────────── Conţinut de NORMA nr. 36 din 1 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 15 noiembrie 2023.────────── TITLUL 1 Dispoziţii generale 1.1. Conformitate şi obligaţii de raportare Statutul prezentului ghid 1. Prezentul document conţine orientări emise în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010*1 şi al Regulamentului (UE) nr. 1095/2010*2. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, autorităţile competente şi firmele de investiţii trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta orientările. *1 Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). *2 Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe), de modificare a Deciziei 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84-119). 2. Ghidul prezintă punctul de vedere al ABE şi ESMA cu privire la practicile adecvate în materie de supraveghere din cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari sau privind la modul în care trebuie aplicat dreptul Uniunii Europene într-un anumit domeniu. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, trebuie să se conformeze şi să îl integreze în practicile lor, după caz (de exemplu, prin modificarea cadrului legislativ sau a procedurilor de supraveghere ale acestora), inclusiv în cazurile în care orientările sunt adresate în primul rând firmelor de investiţii. Cerinţe de raportare 3. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente trebuie să notifice ABE dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze prezentului ghid sau, în caz contrar, să prezinte motivele neconformării, până la 19.06.2023. În absenţa unei notificări până la acest termen, ABE va considera că autorităţile competente nu sau conformat. Notificările se trimit prin intermediul formularului disponibil pe site-ul ABE, cu menţiunea "EBA/GL/2022/09 - ESMA35-42-1470". Notificările trebuie transmise de persoane care au autoritatea de a raporta cu privire la respectarea ghidului în numele autorităţilor competente din care fac parte. Orice schimbare cu privire la situaţia conformării trebuie adusă, de asemenea, la cunoştinţa ABE. 4. Notificările vor fi publicate pe site-ul ABE, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). 1.2. Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii Obiectul 5. Acest ghid specifică procedurile şi metodologiile comune pentru funcţionarea procesului de supraveghere şi evaluare (SREP) menţionat la articolele 36 şi 45 din Directiva (UE) 2019/2034*3, precum şi procesele şi acţiunile întreprinse în temeiul articolelor 39, 40, 41 şi 42 din directiva respectivă. *3 Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE şi 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64). Domeniul de aplicare 6. Prezentul ghid se aplică în legătură cu procesul de supraveghere şi evaluare (SREP) al firmelor de investiţii, astfel cum este definit la articolele 36-45 din Directiva (UE) 2019/2034. 7. Autorităţile competente trebuie să aplice prezentul ghid la cel mai înalt nivel de consolidare, în conformitate cu nivelul de aplicare a cerinţelor din partea întâi, titlul II din Regulamentul (UE) 2019/2033. Pentru întreprinderile-mamă şi filialele incluse în consolidare, autorităţile competente trebuie să ajusteze profunzimea şi nivelul de granularitate al evaluărilor lor pentru a corespunde nivelului de aplicare. 8. În cazul în care o firmă de investiţii are o filială în acelaşi stat membru, se poate aplica o abordare proporţională pentru evaluarea adecvării capitalului şi a lichidităţii, axându- se pe evaluarea alocării capitalului şi a lichidităţilor între entităţi şi pe potenţialele obstacole în calea transferabilităţii capitalului sau a lichidităţilor în cadrul grupului. 9. Pentru grupurile de firme de investiţii, inclusiv grupurile cu întreprinderi stabilite în ţări terţe, cerinţele procedurale trebuie aplicate în mod coordonat în cadrul colegiilor de supraveghetori instituite în temeiul articolului 48 din Directiva (UE) 2019/2034. Titlul 11 explică în detaliu modul în care prezentul ghid se aplică grupurilor transfrontaliΦre şi entităţilor acestora. Destinatari 10. Prezentul ghid se adresează autorităţilor competente, aşa cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2) punctul (viii) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Definiţii 11. Cu excepţia cazului în care se specifică altfel, termenii utilizaţi şi definiţi în Regulamentul (UE) 2019/2033*4, în Directiva (UE) 2019/2034 sau în Directiva 2014/59/UE*5 au acelaşi înţeles în ghid. În sensul prezentului ghid, se aplică următoarele definiţii: *4 Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 şi (UE) nr. 806/2014 (JO L 314 5.12.2019, p. 1). *5 Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2004/25/Ce, 2002/47/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173 12.6.2014, p. 190). "Autoritate de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului" înseamnă o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea respectării de către firmele de investiţii a dispoziţiilor Directivei (UE) 2015/849. "Risc de conduită" înseamnă riscul actual sau potenţial de pierderi pentru o firmă de investiţii care rezultă din cazuri de abatere intenţionată sau din neglijenţă, inclusiv furnizarea necorespunzătoare de servicii financiare. "Proces de evaluare a adecvării capitalului intern şi proces intern de evaluare a riscurilor (ICARAP)" înseamnă mecanismele, strategiile şi procesele menţionate la articolul 24 din Directiva (UE) 2019/2034, care pot fi împărţite în: "Proces de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP)" înseamnă mecanisme, strategii şi procese de evaluare şi menţinere permanentă a sumelor, tipurilor şi distribuţiei capitalului intern pe care firmele de investiţii le consideră adecvate pentru a acoperi natura şi nivelul riscurilor pe care le pot prezenta pentru alţii şi la care firmele de investiţii însele sunt sau pot fi expuse; şi "Proces de evaluare a adecvării lichidităţii interne (ILAAP)" înseamnă mecanisme, strategii şi procese de evaluare şi menţinere permanentă a sumelor, tipurilor şi distribuţiei activelor lichide pe care firmele de investiţii le consideră adecvate pentru a acoperi natura şi nivelul riscurilor pe care le pot prezenta pentru alţii şi la care firmele de investiţii însele sunt sau pot fi expuse. "Risc de rată a dobânzii" (RIR) înseamnă riscul actual sau potenţial pentru veniturile şi fondurile proprii ale firmei de investiţii care rezultă din variaţiile nefavorabile ale ratelor dobânzii. "Lichiditate intrazilnică" înseamnă fondurile care pot fi accesate în cursul zilei lucrătoare pentru a permite firmei de investiţii să efectueze plăţi în timp real. "Risc de lichiditate intrazilnică" înseamnă riscul actual sau potenţial ca firma de investiţii să nu-şi gestioneze în mod eficace nevoile de lichidităţi pe parcursul zilei. "Risc legat de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC)" înseamnă riscul de pierdere din cauza încălcării confidenţialităţii, a deteriorării integrităţii sistemelor şi a datelor, a caracterului inadecvat sau indisponibil al sistemelor şi datelor sau a incapacităţii de a schimba tehnologia informaţiei într-un interval de timp şi costuri rezonabile când se modifică cerinţele de mediu sau de afaceri (adică agilitatea). "Cerinţă macroprudenţială" sau "măsură" înseamnă o cerinţă sau o măsură impusă de o autoritate competentă sau desemnată pentru a aborda riscul macroprudenţial sau sistemic. "Autoritate de supraveghere a pieţei" înseamnă o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea respectării de către firmele de investiţii a dispoziţiilor Directivei 2014/65/UE*6. *6 Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173 12.6.2014, p. 349). "Risc de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului" înseamnă riscul astfel cum este definit în Ghidul ABE privind factorii de risc de spălare a banilor/finanţare a terorismului*7. *7 Ghidul ABE privind precauţia referitoare la clientela şi factorii pe care instituţiile de credit şi financiare trebuie să îi ia în considerare când evaluează riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociat relaţiilor de afaceri individuale şi tranzacţiilor ocazionale ("Ghidul privind factorii de risc de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului") în temeiul articolului 17 şi articolului 18 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849 (EBA/GL/2021/02) "Evaluare generală SREP" înseamnă evaluarea actualizată a viabilităţii generale a unei firme de investiţii pe baza evaluării elementelor SREP. "Punctajul general SREP" înseamnă indicatorul numeric al riscului general pentru viabilitatea firmei de investiţii, bazat pe evaluarea generală SREP. "Recomandări privind pilonul 2 (P2G)" înseamnă nivelul şi calitatea fondurilor proprii pe care firma de investiţii trebuie să le deţină în plus faţă de cerinţele sale de fonduri proprii, determinate în conformitate cu articolul 41 din Directiva (UE) 2019/2034. "Cerinţa privind pilonul 2 (P2R)" sau "cerinţa de fonduri proprii suplimentare" înseamnă cerinţa de fonduri proprii suplimentare impusă în conformitate cu articolul 40 din Directiva (UE) 2019/2034. "Risc reputaţional" înseamnă riscul actual sau potenţial pentru veniturile, fondurile proprii sau lichidităţile firmei de investiţii care rezultă din deteriorarea reputaţiei firmei de investiţii. "Apetitul pentru risc" înseamnă nivelul agregat şi tipurile de risc pe care firma de investiţii este dispusă să şi le asume în limita capacităţii sale de risc, în conformitate cu modelul său de afaceri, pentru a-şi atinge obiectivele strategice. "Punctaj de risc" înseamnă expresia numerică care rezumă evaluarea de supraveghere a unui risc individual pentru capital, lichiditate şi finanţare, reprezentând probabilitatea ca un risc să aibă un impact prudenţial semnificativ asupra firmei de investiţii după luarea în considerare a gestionării riscurilor şi a controalelor şi înainte de luarea în considerare a capacităţii firmei de investiţii de a atenua riscul prin capitalul disponibil sau resursele de lichidităţi. "Riscuri pentru capital" înseamnă riscuri distincte care, în cazul în care se materializează, vor avea un impact prudenţial semnificativ asupra fondurilor proprii ale firmei de investiţii în următoarele 12 luni. Acestea includ, dar nu se limitează la riscurile acoperite de articolele 29 şi 36 din Directiva (UE) 2019/2034. "Riscuri pentru lichiditate şi finanţare" înseamnă riscuri distincte care, în cazul în care se materializează, vor avea un impact prudenţial semnificativ asupra lichidităţii firmei de investiţii în diferite orizonturi de timp. "Element SREP" înseamnă unul dintre următoarele elemente: analiza modelului de afaceri, evaluarea guvernanţei interne şi a controalelor riscurilor la nivelul întregii firme, evaluarea riscurilor pentru capital, evaluarea capitalului SREP, evaluarea riscurilor pentru lichiditate şi finanţare sau evaluarea lichidităţii SREP. "Indici de referinţă în scopuri de supraveghere" înseamnă instrumente cantitative specifice riscurilor elaborate de autoritatea competentă pentru a furniza o estimare a fondurilor proprii necesare pentru acoperirea riscurilor sau a elementelor de risc care nu sunt acoperite de Regulamentul (UE) 2019/2033. "Punctaj de viabilitate" înseamnă expresia numerică care rezumă evaluarea de supraveghere a unui element SREP şi care reprezintă o indicaţie a riscului pentru viabilitatea firmei de investiţii care decurge din elementul SREP evaluat. 1.3. Implementare Data aplicării 12. Prezentul ghid se aplică de la 19.06.2023. 13. Prezentul ghid se aplică imediat exerciţiilor SREP iniţiate în 2023. TITLUL 2 SREP comun 2.1. Prezentare generală a cadrului SREP comun 14. Autorităţile competente trebuie să se asigure că SREP al unei firme de investiţii acoperă următoarele componente: a. clasificarea firmei de investiţii şi revizuirea periodică a acestei clasificări; b. monitorizarea indicatorilor-cheie; c. analiza modelului de afaceri (BMA); d. evaluarea guvernanţei interne şi a controalelor la nivelul întregii firme; e. evaluarea riscurilor pentru capital; f. evaluarea riscurilor pentru lichiditate; g. evaluarea caracterului adecvat al fondurilor proprii ale firmei de investiţii; h. evaluarea caracterului adecvat al resurselor de lichidităţi ale firmei de investiţii; i. evaluarea generală SREP; j. măsuri de supraveghere (şi măsuri de intervenţie timpurie, dacă este necesar). 2.1.1. Clasificarea firmelor de investiţii 15. Autorităţile competente trebuie să clasifice fiecare firmă de investiţii pentru care analiza de supraveghere şi evaluare menţionate la articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034 trebuie efectuate într-una din următoarele categorii: ● Categoria 1 - firme de investiţii care îndeplinesc cel puţin unul dintre următoarele criterii: i. valoarea activelor totale şi a expunerilor extrabilanţiere este mai mare sau egală cu 1 miliard EUR; ii. valoarea activelor totale şi a expunerilor extrabilanţiere este mai mare sau egală cu 250 de milioane EUR şi desfăşoară activităţile menţionate la punctul (3) sau (6) din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE*8; sau *8 Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173 12.6.2014, p. 349). iii. acestea sunt considerate semnificative pe baza raţionamentului autorităţii competente în materie de supraveghere. ● Categoria 2 - firme de investiţii a căror valoare a activelor totale şi a expunerilor extrabilanţiere este mai mică de 1 miliard EUR şi este mai mare sau egală cu 250 de milioane EUR şi care nu desfăşoară niciuna din activităţile menţionate la punctul (3) sau (6) din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE. ● Categoria 3 - firme de investiţii a căror valoare a activelor totale şi a expunerilor extrabilanţiere este mai mică de 250 de milioane EUR şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033. ● Firme de investiţii mici şi neinterconectate, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033. 16. Clasificarea trebuie utilizată de autorităţile competente ca bază pentru aplicarea principiului proporţionalităţii, aşa cum se specifică în secţiunea 2.4, şi nu ca mijloc de a reflecta calitatea unei firme de investiţii. 17. Dintre categoriile 1-3, autorităţile competente pot clasifica o firmă de investiţii, de la caz la caz, într-o categorie cu o treaptă superioară sau inferioară pe listă decât în conformitate cu criteriile enumerate la punctul 15. În acest scop, autorităţile competente trebuie să ia în considerare aspecte precum amploarea şi complexitatea operaţiunilor, amploarea activităţilor de tranzacţionare, valoarea fondurilor clienţilor deţinute, profilul de risc al firmei de investiţii, precum şi orice alte aspecte relevante. În cazul în care se efectuează o astfel de reclasificare, autorităţile competente trebuie să urmărească asigurarea unei omogenităţi şi comparabilităţi suficiente între firmele de investiţii din aceeaşi categorie. 18. Autorităţile competente trebuie să-şi bazeze clasificarea pe datele de raportare în scopuri de supraveghere şi pe informaţiile derivate din analiza preliminară a modelului de afaceri (vezi secţiunea 4.2). Clasificarea trebuie revizuită anual sau în caz de schimbare semnificativă a activităţilor. În caz de schimbare a categoriei pentru o firmă de investiţii, ultimul an al unui ciclu SREP complet finalizat trebuie luat în considerare la stabilirea calendarului pentru următoarea evaluare a elementelor SREP. 2.1.2. Evaluarea continuă a riscurilor 19. Autorităţile competente trebuie să evalueze în permanenţă riscurile la care firma de investiţii este sau poate fi expusă prin următoarele activităţi: a. monitorizarea indicatorilor-cheie, astfel cum se specifică în titlul 3; b. analiza modelului de afaceri, astfel cum se specifică în titlul 4; c. evaluarea guvernanţei interne şi a controalelor la nivelul întregii firme, astfel cum se specifică în titlul 5; d. evaluarea riscurilor pentru capital, astfel cum se specifică întitlul 6; e. evaluarea riscurilor pentru lichiditate, astfel cum se specifică în titlul 8. 20. Evaluările trebuie efectuate în conformitate cu criteriile de proporţionalitate specificate în secţiunea 2.4. Evaluările trebuie revizuite ţinând cont de noile informaţii. 21. Autorităţile competente trebuie să se asigure că rezultatele evaluărilor prezentate mai sus: a. sunt documentate în mod clar într-un rezumat al constatărilor; b. se reflectă într-un punctaj atribuit conform indicaţiilor specifice prevăzute la titlul specific elementelor din prezentul ghid; c. sprijină evaluările altor elemente sau conduc la o investigaţie aprofundată cu privire la neconcordanţele dintre evaluările acestor elemente; d. contribuie la evaluarea generală şi punctajul SREP; şi e. duc la măsuri de supraveghere, după caz, şi fundamentează deciziile luate cu privire la aceste măsuri. 2.1.3. Evaluarea periodică a adecvării capitalului şi lichidităţii 22. Autorităţile competente trebuie să revizuiască periodic gradul de adecvare a fondurilor proprii şi a lichidităţilor firmei de investiţii pentru a asigura o acoperire solidă a riscurilor la care firma de investiţii este sau poate fi expusă, prin următoarele evaluări: a. Evaluarea capitalului SREP, astfel cum se specifică în titlul 7; şi b. Evaluarea lichidităţii SREP, astfel cum se specifică în titlul 9. 23. Autorităţile competente trebuie să efectueze evaluări periodice ţinând cont de criteriile minime de implicare şi proporţionalitate specificate în secţiunea 2.4. Autorităţile competente pot efectua evaluări mai frecvente. Autorităţile competente trebuie să revizuiască evaluarea ţinând cont de noile constatări semnificative rezultate în urma evaluării riscurilor, în cazul în care autorităţile competente stabilesc că respectivele constatări pot avea un impact semnificativ asupra fondurilor proprii şi/sau a resurselor de lichidităţi ale firmei de investiţii. 24. Autorităţile competente trebuie să se asigure că rezultatele evaluărilor: a. sunt documentate în mod clar într-un rezumat; b. se reflectă în punctajul atribuit adecvării capitalului şi adecvării lichidităţii firmei de investiţii, în conformitate cu orientările furnizate în titlul specific elementelor; c. contribuie la evaluarea generală şi punctajul SREP; şi d. iau în considerare şi fundamentează cerinţa de supraveghere impusă firmei de investiţii de a deţine fonduri proprii şi/sau resurse de lichidităţi care depăşesc cerinţele minime specificate în Regulamentul (UE) 2019/2033, după caz. 2.1.4. Evaluarea generală SREP 25. Autorităţile competente trebuie să evalueze în permanenţă profilul de risc al firmei de investiţii şi viabilitatea acesteia prin evaluarea generală SREP, astfel cum se specifică în titlul 10. Prin evaluarea generală SREP, autorităţile competente trebuie să determine potenţialul ca riscurile să provoace falimentul firmei de investiţii, având în vedere caracterul adecvat al fondurilor proprii şi al resurselor de lichidităţi ale acesteia, guvernanţa internă, mecanismele de control şi/sau modelul sau strategia de afaceri şi, pe această bază, necesitatea de a lua măsuri de intervenţie timpurie, după caz, şi/sau de a stabili dacă firma de investiţii poate fi considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate. 26. Evaluarea trebuie să fie revizuită în mod continuu în funcţie de constatările evaluărilor riscurilor sau de rezultatele evaluărilor capitalului SREP şi ale lichidităţii SREP. 27. Autorităţile competente trebuie să se asigure că rezultatele evaluării: a. se reflectă în punctajul atribuit viabilităţii generale a firmei de investiţii, în conformitate cu orientările prevăzute la titlul 10; b. sunt documentate în mod clar într-un rezumat al evaluării generale SREP care include punctajele SREP atribuite (per ansamblu şi pentru elemente individuale) şi orice constatări în materie de supraveghere efectuate de la ultima evaluare; şi c. constituie baza pentru stabilirea de către autorităţile de supraveghere dacă firma de investiţii poate fi considerată ca fiind "în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate"; pentru firmele de investiţii care fac obiectul Directivei 2014/59/UE, această determinare trebuie efectuată în conformitate cu articolul 32 din directiva respectivă, având în vedere, de asemenea, Ghidul ABE privind "intrarea sau susceptibilitatea de a intra în dificultate"*9. *9 Ghidul ABE privind interpretarea diferitelor circumstanţe în care o instituţie este considerată ca fiind în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate în temeiul articolului 32 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE (EBA/GL/2015/07) 2.1.5. Dialogul cu firmele de investiţii, aplicarea măsurilor de supraveghere şi comunicarea constatărilor 28. Conform modelului de implicare minimă, astfel cum se specifică în secţiunea 2.4, autorităţile competente trebuie să se angajeze într-un dialog cu firmele de investiţii pentru a evalua elementele individuale ale SREP, astfel cum se prevede în titlurile specifice elementelor. 29. Pe baza evaluării generale a SREP şi pe baza evaluărilor elementelor individuale ale SREP, autorităţile competente trebuie să ia măsurile de supraveghere prevăzute la titlul 10. 30. În cazul în care constatările rezultate în urma monitorizării indicatorilor-cheie, a evaluării elementelor SREP sau a oricărei alte activităţi de supraveghere necesită aplicarea unor măsuri de supraveghere pentru a răspunde preocupărilor imediate, autorităţile competente nu trebuie să aştepte finalizarea evaluării tuturor elementelor SREP şi actualizarea evaluării generale SREP, ci să decidă cu privire la măsurile necesare pentru remedierea situaţiei evaluate şi apoi să procedeze la actualizarea evaluării generale SREP. 31. După cum se subliniază în secţiunea 2.4, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să se angajeze într-un dialog bazat pe rezultatele evaluării generale SREP, împreună cu măsurile de supraveghere asociate, şi să informeze firma de investiţii la sfârşitul procesului cu privire la cerinţele de capital şi de lichiditate, precum şi cu privire la măsurile de supraveghere pe care este obligată să le respecte. 2.2. Punctajul în SREP 32. Autorităţile competente trebuie să atribuie punctaje de risc şi de viabilitate pentru a rezuma rezultatele evaluării diferitelor categorii şi elemente de risc din cadrul SREP. 33. Pe parcursul evaluării categoriilor de risc individuale şi a elementelor SREP, autorităţile competente trebuie să utilizeze o gamă de punctaje - 1 (risc scăzut), 2 (risc mediu- scăzut), 3 (risc mediu-ridicat) şi 4 (risc ridicat) - reflectând opinia autorităţilor de supraveghere bazată pe tabelele de punctaj relevante din fiecare titlu specific fiecărui element. Autorităţile competente trebuie să utilizeze "consideraţiile" însoţitoare prevăzute în aceste tabele pentru orientări în sprijinul raţionamentului în materie de supraveghere (adică nu este necesar ca firma de investiţii să îndeplinească toate "consideraţiile" legate de un punctaj "1" pentru a obţine un punctaj de "1") şi/sau să le dezvolte în continuare sau să adauge consideraţii suplimentare. Autorităţile competente trebuie să atribuie un punctaj de "4" pentru a reflecta cea mai nefavorabilă evaluare posibilă (şi anume, chiar dacă poziţia firmei de investiţii este mai slabă decât cea avută în vedere de "consideraţiile" pentru un punctaj de "4", trebuie să se atribuie în continuare un punctaj "4"). 34. La punerea în aplicare a ghidului, autorităţile competente pot introduce un punctaj mai detaliat pentru scopurile lor interne, cum ar fi planificarea resurselor, cu condiţia respectării cadrului general de punctare stabilit în prezentul ghid. 35. Autorităţile competente trebuie să se asigure că toate punctajele sunt revizuite periodic, cel puţin cu frecvenţa definită în secţiunea 2.4 şi fără întârzieri nejustificate, pe baza unor constatări sau evoluţii semnificative noi. 2.2.1. Punctaje de risc 36. Autorităţile competente trebuie să atribuie punctaje de risc riscurilor individuale pentru capital în conformitate cu criteriile specificate în titlul 6 şi punctaje la riscuri pentru lichiditate şi finanţare în conformitate cu criteriile specificate în titlul 8. Aceste punctaje reprezintă probabilitatea ca un risc să aibă un impact prudenţial semnificativ asupra firmei de investiţii, după luarea în considerare a calităţii controalelor riscurilor pentru a atenua acest impact (şi anume, riscul rezidual), dar înainte de a lua în considerare capacitatea firmei de investiţii de a atenua riscul prin capitalul disponibil sau resursele de lichidităţi. 37. Autorităţile competente trebuie să determine punctajul de risc în principal printr-o evaluare a riscului inerent, dar trebuie să reflecte şi consideraţiile referitoare la gestionarea riscurilor şi la controale. În special, caracterul adecvat al gestionării şi al controalelor poate reduce sau - în unele cazuri - mări riscul unui impact prudenţial semnificativ (şi anume, considerentele legate de riscul inerent pot subestima sau supraestima nivelul de risc în funcţie de caracterul adecvat al gestionării şi al controalelor). 38. La punerea în aplicare a prezentului ghid, autorităţile competente pot evalua nivelurile de risc inerent şi calitatea gestionării riscurilor şi a controalelor în mod separat (având ca rezultat punctaje intermediare şi nete) sau cumulat (având ca rezultat doar punctaje nete de risc). Autorităţile competente pot introduce, de asemenea, metodologii de cumulare pentru cumularea riscurilor individuale pentru capital şi lichiditate şi punctajele de finanţare. 2.2.2. Punctaje de viabilitate 39. Autorităţile competente trebuie să atribuie separat punctaje pentru a rezuma nivelul de risc la adresa viabilităţii firmei de investiţii pe baza rezultatelor evaluării celor patru elemente SREP: a. modelul de afaceri şi strategia, în conformitate cu criteriile specificate în titlul 4; b. guvernanţa internă şi controalele la nivel de firmă, conform criteriilor specificate în titlul 5; c. adecvarea capitalului, în conformitate cu criteriile specificate în titlul 7; d. adecvarea lichidităţii, în conformitate cu criteriile specificate în titlul 9. 40. În ceea ce priveşte adecvarea capitalului şi adecvarea lichidităţii, aceste punctaje reprezintă perspectiva de supraveghere a capacităţii capitalului şi resurselor de lichidităţi ale firmei de investiţii de a atenua/acoperi riscurile individuale pentru capital şi lichidităţii, astfel cum se prevede în titlurile 6 şi 8. 41. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să atribuie un punctaj general SREP conform criteriilor specificate în titlul 10. Acest punctaj trebuie atribuit pe baza raţionamentului autorităţilor de supraveghere şi trebuie să reprezinte perspectiva de supraveghere a viabilităţii generale a firmei de investiţii. 42. Autorităţile competente trebuie să se asigure că la atribuirea unui punctaj pentru modelul de afaceri, guvernanţa şi controalele interne, pentru adecvarea capitalului, adecvarea lichidităţii şi pentru atribuirea punctajului general SREP se ating următoarele obiective: a. de a indica probabilitatea necesităţii de a lua măsuri de supraveghere pentru abordarea problemelor conform criteriilor specificate în titlul 10; b. de a constitui un factor declanşator pentru decizia de a aplica, după caz, măsuri de intervenţie timpurie în conformitate cu Ghidul ABE privind factorii declanşatori pentru utilizarea măsurilor de intervenţie timpurie; şi c. de a ajuta la prioritizarea şi la planificarea resurselor de supraveghere, precum şi la stabilirea priorităţilor. 43. Autorităţile competente trebuie să se asigure că punctajul general SREP, atribuit pe baza imaginii cumulate a ameninţărilor generate de elementele SREP, oferă o indicaţie privind viabilitatea generală a firmei de investiţii, inclusiv dacă firma de investiţii este "în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate"; 44. Atunci când rezultatul evaluării generale SREP sugerează că o firmă de investiţii poate fi considerată "în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate", autorităţile competente trebuie să acorde calificativul "F" şi, după caz, să urmeze procesul de colaborare cu autorităţile de rezoluţie, astfel cum se prevede la articolul 32 din Directiva 2014/59/UE. 2.3. Modalităţi de organizare 45. Autorităţile competente trebuie să se asigure că, pentru desfăşurarea SREP, modalităţile lor de organizare includ cel puţin următoarele: a. o descriere a rolurilor şi responsabilităţilor personalului lor de supraveghere în ceea ce priveşte efectuarea SREP, precum şi liniile de raportare relevante, atât în situaţii normale, cât şi în situaţii de urgenţă; b. modalităţi de colaborare cu alţi supraveghetori relevanţi pentru a solicita opiniile şi contribuţiile relevante ale acestora cu privire la aspecte specifice care ar putea avea un impact asupra constatărilor sau punctajelor SREP, pentru a evita suprapunerea activităţilor şi pentru a asigura coerenţa evaluării şi a măsurilor de supraveghere conexe; c. proceduri de documentare şi înregistrare a constatărilor şi a hotărârilor în materie de supraveghere; d. modalităţile de aprobare a constatărilor şi a punctajelor, precum şi procedurile de escaladare în cazul în care există opinii divergente în cadrul autorităţii competente, atât în situaţii normale, cât şi în situaţii de urgenţă; e. modalităţile de organizare a dialogului cu firma de investiţii, după modelul angajamentului minim prevăzut în secţiunea 2.4 pentru evaluarea elementelor individuale ale SREP; f. modalităţi de consultare cu o firmă de investiţii şi de comunicare a rezultatelor SREP firmei de investiţii. 46. Atunci când definesc modalităţile de dialog cu firmele de investiţii, autorităţile competente trebuie să ia în considerare implicaţiile potenţiale ale acordării punctajelor firmelor de investiţii în ceea ce priveşte obligaţiile de informare care le revin în temeiul cerinţelor Regulamentului (UE) nr. 596/2014*10 şi ale Directivelor 2014/57/UE*11 şi 2004/109/CE*12. *10 Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piaţă (regulamentul privind abuzul de piaţă) şi de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/Ce şi 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1). *11 Directiva 2014/57/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sancţiunile penale pentru abuzul de piaţă (directiva privind abuzul de piaţă) (JO L 173, 12.6.2014, p. 179). *12 Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38). 2.4. Proporţionalitatea şi angajamentul în materie de supraveghere 47. Autorităţile competente trebuie să aplice principiul proporţionalităţii în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, frecvenţa şi intensitatea angajamentului în materie de supraveghere şi ale dialogului cu o firmă de investiţii, precum şi aşteptările în materie de supraveghere ale standardelor pe care firma de investiţii trebuie să le respecte, în conformitate cu categoria firmei de investiţii, după cum este prezentată în tabelul 2 de mai jos. 48. În ceea ce priveşte frecvenţa aspectului proporţionalităţii privind implicarea în supraveghere, atunci când planifică activităţile SREP, autorităţile competente trebuie să aplice un model cu un nivel minim de implicare, după cum urmează în subcapitolele următoare şi în tabelul 2. 49. În cazul în care autorităţile competente stabilesc că firmele de investiţii au profiluri de risc similare, acestea pot efectua evaluări tematice SREP cu privire la mai multe firme de investiţii sub forma unei singure evaluări (în special BMA poate fi efectuată pentru toate firmele de investiţii mici care primesc şi transmit ordine pentru câteva clase de active, având în vedere că este probabil să se identifice aceleaşi probleme de viabilitate a activităţii pentru toate aceste firme de investiţii). Autorităţile competente pot utiliza, de asemenea, metodologii adaptate pentru aplicarea SREP pentru firmele de investiţii cu profiluri de risc similare. 50. Pentru firmele de investiţii cu un punctaj general SREP 4 şi, dacă este necesar, pentru firmele de investiţii cu un punctaj general SREP 3, pe baza constatărilor din evaluările anterioare ale elementelor SREP, autorităţile competente trebuie să stabilească un nivel suplimentar de implicare, prin care să fie necesare resurse de supraveghere mai extinse şi o frecvenţă mai mare de evaluare (cel puţin temporar), indiferent de categoria firmei de investiţii. Având în vedere frecvenţa minimă a evaluării tuturor elementelor SREP specificate în subcapitolele următoare şi în tabelul 2, evaluările mai frecvente pot acoperi elemente specifice SREP în cazul cărora este necesară o atenţie deosebită din cauza riscului mai ridicat sau evaluarea completă a SREP. 51. Indiferent de perioada scursă de la ultima SREP, autorităţile competente trebuie să efectueze o nouă evaluare dacă a survenit cel puţin una dintre următoarele situaţii: a. în procesul de monitorizare a indicatorilor-cheie se observă o schimbare semnificativă în comparaţie cu data de referinţă a ultimei evaluări a tuturor elementelor SREP; b. există informaţii publice negative cu privire la firma de investiţii care indică un risc potenţial semnificativ (în contextul riscului reputaţional, al riscului de conduită, al securităţii informatice); c. autorităţile competente au alte motive să creadă că modelul de afaceri sau profilul de risc al firmei de investiţii s-a schimbat semnificativ de la data de referinţă a ultimei evaluări a tuturor elementelor SREP. 52. Atunci când planifică activităţile SREP, autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită coordonării activităţilor cu alte părţi implicate direct sau indirect în evaluare, în special atunci când se solicită contribuţii din partea firmei de investiţii şi/sau a altor autorităţi competente implicate în supravegherea grupurilor transfrontaliere, astfel cum se specifică în titlul 11. 53. În ceea ce priveşte domeniul de aplicare a principiului proporţionalităţii, atunci când efectuează SREP prin aplicarea prezentului ghid, autorităţile competente trebuie să recunoască faptul că diferitele elemente, aspecte metodologice şi componente de evaluare, astfel cum se prevede în titlurile 4, 5, 6 şi 8, nu prezintă aceeaşi relevanţă pentru toate firmele de investiţii. Autorităţile competente trebuie, după caz, să aplice diferite grade de granularitate evaluării, în funcţie de categoria căreia îi este atribuită firma de investiţii şi în măsura în care acest lucru este adecvat pentru dimensiunea şi modelul de afaceri al firmei de investiţii, precum şi în funcţie de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale. 54. La sfârşitul fiecărei evaluări a tuturor elementelor SREP, autorităţile competente pot informa firma de investiţii cu privire la rezultatul evaluării generale SREP şi trebuie să furnizeze: a. o declaraţie privind cantitatea şi structura fondurilor proprii pe care firma de investiţii trebuie să le deţină în plus faţă de cerinţele specificate în părţile a doua, a treia şi a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034; b. o declaraţie privind cantitatea şi structura fondurilor proprii pe care firma de investiţii este invitată să le deţină în conformitate cu articolul 41 din Directiva (UE) 2019/2034; c. o declaraţie privind lichiditatea deţinută şi orice cerinţe specifice de lichiditate stabilite de autorităţile competente în conformitate cu articolul 42 din Directiva (UE) 2019/2034; d. o declaraţie privind alte măsuri de supraveghere pe care autoritatea competentă intenţionează să le adopte. 2.4.1. Firme de investiţii din categoria 1 55. Pentru a asigura o frecvenţă adecvată a activităţilor de supraveghere legate de SREP pentru firmele de investiţii din categoria 1, autorităţile competente trebuie: a. să monitorizeze indicatorii-cheie în regim trimestrial; b. să actualizeze evaluările tuturor elementelor individuale ale SREP cel puţin o dată la 2 ani; c. să colaboreze şi să poarte un dialog permanent cu organul de conducere şi cu conducerea superioară ale firmei de investiţii. 2.4.2. Firme de investiţii din categoria 2 56. Pentru a asigura o frecvenţă adecvată a activităţilor de supraveghere legate de SREP pentru firmele de investiţii din categoria 2, autorităţile competente trebuie: a. să monitorizeze indicatorii-cheie în regim trimestrial; b. să actualizeze evaluările tuturor elementelor individuale ale SREP cel puţin o dată la 3 ani; c. să colaboreze cu organul de conducere şi cu conducerea superioară a firmei de investiţii cel puţin cu aceeaşi frecvenţă ca evaluarea tuturor elementelor SREP. 2.4.3. Firme de investiţii din categoria 3 57. Pentru a asigura o frecvenţă adecvată a activităţilor de supraveghere legate de SREP pentru firmele de investiţii din categoria 3, autorităţile competente trebuie: a. să monitorizeze indicatorii-cheie în regim trimestrial; b. să efectueze evaluarea tuturor elementelor SREP ţinând cont de noile informaţii semnificative care apar cu privire la riscul prezentat, cu domeniul de aplicare şi de profunzimea revizuirii adaptate profilului de risc specific al firmei de investiţii; c. să colaboreze cu organul de conducere şi cu conducerea superioară a firmei de investiţii cel puţin cu aceeaşi frecvenţă ca evaluarea tuturor elementelor SREP. Atunci când consideră că acest lucru este necesar, autorităţile competente pot defini frecvenţe minime periodice pentru evaluarea tuturor elementelor SREP pentru toate firmele de investiţii din categoria 3 sau pentru un subset al acestora. 2.4.4. Firmele de investiţii mici şi neinterconectate 58. Pentru firmele de investiţii mici şi neinterconectate care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, autorităţile competente trebuie: a. să monitorizeze indicatorii-cheie cel puţin o dată pe an; b. să efectueze evaluarea tuturor elementelor SREP ţinând cont de noile informaţii semnificative care apar cu privire la riscul prezentat, cu domeniul de aplicare şi de profunzimea revizuirii adaptate profilului de risc specific al firmei de investiţii; c. să colaboreze şi să poarte un dialog cu organul de conducere şi cu conducerea superioară ale firmei de investiţii atunci când se consideră necesar şi, în special, în contextul evaluării elementelor SREP, în cazul în care acestea au fost efectuate. Tabelul 2. Aplicarea SREP la diferite categorii de firme de investiţii
┌─────────────────┬───────────────────┬───────────┬───────────┐
│ │ │Evaluarea │Nivelul │
│Categorie │Monitorizare a │tuturor │minim de │
│ │indicatorilor-cheie│elementelor│implicare/ │
│ │ │SREP │dialog │
├─────────────────┼───────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │ │ │Dialog │
│ │ │ │permanent │
│ │ │ │cu organul │
│1 │Trimestrială │2 ani │de │
│ │ │ │conducere │
│ │ │ │şi cu │
│ │ │ │conducerea │
│ │ │ │superioară.│
├─────────────────┼───────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │ │ │Colaborarea│
│ │ │ │bazată pe │
│ │ │ │evenimente │
│ │ │ │cu organul │
│ │ │ │de │
│ │ │ │conducere │
│ │ │ │şi cu │
│2 │Trimestrială │3 ani │conducerea │
│ │ │ │superioară,│
│ │ │ │cu o │
│ │ │ │frecvenţă │
│ │ │ │cel puţin │
│ │ │ │similară cu│
│ │ │ │cea a │
│ │ │ │evaluării │
│ │ │ │SREP. │
├─────────────────┼───────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │ │ │Colaborarea│
│ │ │În funcţie │bazată pe │
│ │ │de │evenimente │
│ │ │eveniment │cu organul │
│ │ │(cu │de │
│ │ │domeniul de│conducere │
│ │ │aplicare şi│şi cu │
│3 │Trimestrială │profunzimea│conducerea │
│ │ │revizuirii │superioară,│
│ │ │adaptate │cu o │
│ │ │profilului │frecvenţă │
│ │ │de risc │cel puţin │
│ │ │specific al│similară cu│
│ │ │firmei de │cea a │
│ │ │investiţii)│evaluării │
│ │ │ │SREP. │
├─────────────────┼───────────────────┼───────────┼───────────┤
│ │ │ │Colaborarea│
│ │ │În funcţie │bazată pe │
│ │ │de │evenimente │
│Firme de │ │eveniment │cu organul │
│investiţii mici │ │(cu │de │
│şi │ │domeniul de│conducere │
│neinterconectate,│ │aplicare şi│şi cu │
│astfel cum se │Anuală │profunzimea│conducerea │
│prevede la │ │revizuirii │superioară,│
│articolul 12 │ │adaptate │cu o │
│alineatul (1) din│ │profilului │frecvenţă │
│Regulamentul (UE)│ │de risc │cel puţin │
│2019/2033 │ │specific al│similară cu│
│ │ │firmei de │cea a │
│ │ │investiţii)│evaluării │
│ │ │ │SREP. │
└─────────────────┴───────────────────┴───────────┴───────────┘
