appl Physiol 2010; 108(6):1674-1681 191. Bhatt DR, White R, Martin G, van Marter LJ, Finer N, Goldsmith JP et al: Transitional hypothermia in preterm newborns. J of Perinatology 2007; 27: S45-S47 192. Ogunlesi TA, Ogunfowora OB: Prevalence and risk factors for hypothermia on admission. J Perinatal Med 2009; 37(2): 180-184 193. Harding JE, Morton SM: Adverse effects of neonatal transport between level III centres. J Paediatrics Child Health 2008; 29(2): 146-149 194. Sinclair JC: Servo-control for maintaining abdominal skin temperatureat 36C in ow birth weight infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2002, Issue1. Art.No.: CD001074. DOI: 10.1002/14651858.CD001074 195. Flenady V, Woodgate PG: Radiant warmers versus incubators for regulating body temperature in newborn infants. Cochrane Data base of Systematic Reviews 2003, Issue 4. Art. No.: CD000435. DOI: 10.1002/14651858.CD000435. 196. Takayama JI, Teng W, Newman TB: Body Temperature of Newborns: What is Normal? Clinical Pediatrics 2000: 39(9): 503-510 197. Sinclair JC: Management of the thermal environment. In: Sinclair JC, Bracken MB: Effective Care of the Newborn Infant. Oxford University Press 1992; 40-58â 198. Schey B, Williams D, Bucknall T: Skin temperature and core-peripheral temperature gradient as markers of hemodynamic status in critically ill patients: A review Heart & Lung: The Journal of Acute and Critical Care 2009; 39(1): 27-40 199. Genzel-Boroviczeny O, Seidl T, Rieger-Fackeldey E, Abicht J, Christ F. Impaired microvascular perfusion improves with increased incubator temperature in preterm infants. Pediatr Res 2007; 61: 239-242 200. De La Fuente L, Campbell DE, Rios A, Grieg A, Graff M, Brion LP: Frequency analysis of air and skin temperature in neonates in servo-controlled incubators. J of Perinatol 2006; 26: 301-305 201. LeBlanc MH: Thermoregulation: incubators, radiant warmers, artificial skins and body hoods. Clinics in Perinatol 2001; 18: 403-422 202. Cramer K, Wiebe N, Hartling L, Crumley E, Vohra S: Heat loss prevention: a systematic review of occlusive skin wrap for premature neonates. J Perinatol 2005; 25(12): 763-769 203. Finer N, Leone T: Oxygen Saturation Monitoring for the Preterm Infant: The Evidence Basis for Current Practice. Pediatr Res 2009; 65(4): 375-380 204. Rootwelt T, Loberg EM, Moen A, Oyasaeter S, Saugstad OD: Hypoxemia and reoxygenation with 21% or 100% oxygen in newborn pigs: changes in blood pressure, base deficit, and hypoxanthine and brain morphology. Pediatr Res 1992; 32: 107-113 205. Sola A, Chow L, Rogido M: Pulse oximetry in neonatal care in 2005. A comprehensive state of the art review. An Pediatr (Barc) 2005; 62: 266 206. Lilley CD, Stewart M, Morley CJ: Respiratory function monitoring during neonatal emergency transport. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2005; 90: F82-F83 207. Tennessee Department of Health Women's Health & Genetics Tennessee Perinatal Care System Guidelines for Transportation, 5th Ed 2006; http://www.state.tn.us/health; accesat ianuarie 2010 208. Tooley J, Dyke M: Randomized study of nasal continuous positive airway pressure in the preterm infant with respiratory distress syndrome. Acta Paediatrica 2003; 92: 1170-1174 209. Ho JJ, Subramaniam P, Henderson-Smart DJ, Davis PG: Continuous distending pressure for respiratory distress syndrome in preterm infants. In: The Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 2, 2004; Art. No.: CD002271. DOI: 10.1002/14651858. 210. Patel DS, Greenough A: Does nasal CPAP reduce bronchopulmonary dysplasia (BPD)? Acta Paediatrica 2008; 97(10): 1314-1317 211. Henderson-Smart DJ, Wilkinson AR, Raynes-Greenow: Mechanical ventilation for newborn infants with respiratory failure due to pulmonary disease. The Cochrane Database of Systematic Reviews 2010 Issue 2; Art. No.: CD002770. DOI: 10.1002/14651858. 212. Troug WE, Golombek SG: Principles of management of respiratory problems. In: Avery GB, Fletcher MA, MacDonald MG: Avery's Neonatology: Pathophysiology and Management. 6th Ed Philadelphia Lippincott, Williams & Wilkins 2005; 618-619 213. Sarkar S, Schumacher RE, Baumgart S, Donn SM: Are newborns receiving premedication before elective intubation? J Perinatol 2006; 26: 286-289 214. Aranda JV, Waldemar C, Hummel P, Lehr Vicki Tutag TR, Anand KJS: Analgesia and sedation during mechanical ventilation in neonates. Clinical therapeutics 2005; 27(6): 877-899 215. Mariani G, Dik PB, Ezquer A, Aguirre A, Esteban ML, Perez C et al: Pre-ductal and post-ductal O(2) saturation in healthy term neonates after birth. J Pediatr 2007; 150(4): 418-421 216. Hagadorn J, Furey A, Nghiem T et al: Achieved versus in-tended pulseoximeter saturation in infants born less than28 weeks' gestation: the AVI Oxstudy. Pediatrics 2006; 118(4): 1574-1582 217. Laptook A, Salhab W, Allen J, Saha S, Walsh M: Pulse oximetry in very low birth weight infants can oxygen saturation be maintained in the desired range? J Perinatol 2006; 26: 337-341 218. Urschitz M, Horn W, Seyfang A et al: Automatic control of the Inspired oxygen fraction in preterm infants: a randomized crossover trial. Am J Respir Crit Care Med 2004; 170(10): 1095-1100 219. Ogata ES, Gregory GA, Kitterman JA, Phibbs RH, Tooley WH: Pneumothorax in the respiratory distress syndrome: incidence and effect on vital signs, blood gases, and pH. Pediatrics 2006; 58(2): 177-183 220. Bissaker S, Hindley H, Gauilllar E, Shaw N: Respiratory status of infants being transported with respiratory distress syndrome. The effect of pre-transport advice, stabilisation and the transport itself. JNN 2004; 10(3): 96-98 221. Harris AP, Sendak MJ, Donham RT: Changes in arterial oxygen saturation immediately after birth in the human neonate. J Pediatr 1986; 109: 117-119 222. House JT, Schultetus RR, Gravenstein N: Continuous neonatal evaluation in the delivery room by pulseoximetry. J Clin Monit 1987; 3: 96-100 223. Castillo A, Sola A, Baquero H et al: Pulse oximetry saturation levels and arterial oxygen tension values in newborns receiving oxygen therapy in the neonatal intensive care unit: Is 85% to 93% an acceptable range? Pediatrics 2006; 118(4): 1574-1582 224. McCall EM, Alderdice FA, Halliday HL, Jenkins JG, Vohra S: Interventions to prevent hypothermia at birth in preterm and/or low birthweight infants Cochrane Database Syst Rev. 2008 Jan 23;(1):CD004210 225. McBride ME, Berkenbosch JW, Tobias JD: Correlation of Venous and Arterial Blood Gas Values in Infants and Children. Journal of Intensive Care Medicine 2008; 16(5): 231-235 226. Fenton A, Leslie A: Improving neonatal transport by comparing services. Acta Paediatrica 2006; 2(3): 80 227. Trevisanuto D, Doglioni N, Ferrarese P, Vedovato S, Cosmi E, Zanardo V: Neonatal pneumothorax: Comparison between Neonatal transfers and inborn infants. J Perinat Med 2005; 33(5): 449-454 228. Litmanovitz I, Waldemar AC: Expectant Management of Pneumothorax in Ventilated Neonates Pediatrics 2008; 122: e975-e979 229. American Academy of Pediatrics. Section on Transport Medicine: Quality Improvement in Guidelines for Air and Ground Transport of Neonatal and Pediatric Patients, 3rd Ed Elk Grove Village IL 2007, 133-150 230. Warren J, Fromm Re Jr, Orr Ra: Guidelines for the inter- and intra hospital transport of critically ill patient. Crit Care Med 2004; 32: 256-262 231. Karlsen KA, Tani LY: Programul S.T.A.B.L.E. Modul tensiunea arteriala. Îngrijirea pretransport/posresuscitare a nou-nãscuţilor bolnavi. Ed Virecson Bucureşti 2007; 129-150. 232. Evans N: Current controversies in the diagnosis and treatment of patent ductus arteriosus in preterm infants. Adv Neonatal Care 2003; 3: 163-177 233. Greenough A, Miller AD: Management of neonatal respiratory failure. In: Rennie JM: Roberton's Textbook of neonatology. Edinburgh Churchill Livingstone 2005; 519-535 234. Haque KN: Understanding and Optimizing Outcome in Neonates with Sepsis and Septic Shock. Intensive Care Medicine 2007; 207: 55-68 235. Playfor S: Management of the critically ill child with sepsis. Contin Educ Anaesth Crit Care Pain 2004; 4: 12-15 236. Mtitimila EI, Cooke RWI: Antibiotic regimens for suspected early neonatal sepsis Cochrane Database of Systematic Reviews 2004, Issue 4. Art. No.: CD004495. DOI: 10.1002/ 14651858.CD004495.pub2 237. Acolet D: Quality of neonatal care and outcome. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2008; 93: F69-F73 238. Green K, Odie S: The value of the postnatal examination in improving child health. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2008; 93: F389-F393 239. Townsend J, Wolke D, Hayes J et al: Routine examination of the newborn: the EMREN study. Evaluation of an extension of the midwife role including a randomised controlled trial of appropriately trained midwives and paediatric senior house officers. Health Technol Assess 2004; 8: iii-iv, ix-xi, 1-100 240. Neonatal emergency Transport Service NSW newborn & pædiatric Emergency Transport Service. Sydney, http://www.nets.org.au, 2005; accesat la ianuarie 2010 241. Best GH, Zivkovic G, Rzan GA: Development of an effective ambulance patient restraint. Soc Automot Eng Australas 1993; 53: 17-20 242. Kanter M: Adverse events during interhospital transport: Physiologic deterioration associated with pretransport severity of illness. Pediatrics 1989; 84: 43-48 243. Teasdale D, Hamilton C: Baby on the move: issues in neonatal transport. Systematic review on UK Pediatric Service. Pediatric Nursing 2003; 20(1): 18-24 244. Leslie A, Stephenson T: Neonatal transfers by advanced neonatal nurse Practitioners and paediatric registrars. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2003; 88: F509-F512 245. Ohning BL Transport of the critically ill newborn. www.emedecine.com, updated oct 2008; accesat ianuarie 2010 246. Yorkshire Neonatal Transport Service: Transfer guidelines for surgical newborns. Yorkshire Neonatal Transport Service Implementation date: April 2008; http://www.yorkshireneonet.org.uk/transport_folder/documents/YorkshireTransfer GuidelinesforSurgicalNewborns-revisedApril2008_000.pdf; accesat ianuarie 2010 247. Hunt RC, Brown LH, Cabinum ES et al: Is ambulance transport time with lights and sirens faster than that without? Ann Emerg Med 1995; 25: 507-511 248. Gajendragadkar G, Boyd JA, Potter DW, Mellen BG, Hahn GD, Shenai JP: Mechanical vibration in neonatal transport: a randomized study of different mattresses. J Perinatol 2000; 20: 307-310 249. Ackerman N: Aero medical transport. In: McCloskey KA, Orr RA: Pediatric transport medicine. St. Louis Mosby; 1995; 143-157 250. Ordinul Ministrului Sãnãtãţii şi Familiei şi al Ministrului Administraţiei şi Internelor pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţã a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţã acordatã de elicopterele achiziţionate de Ministerul Sãnãtãţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judetean de Urgenţã Târgu Mureş, aprobatã prin Legea nr. 20/2004; M.Of. nr. 919/22 dec. 2003 251. King BR, King TM, Foster RL et al: Pediatric and neonatal transport teams with and without a physician. Acomparison of outcomes and interventions. Pediatr Emerg Care 2007; 23: 77-82 252. American Academy of Pediatrics, Section on Transport Medicine: Transport team clinicians, health care professionals, and team composition. In: Woodward GA, Insoft RM, Kleinman ME: Guidelines for air and ground transport of neonatal and pediatric patients. 3rd Ed Elk Grove Village (Ill) American Academy of Pediatrics 2007; 23-29 253. Woodward GA, Insoft RM, Kleinman ME: Section on Transport Medicine American Academy of Pediatrics. Communications and the dispatch center. In Woodward GA, Insoft RM, Kleinman ME: Guidelines for air and ground transport of Neonatal and pediatric patients. 3rd Ed Elk Grove Village(IL) American Academy of Pediatrics 2007; 55-80 254. Whitfield JM, Buser MK: Transport stabilization times for neonatal and pediatric patients prior to interfacility ransfer. Pediatr Emerg Care 1993; 9(2): 69-71 255. Broughton SJ, Berry A, Jacobe S et al: An illness severity score and neonatal Mortality in retrieved neonates. Eur J Pediatr 2004; 163: 385-389 256. Mori R, Fujimura M, Shiraishi J, Evans B, Corkett M, Negishi H, Doyle P: Duration of inter-facility neonatal transport and neonatal mortality: Systematic review and cohort study. Pediatrics International 2007; 49(4): 452-458 257. Ho J, Lindquist M: Time saved with the use of emergency warning lights and siren while responding to requests for emergency medical aid in a rural environment. Prehosp Emerg Care 2001; 5: 159-162 258. Barry P, Leslie A: Equipment and monitoring. In Barry P, Leslie A: Paediatric and neonatal Critical care transport. London BMJ Books 2003; F215-F219 259. Kollee LA, Verloove-Vanhorick PP, Verwey RA, Brand R, Ruys JH: Maternal and neonatal transport. results of a national collaborative survey of preterm and very low birth weight infants in The Netherlands. Obstetr Gynecol 1988; 72: 729-732 260. Youngberg BJ: Legal issues related to transport. In: McCloskey KA, Orr RA: Pediatric transport medicine. St Louis Mosby 1995; 504-516 261. British Association of Perinatal Medicine: Standards for hospitals providing neonatal intensive care and high dependency care and categories of babies requiring neonatal care. 2nd Ed London: British Association of Perinatal Medicine 2001; (www.bapm-London.org); accesat decembrie 2010 262. Woodward GA: Legal issues in pediatric interfacility transport. Clin Pediatr Emerg Med 2003; 4: 256-264 263. Wilson EM: Interfacility transfers: new considerations for an old Section on Transport Medicine. American Academy of Pediatrics. Legal issues. In: Woodward GA, Insoft RM, Kleinman ME: Guidelines for air and ground transport of neonatal and pediatric patients. 