Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: GHID-CADRU din 26 august 2009 pentru elaborarea standardelor minime de calitate si a standardelor minime de cost pentru serviciile publice descentralizate Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

GHID-CADRU din 26 august 2009 pentru elaborarea standardelor minime de calitate si a standardelor minime de cost pentru serviciile publice descentralizate

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 596 din 28 august 2009
Comenteaza legea

CAP. I
Introducere
1.1. Procesul amplu de transformare a unui sistem cu guvernare centralã într-un sistem în care guvernarea localã sã aibã un rol determinant implicã fãrã îndoialã un transfer al competenţelor de la administraţia centralã cãtre cea localã.
Strategia de reformã în administraţia publicã, transformãrile din economia ţãrii, transferul responsabilitãţilor pentru unele activitãţi publice de la nivel central la nivel local, necesitatea creşterii autonomiei locale, abordarea într-o manierã transparentã a domeniului administraţiei publice locale au determinat necesitatea elaborãrii de standarde minime de calitate şi de cost. Aceasta a fost determinatã şi de necesitatea îmbunãtãţirii principiilor şi procedurilor bugetare, bazatã atât pe experienţa acumulatã în ultimii ani, cât şi pe experienţa ţãrilor europene şi tendinţele existente pe plan mondial în domeniul reformei administraţiei publice.
Procesul de reformã are ca scop transformarea gradualã a actualului sistem, astfel încât acesta sã rãspundã atât cerinţelor curente, cât şi exigenţelor viitoare pentru funcţionarea instituţiilor din administraţia publicã pe principiile utilitãţii sociale şi asigurarea unui serviciu public de calitate pentru cetãţeni. În acest sens au fost identificate urmãtoarele prioritãţi:
- introducerea de noi instrumente, proceduri şi mecanisme care sã conducã la îmbunãtãţirea gestionãrii fondurilor la nivel local;
- creşterea calificãrii personalului specializat de la nivelul colectivitãţilor locale în gestionarea banilor publici;
- dezvoltarea parteneriatului la nivelul comunitãţilor locale.
Un asemenea proces aduce noi provocãri în sistemul de luare a deciziilor la nivelul administraţiei publice centrale. Pe de o parte, Guvernul este determinat sã confere noi atribuţii şi responsabilitãţi autoritãţilor administraţiei publice locale şi pe de altã parte însã, Guvernul doreşte sã se asigure de faptul cã cetãţenii beneficiazã de servicii de o anumitã calitate din partea autoritãţilor administraţiei publice locale.
Legislaţia reprezintã instrumentul prin care Guvernul stabileşte drepturile şi îndatoririle cetãţeanului, care pot fi traduse în acest context prin definiţii ale calitãţii serviciilor de care pot beneficia cetãţenii. Astfel, legea defineşte standardul de calitate şi standardul de cost pentru servicii.
Adeseori actele normative se limiteazã la a defini un minim absolut de calitate pentru un anumit tip de serviciu. Într-un sistem descentralizat acest lucru aduce în prim-plan provocarea asigurãrii faptului cã serviciile publice sunt furnizate respectând politicile naţionale şi legislaţia în vigoare.
1.2. Pentru a trece peste o asemenea provocare, Guvernul trebuie sã aplice noi metode de management.
Prin prevederile <>art. 9 din Legea-cadru a descentralizãrii nr. 195/2006 şi ale <>art. 33 alin. (8) lit. c) şi d) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a stabilit utilizarea de standarde de cost pentru prestarea serviciilor publice cãtre populaţie, precum şi de standarde pentru calitatea serviciilor publice prestate cãtre populaţie. Ambele standarde reprezintã atât elemente-cheie în managementul modern al calitãţii, cât şi instrumente esenţiale în managementul serviciilor publice, într-un sistem descentralizat.
De aceea, în funcţie de cine este responsabil pentru un anumit serviciu, ministerul de resort sau autoritatea administraţiei publice locale, trebuie sã se defineascã cerinţe adiţionale în domeniul calitãţii.
O altã provocare majorã într-un sistem descentralizat este asigurarea faptului cã fondurile destinate scopului pot acoperi cerinţele din domeniul calitãţii, pentru a garanta îndeplinirea promisiunii legate de standardele minime de calitate, precum şi pentru a asigura faptul cã fondurile se încadreazã în prevederile bugetului de stat, ţinându-se cont şi de capacitatea financiarã a populaţiei.
Prin prezentul ghid-cadru se promoveazã documentul-cadru pentru direcţionarea acţiunii de definire, elaborare, procesare şi utilizare, implementare şi monitorizare a unui set de standarde minime de cost şi de calitate pentru principalele servicii publice descentralizate.