TITLUL 3 Monitorizarea indicatorilor-cheie 59. Autorităţile competente trebuie să se implice în monitorizarea periodică a principalilor indicatori financiari şi nefinanciari pentru a monitoriza modificările condiţiilor financiare şi profilurile de risc ale firmelor de investiţii. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să utilizeze această monitorizare pentru a identifica necesitatea unor actualizări ale evaluării elementelor SREP ţinând cont de noile informaţii semnificative în afara activităţilor de supraveghere planificate. În cazul în care monitorizarea relevă o schimbare semnificativă a profilului de risc al firmei de investiţii sau orice anomalii ale indicatorilor, autorităţile competente trebuie să investigheze cauzele şi, după caz, să revizuiască evaluarea elementului SREP relevant ţinând cont de noile informaţii. 60. Autorităţile competente trebuie să monitorizeze principalii indicatori financiari în conformitate cu frecvenţa raportării pentru firma de investiţii. Monitorizarea indicatorilor nefinanciari trebuie adaptată la natura şi volatilitatea indicatorului nefinanciar specific, dar trebuie efectuată cel puţin o dată pe an. 61. Autorităţile competente trebuie să instituie sisteme şi modele de monitorizare care să permită identificarea schimbărilor semnificative şi a anomaliilor în comportamentul indicatorilor şi să stabilească praguri, după caz. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să se asigure că, pentru toţi indicatorii relevanţi (sau combinaţii de indicatori) acoperiţi de monitorizare, sunt investigate orice anomalii şi schimbări semnificative. Prin urmare, autorităţile competente trebuie să determine cauza şi să evalueze importanţa impactului prudenţial potenţial asupra firmei de investiţii şi posibilele consecinţe pentru clasificarea firmei. 62. Autorităţile competente trebuie să adapteze setul de indicatori şi pragurile acestora la caracteristicile specifice ale firmelor de investiţii individuale sau ale grupurilor de firme de investiţii cu caracteristici similare (grupuri comparabile). Cadrul de indicatori, modele de monitorizare şi praguri trebuie să reflecte dimensiunea, complexitatea, modelul de afaceri şi profilul de risc al firmei de investiţii şi trebuie să acopere zonele geografice, sectoarele şi pieţele în care firma de investiţii îşi desfăşoară activitatea. 63. Autorităţile competente trebuie să identifice indicatorii care urmează să fie monitorizaţi prin monitorizare periodică, în principal prin raportarea periodică în scopuri de supraveghere şi utilizând definiţii din standarde de raportare comune. 64. Cadrul indicatorilor stabiliţi şi rezultatele monitorizării indicatorilor-cheie trebuie, de asemenea, să fie utilizate ca bază pentru evaluarea riscurilor pentru capital şi a riscurilor pentru lichidităţi şi a finanţării în cadrul elementelor SREP respective. 65. Indicatorii utilizaţi pentru monitorizare trebuie să includă cel puţin următorii indicatori specifici întreprinderii: a. indicatori financiari şi nefinanciari care abordează categoriile de risc reglementate de prezentul ghid, aplicabile categoriei specifice de firme de investiţii (vezi titlurile 6 şi 8); b. toate ratele derivate din aplicarea Regulamentului (UE) 2019/2033 şi din legislaţia naţională de punere în aplicare a Directivei (UE) 2019/2034; c. după caz, cerinţele minime privind fondurile proprii şi pasivele eligibile (MREL), astfel cum sunt specificate în Directiva 2014/59/UE; d. dacă sunt disponibili, indicatorii de redresare utilizaţi în planurile de redresare ale firmei. 66. Autorităţile competente trebuie să includă indicatori nefinanciari, cum ar fi, de exemplu, domeniul de aplicare al autorizării, numărul de angajaţi, numărul de plângeri sau alţi indicatori nefinanciari relevanţi, şi pot defini indicatori suplimentari, după caz. 67. Autorităţile competente trebuie să însoţească indicatorii specifici fiecărei firme cu indicatori macroeconomici relevanţi, dacă sunt disponibili, în zonele geografice, sectoarele şi pieţele în care firma de investiţii îşi desfăşoară activitatea. 68. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să aibă în vedere suplimentarea monitorizării periodice a principalilor indicatori financiari şi nefinanciari cu o analiză a pieţei independentă, în cazul în care aceasta este disponibilă. TITLUL 4 Analiza modelului de afaceri 4.1. Consideraţii generale 69. Acest titlu precizează criteriile de evaluare a modelului de afaceri şi a strategiei firmei de investiţii. Autorităţile competente trebuie să aplice această evaluare unei firme de investiţii la acelaşi nivel cu evaluarea generală SREP, dar o pot aplica şi pentru o anumită activitate, la nivel de linie de activitate sau pe o bază tematică. 70. Fără a submina responsabilitatea organului de conducere al firmei de investiţii în ceea ce priveşte desfăşurarea şi organizarea activităţii sau fără a indica preferinţele pentru anumite modele de afaceri, autorităţile competente trebuie să efectueze o analiză a modelelor de afaceri (BMA) pentru a evalua riscurile comerciale şi strategice şi pentru a stabili: a. viabilitatea modelului de afaceri actual al firmei de investiţii pe baza capacităţii sale de a genera randamente acceptabile în următoarele 12 luni; şi b. sustenabilitatea strategiei firmei de investiţii pe o perioadă prospectivă de cel puţin 3 ani. 71. Autorităţile competente trebuie să utilizeze rezultatul BMA pentru a sprijini evaluarea tuturor celorlalte elemente SREP. Autorităţile competente pot evalua aspecte specifice ale BMA, în special evaluarea cantitativă a modelului de afaceri, ca parte a evaluării altor elemente SREP. 72. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să utilizeze BMA pentru a sprijini identificarea principalelor vulnerabilităţi ale firmei de investiţii, care prezintă cel mai ridicat nivel de susceptibilitate de a genera un impact semnificativ asupra firmei de investiţii sau de a duce la intrarea în dificultate a acesteia în viitor. 73. În plus, autorităţile competente trebuie să utilizeze BMA pentru a evalua implicaţiile prudenţiale ale riscurilor de spălare de bani sau de finanţare a terorismului cunoscute de acestea, asociate modelului de afaceri al firmei de investiţii. În acest sens, autorităţile competente trebuie să utilizeze informaţiile primite de la autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului, în special evaluările lor cu privire la riscurile de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi orice constatări referitoare la deficienţe semnificative în ceea ce priveşte controalele unei firme de investiţii în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, pentru aşi completa constatările rezultate în urma supravegherii continue şi pentru a evalua dacă acestea dau naştere unor preocupări prudenţiale legate de riscurile de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. În cazul în care evaluarea indică faptul că modelul de afaceri al firmei de investiţii generează preocupări prudenţiale legate de riscurile de spălare de bani sau de finanţare a terorismului, autorităţile competente trebuie să comunice rezultatele evaluării prudenţiale a modelului de afaceri autorităţilor de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. 74. Autorităţile competente trebuie să ia următoarele măsuri în cadrul BMA în mod proporţional, şi anume ajustarea nivelului de detaliu al analizei la situaţia specifică a firmei de investiţii, la riscul perceput, precum şi la amploarea şi complexitatea activităţilor sale: a. evaluarea preliminară; b. identificarea domeniilor de interes; c. evaluarea mediului de afaceri; d. analiza cantitativă a modelului de afaceri actual; e. analiza calitativă a modelului de afaceri actual; f. analiza strategiei prospective (inclusiv schimbări planificate ale modelului de afaceri); g. evaluarea viabilităţii modelului de afaceri în următoarele 12 luni; h. evaluarea sustenabilităţii strategiei; i. identificarea principalelor vulnerabilităţi la care firma de investiţii este expusă sau poate fi expusă de modelul de afaceri şi strategia acesteia; j. sinteza constatărilor şi punctajul. 75. Pentru firmele de investiţii din categoria 3, în cazul cărora amploarea şi complexitatea activităţilor unei firme de investiţii sunt mai mici, autorităţile competente pot efectua BMA şi pot atribui punctajul relevant într-un mod simplificat. În aceste cazuri, acestea trebuie să evalueze cel puţin viabilitatea modelului de afaceri şi sustenabilitatea strategiei firmelor de investiţii, luând în considerare mediul său de afaceri, şi trebuie să identifice principalele vulnerabilităţi. Pentru firmele de investiţii din clasa 3, autorităţile competente trebuie să decidă de la caz la caz dacă şi în ce formă să efectueze BMA, formând cel puţin o imagine cuprinzătoare asupra modului în care respectivele firme de investiţii generează randamente şi identificând vulnerabilităţile la care sunt expuse şi care le pot afecta capacitatea de a genera astfel de randamente. 76. Pentru a efectua BMA, autorităţile competente pot utiliza următoarele surse de informaţii cantitative şi calitative, dacă sunt disponibile: a. în cazul în care prezintă o fiabilitate suficientă, planul (planurile) strategic (e) al (e) firmei de investiţii, cu previziuni pentru anul curent şi previziuni prospective, precum şi ipoteze economice subiacente; b. raportarea financiară [inclusiv profitul şi pierderea (P & L), prezentarea de informaţii privind bilanţul]; c. raportarea în scopuri de reglementare; d. raportarea internă (informaţii privind gestionarea, planificarea capitalului, raportarea lichidităţilor, rapoarte interne privind riscurile); e. dacă este cazul, planurile de redresare şi de rezoluţie; f. rapoarte ale terţilor, inclusiv rapoarte de audit, rapoarte ale analiştilor de capital/de credit; g. alte studii/sondaje relevante, inclusiv din partea Fondului Monetar Internaţional (FMI), a autorităţilor şi instituţiilor macroprudenţiale şi a instituţiilor europene. 4.2. Evaluare preliminară 77. Autorităţile competente trebuie să analizeze principalele activităţi, zone geografice şi poziţii de piaţă ale firmei de investiţii pentru a identifica, la cel mai înalt nivel de consolidare din jurisdicţie, următoarele: a. principalele zone geografice; b. principalele filiale/sucursale; c. activităţile principale şi, după caz, liniile de activitate sau liniile de produse. 78. În acest scop, autorităţile competente trebuie să ia în considerare o serie de indicatori relevanţi la momentul evaluării şi modificările acestora în timp. Aceşti indicatori trebuie să includă: a. contribuţia la veniturile/costurile totale; b. ponderea activelor; c. contribuţia la cerinţele de fonduri proprii; d. poziţia pe piaţă. 79. Autorităţile competente trebuie să utilizeze această evaluare preliminară pentru: a. determinarea importanţei semnificative a activităţilor comerciale: autorităţile competente trebuie să stabilească zonele geografice, filialele/sucursalele, activităţile şi cazurile în care liniile de activitate sau liniile de produse relevante prezintă nivelul maxim de importanţă pe baza contribuţiei la profit (în special pe baza P &L), a riscului (inclusiv a factorilor K sau a altor măsuri de risc) şi/sau a priorităţilor organizaţionale. Autorităţile competente trebuie să utilizeze aceste informaţii ca bază pentru a identifica aspectele asupra cărora trebuie să se concentreze BMA (astfel cum se detaliază în secţiunea 4.3); b. identificarea grupului de entităţi comparabile: autorităţile competente pot stabili (i) grupul de entităţi comparabile relevant pentru firma de investiţii pe baza structurii şi a activităţilor sale; (II) pentru efectuarea unei BMA, grupul de entităţi comparabile, pe baza produsului/liniilor de activitate concurente care vizează aceeaşi sursă de profituri/clienţi; c. sprijinirea aplicării principiului proporţionalităţii: autorităţile competente pot utiliza rezultatele evaluării preliminare pentru a contribui la determinarea granularităţii adecvate a evaluării. 4.3. Identificarea domeniilor de interes pentru BMA 80. Autorităţile competente trebuie să stabilească punctul central al BMA. Acestea trebuie să se concentreze asupra liniilor de activitate care prezintă cea mai mare importanţă din punctul de vedere al viabilităţii sau al sustenabilităţii viitoare a modelului de afaceri actual şi/sau care prezintă cea mai mare probabilitate de a îmbunătăţi expunerea firmei de investiţii la vulnerabilităţile existente sau noi. Autorităţile competente pot lua în considerare: a. importanţa semnificativă a activităţilor comerciale - dacă anumite activităţi comerciale sunt mai importante din punctul de vedere al generării de profituri (sau pierderi) sau de fluxuri de numerar; b. constatările anterioare în materie de supraveghere - dacă constatările pentru alte elemente ale SREP pot furniza indicatori privind liniile de activitate care necesită investigaţii suplimentare, inclusiv constatările autorităţilor de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului; c. constatările şi observaţiile din rapoartele de audit intern sau extern - dacă funcţia de audit a identificat probleme specifice în ceea ce priveşte sustenabilitatea sau viabilitatea anumitor linii de activitate; d. importanţa pentru planurile strategice - dacă există linii de activitate pentru care firma de investiţii doreşte să crească substanţial sau să scadă; e. schimbările observate ale modelului de afaceri - dacă sunt observate modificări de facto ale modelului de afaceri, care au avut loc fără ca firma de investiţii să declare schimbările planificate sau să publice noi planuri strategice şi dacă schimbările din modelul de afaceri pot expune firma de investiţii la riscuri mărite de spălare de bani sau de finanţare a terorismului; şi f. comparaţii inter pares - dacă o linie de activitate a avut performanţe în mod atipic (a fost o valoare excepţională) în comparaţie cu omologii. 4.4. Evaluarea mediului de afaceri 81. Pentru a-şi forma o opinie cu privire la plauzibilitatea ipotezelor strategice ale unei firme de investiţii, autorităţile competente trebuie să efectueze o analiză a mediului de afaceri. Aceasta ia în considerare condiţiile comerciale actuale şi viitoare în care o firmă de investiţii îşi desfăşoară activitatea sau este probabil să funcţioneze pe baza expunerilor sale geografice şi comerciale principale sau semnificative. Respectiva analiză trebuie să se bazeze pe principalele variabile macroeconomice, pe tendinţele de reglementare şi ale pieţei, precum şi pe peisajul concurenţial. 4.5. Analiza modelului de afaceri actual 82. Pentru a înţelege mijloacele şi metodele utilizate de o firmă de investiţii pentru a funcţiona şi a genera profit, autorităţile competente trebuie să efectueze analize cantitative şi calitative. 4.5.1. Analiză cantitativă 83. Autorităţile competente trebuie să efectueze atât o analiză statică, cât şi o analiză a tendinţelor cu privire la principalele caracteristici cantitative ale modelului de afaceri actual al firmei de investiţii, pentru a înţelege performanţa sa financiară şi măsura în care acest lucru este determinat de apetitul său pentru risc mai mare sau mai mic decât omologii. 84. Domeniile care trebuie analizate de autorităţile competente pot include: a. profit şi pierdere: autorităţile competente pot evalua profitabilitatea subiacentă a firmei de investiţii (după elementele de excepţie şi măsurile cu caracter excepţional), defalcarea fluxurilor de venituri, defalcarea costurilor, provizioanele pentru depreciere şi indicatorii-cheie (inclusiv marja de profit net cost/venit, fluxul net de numerar); b. bilanţul: autorităţile competente pot evalua combinaţia de active şi pasive, structura de finanţare, modificarea fondurilor proprii şi a cerinţelor de fonduri proprii, precum şi indicatorii-cheie (inclusiv rentabilitatea capitalurilor proprii, fondurile proprii de nivel 1 de bază, deficitul de finanţare); c. concentrări: autorităţile competente pot evalua concentrările din P & L şi bilanţul legate de clienţi, sectoare şi zone geografice; şi d. apetitul pentru risc: autorităţile competente pot evalua limitele formale instituite de firma de investiţii (în special limitele de tranzacţionare) şi respectarea acestora pentru a înţelege riscurile pe care firma de investiţii este dispusă să şi le asume pentru a-şi stimula performanţa financiară. 4.5.2. Analiză calitativă 85. Autorităţile competente trebuie să efectueze o analiză a caracteristicilor calitative ale modelului de afaceri actual al firmei de investiţii pentru a înţelege factorii de succes şi principalele dependenţe ale acesteia. 86. Domeniile care trebuie analizate de autorităţile competente pot include: a. principalele dependenţe externe: autorităţile competente pot stabili principalii factori exogeni care influenţează succesul modelului de afaceri; printre acestea se pot număra furnizori terţi, intermediari şi factori de reglementare specifici; b. principalele dependenţe interne: autorităţile competente pot determina principalii factori endogeni care influenţează succesul modelului de afaceri; printre acestea se pot număra calitatea platformelor informatice şi capacitatea operaţională şi de resurse; şi chiar persoanele-cheie; c. franciză: autorităţile competente pot stabili soliditatea relaţiilor cu clienţii, furnizorii şi partenerii; printre acestea se pot număra dependenţa firmei de investiţii de reputaţia sa, de eficacitatea sucursalelor, de loialitatea clienţilor şi de eficacitatea parteneriatelor; şi d. domenii în care există un avantaj concurenţial: autorităţile competente pot stabili, de asemenea, domeniile în care firma de investiţii are un avantaj concurenţial faţă de întreprinderile similare; acestea pot include oricare dintre cele de mai sus, cum ar fi calitatea platformelor informatice ale firmei de investiţii sau alţi factori, cum ar fi reţeaua globală a firmei de investiţii, amploarea activităţii sale sau propunerea sa de produs. e. Riscuri de spălare a banilor/finanţare a terorismului: în cadrul analizei, autorităţile competente trebuie să ia în considerare orice indiciu că modelul de afaceri şi activităţile generează riscuri sporite de spălare de bani sau de finanţare a terorismului, inclusiv tranzacţii în numerar sau stabilirea sau utilizarea de entităţi juridice în ţări terţe cu grad înalt de risc, astfel cum sunt identificate în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849. În cazul în care există, aceste indicaţii trebuie să fie completate de o analiză cantitativă, după caz, punând accentul în special pe importanţa semnificativă a veniturilor şi a veniturilor din operaţiuni desfăşurate în astfel de ţări terţe cu grad ridicat de risc, precum şi pe concentrările de expuneri faţă de clienţi pentru care firmele de investiţii aplică măsuri sporite de precauţie privind clientela, astfel cum se prevede în capitolul II secţiunea 3 din Directiva 2015/849. 4.6. Analiza strategiei 87. Autorităţile competente trebuie să efectueze o analiză prospectivă cantitativă şi calitativă a proiecţiilor financiare şi a planului strategic al firmei de investiţii pentru a înţelege ipotezele, plauzibilitatea şi gradul de risc al strategiei sale de afaceri. 88. Domeniile care trebuie analizate de autorităţile competente pot include: a. strategia generală: autorităţile competente pot lua în considerare principalele obiective de gestionare cantitativă şi calitativă; b. performanţa financiară preconizată: autorităţile competente pot lua în considerare performanţa financiară preconizată, care acoperă aceiaşi indicatori sau indicatori similari cu cei cuprinşi în analiza cantitativă a modelului de afaceri actual; c. vectori de succes ai strategiei: autorităţile competente pot stabili principalele schimbări propuse pentru modelul de afaceri actual în vederea îndeplinirii obiectivelor; d. ipoteze: autorităţile competente pot stabili plauzibilitatea şi coerenţa ipotezelor formulate de firma de investiţii care stau la baza strategiei şi previziunilor sale; acestea pot include ipoteze în domenii precum indicatorii macroeconomici, dinamica pieţei, creşterea volumului şi a marjelor în ceea ce priveşte produsele-cheie, segmentele şi geografia; şi e. capacităţi de execuţie: autorităţile competente pot stabili capacităţile de execuţie ale firmei de investiţii pe baza rezultatelor obţinute de conducere în ceea ce priveşte aderarea la strategiile şi previziunile anterioare, precum şi a complexităţii şi a ambiţiei strategiei stabilite în comparaţie cu modelul de afaceri actual. 4.7. Evaluarea viabilităţii modelului de afaceri 89. După efectuarea analizelor prevăzute în secţiunile 4.4 şi 4.5, autorităţile competente trebuie să-şi formeze sau să-şi actualizeze opinia cu privire la viabilitatea modelului de afaceri actual al firmei de investiţii pe baza capacităţii sale de a genera randamente acceptabile în următoarele 12 luni, având în vedere performanţa sa cantitativă, principalii factori de succes şi dependenţele, precum şi mediul de afaceri. 90. Autorităţile competente pot evalua nivelul randamentelor pe baza următoarelor criterii: a. rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE) în raport cu costul capitalurilor proprii (COE) sau o măsură echivalentă: autorităţile competente pot analiza dacă modelul de afaceri generează un randament mai mare decât costul (excluzând măsurile cu caracter excepţional) pe baza ROE în raport cu COE; alţi indicatori, cum ar fi rentabilitatea activelor sau rentabilitatea ajustată la riscul capitalului, precum şi luarea în considerare a modificărilor acestor măsuri de-a lungul ciclului pot, de asemenea, sprijini evaluarea; b. structura fluxurilor de numerar: autorităţile competente pot analiza dacă combinaţia de fluxuri de numerar este adecvată pentru modelul de afaceri şi pentru strategie; volatilitatea sau neconcordanţele în generarea fluxurilor de numerar pot însemna că un model de afaceri sau o strategie, chiar şi una care generează profituri mai mari decât costurile, ar putea să nu fie viabilă sau sustenabilă, având în vedere mediul de afaceri actual sau viitor; şi c. apetitul pentru risc: autorităţile competente pot analiza dacă modelul de afaceri sau strategia firmei de investiţii se bazează pe un apetit pentru risc, pentru riscuri individuale sau, la un nivel mai general, care este considerat ridicat sau reprezintă o valoare excepţională în rândul grupului de entităţi comparabile, dacă este disponibil. 4.8. Evaluarea sustenabilităţii strategiei firmei de investiţii 91. După efectuarea analizelor prevăzute în secţiunile 4.4-4.6, autorităţile competente trebuie să-şi formeze sau să-şi actualizeze opinia cu privire la sustenabilitatea strategiei firmei de investiţii pe o perioadă de perspectivă, ţinând cont de planurile strategice şi de previziunile financiare ale acesteia, precum şi de evaluarea prudenţială a mediului de afaceri. Respectiva perioadă prospectivă trebuie să acopere cel puţin 3 ani, dar ar putea fi prelungită pentru a corespunde următoarei evaluări SREP complete preconizate, în conformitate cu modelul de angajament minim specificat la titlul 2. 92. În special, autorităţile competente pot evalua sustenabilitatea strategiei firmei de investiţii pe baza: a. plauzibilităţii ipotezelor şi a performanţei financiare preconizate ale firmei de investiţii în comparaţie cu perspectiva în materie de supraveghere a mediului de afaceri actual şi viitor; b. impactului asupra performanţei financiare preconizate al perspectivei de supraveghere a mediului de afaceri (dacă aceasta diferă de ipotezele firmei de investiţii); şi c. nivelului de risc al strategiei (şi anume complexitatea şi ambiţia strategiei în comparaţie cu modelul de afaceri actual) şi probabilitatea ulterioară de succes pe baza capacităţilor probabile de executare ale firmei de investiţii (măsurate prin succesul firmei de investiţii în aplicarea strategiilor anterioare de amploare similară sau prin performanţa până în prezent faţă de planul strategic). 93. În cazul firmelor de investiţii necomplexe şi în cazul în care proiecţiile financiare nu sunt disponibile sau nu sunt fiabile, autorităţile competente pot evalua sustenabilitatea strategiei firmei de investiţii în mod calitativ, punând accentul pe: a. creşterea generală planificată pentru fiecare activitate economică semnificativă şi impactul potenţial al mediului de afaceri asupra capacităţii de realizare a strategiei; b. posibila neconcordanţă între stimulentul de profit pe termen lung al firmei de investiţii şi interesele consumatorilor şi ale pieţelor financiare; c. coerenţa strategiei firmei de investiţii cu apetitul său pentru risc. 4.9. Identificarea principalelor vulnerabilităţi 94. După efectuarea BMA, autorităţile competente trebuie să evalueze principalele vulnerabilităţi la care este expusă sau poate fi expusă firma de investiţii prin modelul de afaceri şi strategia acesteia, luând în considerare oricare dintre următoarele: a. performanţe financiare preconizate slabe; b. recurgerea la o strategie nerealistă; c. concentrările excesive sau volatilitatea (inclusiv câştigurile, veniturile şi clienţii care fac obiectul măsurilor sporite de precauţie privind clientela prevăzute în capitolul II secţiunea 3 din Directiva (UE) 2015/849, ţările terţe cu grad ridicat de risc în conformitate cu articolul 9 din directiva respectivă); d. asumarea unor riscuri excesive; e. preocupări legate de fluxurile de numerar şi de structura de finanţare; f. aspecte externe semnificative (inclusiv ameninţări în materie de reglementare, cum ar fi mandatarea "rezervării" unităţilor operaţionale); g. riscurile ESG şi impactul lor asupra viabilităţii şi sustenabilităţii modelului de afaceri şi asupra rezilienţei pe termen lung a firmei de investiţii. 95. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la viabilitatea modelului de afaceri al firmei de investiţii şi la sustenabilitatea strategiei sale, precum şi cu privire la orice măsuri necesare pentru a aborda problemele şi preocupările. 4.10. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 96. Pe baza evaluării viabilităţii şi durabilităţii modelului de afaceri, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o imagine de ansamblu asupra viabilităţii modelului de afaceri şi asupra durabilităţii strategiei, precum şi asupra oricăror riscuri potenţiale pentru viabilitatea unei firme de investiţii care decurg din această evaluare. Acest punct de vedere trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de viabilitate bazat pe consideraţiile specificate în tabelul de mai jos. Tabelul 3. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj pentru analiza modelului de afaceri
┌───────┬────────────┬─────────────────┐
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │
│ │supraveghere│ │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │generează │
│ │ │randamente solide│
│ │ │şi stabile, care │
│ │ │sunt acceptabile │
│ │ │având în vedere │
│ │ │apetitul său │
│ │ │pentru risc şi │
│ │ │structura sa de │
│ │ │finanţare. │
│ │ │• Nu există │
│ │ │concentrări │
│ │ │semnificative de │
│ │ │active sau surse │
│ │ │concentrate de │
│ │ │venit │
│ │ │nesustenabile. │
│ │Modelul de │• Firma de │
│ │afaceri şi │investiţii deţine│
│ │strategia │o poziţie │
│ │prezintă un │concurenţială │
│ │nivel scăzut│puternică pe │
│1 │de risc │pieţele pe care │
│ │pentru │le-a ales şi o │
│ │viabilitatea│strategie care ar│
│ │firmei de │putea consolida │
│ │investiţii. │această poziţie. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │dispune de │
│ │ │previziuni │
│ │ │financiare │
│ │ │elaborate pe baza│
│ │ │unor ipoteze │
│ │ │plauzibile cu │
│ │ │privire la │
│ │ │viitorul mediu de│
│ │ │afaceri. │
│ │ │• Planurile │
│ │ │strategice sunt │
│ │ │adecvate, având │
│ │ │în vedere modelul│
│ │ │de afaceri actual│
│ │ │şi capacităţile │
│ │ │de execuţie │
│ │ │managerială. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │generează │
│ │ │randamente medii │
│ │ │în comparaţie cu │
│ │ │omologii şi/sau │
│ │ │performanţe │
│ │ │istorice care │
│ │ │sunt în general │
│ │ │acceptabile, │
│ │ │având în vedere │
│ │ │apetitul său │
│ │ │pentru risc şi │
│ │ │structura de │
│ │ │finanţare. │
│ │ │• Există unele │
│ │ │concentrări de │
│ │ │active sau surse │
│ │ │concentrate de │
│ │ │venit. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii se │
│ │Modelul de │confruntă cu o │
│ │afaceri şi │presiune │
│ │strategia │concurenţială │
│ │prezintă un │asupra produselor│
│ │nivel de │/serviciilor sale│
│2 │risc mediu- │pe una sau mai │
│ │scăzut │multe │
│ │pentru │pieţe-cheie. │
│ │viabilitatea│Unele îndoieli cu│
│ │firmei de │privire la │
│ │investiţii. │strategia sa de │
│ │ │abordare a │
│ │ │situaţiei. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │dispune de │
│ │ │previziuni │
│ │ │financiare │
│ │ │elaborate pe baza│
│ │ │unor ipoteze │
│ │ │optimiste cu │
│ │ │privire la │
│ │ │viitorul mediu de│
│ │ │afaceri. │
│ │ │• Planurile │
│ │ │strategice sunt │
│ │ │rezonabile având │
│ │ │în vedere modelul│
│ │ │de afaceri actual│
│ │ │şi capacităţile │
│ │ │de execuţie │
│ │ │managerială, dar │
│ │ │nu sunt lipsite │
│ │ │de riscuri. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │generează │
│ │ │randamente care │
│ │ │sunt adesea slabe│
│ │ │sau instabile sau│
│ │ │se bazează pe un │
│ │ │apetit pentru │
│ │ │risc sau pe o │
│ │ │structură de │
│ │ │finanţare pentru │
│ │ │a genera │
│ │ │randamente │
│ │ │adecvate care │
│ │ │generează │
│ │ │preocupări în │
│ │ │materie de │
│ │ │supraveghere. │
│ │ │• Există │
│ │ │concentrări │
│ │ │semnificative de │
│ │ │active sau surse │
│ │ │concentrate de │
│ │ │venit. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii are o │
│ │ │poziţie │
│ │ │concurenţială │
│ │ │slabă pentru │
│ │Modelul de │produsele/ │
│ │afaceri şi │serviciile sale │
│ │strategia │pe pieţele alese │
│ │prezintă un │şi poate avea │
│3 │nivel mediu-│puţine linii de │
│ │ridicat de │activitate cu │
│ │risc pentru │perspective bune.│
│ │viabilitatea│Cota de piaţă a │
│ │firmei de │firmei de │
│ │investiţii. │investiţii poate │
│ │ │scădea │
│ │ │semnificativ. │
│ │ │Există îndoieli │
│ │ │cu privire la │
│ │ │strategia sa de │
│ │ │abordare a │
│ │ │situaţiei. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │dispune de │
│ │ │previziuni │
│ │ │financiare │
│ │ │elaborate pe baza│
│ │ │unor ipoteze │
│ │ │excesiv de │
│ │ │optimiste cu │
│ │ │privire la │
│ │ │viitorul mediu de│
│ │ │afaceri. │
│ │ │• Este posibil ca│
│ │ │planurile │
│ │ │strategice să nu │
│ │ │fie plauzibile, │
│ │ │având în vedere │
│ │ │modelul de │
│ │ │afaceri actual şi│
│ │ │capacităţile de │
│ │ │execuţie │
│ │ │managerială. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │generează │
│ │ │randamente foarte│
│ │ │slabe şi foarte │
│ │ │instabile sau se │
│ │ │bazează pe un │
│ │ │apetit pentru │
│ │ │risc inacceptabil│
│ │ │sau pe o │
│ │ │structură de │
│ │ │finanţare │
│ │ │inacceptabilă │
│ │ │pentru a genera │
│ │ │randamente │
│ │ │adecvate. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii are │
│ │ │concentrări │
│ │ │extreme de active│
│ │ │sau surse de │
│ │ │venit concentrate│
│ │ │nesustenabile. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii are o │
│ │ │poziţie │
│ │Modelul de │concurenţială │
│ │afaceri şi │foarte slabă │
│ │strategia │pentru produsele/│
│ │prezintă un │serviciile sale │
│4 │nivel │pe pieţele alese │
│ │ridicat de │şi participă la │
│ │risc pentru │linii de │
│ │viabilitatea│activitate cu │
│ │firmei de │perspective │
│ │investiţii. │foarte slabe. │
│ │ │Este foarte puţin│
│ │ │probabil ca │
│ │ │planurile │
│ │ │strategice să │
│ │ │abordeze │
│ │ │situaţia. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │dispune de │
│ │ │previziuni │
│ │ │financiare │
│ │ │elaborate pe baza│
│ │ │unor ipoteze │
│ │ │foarte nerealiste│
│ │ │cu privire la │
│ │ │viitorul mediu de│
│ │ │afaceri. │
│ │ │• Planurile │
│ │ │strategice nu │
│ │ │sunt plauzibile, │
│ │ │având în vedere │
│ │ │modelul de │
│ │ │afaceri actual şi│
│ │ │capacităţile de │
│ │ │execuţie │
│ │ │managerială. │
└───────┴────────────┴─────────────────┘
TITLUL 5 Evaluarea guvernanţei interne şi a controalelor la nivelul întregii firme de investiţii 5.1. Consideraţii generale 97. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă mecanismele de guvernanţă internă ale unei firme de investiţii sunt sau nu adecvate şi proporţionale cu profilul de risc, modelul de afaceri, natura, dimensiunea şi complexitatea firmei de investiţii. Acestea trebuie să identifice măsura în care firma de investiţii respectă cerinţele UE şi naţionale aplicabile în ceea ce priveşte mecanismele solide de guvernanţă internă şi să identifice eventualele deficienţe. Autorităţile competente trebuie să evalueze în special dacă mecanismele de guvernanţă internă asigură sau nu buna gestionare a riscurilor şi includ controale interne şi supraveghere adecvate. Autorităţile competente trebuie să stabilească dacă există riscuri semnificative pe care le prezintă mecanismele de guvernanţă internă deficitare şi efectul potenţial al acestora asupra sustenabilităţii profilului de risc al firmei de investiţii. 98. În ceea ce priveşte SREP, evaluarea guvernanţei şi a controalelor interne ale firmei de investiţii trebuie să includă, având în vedere aplicarea principiului proporţionalităţii, evaluarea următoarelor domenii: a. cadrul general de guvernanţă internă, care trebuie să includă o structură organizatorică clară şi o cultură adecvată a riscului corporativ; b. componenţa, organizarea şi funcţionarea organului de conducere şi a comitetelor acestuia, în cazul în care au fost înfiinţate; c. politicile şi practicile de remunerare; d. cadrul de control intern, care trebuie să includă o funcţie de conformitate independentă şi, după caz, funcţii interne de gestionare a riscurilor şi de audit intern; e. cadrul de gestionare a riscurilor, inclusiv ICARAP; f. tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor; şi g. planificarea continuităţii activităţii. 99. Evaluarea guvernanţei interne trebuie să stea la baza evaluării specifice a gestionării riscurilor şi a controalelor, astfel cum se specifică la titlurile 6 şi 8, precum şi a evaluării capitalului SREP de la titlul 7 şi a evaluării lichidităţii SREP de la titlul 9. În mod similar, o analiză în funcţie de categoria de risc a adecvării capitalului intern şi a procesului de evaluare internă a riscurilor reexaminată în temeiul titlului 7, precum şi orice deficienţe identificate în cadrul acestuia, trebuie să stea la baza evaluării cadrului general de gestionare a riscurilor evaluat în temeiul prezentului titlu. 100. Conform Ghidului ABE privind guvernanţa internă*13, evaluarea cadrului de guvernanţă internă trebuie să includă verificarea existenţei unor facilităţi şi mecanisme de guvernanţă pentru a se asigura că firma de investiţii respectă cerinţele aplicabile în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi că ia în considerare orice informaţii suplimentare primite de la autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului cu privire la evaluarea acestor facilităţi şi mecanisme. *13 Ghidul ABE privind guvernanţa internă în temeiul Directivei (UE) 2019/2034 (EBA/GL/2021/14). 101. Pentru a asigura o protecţie consecventă a investitorilor în cadrul serviciilor financiare, autorităţile competente trebuie să se coordoneze cu autorităţile de piaţă şi să ţină cont de informaţiile relevante primite de la aceste autorităţi pentru evaluarea mecanismelor de guvernanţă şi a controalelor la nivelul întregii firme. Principiul proporţionalităţii 102. Autorităţile competente trebuie să ţină cont de principiul proporţionalităţii pentru a se asigura că mecanismele de guvernanţă internă instituite de firmele de investiţii, inclusiv în contextul grupurilor de firme de investiţii, sunt coerente cu profilul de risc individual al firmei şi al grupului, proporţional cu mărimea şi organizarea lor internă, relevante pentru modelul de afaceri, adecvate naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor şi suficiente pentru a atinge în mod eficace obiectivele cerinţelor relevante de reglementare. 103. În sensul alineatului de mai sus şi având în vedere varietatea diferitelor modele de afaceri în cadrul cărora operează firmele de investiţii şi grupurile de firme de investiţii, trebuie evaluat dacă firmele de investiţii cu organizare mai complexă sau cu o dimensiune mai mare trebuie să dispună de mecanisme de guvernanţă mai sofisticate, în timp ce firmele de investiţii cu organizare mai simplă sau cu activităţi la scară mai mică sau activităţi mai puţin complexe pot pune în aplicare mecanisme de guvernanţă mai simple. 104. Pentru evaluarea guvernanţei interne, conform Ghidului ABE privind guvernanţa internă, trebuie avute în vedere criterii care trebuie luate în considerare pentru aplicarea principiului proporţionalităţii, cum ar fi următoarele: a. dimensiunea bilanţului firmei de investiţii şi al filialelor sale care intră în sfera consolidării prudenţiale; b. activele administrate; c. dacă firma de investiţii este autorizată să deţină bani sau active ale clienţilor; d. activele protejate şi administrate; e. volumul ordinelor tratate ale clienţilor; f. volumul fluxului zilnic de tranzacţionare; g. prezenţa geografică a firmelor de investiţii şi dimensiunea operaţiunilor acestora în fiecare jurisdicţie, inclusiv în jurisdicţiile ţărilor terţe; h. forma juridică a firmei de investiţii, inclusiv dacă firma de investiţii face parte dintr-un grup şi, în caz afirmativ, evaluarea proporţionalităţii în cadrul grupului; i. dacă firma de investiţii este autorizată să utilizeze modele interne pentru măsurarea cerinţelor de capital, astfel cum se menţionează la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2019/2033; j. tipul de activităţi autorizate, serviciile prestate de firma de investiţii, astfel cum sunt definite în secţiunile A şi B din anexa I la Directiva 2014/65/UE şi alte servicii prestate de firma de investiţii; k. modelul de afaceri şi strategia de bază; natura şi complexitatea activităţilor comerciale şi structura organizatorică a firmei de investiţii; l. strategia de risc, apetitul pentru risc şi profilul de risc real al firmei de investiţii, ţinând cont şi de rezultatul evaluărilor privind capitalul SREP şi lichiditatea SREP; m. structura acţionariatului şi de finanţare a firmei de investiţii; n. tipul de clienţi; o. complexitatea instrumentelor financiare sau a contractelor; p. funcţiile externalizate şi canalele de distribuţie; q. sistemele şi tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) existente, inclusiv sistemele de continuitate şi funcţiile de externalizare în acest domeniu. 105. Pentru aplicarea corespunzătoare a SREP în cazul firmelor de investiţii clasificate, în conformitate cu titlul 2, la categoria 3, cerinţele minime ajustate sunt prevăzute în secţiunile corespunzătoare din prezentul titlu. 106. Pentru firmele de investiţii care îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 (firme de clasa 3), autorităţile competente trebuie să-şi revizuiască măsurile organizatorice după cum consideră necesar, ţinând cont de cerinţele de reglementare aplicabile. 5.2. Cadrul general de guvernanţă internă 107. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii instituie un cadru şi mecanisme solide de guvernanţă internă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 26 din Directiva (UE) 2019/2034, cu Ghidul ABE privind guvernanţa internă, cu Ghidul ABE privind politicile solide de remunerare*14, cu Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei*15, cu Ghidul ESMA privind cerinţele de guvernanţă a produselor din MiFID II*16 şi cu Ghidul comun al ESMA şi ABE privind evaluarea caracterului adecvat al membrilor organului de conducere şi al deţinătorilor de funcţii-cheie*17. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii demonstrează cel puţin că: *14 Ghidul ABE privind politicile solide de remunerare în temeiul Directivei (UE) 2019/2034 (EBA/GL/2021/13). *15 REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/565 AL COMISIEI din 25 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei respective (JO L 087 31.3.2017, p. 1). *16 Ghidul ESMA privind cerinţele de guvernanţă a produselor din MiFID II (ESMA35-43-620). *17 Ghidul comun al ESMA şi ABE privind evaluarea caracterului adecvat al membrilor organului de conducere şi al persoanelor care deţin funcţii-cheie (EBA/GL/2017/12). a. organul de conducere a stabilit, a aprobat şi supraveghează un cadru de guvernanţă internă şi de control intern adecvat şi eficace, care include o structură organizaţională şi operaţională adecvată şi transparentă şi un cadru de control intern funcţional, inclusiv proceduri administrative şi contabile solide, precum şi o funcţie permanentă şi eficace de asigurare a conformităţii şi, dacă este cazul şi proporţional, funcţii interne de gestionare a riscurilor şi de audit intern care să aibă suficientă autoritate, statut şi resurse pentru a-şi îndeplini funcţiile în mod independent. În cazul în care firmele de investiţii nu instituie şi nu menţin o funcţie de administrare a riscurilor şi o funcţie de audit intern, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă politicile şi procedurile adoptate şi puse în aplicare pentru un cadru de control intern generează acelaşi rezultat, responsabilitatea finală revenind organului de conducere; b. organul de conducere asigură şi evaluează periodic eficacitatea mecanismelor de guvernanţă internă ale firmei de investiţii şi ia măsurile adecvate pentru a remedia eventualele deficienţe identificate; c. organul de conducere a stabilit, aprobat şi supervizat strategia generală de afaceri şi de risc, inclusiv stabilirea apetitului pentru risc al firmei de investiţii şi a cadrului său de gestionare a riscurilor, inclusiv politici şi proceduri adecvate; d. organul de conducere cunoaşte şi înţelege structura juridică, organizaţională şi operaţională a firmei de investiţii ("cunoaşteţi-vă structura"), în special în cazul în care firma de investiţii implică structuri complexe, şi se asigură că este în concordanţă cu strategiile sale comerciale şi de risc aprobate şi cu apetitul pentru risc; e. firma de investiţii are o structură corporativă adecvată şi transparentă care este "adecvată scopului" şi care nu ridică semne de întrebare cu privire la faptul că firma de investiţii ar putea fi utilizată în scopuri legate de criminalitatea financiară şi prezintă o cultură solidă a întreprinderilor şi a riscurilor care este cuprinzătoare şi proporţională cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi activităţilor firmei de investiţii şi care este în concordanţă cu apetitul pentru risc al firmei de investiţii; f. firma de investiţii promovează şi asigură o cultură a riscurilor şi standarde profesionale etice înalte, printr-un cod de conduită, şi a pus în aplicare politici şi proceduri interne de alertă adecvate; g. există o comunicare clară, solidă şi eficace a strategiilor, a valorilor corporative, a codului de conduită, a riscurilor şi a altor politici către întregul personal relevant; h. organul de conducere a instituit, aprobat şi supraveghează punerea în aplicare şi menţinerea unor politici şi procese eficace pentru identificarea, evaluarea, gestionarea şi atenuarea sau prevenirea conflictelor de interese reale şi potenţiale la nivel de firmă, precum şi între firma de investiţii şi interesele private ale personalului, inclusiv ale membrilor organului de conducere, care ar putea influenţa negativ îndeplinirea sarcinilor şi responsabilităţilor acestora; i. organul de conducere a stabilit şi asigură aplicarea unui cadru pentru contractarea de împrumuturi şi alte tranzacţii cu membrii organului de conducere şi cu părţile afiliate acestora; j. firmele de investiţii au instituit şi menţin politici şi proceduri interne adecvate de alertă pentru ca personalul să raporteze încălcările potenţiale sau reale ale Regulamentului (UE) 2019/2033 şi ale dispoziţiilor naţionale de transpunere a Directivei (UE) 2019/2034 prin intermediul unui canal specific, independent şi autonom; k. a fost pus în aplicare un proces de selecţie şi de evaluare a caracterului adecvat al membrilor organului de conducere şi al persoanelor care deţin funcţii-cheie; l. au fost puse în aplicare măsuri menite să asigure integritatea sistemelor contabile şi de raportare financiară, inclusiv controale financiare şi operaţionale şi respectarea legii şi a standardelor relevante; m. cadrul de guvernanţă internă este stabilit, supravegheat şi evaluat periodic de organul de conducere; şi n. strategiile, politicile şi procedurile sunt comunicate întregului personal relevant din cadrul unei firme de investiţii şi al structurilor unei firme de investiţii şi sunt clare, eficiente şi transparente pentru personalul firmei de investiţii, acţionarii săi şi alte părţi interesate, precum şi pentru autoritatea competentă. 108. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă cadrul general de guvernanţă al firmei de investiţii include, de asemenea, gestionarea procesului de aprobare a noilor produse (NPAP) şi externalizarea. Când analizează cadrul de guvernanţă internă şi controalele la nivelul întregii firme de investiţii, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să ţină cont de evaluările primite de la autorităţile de supraveghere a pieţei şi să evalueze dacă acestea dau naştere unor preocupări prudenţiale. Astfel pot apărea situaţii speciale când constatările indică deficienţe semnificative ale sistemelor şi controalelor unei firme de investiţii în ceea ce priveşte NPAP şi externalizarea. În schimb, în cazul în care evaluarea autorităţii competente indică existenţa unor deficienţe în ceea ce priveşte controalele interne şi cadrul de guvernanţă al unei firme de investiţii, iar controalele la nivelul întregii firme de investiţii dau naştere unor preocupări prudenţiale legate de NPAP şi de externalizare, autorităţile competente trebuie să comunice rezultatele evaluării respective autorităţilor de supraveghere a pieţei. Firme de investiţii din categoria 3 109. În scopul proporţionalităţii şi în cazul firmelor de investiţii din categoria 3, autorităţile competente trebuie să evalueze cel puţin dacă se respectă alineatul 107 litera (a). 5.3. Organizarea şi funcţionarea organului de conducere 110. În conformitate cu articolele 26 şi 28 din Directiva (UE) 2019/2034, cu Ghidul ABE privind guvernanţa internă şi cu Ghidul comun al ESMA şi ABE privind evaluarea caracterului adecvat al membrilor organului de conducere şi al persoanelor care deţin funcţii-cheie, autorităţile competente trebuie să evalueze cel puţin dacă: a. măsurile menite să asigure că adecvarea individuală şi colectivă a organului de conducere şi adecvarea individuală a persoanelor care deţin funcţii-cheie sunt puse în aplicare şi executate în mod eficace, la momentul numirii, atunci când au loc schimbări semnificative şi în permanenţă, inclusiv notificarea autorităţilor competente relevante; b. structura organului de conducere este adecvată, iar organul de conducere îşi îndeplineşte funcţiile în mod eficace; c. există o interacţiune eficace între organul de conducere în funcţiile sale de conducere şi de supraveghere; d. organul de conducere, în funcţia sa de conducere, conduce activitatea în mod corespunzător, iar funcţia de supraveghere supraveghează şi monitorizează procesul de decizie şi acţiunile conducerii; e. există practici şi proceduri de guvernanţă internă adecvate pentru organul de conducere şi comitetele acestuia, în cazul în care au fost instituite; şi f. toţi membrii organului de conducere sunt informaţi cu privire la activitatea generală, situaţia financiară şi de risc a firmei de investiţii, cu linii de raportare clare, eficace şi bine transparente. Firme de investiţii din categoria 3 111. În scopul proporţionalităţii şi în cazul firmelor de investiţii din categoria 3, autorităţile competente trebuie să evalueze cel puţin dacă sunt respectate literele (a)-(b) de la alineatul 110. 5.4. Politici şi practici în materie de remunerare 112. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii dispune de politici şi practici de remunerare neutre din punctul de vedere al genului, astfel cum se specifică la articolele 25-26 şi 30-33 din Directiva (UE) 2019/2034 şi în Ghidul ABE privind politicile solide de remunerare, în special pentru categoriile de personal, inclusiv conducerea superioară, persoanele cu competenţe pentru asumarea de riscuri, personalul care exercită funcţii de control şi orice angajat care primeşte o remuneraţie generală cel puţin egală cu cea mai mică remuneraţie primită de conducerea superioară sau de persoanele responsabile cu asumarea de riscuri, ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al firmei de investiţii sau asupra activelor pe care le administrează. 113. Autorităţile competente trebuie să evalueze cel puţin dacă: a. politica de remunerare pentru întregul personal este coerentă cu strategiile de afaceri şi de risc ale firmei de investiţii, cu cultura şi valorile corporative, cu interesele pe termen lung ale firmei de investiţii şi cu măsurile luate pentru a evita conflictele de interese, este neutră din punctul de vedere al genului şi nu încurajează asumarea de riscuri excesive şi este menţinută, aprobată şi supravegheată de organul de conducere; b. personalul ale cărui activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al firmei de investiţii sau asupra activelor administrate este identificat în mod corespunzător şi în conformitate cu standardul tehnic de reglementare prevăzut la articolul 30 alineatul (4) din Directiva (UE) 2019/2034; c. remuneraţia variabilă nu afectează capacitatea firmelor de investiţii de a asigura o bază solidă de capital şi este acordată conform cerinţelor articolului 32 din Directiva (UE) 2019/2034; d. remunerarea funcţiilor de control intern în cazul în care este stabilită nu este legată de desfăşurarea activităţilor pe care funcţiile de control le monitorizează şi le controlează şi nu este de natură să le compromită în alt mod obiectivitatea; e. firmele de investiţii au înfiinţat, după caz, un comitet de remunerare pentru a consilia organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi pentru a pregăti deciziile care urmează să fie luate de organul respectiv. În cazul în care nu trebuie înfiinţat niciun comitet de remunerare, cerinţele privind comitetul de remunerare trebuie interpretate ca aplicându-se organului de conducere în funcţia sa de supraveghere; şi f. politica de remunerare face obiectul unei examinări interne independente de către funcţiile de control intern. 114. Când aplică principiul proporţionalităţii, autorităţile competente trebuie să ia în considerare criteriile prevăzute în Ghidul ABE privind politicile solide de remunerare, în special dacă firma de investiţii este autorizată să presteze serviciile şi activităţile menţionate în Directiva 2014/65/UE anexa 1 secţiunea A punctele (2), (3), (4), (6) şi (7). În acest caz, ca principiu general, autoritatea competentă trebuie să se aştepte la un nivel mai ridicat de sofisticare, în special dacă firma de investiţii este autorizată să deţină fonduri sau active ale clienţilor. 5.5. Cadrul şi funcţiile de control intern 5.5.1. Cadrul controlului intern 115. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii dispune de un cadru de control intern adecvat naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor firmelor de investiţii, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Ghidul ABE privind guvernanţa internă. Această evaluare trebuie să includă cel puţin dacă: a. firmele de investiţii pun în aplicare cadrul de control intern care acoperă întreaga organizaţie, inclusiv responsabilităţile şi sarcinile organului de conducere, precum şi activităţile tuturor liniilor de activitate şi ale unităţilor interne, inclusiv funcţiile de control intern, activităţile externalizate şi canalele de distribuţie; b. firmele de investiţii stabilesc, menţin şi actualizează periodic politici, mecanisme şi proceduri de control intern scrise adecvate, care trebuie aprobate de organul de conducere; c. liniile de activitate ale firmelor de investiţii sunt responsabile de gestionarea riscurilor la care sunt expuse în desfăşurarea activităţilor lor şi dispun de mecanisme de control menite să asigure respectarea cerinţelor interne şi externe; d. organul de conducere este responsabil de stabilirea şi monitorizarea caracterului adecvat şi a eficacităţii cadrului, proceselor şi mecanismelor de control intern, precum şi de supravegherea tuturor liniilor de activitate şi a unităţilor interne, inclusiv a funcţiilor de control intern; e. după caz, cadrul de control intern al firmei de investiţii este adaptat în mod individual la specificitatea activităţii sale, la complexitatea acesteia şi la riscurile asociate, ţinând cont de contextul grupului; f. există un proces de decizie clar, transparent şi documentat şi o alocare clară a responsabilităţilor şi a autorităţii în cadrul său de control intern, inclusiv în ceea ce priveşte liniile de activitate, unităţile interne şi funcţiile de control intern; g. are loc un schimb de informaţii necesare, inclusiv de politici, mecanisme şi proceduri, precum şi de actualizări ale acestora, în timp util, pentru a se asigura că organul de conducere, fiecare linie de activitate şi unitate internă, inclusiv fiecare funcţie de control intern independentă, este în măsură să-şi îndeplinească sarcinile; h. funcţiile de control intern transmit periodic organului de conducere rapoarte scrise prompte, exacte, concise, cuprinzătoare, clare şi utile privind deficienţele majore identificate, iar aceste rapoarte includ, pentru fiecare nouă deficienţă majoră identificată, riscurile relevante implicate, o evaluare a impactului, recomandări şi măsuri corective care trebuie luate; i. funcţiile de control intern au acces şi pot raporta direct organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, pentru a ridica probleme dacă este necesar; j. organul de conducere monitorizează constatările funcţiilor de control intern în timp util şi în mod eficace şi impune acţiuni adecvate de remediere şi o procedură formală de monitorizare a constatărilor şi a măsurilor corective luate. 5.5.2. Funcţii de control intern 116. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii are o funcţie internă de asigurare a conformităţii eficace şi permanentă şi, dacă este cazul şi proporţional, o funcţie de administrare a riscurilor şi o funcţie de audit intern cu suficientă autoritate, poziţie, resurse şi, dacă este necesar, acces direct la organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi la comitetele sale, dacă au fost înfiinţate, inclusiv, în special, la comitetul de risc. 117. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă funcţia de conformitate a firmei de investiţii şi, dacă sunt stabilite, funcţia de administrare a riscurilor şi funcţia de audit intern respectă dispoziţiile titlului 5 din Ghidul ABE privind guvernanţa internă. 5.6. Cadrul de gestionare a riscurilor 118. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii a instituit un cadru adecvat de gestionare a riscurilor şi procese de gestionare a riscurilor. Autorităţile competente trebuie să examineze cel puţin: a. strategia de risc, apetitul pentru risc şi cadrul de gestionare a riscurilor; b. cadrul ICARAP; c. sensibilitatea la fluctuaţiile economice ciclice. 5.6.1. Cadrul de gestionare a riscurilor, apetitul pentru risc şi strategia 119. Când evaluează cadrul de gestionare a riscurilor, autorităţile competente trebuie să ia în considerare măsura în care este integrat şi modul în care influenţează strategia generală a firmei de investiţii. Autorităţile competente trebuie să evalueze, în special, dacă există legături adecvate şi coerente între strategia de afaceri, strategia de risc, apetitul pentru risc şi cadrul de gestionare a riscurilor, pe de o parte, şi cadrele de gestionare a capitalului şi a lichidităţilor, pe de altă parte. 120. Când revizuiesc strategia de risc, apetitul pentru risc şi cadrul de gestionare a riscurilor ale unei firme de investiţii, autorităţile competente trebuie să evalueze cel puţin dacă: a. firmele de investiţii dispun de un cadru holistic de gestionare a riscurilor la nivelul întregii firme de investiţii, care acoperă întreaga organizaţie, recunoscând pe deplin substanţa economică a tuturor expunerilor sale la risc, inclusiv riscurile pe care firma de investiţii le prezintă pentru ea însăşi, pentru clienţii săi şi pentru pieţe, precum şi riscul de lichiditate, în special cele care pot avea un impact semnificativ asupra nivelului fondurilor proprii disponibile sau pot diminua nivelul acestora; b. cadrul de gestionare a riscurilor cuprinde toate riscurile relevante, ţinând cont în mod corespunzător atât de riscurile financiare, cât şi de cele nefinanciare; c. când identifică şi măsoară sau evaluează riscurile, firma de investiţii utilizează nu numai metodologii de evaluare cantitativă (inclusiv simulări de criză), ci şi instrumente calitative de evaluare a riscurilor (inclusiv opiniile experţilor şi analiza critică); d. există o raportare eficace a riscurilor care implică luarea în considerare şi comunicarea temeinică la nivel intern a strategiei privind riscurile şi a datelor relevante privind riscurile, atât la nivel orizontal, la nivelul firmelor de investiţii, cât şi la nivelul superior şi inferior al lanţului de gestionare; e. cadrul de gestionare a riscurilor al firmei de investiţii include politici, proceduri, limite de risc şi mecanisme de control al riscurilor care să asigure identificarea, măsurarea sau evaluarea adecvată, promptă şi continuă, monitorizarea, gestionarea, atenuarea şi raportarea riscurilor la nivelul liniei de activitate, la nivelul firmei de investiţii şi, după caz, la nivel consolidat; f. strategia de risc şi apetitul pentru risc transpun toate riscurile semnificative în limite de risc specifice; g. strategia de risc şi apetitul pentru risc au în vedere în mod corespunzător apetitul pentru risc şi resursele financiare ale firmei de investiţii şi iau în considerare cerinţele de supraveghere privind fondurile proprii şi lichiditatea, precum şi alte măsuri şi cerinţe de supraveghere; h. firma de investiţii a instituit procese pentru aprobarea deciziilor asupra cărora funcţia de conformitate sau, după caz, funcţia de administrare a riscurilor au exprimat o opinie negativă. 5.6.2. Cadrul pentru procesul de evaluare a adecvării capitalului intern şi procesul intern de evaluare a riscurilor (ICARAP) 121. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firmele de investiţii care nu sunt firme de investiţii mici şi neinterconectate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/2033 sau pentru care autorităţile competente şi-au exercitat opţiunea prevăzută la articolul 24 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva (UE) 2019/2034, la nivel individual, sau grupurile de firme de investiţii, la nivel consolidat, dispun de mecanisme, strategii şi procese solide, eficace şi cuprinzătoare pentru a evalua şi a menţine în permanenţă cuantumurile, tipurile şi distribuţia capitalului intern şi a activelor lichide pe care le consideră adecvate pentru a acoperi natura şi nivelul riscurilor pe care le pot prezenta pentru alţii şi la care firmele de investiţii însele sunt sau pot fi expuse. Astfel de mecanisme, strategii şi procese trebuie să facă parte dintr-un proces de adecvare a capitalului intern şi de evaluare a riscurilor interne, care poate fi împărţit în continuare într-un proces de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) şi într-un proces intern de evaluare a adecvării lichidităţii (ILAAP). 122. În cazul firmelor de investiţii care îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 cărora li se solicită de către autorităţile lor competente să aplice cerinţele în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente trebuie să efectueze evaluarea după cum se consideră adecvat. 123. Aceste evaluări trebuie să contribuie la stabilirea cerinţei de fonduri proprii suplimentare şi la evaluarea adecvării capitalului, astfel cum se subliniază în titlul 7, precum şi la evaluarea adecvării lichidităţii, astfel cum se subliniază în titlul 9. Soliditatea ICARAP 124. Atunci când evaluează soliditatea ICARAP, autorităţile competente trebuie să evalueze, făcând, după caz, distincţie între ICAAP şi ILAAP, dacă: a. dispoziţiile, strategiile şi procesele care constituie ICARAP sunt adecvate şi proporţionale cu natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii; b. dispoziţiile, strategiile şi procesele care constituie ICARAP sunt revizuite periodic de firma de investiţii; c. metodologiile şi ipotezele aplicate de firmele de investiţii sunt adecvate şi se bazează pe date de intrare empirice solide; d. dacă nivelul de încredere corespunde apetitului pentru risc; e. dacă definiţia şi structura capitalului intern sau a resurselor de lichidităţi disponibile luate în considerare de firma de investiţii pentru ICARAP sunt în concordanţă cu riscurile măsurate de firma de investiţii şi sunt eligibile pentru calcularea fondurilor proprii şi a rezervelor de lichidităţi. Eficacitatea ICARAP 125. Când evaluează eficacitatea ICARAP, autorităţile competente trebuie să evalueze, făcând, după caz, distincţie între ICAAP şi ILAAP, dacă: a. firma de investiţii ia în considerare ICARAP şi rezultatele sale în procesele de decizie şi de gestionare la toate nivelurile firmei de investiţii; b. firma de investiţii utilizează ICARAP şi rezultatele sale în gestionarea riscurilor, a capitalului şi a lichidităţilor; c. firma de investiţii dispune de politici, proceduri şi instrumente pentru a facilita: i. identificarea clară a funcţiilor şi/sau a comitetelor relevante responsabile pentru diferitele elemente ale ICARAP; ii. planificarea capitalului şi a lichidităţii: calcularea resurselor de capital şi lichiditate pe o bază prospectivă în legătură cu strategia generală sau cu tranzacţiile semnificative; iii. alocarea şi monitorizarea resurselor de capital şi lichidităţi între liniile de activitate şi tipurile de risc, în special prin definirea unor limite de risc pentru liniile de activitate, entităţi sau riscuri individuale care să fie în concordanţă cu obiectivul de a asigura adecvarea generală a capitalului intern şi a resurselor de lichidităţi ale firmei de investiţii; iv. raportarea periodică şi promptă a adecvării capitalului şi lichidităţii către conducerea superioară şi organul de conducere; v. sensibilizarea conducerii superioare sau a organului de conducere şi acţiuni în cazul în care strategia de afaceri şi/sau tranzacţiile individuale semnificative pot fi incompatibile cu ICAAP şi cu capitalul intern disponibil sau cu ILAAP şi resursele interne de lichidităţi disponibile; d. dacă organul de conducere demonstrează un angajament şi o cunoaştere corespunzătoare a ICARAP şi a rezultatelor sale; e. ICARAP are un caracter prospectiv prin evaluarea coerenţei capitalului intern şi a activelor de lichiditate cu planurile strategice. Caracterul cuprinzător al ICARAP 126. Autorităţile competente trebuie să evalueze caracterul adecvat al acoperirii de către ICARAP a modelului de afaceri, a liniilor de activitate, a activităţilor şi a entităţilor juridice ale firmei de investiţii. Pe baza acestei evaluări, autorităţile competente trebuie să evalueze caracterul adecvat al identificării şi evaluării de către ICARAP a riscurilor la care firma de investiţii este sau ar putea fi expusă sau pe care le poate prezenta pentru alţii, precum şi conformitatea ICARAP cu cerinţele legale. În special, trebuie să evalueze: a. dacă ICARAP este pus în aplicare în mod omogen şi proporţional pentru toate liniile de activitate, activităţile şi entităţile juridice relevante ale firmei de investiţii în ceea ce priveşte identificarea şi evaluarea riscurilor; b. în cazul în care o entitate are mecanisme sau procese de guvernanţă internă diferite de celelalte entităţi ale grupului, dacă aceste abateri sunt justificate. Adoptarea unor modele avansate doar de către o parte a grupului poate fi justificată de lipsa unor date suficiente pentru estimarea parametrilor pentru anumite linii de activitate, activităţi sau entităţi juridice, cu condiţia ca aceste linii de activitate, activităţi sau entităţi juridice să nu reprezinte o sursă de concentrare a riscurilor pentru restul portofoliului. 5.6.3. Evaluarea de către firma de investiţii a fluctuaţiilor economice ciclice 127. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firmele de investiţii efectuează o evaluare cuprinzătoare a riscurilor care sunt semnificative pentru modelul lor de afaceri şi de operare, pentru structura portofoliului lor sau pentru strategiile lor de tranzacţionare. Aceasta trebuie să includă o evaluare a acestor riscuri în contextul fluctuaţiilor economice ciclice şi a impactului pe care aceste fluctuaţii îl pot avea asupra capacităţii firmelor de investiţii de a-şi îndeplini cerinţele de fonduri proprii, de a-şi finanţa activităţile în curs sau de a se lichida în mod organizat. 128. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firmele de investiţii care desfăşoară activităţile menţionate la punctul (3) sau (6) din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE efectuează o evaluare mai aprofundată utilizând simularea (simulările) de rezistenţă sau analiza sensibilităţii, aşteptându-se ca acestea să reflecte un domeniu de aplicare şi un nivel de sofisticare adecvate naturii, amplorii şi complexităţii activităţilor firmelor de investiţii. 129. Autorităţile competente trebuie să revizuiască evaluările firmelor de investiţii cu privire la fluctuaţiile economice ciclice, dacă sunt relevante sub forma simulărilor de criză sau a analizelor de sensibilitate, precum şi rezultatele acestora. În cazul în care, pe baza unei astfel de revizuiri, evaluările firmei de investiţii cu privire la impactul fluctuaţiilor economice ciclice sunt suficient de fiabile, rezultatele acestei revizuiri trebuie să stea la baza evaluării diferitelor elemente SREP, în special: a. trebuie să se ţină cont de identificarea posibilelor deficienţe ale mecanismelor generale de guvernanţă sau ale controalelor la nivelul întregii firme de investiţii identificate în cursul revizuirii; b. identificarea vulnerabilităţilor comerciale relevante care trebuie luate în considerare când se evaluează viabilitatea modelului de afaceri al firmelor de investiţii şi sustenabilitatea strategiilor lor în conformitate cu titlul 4; c. identificarea posibilelor vulnerabilităţi sau deficienţe în gestionarea riscurilor şi în controalele privind domeniile de risc individuale identificate în cursul revizuirii trebuie luată în considerare de autorităţile competente când evaluează riscurile individuale pentru capital, astfel cum se menţionează în titlul 6, sau riscurile pentru lichiditate, astfel cum se menţionează în titlul 8; şi d. potenţiala determinare a orientărilor privind fondurile proprii suplimentare (P2G), planificarea revizuită a capitalului şi alte măsuri, astfel cum se prevede în titlurile 7 şi 10. 130. Pentru firmele de investiţii care desfăşoară activităţile menţionate la punctul (3) sau (6) din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE, atunci când evaluează simulările de criză sau analizele de sensibilitate, precum şi rezultatele acestora, autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor aspecte: a. caracterul adecvat al selectării scenariilor, care trebuie să fie relevante pentru modelul de afaceri al firmei de investiţii sau pentru liniile de activitate sau portofoliile individuale şi pentru piaţa pe care îşi desfăşoară activitatea; b. ipotezele, metodologiile şi factorii de risc care stau la baza acestora, inclusiv gravitatea scenariului; c. acoperirea riscurilor şi vulnerabilităţilor semnificative identificate şi impactul lor asupra capacităţii firmelor de investiţii de a genera profit şi de a menţine cerinţe de capital adecvate; d. utilizarea rezultatelor lor, înainte şi după luarea în considerare a măsurilor de gestionare relevante, în gestionarea riscurilor şi în gestionarea strategică a firmei de investiţii. 131. Când evaluează simulările de criză şi analizele de sensibilitate şi rezultatele lor în cazul grupurilor transfrontaliere, autorităţile competente trebuie să ia în considerare transferabilitatea capitalului şi a lichidităţii intre entităţile juridice sau unităţile operaţionale în condiţii de criză, precum şi funcţionarea oricăror mecanisme de sprijin financiar intragrup instituite, ţinând cont de dificultăţile de finanţare care ar putea fi aşteptate în condiţii de criză. 132. Dacă autorităţile competente identifică deficienţe în conceperea evaluării fluctuaţiilor economice ciclice sau, după caz, în conceperea scenariilor sau ipotezelor utilizate de firmele de investiţii pentru simulările de criză sau analizele de sensibilitate, acestea pot solicita firmelor de investiţii să efectueze din nou sau, respectiv, să-şi reorganizeze analizele, sau anumite părţi specifice utilizând ipoteze modificate furnizate de autorităţile competente sau scenarii prescrise specifice. 5.7. Riscuri referitoare la spălarea de bani/finanţarea terorismului şi preocupări prudenţiale 133. Când analizează cadrul de guvernanţă internă şi controalele la nivelul întregii firme de investiţii, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să ţină cont de evaluările primite de la autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi să evalueze dacă acestea dau naştere unor preocupări de ordin prudenţial. Astfel pot apărea situaţii speciale în care constatările indică deficienţe semnificative ale sistemelor şi controalelor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului ale unei firme de investiţii. În schimb, în cazul în care evaluarea autorităţii competente indică deficienţe în controalele interne şi cadrul de guvernanţă ale unei firme de investiţii, iar controalele la nivelul întregii firme de investiţii dau naştere unor preocupări prudenţiale legate de riscul de spălare de bani sau de finanţare a terorismului, autorităţile competente trebuie să comunice rezultatul evaluării respective autorităţilor de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. 134. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă cadrul general de guvernanţă al firmei de investiţii include şi gestionarea riscurilor de spălare de bani sau de finanţare a terorismului. 135. În conformitate cu Ghidul ABE privind guvernanţa internă şi cu Ghidul comun al ESMA şi ABE privind evaluarea caracterului adecvat al membrilor organului de conducere şi al persoanelor care deţin funcţii-cheie, autorităţile competente trebuie să evalueze din punct de vedere prudenţial dacă sunt respectate responsabilităţile organului de conducere în ceea ce priveşte riscurile de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare orice informaţii suplimentare primite de la autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului în urma evaluării lor. Firme de investiţii din categoria 3 136. În scopul proporţionalităţii, în cazul în care un risc mai scăzut de spălare de bani sau de finanţare a terorismului este justificat de tipurile de clienţi şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să evalueze cel puţin dacă cadrul general de guvernanţă al firmei de investiţii include şi gestionarea riscurilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. 5.8. Tehnologiile informaţiilor şi comunicării 137. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii dispune de sisteme de informaţii solide, eficace şi fiabile şi dacă funcţiile sale de control intern dispun de sisteme informatice adecvate şi de asistenţă în ceea ce priveşte accesul la informaţiile interne şi externe necesare pentru a-şi îndeplini responsabilităţile. 138. În special, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii este în măsură să protejeze securitatea reţelelor şi a sistemelor sale informatice pentru a asigura confidenţialitatea, integritatea şi disponibilitatea proceselor, datelor şi activelor sale. 139. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă sistemele de informaţii sprijină în mod eficace activitatea şi gestionarea riscurilor firmei de investiţii. 5.9. Planificarea situaţiilor de urgenţă şi a continuităţii activităţii 140. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii a instituit o gestionare eficace a continuităţii activităţii pentru a asigura capacitatea sa de a funcţiona în mod continuu şi pentru a limita pierderile în cazul unor perturbări grave ale activităţii. 141. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă o firmă de investiţii: a. a instituit şi a testat planuri de urgenţă şi de continuitate a activităţii pentru a se asigura că firma de investiţii reacţionează în mod corespunzător în situaţii de urgenţă şi este capabilă să-şi menţină activităţile şi funcţiile esenţiale în cazul în care procedurile sale obişnuite de afaceri sunt perturbate; b. a documentat şi a pus în aplicare în mod adecvat planurile sale de urgenţă şi de asigurare a continuităţii activităţii. 5.10. Aplicarea la nivel consolidat şi implicaţiile pentru entităţile din grup 142. La nivel consolidat, pe lângă elementele menţionate în secţiunile de mai sus, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă: a. organul de conducere al firmei de investiţii consolidante înţelege atât organizarea grupului şi rolurile diferitelor sale entităţi, cât şi legăturile şi relaţiile dintre acestea; b. structura organizatorică şi juridică a grupului este clară şi transparentă şi adecvată dimensiunii şi complexităţii activităţii şi operaţiunilor; c. firma de investiţii a instituit un sistem eficace de informare şi raportare la nivel de grup aplicabil tuturor unităţilor operaţionale şi entităţilor juridice, iar aceste informaţii sunt puse la dispoziţia organului de conducere al întreprinderii-mamă a firmei de investiţii în timp util; d. organul de conducere al firmei de investiţii consolidante a stabilit strategii coerente la nivel de grup, inclusiv o strategie de risc la nivel de grup şi un cadru privind apetitul; e. gestionarea riscurilor de grup acoperă toate riscurile semnificative, indiferent dacă riscul provine de la entităţi care nu fac obiectul consolidării (inclusiv vehicule investiţionale, ESS şi firme imobiliare) şi oferă o imagine cuprinzătoare asupra tuturor riscurilor; f. dacă este instituită, funcţia de audit intern la nivel de grup este independentă, dispune de un plan de audit bazat pe riscuri la nivel de grup, dispune de personal şi de resurse adecvate, are statutul adecvat şi are o linie de raportare directă către organul de conducere al firmei de investiţii consolidante. 143. Când efectuează evaluarea guvernanţei interne şi a controalelor la nivelul întregii firme de investiţii la nivel de filială, pe lângă elementele enumerate în prezentul titlu, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă politicile şi procedurile la nivel de grup sunt aplicate consecvent la nivel de filială şi dacă entităţile din grup au luat măsuri pentru a se asigura că operaţiunile lor sunt conforme cu toate actele cu putere de lege şi normele administrative aplicabile. 5.11. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 144. În urma evaluărilor de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la caracterul adecvat al mecanismelor de guvernanţă internă ale firmei de investiţii şi al controalelor la nivelul întregii firme de investiţii. Acest punct de vedere trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de viabilitate bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 4. Tabelul 4. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj pentru guvernanţa internă şi controalele la nivelul întregii firme de investiţii
┌───────┬─────────────┬──────────────────┐
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │
│ │supraveghere │ │
├───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Firma de │
│ │ │investiţii are o │
│ │ │structură │
│ │ │organizatorică │
│ │ │solidă şi │
│ │ │transparentă, cu │
│ │ │responsabilităţi │
│ │ │clare şi separarea│
│ │ │asumării │
│ │ │riscurilor de │
│ │ │funcţiile de │
│ │ │gestionare şi │
│ │ │control al │
│ │ │riscurilor. │
│ │ │● Există o cultură│
│ │ │corporativă │
│ │ │solidă, │
│ │ │gestionarea │
│ │ │conflictelor de │
│ │ │interese şi │
│ │ │procese de │
│ │ │avertizare în │
│ │ │interes public. │
│ │ │● Componenţa şi │
│ │ │funcţionarea │
│ │ │organului de │
│ │ │conducere sunt │
│ │ │adecvate. │
│ │ │● Politica de │
│ │ │remunerare este │
│ │Deficienţele │conformă cu │
│ │în ceea ce │strategia de risc │
│ │priveşte │a firmei de │
│ │guvernanţa │investiţii şi cu │
│ │internă şi │interesele pe │
│ │mecanismele │termen lung. │
│ │de control la│● Cadrul de │
│ │nivelul │gestionare a │
│ │întregii │riscurilor şi │
│1 │firme de │procesele de │
│ │investiţii │gestionare a │
│ │prezintă un │riscurilor sunt │
│ │nivel scăzut │adecvate. │
│ │de risc │● Cadrul de │
│ │pentru │control intern şi │
│ │viabilitatea │controalele │
│ │firmei de │interne sunt │
│ │investiţii. │adecvate. │
│ │ │● Funcţiile │
│ │ │interne de │
│ │ │gestionare a │
│ │ │riscurilor, de │
│ │ │asigurare a │
│ │ │conformităţii şi │
│ │ │de audit sunt │
│ │ │independente şi │
│ │ │dispun de resurse │
│ │ │suficiente, iar │
│ │ │funcţia de audit │
│ │ │intern │
│ │ │funcţionează în │
│ │ │mod eficace │
│ │ │conform │
│ │ │standardelor şi │
│ │ │cerinţelor │
│ │ │internaţionale │
│ │ │stabilite. │
│ │ │● Tehnologiile │
│ │ │informaţiei şi │
│ │ │comunicaţiilor │
│ │ │sunt adecvate. │
│ │ │● Măsurile de │
│ │ │asigurare a │
│ │ │continuităţii │
│ │ │activităţii şi de │
│ │ │planificare pentru│
│ │ │situaţii │
│ │ │neprevăzute sunt │
│ │ │adecvate. │
├───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Firma de │
│ │ │investiţii are o │
│ │ │structură │
│ │ │organizaţională în│
│ │ │mare parte solidă │
│ │ │şi transparentă, │
│ │ │cu │
│ │ │responsabilităţi │
│ │ │clare şi separarea│
│ │ │asumării │
│ │ │riscurilor de │
│ │ │funcţiile de │
│ │ │gestionare şi │
│ │ │control al │
│ │ │riscurilor. │
│ │ │● Cultura │
│ │ │corporativă, │
│ │ │gestionarea │
│ │ │conflictelor de │
│ │ │interese şi │
│ │ │procesele de │
│ │ │avertizare în │
│ │ │interes public │
│ │ │sunt în mare parte│
│ │ │solide. │
│ │ │● Componenţa şi │
│ │ │funcţionarea │
│ │ │organului de │
│ │ │conducere sunt în │
│ │ │mare măsură │
│ │Deficienţele │adecvate. │
│ │în ceea ce │● Politica de │
│ │priveşte │remunerare este în│
│ │guvernanţa │mare măsură │
│ │internă şi │conformă cu │
│ │mecanismele │strategia de risc │
│ │de control la│a firmei de │
│ │nivelul │investiţii şi cu │
│ │întregii │interesele pe │
│2 │firme de │termen lung. │
│ │investiţii │● Cadrul de │
│ │prezintă un │gestionare a │
│ │nivel │riscurilor şi │
│ │mediu-scăzut │procesele de │
│ │de risc │gestionare a │
│ │pentru │riscurilor sunt în│
│ │viabilitatea │mare măsură │
│ │firmei de │adecvate. │
│ │investiţii. │● Cadrul de │
│ │ │control intern şi │
│ │ │controalele │
│ │ │interne sunt în │
│ │ │mare măsură │
│ │ │adecvate. │
│ │ │● Funcţiile │
│ │ │interne de │
│ │ │gestionare a │
│ │ │riscurilor, de │
│ │ │asigurare a │
│ │ │conformităţii şi │
│ │ │de audit sunt │
│ │ │independente, iar │
│ │ │operaţiunile lor │
│ │ │sunt în mare │
│ │ │măsură eficace. │
│ │ │● Tehnologiile │
│ │ │informaţiei şi │
│ │ │comunicaţiilor │
│ │ │sunt în mare │
│ │ │măsură adecvate. │
│ │ │● Mecanismele de │
│ │ │asigurare a │
│ │ │continuităţii │
│ │ │activităţii şi de │
│ │ │planificare pentru│
│ │ │situaţii de │
│ │ │urgenţă sunt în │
│ │ │mare măsură │
│ │ │adecvate. │
├───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Structura │
│ │ │organizatorică şi │
│ │ │responsabilităţile│
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii nu sunt│
│ │ │pe deplin │
│ │ │transparente, iar │
│ │ │asumarea │
│ │ │riscurilor nu este│
│ │ │complet separată │
│ │ │de funcţiile de │
│ │ │gestionare şi │
│ │ │control al │
│ │ │riscurilor. │
│ │ │● Există îndoieli │
│ │ │cu privire la │
│ │ │caracterul adecvat│
│ │ │al culturii │
│ │ │corporative, al │
│ │ │gestionării │
│ │ │conflictelor de │
│ │ │interese şi/sau al│
│ │ │proceselor de │
│ │ │avertizare în │
│ │ │interes public. │
│ │ │● Există îndoieli │
│ │ │cu privire la │
│ │ │caracterul adecvat│
│ │ │al componenţei şi │
│ │ │funcţionării │
│ │ │organului de │
│ │ │conducere. │
│ │ │● Există │
│ │ │preocupări cu │
│ │Deficienţele │privire la faptul │
│ │în ceea ce │că politica de │
│ │priveşte │remunerare ar │
│ │guvernanţa │putea intra în │
│ │internă şi │conflict cu │
│ │mecanismele │strategia de risc │
│ │de control la│şi cu interesele │
│ │nivelul │pe termen lung ale│
│ │întregii │firmei de │
│3 │firme de │investiţii. │
│ │investiţii │● Există îndoieli │
│ │prezintă un │cu privire la │
│ │nivel │caracterul adecvat│
│ │mediu-ridicat│al cadrului de │
│ │de risc │gestionare a │
│ │pentru │riscurilor şi al │
│ │viabilitatea │proceselor de │
│ │firmei de │gestionare a │
│ │investiţii. │riscurilor. │
│ │ │● Există îndoieli │
│ │ │cu privire la │
│ │ │caracterul adecvat│
│ │ │al cadrului de │
│ │ │control intern şi │
│ │ │al controalelor │
│ │ │interne. │
│ │ │● Există îndoieli │
│ │ │cu privire la │
│ │ │independenţa şi │
│ │ │funcţionarea │
│ │ │eficace a │
│ │ │funcţiilor interne│
│ │ │de gestionare a │
│ │ │riscurilor, de │
│ │ │asigurare a │
│ │ │conformităţii şi │
│ │ │de audit. │
│ │ │● Există îndoieli │
│ │ │cu privire la │
│ │ │caracterul adecvat│
│ │ │al tehnologiilor │
│ │ │informaţiei şi │
│ │ │comunicaţiilor. │
│ │ │● Există îndoieli │
│ │ │cu privire la │
│ │ │caracterul adecvat│
│ │ │al mecanismelor de│
│ │ │asigurare a │
│ │ │continuităţii │
│ │ │activităţii şi de │
│ │ │planificare pentru│
│ │ │situaţii │
│ │ │neprevăzute. │
├───────┼─────────────┼──────────────────┤
│ │ │● Structura │
│ │ │organizatorică şi │
│ │ │responsabilităţile│
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii nu sunt│
│ │ │transparente, iar │
│ │ │asumarea │
│ │ │riscurilor nu este│
│ │ │separată de │
│ │ │funcţiile de │
│ │ │gestionare şi │
│ │ │control al │
│ │ │riscurilor. │
│ │ │● Cultura │
│ │ │corporativă, │
│ │ │gestionarea │
│ │ │conflictelor de │
│ │ │interese şi/sau │
│ │ │procesele de │
│ │ │avertizare în │
│ │ │interes public │
│ │ │sunt inadecvate. │
│ │ │● Componenţa şi │
│ │ │funcţionarea │
│ │ │organului de │
│ │ │conducere sunt │
│ │ │inadecvate. │
│ │ │● Politica de │
│ │ │remunerare intră │
│ │Deficienţele │în conflict cu │
│ │în guvernanţa│strategia de risc │
│ │internă şi │a firmei de │
│ │mecanismele │investiţii şi cu │
│ │de control la│interesele pe │
│ │nivelul │termen lung. │
│ │întregii │● Cadrul de │
│ │firme de │gestionare a │
│4 │investiţii │riscurilor şi │
│ │prezintă un │procesele de │
│ │nivel ridicat│gestionare a │
│ │de risc │riscurilor sunt │
│ │pentru │inadecvate. │
│ │viabilitatea │● Funcţia internă │
│ │firmei de │de gestionare a │