3rd Ed Elk Grove Village(Ill): American Academy of Pediatrics 2007; 91-132 264. Davis RJ, Dean M, Goldberg AL et al: Head and spinal cord injury. In Rogers MC: Textbook of Pediatric Intensive Care. Baltimore, Williams & Wilkins 1987; 649-699 265. James H, Anas N, Perkin RM: Brain Insults in Infants and Children. New York, Grune & Stratton 1985; 179-182 266. Morray JP, Tyler DC, Jones TK, Stuntz JT, Lemire RJ: Coma scale for use in brain-injured children. Crit Care Med 1984; 12: 1018-1020 267. Meader CR, Pribor HC, Kerendian S: Differential Diagnosis For Coma/infant or newborn; 2010; http://en.diagnosispro.com/ differential_diagnosis-for/coma-infant-or-newborn/34725-154.html; accesat ianuarie 2010 268. Nyhan WL. Metabolic emergencies: In Hoffmann GF, Yschoche J, Nyhan WL: Inherited metabolic disorders - A clinical approach. Springer Verlag Berlin Heidelberg 2010; 25-61 269. Ballard RA, Berry GT. Introduction to the metabolic and biochemical genetic disease. In Taeusch W, Ballard RA, Gleason CA: Avery s disease of the newborn. 8th Ed Elsevier Sauders Philadelphia 2005; 218-219 270. Adams K, Scott R, Perkin RM et al: Comparison of intubation skills between interfacility transport team members. Pediatr Emerg Care 2000; 16: 5-8 271. Ainsworth SB, Jones L, Fenton AC: Effect of case selection on mortality after post-natal transfer at < 32 weeks gestation. Prenatal and Neonatal Medicine 2000; 5 (Suppl 2): 2 272. American Academy of Pediatrics, American College of Obstetricians and Gynecologists: Guidelines for Perinatal Care, 6th Ed Library of Congress 2004; 67-81 273. Becker A, Seelbach-Gobel B: Oxygen saturation in healthy newborn infants immediately after birth measured by pulseoximetry. Arch Gynecol Obstet 2002; 266: 105-107 274. Blackmon LR: The Role of the Hospital of Birth on Survival of Extremely Low-birthweight, Extremely Preterm Infants. NeoReviews 2003; 4(6): e147 275. Browning Carmo KA, Barr P, West M et al: Transporting newborn infants with suspected duct dependent congenital heart disease on low-dose prostaglandin E1 without routine mechanical ventilation. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92: F117-F119 276. Donn SM, Gates MR: Transport Equipment. In: Shina SK, Donn SM: Manual of Neonatal Respiratory Care. Futura Publishing Company Inc New York 2000; 422-426 277. Fanaroff JM, Fanaroff AR: Blood pressure disorders in the neonate: Hypotension and hypertension. Semin Fetal Neonatal Medicine 2006; 11(3): 174-181 278. Hellstrom-WestasL, Hanseus K, Jogi P et al: Long-distance transports of newborn infants with congenital heart disease. Pediatr Cardiol 2001; 22: 380-384 279. Jansen TC, van Bommel J, Mulder PG, Rommes JH, Schieveld SJM, Bakker J: The prognostic value of blood lactate levels relative to that of vital signs in the pre-hospital setting: a pilot study Published online 2008; www.amedeoneonatology.org; accesat ianuarie 2010 280. Kourembanas S: Shock. In Cloherty JP, Eichenwald EE, Stark AR: Manual of Neonatal Care. 5th Ed Lippincott Wilkins and Williams Philadelphia 2004; 181-184 281. L'Herault J, Petroff L, Jeffrey J: The effectiveness of a thermal mattressin stabilising and maintaining boby temperature during the transport of very low birth weight newborns. App Nurs Res 2001; 14: 210-219 282. Lokesh L, Kumar P, Murki S, Narang A: A randomized controlled trial of sodium bicarbonate in neonatal resuscitation - effect on immediate outcome. Resuscitation 2004; 60: 219-223 283. Neonatal emergency Transport Service. Newborn emergency transport service guidelines for NETS transport fellows and registrars Revised April 2003. www.nets.org.au, accesat decembrie 2009 284. Obladen M, Luttkus A, Rey M, Metze B, Hopfenmuller W, Dudenhausen JW: Differences in morbidity and mortality according to type of referral of very low birthweight infants. J Perinatal Med 1994; 22: 53-64 285. Rais-Bahrami K, Eichelberger MR: Thoracostomy tubes. In MacDonald MG, Ramasethu J. Atlas of Procedures in Neonatology. 3rd Ed Lippincott Williams and Wilkins 2003; 281-304 286. Singh GK, Fong LV, Salmon AP et al: Study of low dosage prostaglandin-usages and complications. Eur Heart J 1994; 15: 377-381 287. Vidal Melo MF: Clinical respiratory physiology of the neonate and infant with congenital heart disease. Int Anesthesiol Clin 2004; 42: 29-43 288. Woodward GA, Insoft RM, Pearson-Shaver AL et al: The state of pediatric interfacility transport: consensus of the second national pediatric and neonatal interfacility transport medicine leadership conference. Pediatr Emerg Care 2002; 18: 38-43 289. Zanelli SA, Stanley DP, Kaufman DA: Hypoxic-Ischemic Encephalopathy: Follow-Up, eMedicine, updated Nov 19, 2009; http://www.emedicine.com/ped/topic149.htm; accesat ianuarie 2010 10. Anexe Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de Consens Anexa 2. Grade de recomandare şi niveluri ale dovezilor Anexa 3. Regionalizarea asistenţei neonatale şi competenţele unitãţilor neonatale Anexa 4. Valori normale ale gazelor sanguine Anexa 5. Detresa respiratorie neonatalã - etiologie şi forme de severitate Anexa 6. Etiologia şi severitatea comei la nou-nãscut şi sugar Anexa 7. Securizarea transportului neonatal Anexa 8. Hipoglicemia neonatalã - categorii de nou-nãscuţi cu risc şi tabloul clinic Anexa 9. Tratamentul hipoglicemiei refractare Anexa 10. Asigurarea confortului termic în funcţie de vârsta de gestaţie şi greutatea la naştere Anexa 11. Efectele hipotermiei la nou-nãscut Anexa 12. Parametri de start în ventilaţia neonatalã Anexa 13. Protocol de evacuare a pneumotoraxului la nou-nãscut Anexa 14. Şocul neonatal - etiologie şi tratament Anexa 15. Protocol de administrare a prostaglandinei E1 la nou-nãscut Anexa 16. Semne şi simptome de sepsis neonatal Anexa 17. Trusa de medicaţie a Unitãţii de Transport Neonatal Anexa 18. Fişa medicalã de transfer a pacientului critic Anexa 19. Fişa de transport neonatal Anexa 20. Caracteristici Tehnice ale Unitãţii de Transport Neonatal Anexa 21. Echipamentul Unitãţii de Transport Neonatal Anexa 22. Minifarmacopee Anexa 23. Algoritm de stabilizare şi transport neonatal 10.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de Consens Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Iaşi, 22 octombrie 2009 Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti Prof. Dr. Maria Stamatin - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Prof. Dr. Gabriela Zaharie - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie I, Cluj Napoca Prof. Dr. Constantin Ilie - Maternitatea Bega, Timişoara Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş Şef Lucr. Dr. Luminiţa Pãduraru - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi As. Dr. Marta Simon - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara Dr. Adrian Ioan Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Dr. Adrian Crãciun - Maternitatea Cantacuzino, Bucureşti Dr. Doina Broscãuncianu - IMOC Polizu, Bucureşti Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Dr. Maria Alboi - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Dr. Andreea Avasiloaiei - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Dr. Monika Rusneak - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş Dr. Mihaela Ţunescu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara Dr. Daniela Icma - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara Dr. Eugen Mâţu - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Dr. Maria Livia Ognean - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu Invitat Dr. Mihai Horga - UNFPA Nicu Fota - CRED Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Bucureşti, 5-6 martie 2010 Prof. Dr. Silvia Stoicescu - IOMC Polizu, Bucureşti Prof. Dr. Ilie Constantin - Maternitatea Bega, Timişoara Conf. Dr. Manuela Cucerea - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş Conf. Dr. Valeria Filip - Maternitatea Oradea Şef Lucr. Dr. Ligia Blaga - Spitalul Clinic Obstetricã-Ginecologie 2 Cluj Napoca Dr. Gabriela Olariu - Spitalul de Obstetricã-Ginecologie "D. Popescu", Timişoara Dr. Anca Bivoleanu - Maternitatea Cuza Vodã Iaşi Dr. Adrian Ioan Toma - Spitalul Clinic de Obstetricã-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Dr. Monika Rusneac - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş Dr. Marta Simon - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã, Tg. Mureş Dr. Carmen Voicilã - IOMC Polizu, Bucureşti Dr. Leonard Nãstase - IOMC Polizu, Bucureşti Dr. Maria Livia Ognean - Spital Clinic Judeţean de Urgenţã Sibiu Dr. Roxana Iliescu - Fundaţia Cred Invitaţi Nicu Fota - Fundaţia Cred Dr. Gabriela Cristişor, MS UMP APL2 10.2. Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor
Tabel 1. Clasificarea tãriei aplicate gradelor de recomandare
┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Standard │Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie │
│ │urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi │
│ │greu de justificat. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Recomandare │Recomandãrile prezintã un grad scãzut de flexibilitate, nu au │
│ │forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru│
│ │trebuie justificat raţional, logic şi documentat. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Opţiune │Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei │
│ │conduite, indicând faptul cã mai multe tipuri de intervenţii sunt│
│ │posibile şi cã diferiţi medici pot lua decizii diferite. │
│ │Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesitã │
│ │justificare. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare
┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Grad A │Necesitã cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte │
│ │a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei │
│ │recomandãri (nivele de dovezi Ia sau Ib). │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Grad B │Necesitã existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu │
│ │randomizate, publicate pe tema acestei recomandãri (nivele de │
│ │dovezi IIa, IIb sau III). │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Grad C │Necesitã dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor │
│ │comitete de experţi sau din experienţa clinicã a unor experţi │
│ │recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). │
│ │Indicã lipsa unor studii clinice de bunã calitate aplicabile │
│ │direct acestei recomandãri. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Grad E │Recomandãri de bunã practicã bazate pe experienţa clinicã a │
│ │grupului tehnic de elaborare a acestui ghid. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi
┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Nivel Ia │Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi │
│ │controlate. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Nivel Ib │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, │
│ │bine conceput. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Nivel IIa │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fãrã │
│ │randomizare, bine conceput. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Nivel IIb │Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine │
│ │conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de │
│ │cercetare. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Nivel III │Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Nivel IV │Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţã clinicã │
│ │a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘
10.3. Anexa 3. Regionalizarea asistenţei neonatale şi competenţele unitãţilor neonatale [1]
Tabel 1. Ierarhizarea unitãţilor sanitare neonatalã pe baza competenţelor
┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tipul │Competenţã pentru asistenţa medicalã neonatalã │
│unitãţii │ │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Unitãţile de│Asistã doar naşterea fiziologicã sau urgenţele obstetricale numai│
│nivel 0 │atunci când gravida e nedeplasabilã din motive medicale sau │
│ │legate de condiţiile meteorologice │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Unitãţile de│- asistenţa medicalã a nou-nãscutului la termen (37-41 sãptãmâni │
│nivel I │gestaţionale împlinite), nãscut din sarcinã şi naştere fiziolo- │
│ │gicã. Îngrijirea nou-nãscuţilor se recomandã sã se facã în sistem│
│ │rooming-in │
│ │- asistenţa medicalã a nou-nãscutului mic pentru VG şi cu VG mai │
│ │mare sau egalã de 37 sãptãmâni, dar fãrã factori de risc │
│ │- acordarea ajutorului în caz de urgenţã şi stabilizarea parame- │
│ │trilor vitali │
│ │- solicitarea Serviciului de ambulanţã judeţean (sau utilizarea │
