Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: GHID din 16 septembrie 2010 de practica medicala pentru specialitatea dermatovenerologie*)-

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

GHID din 16 septembrie 2010 de practica medicala pentru specialitatea dermatovenerologie*)- "Ghid privind administrarea dermatocorticoizilor" - Anexa 10

EMITENT: MINISTERUL SANATATII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 723 bis din 29 octombrie 2010

Comenteaza legea

__________
    *) Aprobat prin <>Ordinul nr. 1.218 din 16 septembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. nr. 723 din 29 octombrie 2010

    Cuprins
    1. Introducere
    2. Clasificarea dermatocorticoizilor
    3. Dermatocorticoizi cu potenţã scãzutã (clasa I)
    4. Dermatocorticoizi cu potenţã medie (clasa II)
    5. Dermatocorticoizi cu potenţã mare (clasa III)
    6. Dermatocorticoizi superpotenţi (clasa IV)
    7. Selecţia dermatocorticoidului
    8. Bibliografie
    1. Introducere
    ● dermatocorticoizii reprezintã cea mai utilizatã clasã de medicamente în dermatologie fiind indicaţi în majoritatea dermatozelor inflamatorii acute, subacute sau cronice.
    ● dermatocorticoizii sunt glucocorticoizi formulaţi farmacologic pentru administrare topicã. Au în comun structura cortizolului. Anumite modificãri structurale aduse moleculei de cortizol determinã apariţia unui efect terapeutic antiinflamator.
    ● testul de vasoconstricţie permite clasificarea dermatocorticoizilor în funcţie de potenţã [1]
    ● dezvoltarea industriei farmaceutice a condus la apariţia a numeroase preparate cortizonice de uz topic, diferite atât ca potenţã (patru clase de potenţã) cât şi ca formã de prezentare (soluţie, cremã, unguent). Accesibilitatea nelimitatã de prescripţia dermatologicã şi efectele imediate spectaculoase au determinat utilizarea abuzivã, nejudicioasã, mai ales a dermatocorticoizilor superpotenţi. Pe termen lung consecinţele acestei abordãri terapeutice s-au dovedit defavorabile prin reacţiile adverse locale şi/sau sistemice ale topicelor cortizonice (ex. atrofie, telangiectazii).
    ● diversitatea dermatocorticoizilor comercializaţi la ora actualã precum şi riscurile majore pe care le implicã folosirea lor neadecvatã fac necesarã stabilirea unor principii generale de utilizare a acestei clase de medicamente.
    ● prezentul ghid are la bazã "Consensul naţional privind utilizarea dermatocorticoizilor" elaborat de liderii de opinie ai dermatologiei româneşti [2]
    2. Clasificarea dermatocorticoizilor (dupã Societatea Românã de Dermatologie)
    ● clasa I - dermatocorticoizi cu potenţã scãzutã
    - hidrocortizon acetat
    ● clasa II - dermatocorticoizi cu potenţã medie
    - flumetazon pivalat
    - fluocortolon caproat
    - triamcinolon acetonid
    ● clasa III - dermatocorticoizi cu potenţã mare
    - fluocinolon acetonid
    - halometazon monohidrat
    - budesonid
    - betametazon dipropionat
    - hidrocortizon butirat
    - fluticazon propionat
    - metilprednisolon aceponat
    - mometazon furoat
    ● clasa IV - dermatocorticoizi superpotenţi
    - clobetazol propionat
    3. Dermatocorticoizi cu potenţã scãzutã (clasa I)
    ● indicaţi în tratamentul afectãrilor cutanate cu componentã inflamatorie discretã, pentru aplicaţii pe zone extrem de sensibile sau pe suprafeţe corporale întinse.
    ● reacţiile adverse sunt minore dar şi efectul lor terapeutic este modest.
    4. Dermatocorticoizi cu potenţã medie (clasa II)
    ● sunt reprezentaţi în principal de substanţe cu moleculã fluoruratã.
    ● diferenţa de potenţã semnificativã între topicele cortizonice de clasã III şi II le face pe acestea din urmã inferioare din punct de vedere al eficacitãţii terapeutice, în condiţiile în care prezenţa atomilor de fluor determinã frecvent reacţii adverse locale ireversibile [3],[4].
    5. Dermatocorticoizi cu potenţã mare (clasa III)
    ● reprezintã indicaţia de elecţie în tratamentul majoritãţii dermatozelor inflamatorii.
    ● pot fi utilizaţi în monoterapie, chiar de la debutul tratamentului sau în continuarea aplicaţiilor de dermatocorticoizi superpotenţi.
    ● este recomandatã folosirea preparatelor de clasã III fãrã moleculã fluoruratã (mometazon furoat, metilprednisolon aceponat, hidrocortizon butirat) care prezintã reacţii adverse minime.
    ● raportul eficienţã/reacţii adverse este maxim în cazul dermatocorticoizilor de nouã generaţie (mometazon furoat, fluticazon propionat, metilprednisolon aceponat)
    6. Dermatocorticoizi superpotenţi (clasa IV)
    ● se administreazã de cãtre medicul de specialitate dermato-venerologie în tratamentul dermatozelor severe doar pe perioade foarte scurte de timp (maxim 10 zile, pe suprafeţe corporale relativ reduse şi în special pentru zonele recalcitrante la terapie).
    ● dupã amorsarea efectelor inflamatorii iniţiale este recomandabilã folosirea dermatocorticoizilor nefluoruraţi de potenţã III sau I pentru evitarea apariţiei reacţiilor adverse.
    ● utilizarea îndelungatã, pe suprafeţe corporale întinse a dermatocorticoizilor superpotenţi determinã efecte secundare negative importante, atât sistemice (secundare absorbţiei transcutanate: supresia glandelor suprarenale, depresia imunitarã, afectarea ocularã, încetinirea creşterii şi favorizarea infecţiilor secundare), cât şi cutanate (atrofie, vergeturi, telangiectazii, acnee, foliculite). Acestea din urmã, adesea ireversibile, sunt din ce în ce mai des întâlnite, deoarece pacienţii nu sunt corect informaţi sau achiziţioneazã preparatele fãrã prescripţie medicalã.
    ● pacienţii trebuie sã fie corect informaţi despre riscurile aplicãrii abuzive ale acestor medicamente.
    7. Selecţia dermatocorticoidului
    ● alegerea vehiculului
    ● unguentul - eficacitate mare, se administreazã pentru tratamentul leziunilor cronice (hiperkeratozice, lichenificate, fisurate). Greu acceptat cosmetic.
    ● crema - se administreazã pentru tratamentul leziunilor subacute şi acute. Este acceptatã cosmetic. Are în compoziţie conservanţi posibil sensibilizanţi.
    ● loţiunea, spray-ul, gelul - acceptabilitate cosmeticã maximã, indicate pentru tratamentul leziunilor acute şi al zonelor pãroase. Conţin alcool sau propilen glicol care pot determina senzaţie de arsurã la aplicare.
    ● tipul leziunii
    ● leziuni acute, tegumente subţiri - se preferã dermatocorticoizi nefluoruraţi clasa (III)
    ● leziuni cronice, tegumente groase - se preferã dermatocorticoizi clasa III eventual IV
    ● tegumentele sensibile (faţã, pliuri) necesitã administrarea de dermatocorticoizi cu profil de siguranţã ridicat (clasa III nefluoruraţi)
    8. Administrarea dermatocorticoidului
    ● dermatocorticoidul se administreazã topic singur şi nu în combinaţie cu un alt preparat cortizonic (pe o reţetã nu se pot afla 2 preparate cortizonice de clasã III fãrã moleculã fluoruratã)
    ● cantitatea de dermatocorticoid administreatã este în conformitate cu sistemul "unitãţii falangiene") - Anexã
    ● suprafaţa maximã pe care poate fi administrat dermatocorticoidul este de 30%.
    9. Bibliografie
    [1] McKenzie AW, Stoughton RB. Method for comparing percutaneous absorption of steroids. Arch Dermatol 1962; 86: 608 - 610
    [2] ***. Consensul Naţional de Utilizare a Dermatocorticoizilor. Dermato-venerologie, 1997; LXIV (1): 5b
    [3] Hein R, Bosserhoff A, Wach F et al. Effect of a newly synthesized glucocorticosteroid - mometasone furoate: on human keratinocytes and fibroblasts în vitro [abstract]. In: International Meeting Skin Therapy Update 94: 1994: 256
    [4] Koivukangas V, Karvonen J, Risteli J et al. Topical mometasone furoate and betamethasone-17-valerate decrease collagen synthesis to a similar extent în human skin in vivo. Br J Dermatol 1995 Jan; 132: 66-8