│ │investiţii. │riscurilor, de │
│ │ │conformitate şi/ │
│ │ │sau de audit nu │
│ │ │este independentă │
│ │ │şi/sau funcţiile │
│ │ │de audit intern nu│
│ │ │funcţionează │
│ │ │conform │
│ │ │standardelor şi │
│ │ │cerinţelor │
│ │ │internaţionale │
│ │ │stabilite; │
│ │ │operaţiunile nu │
│ │ │sunt eficace. │
│ │ │● Cadrul de │
│ │ │control intern şi │
│ │ │controalele │
│ │ │interne sunt │
│ │ │inadecvate. │
│ │ │● Tehnologiile │
│ │ │informaţiei şi │
│ │ │comunicaţiilor │
│ │ │sunt inadecvate. │
│ │ │● Mecanismele de │
│ │ │asigurare a │
│ │ │continuităţii │
│ │ │activităţii şi de │
│ │ │planificare pentru│
│ │ │situaţii │
│ │ │neprevăzute sunt │
│ │ │inadecvate. │
└───────┴─────────────┴──────────────────┘
TITLUL 6 Evaluarea riscurilor pentru capital 6.1. Consideraţii generale 145. Autorităţile competente trebuie să evalueze şi să puncteze riscurile pentru capital care au fost identificate ca fiind semnificative pentru firma de investiţii. Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării, autorităţile competente trebuie să identifice mai întâi sursele de risc pentru capital la care firma de investiţii este sau poate fi expusă. În acest scop, autorităţile competente trebuie să valorifice cunoştinţele dobândite în urma evaluării altor elemente SREP, a comparării poziţiei firmei de investiţii cu omologii şi a oricăror alte activităţi de supraveghere. Evaluarea riscurilor pentru capital trebuie efectuată în mod proporţional, şi anume ajustând nivelul de detaliu al analizei în funcţie de natura, mărimea şi complexitatea firmei de investiţii. 146. Scopul prezentului titlu este de a furniza metodologii comune care să fie luate în considerare pentru evaluarea riscurilor individuale, precum şi pentru gestionarea şi controlul riscurilor. Aceasta nu este menită să fie exhaustivă şi oferă autorităţilor competente o marjă de manevră pentru a lua în considerare alte criterii suplimentare care pot fi considerate relevante pe baza experienţei lor şi a caracteristicilor specifice ale firmei de investiţii. 147. Prezentul titlu oferă autorităţilor competente orientări pentru evaluarea riscurilor şi a costurilor legate de posibila lichidare ordonată a firmei de investiţii, precum şi orientări pentru evaluarea şi notarea următoarelor categorii de riscuri pentru capital în activităţile curente ale firmelor de investiţii: a. Riscul pentru client; b. Riscul pentru piaţă; c. Riscul pentru firmă; d. alte riscuri. 148. Alineatul 147, literele (a)-(c) se aplică evaluării firmelor de investiţii clasificate în categoriile 1, 2 sau 3, având în vedere sfera activităţilor autorizate ale acestor firme de investiţii. Dacă este cazul, autorităţile competente pot lua în considerare alineatul 147, literele (a) şi (c) pentru evaluarea firmelor de investiţii mici şi cu un grad redus de complexitate care îndeplinesc criteriile de la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/2033, ţinând cont de relevanţa anumitor subcategorii enumerate la riscurile menţionate anterior pentru capitalul acestor firme de investiţii. Autorităţile competente trebuie să evalueze lichidarea ordonată a unei firme de investiţii, precum şi alte riscuri, pentru toate firmele de investiţii care fac obiectul SREP. 149. Titlul identifică, de asemenea, un set de subcategorii din cadrul fiecărei categorii de risc de mai sus, care trebuie luate în considerare la evaluarea riscurilor pentru capital. În funcţie de importanţa semnificativă a oricăreia dintre aceste subcategorii pentru o anumită firmă de investiţii, acestea pot fi evaluate şi notate individual. 150. Decizia privind pragul de semnificaţie se bazează pe cele mai recente date disponibile şi poate fi completată de un raţionament în materie de supraveghere. 151. Autorităţile competente trebuie să evalueze, de asemenea, alte riscuri care sunt identificate ca fiind semnificative pentru o anumită firmă de investiţii, dar care nu sunt enumerate mai sus. Aceste alte riscuri, care nu pot fi atribuite în mod rezonabil uneia din cele trei categorii enumerate la alineatul 147, literele (a)-(c), reprezintă o categorie separată de riscuri. Următoarele elemente pot contribui la procesul de identificare: a. factorii determinanţi ai cerinţelor de fonduri proprii; b. riscurile identificate în ICARAP sau în simulările de criză ale firmei de investiţii, dacă sunt disponibile; c. riscurile care decurg din modelul de afaceri al firmei de investiţii (inclusiv cele identificate de alte firme de investiţii care utilizează un model de afaceri similar); d. informaţii care decurg din monitorizarea indicatorilor-cheie; e. constatările şi observaţiile din rapoartele de audit intern sau extern; f. recomandările şi orientările emise de ABE, precum şi avertismentele şi recomandările emise de autorităţile macroprudenţiale sau de CERS care sunt relevante pentru firmă; şi g. raportarea încălcărilor şi incidentelor către autorităţile competente. 152. De asemenea, autorităţile competente trebuie să ţină cont de elementele de mai sus atunci când planifică intensitatea activităţii lor de supraveghere în ceea ce priveşte evaluarea unui risc specific. 153. În ceea ce priveşte riscul pentru client, riscul pentru piaţă, riscul pentru firmă, precum şi cerinţa pe baza cheltuielilor generale fixe, autorităţile competente trebuie să verifice respectarea de către firma de investiţii a cerinţelor minime prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033. Ghidul permite însă autorităţilor competente să extindă domeniul de aplicare al evaluării dincolo de aceste cerinţe pentru a forma o imagine cuprinzătoare a riscurilor pentru capital. În special, autorităţile competente trebuie să identifice situaţiile în care anumite riscuri sau elemente de risc nu sunt acoperite suficient de cerinţele minime de fonduri proprii, în pofida conformităţii cu cerinţele Regulamentului (UE) 2019/2033. De exemplu, decalajul cauzat de utilizarea mediei mobile pentru unii factori K poate reduce vârfurile de activitate şi utilizarea agenţilor delegaţi în locul personalului intern duce la subestimarea cheltuielilor. Această evaluare trebuie să stea la baza stabilirii cerinţei de fonduri proprii suplimentare în conformitate cu secţiunea 7.2.1. 154. La punerea în aplicare a metodologiilor specificate în prezentul titlu, autorităţile competente trebuie să utilizeze informaţiile provenite din monitorizarea indicatorilor-cheie, astfel cum se specifică în titlul 3. Autorităţile competente trebuie să utilizeze alţi indicatori cantitativi şi calitativi, după caz, în scopul acestei evaluări. 155. Atunci când îşi efectuează evaluările, autorităţile competente trebuie să utilizeze toate sursele de informaţii disponibile, şi anume raportarea în scopuri de reglementare, raportarea ad-hoc, indicatorii şi rapoartele interne ale firmei de investiţii (inclusiv raportul de audit intern, rapoartele privind gestionarea riscurilor, informaţiile furnizate de ICARAP), rapoartele de inspecţie la faţa locului şi rapoartele externe (inclusiv comunicările firmei de investiţii către investitori, agenţiile de rating). Deşi evaluarea este menită să fie specifică întreprinderii, trebuie avută în vedere comparaţia cu omologii pentru a identifica expunerea potenţială la riscuri pentru capital. În acest scop, omologii trebuie definiţi în funcţie de risc şi ar putea fi diferiţi de cei identificaţi pentru BMA sau pentru alte analize. 156. Pentru fiecare categorie de risc, autorităţile competente trebuie să evalueze şi să reflecte în punctajul de risc: a. riscul inerent (expuneri la risc); şi b. calitatea şi eficacitatea gestionării riscurilor şi a controalelor. 157. Autorităţile competente trebuie să reflecte rezultatul evaluării fiecărei categorii de risc într-un rezumat al constatărilor care oferă o explicaţie a principalilor factori de risc şi un punctaj de risc, astfel cum se specifică în secţiunile următoare. 6.2. Evaluarea lichidării ordonate a firmei de investiţii 158. Autorităţile competente trebuie să identifice şi să evalueze procesul de lichidare ordonată a firmei de investiţii în scenarii plauzibile care să reflecte modelul de afaceri şi strategia firmei de investiţii. Nivelul detaliilor unei astfel de evaluări, inclusiv numărul de scenarii avute în vedere, trebuie determinat ţinând cont de modelul de afaceri, de amploarea şi de complexitatea activităţilor desfăşurate de firma de investiţii. Evaluarea trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente: a. identificarea scenariilor de lichidare; b. identificarea calendarului realist pentru lichidarea firmelor de investiţii; şi c. evaluarea impactului lichidării unei firme de investiţii asupra clienţilor, contrapărţilor şi pieţelor sale, precum şi asupra firmei de investiţii în sine. 6.2.1. Identificarea scenariilor de lichidare 159. Există multe scenarii în care o firmă de investiţii se poate lichida. Atunci când efectuează analiza, autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra unuia sau mai multor scenarii în care firma de investiţii devine neviabilă şi este obligată să-şi lichideze activitatea. Printre scenariile tipice care pot fi luate în considerare de autorităţile competente se numără: a. pierderi financiare semnificative cauzate de fluctuaţii grave ale pieţei; şi b. pierderea infrastructurii critice care este imposibil de înlocuit în timp util. 160. Pentru a elabora scenarii adecvate în temeiul alineatului 159, autorităţile competente trebuie să ia în considerare, după caz, următoarele informaţii, pe baza analizei efectuate în temeiul titlului 4 (Analiza modelului de afaceri): a. forma juridică a firmei de investiţii şi cerinţele aplicabile în materie de insolvenţă aferente; b. modelul de afaceri al firmei de investiţii şi vulnerabilităţile conexe; c. principalii factori determinanţi ai veniturilor şi costurilor firmei de investiţii; d. principalele intrări şi ieşiri de numerar; e. principalele instrumente şi procese operaţionale interne sau externalizate (sisteme informatice esenţiale); şi f. activităţi comerciale cheie, în special cele care pot fi dificil de lichidat sau care fac obiectul unei interconectări interne/externe ridicate. 161. În cazul în care este disponibil un plan de redresare, dacă este cazul, autorităţile competente trebuie să se bazeze pe scenariile planului de redresare, subliniind în continuare aceste scenarii pentru a ajunge la o lichidare (şi anume, situaţii în care nu vor fi disponibile opţiuni de redresare). 6.2.2. Identificarea orizontului de timp adecvat pentru lichidare 162. Autorităţile competente trebuie să stabilească orizontul de timp adecvat pentru lichidarea ordonată a firmei de investiţii. În special, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă ar fi necesar un orizont de timp mai lung de trei luni pentru lichidarea ordonată a activităţilor firmelor de investiţii. 163. Pentru a stabili orizontul de timp preconizat al lichidării ordonate, autorităţile competente trebuie să ia în considerare aspectele detaliate la alineatele 165 - 167, care pot avea un impact asupra duratei lichidării. Autorităţile competente se pot baza, de asemenea, pe orizontul mediu de timp al lichidării ordonate efectuate anterior pentru firmele de investiţii cu caracteristici similare din jurisdicţia lor. 6.2.3. Evaluarea impactului unei lichidări asupra clienţilor, contrapărţilor şi pieţelor 164. Autorităţile competente trebuie să stabilească diferitele părţi interesate care ar putea fi afectate de lichidarea firmei de investiţii, în cadrul scenariilor analizate. Atunci când efectuează evaluarea impactului, autorităţile competente trebuie să ia în considerare cel puţin principalii clienţi, alte contrapărţi şi pieţe ale firmei de investiţii. 165. Autorităţile competente trebuie să efectueze o evaluare a impactului unei lichidări asupra clienţilor firmei de investiţii. O astfel de evaluare trebuie să includă cel puţin următoarele aspecte, în măsura în care informaţiile relevante sunt disponibile: a. capacitatea firmelor de investiţii de a închide tranzacţia nefinalizată şi consecinţele pe care o astfel de închidere le poate avea asupra clienţilor şi asupra firmei de investiţii în sine (şi anume, dacă firma de investiţii va suporta penalităţi de reziliere sau taxe juridice); b. în cazul în care contractele nu pot fi anulate, capacitatea firmei de investiţii de a preda toate contractele unei alte instituţii financiare şi cu ce costuri; şi c. capacitatea firmei de investiţii de a restitui în timp util fondurile clienţilor deţinute şi activele aflate în custodia firmei de investiţii, în conformitate cu normele introduse în Directiva 2014/65/UE. 166. Autorităţile competente trebuie să efectueze o evaluare a impactului unei lichidări pe pieţele pe care funcţionează firma de investiţii. Autorităţile competente trebuie să se concentreze în special asupra următoarelor situaţii: a. în cazul în care o mare parte din activitatea firmei de investiţii se desfăşoară pe una sau pe unele pieţe specifice; şi b. în cazul în care firma de investiţii este un furnizor principal de servicii comerciale pe o anumită piaţă. 6.2.4. Evaluarea impactului unei lichidări asupra firmei de investiţii 167. Pe baza analizei structurii organizatorice şi a modelului de funcţionare ale firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să stabilească principalele riscuri pentru firma de investiţii în cazul lichidării. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare următoarele aspecte, în măsura în care acestea sunt relevante pentru firma de investiţii şi informaţiile sunt disponibile: a. capacitatea firmei de investiţii de a-şi acoperi costurile de funcţionare, inclusiv costurile de întreţinere a principalelor sale procese şi sisteme informatice interne sau externalizate, care să îi permită să continue să funcţioneze la un nivel care să admită o lichidare ordonată; b. capacitatea firmei de investiţii de a ceda în timp util activele sale fixe şi de a absorbi pierderile asociate; c. capacitatea firmei de investiţii de a-şi gestiona/concedia angajaţii, având în vedere cerinţele legislaţiei relevante privind ocuparea forţei de muncă, în special în cazurile în care firma de investiţii are entităţi transfrontaliere, precum şi costurile pe care le poate implica (având în vedere în special eventualele plăţi compensatorii); d. capacitatea firmei de investiţii de a reţine angajaţii-cheie pentru a efectua lichidarea şi costurile pe care aceasta le poate implica; şi e. orice alte costuri sau riscuri operaţionale care ar putea apărea în cursul procesului de lichidare. 6.3. Evaluarea riscului pentru client 6.3.1. Consideraţii generale 168. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul pentru client rezultat din toate tipurile de expuneri, inclusiv expunerile extrabilanţiere: activele administrate, fondurile clienţilor deţinute, activele protejate şi administrate şi ordinele clienţilor tratate. De asemenea, acestea trebuie să ia în considerare legislaţia naţională care reglementează segregarea aplicabilă fondurilor clienţilor şi disponibilitatea pentru firma de investiţii a unei asigurări de răspundere civilă profesională ca fiind un instrument eficace în gestionarea riscurilor, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034. 169. La evaluarea riscului pentru client, autorităţile competente trebuie să ţină cont de diferitele tipuri de clienţi, precum şi de natura şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii cu privire la aceşti clienţi. 6.3.2. Evaluarea riscului inerent pentru client 170. Prin evaluarea riscului inerent pentru client, autorităţile competente trebuie să determine principalii factori determinanţi ai valorilor factorilor K aferenţi riscului pentru client şi să evalueze importanţa impactului prudenţial al acestui risc pentru firma de investiţii. Prin urmare, evaluarea riscului inerent pentru client trebuie structurată în jurul următoarelor etape principale: a. evaluarea preliminară; b. evaluarea naturii şi a amplorii serviciilor şi activităţilor de gestionare a activelor clienţilor, de deţinere de fonduri ale clienţilor, de protejare a activelor clienţilor şi de gestionare a ordinelor clienţilor; şi c. evaluarea sistemelor şi a proceselor legate de aceste activităţi. 171. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul pentru client atât în termeni actuali, cât şi în termeni prospectivi. 172. După caz, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să efectueze o evaluare mai detaliată, eventual la nivelul clienţilor individuali. Evaluare preliminară 173. Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării riscului pentru client, autorităţile competente trebuie să identifice mai întâi sursele riscului pentru client la care firma de investiţii este sau poate fi expusă. 174. Ca o condiţie minimă, autorităţile competente trebuie să ia în considerare următoarele: a. apetitul pentru risc în ceea ce priveşte riscul pentru client, având în vedere modelul de afaceri al firmei de investiţii; b. ponderea valorii factorului K pentru riscul pentru client în comparaţie cu valoarea totală a factorului K; c. previziuni ale valorii factorului K pentru riscul pentru client, dacă sunt disponibile; d. natura, dimensiunea şi compoziţia elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere legate de client ale firmei de investiţii; e. dacă sunt disponibile, costul pierderilor operaţionale din conturile clienţilor în raport cu comisioanele. 175. Autorităţile competente trebuie să efectueze analiza preliminară având în vedere modificarea indicatorilor de mai sus de-a lungul timpului pentru a forma o imagine în cunoştinţă de cauză a principalilor factori determinanţi ai riscului pentru client al firmei de investiţii. Active administrate (AUM) 176. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul de a suporta o pierdere pentru clienţi din cauza proastei gestionări a activelor clienţilor aflate în administrare. Activele administrate includ atât activele care fac obiectul administrării discreţionare de portofoliu, cât şi activele care fac obiectul unor mecanisme nediscreţionare de consultanţă cu caracter continuu. Acest risc poate apărea, printre alte surse, ca urmare a încălcării termenilor mandatului, a efectului de levier excesiv, a concentrării excesive, a activelor supuse comprimării lichidităţilor sau a complexităţii inadecvate a produselor în raport cu mandatul. 177. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz: a. complexitatea mandatelor, a declaraţiei privind politica de investiţii (IPS) sau a strategiilor puse în aplicare; b. profilurile clienţilor (fonduri suverane, investitori instituţionali, întreprinderi sau persoane fizice) şi toleranţa la risc; c. clasele de active ale portofoliului-suport; d. valoarea activelor administrate. Fondurile clienţilor deţinute (CMH) 178. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul de a pierde bani ai clienţilor şi de a trebui să îi despăgubească pe clienţi din cauza proastei administrări a conturilor clienţilor de către firma de investiţii. 179. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă fondurile clienţilor sunt deţinute în conformitate cu legislaţia naţională privind protecţia fondurilor clienţilor şi pot fi diferenţiate în mod clar de numerarul propriu al firmei de investiţii. 180. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz: a. tipul de cont (depozit bancar comercial); b. acordul privind accesul firmelor de investiţii la fondurile clienţilor; c. politica de investiţii autorizată pentru fondurile clienţilor; d. omnibus sau conturi separate individuale; e. trasabilitatea banilor clienţilor; f. valoarea fondurilor clienţilor deţinute şi numărul de clienţi; g. monede utilizate pentru denumirea conturilor clienţilor. Active protejate şi administrate (ASA) 181. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul de a suporta o pierdere pentru clienţi şi de a fi necesar să fie compensaţi din cauza proastei administrări a activelor protejate şi administrate de firma de investiţii. 182. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, dacă este cazul: a. reutilizarea garanţiilor reale deţinute; b. drepturile de lichidare a activelor; c. amortizarea garanţiilor reale; d. delegaţii primite de la alte entităţi financiare şi trimise acestora; e. tipuri de active; f. operaţiuni sau neexecutarea operaţiunilor privind evenimente legate de active (vot pentru adunarea generală, plata cupoanelor, emisiuni de drepturi). Ordinele clienţilor tratate (COH) 183. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul de pierdere operaţională la tratarea ordinelor clienţilor. Acest risc poate apărea ca urmare a erorilor de sistem sau umane cauzate de complexitatea proceselor, procedurilor şi sistemelor informatice (inclusiv utilizarea noilor tehnologii), în măsura în care acestea pot duce la erori, inclusiv întârzieri, specificaţii greşite sau încălcări ale securităţii. 184. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz: a. cantitatea şi valoarea ordinelor clienţilor tratate; b. natura activelor-suport (OTC, mai mult sau mai puţin lichide...); c. tipurile şi caracteristicile ordinelor (pe blocuri, preţ fix...); d. caracteristicile de transmitere sau executare (tranzacţionare electronică sau vocală...); e. procese şi organizare de transmitere sau de executare (birouri specializate în funcţie de clasa de active, vânzări - traderi, tranzacţionare pe cont propriu, acces pe piaţă...). 6.3.3. Evaluarea gestionării şi controalelor riscurilor pentru clienţi 185. Pentru a obţine o înţelegere cuprinzătoare a profilului de risc pentru client al firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să revizuiască şi cadrul de gestionare a riscurilor care stă la baza activităţilor sale. În acest scop, autorităţile competente trebuie să evalueze următoarele elemente, după caz: a. firma de investiţii dispune de o strategie de risc solidă, formulată în mod clar şi documentată, care este validată în mod corespunzător de consiliul de administraţie şi acoperă gestionarea activelor, gestionarea fluxurilor de numerar în cadrul firmei şi administrarea activelor protejate şi administrate; b. firma de investiţii dispune de un cadru organizaţional adecvat pentru a asigura furnizarea eficace de servicii clienţilor, cu resurse umane şi tehnice suficiente (atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ) (ghişee şi servicii administrative, sisteme informatice); c. firma de investiţii dispune de un cadru de control solid şi cuprinzător (eficacitatea şi independenţa funcţiilor de control) şi de garanţii solide pentru a-şi atenua riscurile pentru clienţi, în conformitate cu strategia de administrare şi cu apetitul pentru risc; d. firma de investiţii dispune de politici şi proceduri clar definite pentru identificarea, gestionarea, măsurarea şi controlul riscurilor operaţionale pentru clienţi; e. drepturile de acces ale firmei la conturile clienţilor sunt conforme cu reglementările aplicabile. 6.3.4. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 186. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscul pentru client al firmei de investiţii. Această opinie trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de risc bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 5. Dacă, pe baza importanţei semnificative a anumitor factori de risc, autorităţile competente decid să îi evalueze şi să le acorde un punctaj individual, orientările furnizate în acest tabel trebuie aplicate, în măsura posibilului, prin analogie. Tabelul 5. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj de risc în cazul riscului pentru client
┌───────┬────────────┬──────────────┬────────────────┐
│ │ │ │Consideraţii │
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │legate de │
│de risc│supraveghere│referitoare la│gestionarea │
│ │ │riscul inerent│adecvată şi │
│ │ │ │verificări │
├───────┼────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Natura şi │ │
│ │ │compoziţia │ │
│ │ │expunerii la │ │
│ │ │risc implică │ │
│ │ │un risc │ │
│ │ │nesemnificativ│ │
│ │Există un │/un risc │ │
│ │risc scăzut │foarte scăzut.│ │
│ │de impact │● Expunerea la│ │
│ │prudenţial │produse şi │ │
│ │semnificativ│tranzacţii │ │
│ │asupra │complexe nu │ │
│ │firmei de │este │● Există │
│ │investiţii, │semnificativă/│coerenţă între │
│1 │având în │foarte │conducerea şi │
│ │vedere │scăzută. │controalele │
│ │nivelul de │● Nivelul │firmei de │
│ │risc inerent│riscului de │investiţii şi │
│ │şi │concentrare nu│strategia sa │
│ │gestionarea │este │generală şi │
│ │şi │semnificativ/ │apetitul pentru │
│ │controlul. │foarte scăzut.│risc. │
│ │ │● Nivelul de │● Cadrul │
│ │ │risc legat de │organizaţional │
│ │ │procese şi │este solid, cu │
│ │ │sisteme nu │responsabilităţi│
│ │ │este │clare şi o │
│ │ │semnificativ/ │separare clară a│
│ │ │foarte scăzut.│sarcinilor între│
├───────┼────────────┼──────────────┤persoanele care │
│ │ │● Natura şi │îşi asumă │
│ │ │compoziţia │riscuri şi │
│ │Există un │expunerii la │funcţiile de │
│ │risc mediu- │risc implică │conducere şi │
│ │scăzut de │un risc scăzut│control. │
│ │impact │până la mediu.│● Sistemele de │
│ │prudenţial │● Expunerea la│măsurare, │
│ │semnificativ│produse şi │monitorizare şi │
│ │asupra │tranzacţii │raportare sunt │
│ │firmei de │complexe este │adecvate. │
│ │investiţii, │scăzută spre │ │
│2 │având în │medie. │ │
│ │vedere │● Nivelul │ │
│ │nivelul de │riscului de │ │
│ │risc │concentrare │ │
│ │inerent, │este scăzut │ │
│ │precum şi │până la mediu.│ │
│ │gestionarea │● Nivelul de │ │
│ │şi │risc legat de │ │
│ │controlul. │procese şi │ │
│ │ │sisteme este │ │
│ │ │scăzut spre │ │
│ │ │mediu. │ │
├───────┼────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Natura şi │ │
│ │ │compoziţia │ │
│ │ │expunerii la │ │
│ │Există un │risc implică │ │
│ │risc mediu │un risc mediu │ │
│ │ridicat de │spre ridicat. │● Există o │
│ │impact │● Expunerea la│deficienţă în │
│ │prudenţial │produse şi │gestionarea şi │
│ │semnificativ│tranzacţii │controlul firmei│
│ │asupra │complexe este │de investiţii în│
│ │firmei de │medie spre │comparaţie cu │
│3 │investiţii, │ridicată. │strategia sa │
│ │având în │● Nivelul │generală şi cu │
│ │vedere │riscului de │apetitul pentru │
│ │nivelul de │concentrare │risc. │
│ │risc │este mediu │● Cadrul │
│ │inerent, │spre ridicat. │organizaţional │
│ │precum şi │● Nivelul de │nu dispune de │
│ │gestionarea │risc legat de │responsabilităţi│
│ │şi controlul│procese şi │clare şi de o │
│ │ │sisteme este │separare clară a│
│ │ │mediu spre │sarcinilor între│
│ │ │ridicat. │persoanele care │
├───────┼────────────┼──────────────┤îşi asumă │
│ │ │● Natura şi │riscuri şi │
│ │Există un │compoziţia │funcţiile de │
│ │risc ridicat│expunerii la │conducere şi │
│ │de impact │risc implică │control. ● │
│ │prudenţial │un risc │Sistemele de │
│ │semnificativ│ridicat. │măsurare, │
│ │asupra │● Expunerea la│monitorizare şi │
│ │firmei de │produse şi │raportare nu │
│ │investiţii, │tranzacţii │sunt suficiente │
│4 │având în │complexe este │sau coerente, │
│ │vedere │ridicată. │unele riscuri nu│
│ │nivelul de │● Nivelul │sunt │
│ │risc │riscului de │monitorizate sau│
│ │inerent, │concentrare │raportate în mod│
│ │precum şi │este ridicat. │corespunzător. │
│ │gestionarea │● Nivelul de │ │
│ │şi │risc legat de │ │
│ │controlul. │procese şi │ │
│ │ │sisteme este │ │
│ │ │ridicat. │ │
└───────┴────────────┴──────────────┴────────────────┘
6.4. Evaluarea riscului pentru piaţă 6.4.1. Consideraţii generale 187. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul pentru piaţă care decurge din toate tipurile de expuneri: pentru poziţiile care nu fac obiectul compensării (adică expunerea calculată prin metodologia riscului net de poziţie) şi pentru poziţiile care fac obiectul compensării sau al constituirii marjei (adică expunerea calculată prin metodologia marjei de compensare date). 188. La evaluarea riscului pentru piaţă, autorităţile competente trebuie să ţină cont de volumul, natura şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii. 6.4.2. Evaluarea riscului inerent pentru piaţă 189. Prin evaluarea riscului pentru piaţă inerent, autorităţile competente trebuie să determine principalii factori determinanţi ai expunerii firmei de investiţii la riscul pentru piaţă şi să evalueze riscul unui impact prudenţial semnificativ asupra firmei de investiţii. Evaluarea riscului pentru piaţă inerent trebuie structurată în jurul următoarelor etape principale: a. evaluarea preliminară; b. evaluarea naturii şi a compoziţiei poziţiilor firmei de investiţii supuse riscului pentru piaţă; c. evaluarea rentabilităţii; d. evaluarea riscului de concentrare a pieţei; e. evaluarea cadrului de evaluare prudentă a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare; f. evaluarea riscului de model (adică modelele utilizate în scopuri de reglementare). Evaluare preliminară 190. Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării riscului pentru piaţă, autorităţile competente trebuie să identifice mai întâi sursele de risc de piaţă la care firma de investiţii este sau poate fi expusă. 191. Ca o condiţie minimă, autorităţile competente trebuie să ia în considerare: a. activităţile de piaţă, liniile de activitate şi produsele firmei de investiţii; b. strategia principală a portofoliului de risc de piaţă din cadrul portofoliului de tranzacţionare şi apetitul pentru risc în activităţile de piaţă; c. ponderea relativă a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare în ceea ce priveşte activele totale, schimbările în timp şi strategia firmei de investiţii pentru aceste poziţii, dacă este disponibilă; d. ponderea relativă a câştigurilor nete din poziţiile de piaţă în venitul total din exploatare; şi e. cerinţa de fonduri proprii pentru riscul pentru piaţă în comparaţie cu cerinţa totală de fonduri proprii, inclusiv variaţia istorică a acestei cifre şi a previziunilor, dacă este disponibilă. 192. În evaluările lor iniţiale, autorităţile competente trebuie să ia în considerare şi schimbările semnificative ale activităţilor de piaţă ale firmei de investiţii, punând accentul pe eventualele schimbări ale expunerii totale la riscul de piaţă. În special, acestea pot evalua: a. schimbări semnificative ale strategiei privind riscul de piaţă, ale politicilor şi ale mărimii limitelor; b. impactul potenţial al acestor schimbări asupra profilului de risc al firmei de investiţii; c. tendinţe majore pe pieţele financiare. Natura şi componenţa activităţilor firmei de investiţii cu risc de piaţă 193. Autorităţile competente trebuie să analizeze natura expunerilor la riscul de piaţă ale firmei de investiţii pentru a identifica anumite expuneri la risc şi factorii determinanţi/factorii de risc de piaţă aferenţi (inclusiv cursurile de schimb, ratele dobânzii sau marjele de credit) în vederea unei evaluări aprofundate suplimentare. 194. Autorităţile competente trebuie să analizeze expunerile la riscul de piaţă în funcţie de clasele de active relevante şi/sau de instrumentele financiare raportat la dimensiunea, complexitatea şi nivelul lor de risc. Pentru cele mai relevante expuneri, autorităţile competente trebuie să evalueze factorii de risc şi factorii determinanţi aferenţi. 195. Atunci când analizează activităţile legate de riscul de piaţă, autorităţile competente trebuie să ia în considerare, de asemenea, complexitatea produselor financiare relevante (inclusiv a produselor evaluate utilizând tehnici de marcare la model) şi a operaţiunilor de piaţă specifice (inclusiv tranzacţionarea de mare frecvenţă). Trebuie luate în considerare următoarele puncte: a. în cazul în care firma de investiţii deţine poziţii pe instrumente financiare derivate, autorităţile competente trebuie să evalueze atât valoarea de piaţă, cât şi valoarea noţională; b. în cazul în care firma de investiţii desfăşoară activităţi în domeniul instrumentelor financiare derivate extrabursiere, autorităţile competente trebuie să evalueze, dacă este cazul, ponderea acestor tranzacţii în portofoliul total de instrumente financiare derivate şi defalcarea portofoliului extrabursier pe tip de contract (swap, forward), instrumente financiare suport (riscul de credit al contrapărţii asociat acestor produse este acoperit prin metodologia riscului pentru firmă); c. în cazul în care firma de investiţii a pus în aplicare strategii de acoperire împotriva riscurilor, autorităţile competente trebuie să evalueze riscul de piaţă rezidual după punerea în aplicare a acestor strategii. 196. După caz, autorităţile competente trebuie să evalueze poziţiile în dificultate şi/sau nelichide şi impactul acestora asupra rentabilităţii firmei de investiţii. 197. Pentru firmele de investiţii care utilizează abordări interne pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii reglementate, autorităţile competente trebuie să ia în considerare, de asemenea, următorii indicatori pentru a identifica domeniile de risc specifice şi factorii de risc aferenţi: a. împărţirea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă între valoarea la risc (VaR), VaR în situaţie de criză (SVaR), cerinţa pentru riscul adiţional (IRC) şi cerinţa pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie; b. VaR defalcată pe factori de risc; c. modificarea VaR şi SVaR (posibili indicatori ar putea fi variaţia zilnică/săptămânală, media trimestrială şi rezultatele testelor ex post); şi d. factorii de multiplicare aplicaţi VaR şi SVaR. 198. După caz, autorităţile competente trebuie să ia în considerare şi măsurile de risc intern ale firmelor de investiţii. Acestea ar putea include deficitul preconizat, VaR internă care nu este utilizată la calcularea cerinţelor de fonduri proprii sau sensibilităţile riscului de piaţă la diferiţi factori de risc şi la pierderi potenţiale. 199. Atunci când analizează riscul de piaţă inerent, autorităţile competente trebuie să ia în considerare cifrele şi tendinţele "la timp", atât pe bază agregată, cât şi pe portofoliu. Dacă este posibil, această analiză trebuie completată cu o comparaţie între cifrele firmei de investiţii şi indicatorii macroeconomici relevanţi. Analiză de rentabilitate 200. Autorităţile competente trebuie să analizeze profitabilitatea istorică, inclusiv volatilitatea profiturilor, a activităţilor de piaţă pentru a înţelege mai bine profilul de risc de piaţă al firmei de investiţii. Această analiză ar putea fi efectuată la nivel de portofoliu şi ar putea fi defalcată pe linii de activitate, birouri de tranzacţionare sau clase de active (eventual ca parte a evaluării mai ample efectuate în cadrul BMA). 201. Atunci când evaluează profitabilitatea, autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită principalelor domenii de risc identificate în cursul examinării activităţilor cu risc de piaţă. Autorităţile competente trebuie să facă distincţia între veniturile din tranzacţionare şi veniturile din afara tranzacţionării (cum ar fi comisioanele, onorariile clienţilor), pe de o parte, şi profiturile/pierderile realizate şi nerealizate, pe de altă parte. 202. Pentru acele clase de active şi/sau expuneri care generează profituri sau pierderi anormale, autorităţile competente trebuie să evalueze rentabilitatea în comparaţie cu nivelul de risc asumat de firma de investiţii (inclusiv VaR/câştigurile nete din activele şi pasivele financiare deţinute în vederea tranzacţionării) pentru a identifica şi analiza posibilele neconcordanţe. Atunci când este posibil, autorităţile competente trebuie să compare cifrele firmei de investiţii cu performanţele sale istorice şi cu omologii săi. Riscul de concentrare a pieţei 203. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la gradul de risc de concentrare a pieţei la care este expusă firma de investiţii, fie din expuneri la un singur factor de risc, fie din expuneri la mai mulţi factori de risc care sunt corelaţi. 204. Atunci când evaluează posibilele concentrări, autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită concentrărilor în produse complexe (în special produse structurate), în produse nelichide [inclusiv titluri de creanţă garantate (CDO)] sau în produse evaluate utilizând tehnici de marcare la model. Evaluarea prudentă a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare 205. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la cadrul de evaluare prudentă al firmei de investiţii, deoarece un proces defectuos de evaluare poate duce la erori în calcularea valorii de ieşire a instrumentelor financiare, ducând la subestimarea pierderilor potenţiale ale firmei de investiţii. Atunci când efectuează această analiză, autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită calculării rezervelor (în special rezervele la valoarea justă, rezervele model) şi impactului lor potenţial asupra poziţiei de capital a firmei de investiţii. 206. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă poziţiile din portofoliul de tranzacţionare al firmei de investiţii sunt evaluate la o valoare prudentă care atinge un grad adecvat de certitudine având în vedere natura dinamică a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare. Trebuie să se considere că nivelul de certitudine menţionat în Regulamentul delegat (UE) 2016/101*18) al Comisiei atinge un grad adecvat de certitudine în acest scop. *18) Regulamentul delegat (UE) 2016/101 al Comisiei din 26 octombrie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare pentru evaluarea prudentă prevăzute la articolul 105 alineatul (14) (JO L 021 28.1.2016, p. 54). 207. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firmele de investiţii dispun de metodologii de evaluare prudente solide şi dacă iau în considerare următoarele ajustări ale evaluării: a. marjele de credit neîncasate; b. costurile de închidere; c. riscurile operaţionale; d. incertitudinea preţurilor de piaţă; e. încetarea anticipată; f. costurile de investiţii şi de finanţare; g. costurile administrative viitoare; şi h. după caz, riscul de model. 208. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă: a. mecanismele, procesele şi procedurile de guvernanţă legate de ajustările evaluării sunt suficient de solide, în special în ceea ce priveşte poziţiile mai puţin lichide, şi sunt coerente cu strategia firmei de investiţii; b. sistemele şi procesele informatice legate de cadrul de evaluare sunt solide; c. caracterul adecvat al ajustărilor efectuate de firmele de investiţii este revizuit periodic. Riscul de model 209. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul legat de subestimarea cerinţelor de fonduri proprii prin modelele interne aprobate de reglementare utilizate, în special abordarea bazată pe ratinguri interne (IRB), IRC, modelele utilizate în scopul diminuării riscului de credit, VaR şi sVaR. 6.4.3. Evaluarea gestionării riscurilor pentru piaţă şi a controalelor 210. Pentru a obţine o înţelegere cuprinzătoare a profilului de risc de piaţă al firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să revizuiască cadrul de guvernanţă şi de gestionare a riscurilor care stă la baza activităţilor sale de piaţă. În acest scop, autorităţile competente trebuie să evalueze următoarele elemente, ţinând cont, în acelaşi timp, de volumul, natura şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii: a. firma de investiţii dispune de o strategie solidă, clar formulată şi documentată privind riscul de piaţă, aprobată de organul său de conducere; b. strategia firmei de investiţii privind riscul de piaţă reflectă în mod corespunzător apetitul firmei de investiţii pentru riscul de piaţă şi este în concordanţă cu apetitul pentru risc general; c. firma de investiţii dispune de un cadru organizaţional adecvat pentru funcţiile de gestionare, măsurare, monitorizare şi control al riscului de piaţă, cu resurse umane şi tehnice suficiente (atât calitative, cât şi cantitative); d. firma de investiţii dispune de politici şi proceduri clar definite pentru identificarea, gestionarea, măsurarea şi controlul riscului de piaţă, inclusiv limite care reflectă apetitul pentru risc aprobat de consiliul de administraţie; e. firma de investiţii dispune de un cadru adecvat pentru identificarea, înţelegerea şi măsurarea riscului de piaţă, în conformitate cu dimensiunea şi complexitatea firmei de investiţii, iar acest cadru respectă cerinţele relevante în conformitate cu legislaţia UE şi naţională de punere în aplicare relevantă; şi f. firma de investiţii dispune de un cadru de control solid şi cuprinzător şi de garanţii solide pentru a-şi atenua riscul de piaţă în conformitate cu strategia sa de gestionare a riscurilor de piaţă şi cu apetitul pentru risc. 6.4.4. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 211. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscul de piaţă al firmei de investiţii. Această opinie trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de risc bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 6. În cazul în care, pe baza importanţei semnificative a anumitor factori de risc, autorităţile competente decid să îi evalueze şi să le acorde un punctaj individual, orientările furnizate în acest tabel trebuie aplicate, în măsura posibilului, prin analogie. 212. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori în paralel şi nu în mod izolat şi să înţeleagă factorii determinanţi ai riscului pentru piaţă. Tabelul 6. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj de risc de piaţă