│ │ambulanţei proprii, în caz cã unitatea dispune de ea) care │
│ │asigurã transportul la nivel II al nou-nãscuţilor cu patologie │
│ │perinatalã ce pot fi asistaţi la acest nivel │
│ │- solicitarea UTN de la Centrul regional de nivelul III care │
│ │asigurã, de regulã, transportul nou-nãscuţilor cu probleme severe│
│ │ale stãrii de sãnãtate la unitatea de nivelul III │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Unitãţile de│ │
│nivel II │ │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Unitãţile de│- asigurã aceleaşi îngrijiri ca şi cele de nivel I şi în plus: │
│nivel IIa │● îngrijirea nou-nãscuţilor normali şi subponderali cu factori de│
│ │ risc │
│ │● îngrijirea prematurilor pentru recuperare nutriţionalã │
│ │● terapie intensivã neonatalã pentru: │
│ │ - prematuri peste 1500 g sau peste 32 de sãptãmâni împlinite│
│ │ maturaţi respirator sau cu detresã tranzitorie care │
│ │ necesitã cel mult O(2) sub cort, sau ventilaţie în sistem │
│ │ CPAP │
│ │ - alimentaţie parenteralã totalã │
│ │ - stabilizare termicã │
│ │ - tratamentul icterului prematurului │
│ │ - corecţia hipoglicemiei │
│ │● nou-nãscuţi (la termen sau aproape la termen) cu patologie: │
│ │ - hipoxie la naştere │
│ │ - icter neonatal care necesitã exsanguinotransfuzie │
│ │ - convulsii │
│ │● nou-nãscuţi (cu VG peste 32 sãptãmâni sau la termen) cu │
│ │ infecţii sau cu risc de infecţie │
│ │ - infecţii congenitale │
│ │ - infecţii materno-fetale │
│ │● îngrijiri post-terapie intensivã neonatalã pentru: │
│ │ - prematuri alimentaţi enteral sau parţial parenteral │
│ │ - prematuri cu instabilitate termicã │
│ │ - prematuri cu crize de apnee │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Unitãţile de│Competenţe în plus pentru nivelul IIb: │
│nivel IIb │- îngrijirea nou-nãscuţilor care necesitã: │
│ │ - ventilaţie mecanicã pe perioadã limitatã (1-3 zile) │
│ │ - alimentaţie parenteralã parţialã │
│ │ - corecţia hipoglicemiei, hipocalcemiei │
│ │ - alimentaţie parenteralã totalã │
│ │ - stabilizare termicã │
│ │ - terapia icterului prematurului │
│ │ - tratamentul hipoglicemiei │
│ │- îngrijirea nou-nãscuţilor cu patologie: │
│ │ - nou-nãscut cu hipoxie la naştere │
│ │ - nou-nãscut cu icter neonatal (hiperbilirubinemie) care │
│ │ necesitã exsanguinotransfuzie │
│ │ - nou-nãscut cu convulsii │
│ │ - nou-nãscuţi cu infecţii sau cu risc de infecţii │
│ │ - infecţii congenitale │
│ │ - infecţii materno-fetale │
│ │- îngrijiri post-terapie intensivã neonatalã: │
│ │ - prematuri alimentaţi enteral sau parţial parenteral │
│ │ - prematuri cu instabilitate termicã │
│ │ - prematuri cu crize de apnee │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Competenţe │Îngrijirea nou-nãscuţilor în maternitatea proprie, precum şi │
│pentru │nou-nãscuţii cu risc major nãscuţi în unitãţile de nivel II şi I │
│nivelul III │din regiune şi transferaţi în unitatea de nivel III de cãtre │
│ │Unitatea de transport neonatal din structura sa. │
│ │Competenţele unitãţilor de nivel III sunt aceleaşi ca la nivelul │
│ │II, plus │
│ │● diagnosticul şi tratamentul nou-nãscuţilor cu probleme severe │
│ │de sãnãtate │
│ │● terapie intensivã pentru: │
│ │ - prematuri sub 1500 g şi sub 32 sãptãmâni: prematuri cu │
│ │ detresã respiratorie care necesitã ventilaţie mecanicã sau│
│ │ în sistem CPAP de lungã duratã, hipoxie gravã + hemoragie │
│ │ ventricularã, cu convulsii, hidrocefalie, alimentaţie │
│ │ parenteralã totalã │
│ │ - nou-nãscut patologic: detrese respiratorii la nou-nãscut │
│ │ care necesitã ventilaţie, sindrom de aspiraţie, │
│ │ persistenţa circulaţiei fetale, pneumotorax, hipoxie gravã│
│ │ care necesitã ventilaţie, convulsii, boala hemoliticã │
│ │ gravã care necesitã exangvinotransfuzie/ventilaţie; │
│ │ malformaţii cardiace, digestive, pulmonare pentru investi-│
│ │ gaţii suplimentare şi stabilizarea preoperatorie; boli │
│ │ metabolice, sindroame genetice care pun în pericol │
│ │ funcţiile vitale │
│ │ - nou-nãscut cu infecţii sau cu risc de infecţii: infecţii │
│ │ congenitale şi materno-fetale sau septicemii care necesitã│
│ │ susţinerea funcţiilor vitale o perioadã lungã de timp, │
│ │ bronhodisplazie, pneumonii grave, sindrom TORCH, infecţie │
│ │ HIV, spina bifida aperta │
│ │● post-terapie intensivã │
│ │ - prematuri peste 1500g: prematuri alimentaţi enteral sau │
│ │ parţial parenteral, prematuri cu instabilitate termicã, │
│ │ prematuri cu crize de apnee │
│ │ - transportul nou-nãscuţilor din unitãţile de nivel I şi II │
│ │ cãtre Centrul regional de nivel III, dotate cu UTN. │
│ │● coordonarea generalã a activitãţii sistemului regionalizat. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabel 2. Criterii de transfer şi categorii de nou-nãscuţi care necesitã
transfer:
┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│a) Criterii │- status neurologic alterat sau în curs de alterare │
│fiziologice/│- copiii necesitând intubaţia endotrahealã şi/sau protezare │
│fiziopato- │ventilatorie (în cazul în care aceasta depãşeşte competenţa │
│logice: │centrului respectiv) │
│ │- disritmii grave │
│ │- insuficienţã cardiacã │
│ │- şoc care nu rãspunde corespunzãtor la tratamentul instituit │
│ │- copiii care necesitã medicamente vasoactive │
│ │- insuficienţã hepaticã │
│ │- insuficienţã renalã acutã sau cronicã, necesitând dializã │
│ │imediatã │
│ │- insuficienţã respiratorie: │
│ │ a. sindrom de detresã respiratorie şi complicaţii │
│ │ b. aspiraţie de meconiu şi complicaţii │
│ │ c. pneumonie congenitalã │
│ │ d. alte cauze de detresã respiratorie necesitând ventilaţie │
│ │ mecanicã │
│ │ e. detresã respiratorie care nu rãspunde la tratamentul │
│ │ efectuat, asociatã cu una din urmãtoarele condiţii: │
│ │ cianozã, retracţii musculare, apnee, stridor, respiraţii │
│ │ patologice - gaspuri, respiraţie acidoticã. │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│b) Alte │- tulburãri electrolitice severe │
│criterii │- tulburãri metabolice severe │
│ │- deshidratare severã │
│ │- infecţii cu pericol vital potenţial, inclusiv sepsis │
│ │- nou-nãscuţi a cãror stare generalã necesitã mãsuri de terapie │
│ │intensivã │
│ │- orice copil pentru care medicul curant considerã cã existã │
│ │un beneficiu posibil în cazul transferului de urgenţã la un │
│ │centru specializat în terapie intensivã │
├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│c) Alte │- greutate sub 1500g, VG sub 32 de sãptãmâni (cel mai recomandat │
│categorii de│este transferul mamei înainte de naştere) │
│nou-nãscuţi │- probleme respiratorii: │
│care vor fi │ - sindromul de detresã respiratorie accentuatã │
│transferaţi │ - crize de apnee │
│ │- probleme cardio-vasculare: │
│ │ - cianozã generalizatã, suflu cardiac, suspiciune de │
│ │ cardiopatie congenitalã, insuficienţã cardiacã, şoc cardiogen│
│ │- probleme neurologice: │
│ │ - encefalopatie hipoxic-ischemicã perinatalã gravã şi severã │
│ │ - convulsii │
│ │- probleme digestive: │
│ │ - vãrsãturi persistente, abdomen meteorizat, scaun sanguino- │
│ │ lent, lipsa emisiunii scaunului dupã 48 de ore │
│ │- probleme urogenitale: │
│ │ - copilul care nu urineazã dupã 24 ore de la naştere │
│ │- probleme hematologice: │
│ │ - anemie severã │
│ │ - icter apãrut în primele 24 de ore │
│ │- probleme metabolice: │
│ │ - hipoglicemie şi hipocalcemie persistente, pentru investi- │
│ │ gaţii suplimentare │
│ │- anomalii congenitale care necesitã investigaţii suplimentare │
│ │sau intervenţie chirurgicalã de urgenţã │
│ │- orice nou-nãscut cu stare gravã fãrã etiologie precizatã. │
└────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┘
10.4 Anexa 4. Valori normale ale gazelor sanguine
┌─────────────┬──────────────────┬──────────────┬──────────────┬─────────────┐
│ Parametru │ Arterial/Venos │ Limita │ Limita │ Unitate │
│ │ │ inferioarã │ superioarã │ de mãsurã │
├─────────────┼──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ pH │ Arterial │ 7,30-7,35 │ 7,44-7,45 │ │
│ ├──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ Venos │ 7,31 │ 7,41 │ │
├─────────────┼──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ [H+] │ Arterial │ 36 │ 44 │ mmol/l │
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 3,6 │ 4,4 │ ng/dl │
├─────────────┼──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ Exces baze │ Arterial şi venos│ -3 │ +3 │ mEq/l │
├─────────────┼──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ pO(2) │ Arterial │ 10-11 │ 13-14 │ kPa │
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 75-83 │ 100-105 │mmHg sau torr│
│ ├──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ Venos │ 4,0 │ 5,3 │ kPa │
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 30 │ 40 │mmHg sau torr│
├─────────────┼──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ pCO(2) │ Arterial │ 4,4-4,7 │ 5,9-6,0 │ kPa │
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 33-35 │ 44-45 │mmHg sau torr│
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 23 │ 30 │ mmol/l │
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 100 │ 132 │ mg/dl │
│ ├──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ Venos │ 5,5 │ 6,8 │ kPa │
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 41 │ 51 │mmHg sau torr│
├─────────────┼──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ Bicarbonat │ Arterial şi │ 18 │ 23 │ mmol/l │
│ [HCO(3)^-] │ venos ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 110 │ 140 │ mg/dl │
├─────────────┼──────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ Bicarbonat │ Arterial şi │ 21-22 │ 27-28 │ mmol/l sau │
│ standard │ venos │ │ │ mEq/l │
│ │ ├──────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ 134 │ 170 │ mg/dl │
└─────────────┴──────────────────┴──────────────┴──────────────┴─────────────┘
10.5. Anexa 5. Detresa respiratorie neonatalã - etiologie şi forme de severitate [63-67]
Tabel 1. Scorul Silverman
┌──────┬────────────┬──────────┬────────────────────┬───────────┬──────────────┐
│ Scor │ Tiraj │ Bombare │ Balans toraco- │ Geamãt │ Bãtãi ale │
│ │intercostal │ toracicã │ abdominal │ expirator │ aripioarelor │
│ │ │ │ │ │ nasului │
├──────┼────────────┼──────────┼────────────────────┼───────────┼──────────────┤
│ 0 │ absent │ absentã │mişcãri respiratorii│ absent │ absente │
│ │ │ │ sincrone │ │ │
├──────┼────────────┼──────────┼────────────────────┼───────────┼──────────────┤
│ 1 │ vizibil │ discretã │mişcãri inspiratorii│audibil cu │ discrete │
│ │ │ │ sincrone │stetoscopul│ │
├──────┼────────────┼──────────┼────────────────────┼───────────┼──────────────┤
│ 2 │ marcat │ Important│ mişcãri abdominale │net audibil│ marcate │
│ │ │ │ retracţii toracice │ │ │
└──────┴────────────┴──────────┴────────────────────┴───────────┴──────────────┘
Tabel 2. Gradele de severitate ale detresei respiratorii neonatale
┌──────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│Grad de severitate │ Semne clinice/gaze sangvine │
├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│Detresã respiratorie uşoarã │ 1. polipnee fãrã nevoie de oxigen suplimentar │
│ │ 2. fãrã semen clinice sau cu minime de detresã│
├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│Detresã respiratorie moderatã │ 1. cianozã în aer atmosferic │
│ │ 2. semne de detresã respiratorie │
│ │ 3. gaze sangvine modificate │
├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│Detresã respiratorie severã │ 1. cianozã centralã │
│ │ 2. efort respirator considerabil │
│ │ 3. gaze sangvine modificate │
└──────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┘
Tabel 3. Etiologia detresei respiratorii neonatale
┌──────────────────┬───────────────────┬───────────────────┬───────────────────┐
│Cauze │Clinic │Radiografia │Altele │
│ │ │pulmonarã │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│1. Imperforaţia │- cianozã care se │nerelevantã │- radiografie de │
│ (atrezia) │amelioreazã în │ │choane │
│ choanalã │plâns │ │- tomodensitometrie│
│ │- imposibilitatea │ │ │
│ │trecerii sondei │ │ │
│ │naso-faringiene │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│2. Obstacole │- stridor │nerelevantã │- examen ORL │
│ laringiene şi │- cianozã │ │- fibroscopie │
│ traheale │ │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│3. Detresa │- prematuritate │- hipoaeraţie │- monitorizarea │
│ respiratorie │- diabet matern │ pulmonarã │gazelor sanguine │
│ idiopaticã │- gemelaritate │- bronhogramã │ │
│ (prin deficit │- sex masculin │ aerianã │ │
│ de surfactant) │- asfixie │ │ │
│ │ perinatalã │ │ │
│ │- geamãt expirator │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│4. Aspiraţie │- suferinţã fetalã │- hiperaeraţie │ │
│ de meconiu │- lichid amniotic │ pulmonarã │ │
│ │ meconial │- zone de atelec- │ │
│ │ │ tazie şi emfizem │ │
│ │ │- microopacitãţi │ │
│ │ │ diseminate │ │
│ │ │- epanşamente │ │
│ │ │ gazoase │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│5. Tahipneea │- nou-nãscut la │- normalã │ │
│ tranzitorie │ termen │- desen hilar │ │
│ neonatalã │- nou-nãscut mic │ accentuat │ │
│ │ pentru VG │- focare de emfizem│ │
│ │- nou-nãscut extras│ şi/sau atelec- │ │
│ │ prin operaţie │ tazie (rar) │ │
│ │ cezarianã │ │ │
│ │- suferinţã fetalã │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│6. Pneumonie │- context de │- aspect de │- bilanţ bacterio- │