     ANEXA 10.1

    Sistemul unitãţii falangiene
    O unitate falangianã echivaleazã cu aproximativ 2,5 cm sau 0,5 g de preparat topic (cremã sau unguent). Pentru tratamentul corect se recomandã urmãtoarele cantitãţi, suficiente pentru acoperirea diferitelor regiuni ale corpului


    regiunea                3-6 luni
                            1-2 ani   3-5 ani   6-10 ani    adult

    faţã şi gât              1 FTU    1,5 FTU   1,5 FTU   2 FTU      2,5 FTU
    torace anterior          1 FTU    2 FTU     3 FTU     3,5 FTU    7 FTU
    torace posterior (+fese) 1,5 FTU  3 FTU     3,5 FTU   5 FTU      7 FTU
    membru superior          1 FTU    1,5 FTU   2 FTU     2,5 FTU    3 FTU
    - mânã                                                           1 FTU
    membru inferior          1,5 FTU  2 FTU     3 FTU     4,5 FTU    6 FTU
    - picior                                                         2 FTU

N.B. Cantitatea maximã de dermatocorticoizi administratã corect - 30% din suprafaţa corporalã - este de 2 tuburi de medicament sãptãmânal.

_________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ghid Operational, Ministerul Sanatatii, GHID din 16 septembrie 2010

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"