┌───────┬────────────┬──────────────┬────────────────┐
│ │ │ │Consideraţii │
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │legate de │
│de risc│supraveghere│referitoare la│gestionarea si │
│ │ │riscul inerent│controalele │
│ │ │ │adecvate │
├───────┼────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Natura şi │ │
│ │ │structura │ │
│ │ │expunerilor la│ │
│ │ │riscul de │ │
│ │ │piaţă implică │ │
│ │ │un risc │ │
│ │Există un │nesemnificativ│ │
│ │nivel scăzut│/ foarte │ │
│ │de risc de │scăzut. │● Există │
│ │impact │● Expunerile │coerenţă între │
│ │prudenţial │firmei de │politica şi │
│ │semnificativ│investiţii la │strategia │
│ │asupra │riscul de │privind riscul │
│ │firmei de │piaţă nu sunt │de piaţă a │
│1 │investiţii, │complexe. │firmei de │
│ │având în │● Nivelul de │investiţii şi │
│ │vedere │concentrare a │strategia sa │
│ │nivelul de │riscului de │generală şi │
│ │risc inerent│piaţă este │apetitul pentru │
│ │şi │nesemnificativ│risc. │
│ │gestionarea │/foarte │● Cadrul │
│ │şi │scăzut. │organizaţional │
│ │controlul. │● Expunerile │pentru riscul de│
│ │ │firmei de │piaţă este │
│ │ │investiţii la │solid, cu │
│ │ │riscul de │responsabilităţi│
│ │ │piaţă │clare şi o │
│ │ │generează │separare clară a│
│ │ │randamente │sarcinilor între│
│ │ │nevolatile. │persoanele care │
├───────┼────────────┼──────────────┤îşi asumă │
│ │ │● Natura şi │riscuri şi │
│ │ │structura │funcţiile de │
│ │ │expunerilor la│conducere şi │
│ │ │riscul de │control. │
│ │ │piaţă implică │● Sistemele de │
│ │ │un risc scăzut│măsurare, │
│ │ │până la mediu.│monitorizare şi │
│ │ │● │raportare a │
│ │Există un │Complexitatea │riscului de │
│ │risc mediu -│expunerilor │piaţă sunt │
│ │scăzut de │firmei de │adecvate. │
│ │impact │investiţii la │● Limitele │
│ │prudenţial │riscul de │interne şi │
│ │semnificativ│piaţă este │cadrul de │
│ │asupra │scăzută spre │control pentru │
│ │firmei de │medie. │riscul de piaţă │
│2 │investiţii, │● Nivelul de │sunt solide şi │
│ │având în │concentrare a │conforme cu │
│ │vedere │riscului de │strategia de │
│ │nivelul de │piaţă este │gestionare a │
│ │risc inerent│scăzut spre │riscurilor şi cu│
│ │şi │mediu. │apetitul pentru │
│ │gestionarea │● Expunerile │risc ale firmei │
│ │şi │la riscul de │de investiţii. │
│ │controalele.│piaţă ale │ │
│ │ │firmei de │ │
│ │ │investiţii │ │
│ │ │generează │ │
│ │ │randamente cu │ │
│ │ │un grad scăzut│ │
│ │ │până la mediu │ │
│ │ │de │ │
│ │ │volatilitate. │ │
├───────┼────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │● Natura şi │ │
│ │ │structura │ │
│ │ │expunerilor la│ │
│ │ │riscul de │ │
│ │ │piaţă implică │ │
│ │ │un risc mediu │● Există o │
│ │ │spre ridicat. │deficienţă în │
│ │ │● │politica şi │
│ │Există un │Complexitatea │strategia │
│ │risc mediu -│expunerilor │privind riscul │
│ │ridicat de │firmei de │de piaţă a │
│ │impact │investiţii la │firmei de │
│ │prudenţial │riscul de │investiţii în │
│ │semnificativ│piaţă este │raport cu │
│ │asupra │medie spre │strategia sa │
│ │firmei de │ridicată. │generală şi │
│3 │investiţii, │● Nivelul de │apetitul pentru │
│ │având în │concentrare a │risc. │
│ │vedere │riscurilor de │● Cadrul │
│ │nivelul de │piaţă este │organizaţional │
│ │risc inerent│mediu spre │pentru riscul de│
│ │şi │ridicat. │piaţă nu dispune│
│ │gestionarea │● Expunerile │de │
│ │şi │firmei de │responsabilităţi│
│ │controalele │investiţii la │clare şi de o │
│ │ │riscul de │separare clară a│
│ │ │piaţă │sarcinilor între│
│ │ │generează │persoanele care │
│ │ │randamente cu │îşi asumă │
│ │ │un grad de │riscuri şi │
│ │ │volatilitate │funcţiile de │
│ │ │mediu spre │conducere şi de │
│ │ │ridicat. │control. │
├───────┼────────────┼──────────────┤● Sistemele de │
│ │ │● Natura şi │măsurare, │
│ │ │structura │monitorizare şi │
│ │ │expunerilor la│raportare a │
│ │ │riscul de │riscurilor de │
│ │ │piaţă implică │piaţă nu sunt │
│ │ │un risc │suficiente sau │
│ │ │ridicat. │suficient de │
│ │Există un │● │coerente, unele │
│ │risc ridicat│Complexitatea │riscuri nu sunt │
│ │de impact │expunerilor │monitorizate sau│
│ │prudenţial │firmei de │raportate în mod│
│ │semnificativ│investiţii la │corespunzător. │
│ │asupra │riscul de │● Limitele │
│ │firmei de │piaţă este │interne şi │
│4 │investiţii, │ridicată. │cadrul de │
│ │având în │● Nivelul de │control pentru │
│ │vedere │concentrare a │riscul de piaţă │
│ │nivelul de │riscului de │nu sunt în │
│ │risc inerent│piaţă este │conformitate cu │
│ │precum şi │ridicat. │strategia de │
│ │gestionarea │● Expunerile │gestionare a │
│ │şi │firmei de │riscurilor şi cu│
│ │controlul. │investiţii la │apetitul pentru │
│ │ │riscul de │risc ale firmei │
│ │ │piaţă │de investiţii │
│ │ │generează │ │
│ │ │randamente cu │ │
│ │ │un grad │ │
│ │ │ridicat de │ │
│ │ │volatilitate │ │
└───────┴────────────┴──────────────┴────────────────┘
6.5. Evaluarea riscului pentru firmă 6.5.1. Consideraţii generale 213. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul pentru firmă care rezultă din diferiţi factori de risc, cum ar fi: riscurile operaţionale generate de fluxul zilnic de tranzacţionare (DTF), riscul de concentrare ca urmare a expunerilor mari (CON) şi expunerea la starea de nerambursare a contrapărţilor de tranzacţionare (TCD). În evaluarea lor, autorităţile competente trebuie să ia în considerare, de asemenea, sursele de risc pentru firma de investiţii, cum ar fi schimbări semnificative ale valorii contabile a activelor, intrarea în dificultate a clienţilor sau a contrapărţilor, poziţiile pe instrumente financiare, valute străine şi mărfuri, precum şi obligaţiile faţă de sistemele de pensii cu beneficii determinate în conformitate cu articolul 29 din Directiva (UE) 2019/2034. După caz, acestea trebuie să ia în considerare şi alţi factori care pot prezenta riscuri pentru firma de investiţii. 214. La evaluarea riscului pentru firmă, autorităţile competente trebuie să ţină cont de volumul, natura şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii. 6.5.2. Evaluarea riscului inerent pentru firmă 215. Prin evaluarea riscului inerent pentru firmă, autorităţile competente trebuie să determine principalii factori determinanţi şi să evalueze importanţa impactului prudenţial al acestui risc pentru firma de investiţii. Prin urmare, evaluarea riscului inerent pentru firmă trebuie structurată în jurul următoarelor etape principale: a. evaluarea preliminară; b. evaluarea naturii şi a amplorii activităţilor de investiţii care prezintă un risc pentru firma de investiţii; c. evaluarea sistemelor şi a proceselor legate de aceste activităţi. 216. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul pentru firmă atât în termeni actuali, cât şi în termeni prospectivi. 217. După caz, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să efectueze o evaluare mai detaliată, eventual la nivelul clienţilor individuali. Evaluare preliminară 218. Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării riscului pentru firmă, autorităţile competente trebuie să identifice mai întâi sursele riscului pentru firmă la care firma de investiţii este sau poate fi expusă. 219. Ca o condiţie minimă, autorităţile competente trebuie să ia în considerare următoarele: a. modelul de afaceri şi apetitul pentru risc; b. ponderea valorii factorului K pentru riscul pentru firmă în comparaţie cu valoarea totală a factorului K; c. previziuni ale valorii factorului K pentru riscul pentru firmă, dacă sunt disponibile; d. costul pierderilor operaţionale pentru întreprindere în raport cu veniturile. 220. Autorităţile competente trebuie să efectueze analiza preliminară având în vedere modificarea în timp a celor de mai sus pentru a forma o imagine în cunoştinţă de cauză a principalilor factori determinanţi ai riscului pentru firmă al firmei de investiţii. Fluxul zilnic de tranzacţionare 221. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la gradul de risc operaţional legat de tranzacţionarea pe cont propriu. Acest risc poate apărea ca urmare a erorilor de sistem sau umane cauzate de complexitatea proceselor, procedurilor şi sistemelor informatice (inclusiv utilizarea noilor tehnologii), în măsura în care acestea ar putea duce la erori, întârzieri, specificaţii greşite, încălcări ale securităţii. 222. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz: a. volumul, expunerea, numărul şi complexitatea tranzacţiilor puse în aplicare; b. indisponibilitatea sau pierderea integrităţii sistemelor informatice; c. tipuri de infrastructuri ale pieţei financiare (IPF) utilizate pentru prelucrarea tranzacţiilor: platforme vocale, electronice (MTF, OTF); d. tranzacţionarea algoritmică. Riscul de concentrare 223. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la gradul de risc de concentrare la care este expusă firma de investiţii. În mod specific, autorităţile competente trebuie să evalueze riscul ca firma de investiţii să suporte pierderi semnificative care decurg din concentrarea expunerilor faţă de un grup mic de contrapărţi sau faţă de active financiare strâns corelate. 224. Autorităţile competente trebuie să efectueze această evaluare luând în considerare diferite categorii de risc de concentrare, inclusiv: a. concentrările având la bază o singură semnătură (inclusiv un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură, astfel cum sunt definiţi pentru expunerile mari); b. concentrări sectoriale; c. concentrări geografice; d. concentrarea produsului; şi e. concentrarea garanţiilor reale şi a garanţiilor. 225. Autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită surselor ascunse de risc de concentrare care se pot materializa în condiţii de criză, atunci când nivelul de corelare poate creşte în comparaţie cu condiţiile normale şi atunci când pot apărea expuneri suplimentare din elemente extrabilanţiere. 226. Pentru grupuri, autorităţile competente trebuie să ia în considerare riscul de concentrare care poate rezulta din consolidare, care poate să nu fie evident la nivel individual. Riscul TCD 227. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul TCD cu care se confruntă firmele de investiţii ca urmare a expunerilor la tranzacţiile cu instrumente financiare. 228. Pentru această evaluare, autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra următoarelor surse de risc inerent, după caz: a. calitatea contrapărţilor şi ajustările relevante ale evaluării creditului (CVA); b. complexitatea instrumentelor financiare care stau la baza tranzacţiilor relevante; c. riscul de corelare defavorabilă care rezultă din corelaţia pozitivă dintre riscul de credit al contrapărţii şi expunerea la riscul de credit; d. expunerea la riscurile de credit şi de decontare ale contrapărţii, atât în ceea ce priveşte valorile curente de piaţă, cât şi valoarea nominală, în comparaţie cu expunerea totală din credite şi cu fondurile proprii; e. proporţia de tranzacţii procesate prin intermediul infrastructurilor pieţei financiare (IPF) care asigură decontarea de tip livrare contra plată; f. proporţia tranzacţiilor relevante către contrapărţi centrale (CPC) şi eficacitatea mecanismelor acestora de protecţie a pierderilor, cum ar fi nivelurile marjelor şi contribuţia la fondul de garantare; g. existenţa, importanţa, eficacitatea şi caracterul executoriu al acordurilor de compensare (compensare cu exigibilitate imediată). Schimbări semnificative ale valorii contabile a activelor 229. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscurile suportate de firma de investiţii ca urmare a unor schimbări semnificative ale valorii contabile a activelor. Acest risc ar putea duce la pierderi dacă valoarea la care sunt înregistrate activele nu reflectă în mod corespunzător valoarea lor reală de piaţă. 230. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra activelor a căror valoare a fost estimată prin modele şi substituenţi în locul datelor de intrare deduse direct de pe piaţă. Riscul de credit (intrarea în dificultate a clienţilor sau a contrapărţilor) 231. Riscul de credit poate apărea în urma acordării de împrumuturi pentru a permite unui client să efectueze o tranzacţie, a împrumuturilor directe acordate personalului, a riscului de credit intrazilnic datorat descoperirii de cont, garanţiilor şi expunerilor de credit contingente, a deţinerii la scadenţă sau a poziţiilor de obligaţiuni nelichide, a împrumuturilor în marjă acordate clienţilor, a taxelor şi comisioanelor acumulate/neplătite, a expunerilor directe la credite faţă de fondurile lor gestionate prin împrumuturi, investiţii de tip seed şi garanţii. 232. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent dacă sunt disponibile datele relevante: a. natura riscului de credit în cadrul firmei de investiţii, ţinând cont de tipurile de contrapărţi şi de expuneri; b. expunerile extrabilanţiere, în special garanţiile date sau primite; c. riscul de depreciere. 233. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la gradul de risc de depreciere sau de depreciere a activelor din afara portofoliului de tranzacţionare care nu este reflectat de factori K precum K-TCD. Acest risc poate apărea în urma reevaluărilor atunci când, de exemplu, probabilitatea de neîndeplinire a obligaţiilor de plată a unei contrapărţi creşte semnificativ sau valoarea unei filiale a scăzut de la achiziţie. 234. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, dacă este cazul: a. schimbări în bonitatea contrapărţilor; b. complexitatea tranzacţiilor şi efectul de levier mare (în special LBO); c. evenimente excepţionale care declanşează reevaluarea. Poziţii pe instrumente financiare, valute străine şi mărfuri 235. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscurile suportate de firma de investiţii ca urmare a expunerii la instrumente financiare, monede străine şi mărfuri. Aceste surse de risc ar putea duce la pierderi în cazul unor evoluţii nefavorabile pe piaţa financiară, pe piaţa valutară şi pe pieţele de mărfuri. 236. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra naturii instrumentelor financiare deţinute de firma de investiţii, asupra expunerii generale a firmei de investiţii la piaţa monetară (având în vedere, de asemenea, de exemplu, corelarea monedelor în care firma de investiţii are o expunere) şi asupra expunerii la anumite mărfuri. Riscuri legate de beneficiile angajaţilor şi de riscul de pensie 237. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscurile la care sunt expuse sistemele de remunerare şi de pensii ale firmei de investiţii. Acest risc ar putea duce la pierderi dacă plăţile sunt excesive în raport cu veniturile întreprinderii, inclusiv punând în pericol rentabilitatea şi solvabilitatea acesteia. 238. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra riscului care rezultă dintr- un decalaj structural între active şi datorii legate de beneficiile angajaţilor, după caz. 6.5.3. Evaluarea gestionării riscurilor pentru întreprinderi şi a controalelor 239. Pentru a obţine o înţelegere cuprinzătoare a profilului de risc pentru firmă al firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să revizuiască cadrul de guvernanţă şi de gestionare a riscurilor care reduce riscul generat de fluxul de tranzacţionare, de concentrare şi de incapacitatea de plată a contrapărţii. În acest scop, autorităţile competente trebuie să evalueze următoarele elemente, ţinând cont, în acelaşi timp, de volumul, natura şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii: a. firma de investiţii dispune de o strategie de risc solidă, formulată în mod clar şi documentată în ceea ce priveşte fluxul de tranzacţionare, concentrarea şi incapacitatea de plată a contrapărţii, aprobată de organul său de conducere; b. strategia de risc a firmei de investiţii reflectă în mod corespunzător apetitul firmei de investiţii pentru aceste riscuri şi este în concordanţă cu apetitul pentru risc general; c. firma de investiţii dispune de un cadru organizaţional adecvat pentru gestionarea, măsurarea, monitorizarea şi controlul riscurilor de concentrare şi de contraparte, cu resurse umane şi tehnice suficiente (atât calitative, cât şi cantitative); d. firma de investiţii dispune de politici şi proceduri clar definite pentru identificarea, gestionarea, măsurarea şi controlul riscurilor pentru firmă, inclusiv limite care reflectă apetitul pentru risc stabilit de consiliu; e. firma de investiţii dispune de un cadru adecvat pentru identificarea, înţelegerea şi măsurarea riscurilor pentru firmă, în conformitate cu dimensiunea şi complexitatea firmei de investiţii, iar acest cadru respectă cerinţele minime relevante în conformitate cu legislaţia UE şi naţională de punere în aplicare relevantă; şi f. firma de investiţii dispune de un cadru de control solid şi cuprinzător şi de garanţii solide pentru a-şi atenua riscurile pentru firmă, în conformitate cu strategia sa de gestionare a riscurilor şi cu apetitul pentru risc. 6.5.4. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 240. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscul pentru firmă al firmei de investiţii. Această opinie trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de risc bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 7. În cazul în care, pe baza importanţei semnificative a anumitor factori de risc, autorităţile competente decid să îi evalueze şi să le acorde un punctaj individual, orientările furnizate în acest tabel trebuie aplicate, în măsura posibilului, prin analogie. 241. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori în paralel şi nu în mod izolat şi să înţeleagă factorii determinanţi ai riscului pentru firmă. Tabelul 7. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj risc pentru firmă
┌───────┬─────────────┬──────────────┬────────────────┐
│ │ │ │Consideraţii │
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │legate de │
│de risc│supraveghere │referitoare la│gestionarea şi │
│ │ │riscul inerent│controalele │
│ │ │ │adecvate │
├───────┼─────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │• Natura │ │
│ │ │activităţilor │ │
│ │ │implică un │ │
│ │ │risc │ │
│ │ │nesemnificativ│ │
│ │ │/un risc de │ │
│ │ │investiţii │ │
│ │ │foarte scăzut.│ │
│ │ │• Natura şi │ │
│ │ │compoziţia │ │
│ │ │expunerii la │ │
│ │ │risc implică │ │
│ │ │un risc │ │
│ │ │nesemnificativ│ │
│ │ │/un risc │ │
│ │ │foarte scăzut.│ │
│ │ │• Expunerea la│ │
│ │Există un │neîndeplinirea│ │
│ │risc scăzut │obligaţiilor │ │
│ │de impact │de către │ │
│ │prudential │contraparte nu│ │
│ │semnificativ │este │ │
│ │asupra firmei│semnificativă/│ │
│ │de investiţii│foarte │ │
│1 │având în │scăzută. │ │
│ │vedere │• Expunerea la│ │
│ │nivelul de │riscuri legate│ │
│ │risc inerent,│de beneficiile│ │
│ │precum şi │angajatilor şi│ │
│ │administrarea│de riscul de │ │
│ │şi controlul.│pensie nu este│ │
│ │ │semnificativă/│ │
│ │ │foarte │• Există │
│ │ │scăzută. │coerenţă între │
│ │ │• Nivelul │conducerea şi │
│ │ │riscului de │controalele │
│ │ │concentrare nu│firmei de │
│ │ │este │investiţii şi │
│ │ │semnificativ/ │strategia sa │
│ │ │foarte scăzut.│generală şi │
│ │ │• Nivelul de │apetitul pentru │
│ │ │risc │risc. │
│ │ │operaţional │• Cadrul │
│ │ │legat de │organizaţional │
│ │ │procese şi │este solid, cu │
│ │ │sisteme nu │responsabilităţi│
│ │ │este │clare şi o │
│ │ │semnificativ/ │separare clară a│
│ │ │foarte scăzut.│sarcinilor între│
├───────┼─────────────┼──────────────┤persoanele care │
│ │ │• Natura │îşi asumă │
│ │ │activităţilor │riscuri şi │
│ │ │implică un │funcţiile de │
│ │ │risc de │conducere şi │
│ │ │investiţii │control. │
│ │ │scăzut până la│• Sistemele de │
│ │ │mediu. │măsurare, │
│ │ │• Natura şi │monitorizare şi │
│ │ │compoziţia │raportare sunt │
│ │ │expunerii la │adecvate. │
│ │ │risc implică │ │
│ │ │un risc scăzut│ │
│ │Există un │până la mediu.│ │
│ │risc mediu - │• Expunerea la│ │
│ │scăzut de │neîndeplinirea│ │
│ │impact │obligaţiilor │ │
│ │prudenţial │de către │ │
│ │semnificativ │contraparte │ │
│ │asupra firmei│este scăzută │ │
│ │de │spre medie. │ │
│2 │investiţii, │• Expunerea la│ │
│ │având în │riscurile │ │
│ │vedere │legate de │ │
│ │nivelul de │beneficiile │ │
│ │risc inerent │angajaţilor şi│ │
│ │şi │de riscul de │ │
│ │gestionarea │pensie este │ │
│ │şi │medie spre │ │
│ │controalele. │ridicată. │ │
│ │ │• Nivelul │ │
│ │ │riscului de │ │
│ │ │concentrare │ │
│ │ │este scăzut │ │
│ │ │până la mediu.│ │
│ │ │• Nivelul de │ │
│ │ │risc │ │
│ │ │operaţional │ │
│ │ │legat de │ │
│ │ │procese şi │ │
│ │ │sisteme este │ │
│ │ │scăzut spre │ │
│ │ │mediu. │ │
├───────┼─────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │• Natura │ │
│ │ │activităţilor │ │
│ │ │implică un │ │
│ │ │risc de │ │
│ │ │investiţii │ │
│ │ │mediu spre │ │
│ │ │ridicat. │ │
│ │ │• Natura şi │ │
│ │ │compoziţia │ │
│ │Există un │expunerii la │ │
│ │risc mediu - │risc implică │ │
│ │ridicat de │un risc mediu │ │
│ │impact │spre ridicat. │ │
│ │prudenţial │• Expunerea la│ │
│ │semnificativ │neîndeplinirea│ │
│ │asupra firmei│obligaţiilor │ │
│3 │de │de către │ │
│ │investiţii, │contraparte │ │
│ │având în │este de la │• Există o │
│ │vedere │medie la │deficienţă în │
│ │nivelul de │ridicată. │gestionarea şi │
│ │risc inerent,│• Nivelul │controlul firmei│
│ │precum şi │riscului de │de investiţii în│
│ │gestionarea │concentrare │comparaţie cu │
│ │şi controlul.│este mediu │strategia sa │
│ │ │spre ridicat. │generală şi cu │
│ │ │• Nivelul de │apetitul pentru │
│ │ │risc │risc. │
│ │ │operaţional │• Cadrul │
│ │ │legat de │organizaţional │
│ │ │procese şi │nu dispune de │
│ │ │sisteme este │responsabilităţi│
│ │ │mediu spre │clare şi de o │
│ │ │ridicat. │separare clară a│
├───────┼─────────────┼──────────────┤sarcinilor între│
│ │ │• Natura │persoanele care │
│ │ │activităţilor │îşi asumă │
│ │ │implică un │riscuri şi │
│ │ │risc ridicat │funcţiile de │
│ │ │de investiţii.│conducere şi │
│ │ │• Natura şi │control. │
│ │ │compoziţia │• Sistemele de │
│ │ │expunerii la │măsurare, │
│ │ │risc implică │monitorizare şi │
│ │ │un risc │raportare nu │
│ │Există un │ridicat. │sunt suficiente │
│ │risc ridicat │• Expunerea la│sau suficient de│
│ │de impact │neîndeplinirea│coerente, unele │
│ │prudenţial │obligaţiilor │riscuri nu sunt │
│ │semnificativ │de către │monitorizate sau│
│ │asupra firmei│contraparte │raportate în mod│
│ │de │este ridicată.│corespunzător. │
│4 │investiţii, │• Expunerea la│ │
│ │având în │riscurile │ │
│ │vedere │legate de │ │
│ │nivelul de │beneficiile │ │
│ │risc inerent,│angajaţilor şi│ │
│ │precum şi │de riscul de │ │
│ │gestionarea │pensie este │ │
│ │şi controlul.│ridicată. │ │
│ │ │• Nivelul │ │
│ │ │riscului de │ │
│ │ │concentrare │ │
│ │ │este ridicat. │ │
│ │ │• Nivelul de │ │
│ │ │risc │ │
│ │ │operaţional │ │
│ │ │legat de │ │
│ │ │procese şi │ │
│ │ │sisteme este │ │
│ │ │ridicat. │ │
└───────┴─────────────┴──────────────┴────────────────┘
6.6. Evaluarea altor riscuri 6.6.1. Consideraţii generale 242. Autorităţile competente trebuie să evalueze importanţa altor riscuri pentru capitalul firmei de investiţii, care nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii din pilonul 1, în conformitate cu articolul 36 şi 40 din Directiva (UE) 2019/2034. La evaluarea acestor alte riscuri, autorităţile competente trebuie să ţină cont de natura şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii, care au un impact asupra importanţei acestor riscuri. 6.6.2. Evaluarea riscurilor inerente 243. Prin evaluarea riscurilor inerente care nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii din pilonul 1, autorităţile competente trebuie să determine principalii factori determinanţi ai riscurilor firmei de investiţii şi să evalueze importanţa impactului acestor riscuri pentru firma de investiţii. Evaluarea acestor riscuri trebuie structurată în jurul următoarelor etape principale: a. evaluarea preliminară; b. evaluarea naturii şi a amplorii activităţilor de investiţii care prezintă un risc pentru firma de investiţii care nu este acoperit de cerinţele de fonduri proprii din pilonul 1; c. evaluarea sistemelor şi a proceselor legate de aceste activităţi. 244. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscurile care nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii din cadrul pilonului 1, atât în termeni actuali, cât şi în termeni prospectivi. 245. După caz, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să efectueze o evaluare a altor riscuri decât cele enumerate în prezentul capitol. Evaluare preliminară 246. Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării riscurilor care nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii din pilonul 1, autorităţile competente trebuie să identifice mai întâi sursele riscurilor la care firma de investiţii este sau poate fi expusă. 247. Ca o condiţie minimă, autorităţile competente trebuie să ia în considerare următoarele: a. modelul de afaceri şi apetitul pentru risc; b. dezvoltarea internă sau externalizarea de soluţii informatice; c. funcţii-suport, cum ar fi cele de conformitate, juridică, fiscală (inclusiv în cazul externalizării); d. costul proceselor şi al litigiilor; e. pierderile operaţionale totale, inclusiv costul fraudei interne şi externe; f. domeniul de aplicare al activităţilor din afara portofoliului de tranzacţionare. 248. Autorităţile competente trebuie să efectueze analiza preliminară având în vedere schimbarea în timp a celor de mai sus pentru a forma o imagine în cunoştinţă de cauză a principalilor factori determinanţi ai celorlalte riscuri ale firmei de investiţii. Riscul de rată a dobânzii care decurge din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare 249. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul de rată a dobânzii care decurge din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare la care este expusă firma de investiţii. 250. Autorităţile competente trebuie să evalueze modul în care modificările ratelor dobânzii pot avea un impact negativ asupra activelor, pasivelor şi expunerilor extrabilanţiere ale firmei de investiţii. Pentru a determina mai bine complexitatea şi profilul de risc de rată a dobânzii al firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să înţeleagă, de asemenea, principalele caracteristici ale activelor, pasivelor şi expunerilor extrabilanţiere ale firmei de investiţii. 251. În evaluarea lor cantitativă, autorităţile competente trebuie să ia în considerare rezultatele metodologiilor interne ale firmei de investiţii pentru măsurarea riscului de rată a dobânzii care decurge din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare. În plus, autorităţile competente trebuie să ia în considerare scenarii de şoc adecvate, având în vedere natura expunerii la riscul de rată a dobânzii care decurge din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale firmei de investiţii. Riscuri operaţionale care nu sunt acoperite de pilonul 1 252. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscurile operaţionale care nu sunt acoperite de cerinţele minime de fonduri proprii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2033. Aceste riscuri ar putea duce la pierderi operaţionale directe şi la pierderi indirecte ca urmare a plângerilor şi a litigiilor. Riscurile operaţionale mari pot duce, de asemenea, la un deficit de personal în funcţii-cheie. Evaluarea trebuie să ia în considerare nu numai pierderile operaţionale, ci şi incidentele evitate la limită şi evenimentele de risc operaţional care au dus la un câştig. 253. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare următoarele surse de risc inerent şi, după caz, să concentreze evaluarea asupra acelor aspecte care sunt considerate cele mai semnificative pentru firma de investiţii: a. siguranţa la locul de muncă; b. daune aduse activelor fizice; c. frauda internă; d. frauda externă; e. riscurile TIC; f. riscul de conduită; g. riscurile de reglementare, juridice şi fiscale; h. riscul de model, în raport cu modelele utilizate în scopuri comerciale; i. insuficienţa resurselor umane şi tehnice (atât calitative, cât şi cantitative) în poziţiile-cheie; j. riscul reputaţional. 254. Ca parte a tuturor evaluărilor SREP, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la gradul de risc TIC şi la coerenţa operaţiunilor TIC cu strategia de afaceri. Autorităţile competente trebuie să includă în evaluarea lor toate aspectele relevante ale riscului TIC, cum ar fi riscul de securitate, riscul proiectelor informatice şi riscul de gestionare a TIC, în măsura în care acest lucru nu este deja acoperit de alte părţi ale prezentului ghid şi având în vedere Ghidul ABE privind riscurile TIC şi de securitate*19) şi Ghidul ESMA privind externalizarea către furnizorii de servicii cloud*20); *19) Ghidul ABE privind gestionarea riscurilor TIC şi de securitate (EBA/GL/2019/04). *20) Ghidul ESMA privind externalizarea către furnizorii de servicii cloud (ESMA50-164-4285). 255. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la gradul de risc de conduită legat de activităţile de investiţii şi de piaţă ale firmei de investiţii, în măsura în care acesta nu este reflectat de cerinţele de fonduri proprii din pilonul 1. Prin risc de conduită trebuie să se înţeleagă riscul actual sau potenţial la care sunt expuşi clienţii, pieţele sau firma însăşi din cauza unui comportament necorespunzător al firmei sau al personalului acesteia. Acest risc poate apărea în cazuri de abatere intenţionată sau din neglijenţă (inclusiv furnizarea necorespunzătoare de servicii financiare), în măsura în care acestea ar putea duce la efecte financiare sau asupra reputaţiei negative. Acest risc reputaţional poate cauza, la rândul său, o pierdere a cotelor de piaţă sau a clienţilor principali şi o creştere a reclamaţiilor clienţilor. 256. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra următoarelor surse de risc inerent de conduită, după caz: a. închiderea sau suspendarea unui fond; b. numărul de incidente în caz de abatere profesională: vânzare înşelătoare, manipularea pieţei: c. sancţiunile de reglementare aplicate. 257. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscurile de reglementare, juridice şi fiscale care decurg din nerespectarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative. Aceste riscuri ar putea duce la litigii şi sancţiuni pentru firma de investiţii. Programele de remediere pot implica, de asemenea, cheltuieli mari pentru a se conforma actelor cu putere de lege şi normelor administrative. 258. Autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de riscuri inerente de reglementare, juridice şi fiscale, după caz: a. costurile pentru asigurarea conformităţii cu reglementările aplicabile; b. plata unor amenzi sau a altor sancţiuni în caz de nerespectare; c. reevaluarea fiscală sau plata cu întârziere a taxelor, amenzilor şi penalităţilor; d. anticiparea modificărilor de reglementare relevante pentru firma de investiţii. 259. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscul legat de modelele utilizate în scopuri comerciale, inclusiv modelele de evaluare/stabilire a preţurilor, modelele de tranzacţionare algoritmică şi alte modele care pot avea un impact semnificativ asupra deciziilor comerciale şi a activităţilor firmei de investiţii. 260. Având în vedere particularităţile firmei de investiţii, când efectuează evaluarea riscurilor care nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii din pilonul 1, autorităţile competente pot lua în considerare alte surse de riscuri care nu sunt incluse în categoriile menţionate mai sus. Riscul sistemic 261. Pe baza unor criterii cantitative şi calitative, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o imagine de ansamblu asupra riscului sistemic al firmei de investiţii. Pe baza acestei evaluări, autorităţile competente trebuie să stabilească dacă intrarea în dificultate a firmei de investiţii ar putea duce la perturbări majore ale pieţelor financiare pe care îşi desfăşoară activitatea firma de investiţii. 262. După caz, evaluarea riscului sistemic poate fi efectuată în mod cumulat pentru un grup de firme de investiţii cu un model de afaceri şi un profil de risc similar. Când efectuează o astfel de evaluare agregată, autorităţile competente trebuie să ia în considerare impactul potenţial al falimentului simultan al unui anumit număr/procent al acestor firme de investiţii pe pieţele financiare pe care îşi desfăşoară activitatea. În acest scop, autorităţile competente pot lua în considerare unul sau mai multe scenarii. 6.6.3. Evaluarea gestionării riscurilor şi a controalelor 263. Pentru a obţine o înţelegere cuprinzătoare a profilului de risc al firmei de investiţii în ceea ce priveşte riscurile care nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii din pilonul 1, autorităţile competente trebuie să revizuiască cadrul de guvernanţă şi de gestionare a riscurilor care reduce riscul care decurge din alte surse de riscuri. În acest scop, autorităţile competente trebuie să evalueze următoarele elemente, ţinând cont, în acelaşi timp, de volumul, natura şi complexitatea activităţilor firmei de investiţii: a. strategia firmei de investiţii reflectă în mod corespunzător apetitul firmei de investiţii pentru aceste riscuri şi este în concordanţă cu apetitul pentru risc general; b. firma de investiţii dispune de orientări şi politici interne pentru a asigura o cultură solidă a riscului; c. firma de investiţii dispune de un cadru adecvat pentru gestionarea, măsurarea, monitorizarea şi controlul riscului de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare; d. firma de investiţii dispune de un cadru adecvat pentru gestionarea, măsurarea, monitorizarea şi controlul riscurilor informatice, cu resurse umane şi tehnice suficiente (atât calitative, cât şi cantitative); e. firma de investiţii dispune de politici şi proceduri clar definite pentru controlul riscului operaţional. 6.6.4. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 264. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la celelalte riscuri ale firmei de investiţii. Această opinie trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de risc bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 8. Dacă, pe baza importanţei semnificative a anumitor factori de risc, autorităţile competente decid să îi evalueze şi să le acorde un punctaj individual, orientările furnizate în acest tabel trebuie aplicate, în măsura posibilului, prin analogie. 265. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori în paralel şi nu în mod izolat şi să înţeleagă factorii determinanţi ai riscurilor care nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii din cadrul pilonului 1. Tabelul 8. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj pentru alte riscuri
┌───────┬────────────┬──────────────┬───────────────────┐
│ │ │Consideraţii │Consideraţii legate│
│Punctaj│Opinia de │referitoare la│de gestionarea şi │
│de risc│supraveghere│riscul inerent│controalele │
│ │ │ │adecvate │
├───────┼────────────┼──────────────┼───────────────────┤
│ │ │• Natura │ │
│ │ │activităţilor │ │
│ │ │implică un │ │
│ │ │risc │ │
│ │ │nesemnificativ│ │
│ │ │/un risc de │ │
│ │ │conduită │ │
│ │ │foarte scăzut.│ │
│ │ │• Expunerea la│ │
│ │ │riscul de rată│ │
│ │ │a dobânzii │ │
│ │Există un │care decurge │ │
│ │risc scăzut │din │ │
│ │de impact │activităţile │ │
│ │prudenţial │din afara │ │
│ │semnificativ│portofoliului │ │
│ │asupra │de │ │
│ │firmei de │tranzacţionare│ │
│ │investiţii, │nu este │ │
│1 │având în │semnificativă/│ │
│ │vedere │foarte │ │
│ │nivelul de │scăzută. │ │
│ │risc inerent│• Nivelul │• Există coerenţă │
│ │şi │altor riscuri │între conducerea şi│
│ │gestionarea │operaţionale │controalele firmei │
│ │şi │care nu sunt │de investiţii şi │
│ │controlul. │acoperite de │strategia sa │
│ │ │pilonul 1, │generală şi │
│ │ │inclusiv, în │apetitul pentru │
│ │ │special, │risc. │
│ │ │riscul TIC, │• Cadrul │
│ │ │precum şi │organizaţional este│
│ │ │riscurile de │solid, cu o alocare│
│ │ │reglementare, │clară a │
│ │ │juridice şi │responsabilităţilor│
│ │ │fiscale, nu │şi cu funcţii │
│ │ │este │specifice de │
│ │ │semnificativ/ │gestionare şi │
│ │ │foarte scăzut.│control. │
├───────┼────────────┼──────────────┤• Sistemele de │
│ │ │• Natura │măsurare, │
│ │ │activităţilor │monitorizare şi │
│ │ │implică un │raportare sunt │
│ │ │risc de │adecvate. │
│ │Există un │conduită │ │
│ │risc mediu- │scăzut până la│ │
│ │scăzut de │mediu. │ │
│ │impact │• Expunerea la│ │
│ │prudenţial │riscul de rată│ │
│ │semnificativ│a dobânzii │ │
│ │asupra │care decurge │ │
│ │firmei de │din │ │
│ │investiţii, │activităţile │ │
│2 │având în │din afara │ │
│ │vedere │portofoliului │ │
│ │nivelul de │de │ │
│ │risc │tranzacţionare│ │
│ │inerent, │este scăzută │ │
│ │precum şi │spre medie. │ │
│ │gestionarea │• Nivelul │ │
│ │şi │altor riscuri │ │
│ │controlul. │operaţionale │ │
│ │ │care nu sunt │ │
│ │ │acoperite de │ │
│ │ │pilonul 1 este│ │
│ │ │scăzut spre │ │
│ │ │mediu. │ │
├───────┼────────────┼──────────────┼───────────────────┤
│ │ │• Natura │ │
│ │ │activităţilor │ │
│ │ │implică un │ │
│ │ │risc de │ │
│ │Există un │conduită mediu│ │
│ │risc mediu -│spre ridicat. │ │
│ │ridicat de │• Expunerea la│ │
│ │impact │riscul de rată│ │
│ │prudenţial │a dobânzii │ │
│ │semnificativ│care decurge │ │
│ │asupra │din │• Există deficienţe│
│ │firmei de │activităţile │în gestionarea şi │
│3 │investiţii, │din afara │controlul firmei de│
│ │având în │portofoliului │investiţii în │
│ │vedere │de │comparaţie cu │
│ │nivelul de │tranzacţionare│strategia sa │
│ │risc │este medie │generală şi cu │
│ │inerent, │spre ridicată.│apetitul pentru │
│ │precum şi │• Nivelul │risc, dacă este │
│ │gestionarea │altor riscuri │cazul. │
│ │şi │operaţionale │• Cadrul │
│ │controlul. │care nu sunt │organizaţional nu │
│ │ │acoperite de │dispune de o │
│ │ │pilonul 1 este│alocare clară a │
│ │ │mediu spre │responsabilităţilor│
│ │ │ridicat. │sau de funcţii │
├───────┼────────────┼──────────────┤specifice de │
│ │ │• Natura │gestionare şi │
│ │ │activităţilor │control. │
│ │ │implică un │• Sistemele de │
│ │Există un │risc de │măsurare, │
│ │risc ridicat│conduită │monitorizare şi │
│ │de impact │ridicat. │raportare nu sunt │
│ │prudenţial │• Expunerea la│suficiente sau │
│ │semnificativ│riscul de rată│suficient de │
│ │asupra │a dobânzii │coerente, unele │
│ │firmei de │care decurge │riscuri nu sunt │
│ │investiţii, │din │monitorizate sau │
│4 │având în │activităţile │raportate în mod │
│ │vedere │din afara │corespunzător. │
│ │nivelul de │portofoliului │ │
│ │risc │de │ │
│ │inerent, │tranzacţionare│ │
│ │precum şi │este ridicată.│ │
│ │gestionarea │• Nivelul │ │
│ │şi │altor riscuri │ │
│ │controlul. │operaţionale │ │
│ │ │care nu sunt │ │
│ │ │acoperite de │ │
│ │ │pilonul 1 este│ │
│ │ │ridicat. │ │
└───────┴────────────┴──────────────┴───────────────────┘