│ congenitalã │ infecţie maternã │membranã hialinã, │ logic la mamã şi │
│ │ │dar cu hiperaeraţie│ copil │
│ │ │pulmonarã │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│7. Malformaţia │ │- hiperclaritate │- diagnostic │
│ adenomatoasã │ │ chisticã în │ecografic antenatal│
│ pulmonarã │ │ mijlocul unei arii│- CT toracic │
│ congenitalã │ │ de hiperaeraţie │ │
│ │ │- cupole diafrag- │ │
│ │ │ matice normale │ │
│ │ │- aeraţie digestivã│ │
│ │ │ normalã │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│8. Limfangiectazie│- limfangiectazie │- aspect │- CT toracic │
│ pulmonarã │ cutanatã posibilã│ reticulonodular │- citologia lichi- │
│ │- cardiopatie │ difuz │ dului pulmonar │
│ │ asociatã │- epanşament │- ecocardiografie │
│ │- sindrom Noonan │ lichidian asociat│ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│9. Agenezie/ │- oligohidramnios │- hipoplazie │- ecografie renalã │
│ hipoplazie │- sindrom Potter │ toracicã │ sistematic │
│ pulmonarã │ │- epanşamente │ │
│ │ │ gazoase asociate │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│10. Pneumotorax │- asimetrie şi │- hiperclaritate │ │
│ │ bombare toracicã │ pulmonarã │ │
│ │- transiluminare │- retracţii │ │
│ │ pozitivã │ pulmonare │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│11. Hemoragie │- nou-nãscut mic │- hipoaeraţie │ │
│ pulmonarã │ pentru VG │ pulmonarã │ │
│ │- administrare de │ │ │
│ │ surfactant │ │ │
│ │- boala hemoragicã │ │ │
│ │ a nou-nãscutului │ │ │
│ │- hemoragie masivã │ │ │
│ │ sau minorã │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│12. HTPP │- prematur │ │- testul la │
│ │- nou-nãscut mic │ │ hiperoxie │
│ │ pentru VG │ │ │
│ │- hernie diafrag- │ │ │
│ │ maticã masivã │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│13. Malformaţii │- cianozã rebelã la│- hipervasculari- │- diagnostic eco- │
│ congenitale │ oxigenoterapie │ zaţie pulmonarã │ grafic antenatal │
│ de cord │- sufluri cardiace │- hipovasculari- │- ecocardiografie │
│ cianogene - │- detresã respira- │ zaţie pulmonarã │ postnatal │
│ transpoziţia │ torie fãrã │ │ │
│ de vase mari │ cianozã │ │ │
│ │- detresã respira- │ │ │
│ │ torie cu insufi- │ │ │
│ │ cienţã cardiacã │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│14. Afecţiuni │- suferinţã fetalã │- neconcludent │- puncţie lombarã │
│ neuromusculare│ cronicã/acutã │ │- ecografie │
│ - edem cerebral │- traumatism obste-│ │ transfontanelarã │
│ - hemoragie │ trical chimic sau│ │- CT cranian/ │
│ intracranianã │ mecanic │ │ toracic │
│ - sindrom │ │ │- RMI cranian sau │
│ hipoxic-ischemic│- tulburãri de │- ascensionarea │ toracic, medular │
│ - afecţiuni │ tonus │ cupolei │ │
│ musculare │- convulsii │ diafragmatice │ │
│ - afecţiuni │- comã │ în cazul lezãrii │ │
│ medulare │ │ frenicului │ │
│ - leziuni ale │ │ │ │
│ nervului frenic │ │ │ │
│ - malformaţii │ │ │ │
│ ale SNC │ │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│15. Afecţiuni │- abdomen escavat │- deplasarea │- diagnostic │
│ chirurgicale │cu deplasarea │mediastinului cu │ecografic antenatal│
│a. hernia │zgomotelor cordului│niveluri hidroae- │ │
│ diafragmaticã │ │rice toracice │ │
│ │ │ │ │
│b. atrezia de │- polihidramnios │- aerare digestivã │ │
│ esofag │- secreţii │prezentã în fistulã│ │
│ │abundente în │traheo-bronşicã │ │
│ │cavitatea bucalã │inferioarã │ │
│ │- imposibilitatea │- posibile semne de│ │
│ │introducerii │inhalaţie bronşicã │ │
│ │sondei în stomac │- aerare digestivã │ │
│ │ │absentã (fãrã │ │
│ │ │fistulã) │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│16. Afecţiuni │- prematur │- neconcludent │- determinãri │
│ metabolice: │- nou-nãscut mic │ │ biochimice │
│ ● hipoglicemie│ pentru VG │ │- modificãri EKG │
│ ● hipocalcemie│- postmatur │ │- determinãri ale │
│ ● acidozã │ │ │ echilibrului │
│ ● hiponatremie│ │ │ acido-bazic │
│ ● hipomagne- │ │ │ │
│ ziemie │ │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│17. Afecţiuni │- prematur │- neconcludent │- determinãri │
│ hematologice: │- suferinţã fetalã │ │ hematologice │
│ ● anemia │- nou-nãscut din │ │ │
│ ● poliglobulia│ mamã diabeticã │ │ │
│ ● şoc │ │ │ │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│18. Droguri admi- │- eficacitatea │ │ │
│ nistrate mamei│ naloxonei │ │ │
│ - anestezice │ │ │ │
│ morfinice │ │ │ │
└──────────────────┴───────────────────┴───────────────────┴───────────────────┘
10.6. Anexa 6. Etiologia şi severitatea comei la nou-nãscut şi sugar
Tabel 1. Etiologia comei la nou-nãscut şi sugar [71,267-269]
┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tipul patologiei│ Afecţiuni │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Traumatisme │Traumatisme la naştere │
│ │Leziuni, laceraţii, contuzii, traumatisme cerebrale, necrozã │
│ │hemoragicã cerebralã traumaticã, │
│ │Traumatisme cerebrale închise/repetate │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Hipoxie │Hipoxie/anoxie (fetalã/neonatalã), encefalopatie hipoxicã │
│ │Asfixia la naştere, evenimente hipoxice │
│ │Sindromul de aspiraţie meconialã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Infecţii │Encefalite, meningoencefalite, encefalopatii secundare │
│ │infecţiei │
│ │Sepsis neonatal │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Neoplazii │Meduloblastom, tumori sau leziuni ale fosei posterioare, │
│ │gliom pontin │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Boli imune │Hidrops fetal, incompatibilitate materno-fetalã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Boli metabolice │Citrulinemie, aciduria argininsuccinicã, acidemia │
│congenitale │izovalericã, propionicã şi metilmalonicã, glicinemia │
│ │ketoticã, acumularea de alfametilacetoacetat, boli ereditare │
│ │ale enzimelor implicate în metabolismul aminoacizilor, │
│ │beta-alaninemia, deficit de carbamoil fosfat sintetazã, │
│ │deficit de N-acetil glutamat sintetazã, intoleranţa ereditarã│
│ │la fructozã, aciduria şi acidemia glutaricã, intoleranţa la │
│ │lizinã, boala urnilor cu miros de sirop de arţar, deficitul │
│ │de ornitin transcarbamilazã, boli metabolice ale ciclului │
│ │ureei │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Afecţiuni │Nou-nãscut din mamã diabeticã, hipoglicemia neonatalã │
│biochimice │Hipoglicemia │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Defecte │Hidrocefalie obstructivã │
│structurale │Malformaţii vasculare ale fosei posterioare │
│congenitale │Sindromul de cord stâng hipoplazic │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Anomalii │Hematom cerebral │
│vasculare │Hemoragie cerebralã, hemoragie subarahnoidianã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Afectare │Şoc, colaps circulator, coagulare intravascularã diseminatã │
│pluriorganicã │Edem cerebral │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Droguri │Efecte adverse ale medicaţiei administrate mamei │
│ │Sedative, tranchilizante │
│ │Toxicitatea salicilaţilor │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Intoxicaţii │Alcool, monoxid de carbon, insecticide, pesticide, plumb, │
│ │arsenic, botulism │
└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabel 2. Scorul Glasgow modificat pentru evaluarea comei la nou-nãscuţi şi
sugari [264-266]
┌────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────┬────┐
│Aria evaluatã │Rãspuns la nou-nãscut şi sugar │Scor│
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────┤
│Deschiderea │Deschidere spontanã │ 4 │
│ochilor │Deschidere ca rãspuns la stimulare verbalã │ 3 │
│ │Deschidere doar ca rãspuns la durere │ 2 │
│ │Nici un rãspuns │ 1 │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────┤
│Rãspuns verbal │Gângureşte, emite sunete │ 5 │
│ │Plâns iritabil │ 4 │
│ │Plânge ca rãspuns la durere │ 3 │
│ │Geme ca rãspuns la durere │ 2 │
│ │Nici un rãspuns │ 1 │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┼────┤
│Rãspuns motor# │Se mişcã spontan şi cu scop │ 6 │
│ │Retragere la atingere │ 5 │
│ │Retragere ca rãspuns la durere │ 4 │
│ │Rãspunde la durere cu posturã de decorticare │ 3 │
│ │(flexie anormalã) │ │
│ │Rãspunde la durere cu posturã de decerebrare │ 2 │
│ │(extensie anormalã) │ │
│ │Nici un rãspuns │ 1 │
└────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────┴────┘
▀\'af Scorul ≤ 12 sugereazã traumatism cranian sever; scorul < 8 sugereazã nevoia de intubaţie şi ventilaţie; scorul ≤ 6 sugereazã nevoia monitorizãrii presiunii intracraniene #Dacã pacientul este intubat, inconştient sau pre-verbal (nu vorbeşte încã) cea mai importantã parte a scorului este cea motorie şi rãspunsurile motorii vor fi atent evaluate &Pentru cã hipoxia şi hipotensiunea pot scãdea scorul, valorile scorului dupã resuscitare sunt mai specifice pentru disfuncţii cerebrale decât valorile scorului înainte de resuscitare; similar, sedativele pot diminua valorile scorului şi trebuie evitate înainte de evaluarea neurologicã completã 10.7. Anexa 7. Securizarea transportului neonatal [26]
┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Organizatoric │Respectarea protocolului de transport │
│ │Echipament adecvat │
│ │Echipã de transport pregãtitã, asiguratã │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Siguranţa │Nou-nãscutul va fi securizat cu ajutorul centurilor speciale │
│pasagerilor │cu care este prevãzut incubatorul de transport │
│ │Întregul personal din ambulanţã va purta centuri de siguranţã│
│ │în cursul tranportului │
│ │Incubatorul de transport va fi securizat cu cablurile din │
│ │dotare │
│ │Echipamentul de monitorizare va fi securizat cu dispozitivele│
│ │din dotare │
│ │Ambulanţa va respecta viteza, la limita evitãrii oricãrui │
│ │pericol │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Siguranţa │Reevaluarea stãrii clinice şi a documentaţiei înainte de │
│nou-nãscutului │pornire │
│ │Monitorizare continuã în cursul transportului │
└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┘
10.8. Anexa 8. Hipoglicemia neonatalã - categorii de nou-nãscuţi cu risc şi tabloul clinic
Tabel 1. Categorii de nou-nãscuţi cu risc de hipoglicemie (dupã Stamatin M,
Ghid de diagnostic şi tratament al hipoglicemiei neonatale. 2005)
┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nou-nãscuţi │Nou-nãscutul prematur │
│cu risc │Nou-nãscutul mic pentru VG │
│ │Nou-nãscutul din sarcina gemelarã (mai ales cel mai mic │
│ │dintre gemeni) │
│ │Nou-nãscutul postmatur │
│ │Nou-nãscutul mare pentru VG │
│ │Nou-nãscutul din mamã diabeticã │
│ │Sindromul Beckwith Wiedeman │
│ │Nou-nãscutul cu hipotermie │
│ │Nou-nãscutul cu boala hemoliticã prin incompatibilitate Rh │
│ │Nou-nãscutul cu detresã respiratorie │
│ │Nou-nãscutul cu sepsis │
│ │Nou-nãscutul cu policitemie │
│ │Nou-nãscutul supus unui stress major │
│ │Întârzierea alimentaţiei enterale │
├────────────────┤ │
│Cauze │Asfixia perinatalã │
│intrapartum │Toxemia gravidicã │
│ │Terapia tocoliticã │
│ │Perfuzii cu glucozã administrate mamei în timpul travaliului │
│ │şi naşterii │
├────────────────┤ │
│Medicaţie │Beta-simpaticomometice │
│maternã în │Beta-blocante │
│sarcinã şi │Clorpropamid │
│travaliu │Salicilaţi │
│ │Diuretice benzotiazide │
│ │Antidepresive triciclice în al treilea trimestru de sarcinã │
└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabel 2. Semne şi simptome de hipoglicemie
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Semnele şi simptomele hipoglicemiei neonatale sunt nespecifice: │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ a. tremurãturi, jitteriness, iritabilitate │
│ b. convulsii, comã │
│ c. letargie, apatie, hipotonie │
│ d. supt slab, vãrsãturi │
│ e. apnee │
│ f. plâns slab sau ascuţit │
│ g. cianozã │
│ h. asimptomatic │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────┘
10.9. Anexa 9. Tratamentul hipoglicemiei refractare (dupã Stamatin M - Ghidul de diagnostic şi tratament al hipoglicemiei, ediţia 1, 2005)
În hipoglicemia refractarã pot utiliza, alãturi de perfuzia de glucozã:
┌───────────────┬─────────────────┬─────────────┬──────────────────────────────┐
│Medicament │Dozã │Administrare │Precauţii │
├───────────────┼─────────────────┼─────────────┼──────────────────────────────┤
│Hemisuccinat de│10 mg/kgc/24 ore,│i.v. │anterior se recolteazã probe │
│hidrocortizon │divizat în douã │ │de sânge pentru determinarea │
│ │prize la 12 ore │ │insulinemiei şi a cortizo- │
│ │ │ │lemiei │
├───────────────┼─────────────────┼─────────────┼──────────────────────────────┤
│Glucagon │0,1-0,2 mg/kgc │i.m., i.v. în│ │
│ │ │perfuzie │ │
├───────────────┼─────────────────┼─────────────┼──────────────────────────────┤
│Diazoxid │doza de atac: │i.v. │- efect direct de inhibiţie a │
│ │10 mg/kgc în trei│ │secreţiei de insulinã │
│ │prize la 8 ore │ │- poate produce hipertensiune │
│ │doza maximã: │ │ │
│ │25 mg/kgc/zi │ │ │
├───────────────┼─────────────────┼─────────────┼──────────────────────────────┤
│Somatostatina, │doza de atac: │s.c. sau i.v.│ │
│octreotide │2-10 mcg/kgc/zi │continuu │ │
│ │divizatã în │ │ │
│ │3,4 prize │ │ │
│ │doza maximã: │ │ │
│ │40 mcg/kgc/zi │ │ │
└───────────────┴─────────────────┴─────────────┴──────────────────────────────┘
În situaţia în care cauza hipoglicemiei se dovedeşte a fi hiperinsulinismul
şi terapia medicamentoasã eşueazã, se recomandã pancreatectomia.
