Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
__________
*) Aprobat prin <>Ordinul nr. 1.218 din 16 septembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. nr. 723 din 29 octombrie 2010
1. Introducere
1.1. Definiţie
Dermatofiţiile sunt dermatomicoze produse de un grup de fungi paraziţi, caracterizat prin Keratinofilie ce afecteazã omul şi animalele care pot produce leziuni inflamatorii cu aspect clinic variat putând fi superficiale sau profunde cu posibilã afectare a anexelor cutanate.
1.2. Importanţa medico-socialã
Epidermofiţiile se întâlnesc în 15-30% din populaţia adultã, în special cea urbanã, iar în unele colectivitãţi sportive sau în internate afecteazã pânã la 50% din persoane.
Factori favorizanţi: ciorapii şi lenjeria sinteticã, încãlţãmintea sinteticã şi de cauciuc, utilizarea detergenţilor şi nu a sãpunului, viaţa în colectivitãţi, cãmine, etc.
Ultimele studii scot în evidenţã tendinţa scãderii masive a pilomicozelor şi creşterea însemnatã a micozelor determinate de T. rubrum (aproximativ 45% din totalul micozelor).
2. Criterii de diagnostic
2.1. Simptome şi semne clinice esenţiale vor fi abordate ulterior la forme clinice.
2.2. Explorãri diagnostice:
2.2.1. - minimale: examenul direct a produsului patologic (scuame, fir de pãr, raclaj unghial)
2.2.2. - opţionale:
● Însãmânţare pe medii de culturã selective (ex. mediu Sabouraud)
● IDR cu extracte de culturã de ciuperci
● Antibiograma anitfungicã
● Examinare lampa Wood
2.3. Forme clinice (şi complicaţii)
a) Tinea cruris: prurit inghino-genital, zonã congestivã şi/sau madidantã cu un chenar de vezicule sau scuamo-curste la periferie.
b) Tinea pedis: prurit de intensitate mare interdigitoplantar, macerare albã, fisurare şi veziculaţia spaţiilor interdigitale (mai ales IV), descuamaţie lamelarã, vezicule dishidrotice.
c) Tinea faciei: plãci circinate, cu margini elevate, leziuni eritematoscuamoase sau leziuni papuloase, prurit prezent
d) Tinea manuum: formã hiperkeratozicã sau formã veziculoasã exudativã de obicei unilateralã
e) Pilomicozele sunt localizate la nivelul scalpului şi a bãrbii,
f) Tinea capitis: afecteazã regiunea scalpului şi are urmãtoarele variante clinico-etiologice:
● Microsporia: apare la copii şcolari şi produce mici epidemii în colectivitãţi, fiind foarte contagioasã. Clinic: plãci mari scuamoase la nivelul scalpului cu fire de pãr rupte egal la 3-4mm de la emergenţã, cu aspect îngroşat de un depozit pulverulent în manşon, evidenţiearea dermatofitului la examenul firului de pãr tip ectotrix, la lampa Wood apare fluorescenţã verzuie:
● Tricofiţia forma uscatã: plãci scuamoase în pielea pãroasã a scalpului de talie micã, numeroase cu fire de pãr rupte la diferite nivele: parazitate endotrix
● Tricofiţia forma profundã inflamatorie: leziuni papulonodulare pustuloase, intens inflamatorii, grupate sau confluente tumoral în pielea scalpului, la copii (Kerion Celsi) sau pielea bãrbii la adult (Sicozis); epilarea este lejerã; examen micotic - parazitare ectotrix.
● Favusul: alopecie atrofo-cicatricialã progresivã, excentricã, cu alterarea elasticitãţii şi luciului firului de pãr, apariţia godeului favic, decelarea parazitului prin examen micologic endotrix cu aspect de bãţ de bambus
● Tinea unguium: deformare şi friabilitate unghialã, îngãlbenirea unui sector din lama unghialã, detaşarea lamei unghiale de patul unghial.
Complicaţii: pot apãrea complicaţii infecţioase - piodermitã stafilococicã sau erizipel în cazul micozelor plantare sau chiar şi altã localizare. Eczematizarea este destul de frecventã. Limfangitã cu adenopatie locoregionalã în cazul pilomicozelor inflamatorii.
3. Atitudine terapeuticã.
3.1. Principii generale:
● Pentru formele de micozã superficialã - tratament concomitent cu evitarea factorilor favorizanţi şi a autocontagiunii sau a contagiunii în familie şi colectivitate.
● Pentru pilomicoze - izolarea cazurilor cu anchetã epidemiologicã şi controlul copiilor din colectivitãţi, spitalizarea celor bolnavi, dezinfecţia obiectelor cu care a venit în contact bolnavul;
● Pentru micozele zoofilice se va efectua controlul veterinar al animalelor din anturajul bolnavului.
3.2. Tratamentul ambulator se preteazã la toate formele de micozã superficialã.
3.2.1.
● Educaţia pacientului
● Protecţia persoanelor din anturajul bolnavului
● Supravegherea tratamentului
3.2.2. Tratamentul medicamentos:
● Produşi topici: derivaţi imidazolici (clotirmazol, miconazol, econazol, ketoconazol, bifonazol, fenticonazol etc.), terbinafinã, ciclopiroxolamina
● produşi de uz general: terbinafinã, itraconazol, fluconazol
Tratamentul dermatofiţiilor se poate face numai topic şi/sau sistemic în funcţie de:
● Localizarea la nivelul unghiilor şi pãrului necesitã şi tratament sistemic
● Micozele inflamatorii necesitã tratament sistemic
● Leziunile localizate extinse necesitã şi tratament local şi sistemic
Tratamentul antimicotic topic se aplicã 1-8 sãptãmâni.
În cazul pilomicozelor inflamatorii se indicã şi epilarea mecanicã.
Onicomicozele pot fi tratate:
a) sistemic 4-12 luni
b) chirurgical plus tratament antimicotic sistemic (itraconazol, fluconazol, terbinafina)
c) local: avulsie chimicã plus tratament antimicotic local şi sistemic
3.3. Criterii de internare:
● Micozele superficiale extinse şi complicate cu infecţia bacterianã (erizipel) şi eczemã
● Micozele profunde
● Pilomicozele uscate şi inflamatorii.
3.4. Tratamentul spitalicesc - conform formei clinice şi complicaţiilor coexistente.
3.5. Dispensarizarea:
● Supravegherea tratamentului pânã la vindecare
● Prevenirea recidivelor
● Controlul colectivitãţilor (anchetã, depistare, tratament)
● Control al mediului profesional favorizant.
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