TITLUL 7 Evaluarea capitalului SREP 7.1. Consideraţii generale 266. Autorităţile competente trebuie să stabilească, prin evaluarea capitalului SREP, dacă fondurile proprii deţinute de firma de investiţii oferă o acoperire solidă a riscurilor pentru capital care decurg din activităţi reglementate şi nereglementate la care firma de investiţii este sau ar putea fi expusă sau le prezintă altor entităţi, în cazul în care astfel de riscuri sunt evaluate ca fiind semnificative pentru firma de investiţii. 267. Autorităţile competente trebuie să facă acest lucru prin determinarea şi stabilirea cuantumului fondurilor proprii suplimentare pe care firma de investiţii trebuie să le deţină pentru a acoperi riscurile şi elementele de risc la care firma de investiţii este expusă sau pe care le prezintă pentru alţii, care nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de părţile a treia şi a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033. Dacă este necesar, autorităţile competente trebuie să stabilească cerinţe de fonduri proprii suplimentare pentru a remedia deficienţele mecanismelor de guvernanţă şi control ale firmei de investiţii, ale modelelor interne utilizate în scopuri de reglementare, ale evaluării prudente a portofoliului de tranzacţionare sau pentru a remedia incapacitatea repetată a firmelor de investiţii de a menţine un nivel adecvat de orientări privind fondurile proprii suplimentare. Cerinţa de fonduri proprii suplimentare trebuie să fie îndeplinită de firma de investiţii în orice moment. 268. Pentru a aborda eventualele deficienţe de capital, inclusiv în condiţii nefavorabile, autorităţile competente trebuie să ia măsuri de supraveghere adecvate, inclusiv, după caz, să stabilească şi să comunice orientări privind fondurile proprii suplimentare (P2G), care reprezintă cuantumul capitalului pe care firma de investiţii trebuie să-l deţină, pentru a se asigura că fluctuaţiile economice ciclice nu duc la încălcarea cerinţelor de fonduri proprii şi a cerinţei de fonduri proprii suplimentare şi nu ameninţă capacitatea firmei de investiţii de a-şi lichida activitatea şi de a-şi înceta activităţile în mod ordonat. 269. Atunci când stabilesc cerinţa de fonduri proprii suplimentare şi, după caz, P2G, autorităţile competente trebuie: a. să ţină cont de orice măsuri de supraveghere pe care autoritatea competentă le-a aplicat sau intenţionează să le aplice unei firme de investiţii în conformitate cu titlul 10 şi având în vedere alineatele 291 - 293; b. să justifice în mod clar decizia de a impune cerinţe de fonduri proprii suplimentare şi orientări; c. să aplice cerinţe de fonduri proprii suplimentare şi orientări în mod consecvent pentru a asigura coerenţa generală a rezultatelor prudenţiale în rândul firmelor de investiţii. 270. Autorităţile competente trebuie să evalueze caracterul adecvat al fondurilor proprii ale firmei de investiţii şi impactul fluctuaţiilor economice ciclice asupra acestora ca factor determinant principal al viabilităţii firmei de investiţii. Această determinare trebuie rezumată şi reflectată într-un punctaj bazat pe criteriile specificate la sfârşitul prezentului titlu. 271. Autorităţile competente trebuie să determine şi să stabilească cerinţa de fonduri proprii suplimentare şi, după caz, P2G în conformitate cu modelul de angajament minim specificat în titlul 2. În special, frecvenţa minimă cu care sunt determinate şi stabilite o astfel de cerinţă suplimentară şi, după caz, P2G trebuie să respecte frecvenţa evaluării adecvării capitalului în conformitate cu modelul de angajament minim SREP. 272. Autorităţile competente pot stabili orice cerinţă de fonduri proprii suplimentare pentru firmele de investiţii mici şi neinterconectate, care respectă criteriile de la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2019/2033, atunci când consideră că acest lucru este justificat şi de la caz la caz. Astfel de firme de investiţii mici şi neinterconectate nu fac obiectul niciunei P2G, în temeiul articolului 41 din Directiva (UE) 2019/2034. 7.2. Determinarea cerinţei de fonduri proprii suplimentare 273. Autorităţile competente trebuie să stabilească cerinţa de fonduri proprii suplimentare pentru riscurile semnificative şi elementele de risc care decurg din activităţile firmei de investiţii, luând în considerare toate situaţiile enumerate la articolul 40 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034, inclusiv: a. riscurile sau elementele de risc la care firma de investiţii este expusă sau pe care le prezintă pentru alţii nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de sume, tipuri şi distribuiri adecvate ale capitalului în conformitate cu partea a treia sau a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033; b. deficienţe în ceea ce priveşte dispoziţiile, procesele, mecanismele şi strategiile firmelor de investiţii, în cazul în care astfel de deficienţe nu pot fi soluţionate într-un interval de timp adecvat; c. deficienţe ale ajustărilor efectuate de firma de investiţii în ceea ce priveşte evaluarea prudentă a portofoliului de tranzacţionare care îi permite să-şi vândă sau să-şi acopere poziţiile într-o perioadă scurtă de timp, fără a suporta pierderi semnificative în condiţii normale de piaţă; d. nerespectarea de către firma de investiţii a cerinţei privind aplicarea modelelor interne permise, ceea ce duce la niveluri inadecvate de capital; şi e. incapacitatea repetată a firmei de investiţii de a stabili sau de a menţine un nivel adecvat de fonduri proprii suplimentare, astfel cum se prevede la articolul 41 din Directiva (UE) 2019/2034. 274. Valoarea totală a cerinţei de fonduri proprii suplimentare trebuie să fie suma tuturor cerinţelor de fonduri proprii suplimentare stabilite de autorităţile competente care acoperă toate situaţiile enumerate la alineatul precedent. 7.2.1. Determinarea fondurilor proprii suplimentare pentru acoperirea riscurilor sau a elementelor de risc care nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de partea a treia sau a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033 275. Autorităţile competente au obligaţia de a stabili nivelul cerinţei de fonduri proprii suplimentare pentru a acoperi riscurile sau elementele de risc care nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de părţile a treia şi a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033, specificate mai detaliat în regulamentul delegat adoptat în conformitate cu articolul 40 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/2034 şi în urma evaluării riscurilor efectuate în temeiul titlului 6. 276. Autorităţile competente trebuie să se bazeze pe următoarele surse de informaţii pentru identificarea, evaluarea şi cuantificarea unor astfel de riscuri sau elemente de risc: a. în cazul firmelor de investiţii care nu îndeplinesc criteriile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, al grupurilor de firme de investiţii şi, în cazul firmelor de investiţii care îndeplinesc criteriile respective, în cazul în care autoritatea competentă consideră că este oportun, ICARAP sau ICARAP consolidat în cazul grupurilor de firme de investiţii şi, mai precis, componenta sa ICAAP, precum şi rezultatele evaluării sale de către autoritatea competentă, inclusiv calculele ICAAP, în cazul în care se consideră că este fiabil sau parţial fiabil în conformitate cu alineatele 279 - 282; b. pentru firmele de investiţii care fac obiectul Directivei 2014/59/UE, planul de redresare şi rezultatele evaluării sale de către autoritatea competentă, luând în considerare cerinţele pentru planurile de redresare aplicabile firmei de investiţii analizate; c. raportarea în scopuri de supraveghere; d. rezultatele evaluării prudenţiale şi orice calcul al indicilor de referinţă; e. rezultatele oricăror activităţi de supraveghere anterioare relevante; f. orice alte contribuţii relevante, inclusiv cele care decurg din interacţiunile şi dialogurile cu firma de investiţii, din studiile de piaţă publice sau din opiniile sectoriale şi de portofoliu. 277. Astfel cum se menţionează la alineatul 276, litera (a), ICAAP şi rezultatele evaluării sale trebuie să fie luate în considerare de către autorităţile competente ca unul dintre elementele-cheie pentru identificarea şi evaluarea riscurilor şi a elementelor de risc care decurg atât din activităţile nereglementate, cât şi din cele reglementate, la care firma de investiţii este expusă sau pe care le poate prezenta clienţilor şi pieţelor. Cuantificarea valorii capitalului considerat adecvat şi, în cele din urmă, cerinţa de fonduri proprii suplimentare trebuie să ţină cont, printre alte date, de calculele ICAAP, în cazul în care acestea sunt considerate fiabile sau parţial fiabile. 278. Astfel cum se menţionează la alineatul 276, litera (b), după caz, planul de redresare şi evaluarea acestuia trebuie să fie luate în considerare de către autorităţile competente pentru a sprijini stabilirea capitalului considerat adecvat pentru lichidarea ordonată, astfel cum se specifică mai detaliat prin intermediul regulamentului delegat adoptat în conformitate cu articolul 40 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/2034. Mai precis, autoritatea competentă trebuie să utilizeze datele de intrare ale planului de redresare pentru a identifica liniile de activitate esenţiale şi funcţiile critice, acţiunile de redresare, mecanismele de guvernanţă, etapele operaţionale şi scenariile. Acestea pot influenţa scenariile utilizate în planul de redresare prin creşterea nivelului lor de severitate pentru a obţine un scenariu de lichidare. Calcule ICAAP 279. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă ICAAP acoperă atât: a. riscurile sau elementele de risc la care firma de investiţii sau grupul de firme de investiţii este expus sau pe care le prezintă pentru alţii, care decurg din activităţile şi operaţiunile sale, fie reglementate, fie nereglementate; şi b. etapele şi resursele necesare, dar şi riscurile sau elementele de risc care ar putea apărea în urma unui proces de lichidare ordonată. 280. Autorităţile competente trebuie să evalueze fiabilitatea calculelor ICAAP legate de alineatul 279, literele (a) şi (b), evaluând dacă acestea sunt suficiente: a. coerente: riscurile cuantificate trebuie să fie proporţionale cu modelul de afaceri, structura portofoliului şi strategia de tranzacţionare a firmei de investiţii; b. granulare: metodologiile ICAAP trebuie să permită defalcarea calculelor cel puţin în funcţie de categoria de risc*21), dacă este posibil, defalcate pentru fiecare risc în parte, mai degrabă decât prezentarea unui singur calcul (capital economic) care să acopere toate riscurile; *21) Categoriile de risc acoperă riscurile asociate unei lichidări ordonate, riscurile pentru clienţi, riscurile pentru pieţe, riscurile pentru firme şi alte riscuri specificate mai în detaliu prin intermediul regulamentului delegat adoptat în conformitate cu articolul 40 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/2034. c. credibile: calculele/metodologiile utilizate trebuie să acopere în mod demonstrabil riscurile pe care intenţionează să le abordeze şi trebuie să se bazeze pe cunoştinţele şi experienţa firmei de investiţii sau, după caz, pe modele adecvate şi ipoteze prudente; d. inteligibile: factorii determinanţi care stau la baza calculelor/metodologiilor trebuie să fie clar specificaţi. Calculul "cutiei negre" nu trebuie să fie acceptabil; şi e. comparabile: autorităţile competente trebuie să ia în considerare metodologiile ICAAP de măsurare a riscurilor, ajustând sau solicitând firmei de investiţii să le ajusteze pentru a facilita comparabilitatea cu omologii şi estimările indicilor de referinţă de supraveghere. 281. Autorităţile competente trebuie să evalueze în continuare fiabilitatea calculelor ICAAP prin compararea acestora cu rezultatul indicilor de referinţă de supraveghere pentru aceleaşi riscuri sau, dacă este suficient de comparabil, cu aceleaşi categorii de risc, precum şi cu alte date de intrare relevante. 282. Un calcul ICAAP trebuie considerat parţial fiabil în cazul în care, deşi nu îndeplineşte toate criteriile de mai sus, calculul pare în continuare foarte credibil, deşi acest lucru trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie însoţit de măsuri de îmbunătăţire a deficienţelor identificate în calculul ICAAP. Indici de referinţă în scopuri de supraveghere 283. Autorităţile competente trebuie să elaboreze şi să aplice indici de referinţă de supraveghere specifici riscurilor ca mijloc de contestare a calculelor ICAAP pentru acele riscuri semnificative sau elemente ale unor astfel de riscuri care nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de părţile a treia şi a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033 sau pentru a sprijini în continuare determinarea fiecărei categorii de risc în parte şi, de preferinţă, a cerinţei de fonduri proprii suplimentare pentru fiecare risc în parte în cazul în care calculele ICAAP pentru respectivele riscuri semnificative sau elemente ale unor astfel de riscuri sunt considerate nefiabile sau nu sunt disponibile. 284. Indicii de referinţă în materie de supraveghere trebuie să fie elaboraţi ţinând cont de sarcina de punere în aplicare suportată de autorităţile competente, în cazul în care pot fi furnizate măsuri prudente, consecvente, transparente şi comparabile pentru a compara între firmele de investiţii capitalul considerat adecvat pentru o anumită categorie sau un anumit element de risc. 285. Având în vedere varietatea diferitelor modele de afaceri gestionate de firmele de investiţii, dimensiunea şi complexitatea acestora, este posibil ca rezultatul indicilor de referinţă în scopuri de supraveghere să nu fie adecvat în toate cazurile pentru fiecare firmă de investiţii. Autorităţile competente trebuie să abordeze acest aspect prin utilizarea celui mai adecvat indice de referinţă în cazul în care sunt disponibile alternative şi prin aplicarea raţionamentului la rezultatul indicelui de referinţă pentru a ţine cont de consideraţiile specifice modelului de afaceri şi firmei de investiţii. 286. Atunci când autorităţile competente iau în considerare indicii de referinţă în scopuri de supraveghere pentru stabilirea cerinţei de fonduri proprii suplimentare, în cadrul dialogului, acestea trebuie să explice firmei de investiţii raţionamentul şi principiile generale care stau la baza indicilor de referinţă. Alte date de intrare relevante 287. Autorităţile competente trebuie să utilizeze alte date de intrare relevante pentru a sprijini determinarea cerinţei de fonduri proprii suplimentare pentru fiecare categorie de risc sau pentru fiecare risc în parte. Alte contribuţii relevante pot include comparaţii de grup inter pares sau alte rapoarte şi studii relevante. 288. Alte date de intrare relevante trebuie să determine autorităţile competente să reevalueze caracterul adecvat/fiabilitatea unui calcul ICAAP/unui indice de referinţă pentru un anumit risc sau o anumită categorie de risc şi/sau să efectueze ajustări ale rezultatului, în cazul în care acestea ridică îndoieli cu privire la acurateţea acestuia. 289. Pentru a asigura coerenţa în determinarea cerinţelor de fonduri proprii suplimentare pentru fiecare categorie de risc sau pentru fiecare risc în parte, autorităţile competente trebuie să utilizeze aceleaşi grupuri similare înfiinţate pentru a analiza riscurile pentru capital, astfel cum se specifică în titlul 6. 290. Atunci când autorităţile competente iau în considerare alte date de intrare relevante pentru stabilirea cerinţei de fonduri proprii suplimentare, în cadrul dialogului de supraveghere, acestea trebuie să explice firmei de investiţii raţionamentul şi principiile generale care stau la baza datelor de intrare utilizate. 7.2.2. Determinarea fondurilor proprii sau a altor măsuri pentru acoperirea deficienţelor modelelor utilizate în scopuri de reglementare 291. În cazul în care, în cursul revizuirii continue a abordărilor interne în temeiul cerinţelor de la articolul 37 din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente identifică deficienţe ale modelului care ar putea duce la subestimarea cerinţelor minime de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033, acestea trebuie să stabilească cerinţe de fonduri proprii suplimentare pentru astfel de deficienţe, în cazul în care acest lucru este considerat a fi mai adecvat decât alte măsuri de supraveghere, cum ar fi obligarea firmelor de investiţii să-şi ajusteze modelele. Această cerinţă de fonduri proprii suplimentare trebuie să fie stabilită doar ca măsură intermediară, în timp ce deficienţele sunt remediate. 7.2.3. Determinarea fondurilor proprii sau a altor măsuri pentru acoperirea deficienţelor în ajustarea evaluării prudente a portofoliului de tranzacţionare 292. Dacă, în cursul examinărilor efectuate în temeiul articolului 36 din Directiva (UE) 2019/2034 şi în urma evaluării riscurilor efectuate în temeiul titlului 6, autorităţile competente identifică deficienţe în evaluarea prudentă a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare al firmei de investiţii care ar putea duce la subestimarea cerinţei K- NPR prevăzute la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2019/2033, acestea trebuie să stabilească cerinţe de fonduri proprii suplimentare pentru a acoperi astfel de deficienţe. Această cerinţă de fonduri proprii suplimentare trebuie stabilită numai dacă este mai adecvată decât alte măsuri de supraveghere şi trebuie menţinută numai ca măsură provizorie până la remedierea deficienţelor. 7.2.4. Stabilirea fondurilor proprii sau a altor măsuri pentru remedierea altor deficienţe 293. Autorităţile competente trebuie să stabilească fonduri proprii suplimentare pentru a acoperi deficienţele dispoziţiilor, proceselor, mecanismelor şi strategiilor de guvernanţă sau alte deficienţe - identificate în urma evaluării riscurilor prezentate în titlurile 4-6 - în cazul în care alte măsuri de supraveghere sunt considerate insuficiente sau inadecvate pentru a asigura conformitatea cu cerinţele. Autorităţile competente trebuie să stabilească o asemenea cerinţă de fonduri proprii suplimentare doar ca măsură intermediară în timp ce deficienţele sunt remediate. 294. În cazul în care o firmă de investiţii care nu îndeplineşte condiţiile pentru a se califica drept mică şi neinterconectată prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 nu reuşeşte în mod repetat să stabilească sau să menţină un nivel adecvat de fonduri proprii pentru a acoperi orientările privind fondurile proprii suplimentare comunicate în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente trebuie să stabilească o cerinţă de fonduri proprii suplimentare pentru a acoperi riscul suplimentar respectiv în termen de cel mult doi ani de la încălcarea orientărilor. Autorităţile competente pot amâna decizia respectivă în cazul în care permit firmei de investiţii să funcţioneze sub nivelul orientărilor din cauza fluctuaţiilor economice ciclice sau a altor circumstanţe specifice firmei. 7.3. Articularea şi justificarea cerinţelor de fonduri proprii 295. La stabilirea cerinţei de fonduri proprii suplimentare în conformitate cu articolul 40 alineatul (3) din Directiva (UE) 2019/2034, la momentul menţionat la alineatul 271, autorităţile competente trebuie să stabilească: a. un cuantum absolut al cerinţei de fonduri proprii suplimentare ca urmare a concluziei bazate pe evaluarea SREP; b. raportul dintre cuantumul absolut menţionat la litera (a) şi cerinţa de fonduri proprii a firmei de investiţii, determinat în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033 la momentul stabilirii valorii absolute menţionate la litera (a) ("D"), în conformitate cu următoarea formulă:
┌──────────────────────────────────────┐
│Cuantum absolut al cerinţei de fonduri│
│proprii suplimentare │
├──────────────────────────────────────┤
│D │
└──────────────────────────────────────┘
296. Autorităţile competente trebuie să se asigure că cerinţa de fonduri proprii suplimentare aplicabilă trebuie să fie în orice moment egală cu cea mai mare dintre valoarea absolută menţionată la alineatul 295, litera (a) sau cuantumul cerinţei de fonduri proprii suplimentare necesare pentru a menţine, în cazurile în care D este în creştere şi până la stabilirea unui nou cuantum absolut ca urmare a concluziilor evaluării SREP de către autorităţile competente, raportul menţionat la alineatul 295, litera (b). 297. Când comunică firmelor de investiţii cerinţele prudenţiale, autorităţile competente trebuie să-şi justifice decizia de a impune o cerinţă de fonduri proprii suplimentare, prezentând în mod clar evaluarea completă a elementelor enumerate la alineatul 273 în conformitate cu articolul 40 alineatul (5) din Directiva (UE) 2019/2034. Justificarea trebuie să fie specifică fiecărei firme de investiţii şi trebuie să ofere o indicaţie clară a principalilor factori care stau la baza cerinţei de fonduri proprii suplimentare, inclusiv a riscurilor şi a elementelor de risc care contribuie la această cerinţă de fonduri proprii suplimentare. La justificarea cerinţei de fonduri proprii suplimentare, autorităţile competente trebuie să se refere la toate categoriile de risc relevante, şi anume riscurile asociate unei lichidări neordonate, riscurile pentru clienţi, riscul pentru pieţe, riscul pentru firme şi alte riscuri. 298. În justificarea cerinţei de fonduri proprii suplimentare în temeiul alineatului 273, literele (b)-(d), autorităţile competente trebuie să identifice, de asemenea, principalele deficienţe care trebuie să fie acoperite de aceste cerinţe până la remedierea lor, în conformitate cu alineatele 291 - 293. Luând în considerare măsurile de supraveghere adecvate în conformitate cu titlul 10, autorităţile competente trebuie să solicite firmelor de investiţii să identifice măsurile adecvate pentru remedierea acestor deficienţe şi să comunice termenele preconizate pentru remedierea deficienţelor. 7.4. îndeplinirea cerinţelor în contextul fluctuaţiilor economice ciclice 299. Pentru firmele de investiţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru a se califica drept firme de investiţii mici şi neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, autorităţile competente trebuie să stabilească caracterul adecvat al fondurilor proprii ale firmei de investiţii în caz de fluctuaţii economice ciclice nefavorabile şi dacă sunt necesare măsuri de supraveghere, inclusiv orientări privind fondurile proprii suplimentare (P2G), planificarea revizuită a capitalului şi alte măsuri, după cum se prevede în titlul 10, pentru a aborda eventualele deficienţe. 300. Când analizează fluctuaţiile economice ciclice nefavorabile, autorităţile competente trebuie să evalueze modul în care riscurile sau elementele de risc pe care firmele de investiţii le prezintă pentru alţii sau la care sunt expuse pot evolua pe parcursul unei perioade multianuale, ţinând cont de ciclul economic al firmei de investiţii. Nivelul detaliilor acestei evaluări trebuie să varieze în funcţie de complexitatea modelului de afaceri şi de profilul de risc al firmei de investiţii. 301. Pentru a evalua adecvarea capitalului în caz de fluctuaţii economice ciclice nefavorabile, autorităţile competente trebuie să ia în considerare rezultatele calitative şi cantitative, după cum urmează: a. dacă sunt disponibile, ale simulărilor de criză prudenţiale sau ale analizelor de sensibilitate; b. dacă sunt disponibile şi suficient de fiabile, pe baza evaluării efectuate în titlul 5, ale simulărilor de criză sau ale analizelor de sensibilitate ale firmelor de investiţii; sau c. ale altor evaluări ale fluctuaţiilor economice ciclice efectuate de autorităţile competente sau de firma de investiţii pe baza evaluării efectuate în titlul 5, dacă se consideră că sunt suficient de fiabile; 302. Pe baza evaluării efectuate în temeiul alineatului 301, autorităţile competente trebuie să stabilească dacă fondurile proprii ale firmei de investiţii sunt suficiente pentru a acoperi cerinţele de fonduri proprii aplicabile, inclusiv cerinţa de fonduri proprii suplimentare, în condiţii de fluctuaţii economice ciclice nefavorabile. 7.4.1. Determinarea şi stabilirea P2G 303. Autorităţile competente trebuie să determine P2G astfel cum se specifică în prezenta secţiune şi la momentul specificat la alineatul 271. În cazul în care determinarea duce la o valoare pozitivă, acestea trebuie să stabilească P2G pentru a răspunde preocupărilor în materie de supraveghere cu privire la sensibilitatea firmei de investiţii la fluctuaţiile economice ciclice nefavorabile. 304. P2G este cuantumul capitalului considerat adecvat care trebuie stabilit pentru a permite fluctuaţiile economice ciclice, protejând în acelaşi timp împotriva oricărei eventuale încălcări a cerinţelor de fonduri proprii relevante în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2019/2033 şi a cerinţei de fonduri proprii suplimentare calculate în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 şi împotriva oricărei ameninţări la adresa capacităţii firmei de investiţii de a se lichida în mod ordonat. În cazul în care autorităţile competente concluzionează că firma de investiţii nu este vizată de astfel de obstacole în condiţii economice nefavorabile, autorităţile competente pot decide să nu stabilească P2G. 305. Autorităţile competente trebuie să determine şi să stabilească P2G pe baza rezultatelor evaluării fluctuaţiilor economice ciclice în conformitate cu alineatul 301. Astfel de analize trebuie să ţină cont de strategia şi modelul de afaceri al firmei de investiţii, precum şi de mediul în care îşi desfăşoară activitatea, ca bază pentru identificarea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de prejudiciu la nivelul firmei de investiţii şi să reflecte fluctuaţiile economice relevante care pot fi la nivelul întregului sistem, pe măsură ce perturbarea pe scară largă a furnizării de servicii financiare, cauzată de deprecierea unei mari părţi a sistemului financiar sau de volatilitatea pe scară largă a preţurilor activelor sau specifică modelului de afaceri al firmei de investiţii, ca şoc specific naturii şi duratei instrumentelor financiare pe care le tranzacţionează) pe un orizont de perspectivă. 306. În sensul alineatului 305, autorităţile competente trebuie să se asigure că analizele efectuate pentru instituirea P2G acoperă în mod adecvat: a. toate riscurile semnificative care contribuie la cerinţa de fonduri proprii suplimentare prevăzută în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034; b. situaţiile în care firma de investiţii suportă pierderi semnificative care împiedică desfăşurarea activităţilor sale sau în care poate fi nevoită să-şi înceteze activităţile în mod ordonat. 307. În general, autorităţile competente nu trebuie să utilizeze P2G pentru a acoperi aspecte ale riscurilor care trebuie să fie acoperite de cerinţa de fonduri proprii suplimentare în conformitate cu secţiunea 7.2 din prezentul ghid. 308. Când stabilesc dimensiunea P2G, autorităţile competente trebuie să se asigure că acesta este stabilit la un nivel adecvat pentru a acoperi variaţiile maxime anticipate ale fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale firmei de investiţii şi pentru a asigura acoperirea cerinţelor de fonduri proprii aplicabile. 309. Când stabilesc dimensiunea P2G, autorităţile competente trebuie să ia în considerare, după caz, următorii factori: a. în cazul în care P2G este determinat pe baza simulărilor de criză, momentul în care are loc impactul maxim al situaţiilor de criză în raport cu punctul de plecare şi orizontul de timp al scenariilor utilizate în simulările de criză; b. rezultatul simulării de criză internă a firmei de investiţii sau al analizei de sensibilitate a firmei de investiţii fiabile, ţinând cont de definiţiile scenariilor şi de ipotezele specifice, în special în cazul în care acestea sunt considerate mai relevante pentru modelul de afaceri şi profilul de risc al firmei de investiţii sau în cazul în care scenariile interne sunt mai severe decât scenariile de supraveghere, în cazul în care astfel de scenarii în materie de supraveghere sunt disponibile; c. acţiunile relevante de atenuare ale conducerii firmelor de investiţii, dacă sunt suficient de credibile şi de sigure în urma evaluării lor prudenţiale; d. informaţii şi opinii de supraveghere cu privire la relevanţa propriilor simulări de criză sau analize de sensibilitate ale firmei de investiţii sau ale supravegherii pentru strategia, planurile financiare şi modelul de afaceri ale firmei de investiţii; e. certitudine redusă cu privire la sensibilitatea reală a firmei de investiţii la scenarii nefavorabile; f. eventualele suprapuneri cu cerinţa de fonduri proprii suplimentare aplicabilă; g. măsura în care firma de investiţii face sau nu obiectul unei restructurări sau al unei proceduri de rezoluţie. 310. Fără a aduce atingere alineatului 271, autorităţile competente trebuie să revizuiască în timp util nivelul P2G dacă acest nivel este considerat inexact pe baza tuturor informaţiilor relevante aflate la dispoziţia autorităţilor competente. Acestea trebuie cel puţin să evalueze dacă nivelul P2G existent rămâne adecvat şi să îl revizuiască, dacă este necesar, de câte ori rezultatele calitative şi cantitative menţionate la alineatul 305 prezintă schimbări semnificative în comparaţie cu analiza utilizată anterior pentru stabilirea P2G. 311. P2G stabilit de autorităţile competente se adaugă celei mai ridicate componente a cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033 şi cerinţei de fonduri proprii suplimentare prevăzute în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034. 7.4.2. Comunicarea şi componenţa P2G 312. În cazul în care P2G este stabilit sau actualizat, autorităţile competente trebuie să comunice firmei de investiţii nivelul său şi termenele relevante pentru instituirea sa în conformitate cu alineatul 316. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să explice reacţia potenţială în materie de supraveghere la situaţiile în care P2G nu este îndeplinit. 313. În cazul unei revizuiri în conformitate cu alineatul 310, în cazul în care nu se efectuează evaluări prudenţiale în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente trebuie să comunice noul nivel al P2G. 314. Autorităţile competente trebuie să comunice firmelor de investiţii că se preconizează că P2G va fi acoperit cu fonduri proprii de nivel 1 de bază eligibile şi că se preconizează că P2G va fi inclus în cadrele lor de planificare a capitalului şi de gestionare a riscurilor, inclusiv în cadrul privind apetitul pentru risc şi, după caz, în planificarea redresării. 315. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să comunice firmelor de investiţii că fondurile proprii deţinute în scopul P2G nu pot fi utilizate pentru a îndeplini alte cerinţe de fonduri proprii. 316. Când stabilesc şi comunică firmelor de investiţii termenele pentru stabilirea P2G, autorităţile competente trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele: a. dacă o firmă de investiţii se află sau nu în curs de restructurare sau rezoluţie; b. implicaţiile potenţiale pe care le-ar putea avea P2G denumite în cadrul fondurilor proprii de nivel 1 pentru alte părţi ale cerinţelor de capital şi capacitatea firmelor de investiţii de a emite instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar (AT1) sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 (T2). 7.4.3. Planificarea capitalului şi alte măsuri de supraveghere pentru abordarea adecvării capitalului în condiţii de criză Planificarea capitalului 317. Atunci când rezultatele cantitative menţionate în secţiunea 7.4 indică faptul că, în cadrul scenariilor nefavorabile date, o firmă de investiţii nu va fi în măsură să îndeplinească cerinţele de capital aplicabile, autorităţile competente trebuie să solicite firmei de investiţii să prezinte un plan credibil de capital care să abordeze riscul de a nu îndeplini cerinţele de capital aplicabile. 318. Pentru a determina credibilitatea planului de capital, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare, după caz: a. dacă planul de capital acoperă întregul orizont de timp negativ presupus; b. dacă planul de capital a prezentat un set de măsuri credibile de atenuare şi gestionare; c. dacă firma de investiţii este dispusă şi capabilă să ia astfel de măsuri pentru a remedia încălcările cerinţelor de capital aplicabile în condiţii nefavorabile; d. dacă respectivele acţiuni de atenuare şi gestionare fac obiectul unor constrângeri juridice sau reputaţionale; e. probabilitatea ca măsurile de diminuare şi gestionare să permită firmei de investiţii să-şi îndeplinească pe deplin cerinţele de capital aplicabile într-un interval de timp adecvat; f. dacă acţiunile propuse sunt, în linii mari, în conformitate cu considerentele macroeconomice şi cu modificările viitoare cunoscute în materie de reglementare care afectează o firmă de investiţii în cadrul domeniului de aplicare şi al calendarului scenariilor negative presupuse; g. dacă este cazul, gama de opţiuni de redresare şi analiza lor, astfel cum se prevede în planul de redresare al firmei de investiţii. 319. Când evaluează planurile de capital, autorităţile competente trebuie, după caz, în urma unui dialog eficace cu firma de investiţii, să-i solicite acesteia să efectueze schimbări ale planurilor respective, după caz, inclusiv ale măsurilor de gestionare propuse, sau să solicite firmelor de investiţii să ia măsuri suplimentare de atenuare care ar deveni relevante având în vedere scenariile şi condiţiile macroeconomice actuale. 320. Autorităţile competente trebuie să se aştepte ca firmele de investiţii să pună în aplicare planul de capital revizuit, inclusiv modificări suplimentare efectuate pe baza rezultatelor evaluării prudenţiale şi a dialogului în materie de supraveghere. Măsuri de supraveghere suplimentare 321. Autorităţile competente trebuie, după caz, să ia în considerare aplicarea măsurilor de supraveghere suplimentare specificate în titlul 10, pentru a se asigura că firma de investiţii este capitalizată în mod adecvat în condiţii nefavorabile. 322. În special, în cazul în care rezultatele cantitative ale simulărilor de criză sau ale analizelor de sensibilitate indică faptul că este probabil ca firma de investiţii să-şi încalce cerinţele de capital aplicabile în cadrul scenariului de criză în următoarele 12 luni, autorităţile competente trebuie, după caz, să trateze aceste informaţii drept una dintre posibilele circumstanţe în sensul articolului 38 litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034. În astfel de cazuri, autorităţile competente trebuie să aplice măsuri adecvate în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2034, menite să asigure niveluri suficiente de fonduri proprii. În special, când astfel de măsuri se referă la capital, autorităţile competente trebuie să ia în considerare, în special, unul sau ambele elemente de mai jos, astfel cum sunt definite la articolul 39 alineatul (2) literele (a) şi (f): a. impunerea obligaţiei ca firmele de investiţii să deţină un cuantum adecvat de fonduri proprii suplimentare sub forma unei valori nominale, având în vedere rezultatul evaluării SREP; b. solicitarea unei reduceri a riscului inerent activităţilor, produselor şi sistemelor firmei de investiţii. 7.5. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 323. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la măsura în care resursele de fonduri proprii existente oferă o acoperire solidă a riscurilor la care firma de investiţii este sau poate fi expusă. Acest punct de vedere trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de viabilitate bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 9. Tabelul 9 - Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj adecvării
┌───────┬────────────┬─────────────────┐
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │
│ │supraveghere│ │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii este │
│ │ │în măsură să-şi │
│ │ │îndeplinească în │
│ │ │mod confortabil │
│ │ │P2G cu fondurile │
│ │ │proprii de nivel │
│ │ │1 de bază │
│ │ │disponibile, după│
│ │ │caz. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii deţine│
│ │ │un nivel de │
│ │ │fonduri proprii │
│ │ │care depăşeşte cu│
│ │ │mult fondurile │
│ │ │proprii şi │
│ │ │cerinţa de │
│ │ │fonduri proprii │
│ │ │suplimentare şi │
│ │Valoarea │se preconizează │
│ │fondurilor │că va face acest │
│ │proprii │lucru în viitor. │
│ │deţinute │• Evaluarea │
│ │prezintă un │fluctuaţiilor │
│1 │nivel scăzut│economice │
│ │de risc │ciclice, │
│ │pentru │inclusiv, dacă │
│ │viabilitatea│este cazul, │
│ │firmei de │simulările de │
│ │investiţii. │criză sau │
│ │ │analizele de │
│ │ │sensibilitate, nu│
│ │ │evidenţiază │
│ │ │niciun risc │
│ │ │perceptibil în │
│ │ │ceea ce priveşte │
│ │ │impactul │
│ │ │fluctuaţiilor │
│ │ │economice ciclice│
│ │ │asupra fondurilor│
│ │ │proprii. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │dispune de un │
│ │ │plan de capital │
│ │ │plauzibil şi │
│ │ │credibil care are│
│ │ │potenţialul de a │
│ │ │fi eficace dacă │
│ │ │este necesar. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │întâmpină │
│ │ │dificultăţi în │
│ │ │a-şi îndeplini │
│ │ │P2G cu fondurile │
│ │ │proprii de nivel │
│ │ │1 de bază │
│ │ │disponibile. │
│ │ │Gestionarea │
│ │ │măsurilor de │
│ │ │atenuare pentru a│
│ │ │aborda această │
│ │ │dificultate este │
│ │ │evaluată ca fiind│
│ │ │credibilă şi │
│ │ │eficientă. │
│ │ │• Evaluarea │
│ │ │fluctuaţiilor │
│ │ │economice │
│ │ │ciclice, │
│ │Valoarea │inclusiv, dacă │
│ │fondurilor │este cazul, │
│ │proprii │simulările de │
│ │deţinute │criză sau │
│ │prezintă un │analizele de │
│2 │nivel mediu-│sensibilitate, │
│ │scăzut de │indică un nivel │
│ │risc pentru │scăzut de risc în│
│ │viabilitatea│ceea ce priveşte │
│ │firmei de │impactul │
│ │investiţii. │fluctuaţiilor │
│ │ │economice ciclice│
│ │ │asupra fondurilor│
│ │ │proprii, dar │
│ │ │acţiunile de │
│ │ │gestionare pentru│
│ │ │a aborda acest │
│ │ │aspect sunt │
│ │ │evaluate ca fiind│
│ │ │credibile şi │
│ │ │eficiente. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │dispune de un │
│ │ │plan de capital │
│ │ │plauzibil şi │
│ │ │credibil care, │
│ │ │deşi nu este │
│ │ │lipsit de │
│ │ │riscuri, are │
│ │ │potenţialul de a │
│ │ │fi eficace dacă │
│ │ │este necesar. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii nu îşi│
│ │ │îndeplineşte P2G │
│ │ │cu fonduri │
│ │ │proprii de nivel │
│ │ │1 de bază │
│ │ │disponibile. │
│ │ │Există preocupări│
│ │ │cu privire la │
│ │ │credibilitatea şi│
│ │ │eficacitatea │
│ │ │acţiunilor de │
│ │ │atenuare │
│ │ │întreprinse de │
│ │ │conducere pentru │
│ │ │a aborda acest │
│ │ │aspect. │
│ │ │• Evaluarea │
│ │ │fluctuaţiilor │
│ │Valoarea │economice │
│ │fondurilor │ciclice, │
│ │proprii │inclusiv, dacă │
│ │deţinute │este cazul, │
│ │prezintă un │simulările de │
│3 │nivel mediu-│criză sau │
│ │ridicat de │analizele de │
│ │risc pentru │sensibilitate, │
│ │viabilitatea│indică un nivel │
│ │firmei de │mediu de risc în │
│ │investiţii. │ceea ce priveşte │
│ │ │impactul │
│ │ │fluctuaţiilor │
│ │ │economice ciclice│
│ │ │asupra fondurilor│
│ │ │proprii. Este │
│ │ │posibil ca │
│ │ │acţiunile de │
│ │ │gestionare să nu │
│ │ │abordeze în mod │
│ │ │credibil şi │
│ │ │eficace acest │
│ │ │aspect. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii │
│ │ │dispune de un │
│ │ │plan de capital │
│ │ │care este puţin │
│ │ │probabil să fie │
│ │ │eficace. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii nu îşi│
│ │ │îndeplineşte P2G │
│ │ │(sau nu a │
│ │ │înfiinţat în mod │
│ │ │deliberat P2G) cu│
│ │ │fonduri proprii │
│ │ │de nivel 1 de │
│ │ │bază disponibile │
│ │ │şi nu va putea │
│ │ │face acest lucru │
│ │ │în viitorul │
│ │ │apropiat. │
│ │ │Gestionarea │
│ │ │acţiunilor de │
│ │ │atenuare a │
│ │ │acestei probleme │
│ │ │nu este evaluată │
│ │ │nici ca fiind │
│ │ │credibilă, nici │
│ │ │ca fiind eficace.│
│ │ │• Evaluarea │
│ │Valoarea │fluctuaţiilor │
│ │fondurilor │economice │
│ │proprii │ciclice, │
│ │deţinute │inclusiv, dacă │
│ │prezintă un │este cazul, │
│4 │nivel │simulările de │
│ │ridicat de │criză sau │
│ │risc pentru │analizele de │
│ │viabilitatea│sensibilitate, │
│ │firmei de │arată că firma de│
│ │investiţii. │investiţii şi-ar │
│ │ │încălca cerinţa │
│ │ │de fonduri │
│ │ │proprii │
│ │ │suplimentare din │
│ │ │cauza │
│ │ │fluctuaţiilor │
│ │ │economice │
│ │ │ciclice. │
│ │ │Acţiunile de │
│ │ │gestionare nu vor│
│ │ │aborda această │
│ │ │problemă nici în │
│ │ │mod credibil, │
│ │ │nici în mod │
│ │ │eficace. │
│ │ │• Firma de │
│ │ │investiţii nu are│
│ │ │un plan de │
│ │ │capital sau un │
│ │ │plan care este în│
│ │ │mod evident │
│ │ │inadecvat. │
└───────┴────────────┴─────────────────┘