10.10. Anexa 10. Asigurarea confortului termic în funcţie de vârsta de gestaţie şi greutatea la naştere [58]
┌──────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Vârsta şi greutatea Temperatura │
│ 0-6 ore De pornire Limite │
│ °C °C │
│< 1200 grame 35,0 34,0 - 35,4 │
│1201-1500 grame 34,1 33,9 - 34,4 │
│1501-2500 grame 33,4 32,8 - 33,8 │
│> 2500 grame, > 36 sãptãmâni VG 32,9 32,0 - 33,8 │
│6-12 ore │
│< 1200 grame 35,0 34,0 - 35,4 │
│1201-1500 grame 34,0 33,5 - 34,4 │
│1501-2500 grame 33,1 32,2 - 33,8 │
│> 2500 grame, > 36 sãptãmâni VG 32,8 31,4 - 33,8 │
│12-24 ore │
│< 1200 grame 34,0 34,0 - 35,4 │
│1201-1500 grame 33,8 33,3 - 34,3 │
│1501-2500 grame 32,8 31,8 - 33,8 │
│> 2500 grame, > 36 sãptãmâni VG 32,4 31,0 - 33,7 │
│24-36 ore │
│< 1200 grame 34,0 34,0 - 35,0 │
│1201-1500 grame 33,6 33,1 - 34,2 │
│1501-2500 grame 32,6 31,6 - 33,6 │
└──────────────────────────────────────────────────────────┘
10.11. Anexa 11. Efectele hipotermiei la nou-nãscut (dupã Olariu G - Ghidul de termoreglare neonatalã, ediţia 1, 2005) Tegumente şi mucoase: - tegumente reci - eritrodermie prin insuficienta disociaţie a oxihemoglobinei - cianozã centralã - paloare - edeme, scleredem Respirator: - apnee - bradipnee asociatã cu respiraţii superficiale şi geamãt expirator - hemoragie pulmonarã - hipertensiune pulmonarã Cord, sistem circulator: - bradicardie, corelatã cu gradul de hipotermie - vasoconstricţie perifericã - şoc SNC: - depresia SNC - rãspuns slab la durere, plâns slab, scâncit - letargie - refuzul alimentaţiei Aparat digestiv: - distensie abdominalã - vãrsãturi Renal: - oligurie de cauzã prerenalã Metabolic: - hipoglicemie - acidozã metabolicã - hiperpotasemie - hiperazotemie şi hiperuremie Coagulopatii, CID 10.12. Anexa 12. Parametri de start în ventilaţia neonatalã (dupã Stoicescu S. Boli Pulmonare Neonatale, 2009 [65])
┌──────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────┐
│ Boalã alveolarã │Boalã de cãi respiratorii │Boalã cu plãmân normal│
│ (sindrom de detresã │ (sindrom de aspiraţie │ (apnee) │
│respiratorie, pneumonie) │ meconialã) │ │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────┤
│PIP mare 25 cm H2O │PIP mare 23 cm H2O │PIP mic 12 cm H2O │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────┤
│PEEP mare 4-5 cm H2O │PEEP mic 2-3 cm H2O │PEEP mic 2-3 cm H2O │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────┤
│TI lung 0,5 sec. │TI scurt 0,4 sec. │TI scurt 0,3 sec. │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────┤
│TE scurt │TE lung │TE lung │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────┤
│FR redusã, 40-60 │FR mare │FR micã, 30-35 │
│respiraţii/minut │ │respiraţii/minut │
├──────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────┤
│FiO2 egal cu cel anterior │FiO2 egal cu cel anterior │FiO2 21 % │
│ventilaţiei mecanice │ventilaţiei mecanice │ │
└──────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────┘
10.13. Anexa 13. Protocol de evacuare a pneumotoraxului la nou-nãscut (dupã MacDonald MG, Ramasethu J - Atlas of Procedures in Neonatology, 2003 [263]) A. Toracotomie pentru evacuarea pneumotoraxului Echipament steril: - tavã chirurgicalã de uz general cu bisturiu nr.15 şi pense hemostatice curbe - mãnuşi - câmpuri - transiluminator - tub de toracotomie - dispozitiv de evacuare (sistem de aspiraţie cu o presiune de aspiraţie de 10-20 cm H2O). - fir de suturã neresorbabil pe ac mic, nr. 4.0 - beţişoare de vatã, bandã adezivã transparentã semipermeabilã - unguent antibiotic Echipament nesteril: - tincturã de benzoin - bandã adezivã cu lãţime de 1 cm - rulou din prosop Tehnicã: - determinarea locului colecţiei (examen fizic, transiluminare, radiografie toracicã) - monitorizarea semnelor vitale - administrarea medicaţiei analgezice - poziţionarea nou-nãscutului cu partea afectatã ridicatã la 60-75 grade faţã de orizontalã şi fixarea cu un rulou din prosop. Fixarea braţului de-a lungul capului, cu umãrul în extensie şi rotaţie internã - dezinfecţia pielii pe tot hemitoracele respectiv - montarea câmpurilor sterile pentru delimitarea unei suprafeţe de la a treia la a opta coastã şi de la muşchiul mare dorsal la linia medio-clavicularã - localizarea punctelor esenţiale: mamelonul, spaţiul V intercostal, linia medio-axilarã, locul inciziei la nivelul spaţiului VI intercostal pe linia medio-axilarã - scoaterea trocarului din tub - estimarea lungimii pentru porţiunea intratoracicã a tubului (de la locul inciziei pânã la mijlocul claviculei) - efectuarea inciziei pe o lungime egalã cu diametrul tubului (nu mai mare de 7,5 mm) - folosirea pensei hemostatice curbe pentru disecţia în orb pânã la nivelul spaţiului IV intercostal - puncţionarea pleurei deasupra coastei V, prin aplicarea de presiune pe vârful pensei cu ajutorul indexului; lãrgirea spaţiului prin deschiderea pensei - inserarea vârfului tubului printre braţele pensei hemostatice şi înaintarea pânã la lungimea pre-determinatã - conectarea tubului la sistemul de drenaj - suturarea tubului la nivelul tegumentelor - aplicare de unguent antibiotic la nivelul tegumentelor şi acoperirea cu bandã adezivã transparentã semipermeabilã - verificarea poziţiei tubului prin radiografie antero-posterioare şi laterale B. Evacuare pneumotoraxului în urgenţã - procedura de aspiraţie pe ac Echipament: - dispozitiv preasamblat cu ac de teflon şi triplã cale (stopcock) - seringã de 20 ml - soluţie antisepticã - bandã adezivã - mãnuşi sterile Tehnicã: - pregãtirea tegumentelor hemitoracelui afectat prin antiseptizare - puncţionarea tegumentelor exact deasupra coastei cu acul la 45 grade într-una din poziţiile urmãtoare: abordul lateral - spaţiul IV intercostal pe linia medio-clavicularã anterioarã, linia axilarã anterioarã, la aproximativ 1 cm sub linia intermamelonarã sau abordul anterior - spaţiul II intercostal pe linia medioclavicularã - aspirarea aerului în seringa conectatã la stopcock şi evacuarea prin poziţia deschisã - continuarea procedeului pânã la evacuarea aerului sau în timpul pregãtirii pentru instalarea unui tub de toracotomie. 10.14. Anexa 14. Şocul neonatal - etiologie şi tratament (dupã Cloherty JP. Manual of Neonatal Care, 6th Ed; Gomella TL. Neonatology - Management, Procedures, On-Call Problems, Diseases and Drugs) 1. Etiologia şocului Şocul hipovolemic - hemoragie antepartum - dezlipire prematurã de placentã normal inseratã - placenta praevia - transfuzie feto-fetalã - transfuzie feto-maternã - hemoragie postpartum - tulburãri de coagulare (CID, alte coagulopatii) - deficit de vitamina K - cauze iatrogene (recoltare repetatã de sânge pentru analize, cateter arterial, etc.) - hemoragie pulmonarã - traumatisme la naştere (leziuni hepatice, hemoragie intracranianã, hemoragie intraperitonealã) - pierderi hidroelectrolitice - în special la prematuri Şocul septic - toxinele bacteriene elibereazã substanţe vasodilatatoare care induc hipotensiune - germeni Gram pozitivi: mai ales Streptococul de grup B, Stafilococul - germeni Gram negativi: mai ales Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae - pierderile de plasmã din sepsis pot conduce la şoc hipovolemic Şocul cardiogenic: - asfixie perinatalã - tulburãri metabolice care induc scãderea debitului cardiac şi, consecutiv, hipotensiune arterialã - hipoglicemie - hiponatremie - hipocalcemie - acidemie - disfuncţie miocardicã de cauza infecţioasã (viralã sau bacterianã) - obstrucţii ale întoarcerii venoase - pneumotorace în tensiune - pneumomediastin - pneumopericard - embolie tromboticã - malformaţii cardiace congenitale - scãderea presarcinii - întoarcere venoasã pulmonarã anormalã - cord triatrial - atrezia de tricuspidã - atrezia de mitralã - scãderea postsarcinii - stenozã sau atrezie de arterã pulmonarã - stenozã sau atrezie de aortã - stenozã hipertroficã subaorticã - coarctaţie de aortã sau arc aortic întrerupt - aritmii prelungite 2. Tratamentul etiologic al şocului Mãsuri generale: - evaluaţi rapid nou-nãscutul pentru a decide dacã e necesarã administrarea de volum-expander sau agent inotrop - istoric - pentru a exclude asfixia perinatalã, medicaţia care ar fi putut induce hipotensiune/şoc, trauma la naştere cu leziuni ale organelor interne (ficat, suprarenalã) - examen clinic - pentru a identifica organele, sistemele implicate - radiografie toracicã - o imagine de cord mic poate indica o presarcinã scãzutã - hipovolemie - o imagine de cord mare poate indica o malformaţie cardiacã - transiluminarea poate detecta un pneumotorax - dacã etiologia este nesigurã administraţi empiric intravenos volum expander cristaloid/ser fiziologic 10-20 ml/kgc/dozã în 30 minute - dacã starea copilului se îmbunãtãţeşte continuaţi volum expander-ul - dacã nu obtineţi nici un rãspuns începeţi administrarea de Dopaminã 5-15 mcg/kgc/min - asiguraţi suportul respirator dacã e necesar dupã evaluarea clinicã şi a gazelor sangvine - corectaţi acidoza metabolic dacã e necesar - corectaţi hipoglicemia şi hipocalcemia dacã sunt obiectivate - mãsuri specifice - şocul hipovolemic - administraţi volum expander cristaloid 10-20 ml/kgc/dozã în 30 minute - dacã este doveditã o hemoragie acutã se recomandã iniţierea corecţiei cu ser fiziologic în timp ce se determinã valoarea hematocritului şi grupa de sânge. Ulterior se poate face corectarea pierderilor de sânge cu produse de sânge compatibile - şocul septic - folosiţi volum-expander şi, dacã e nevoie, şi agent inotrop pentru corectarea perfuziei tisulare şi renale - în mãsura posibilitãţilor prelevaţi culturi centrale şi periferice - iniţiaţi antibioterapie empiricã - Penicilina şi Gentamicinã - dacã volum-expander-ul şi agenţii inotropi sau dovedit ineficienţi se pot administra corticosteroizi, plasma proaspãtã congelatã, imunoglobulinã, naloxonã dar administrarea lor este controversatã nefiind susţinutã de studii suficiente - exsangvinotransfuzia cu dublu volum cu sânge proaspãt poate fi beneficã în sepsis dar este controversatã din cauza riscurilor - şocul cardiogen - evacuaţi pneumotoraxul în tensiune dacã existã - identificaţi si trataţi aritmia dacã existã - corectaţi deficitele metabolice dacã sunt diagnosticate - administraţi agenţi inotrop Dopamina 5-15 mcg/kgc/min Dobutamina - dacã Dopamina nu reuşeşte sã corecteze tensiunea arterialã; se asociazã cu Dopamina - alţi inotropi care pot fi utilizaţi sunt epinefrina, norepinefrina 10.15. Anexa 15. Protocol de administrare a prostaglandinei E1 la nou-nãscut (dupã Iowa Neonatology Handbook, Protocol for Use of Prostaglandin E1, Young TE, Magnum B - Neofax 2009, 21nd Edition) Indicaţii: Malformaţii congenitale de cord ducto-dependente în aşteptarea transferului cãtre o unitate terţiarã pentru evaluare şi tratament. Administrare: Prostaglandina E1 se prezintã în fiole de 1 ml cu 500 mcg de substanţã activã. Folosiţi una din modalitãţile de mai jos pentru a prepara soluţia de perfuzat: - diluaţi o fiolã (1 ml) în 500 ml glucozã 10% sau 5%; soluţia rezultatã are o concentraţia de PGE1 de 1 mcg/ml; pentru a asigura un ritm de administrare de 0,05 mcg/kgc/min setaţi pompa de perfuzie la un ritm de 3 ml/kg/orã - diluaţi o fiolã (1 ml) în 49 ml glucozã 10% sau 5%; soluţia rezultatã are o concentraţia de PGE1 de 10 mcg/ml; pentru a asigura un ritm de administrare de 0,1 mcg/kgc/min setaţi pompa de perfuzie la un ritm de 0,6 ml/kgc/orã - diluaţi o fiolã (1 ml) în 100 ml glucozã 10% sau 5%; soluţia rezultatã are o concentraţia de PGE1 de 5 mcg/ml; pentru a asigura un ritm de administrare de 0,05 mcg/kgc/minut setaţi pompa de perfuzie la un ritm de 0,6 ml/kgc/orã - asiguraţi-vã cã medicamentul este uniform diluat în întreaga soluţie de perfuzat şi umpleţi sistemul de perfuzie cu diluţie - prostaglandina E1 trebuie administratã utilizând pompa de perfuzie, pe o venã perifericã cu calibru mare (se recomandã a nu se utiliza venele scalpului) sau pe venã ombilicalã Atenţie: Studiile aratã cã doze mai mari de 0,1 mcg/kgc/orã nu sunt mai eficiente şi pot cauza o creştere a incidenţei efectelor adverse. Rãspuns la terapie şi durata de acţiune: În mod obişnuit nou-nãscutul rãspunde prin creşterea PaO(2) în 15 minute de la iniţierea terapiei dar, în unele situaţii, pot trece câteva ore de la iniţierea tratamentului pânã la apariţia efectelor dorite. Timpul de înjumãtãţire este egal cu timpul de circulaţie al medicamentului deci este necesarã infuzia permanent. O datã ce pacientul a rãspuns favorabil la administrarea de PGE1 se poate reduce rata de infuzie la jumãtate sau mai puţin din doza iniţialã. Precauţii: Trebuie sã evaluaţi la iniţierea terapiei şi monitorizaţi pe parcurs urmãtorii parametrii: - frecvenţa respiratorie - tensiunea arterialã - gazele sangvine Reacţii adverse: Aproximativ 20% din pacienţii care primesc PGE1 prezintã unul sau mai multe reacţii adverse; principalele reacţii adverse sunt: apnee (12%), febrã (14%), vasodilataţie cutanatã (10%). Apneea recurentã necesitã terapie cu aminofilinã şi/sau suport ventilator. Febra şi vasodilataţia cutanatã se remit dupã scãderea dozei la 50%. Scãderea tensiunii arteriale cu peste 20% este indicaţie pentru administrarea de bolus de volum expander de 10 ml/kgc/orã. Poate apãrea hipoglicemie la câteva ore de la iniţierea terapiei. În 1- 5% cazuri pot apare convulsii, hipoventilaţie, stop cardiac, edeme, sepsis, CID. Administrarea pe perioade lungi, peste 120 de zile, poate determina apariţia de hiperostozã corticalã şi periostitã care se remit în sãptãmâni de la încetarea terapiei. Notã: Nou-nãscuţii cu întoarcere pulmonarã venoasã anormalã totalã, cu şunt stânga-dreapta prin canalul arterial, care primesc PGE1 pot dezvolta congestie vascularã pulmonarã şi alterarea stãrii generale. 10.16. Anexa 16. Semne şi simptome de sepsis neonatal (dupã Gomella TL. Neonatology Management, Procedures, On-call problems, Diseases and Drugs)
┌──────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┐
│Tulburãri termoreglare│Hipotermie în sepsis bacterian │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Hipertermie în infecţii virale │
├──────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Tulburãri neurologice │Letargie │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Iritabilitate │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Modificãri de tonus │