TITLUL 8 Evaluarea riscului pentru lichiditate 8.1. Consideraţii generale 324. Autorităţile competente trebuie să evalueze şi să puncteze riscurile pentru lichiditate care au fost identificate ca fiind semnificative pentru firma de investiţii, precum şi gestionarea şi controlul acestor riscuri de către firma de investiţii. 325. Formalitatea şi granularitatea evaluării trebuie să depindă de mărimea firmei de investiţii, de structura şi de organizarea internă, precum şi de natura, sfera şi complexitatea activităţilor, precum şi de riscul pentru clienţi, de riscul pentru piaţă şi de riscul pentru firma de investiţii. Pentru firmele de investiţii care nu tranzacţionează pe cont propriu, evaluarea trebuie să fie mai puţin cuprinzătoare, în timp ce pentru firmele de investiţii care tranzacţionează pe cont propriu evaluarea trebuie să fie detaliată şi mai cuprinzătoare. 326. Firmele de investiţii care tranzacţionează pe cont propriu trebuie să efectueze o evaluare a lichidităţii, inclusiv intrazilnic, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) litera (d) din Directiva (UE) 2019/2034. Prin urmare, autorităţile competente trebuie să evalueze în mod cuprinzător firmele de investiţii care desfăşoară activităţi de formare de piaţă, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, şi să evalueze dacă aceste firme de investiţii acoperă elemente care sunt relevante pentru ele, cum ar fi evaluarea riscului de lichiditate intrazilnic şi a adecvării resurselor lichide disponibile. 327. Autorităţile competente trebuie să verifice respectarea de către firma de investiţii a cerinţelor minime de lichiditate prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033 şi în Directiva (UE) 2019/2034. Autorităţile competente trebuie să extindă domeniul de aplicare al evaluării pentru a forma o imagine cuprinzătoare asupra riscului de lichiditate. 328. Atunci când efectuează evaluarea riscului pentru lichiditate, autorităţile competente trebuie să ia în considerare toate sursele de informaţii următoare, dacă sunt disponibile: a. rezultatele analizei serviciilor şi activităţilor furnizate de firma de investiţii şi informaţiile obţinute în urma monitorizării indicatorilor-cheie, în special atunci când acest lucru poate contribui la înţelegerea principalelor surse de risc pentru lichiditate; b. raportarea în scopuri de supraveghere, în special informaţiile furnizate de firma de investiţii în raportarea sa în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) 2019/2033; c. orice raport periodic al firmei de investiţii, raport cantitativ, raport privind situaţiile financiare, rapoarte interne, cum ar fi rapoartele administratorilor privind lichiditatea şi orice alte informaţii solicitate firmei de investiţii de către autoritatea competentă; d. orice informaţii furnizate de societatea-mamă a firmei de investiţii în cazul în care firma de investiţii este o filială şi este inclusă în supravegherea pe bază consolidată, în special informaţii privind riscul de lichiditate al firmelor de investiţii care fac parte dintr-un grup bancar; e. rezultatele oricăror activităţi de supraveghere; f. orice informaţii din ILAAP al firmei de investiţii; g. constatările şi observaţiile din rapoartele de audit intern sau extern; h. recomandări şi orientări emise de ABE sau ESMA, precum şi avertismente şi recomandări emise de autorităţile macroprudenţiale sau de CERS; şi i. riscul identificat în alte firme de investiţii care utilizează un model de afaceri similar. 329. Evaluarea riscului de lichiditate trebuie să se bazeze pe informaţii fiabile şi actualizate, iar rezultatele trebuie luate în considerare atunci când se efectuează evaluarea procesului de gestionare a riscului de lichiditate. 330. Autorităţile competente trebuie să reflecte rezultatul evaluării riscului de lichiditate într-un rezumat al constatărilor care oferă o explicaţie a principalilor factori de risc şi un punctaj. 8.2. Evaluarea riscului de lichiditate 331. Autorităţile competente trebuie să evalueze impactul asupra activelor lichide în condiţii severe, dar plauzibile, precum şi modul în care firma de investiţii este pregătită să atenueze ieşirile în situaţii de criză în conformitate cu cadrul de gestionare a riscului de lichiditate menţionat în secţiunea 8.4 din prezentul ghid. 332. Autorităţile competente trebuie să evalueze valoarea activelor lichide necesare pentru a se asigura că firma de investiţii menţine niveluri adecvate de resurse lichide care abordează surse semnificative pentru riscul firmei de investiţii, inclusiv riscul pentru clienţi, riscul pentru piaţă şi riscul pentru firma de investiţii, atât în condiţii normale, cât şi severe, dar plauzibile pentru a acoperi şocurile idiosincratice, la nivelul întregii pieţe şi combinate. 333. Atunci când evaluează impactul condiţiilor severe, dar plauzibile asupra nevoilor de lichidităţi ale firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să evalueze toate sursele semnificative de risc de lichiditate, inclusiv riscul pentru clienţi, riscul pentru piaţă şi riscul pentru firma de investiţii, precum şi resursele lichide necesare pentru lichidarea ordonată a firmei de investiţii potenţiale. În special, autorităţile competente trebuie să evalueze toate elementele următoare: a. dacă firma de investiţii deţine activele sau banii clienţilor şi capacitatea sa de a restitui aceste active în timp util, în scenarii grave, dar plauzibile; b. dacă firma de investiţii îşi evaluează nevoile de lichiditate pentru celelalte activităţi extrabilanţiere, ţinând cont de faptul că natura contingentă a instrumentelor extrabilanţiere sporeşte complexitatea gestionării fluxurilor de trezorerie aferente; c. alte surse potenţiale de ieşiri de numerar, inclusiv swapuri, opţiuni negociate sau vândute extrabursier (OTC), alte contracte pe rata dobânzii, contracte forward pe cursul de schimb valutar, apeluri în marjă şi acorduri de reziliere anticipată; d. dacă există dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la anumite pieţe; e. dacă este posibil ca pieţele valutare să nu dispună de lichidităţi; f. dacă cursul de schimb valutar se poate deprecia brusc atunci când firma de investiţii efectuează tranzacţii în valută la o scară semnificativă; şi g. dacă firma de investiţii care îşi mobilizează poziţiile este expusă riscului de lichiditate din cauza riscului de scădere a valorii de piaţă a unei poziţii care ar declanşa necesitatea unei garanţii sau marje suplimentare care ar necesita lichidarea rapidă a poziţiilor sale. Evaluarea riscului de lichiditate intrazilnică 334. Pentru firmele de investiţii care tranzacţionează pe cont propriu, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii dispune de un nivel suficient de active lichide de înaltă calitate şi de alte intrări de lichidităţi pentru a acoperi zilnic ieşirile de lichidităţi, inclusiv în perioada înregistrată pe parcursul unei zile. Autorităţile competente trebuie să evalueze mai cuprinzător firmele de investiţii care desfăşoară activităţi de formare a pieţei. Cu toate acestea, trebuie să ia în considerare orice diminuare a riscului de lichiditate asigurată de tranzacţiile de compensare printr-un membru compensator. 335. Autorităţile competente trebuie să-şi bazeze evaluarea pe analiza firmei de investiţii privind riscul de lichiditate intrazilnic în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) litera (d) din Directiva (UE) 2019/2034. Lichiditatea intrazilnică trebuie evaluată în condiţii normale şi severe, dar plauzibile. 336. În scopul evaluării riscului de lichiditate intrazilnic, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii îşi compensează poziţiile prin membrii compensatori sau îşi desfăşoară activitatea pe o piaţă extrabursieră. Dacă firma de investiţii este garantată de un membru compensator sau de orice altă parte, autoritatea competentă trebuie să evalueze eficacitatea garanţiilor în ceea ce priveşte diminuarea riscului de lichiditate. 337. Pentru evaluarea nevoilor de lichiditate în condiţii normale şi pentru evaluarea riscului de lichiditate intrazilnic, autorităţile competente trebuie să sprijine analiza cu dovezi din rapoartele şi informaţiile interne ale firmei de investiţii şi din datele de raportare în scopuri de supraveghere, astfel cum se specifică în regulamentul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/2033. 338. Autorităţile competente trebuie să evalueze expunerea firmei de investiţii la riscul de lichiditate intrazilnic, inclusiv disponibilitatea intrazilnică a activelor lichide. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă vor fi îndeplinite cerinţele zilnice de decontare, inclusiv o evaluare a lichidităţii disponibile intrazilnic sau a lichidităţii accesibile în condiţii normale, precum şi în timpul evenimentelor financiare sau operaţionale care pot afecta accesul la lichidităţi, cum ar fi deficienţele informatice, constrângerile juridice privind transferul de fonduri sau neîndeplinirea obligaţiilor de plată de către contrapărţile la tranzacţionare. Evaluarea resurselor lichide disponibile 339. În cazul firmelor de investiţii care sunt formatori de piaţă, astfel cum sunt definiţi la articolul 2 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, autorităţile competente trebuie să evalueze resursele lichide disponibile. Autorităţile competente trebuie să efectueze evaluări similare cu privire la firmele de investiţii care nu se califică drept formatori de piaţă în măsura în care autorităţile competente consideră că acest lucru este adecvat. 340. Autorităţile competente trebuie să evalueze caracterul adecvat al resurselor de lichidităţi ale firmelor de investiţii care sunt formatori de piaţă, necesare pentru a-şi satisface nevoile de lichiditate în diferite orizonturi de timp, inclusiv pe parcursul unei zile. Această evaluare trebuie să ţină cont de toate criteriile următoare: a. activele lichide disponibile în timp util pentru viabilitatea firmei de investiţii în condiţii normale şi severe, dar plauzibile; b. activele lichide totale aflate la dispoziţia firmei de investiţii pe întreaga perioadă în care au fost îndeplinite condiţiile severe relevante, dar plauzibile; c. caracteristicile diferitelor condiţii grave, dar plauzibile, cum ar fi gravitatea şi durata, şi perioadele luate în considerare la evaluarea nevoilor de lichidităţi ale firmei de investiţii; d. valoarea activelor care trebuie lichidate în orizonturile de timp relevante; e. dacă resursele lichide reale, inclusiv calitatea activelor lichide, sunt în concordanţă cu riscul de lichiditate al firmei de investiţii; f. disponibilitatea şi amploarea resurselor de lichidităţi furnizate de un membru compensator. 341. Autorităţile competente trebuie să evalueze capacitatea firmelor de investiţii care sunt formatori de piaţă de a-şi monetiza activele lichide în timp util pentru a-şi satisface nevoile de lichiditate într-o perioadă de criză. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare toate criteriile următoare: a. dacă firma de investiţii îşi testează accesul pe piaţă prin vânzarea sau repoziţionarea periodică; b. dacă există concentraţii mari care pot reprezenta un risc de resurse lichide anticipate în mod eronat; c. dacă resursele de lichidităţi sunt uşor disponibile şi se află sub controlul personalului relevant; d. dacă denominarea activelor lichide este coerentă cu distribuţia nevoilor de lichiditate în funcţie de monedă; e. în cazul în care firma de investiţii a împrumutat active lichide, dacă nu le-ar mai avea la dispoziţie pentru a-şi acoperi ieşirile în condiţii severe, dar plauzibile, având în vedere efectul net al tranzacţiei; f. fiabilitatea facilităţilor de lichiditate angajate, dacă sunt utilizate de firma de investiţii. Evaluarea finanţării 342. Când evaluează riscul pentru lichiditate, autorităţile competente trebuie să evalueze mecanismele de finanţare ale firmei de investiţii şi stabilitatea surselor de finanţare atât în condiţii normale, cât şi în condiţii grave, dar plauzibile. 343. Autorităţile competente trebuie să evalueze caracterul adecvat al profilului de finanţare al firmei de investiţii ţinând cont de toate criteriile următoare: a. dacă obligaţiile firmei de investiţii sunt îndeplinite în mod adecvat printr-o finanţare stabilă; b. dacă - în cazul în care firma de investiţii aparţine unor grupuri - există fluxuri regulate de lichidităţi intragrup şi dacă acestea sunt mandatate prin contracte şi sunt încă în vigoare; şi c. dacă firma de investiţii are acces la facilităţi de credit de la o instituţie de credit sau de la o altă entitate din grup sau la alte surse de finanţare alternative. 344. Autorităţile competente trebuie să evalueze diversitatea surselor de finanţare. Evaluarea trebuie să ia în considerare dacă finanţarea este garantată sau negarantată, cum ar fi utilizarea acordurilor repo, pieţele de împrumut de titluri de valoare, emisiunea de titluri de creanţă pe termen lung pe pieţele publice şi private, o varietate de instrumente de finanţare pe termen scurt, cum ar fi împrumuturile bancare, şi, după caz, diversitatea pieţelor regionale. 345. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă potenţialele deficienţe care decurg din profilul de finanţare al firmei de investiţii, cum ar fi neconcordanţele dintre intrări şi ieşiri în activităţile de piaţă care depăşesc limitele acceptabile sau concentrările excesive ale surselor de finanţare, ar putea duce la un risc de lichiditate. Autorităţile competente trebuie să evalueze nivelul de dependenţă a firmei de investiţii de anumite surse de finanţare pe baza serviciilor de investiţii, a naturii şi a furnizorului fondurilor. 346. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare factori care pot reduce stabilitatea finanţării în raport cu tipul şi caracteristicile activelor şi datoriilor. 347. Autorităţile competente trebuie să evalueze riscurile pentru sustenabilitatea profilului de finanţare al firmei de investiţii care decurg din concentrările surselor de finanţare. Acestea trebuie să ia în considerare dacă contrapărţile firmei de investiţii sunt un singur risc sau un risc legat de concentrare şi un alt risc de concentrare care ar putea afecta accesul firmei de investiţii la finanţare în viitor. Evaluarea trebuie să includă fiabilitatea strategiilor de finanţare alternativă ale firmei de investiţii şi caracterul adecvat al acestora pentru a proteja firma. 8.3. Evaluarea gestionării riscului de lichiditate 348. Autorităţile competente trebuie să evalueze cadrul de administrare a riscului de lichiditate al firmei de investiţii. Pentru firmele de investiţii mai mici şi mai puţin complexe, această evaluare trebuie să fie raţionalizată pentru a evita o sarcină excesivă atât pentru autoritate, cât şi pentru firma de investiţii. Cadrul organizaţional, politicile şi procedurile 349. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii dispune de un cadru eficace de gestionare a riscului de lichiditate, care permite firmei să identifice modul în care este expusă riscului de lichiditate. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii a instituit sisteme solide de gestionare şi control al riscului de lichiditate, care să permită firmei de investiţii să monitorizeze eficacitatea lichidităţii sale, nivelul riscului de lichiditate şi respectarea politicilor şi procedurilor stabilite. 350. Cadrul trebuie să fie proporţional cu dimensiunea, structura şi organizarea internă a firmei de investiţii şi cu natura, sfera şi complexitatea activităţilor sale, precum şi cu riscul pentru clienţi, riscul pentru piaţă şi riscul pentru firma de investiţii. Pentru firmele de investiţii care nu tranzacţionează pe cont propriu, este posibil ca acest cadru de gestionare a riscului de lichiditate să nu trebuiască să fie separat de alte politici şi proceduri legate de riscuri. 351. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă cadrul de administrare a riscurilor al firmei de investiţii analizează modul în care firma de investiţii este în măsură să identifice deficitele de active lichide înainte de apariţia condiţiilor de criză. 352. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă strategiile firmei de investiţii se axează pe asigurarea capacităţii firmei de investiţii de a continua să funcţioneze şi să urmărească noi oportunităţi de afaceri prin intermediul tuturor mediilor de piaţă pentru o perioadă îndelungată, fără lichidarea imediată a activelor sau fără atragerea de finanţare suplimentară. 353. Atunci când evaluează cadrul, politicile şi procedurile pentru gestionarea riscului de lichiditate, autorităţile competente trebuie să ţină cont de toate criteriile următoare: a. dacă organul de conducere aprobă politicile de gestionare a riscului de lichiditate şi le discută şi le revizuieşte periodic; b. dacă conducerea superioară este responsabilă de elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi procedurilor de gestionare a riscului de lichiditate; c. dacă conducerea superioară asigură punerea în aplicare şi monitorizarea activă a deciziilor organului de conducere; d. dacă cadrul de gestionare a riscului de lichiditate este coerent pe plan intern şi asigură ILAAP, dacă este disponibil, este cuprinzător şi este bine integrat în cadrul mai larg de gestionare a riscurilor al firmei de investiţii; şi e. dacă politicile şi procedurile sunt definite în mod corespunzător, formalizate şi comunicate în mod eficace în întreaga firmă de investiţii. 354. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii dispune de un cadru organizaţional adecvat pentru funcţiile de gestionare, măsurare şi control al riscului de lichiditate. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare toate criteriile următoare: a. dacă sistemele şi procesele de control şi monitorizare a riscului de lichiditate sunt controlate de funcţii de control independente; şi b. dacă funcţiile de gestionare, măsurare şi control al riscurilor acoperă riscul de lichiditate al firmei de investiţii şi, în special, toate domeniile în care riscul de lichiditate poate fi asumat, atenuat sau monitorizat. Cadrul de control intern privind riscul de lichiditate 355. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă firma de investiţii dispune de un cadru de control solid şi cuprinzător şi de garanţii solide pentru a-şi atenua sau limita riscul de lichiditate. Cadrul de control al lichidităţii şi mecanismele de salvgardare pot fi separate de alte cadre sau mecanisme de control al riscurilor. Atunci când evaluează astfel de cadre şi mecanisme, autorităţile competente trebuie să ţină cont de toate criteriile următoare: a. dacă cadrul de limite şi de control este adecvat pentru complexitatea, dimensiunea şi modelul de afaceri ale firmei de investiţii şi reflectă diferiţii factori determinanţi semnificativi ai riscului de lichiditate, cum ar fi neconcordanţele de scadenţe, neconcordanţele de monede, tranzacţiile cu instrumente financiare derivate, elementele extrabilanţiere şi riscul de lichiditate intrazilnic; b. dacă firma de investiţii a pus în aplicare limite şi sisteme de monitorizare adecvate care sunt compatibile cu apetitul său pentru riscul de lichiditate; c. dacă limitele de risc sunt revizuite periodic de organismele competente sau de funcţia de control a firmei de investiţii şi comunicate în mod clar în interiorul firmei; d. dacă există proceduri clare şi transparente privind modul în care este monitorizată respectarea limitelor individuale ale riscului de lichiditate şi modul în care sunt gestionate încălcările limitelor (inclusiv proceduri clare de escaladare şi raportare); e. dacă cadrul de limite şi de control ajută firma de investiţii să asigure disponibilitatea unor active lichide suficiente. 8.4. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 356. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la riscul de lichiditate al firmei de investiţii. Această opinie trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj de risc bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 10. Tabelul 10. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj pentru riscul de lichiditate
┌───────┬─────────────┬────────────────┬────────────┐
│ │ │ │Consideraţii│
│ │ │Consideraţii │legate de │
│Punctaj│Opinia de │referitoare la │gestionarea │
│de risc│supraveghere │riscul inerent │şi │
│ │ │ │controalele │
│ │ │ │adecvate │
├───────┼─────────────┼────────────────┼────────────┤
│ │ │• Există un risc│ │
│ │ │nematerial/ │ │
│ │ │foarte scăzut. │ │
│ │ │• Dimensiunea şi│ │
│ │ │compoziţia │ │
│ │ │activului lichid│ │
│ │ │sunt adecvate şi│ │
│ │ │corespunzătoare.│ │
│ │ │• Nivelul altor │ │
│ │ │factori │ │
│ │ │determinanţi ai │ │
│ │ │riscului de │ │
│ │Există un │lichiditate │ │
│ │risc scăzut │(inclusiv riscul│ │
│ │de impact │reputaţional, │ │
│ │prudenţial │incapacitatea de│ │
│ │semnificativ │a transfera │ │
│ │asupra firmei│lichiditatea │ │
│ │de │intragrup) nu │ │
│1 │investiţii, │este │ │
│ │având în │semnificativ/ │ │
│ │vedere │foarte scăzut. │ │
│ │nivelul │• Profilul de │ │
│ │riscului de │finanţare al │ │
│ │lichiditate, │firmei de │ │
│ │precum şi │investiţii sau │ │
│ │gestionarea │stabilitatea │ │
│ │şi controlul.│acesteia │ │
│ │ │prezintă un risc│ │
│ │ │nesemnificativ/ │ │
│ │ │foarte scăzut. │ │
│ │ │• Alţi factori │ │
│ │ │determinanţi ai │ │
│ │ │riscului de │ │
│ │ │lichiditate │ │
│ │ │(inclusiv riscul│ │
│ │ │reputaţional) nu│ │
│ │ │sunt │ │
│ │ │semnificativi/ │ │
│ │ │foarte mici. │ │
├───────┼─────────────┼────────────────┤ │
│ │ │• │ │
│ │ │Neconcordanţele │ │
│ │ │(între scadenţe,│ │
│ │ │monede) implică │ │
│ │ │un risc scăzut │ │
│ │ │spre mediu. │ │
│ │ │• Riscul pe care│ │
│ │ │îl prezintă │ │
│ │ │dimensiunea şi │ │
│ │ │compoziţia │ │
│ │ │rezervei de │ │
│ │ │lichidităţi este│ │
│ │ │scăzut până la │ │
│ │ │mediu. │ │
│ │Există un │• Nivelul altor │ │
│ │risc │factori │ │
│ │mediu-scăzut │determinanţi ai │ │
│ │de impact │riscului de │ │
│ │prudenţial │lichiditate │ │
│ │semnificativ │(inclusiv riscul│ │
│ │asupra firmei│reputaţional, │ │
│ │de │incapacitatea de│ │
│2 │investiţii, │a transfera │ │
│ │având în │lichiditatea │ │
│ │vedere │intragrup) este │ │
│ │nivelul │scăzut spre │ │
│ │riscului de │mediu. │ │
│ │lichiditate, │• Riscul pe care│ │
│ │precum şi │îl prezintă │ │
│ │gestionarea │profilul de │ │
│ │şi controlul.│finanţare al │• Există │
│ │ │firmei de │coerenţă │
│ │ │investiţii şi │între cadrul│
│ │ │stabilitatea │de │
│ │ │acesteia este │administrare│
│ │ │scăzut până la │a riscului │
│ │ │mediu. │de │
│ │ │• Alţi factori │lichiditate │
│ │ │determinanţi ai │al firmei de│
│ │ │riscului de │investiţii │
│ │ │lichiditate │şi strategia│
│ │ │(inclusiv riscul│sa generală │
│ │ │reputaţional) │şi apetitul │
│ │ │sunt de la │pentru risc.│
│ │ │scăzut la mediu.│• Sistemele │
├───────┼─────────────┼────────────────┤de │
│ │ │• │gestionare │
│ │ │Neconcordanţele │şi control │
│ │ │(inclusiv între │al riscului │
│ │ │scadenţe, │de │
│ │ │monede) implică │lichiditate │
│ │ │un risc mediu │sunt │
│ │ │spre ridicat. │adecvate şi │
│ │ │• Riscul pe care│conforme cu │
│ │ │îl prezintă │strategia de│
│ │ │dimensiunea şi │gestionare a│
│ │ │compoziţia │riscurilor │
│ │ │activelor │şi cu │
│ │ │lichide este │apetitul │
│ │ │mediu spre │pentru risc │
│ │Există un │ridicat. │ale firmei │
│ │risc │• Nivelul altor │de │
│ │mediu-ridicat│factori │investiţii. │
│ │de impact │determinanţi ai │ │
│ │prudenţial │riscului de │ │
│ │semnificativ │lichiditate │ │
│ │asupra firmei│(inclusiv riscul│ │
│ │de │reputaţional, │ │
│3 │investiţii, │incapacitatea de│ │
│ │având în │a transfera │ │
│ │vedere │lichiditatea │ │
│ │nivelul │intragrup) este │ │
│ │riscului de │mediu spre │ │
│ │lichiditate, │ridicat. │ │
│ │precum şi │• Riscul │ │
│ │gestionarea │prezentat de │ │
│ │şi controlul.│profilul de │ │
│ │ │finanţare al │ │
│ │ │firmei de │ │
│ │ │investiţii şi de│ │
│ │ │stabilitatea │ │
│ │ │acesteia este │ │
│ │ │mediu spre │ │
│ │ │ridicat. │ │
│ │ │• Alţi factori │ │
│ │ │determinanţi ai │ │
│ │ │riscului de │ │
│ │ │lichiditate │ │
│ │ │(inclusiv riscul│ │
│ │ │reputaţional) │ │
│ │ │sunt de la mediu│ │
│ │ │la ridicat. │ │
├───────┼─────────────┼────────────────┤ │
│ │ │• │ │
│ │ │Neconcordanţele │ │
│ │ │(inclusiv între │ │
│ │ │scadenţe, │ │
│ │ │monede) implică │ │
│ │ │un risc ridicat.│ │
│ │ │• Riscul pe care│ │
│ │ │îl prezintă │ │
│ │ │dimensiunea şi │ │
│ │ │compoziţia │ │
│ │ │activelor │ │
│ │ │lichide este │ │
│ │Există un │ridicat. │ │
│ │risc ridicat │• Nivelul altor │ │
│ │de impact │factori │ │
│ │prudenţial │determinanţi ai │ │
│ │semnificativ │riscului de │ │
│ │asupra firmei│lichiditate │ │
│ │de │(inclusiv riscul│ │
│ │investiţii, │reputaţional, │ │
│4 │având în │incapacitatea de│ │
│ │vedere │a transfera │ │
│ │nivelul │lichiditatea │ │
│ │riscului de │intragrup) este │ │
│ │lichiditate, │ridicat. │ │
│ │precum şi │• Riscul pe care│ │
│ │gestionarea │îl prezintă │ │
│ │şi controlul.│profilul de │ │
│ │ │finanţare al │ │
│ │ │firmei de │ │
│ │ │investiţii şi │ │
│ │ │stabilitatea │ │
│ │ │acesteia este │ │
│ │ │ridicat. │ │
│ │ │• Alţi factori │ │
│ │ │determinanţi ai │ │
│ │ │riscului de │ │
│ │ │lichiditate │ │
│ │ │(inclusiv riscul│ │
│ │ │reputaţional) │ │
│ │ │sunt ridicaţi. │ │
└───────┴─────────────┴────────────────┴────────────┘
TITLUL 9 Determinarea rezultatului evaluării lichidităţii 9.1. Consideraţii generale 357. Autorităţile competente trebuie să utilizeze evaluarea prevăzută la titlul 8 pentru a identifica şi a evalua riscul de lichiditate actual şi viitor cu care se confruntă sau se poate confrunta firma de investiţii şi modul în care firma de investiţii este în măsură să atenueze riscul respectiv. 358. Autorităţile competente trebuie să efectueze procesul de evaluare a lichidităţii SREP utilizând următoarele etape: a. evaluarea generală a lichidităţii firmei de investiţii; b. stabilirea necesităţii unor măsuri specifice privind lichiditatea pe baza regulamentului delegat adoptat în conformitate cu articolul 42 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/2034; c. determinarea punctajului de lichiditate. 9.2. Evaluarea generală a riscului de lichiditate 359. Pentru a evalua dacă lichiditatea deţinută de o firmă de investiţii oferă o acoperire adecvată a riscului pentru lichiditate, autorităţile competente trebuie să utilizeze toate sursele de informaţii următoare: a. rezultatele evaluării riscului de lichiditate; b. ILAAP al firmei de investiţii, dacă este cazul; c. alte contribuţii relevante, cum ar fi informaţiile provenite din inspecţiile la faţa locului, din analiza la nivel de grup a supraveghetorilor CSB/CFT sau din simulările de criză, din rapoartele interne de gestionare a riscurilor şi din rapoartele ad-hoc solicitate de autorităţile competente, dacă sunt disponibile. 360. Pentru rezultatul evaluării riscului de lichiditate, autorităţile competente trebuie să ţină cont de constatările referitoare la toate aspectele următoare: a. riscul de lichiditate care nu este acoperit de cerinţele de lichiditate specificate în Regulamentul (UE) 2019/2033, inclusiv, după caz, riscul de lichiditate intrazilnic; b. alte riscuri care nu sunt acoperite şi măsurate în mod adecvat de firma de investiţii, ca urmare a subestimării ieşirilor, a supraestimării intrărilor, a supraestimării activelor lichide sau a indisponibilităţii din punct de vedere operaţional a activelor lichide, cum ar fi activele care nu sunt disponibile pentru vânzare şi activele care sunt imediat disponibile; c. finanţare specifică de concentrare pe contrapărţi sau produs/tip; d. alte rezultate relevante ale simulărilor de criză privind lichiditatea efectuate în scopuri de supraveghere. 361. Atunci când evaluează cadrul ILAAP al firmei de investiţii, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă calculele ILAAP sunt credibile. Calculele utilizate de firmele de investiţii trebuie considerate credibile în cazul în care acoperă în mod corespunzător riscurile pe care intenţionează să le abordeze. Calculele trebuie să fie considerate inteligibile în cazul în care există o defalcare clară şi o sinteză a componentelor subiacente ale calculelor ILAAP. 362. Autorităţile competente trebuie să transpună această evaluare generală într-un punctaj de lichiditate şi de finanţare, care trebuie să reflecte opinia autorităţilor competente cu privire la ameninţările la adresa viabilităţii firmei de investiţii care pot apărea ca urmare a riscului pentru lichiditate. 9.3. Determinarea necesităţii unor cerinţe specifice de lichiditate 363. Atunci când stabilesc o cerinţă specifică de lichiditate în conformitate cu articolul 42 din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente trebuie să decidă cu privire la aplicarea cerinţelor cantitative, astfel cum sunt reglementate în prezentul titlu, sau cu privire la aplicarea cerinţelor calitative, astfel cum sunt prevăzute la titlul 10 din prezentul ghid. 364. Pentru a stabili cerinţa cantitativă, autorităţile competente trebuie să solicite o valoare de active lichide în conformitate cu regulamentul delegat adoptat în conformitate cu articolul 42 alineatul (6) din Directiva (UE) 2019/2034 care să atenueze deficienţele identificate. 9.4. Sinteza constatărilor şi atribuirea punctajului 365. În urma evaluării de mai sus, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie cu privire la măsura în care resursele de lichidităţi existente oferă o acoperire solidă a riscului la care firma de investiţii este sau poate fi expusă. Acest punct de vedere trebuie să se reflecte într-un rezumat al constatărilor, însoţit de un punctaj bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 11. Tabelul 11. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea unui punctaj adecvării lichidităţii
┌───────┬────────────┬─────────────────┐
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │
│ │supraveghere│ │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Lichiditatea │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii │
│ │ │depăşeşte │
│ │ │cerinţele │
│ │ │cantitative │
│ │ │specifice în │
│ │ │materie de │
│ │ │supraveghere şi │
│ │ │se preconizează │
│ │Poziţia │că va rămâne │
│ │lichidităţii│astfel în viitor.│
│ │şi profilul │• Structura şi │
│ │de finanţare│stabilitatea │
│ │al firmei de│finanţării nu │
│ │investiţii │prezintă niciun │
│1 │nu prezintă │risc vizibil în │
│ │niciun risc │ceea ce priveşte │
│ │semnificativ│activităţile şi │
│ │pentru │modelul de │
│ │viabilitatea│afaceri al firmei│
│ │firmei de │de investiţii. │
│ │investiţii. │• Fluxul liber de│
│ │ │lichidităţi între│
│ │ │entităţile din │
│ │ │cadrul grupului, │
│ │ │după caz, nu este│
│ │ │împiedicat sau │
│ │ │toate entităţile │
│ │ │au o capacitate │
│ │ │de compensare şi │
│ │ │lichiditatea │
│ │ │peste cerinţele │
│ │ │de supraveghere. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Lichiditatea │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii │
│ │ │depăşeşte │
│ │ │cerinţele │
│ │ │cantitative │
│ │ │specifice în │
│ │ │materie de │
│ │Poziţia │supraveghere, dar│
│ │lichidităţii│există riscul ca │
│ │sau profilul│acestea să nu │
│ │de finanţare│rămână astfel. │
│ │al firmei de│• Structura şi │
│ │investiţii │stabilitatea │
│2 │prezintă un │finanţării │
│ │nivel scăzut│prezintă un nivel│
│ │de risc │scăzut de risc în│
│ │pentru │ceea ce priveşte │
│ │viabilitatea│activităţile şi │
│ │firmei de │modelul de │
│ │investiţii. │afaceri al firmei│
│ │ │de investiţii. │
│ │ │• Fluxul liber de│
│ │ │lichidităţi între│
│ │ │entităţile din │
│ │ │cadrul grupului, │
│ │ │după caz, este │
│ │ │sau ar putea fi │
│ │ │împiedicat │
│ │ │marginal. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Lichiditatea │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii se │
│ │ │deteriorează şi/ │
│ │ │sau se situează │
│ │ │sub cerinţele │
│ │ │cantitative │
│ │ │specifice de │
│ │ │supraveghere şi │
│ │ │există preocupări│
│ │Poziţia │cu privire la │
│ │lichidităţii│capacitatea │
│ │sau profilul│firmei de │
│ │de finanţare│investiţii de a │
│ │al firmei de│restabili │
│ │investiţii │conformitatea cu │
│3 │prezintă un │aceste cerinţe în│
│ │nivel mediu │timp util. │
│ │de risc │• Structura şi │
│ │pentru │stabilitatea │
│ │viabilitatea│finanţării │
│ │firmei de │prezintă un nivel│
│ │investiţii. │mediu de risc în │
│ │ │ceea ce priveşte │
│ │ │activităţile şi │
│ │ │modelul de │
│ │ │afaceri al firmei│
│ │ │de investiţii. │
│ │ │• Fluxul liber de│
│ │ │lichidităţi între│
│ │ │entităţile din │
│ │ │cadrul grupului, │
│ │ │după caz, este │
│ │ │împiedicat. │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │• Lichiditatea │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii se │
│ │ │deteriorează │
│ │ │rapid sau se │
│ │ │situează sub │
│ │ │cerinţele │
│ │ │cantitative │
│ │ │specifice de │
│ │ │supraveghere şi │
│ │ │există preocupări│
│ │ │serioase cu │
│ │Poziţia │privire la │
│ │lichidităţii│capacitatea │
│ │sau profilul│firmei de │
│ │de finanţare│investiţii de a │
│ │al firmei de│restabili │
│ │investiţii │conformitatea cu │
│4 │prezintă un │aceste cerinţe în│
│ │nivel │timp util. │
│ │ridicat de │• Structura şi │
│ │risc pentru │finanţarea pentru│
│ │viabilitatea│stabilitate │
│ │firmei de │prezintă un nivel│
│ │investiţii. │ridicat de risc │
│ │ │în ceea ce │
│ │ │priveşte │
│ │ │activităţile şi │
│ │ │modelul de │
│ │ │afaceri al firmei│
│ │ │de investiţii. │
│ │ │• Fluxul liber de│
│ │ │lichidităţi între│
│ │ │entităţile din │
│ │ │cadrul grupului, │
│ │ │după caz, este │
│ │ │grav afectat. │
└───────┴────────────┴─────────────────┘
TITLUL 10 Evaluarea generală SREP şi aplicarea măsurilor de supraveghere 10.1. Consideraţii generale 366. Prezentul titlu se referă la combinarea constatărilor evaluărilor elementelor SREP cu evaluarea generală SREP. Acesta abordează, de asemenea, aplicarea de către autorităţile competente a unor măsuri de supraveghere pentru a remedia deficienţele identificate prin evaluarea elementelor SREP. Autorităţile competente pot aplica măsuri de supraveghere, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2019/2034 (articolele 38, 39, 40, 41 şi 42) şi în legislaţia naţională şi, după caz, măsuri de intervenţie timpurie, astfel cum se prevede la articolul 27 din Directiva 2014/59/UE, sau orice combinaţie a celor de mai sus. 367. Autorităţile competente trebuie să-şi exercite competenţele de supraveghere pe baza deficienţelor identificate în cursul evaluărilor elementelor individuale ale SREP şi ţinând cont de evaluarea generală SREP, inclusiv de punctajul obţinut, având în vedere următoarele: a. importanţa deficienţelor/vulnerabilităţilor şi impactul prudenţial potenţial al neabordării problemei (şi anume, dacă este necesar să se abordeze problema printr-o măsură specifică); b. dacă măsurile sunt coerente/proporţionale cu evaluarea generală a unui anumit element SREP (şi cu evaluarea generală SREP); c. dacă sunt necesare măsuri de supraveghere sau alte măsuri administrative pentru a aborda deficienţele/vulnerabilităţile prudenţiale legate de riscurile de spălare de bani sau de finanţare a terorismului care intră în sfera lor de competenţă de supraveghere, după ce au luat legătura cu autorităţile relevante de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului; d. dacă deficienţele/vulnerabilităţile au fost deja abordate/acoperite de alte măsuri; e. dacă alte măsuri ar atinge acelaşi obiectiv, cu un impact administrativ şi financiar mai redus asupra firmei de investiţii; f. nivelul şi durata optimă de aplicare a măsurii pentru atingerea obiectivului de supraveghere; şi g. posibilitatea ca riscurile şi vulnerabilităţile identificate să fie corelate sau să se autoconsolideze, sau ambele, ceea ce justifică o creştere a rigurozităţii măsurilor de supraveghere. 368. Atunci când aplică măsuri de supraveghere menite să remedieze deficienţele specifice identificate în evaluarea elementelor SREP, autorităţile competente trebuie să ţină cont de cerinţele cantitative generale de fonduri proprii şi de lichiditate care urmează să fie aplicate pe baza criteriilor specificate în titlurile 7 şi 9. 369. Atunci când aplică măsuri de supraveghere sau sancţiuni pentru a aborda deficienţele prudenţiale legate de riscul de spălare de bani sau de finanţare a terorismului, autorităţile competente trebuie să colaboreze cu autorităţile de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, astfel încât deficienţele/vulnerabilităţile subiacente să fie abordate în mod adecvat prin măsurile adecvate care ţin de competenţa respectivă a autorităţilor de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi a autorităţilor competente din perspectiva acestora. 370. Autorităţile competente pot lua măsuri imediate de supraveghere legate direct de rezultatele oricăror activităţi de supraveghere. 10.2. Evaluarea generală SREP 371. La stabilirea evaluării generale SREP, autorităţile competente trebuie să ia în considerare constatările evaluărilor elementelor SREP, în special: a. riscurile la care firma de investiţii este sau poate fi expusă; b. probabilitatea ca deficienţele de guvernanţă, de control şi/sau modelul sau strategia de afaceri ale firmei de investiţii să exacerbeze sau să atenueze aceste riscuri sau să expună firma de investiţii la noi surse de risc; c. dacă fondurile proprii şi resursele de lichidităţi ale firmei de investiţii asigură o acoperire solidă a acestor riscuri; şi d. potenţialul de interacţiune pozitivă şi negativă între elemente (în special, autorităţile competente pot considera o poziţie puternică a capitalului drept un posibil factor atenuant pentru anumite preocupări identificate în domeniul lichidităţii şi al finanţării sau, în schimb, faptul că o poziţie de capital slabă poate exacerba preocupările în acest domeniu). 372. Pe baza acestor considerente, autorităţile competente trebuie să determine viabilitatea firmei de investiţii, definită ca proximitatea acesteia faţă de un punct de neviabilitate, pe baza caracterului adecvat al fondurilor proprii şi al resurselor sale de lichidităţi, al guvernanţei, al modelului de control şi/sau al strategiei sau al modelului de afaceri sau al strategiei de acoperire a riscurilor la care este sau poate fi expusă. 373. Pe baza acestei determinări, autorităţile competente trebuie: a. să ia toate măsurile de supraveghere necesare pentru a răspunde preocupărilor; b. să determine resursele de supraveghere şi planificarea viitoare pentru firma de investiţii, inclusiv dacă trebuie planificate activităţi specifice de supraveghere pentru firma de investiţii; c. dacă este cazul, să stabilească necesitatea unor măsuri de intervenţie timpurie, astfel cum se prevede la articolul 27 din Directiva 2014/59/UE; şi d. să stabilească dacă firma de investiţii poate fi considerată ca fiind "în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate". 374. Evaluarea generală SREP trebuie să se reflecte într-un punctaj de viabilitate bazat pe consideraţiile specificate în tabelul 12 şi să fie clar documentată într-un rezumat al evaluării generale a SREP. Această sinteză anuală trebuie să includă, de asemenea, punctajul general SREP şi punctajele pentru elementele SREP, precum şi orice constatări în materie de supraveghere făcute în cursul ultimelor 12 luni. Tabelul 12. Consideraţii de supraveghere pentru atribuirea punctajului general SREP
┌───────┬─────────────┬────────────────┐
│Punctaj│Opinia de │Consideraţii │
│ │supraveghere │ │
├───────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │• Modelul de │
│ │ │afaceri şi │
│ │ │strategia firmei│
│ │ │de investiţii nu│
│ │ │ridică semne de │
│ │ │întrebare. │
│ │ │• Guvernanţa │
│ │ │internă şi │
│ │ │mecanismele de │
│ │ │control la │
│ │ │nivelul întregii│
│ │ │firme de │
│ │ │investiţii nu │
│ │ │ridică semne de │
│ │ │întrebare. │
│ │ │• Riscurile │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii │
│ │ │pentru capital │
│ │ │şi lichiditate │
│ │ │prezintă un risc│
│ │ │nematerial/ │
│ │ │foarte scăzut de│
│ │Riscurile │impact │
│ │identificate │prudenţial │
│ │prezintă un │semnificativ. │
│ │nivel scăzut │• Structura şi │
│1 │de risc │cantitatea │
│ │pentru │fondurilor │
│ │viabilitatea │proprii deţinute│
│ │firmei de │nu ridică semne │
│ │investiţii. │de întrebare. │
│ │ │• Poziţia │
│ │ │lichidităţii şi │
│ │ │profilul de │
│ │ │finanţare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii nu │
│ │ │ridică semne de │
│ │ │întrebare. │
│ │ │• După caz, nu │
│ │ │există │
│ │ │preocupări │
│ │ │semnificative cu│
│ │ │privire la │
│ │ │credibilitatea │
│ │ │şi fezabilitatea│
│ │ │planului de │
│ │ │redresare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii, │
│ │ │inclusiv cu │
│ │ │privire la │
│ │ │capacitatea sa │
│ │ │generală de │
│ │ │redresare. │
├───────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel de │
│ │ │îngrijorare │
│ │ │scăzut până la │
│ │ │mediu cu privire│
│ │ │la modelul de │
│ │ │afaceri şi │
│ │ │strategia firmei│
│ │ │de investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel de │
│ │ │îngrijorare │
│ │ │scăzut până la │
│ │ │mediu cu privire│
│ │ │la guvernanţa │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii sau │
│ │ │la mecanismele │
│ │ │de control la │
│ │ │nivelul întregii│
│ │ │firme de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel scăzut │
│ │ │până la mediu al│
│ │ │riscului unui │
│ │ │impact │
│ │ │prudenţial │
│ │ │semnificativ │
│ │ │cauzat de │
│ │ │riscurile pentru│
│ │Riscurile │capital şi │
│ │identificate │lichiditate. │
│ │prezintă un │• Există un │
│ │nivel de risc│nivel de │
│2 │mediu-scăzut │îngrijorare │
│ │pentru │scăzut până la │
│ │viabilitatea │mediu cu privire│
│ │firmei de │la structura şi │
│ │investiţii. │cantitatea │
│ │ │fondurilor │
│ │ │proprii │
│ │ │deţinute. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel de │
│ │ │îngrijorare │
│ │ │scăzut până la │
│ │ │mediu cu privire│
│ │ │la poziţia de │
│ │ │lichiditate şi/ │
│ │ │sau profilul de │
│ │ │finanţare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• După caz, │
│ │ │există un nivel │
│ │ │de îngrijorare │
│ │ │scăzut până la │
│ │ │mediu cu privire│
│ │ │la │
│ │ │credibilitatea │
│ │ │şi fezabilitatea│
│ │ │planului de │
│ │ │redresare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii, │
│ │ │inclusiv cu │
│ │ │privire la │
│ │ │capacitatea sa │
│ │ │generală de │
│ │ │redresare. │
├───────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel de │
│ │ │îngrijorare │
│ │ │mediu spre │
│ │ │ridicat cu │
│ │ │privire la │
│ │ │modelul de │
│ │ │afaceri şi │
│ │ │strategia firmei│
│ │ │de investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel de │
│ │ │îngrijorare │
│ │ │mediu spre │
│ │ │ridicat cu │
│ │ │privire la │
│ │ │guvernanţa │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii sau │
│ │ │la mecanismele │
│ │ │de control la │
│ │ │nivelul întregii│
│ │ │firme de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel mediu spre│
│ │ │ridicat de risc │
│ │ │al unui impact │
│ │ │prudenţial │
│ │ │semnificativ │
│ │ │cauzat de │
│ │ │riscurile pentru│
│ │ │capital şi │
│ │Riscurile │pentru │
│ │identificate │lichidităţi. │
│ │prezintă un │• Există un │
│ │nivel de risc│nivel de │
│3 │mediu-ridicat│îngrijorare │
│ │pentru │mediu spre │
│ │viabilitatea │ridicat cu │
│ │firmei de │privire la │
│ │investiţii. │structura şi │
│ │ │cantitatea │
│ │ │fondurilor │
│ │ │proprii deţinute│
│ │ │de firma de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel de │
│ │ │îngrijorare │
│ │ │mediu spre │
│ │ │ridicat cu │
│ │ │privire la │
│ │ │poziţia de │
│ │ │lichiditate şi/ │