├──────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Tegumente │Perfuzie perifericã deficitarã │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Cianozã, paloare, marmorare │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Peteşii │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Rash │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Scleredem │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Icter │
├──────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Tulburãri de │Intoleranţã digestivã │
│alimentaţie enteralã ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Vãrsãturi, diaree │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Distensie abdominalã, uneori anselor intestinale│
│ │vizibile prin peretele abdominal │
├──────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Cardiopulmonar │Tahipnee, apnee │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Sindrom funcţional respirator │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Tahicardie │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Hipotensiune tardivã │
├──────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Metabolic │Hipo-, hiperglicemie │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Acidozã metabolicã │
├──────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Infecţii focale │Celulitã │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Impetigo │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Abcese │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Omfalitã │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Conjunctivitã │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Otitã medie │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Meningitã │
│ ├────────────────────────────────────────────────┤
│ │Osteomielitã │
└──────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘
10.17. Anexa 17. Trusa de medicaţie a Unitãţii de Transport Neonatal (dupã Ordinul MSP nr. 1091 din 7 septembrie 2006 [72]) 1. Soluţii de glucozã 5% şi 10% 2. Soluţie de ser fiziologic 3. Apã distilatã 4. Soluţie de bicarbonat de sodiu semimolarã 5. Soluţie de calciu gluconic 10% 6. Fenobarbital injectabil 7. Adrenalinã 1:1000 8. Atropinã 9. Prostaglandinã 10. Dopaminã 11. Ampicilinã 12. Gentamicinã 10.18. Anexa 18. Fişa medicalã de transfer a pacientului critic (dupã Ordin MSP nr. 1091 din 7 septembrie 2006 [72]) (aceastã fişã se completeazã de cãtre medicul care solicitã transferul şi se trimite serviciului de urgenţã care urmeazã sã efectueze transferul, precum şi spitalului care urmeazã sã primeascã pacientul, la numere de fax prestabilite şi/sau la adresa de e-mail prestabilitã. În caz de urgenţã, medicul solicitant poate înmâna fişa echipajului care efectueazã transferul la predarea pacientului, acesta fiind obligat sã trimitã o copie spitalului primitor înaintea sosirii pacientului la destinaţie) O copie a acestei fişe rãmâne în serviciul care solicitã transferul. Spitalul care solicitã transferul:_______________________________________ Secţia______________ Medicul_____________________________________________ Date de contact ale medicului: tel fix______ int.______ tel mobil________ Pacientul: Nume____________ prenume____________ sex________________vârsta___________ Domiciliu în judeţul_______ localitatea___________ str._________________ nr.____________ apt.________________ etaj________ tel.___________________ Persoana de contact din partea pacientului: Nume_______________prenume_____________în calitate de__________ tel______ Data la care se realizeazã transferul (zi/luna/an) Ora la care s-a solicitat autorizarea transferului de cãtre unitatea primitoare_____(ora-minut) Modalitatea de solicitare : ■ telefonic ■ fax Spitalul /Clinica la care este trimis pacientul: ___________ ■ Transferul a fost autorizat la spitalul primitor Secţia______________________ Medicul_________________ Date de contact ale medicului: tel fix_________ int._______ tel mobil____ Ora la care s-a primit autorizarea transferului de cãtre unitatea primitoare (ora-minut) ■ Transferul încã nu a fost autorizat de spitalul primitor, însã cazul constituie o urgenţã majorã ce nu poate aştepta autorizarea transferului. (În aceasta situaţie medicul din spitalul care trimite pacientul are obligaţia de a informa spitalul primitor în cel mai scurt timp posibil, înaintea sosirii pacientului la destinaţie, fie prin informarea unitãţii de primire a urgenţelor sau direct a medicului de gardã la secţia la care este trimis pacientului) Istoric/anamneza: ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ Diagnostic/diagnostic prezumptiv: ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ ________________________________________________________________ Motivele solicitãrii de transfer interclinic: Pacient instabil, transferat la o unitate sanitarã cu nivel de competenţã şi/sau dotare mai mare decât unitate sanitarã care trimite pacientul. Transfer dupã stabilizare, în vederea asigurãrii unor îngrijiri medicale de un grad mai complex decât cel care poate fi asigurat în aceea unitate sanitarã din cauza lipsei de competenţã şi/sau dotare necesare. Alte ___________________________________________________________ Starea actualã a pacientului (înaintea efectuãrii transferului): ■ Conştient: ■ GCS _____(M______ V ______ O ____) ■ Inconştient: ■ GCS _____(M______ V ______ O ____) ■ Intubat endo-traheal: ■ Sonda mãrime______ ■ Cu balonaş; ■ Fãrã balonaş; ■ Fixatã la ______ cm la nivelul comisurii bucale; ■ Balonaşul umplut cu____ml. aer; ■ Balonaşul umplut cu____ ml ser fiziologic/apã (pentru transport aerian la mare înãlţime); ■ Are crico-tirotomie; ■ Are traheostomie; ■ Ventilat mecanic: ■ Ventilator (controlat______asistat_____VM______FR______VT_____FiO2____) ■ Balon; ■ Este stabil hemodinamic: (Puls____ TA_____/_____ Temperatura centralã _____) ■ Este instabil hemodinamic: (Puls____ TA_____/_____ Temp centralã _____) ■ Arc drenaj toracic: ■ Drept cu valva Heimlich ________ fãrã valva Heimlich ____; ■ Stâng cu valva Heimlich _____ fãrã valva Heimlich ______; ■ Imobilizat; ■ Guler cervical; ■ Back-board; ■ Saltea vacuum; ■ Altele ■ Altele____________________________________; ■ Are acces IV periferic: ■ Memb. sup. stg.canule utilizate ____ G._____G. ■ Memb. sup. dr. canule utilizate ____ G._____G. ■ Memb. inf. stg. canule utilizate ____G._____G. ■ Memb. inf. dr. canula utilizate____ G._____G. ■ Are acces IV central: ■ Subclavicular; ■ Jugular intern; ■ Jugular extern; ■ Are acces intra-osos: ■ Memb. inf. stg; ■ Memb. inf. dr. ■ Are sonda nazo/oro - gastricã; ■ Are sonda urinarã; ■ Medicaţie anestezicã: 1. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 2. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 3. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 4. ____________________ cale admin. ______ doza___________ ■ Medicaţie inotropã: 1. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 2. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 3. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 4. ____________________ cale admin. ______ doza___________ ■ Medicaţie sedativã: 1. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 2. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 3. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 4. ____________________ cale admin. ______ doza___________ ■ Medicaţie analgeticã: 1. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 2. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 3. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 4. ____________________ cale admin. ______ doza___________ ■ Soluţii perfuzabile: 1. ____________________________________ ml/ora______ 2. ____________________________________ ml/ora______ 3. ____________________________________ ml/ora______ 4. ____________________________________ ml/ora______ ■ Sânge şi derivate izogrup: Grupa sanguinã _______ Rh_______ 1. ____________________________________ ml/ora______ 2. ____________________________________ ml/ora______ 3. ____________________________________ ml/ora______ 4. Sânge zero negativ__________________ ml/ora______ ■ Alte medicamente: 1. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 2. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 3. ____________________ cale admin. ______ doza___________ 4. ____________________ cale admin. ______ doza___________ ■ Ora la care s-a efectuat ultima evaluare înaintea transferului de cãtre 1. medic _____________________(ora-minut) 2. asistent____________________(ora-minut) Calea de transfer: Aer: Terestru: Alt Ora la care s-a solicitat efectuarea transferului de cãtre serviciul de ambulanţã/unitatea SMURD_____(ora/minut) Tipul de echipaj: Terapie Intensiva Mobilã: Urgenţã cu medic: Urgenţã cu asistent: Echipajul medical care efectueazã transferul: Medic: Asistent: Alt personal: Date contact echipaj: Tel mobil 1: Tel mobil 2: Ind. radio: Dispecerat: Mijlocul de transport: ■ Ambulanţa tip C; ■ Ambulanţa tip B; ■ Elicopter; ■ Avion; ■ Altul______________ Ora la care echipajul şi pacientul pãrãsesc unitatea trimiţãtoare_________(ora-minut) Documente anexate: ■ Copie/original (se taie ceea ce nu corespunde) foaia de observaţie, inclusiv fişa prespitaliceascã; ■ Radiografiile pacientului; ■ CT (inclusiv filme sau CD cu imaginile); ■ RMN (inclusiv filme sau CD cu imaginile); ■ Angiografie (inclusiv filme sau CD cu imaginile); ■ Test sarcinã; ■ Rezultate examene biochimice/hematologice/raport toxicologic; ■ Acordul pacientului/aparţinãtorilor (Nu este obligatoriu în cazurile de urgenţã!) ■ Alte documente, se menţioneazã _______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________ 10.19. Anexa 19. Fişa de transport neonatal
┌─────────────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ Spitalul Clinic________________ │ FISA TRANSPORT │
│ - Centrul regional de Terapie Intensivã Neonatalã - │ │
└─────────────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘
A. ANTECEDENTE PERINATALE
┌───────────────────────────────────────────────────────────┐
│SPITAL T │*) Se completeaza de catre Spitalul T
│ │Legenda:
│ │Sp T - Spitalul care transfera nou-nascutul
├─────────────────────────────────────────────┬─────────────┤RCR = Resuscitare cardiorespiratorie
│ORAS │DATA │Sp P - Spitalul care primeste nou-nascutul
│ │ │M&B = Ventilatie pe masca cu balon
│ │ │VG = Varsta de gestatie
│ │ │IOT&B = Ventilatie pe sonda ET
├─────────────────────────────────────────────┼─────────────┤GN = Greutate la nastere
│NUME NOU-NASCUT │SEX │MCE = Masaj cardiac extern
│ │[]M []F │GA = Greutate actuala
│ │ │RM = Ruptura de membrane
│ │ │RG = Reziduu gastric
│ │ │LA = Lichid amniotic
├─────────────────────────────────────────────┼────────┬────┴─────────────────────────┬─────────────────┐
│NUME MAMA │VARSTA │NUME TATA │STATUS MARITAL │
│ │ │ │[] CASATORIT │
├─────────────────────────────────────────────┼────────┴────┬─────────────────────────┤[] NECASATORIT │
│ADRESA MAMEI │ORAS │NR TELEF │[] VADUV │
│ │ │ │[] DESPARTIT │
├─────────────────────────────────────────────┼─────────────┴─────────────────┬───────┴─────────────────┤
│SPITAL T │DOCTOR SP T │NR TELEF │
│ │ │ │
├─────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│SPITAL P │DOCTOR SP P │NR TELEF │
│ │ │ │
├─────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│ DATELE NOU - NASCUTULUI │
├───────────────────┬─────────────┬───────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┬───────────────┤
│DATA NASTERII │ │ APGAR │G.N. │V.G. │ G.A. │VARSTA │
│ │ORA___ ├─────┬─────┤ │ │ │ │
│ │ AM ┌─┐│1 MIN│5 MIN│ │ │ │ │
│ │ PM └─┘│ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┼─────────────┼─────┴─────┴┬────────────┴─┬───────────┴──┬──────────┴──┬────────────┤
│ RCR │ OXIGEN │ MOD DE ADM.│ VITAMINA K │VACCINARE │ DECLARAT │ BOTEZAT │
│ [] [] [] [] []DA []NU │ │ []DA []NU │ []AHB []BCG │ []DA []NU │[]DA []NU │
│O(2) M&B IOT │ │ FiO(2) │ │ │ │ │
│LIBER &B │ │ % │ │ │ │ │
│MCE │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┬───┴───────┬─────┴────────┬───┴──────────────┴┬─────────────┴─────────────┴────────────┤
│ SCAUN │VARSAT │STAZA GASTRICA│ R.G. │VENTILATIE ASISTATA │
│ []DA []NU │ [] DA [] │ []DA []NU │ │ DA[] NU[] │
│ │ NU │ │ ml │ │
├───────────────┼───────────┴──────────────┴───────────────────┤ │
│ ALIMENTATIE │ TIP/FRECVENTA │ ┌─────────────┬────────────┤
│ []DA []NU │ │MOD │ PIP │ PEEP/CDP │
│ │ │ │ │ │
├───────────────┴──────────────────────────────────────────────┤ ├─────────────┼────────────┤
│ PROBLEME │ │ FIO(2) │ RATE │
│ │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────┤ PARAMETRII ├─────────────┼────────────┤
│ │ │ I:E │ Ti │
│ │ │ │ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────┴─────────────┴─────────────┴────────────┤
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ MEDICATIE/ORA ULTIMEI ADMINISTRARI │
│ │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ ANTECEDENTE MATERNE │
├─────────────────┬───────────────┬───────────┬──────────────┬───────────────┬─────────────┬────────────┤
│ CONTROALE │ VG │ GESTA │ PARA │ AVORTURI │ RBW │ GR │
│ PRENATALE │ │ │ │ │ │ │
│ │ SAPT │ │ │ │ │ RH │
│ []DA []NU │ │ │ │ │ │ │
├─────────────────┴───────────────┴───────────┼─────────────┬┴───────────────┴─────────────┴────────────┤
│ COMPLICATII IN SARCINA │ DURATA │ []SPONTAN []INDUS │
│ │ TRAVALIU │ │
│ │ │ │
│ │ ORE │ │
├───────────────────────────┬───────────┬─────┴─────────────┴───────────────────────────────────────────┤
│ RM │ DATA │ LA │
│[]INTACTE []SPONTAN []INDUS│ │ │
│ │ ORA │ [] NORMAL []MECONIAL []ALTELE/SPECIF │
├───────────────────────────┴───────────┴─────┬──────────────┬──────────────────────────────────────────┤
│MEDICATIE IN TIMPUL TRAVALIULUI/NASTERII │ ANESTEZIE │ SPECIFICATII │
│ │ []DA []NU │ []GENERALA TIP ..... │
│ │ │ []PERIDURALA []SPINALA []PERINEALA │
├─────────────────────────────────────────────┴──────────────┴──────────────────────────────────────────┤
│COMPLICATII IN TRAVALIU/NASTERE │
│ │
├────────────────────────┬─────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────┤
│TIPUL NASTERII │ PREZENTATIE │ DR. OG │
│ │ │ │
└────────────────────────┴─────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────┘
B. DATE PRIVIND TRANSPORTUL
┌─────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ SPITAL P │ SPITAL T │Dg.