│ │ │sau profilul de │
│ │ │finanţare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• După caz, │
│ │ │există un nivel │
│ │ │de îngrijorare │
│ │ │mediu spre │
│ │ │ridicat cu │
│ │ │privire la │
│ │ │credibilitatea │
│ │ │şi fezabilitatea│
│ │ │planului de │
│ │ │redresare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii, │
│ │ │inclusiv cu │
│ │ │privire la │
│ │ │capacitatea sa │
│ │ │generală de │
│ │ │redresare. │
├───────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel ridicat de│
│ │ │îngrijorare cu │
│ │ │privire la │
│ │ │modelul de │
│ │ │afaceri şi │
│ │ │strategia firmei│
│ │ │de investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel ridicat de│
│ │ │îngrijorare cu │
│ │ │privire la │
│ │ │guvernanţa │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii sau │
│ │ │la mecanismele │
│ │ │de control la │
│ │ │nivelul întregii│
│ │ │firme de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel ridicat de│
│ │ │risc al unui │
│ │ │impact │
│ │ │prudenţial │
│ │ │semnificativ │
│ │ │cauzat de │
│ │ │riscurile pentru│
│ │Riscurile │capital şi │
│ │identificate │lichiditate. │
│ │prezintă un │• Există un │
│ │nivel ridicat│nivel ridicat de│
│4 │de risc │îngrijorare cu │
│ │pentru │privire la │
│ │viabilitatea │structura şi │
│ │firmei de │cantitatea │
│ │investiţii. │fondurilor │
│ │ │proprii deţinute│
│ │ │de firma de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• Există un │
│ │ │nivel ridicat de│
│ │ │îngrijorare cu │
│ │ │privire la │
│ │ │poziţia de │
│ │ │lichiditate şi/ │
│ │ │sau profilul de │
│ │ │finanţare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii. │
│ │ │• După caz, │
│ │ │există un nivel │
│ │ │ridicat de │
│ │ │îngrijorare cu │
│ │ │privire la │
│ │ │credibilitatea │
│ │ │şi fezabilitatea│
│ │ │planului de │
│ │ │redresare al │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii, │
│ │ │inclusiv cu │
│ │ │privire la │
│ │ │capacitatea sa │
│ │ │generală de │
│ │ │redresare. │
├───────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │• Există un risc│
│ │ │imediat pentru │
│ │ │viabilitatea │
│ │ │firmei de │
│ │ │investiţii. │
│ │Firma de │• Firma de │
│ │investiţii │investiţii │
│ │este │îndeplineşte │
│ │considerată a│condiţiile │
│ │fi „în curs │pentru a intra │
│F │de a intra în│în dificultate │
│ │dificultate │sau a fi │
│ │sau │susceptibilă de │
│ │susceptibilă │a intra în │
│ │de a intra în│dificultate, │
│ │dificultate”.│astfel cum se │
│ │ │prevede la │
│ │ │articolul 32 │
│ │ │alineatul (4) │
│ │ │din Directiva │
│ │ │2014/59/UE*22). │
└───────┴─────────────┴────────────────┘
*22) În special, autoritatea competentă consideră că (1) firma de investiţii încalcă sau există elemente obiective pentru a stabili că firma de investiţii va încălca, în viitorul apropiat, cerinţele de continuare a autorizaţiei într-un mod care ar justifica retragerea autorizaţiei de către autoritatea competentă, din motive care includ, dar nu se limitează la faptul că firma de investiţii a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora; (2) activele firmei de investiţii sunt inferioare pasivelor firmei de investiţii sau există elemente obiective pe baza cărora se poate stabili că, în viitorul apropiat, activele firmei de investiţii vor fi inferioare pasivelor sale; sau (3) firma de investiţii se află în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile sau alte pasive pe măsură ce devin scadente sau că există elemente obiective care să permită stabilirea faptului că, în viitorul apropiat, firma de investiţii se va afla în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile sau alte pasive. Articolul 32 alineatul (4) litera (d) din Directiva 2014/59/UE identifică, de asemenea, criterii extraordinare privind sprijinul public pentru a stabili dacă o firmă de investiţii este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, dar aceste criterii nu sunt luate în considerare în scopul SREP şi nici în scopul stabilirii de către autorităţile competente. 375. Când stabilesc că o firmă de investiţii este "în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate", astfel cum se reflectă într-un calificativ general SREP "F", autorităţile competente, după caz, trebuie să colaboreze cu autorităţile de rezoluţie pentru a se consulta cu privire la constatări în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 32 din Directiva 2014/59/UE. În cazul firmelor de investiţii care nu fac obiectul Directivei 2014/59/UE, dar care sunt evaluate ca fiind "în curs de a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate", autorităţile competente trebuie să intensifice colaborarea cu firma de investiţii pentru a asigura lichidarea ordonată a acesteia. 10.3. Aplicarea măsurilor privind capitalul 376. Autorităţile competente trebuie să impună cerinţe de fonduri proprii suplimentare şi să stabilească aşteptările în materie de fonduri proprii prin stabilirea P2R şi P2G în conformitate cu titlul 7. 377. Fără a aduce atingere cerinţelor menţionate la alineatul anterior, autorităţile competente pot, pe baza vulnerabilităţilor şi a deficienţelor identificate în evaluarea elementelor SREP, să impună măsuri suplimentare privind capitalul, inclusiv: a. obligaţia firmei de investiţii de a utiliza profiturile nete pentru a consolida fondurile proprii în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (h) din Directiva (UE) 2019/2034; b. restricţionarea sau interzicerea distribuirilor sau a plăţilor de dobânzi de către firma de investiţii către acţionarii, membrii sau deţinătorii de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, în cazul în care o astfel de interdicţie nu constituie un caz de neîndeplinire a obligaţiilor de plată de către firma de investiţii în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (i) din Directiva (UE) 2019/2034; şi/sau c. obligaţia firmei de investiţii de a aplica o politică specifică de constituire de provizioane sau un tratament specific al activelor în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/2034/UE. 378. Dacă, după colaborarea cu autoritatea de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, este necesar ca autorităţile competente să abordeze deficienţele/vulnerabilităţile prudenţiale legate de riscurile de spălare de bani sau de finanţare a terorismului ca urmare a evaluării elementelor SREP, autorităţile competente trebuie să le includă în consideraţiile lor când stabilesc cerinţa de fonduri proprii suplimentare numai dacă este considerat mai adecvat decât alte măsuri de supraveghere. Dacă se impune cerinţa de fonduri proprii suplimentare, acestea trebuie utilizate ca măsură provizorie în timp ce deficienţele sunt remediate. 10.4. Aplicarea măsurilor privind lichiditatea 379. Autorităţile competente trebuie să impună cerinţe de lichiditate specifice în conformitate cu procesul şi criteriile specificate în titlul 9. 380. Fără a aduce atingere cerinţelor cantitative specifice menţionate la alineatul anterior, autorităţile competente pot, pe baza vulnerabilităţilor şi a deficienţelor identificate în evaluarea riscurilor pentru lichiditate şi finanţare, să impună măsuri suplimentare privind lichiditatea, inclusiv, de exemplu, cerinţe specifice de lichiditate conform articolului 39 alineatul (2) litera (k) sau articolului 42 din Directiva (UE) 2019/2034. 10.5. Aplicarea altor măsuri de supraveghere 381. Pentru a remedia deficienţele specifice identificate în evaluarea elementelor SREP, autorităţile competente pot lua în considerare aplicarea unor măsuri care nu sunt direct legate de cerinţele cantitative de capital sau de lichiditate. Această secţiune oferă o listă neexhaustivă a posibilelor măsuri de supraveghere care pot fi aplicate în temeiul articolului 39 din Directiva (UE) 2019/2034. Autorităţile competente pot aplica alte măsuri de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul respectiv, dacă acestea sunt mai adecvate pentru remedierea deficienţelor identificate, astfel cum sunt descrise în prezenta secţiune. Alegerea măsurilor trebuie să ţină cont de rezultatele evaluării efectuate în conformitate cu titlurile 4, 5, 6 şi 8 din prezentele orientări. Analiza modelului de afaceri 382. Este probabil ca măsurile de supraveghere menite să remedieze deficienţele identificate în BMA să implice obligaţia firmei de investiţii de a adapta mecanismele de guvernanţă şi control pentru a contribui la punerea în aplicare a modelului de afaceri şi a strategiei sau la limitarea anumitor activităţi comerciale. 383. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii să efectueze ajustări ale mecanismelor de gestionare şi control al riscurilor sau ale mecanismelor de guvernanţă pentru a corespunde modelului de afaceri sau strategiei dorite, inclusiv: a. ajustarea planului financiar asumat în strategie, dacă nu este susţinut de planificarea capitalului intern sau de ipoteze credibile; b. impunerea de modificări ale structurilor organizaţionale, consolidarea funcţiilor de gestionare şi control al riscurilor şi măsuri de sprijinire a punerii în aplicare a modelului de afaceri sau a strategiei; şi/sau c. solicitarea de modificări şi de consolidare a sistemelor informatice pentru a sprijini punerea în aplicare a modelului de afaceri sau a strategiei. 384. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (e) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii să aducă modificări modelului de afaceri sau strategiei în cazul în care: a. nu sunt susţinute de mecanisme adecvate de organizare, de guvernanţă sau de control şi gestionare a riscurilor; b. nu sunt susţinute de planuri operaţionale şi de capital, inclusiv de alocarea de resurse financiare, umane şi tehnologice (IT) adecvate; şi/sau c. există preocupări semnificative cu privire la sustenabilitatea modelului de afaceri. 385. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (f) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot: a. să solicite firmelor de investiţii să reducă riscul inerent produselor pe care le creează/distribuie, prin mijloace care includ: ● să impună unele modificări ale riscurilor inerente anumitor oferte de produse; şi/sau ● să solicite unele îmbunătăţiri ale mecanismelor de guvernanţă şi control pentru dezvoltarea şi întreţinerea produselor; b. să impună firmei de investiţii să reducă riscul inerent sistemelor sale, inclusiv prin: ● să solicite îmbunătăţiri ale sistemelor sau creşterea nivelului investiţiilor sau accelerarea punerii în aplicare a noilor sisteme; ● să solicite unele îmbunătăţiri ale mecanismelor de guvernanţă şi control pentru dezvoltarea şi întreţinerea sistemului; c. să solicite firmelor de investiţii să reducă riscul inerent activităţilor lor, inclusiv activităţilor externalizate, prin mijloace care includ: ● să impună unele modificări sau a unei reduceri a anumitor activităţi în vederea reducerii riscului inerent al acestora; ● să impună îmbunătăţiri ale mecanismelor de guvernanţă şi control şi a supravegherii activităţilor externalizate. Guvernanţa internă şi controalele la nivelul întregii firme de investiţii 386. Măsurile de supraveghere menite să remedieze deficienţele identificate în evaluarea guvernanţei interne şi a controalelor la nivelul întregii firme de investiţii se pot axa pe solicitarea ca firma de investiţii să consolideze mecanismele de guvernanţă şi control sau pe reducerea riscului inerent produselor, sistemelor şi operaţiunilor sale. Atunci când aplică măsuri de supraveghere pentru a remedia deficienţele identificate în evaluarea guvernanţei interne, autorităţile competente trebuie să colaboreze cu autorităţile competente în sensul Directivei 2014/65/UE, astfel încât deficienţele/vulnerabilităţile subiacente să fie abordate în mod consecvent. 387. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot: a. să solicite firmei de investiţii să aducă modificări structurii şi organizării sale generale de guvernanţă, inclusiv prin impunerea: ● unor modificări ale structurii organizaţionale sau funcţionale, inclusiv a liniilor de raportare; ● unor modificări ale politicilor privind riscurile sau a modului în care acestea sunt elaborate şi puse în aplicare în cadrul organizaţiei; ● unei mai mari transparenţe a mecanismelor de guvernanţă; b. să solicite firmei de investiţii să aducă modificări organizării, componenţei sau acordurilor de lucru ale organului de conducere; c. să solicite firmei de investiţii să-şi consolideze mecanismele generale de gestionare a riscurilor, inclusiv prin impunerea: ● modificării sau reducerii apetitului pentru risc sau a mecanismelor de guvernanţă pentru stabilirea apetitului pentru risc şi elaborarea strategiei generale de risc; ● îmbunătăţirii procedurilor şi modelelor ICAAP sau ILAAP, în cazul în care acestea nu sunt considerate adecvate scopului; ● consolidării capacităţilor de simulare de criză şi a programului general de simulare de criză; ● îmbunătăţirii planificării pentru situaţii de urgenţă; d. să solicite firmei de investiţii să consolideze mecanismele şi funcţiile de control intern, inclusiv prin impunerea: ● independenţei şi personalului adecvat al funcţiei de audit intern; ● îmbunătăţirii procesului de raportare internă pentru a se asigura că raportarea către organul de conducere este adecvată; e. să impună firmei de investiţii obligaţia de a consolida sistemele de informaţii sau mecanismele de asigurare a continuităţii activităţii, de exemplu solicitând: ● îmbunătăţirea fiabilităţii sistemelor; ● elaborarea şi testarea planurilor de continuitate a activităţii. 388. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (g) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii: a. să aducă modificări politicilor de remunerare; b. limitarea remuneraţiei variabile ca procent din veniturile nete. 389. Pe baza rezultatelor revizuirii calitative a programelor de simulare de criză şi dacă se identifică deficienţe, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii: a. să elaboreze un plan de măsuri de remediere care să vizeze îmbunătăţirea programelor şi practicilor de simulare de criză; b. să aducă modificări planului de capital al firmei de investiţii; c. dacă este cazul, să aplice scenarii prescrise specifice (sau elemente ale acestora) sau să utilizeze ipoteze specifice. Risc pentru client 390. Este probabil ca măsurile de supraveghere menite să remedieze deficienţele identificate în evaluarea riscului pentru client şi mecanismele de gestionare şi control asociate să se concentreze asupra solicitării firmei de investiţii de a reduce nivelul de risc inerent sau asupra consolidării mecanismelor de gestionare şi control. 391. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii: a. să implice mai activ organul de conducere sau comitetele acestuia în gestionarea riscurilor pentru clienţi; b. să îmbunătăţească cadrul organizaţional pentru a asigura furnizarea eficace de servicii clienţilor cu resurse umane şi tehnice suficiente (atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ) (inclusiv ghişee şi servicii administrative, sisteme informatice); c. îmbunătăţirea cadrului de control (eficacitatea şi independenţa funcţiilor de control) pentru a atenua riscurile pentru clienţi; d. îmbunătăţirea calităţii şi a frecvenţei raportării cu privire la riscurile pentru client către organul de conducere şi conducerea superioară. 392. Conform articolului 39 alineatul (2) litera (d) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii: a. să aplice o politică specifică de provizionare; b. să ajusteze estimările interne ale valorii factorilor K pentru riscul pentru client şi să calculeze cerinţa de fonduri proprii suplimentare. 393. Conform articolului 39 alineatul (2) literele (e) şi (f) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii: a. restricţionarea sau limitarea activităţii, operaţiunilor sau reţelei; b. cesionarea activităţilor care prezintă un risc excesiv pentru soliditatea financiară a firmei de investiţii; c. reducerea riscului inerent activităţilor, produselor (inclusiv expunerea la produse şi tranzacţii complexe, nivelul riscului de concentrare) şi sistemelor, inclusiv activităţilor externalizate. Riscul pentru piaţă 394. Este probabil ca măsurile de supraveghere menite să remedieze deficienţele identificate în evaluarea riscului pentru piaţă şi mecanismele de gestionare şi control asociate să se concentreze pe solicitarea ca firma de investiţii să reducă nivelul de risc inerent sau să consolideze mecanismele de gestionare şi control. 395. Conform articolului 39 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita firmei de investiţii să remedieze deficienţele identificate în ceea ce priveşte capacitatea firmei de investiţii de a identifica, măsura, monitoriza şi controla riscul pentru piaţă, prin mijloace care includ: a. asigurarea faptului că riscul de piaţă al firmei de investiţii reflectă în mod corespunzător apetitul firmei de investiţii pentru riscul de piaţă şi este în concordanţă cu apetitul pentru risc general; b. impunerea unui cadru organizaţional adecvat cu resurse umane şi tehnice suficiente (atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ); c. îmbunătăţirea performanţei abordărilor interne ale firmei de investiţii sau a capacităţii sale de testare ex post sau de simulare de criză; d. îmbunătăţirea calităţii şi a frecvenţei raportării către organul de conducere şi conducerea superioară a firmei de investiţii; şi/sau e. impunerea unor audituri interne mai frecvente şi mai aprofundate în ceea ce priveşte riscul pentru piaţă şi calcularea cerinţei de fonduri proprii suplimentare. 396. Conform articolului 39 alineatul (2) litera (e) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot: a. restricţiona investiţiile în anumite produse atunci când politicile şi procedurile firmei de investiţii nu garantează că riscul generat de aceste produse va fi acoperit şi controlat în mod adecvat; b. să solicite firmei de investiţii să prezinte un plan de reducere treptată a expunerilor sale la active aflate în dificultate şi/sau la poziţii nelichide; c. să impună cesionarea produselor financiare, inclusiv în cazul în care procesele de evaluare ale firmei de investiţii nu produc evaluări prudente. 397. Conform articolului 39 alineatul (2) litera (f) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot: a. să solicite firmei de investiţii să reducă nivelul riscului de piaţă inerent (prin acoperirea sau vânzarea de active); ş/sau b. să impună firmei de investiţii obligaţia de a majora valoarea instrumentelor financiare derivate decontate prin contrapărţi centrale (CPC). Risc pentru firmă 398. Măsurile de supraveghere menite să remedieze deficienţele identificate în evaluarea riscurilor pentru firmă şi în mecanismele de gestionare şi control asociate se vor concentra probabil pe solicitarea ca firma de investiţii să reducă nivelul de risc inerent sau pe consolidarea mecanismelor de gestionare şi control. 399. Conform articolului 39 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot: a. să se asigure că strategia de risc a firmei de investiţii reflectă în mod corespunzător apetitul firmei de investiţii pentru riscul pentru firmă, inclusiv fluxul zilnic de tranzacţionare, concentrarea şi incapacitatea de plată a contrapărţii şi este în concordanţă cu apetitul pentru risc general; b. să solicite un cadru organizaţional adecvat cu resurse umane şi tehnice suficiente (atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ); c. să solicite firmei de investiţii să implice mai activ organul de conducere sau comitetele acestuia în administrarea riscului pentru firmă; d. să solicite firmei de investiţii să ia în considerare riscul inerent pentru firmă când aprobă noi produse şi sisteme; e. să solicite firmei de investiţii să îmbunătăţească sistemele de identificare a riscului operaţional (legate de fluxul zilnic de tranzacţionare) şi de măsurare; şi/sau f. să ajusteze estimările interne ale valorii factorului k pentru riscul pentru firmă şi să calculeze cerinţa de fonduri proprii suplimentare. 400. Conform articolului 39 alineatul (2) literele (e) şi (f) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot: a. să solicite firmei de investiţii să restricţioneze sau să limiteze activitatea, operaţiunile sau reţeaua firmelor de investiţii (reducând gradul de risc de concentrare sau expunerea la riscul de contraparte la tranzacţionare); b. să impună cesionarea activităţilor care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea firmei de investiţii; c. să solicite firmei de investiţii să reducă domeniul de aplicare şi/sau amploarea activităţilor de externalizare, inclusiv restructurarea sau ieşirea din acordurile de externalizare şi trecerea la un alt furnizor de servicii; d. să impună firmei de investiţii obligaţia de a atenua expunerile la riscul pentru firmă; e. să restricţioneze sau să limiteze activitatea, operaţiunile sau reţeaua firmelor de investiţii sau să solicite cesionarea activităţilor care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea unei firme de investiţii; f. să solicite reducerea riscului inerent activităţilor, produselor şi sistemelor firmelor de investiţii, inclusiv a riscurilor de spălare de bani sau de finanţare a terorismului cu implicaţii prudenţiale. Alte riscuri pentru capital 401. Indiferent de cerinţa de a deţine fonduri proprii suplimentare în temeiul articolului 39 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente trebuie să ia în considerare aplicarea unor măsuri de supraveghere în cazul în care rezultatele SREP sau ale altor activităţi de supraveghere evidenţiază deficienţe în măsurarea, gestionarea, monitorizarea şi controlul riscului operaţional, inclusiv, în special, al riscului TIC, al riscului de rată a dobânzii care rezultă din activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare sau al oricărui alt risc relevant pentru firma de investiţii. Risc de lichiditate 402. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (k) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot: a. să impună diversificarea rezervei de lichidităţi şi coerenţa monetară între activele lichide şi ieşirile nete; b. impune cerinţe privind concentrarea activelor lichide deţinute, inclusiv: ● impune cerinţe privind componenţa profilului de active lichide al firmei de investiţii în ceea ce priveşte clasele de active, monedele; şi/sau ● impune plafoane, limite sau restricţii privind concentrările de finanţare; c. impune restricţii cu privire la neconcordanţele de scadenţe contractuale sau comportamentale pe termen scurt: ● impune limite privind neconcordanţele de scadenţe (în anumite tranşe de timp); ● impune limite ale perioadelor minime de supravieţuire; ● impune limitarea dependenţei de anumite surse de finanţare pe termen scurt, cum ar fi finanţarea de pe piaţa monetară. 403. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita luarea de măsuri pentru remedierea deficienţelor identificate în ceea ce priveşte capacitatea firmei de investiţii de a identifica, măsura, monitoriza şi controla riscul de lichiditate, prin mijloace care includ: a. consolidarea capacităţii sale de simulare de criză în vederea îmbunătăţirii capacităţii de a identifica şi cuantifica sursele semnificative de risc de lichiditate pentru firma de investiţii; b. sporirea capacităţii sale de a-şi monetiza activele lichide; c. consolidarea planului său de urgenţă în materie de lichiditate şi a cadrului privind indicatorii de alertă timpurie în materie de lichiditate; şi/sau d. îmbunătăţirea raportării informaţiilor privind administrarea lichidităţii către organul de conducere şi conducerea superioară a firmei de investiţii. 404. În conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (k) din Directiva (UE) 2019/2034, autorităţile competente pot solicita luarea de măsuri pentru modificarea profilului de finanţare al firmei de investiţii, inclusiv: a. reducerea dependenţei sale de anumite pieţe de finanţare (potenţial volatile), cum ar fi finanţarea interbancară; b. reducerea concentrării profilului său de finanţare în raport cu contrapărţile, vârfurile profilului de scadenţă pe termen lung, (neconcordanţele în) monede; şi/sau c. reducerea valorii activelor sale grevate cu sarcini, cu posibilitatea de a diferenţia între grevarea cu sarcini totală şi supragarantarea. 10.6. Reacţia autorităţilor de supraveghere la o situaţie în care nu este îndeplinită cerinţa pilonului 2 405. Cerinţa din cadrul pilonului 2 este o cerinţă obligatorie din punct de vedere juridic pe care firmele de investiţii trebuie să o îndeplinească în orice moment, inclusiv în condiţii de criză. În cazul în care P2R stabilită în conformitate cu prezentul ghid nu mai este îndeplinită, autorităţile competente trebuie să aibă în vedere competenţe suplimentare de intervenţie, inclusiv retragerea autorizaţiei, fie direct, dacă au o astfel de competenţă, fie să solicite acest lucru autorităţilor competente în sensul Directivei 2014/65/UE sau, după caz, aplicarea măsurilor de intervenţie timpurie şi a măsurilor de rezoluţie, în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2014/65/UE şi, respectiv, cu Directiva 2014/59/UE. Când îşi exercită aceste competenţe, autorităţile competente trebuie să analizeze dacă măsurile sunt proporţionale cu circumstanţele şi cu opinia lor cu privire la modul în care situaţia poate evolua. O încălcare a P2R trebuie, de asemenea, luată în considerare atunci când se stabileşte dacă o firmă de investiţii se află sau este susceptibilă de a intra în dificultate. 10.7. Reacţia autorităţilor de supraveghere la o situaţie în care nu este îndeplinită P2G 406. Autorităţile competente trebuie să monitorizeze dacă valoarea fondurilor proprii preconizate în conformitate cu P2G este stabilită şi menţinută de firma de investiţii de-a lungul timpului. 407. În cazul în care fondurile proprii ale firmei de investiţii scad sau este probabil să scadă sub nivelul stabilit de P2G, autoritatea competentă trebuie să se aştepte ca firma de investiţii să o notifice şi să pregătească un plan de capital revizuit. Autorităţile competente trebuie să se asigure că, în notificarea sa, firma de investiţii explică ce consecinţe negative ar putea să o oblige să facă acest lucru şi ce acţiuni sunt avute în vedere pentru eventuala restabilire a conformităţii cu P2G în cadrul unui dialog consolidat în materie de supraveghere. 408. În general, există trei situaţii care trebuie avute în vedere de o autoritate competentă în care o firmă de investiţii ar putea să nu îşi îndeplinească P2G. a. În cazul în care nivelul fondurilor proprii scade sub nivelul P2G în circumstanţe specifice firmei de investiţii sau externe în care riscurile pe care P2G urmărea să le acopere s-au materializat, autoritatea competentă poate permite firmei de investiţii să funcţioneze temporar sub nivelul P2G, cu condiţia ca planul de capital revizuit să fie considerat credibil în conformitate cu criteriile stabilite în secţiunea 7.7.3. Autoritatea competentă poate lua în considerare, de asemenea, ajustarea nivelului P2G, după caz. b. În cazul în care nivelul fondurilor proprii scade sub nivelul P2G în circumstanţe specifice firmei de investiţii sau în circumstanţe externe, ca urmare a materializării riscurilor pe care P2G nu a urmărit să le acopere, autorităţile competente trebuie să se aştepte ca firma de investiţii să crească nivelul fondurilor proprii până la nivelul P2G într-un termen adecvat. c. În cazul în care firma de investiţii ignoră P2G, nu o încorporează în cadrul de administrare a riscurilor sau nu instituie fonduri proprii pentru îndeplinirea P2G în termenele stabilite în conformitate cu alineatul 294, acest lucru poate duce la aplicarea de către autorităţile competente a unor măsuri de supraveghere suplimentare, astfel cum se prevede în secţiunile 10.3 şi 10.5. În cazul în care nu a fost acordată permisiunea de a funcţiona sub nivelul P2G, astfel cum se menţionează la litera (a), iar fondurile proprii ale firmei de investiţii sunt în mod repetat sub nivelul P2G, autoritatea competentă trebuie să impună o cerinţă de fonduri proprii suplimentare în conformitate cu titlul 7. 409. Fără a aduce atingere răspunsurilor specifice în materie de supraveghere în conformitate cu alineatul anterior, autorităţile competente pot lua în considerare, de asemenea, aplicarea măsurilor privind capitalul şi a măsurilor de supraveghere suplimentare prevăzute în secţiunile 10.3 şi 10.5, în cazul în care acestea sunt considerate mai adecvate pentru a aborda motivele pentru care fondurile proprii se situează sub nivelul stabilit de P2G. 10.8. Interacţiunea dintre măsurile de supraveghere şi măsurile de intervenţie timpurie 410. În plus faţă de măsurile de supraveghere menţionate în prezentul titlu, pentru firmele de investiţii care fac obiectul cerinţelor Directivei 2014/59/UE, autorităţile competente pot aplica măsuri de intervenţie timpurie, astfel cum se prevede la articolul 27 din directiva respectivă, care sunt destinate să completeze setul de măsuri de supraveghere menţionate la articolele 39-42 din Directiva (UE) 2019/2034. 411. Autorităţile competente trebuie să aplice măsuri de intervenţie timpurie fără a aduce atingere niciunei alte măsuri de supraveghere, iar atunci când aplică măsuri de intervenţie timpurie, trebuie să aleagă măsura (măsurile) cea (cele) mai adecvată (cele mai adecvate) pentru a asigura un răspuns proporţional cu circumstanţele specifice. 10.9. Interacţiunea dintre măsurile de supraveghere şi măsurile de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului 412. În cazul în care, în cursul exercitării activităţilor lor de supraveghere, autorităţile competente au indicii rezonabile privind existenţa unor deficienţe ale sistemelor şi ale cadrului de control al firmei de investiţii sau ale cadrului de guvernanţă internă legate de combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului sau motive întemeiate de a suspecta că firma de investiţii a crescut expunerea la riscuri de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, acestea trebuie: a. să notifice autoritatea de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului cu privire la aceste deficienţe şi riscuri imediat ce acestea sunt identificate; b. să evalueze impactul pe care astfel de deficienţe şi riscuri îl pot avea asupra situaţiei prudenţiale a firmei de investiţii; c. să colaboreze cu autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi, în conformitate cu mandatele şi funcţiile autorităţilor respective, să ia în considerare cele mai adecvate măsuri de supraveghere prudenţială pentru a aborda aceste deficienţe şi riscuri, în plus faţă de orice măsuri luate de autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului. 413. În cazul în care autorităţile competente sunt notificate sau iau cunoştinţă de măsurile de supraveghere sau de sancţiunile planificate sau impuse de autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului, acestea trebuie să analizeze dacă şi în ce mod trebuie atenuate potenţialele implicaţii prudenţiale ale punctelor slabe şi deficienţelor identificate de autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. TITLUL 11 Aplicarea SREP în cazul grupurilor de firme de investiţii 414. Acest titlu se referă la aplicarea procedurilor şi metodologiei comune SREP, astfel cum se specifică în prezentul ghid, în ceea ce priveşte grupurile de firme de investiţii şi entităţile acestora. Acesta asigură, de asemenea, legături cu cooperarea şi coordonarea în materie de supraveghere în temeiul articolelor 48 şi 49 din Directiva (UE) 2019/2034 şi în conformitate cu regulamentul delegat adoptat în temeiul articolului 48 alineatul (8) din directiva respectivă*23). *23) EBA/RTS/2021/06 privind colegiile de supraveghetori pentru grupurile de firme de investiţii 415. În SREP, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să ia în considerare potenţialele riscuri de spălare de bani sau de finanţare a terorismului, ţinând cont de informaţiile primite de la autorităţile relevante de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului din statul membru în care este stabilită o întreprindere-mamă, precum şi de autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului responsabile cu supravegherea în materie de CSB/CFT a unităţilor grupului din diferite jurisdicţii, în special evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, deficienţe semnificative şi încălcări ale legislaţiei în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, care sunt legate de structura grupului transfrontalier. 416. Când evaluează implicaţiile prudenţiale ale riscurilor de spălare de bani sau de finanţare a terorismului pentru un grup transfrontalier de firme de investiţii, autorităţile competente trebuie să valorifice informaţiile obţinute prin angajamente bilaterale cu autorităţile relevante de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi prin participarea lor la colegiile*24) şi colegiile prudenţiale de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. *24) Colegiile de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, aşa cum sunt definite în Ghidul comun privind cooperarea şi schimbul de informaţii în sensul Directivei (UE) 2015/849 între autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare ("Ghidul colegiilor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului"). 11.1. Aplicarea SREP în cazul grupurilor transfrontaliere 417. Atunci când aplică SREP şi prezentul ghid grupurilor de firme de investiţii, autorităţile competente trebuie să evalueze viabilitatea grupului în ansamblu, precum şi a entităţilor sale individuale, încercând, în acelaşi timp, să evite duplicarea inutilă a cerinţelor de supraveghere. Acest lucru se poate face împărţind procesul în două etape:(1) autorităţile competente efectuează o evaluare iniţială a entităţilor aflate sub supravegherea lor directă şi (2) autorităţile competente coordonează evaluarea, în cazul în care aceasta este instituită în cadrul colegiilor de supraveghetori în temeiul cerinţelor de la articolele 48 alineatul (2) şi de la articolul 49 din Directiva (UE) 2019/2034. 418. În conformitate cu domeniul de aplicare al orientărilor, astfel cum se specifică în titlul 1: a. autorităţile responsabile cu supravegherea consolidată trebuie să efectueze evaluarea iniţială a întreprinderii-mamă şi a grupului de firme de investiţii la nivel consolidat; b. autorităţile competente trebuie să efectueze evaluarea iniţială cu privire la entităţile aflate sub supravegherea lor (individuale sau subconsolidate, după caz). 419. În cazul în care prezentul ghid se aplică filialelor unui grup transfrontalier, autorităţile competente pentru filiale trebuie, atunci când efectuează evaluarea iniţială, să ia în considerare în primul rând firmele de investiţii pe bază individuală, şi anume să evalueze modelul de afaceri, strategia, guvernanţa şi controalele interne, riscurile pentru capital şi lichiditate, precum şi adecvarea capitalului şi a lichidităţii unei entităţi la fel ca în cazul unei firme de investiţii autonome. Constatările acestor evaluări iniţiale, după caz, trebuie să includă, de asemenea, identificarea principalelor vulnerabilităţi în contextul grupului, care pot fi legate de dependenţa unei firme de investiţii de societatea-mamă/grup pentru finanţare, capital şi sprijin tehnologic. În evaluările lor iniţiale efectuate pe bază individuală, autorităţile competente trebuie să reflecte, de asemenea, punctele forte şi factorii atenuanţi legaţi de entitatea care face parte din grup, care pot fi legaţi de sprijinul tehnologic al grupului şi de acordurile de sprijin financiar. 420. Rezultatele oricărei astfel de evaluări iniţiale a elementelor SREP, inclusiv, dacă sunt identificate, opiniile privind principalele dependenţe de întreprinderea-mamă/grup, trebuie să servească drept contribuţie la evaluări şi trebuie să fie discutate de autorităţile competente în cadrul colegiilor de supraveghetori înfiinţate în conformitate cu cerinţele articolului 48 din Directiva (UE) 2019/2034. 421. În urma discuţiilor din cadrul colegiilor de supraveghetori, autorităţile competente trebuie să-şi finalizeze evaluările SREP respective, efectuând ajustările necesare pe baza rezultatelor discuţiilor din cadrul colegiului. 422. Autorităţile competente trebuie să discute şi să coordoneze următoarele în cadrul colegiilor de supraveghetori: a. planificarea, inclusiv frecvenţa, şi termenele pentru efectuarea evaluării diferitelor elemente SREP pentru grupul consolidat; b. detalii privind aplicarea criteriilor de referinţă utilizate pentru evaluarea elementelor SREP; c. abordarea evaluării şi notării în mod individual a subcategoriilor de riscuri, în cazul în care aceste subcategorii au fost identificate ca fiind semnificative; d. datele de intrare solicitate firmei de investiţii la nivel consolidat şi la nivel de entitate pentru efectuarea evaluării elementelor SREP; e. rezultatele evaluării, inclusiv punctajele SREP atribuite diferitelor elemente, precum şi evaluarea generală SREP şi punctajul general SREP la nivel consolidat şi la nivel de entitate. Atunci când discută evaluarea riscurilor individuale pentru capital şi lichiditate, autorităţile competente trebuie să se concentreze asupra riscurilor identificate ca fiind semnificative pentru entităţile respective; f. implicaţiile prudenţiale transfrontaliere ale riscurilor şi preocupărilor legate de spălarea banilor/finanţarea terorismului; g. măsurile de supraveghere şi de intervenţie timpurie planificate, dacă este cazul. 11.2. Evaluarea capitalului SREP şi cerinţe prudenţiale specifice firmei de investiţii 423. Stabilirea adecvării capitalului şi a cerinţelor în conformitate cu procesul descris în titlul 7 pentru grupurile transfrontaliere de firme de investiţii face parte din discuţiile din cadrul colegiului supraveghetorilor. 424. Exercitarea competenţelor de supraveghere şi luarea de măsuri de supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte impunerea de fonduri proprii suplimentare în temeiul articolului 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 la nivel consolidat sau individual al entităţii, astfel cum se specifică în titlul 7, trebuie discutate în cadrul colegiului supraveghetorilor. 425. În contextul discuţiilor privind caracterul adecvat al nivelului de fonduri proprii şi al stabilirii cerinţei de fonduri proprii suplimentare, autorităţile competente trebuie să ia în considerare: a. evaluarea caracterului semnificativ al riscurilor şi deficienţelor identificate atât la nivelul entităţii consolidate, cât şi la nivel individual (şi anume, care sunt riscurile semnificative pentru grup în ansamblu şi care sunt semnificative pentru o singură entitate) şi nivelul fondurilor proprii necesare pentru acoperirea acestor riscuri; b. în cazul în care deficienţele identificate sunt frecvente la nivelul tuturor entităţilor, coordonează evaluarea şi răspunsul în materie de supraveghere şi, în special, decide dacă trebuie impuse măsuri la nivel consolidat sau proporţional la nivel de entitate pentru entităţile în care sunt prezente deficienţe comune; c. rezultatele calculelor indicelui de referinţă prudenţial utilizate pentru a determina cerinţa de fonduri proprii suplimentare pentru toate entităţile din cadrul grupului şi la nivel consolidat; d. cerinţa de fonduri proprii suplimentare care urmează să fie impusă entităţilor şi la nivel consolidat pentru a asigura coerenţa cerinţelor finale de fonduri proprii şi dacă este necesar să se transfere fonduri proprii de la nivel consolidat la nivel de entitate; e. determinarea P2G pentru firma de investiţii mamă sau filială sau la nivel consolidat. 426. Cerinţa de capital şi alte măsuri de capital, dacă este cazul, trebuie stabilite la nivel consolidat şi individual. Pentru nivelul subconsolidat, cerinţa de capital şi alte măsuri de capital trebuie să acopere numai întreprinderea-mamă a grupului subconsolidat, pentru a evita dubla contabilizare a cerinţei de fonduri proprii suplimentare avute în vedere de autorităţile competente pentru filialele din alte state membre. 11.3. Aplicarea altor măsuri de supraveghere 427. Autorităţile competente responsabile cu supravegherea grupurilor transfrontaliere de firme de investiţii şi a entităţilor acestora trebuie să discute şi să coordoneze, atunci când este posibil, aplicarea tuturor măsurilor de supraveghere şi de intervenţie timpurie, după caz, grupului şi/sau entităţilor semnificative ale acestuia, pentru a se asigura că cele mai adecvate măsuri sunt aplicate în mod consecvent vulnerabilităţilor identificate, ţinând cont de dimensiunea de grup, inclusiv de interdependenţele şi acordurile intragrup, astfel cum s-a discutat mai sus. 428. Autorităţile competente responsabile cu supravegherea prudenţială a entităţilor unui grup transfrontalier de firme de investiţii trebuie, atunci când impun măsuri de supraveghere sau administrative, inclusiv sancţiuni împotriva firmelor de investiţii pentru că nu au remediat în mod adecvat deficienţele legate de riscurile de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, să colaboreze cu autorităţile relevante de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. ----- 