│ │ │TRANSFER
│ PERS │ PERS │
│ │ │
├─────────────────────────┴─────────┬───────────────────┼───────────────────────────────────────────────┐
│ TIMPI DE REACTIE │ ORA │ INTARZIERI IN MOBILIZARE │
│ │ │ │
├───────────────────────────────────┼───────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│ Ora anuntului │ │ ┌─┐ Fara ┌─┐ Meteo ┌─┐ Comunicatii│
├───────────────────────────────────┼───────────────────┤ └─┘ └─┘ └─┘ │
│ Ora plecarii spre Sp T │ │ ┌─┐ Personal ┌─┐ Echipament ┌─┐ │
├───────────────────────────────────┼───────────────────┤ ├─┤ ├─┤ ├─┤ altele │
│ Ora sosirii la Sp T │ │ └─┘ Ambulanta └─┘ Trafic └─┘ │
├───────────────────────────────────┼───────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│ Ora plecarii spre Sp P │ │ SPECIFICATI MOTIVELE: │
├───────────────────────────────────┼───────────────────┤ │
│ Ora sosirii la Sp P │ │ │
├───────────────────────────────────┴───────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│ EXAMEN CLINIC │ Dg. PREZUMTIV │
│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│ MASURI DE STABILIZARE │ STAREA NN LA PLECARE │
│ │ │
├───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│ SEMNE VITALE │ MEDICATIE │
├───┬─────────┬──┬──┬────┬───┬───────┬─────┬─────┬──────┼───┬──────────────────┬────────┬───────────────┤
│ORA│Temp I/AX│AV│FR│SA │TA │CULOARE│TONUS│REAC-│GLICE-│ O │ MEDICATIE │ DOZA │CALE ADM │
│ │ │ │ │T │ │TRC │ │TIVI-│MIE │ R │ │ │IV/IM/IT/IR │
│ │ │ │ │O(2)│ │ │ │TATE │ │ A │ │ │ │
├───┼─────────┼──┼──┼────┼───┼───────┼─────┼─────┼──────┼───┼──────────────────┼────────┼───────────────┤
├───┼─────────┼──┼──┼────┼───┼───────┼─────┼─────┼──────┼───┼──────────────────┼────────┼───────────────┤
├───┼─────────┼──┼──┼────┼───┼───────┼─────┼─────┼──────┼───┼──────────────────┼────────┼───────────────┤
├───┼─────────┼──┼──┼────┼───┼───────┼─────┼─────┼──────┼───┼──────────────────┼────────┼───────────────┤
├───┼─────────┼──┼──┼────┼───┼───────┼─────┼─────┼──────┼───┼──────────────────┼────────┼───────────────┤
├───┼─────────┼──┼──┼────┼───┼───────┼─────┼─────┼──────┼───┼──────────────────┼────────┼───────────────┤
├───┼─────────┼──┼──┼────┼───┼───────┼─────┼─────┼──────┼───┼──────────────────┼────────┼───────────────┤
├───┴─────────┴──┴──┴────┴───┴───────┴─────┴─────┴──────┴───┼──────────────────┴────────┴───────────────┤
│ GAZE SANGVINE │ PARAMETRII VENTILATORI │
├─────────┬─────────┬─────┬─────┬───────┬──────────┬────────┼────────┬─────┬──────────┬───────┬────┬────┤
│ ORA │Sg.A/V/C │ pH │PO(2)│PCO(2) │ BE │ HCO(3) │ FIO(2) │ PIP │ PEEP/CPAP│ Rata │ Ti │I:E │
├─────────┼─────────┼─────┼─────┼───────┼──────────┼────────┼────────┼─────┼──────────┼───────┼────┼────┤
├─────────┼─────────┼─────┼─────┼───────┼──────────┼────────┼────────┼─────┼──────────┼───────┼────┼────┤
├─────────┼─────────┼─────┼─────┼───────┼──────────┼────────┼────────┼─────┼──────────┼───────┼────┼────┤
├─────────┼─────────┼─────┼─────┼───────┼──────────┼────────┼────────┼─────┼──────────┼───────┼────┼────┤
├─────────┼─────────┼─────┼─────┼───────┼──────────┼────────┼────────┼─────┼──────────┼───────┼────┼────┤
├─────────┼─────────┼─────┼─────┼───────┼──────────┼────────┼────────┼─────┼──────────┼───────┼────┼────┤
├─────────┴─────────┴─────┴─────┴─────┬─┴──────────┴────────┴────────┴─────┴──────────┴───────┴────┴────┤
│ DATE PSIHO-SOCIALE │ PROCEDURI IN TRANSPORT │
├────┬───┬────────────────────────────┼───────┬───┬────────────┬────────┬───────┬───────────────────────┤
│ Da │Nu │ │ │ N │ │ │ │ │
│ │ │ │ Da │ u │ │ Da │Nu │ │
├────┼───┼────────────────────────────┼───────┼───┼────────────┼────────┼───────┼───────────────────────┤
│ │ │ DISCUTIE CU MAMA │ │ │ PEV │ │ │ CULTURI │
├────┼───┼────────────────────────────┼───────┼───┼────────────┼────────┼───────┼───────────────────────┤
│ │ │ MAMA A VAZUT NN │ │ │ UAC/UVC │ │ │ HLG/BIOCHIMIE │
├────┼───┼────────────────────────────┼───────┼───┼────────────┼────────┼───────┼───────────────────────┤
│ │ │ MAMA A ATINS NN │ │ │ IOT │ │ │ PL │
│ ├───────┼───┼────────────┼────────┼───────┼───────────────────────┤
│ ACORD: Sunt de acord cu transferul │ │ │ IPPV │ │ │ MCE │
│ si cu toate procedurile la care va ├───────┼───┼────────────┼────────┼───────┼───────────────────────┤
│ fi supus copilul, cunoscand riscu- │ │ │ ASPIR. │ │ │ VENTILATIE │
│ rile pe care le implica acestea. │ │ │ TRAHEALA │ │ │ MASCA CU BALON │
│ ├───────┼───┼────────────┼────────┼───────┼───────────────────────┤
│ Nume/Prenume.................... │ │ │ CPAP │ │ │ │
│ Semnatura............... │ │ │ (MASCA/ETT)│ │ │ RX C-P/ABD │
│ ├───────┼───┼────────────┼────────┼───────┼───────────────────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ASPIRARE PTX│ │ │ AB │
├─────────────────────────────────────┴───────┴───┴────────────┴────────┴───────┴───────────────────────┤
│ Evolutia in timpul transferului │
│ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Starea NN la sosire in spital P │
│ │
├───────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────┬────────┤
│ ECHIPA DE TRANSPORT/PERS. │ DR. TRANSPORT/Parafa │ ORA │
│ │ │ │
└───────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────┴────────┘
10.20. Anexa 20. Caracteristici Tehnice ale Unitãţii de Transport Neonatal (dupã Ordinul MSF nr. 910/2002, Ordinul MSP nr. 1091/2006 [72]) ● Înãlţime 180 cm (sã se poatã sta în picioare) ● Spaţiu disponibil pentru incubatorul de transport ● Accesul pe ambele pãrţi ale pacientului ● Sistem facil de încãrcare şi descãrcare a incubatorului ● Spaţiu suficient pentru cel puţin douã locuri pe scaun ● Asigurarea temperaturii interioare 22-26°C ● Lampã de infraroşu pentru încãlzirea suplimentarã a nou-nãscutului ● Iluminare bunã şi lampa mobilã ● Sursã de curent continuu (12V/ pentru toate aparatele) ● Sistem de aspiraţie ● Sistem de oxigen de 10 l/minut, cu o capacitate de funcţionare de 2 ori mai mare decât timpul estimat al transportului ● Echipament radio ● Casetele cu materialele ● Containere pentru consumabile şi pentru materialele folosite 10.21. Anexa 21. Echipamentul Unitãţii de Transport Neonatal (dupã Ordinul MSF nr. 10/2002) ● Incubatorul: - sã permitã fixarea în ambulanţã - sã permitã imobilizarea adecvatã a copilului - sã aibã un sistem de iluminare - sã poatã fi alimentat electric la curent continuu şi alternativ - sã aibã acumulatori care sã poatã fi încãrcaţi (atât la curent continuu, cât şi la curent alternativ) - sã aibã un sistem autonom de aer medical şi oxigen cu mixer de gaze, umidificator, manometru şi fluxmetru ● Ventilator cu sistem de CPAP ● Sonde de intubaţie, balon de ventilaţie, mãşti de ventilaţie ● Laringoscop cu lame pentru nou-nãscut ● Pulsoximetru ● Monitor cardio respirator ● Monitor pentru tensiunea arterialã ● Pompe de perfuzie (minim 3) ● Glucometru, hemoglobinometru ● Catetere pentru perfuzie pe vasele periferice şi pentru cateterizarea venei şi arterei ombilicale ● Alte consumabile 10.22. Anexa 22. Minifarmacopee
┌──────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Clasa de │Analgezice │
│medicamente │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Morfina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │analgezie şi sedare │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│0,05-0,2 mg/kgc/dozã i.v. în cel puţin 15 minute, i.m. sau s.c.│
│administrare │Se repetã la nevoie (de obicei la 4 ore). Infuzie continuã: │
│ │dozã de încãrcare 100-150 mcg/kgc/h în prima orã, apoi 10-20 │
│ │mcg/kgc/h │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Se monitorizeazã atent statusul respirator şi hemodinamic şi │
│ │eliminarea de urinã. │
│ │Se observã apariţia distensiei abdominale şi prezenţa/absenţa │
│ │zgomotelor intestinale. Naloxona trebuie sã fie întotdeauna │
│ │disponibilã când se administreazã morfinã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse│Poate determina depresie respiratorie marcatã, hipotensiune, │
│ │bradicardie, hipertonie tranzitorie, ileus, întârzierea golirii│
│ │stomacului, retenţie de urinã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Fentanyl │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │analgezie, sedare şi anestezie │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│0,5-4 mcg/kgc/dozã, i.v. lent. Se repetã la nevoie (de obicei │
│administrare │la 2-4 ore). │
│ │Infuzie continuã: 1-5 mcg/kgc/h. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Se observã apariţia distensiei abdominale, prezenţa/absenţa │
│ │zgomotelor intestinale şi rigiditatea muscularã (a peretelui │
│ │toracic, asociatã uneori cu laringospasm, reversibilã la admi- │
│ │nistrarea de naloxonã). │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse│Poate determina retenţie urinarã în cazul perfuziei continue. │
│ │Poate determina sindrom de sevraj în cazul pacienţilor cu │
│ │infuzie continuã mai mult de 5 zile. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Midazolam │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │sedativ, hipnotic, tratamentul convulsiilor refractare, │
│ │inducţie anestezicã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│Sedare: │
│administrare │i.v./i.m. 0,05-0,15 mg/kgc în 5 minute; se poate repeta la │
│ │2-4 ore │
│ │i.v. continuu 0,01-0,06mg/kgc/orã │
│ │intranazal 0,2-0,3 mg/kgc/dozã │
│ │sublingual 0,2 mg/kgc/dozã │
│ │Anticonvulsivant: │
│ │i.v. dozã de atac 0,15 mg/kgc, dozã de întreţinere de │
│ │0,06-0,4 mg/kgc/orã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Se monitorizeazã atent statusul respirator şi tensiunea │
│ │arterialã, precum şi funcţia hepaticã │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse│Depresia centrului respirator cu stop respirator, hipotensiune │
│ │severã, mioclonii în special la prematuri. Arsuri la adminis- │
│ │trarea intranazalã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasa de │Medicamente vasoactive │
│medicamente │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Dopamina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Tratamentul hipotensiunii │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│2-20 mcg/kgc/minut, infuzie continuã i.v. │
│administrare │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Se monitorizeazã continuu alura ventricularã şi tensiunea │
│ │sangvinã, frecvent eliminarea de urinã şi perfuzia perifericã. │
│ │Se menţine sub observaţie locul de abord venos pentru obser- │
│ │varea infiltrãrii. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse│Poate determina tahicardie şi aritmii. Poate creşte presiunea │
│ │arterialã pulmonarã şi supresie reversibilã a secreţiei de │
│ │prolactinã şi tirotropinã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Dobutamina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Tratamentul hipotensiunii şi hipoperfuziei, mai ales cele │
│ │asociate cu disfuncţia miocardicã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│2-25 mcg/kgc/minut, infuzie continuã i.v. │
│administrare │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Precauţii │Se monitorizeazã continuu alura ventricularã şi tensiunea │
│ │arterialã invaziv. Se ţin sub observaţie locurile de abord │
│ │venos pentru semne de extravazare. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse│Poate cauza hipotensiune, dacã pacientul este hipovolemic. │
│ │Se recomandã încãrcare volemicã înainte de începerea terapiei. │
│ │Poate determina tahicardie la doze mari. Poate determina │
│ │aritmii, hipotensiune, vasodilataţie perifericã. Creşte │
│ │necesarul de oxigen al miocardului. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Epinefrina (adrenalina) │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Folositã în colapsul cardio-vascular acut şi pe termen scurt în│
│ │tratamentul hipotensiunii sistemice. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│0,01-0,03 mg/kgc (0,1-0,3 ml/kgc soluţie cu concentraţia │
│administrare │1:10000), bolus i.v. │
│ │Infuzie continuã: se începe cu 0,1 mcg/kgc/min şi se ajusteazã │
│ │în funcţie de rãspunsul dorit pânã la maximum 1 mcg/kgc/min. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Efecte adverse│În comparaţie cu dopamina, dozele folosite pentru efecte │
│ │hemodinamice similare pot cauza hiperglicemie, tahicardie, │
│ │hiperlactacidemie.Dozele mari se pot asocia cu ischemie a │
│ │patului vascular renal. Bolusurile sunt asociate cu hiperten- │
│ │siune severã şi hemoragie intracranianã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasa de │Anticonvulsivante │
│medicamente │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Fenobarbital │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Administrare │i.v., i.m., p.o., intrarectal │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã │Dozã de încãrcare: 20 mg/kgc i.v., lent în 10-15 minute; │
│ │convulsii refractare - pânã la 40 mg/kgc. Dozã de întreţinere: │
│ │3-4 mg/kgc/zi, începând dupã 12-24 ore de la doza de încãrcare.│
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Menţiuni │În monoterapie, fenobarbitalul suprimã convulsiile în 43-85% │
│ │din cazuri. Deseori este nevoie de adãugarea unui al doilea │
│ │anticonvulsivant. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasa de │Antiaritmice │
│medicamente │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Atropinã │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Tratamentul bradicardiei sinusale severe, mai ales de cauzã │
│ │parasimpaticã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│0,01-0,03 mg/kgc/dozã, i.v., i.m. Doza poate fi repetatã la │
│administrare │fiecare 10-15 minute pânã la obţinerea efectului dorit, pânã │
│ │la o dozã maximã de 0.04 mg/kgc │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii │Aritmii cardiace, în principal în primele 2 minute de la │
│adverse │administrare (de obicei disociere A-V, mai frecventã la doze │
│ │mici decât la doze mari), febrã, distensie abdominalã, reflux │
│ │gastro-esofagian, midriazã, cicloplegie. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Adenozina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Tratamentul în urgenţã al tahicardiei supraventriculare │
│ │paroxistice susţinute │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│Dozã de iniţiere: 50 mcg/kgc bolus i.v. rapid (1-2 secunde). │
│administrare │Doza se poate creşte cu câte 50 mcg/kgc la fiecare 2 minute, │
│ │pânã la o dozã maximã de 250 mcg/kgc. │
│ │Se spalã vena imediat cu un bolus de ser fiziologic. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţie │Recurenţa tahicardiei supraventriculare s-a observat la │
│ │aproximativ 30% din pacienţii trataţi. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasa de │Antibiotice │
│medicamente │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Ampicilina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Antibiotic cu spectru larg, util mai ales împotriva infecţiei │
│ │cu streptococ grup B, Listeria monocytogenes şi anumite tulpini│
│ │susceptibile de Escherichia coli. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│Dozã: 25-50 mg/kgc/dozã i.v. lent sau i.m. │
│administrare │Interval de administrare: │
│ │┌─────────────────────┬─────────────────┬────────┐ │
│ ││Vârsta postmenstrualã│Vârstã postnatalã│Interval│ │
│ ││ (sãptãmâni) │ (zile) │ (ore) │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ ≤ 29 │ 0-28 │ 12 │ │
│ ││ │ > 28 │ 8 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ 30-36 │ 0-14 │ 12 │ │
│ ││ │ > 14 │ 8 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ 37-44 │ 0-7 │ 12 │ │
│ ││ │ > 7 │ 8 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ ≥ 45 │ Toate │ 6 │ │
├──────────────┼┴─────────────────────┴─────────────────┴────────┴─────────────┤
│Reacţii │Excitant SNC la doze mari/convulsii la doze mari │
│adverse │Reacţii de hipersensibilitate (rash maculo-papular, febrã) │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Gentamicina │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Tratamentul infecţiilor cu bacili Gram-negativi (Pseudomonas, │
│ │Klebsiella, E. coli). │
├──────────────┼┬─────────────────────┬─────────────────┬────────┬────────┬────┤
│Dozã şi mod de││Vârsta postmenstrualã│Vârstã postnatalã│ Dozã │Interval│ │
│administrare ││ (sãptãmâni) │ (zile) │(mg/kgc)│ (ore) │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┼────────┤ │
│ ││ ≤ 29*) │ 0-7 │ 5 │ 48 │ │
│ ││ │ 8-28 │ 4 │ 36 │ │
│ ││ │ > 28 │ 4 │ 24 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┼────────┤ │
│ ││ 30-34 │ 0-7 │ 4,5 │ 36 │ │
│ ││ │ > 7 │ 4 │ 24 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┼────────┤ │
│ ││ ≥ 35 │ toate │ 4 │ 24 │ │
│ │├─────────────────────┴─────────────────┴────────┴────────┤ │
│ ││*)sau asfixie, persistenţa canalului arterial, tratament │ │
│ ││cu indometacin │ │
│ │└─────────────────────────────────────────────────────────┘ │
│ │Se administreazã în perfuzie endovenoasã în 30 de minute │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii │Neurotoxicitate, ototoxicitate, nefrotoxicitate; disfuncţie │
│adverse │renalã tubular tranzitorie şi reversibilã; blocadã neuromuscu- │
│ │larã. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Penicilina G │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Tratamentul infecţiilor determinate de gonococi, streptococi, │
│ │sifilis congenital │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│Meningita: 75.000-100.000 U/kgc/dozã i.m./i.v. în 30 minute │
│administrare │Bacteriemie: 25.000-50.000 U/kgc/dozã i.m. sau i.v. în 15 │
│ │minute │
│ │Infecţie cu Streptococ de grup B: 200.000-400.000U/kgc/zi i.v.,│
│ │i.m. în 30 minute │
│ │Sifilis congenital: 50.000U/kgc/dozã i.v. în 15 minute, la 12 │
│ │ore în primele 7 zile de viaţã şi apoi la 8 ore │
│ │┌─────────────────────┬─────────────────┬────────┐ │
│ ││Vârsta postmenstrualã│Vârstã postnatalã│Interval│ │
│ ││ (sãptãmâni) │ (zile) │ (ore) │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ ≤ 29 │ 0-28 │ 12 │ │
│ ││ │ > 28 │ 8 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ 30-36 │ 0-14 │ 12 │ │
│ ││ │ > 14 │ 8 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ 37-44 │ 0-7 │ 12 │ │
│ ││ │ >7 │ 8 │ │
│ │├─────────────────────┼─────────────────┼────────┤ │
│ ││ > 45 │ - │ 6 │ │
├──────────────┼┴─────────────────────┴─────────────────┴────────┴─────────────┤
│Reacţii │Stop cardiac la doze mari administrate rapid; toxicitate SNC; │
│adverse │depresie medularã cu granulopenie - rar. │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Clasa de │Prostaglandinã │
│medicamente │ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Numele │Prostin(r)/Prostaglandina E1 │
│medicamentului│ │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Indicaţii │Menţinerea canalului arterial în cazul nou-nãscuţilor cu MCC │
│ │ducto-dependente │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dozã şi mod de│0,01-0,1 mcg/kgc/min, infuzie continuã i.v.; poate fi adminis- │
│administrare │tratã, de asemenea, printr-un cateter arterial ombilical │
│ │poziţionat în vecinãtatea canalului arterial │
├──────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Reacţii │Se vor monitoriza atent statusul respirator şi cardio-vascular.│
│adverse │Apneea este un efect advers obişnuit, la fel şi hipotensiunea, │
│ │hipertermia, leucocitoza, bradicardia. │
└──────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────┘
Fluide cu rol de volum expander - dozã 10 mg/kgc - Soluţii cristaloide - ser fiziologic izoton, soluţie Ringer lactat. Au timp scurt de remanenţã în vas, prin conţinutul crescut de sodiu. Din cauza extravazãrii în spaţiul interstiţial, pot contribui la edemul interstiţial. Un posibil avantaj al soluţiei Ringer este cel al conţinutului crescut de lactat care e convertit în bazã de cãtre ficat şi care poate ajuta echilibrarea biochimicã a pH-ului. - Soluţii coloide - plasmã proaspãtã congelatã, albuminã umanã 5, 10, 20%, coloizi sintetici (gelatinã, dextran). Au avantajul remanenţei prelungiteîn vas datoritã presiunii oncotice crescute. 10.23. Anexa 23. Algoritm de stabilizare şi transport neonatal
┌─────────────────────┐
│ SPITALUL SOLICITANT │
└─────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ evaluare pre-transport: istoric perinatal şi al naşterii, examen clinic, │
│ metode de resuscitare folosite, rezultatele investigaţiilor efectuate │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ asigurarea unei linii venoase (minim) şi │
│ prezervarea bontului ombilical (dacã vena nu a fost cateterizatã) │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────┐ ┌──────────────────────────────────────────────┐
┌─────────>│ volemicã │ │perfuzie cu glucozã 10% în funcţie de VG, GN, │
│ └─────────────┘ │ vârsta postnatalã şi patologie │
│ └──────────────────────────────────────────────┘
│
│ ┌─────────────┐ ┌──────────────────────────────────────────────┐
│ ┌─────>│ glicemicã │ │monitorizarea glicemiei │
│ │ └─────────────┘ │tratamentul hipoglicemiei (dacã existã): │
│ │ │2 ml glucozã 10% │
│ │ │ bolus urmat de perfuzie cu glucozã 10% - │
│ │ │80 ml/kgc/zi │
│ │ │perfuzie glucozatã (glucozã 10%) şi în absenţa│
│ │ │hipoglicemiei │
│ │ └──────────────────────────────────────────────┘
│ │
│ │ ┌────────────┐ ┌──────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ acido- │ │identificarea dezechilibrelor acido-bazice şi │
│ │ ┌──>│ bazicã │ │a tipului acestora (metabolice/respiratorii) │
│ │ │ │ (AGS) │ │terapia acidozei metabolice dovedite prin AGS │
│ │ │ └────────────┘ │cu NaHCO(3) │
┌─┴───┴───┴─┐ └──────────────────────────────────────────────┘
│stabilizare│
└─┬───┬───┬─┘
│ │ │ ┌────────────┐ ┌──────────────────────────────────────────────┐
│ │ └──>│ termicã │ │monitorizarea temperaturii, confort termic │
│ │ └────────────┘ │funcţie de VG şi GN tratamentul hipotermiei │
│ │ │precauţii în plus la prematur │
│ │ └──────────────────────────────────────────────┘
│ │
│ │ ┌────────────┐ ┌──────────────────────────────────────────────┐
│ └──────>│respiratorie│ │evaluare şi monitorizare: FR, FC, coloraţie, │
│ └────────────┘ │saturaţia perifericã a oxigenului, paO(2), │
│ │FiO(2) │
│ │administrarea oxigenului (flux liber, cort, │
│ │VPP manualã, CPAP, VPP pe sonda de intubaţie) │
│ │funcţie de patologie, nevoia de oxigen şi │
│ │competenţe (anexa 3) │
│ └──────────────────────────────────────────────┘
│
│ ┌────────────┐ ┌──────────────────────────────────────────────┐
│ │ cardio- │ │evaluarea semnelor de şoc │
└──────────>│circulatorie│ │evaluare: puls, coloraţie, TRC, temperaturã │
└────────────┘ │cutanatã, AV, TA, EKG şi a investigaţiilor │
│efectuate (pentru a stabili etiologia) │
│iniţierea terapiei şocului │
└──────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ iniţierea antibioterapiei pentru terapia/profilaxia sepsis-ului neonatal: │
│ Ampicilinã/Penicilinã │
│ plus aminoglicozid │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────┐
│ ECHIPA DE TRANSPORT │
│la sosire la spitalul solicitant│
└────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ evaluare: starea clinicã, anamneza, investigaţii şi rezultatele │
│ monitorizãrii, terapii administrate şi semne vitale (şi consemnare) │
└──────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┘
v
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ verificã şi ia mãsuri de echilibrare a statusului: │
└──────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┘
v
┌──────────────────────────┐ ┌───────────┐ ┌──────────────────────┐
│ IOT în caz de cianozã │ │ volemic │ │ evaluarea şi terapia │
│ generalizatã care │ ├───────────┤ ┌───>│ şocului │
│ nu rãspunde la creşterea │ │ glicemic │ │ └──────────────────────┘
│FiO(2), sindrom funcţional│ ├───────────┤ │ ┌──────────────────────┐
│ respirator sever, apnee, │ │acido-bazic│ │ │ PgE în malformaţii │
│ bradicardie, status │<──┐ ├───────────┤ │ │ cardiace congenitale │
│ convulsiv │ │ │ termic │ │ │ ducto-dependente şi │
└──────────────────────────┘ │ ├───────────┤ │ │ monitorizarea: │
┌──────────────────────────┐ ├──┤respirator │ ├───>│ coloraţiei, TRC, │
│ evacuarea pneumotoraxului│<──┘ │ │ │ │ pulsului, FC, FR şi │
│ (dacã existã) │ ┌──┴───────────┴─┴┐ │ a temperaturii │
└──────────────────────────┘ │cardio-circulator│ │ monitorizarea TA │
└─────────────────┘ └──────────────────────┘
┌────────────────────────────────┐
│ ECHIPA DE TRANSPORT │
│ pe durata transportului │
└────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ monitorizeazã: temperatura, saturaţia perifericã a oxigenului, coloraţia, │
│ glicemia asigurã siguranţa pacientului: echipament corespunzãtor │
│ şi funcţional │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ foloseşte mãsuri suplimentare de evitare a pierderilor de cãldurã │
│ în funcţie de VG şi context │
│ (folie, pãturi) │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ nu alimenteazã nou-nãscutul per os (risc de aspiraţie) │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ documenteazã episoadele de degradare clinicã şi terapiile necesare │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ opreşte ambulanţa dacã sunt necesare manevre terapeutice de urgenţã │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ se consultã telefonic cu spitalul solicitat în situaţii deosebite │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────┐
│ SITUAŢII PARTICULARE │
└────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────┐
│atrezie esofagianã cu sau│ │- sondã per os şi aspirarea secreţiilor │
│fãrã fistulã esotrahealã ├───────>│la minim 10 minute cu seringa │
└─────────────────────────┘ │- poziţionare în decubit lateral, cu │
│capul la 15 grade │
└────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────┐
│ defecte congenitale de │ │- sondã orogastricã şi aspirarea │
│ perete abdominal ├───────>│secreţiilor la 10 minute cu seringa │
└─────────────────────────┘ │- poziţionare în decubit lateral │
│- acoperirea defectului cu comprese │
│sterile, calde, moi, îmbibate în ser │
│fiziologic sau folie specialã de plastic│
└────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────┐
│ hernie diafragmaticã │ │- intubaţie şi ventilaţie pe sonda │
│ suspicionatã sau ├───────>│endotrahealã │
│ diagnosticatã │ │- sondã orogastricã pentru decompresiune│
└─────────────────────────┘ │- poziţionare în decubit lateral pe │
│partea afectatã │
└────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────┐ ┌────────────────────────────────────────┐
│ mielomeningocel ├───────>│- acoperirea defectului cu comprese │
└─────────────────────────┘ │sterile, calde, moi, îmbibate în ser │
│fiziologic │
│- poziţionare în decubit lateral │
└────────────────────────────────────────┘
-------------