CAP. II
Cadrul legal
2.1. Procesul de reformã a administraţiei publice are la bazã pachetul de legi ale reformei:
a) <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) <>Legea-cadru a descentralizãrii nr. 195/2006 ;
d) <>Hotãrârea Guvernului nr. 139/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii-cadru a descentralizãrii nr. 195/2006 ;
e) <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
f) <>Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicatã.
2.1.1. <>Legea nr. 195/2006 , prin art. 2 lit. p) şi q), defineşte standardele de calitate şi standardele de cost, iar prin art. 9 alin. (1)-(4) prevede entitãţile juridice care stabilesc şi actualizeazã periodic standardele de cost pentru finanţarea unor servicii publice şi de utilitate publicã descentralizate şi standardele de calitate aferente asigurãrii furnizãrii acestora, precum şi autoritãţile responsabile pentru îndeplinirea acestora.
2.1.2. <>Legea nr. 273/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituie, prin art. 33 alin. (8) lit. c) şi d), obligaţia ca la determinarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor sã se aibã în vedere standardele minime de cost şi standardele minime de calitate pentru prestarea serviciilor publice cãtre populaţie.
2.2. Principiile fundamentale, regulile generale şi cadrul instituţional pentru desfãşurarea procesului de descentralizare administrativã şi financiarã în România sunt statuate prin prevederile <>Legii nr. 195/2006 .
Actul normativ menţionat consolideazã atribuţiile de coordonare a procesului de descentralizare în toate etapele sale, subliniind totodatã caracterul intersectorial al descentralizãrii, necesitatea coordonãrii permanente între actorii implicaţi, asumarea de cãtre aceştia (inclusiv de cãtre destinatari - autoritãţile administraţiei publice locale) a mãsurilor convenite.
De asemenea, se subliniazã importanţa ca regulile descentralizãrii sã fie clar explicate şi respectate în vederea integrãrii eforturilor separate ale ministerelor într-o politicã de descentralizare coerentã, sistematicã şi eficientã. Fiecare minister descentralizator trebuie sã respecte anumite principii, etape şi sã prevadã mãsuri obligatorii în transferul competenţelor cãtre autoritãţile administraţiei publice locale.
În accepţiunea <>Legii nr. 195/2006 , descentralizarea este definitã ca transferul de competenţã administrativã şi financiarã, de autoritate şi responsabilitate de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau cãtre sectorul privat.
Obiectivul procesului de descentralizare se desfãşoarã în beneficiul cetãţeanului prin întãrirea puterii şi a rolului autoritãţilor administraţiei publice locale în scopul dezvoltãrii economico-sociale a unitãţilor administrativ-teritoriale.
2.2.1. Principiile care guverneazã procesul de descentralizare, în general, şi orice iniţiativã sectorialã, în special, sunt:
a) principiul subsidiaritãţii;
b) principiul asigurãrii resurselor corespunzãtoare competenţelor transferate;
c) principiul asigurãrii unui proces de descentralizare stabil şi predictibil;
d) principiul responsabilitãţii autoritãţilor administraţiei publice locale în raport cu competenţele care le revin;
e) principiul echitãţii în asigurarea accesului tuturor cetãţenilor la serviciile publice;
f) principiul constrângerii bugetare.
Regulile clare ce trebuie respectate în orice iniţiativã de descentralizare sectorialã sunt urmãtoarele:
a) Competenţele vor fi transferate la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetãţean, cu condiţia ca acesta sã aibã şi capacitatea de implementare necesarã.
b) Selectarea competenţelor ce vor fi descentralizate trebuie sã aibã în vedere urmãtoarele criterii:
1. eficienţa economicã;
2. obţinerea economiilor de scarã în furnizarea serviciilor publice;
3. aria geograficã a beneficiarilor serviciului public.
c) Transferul competenţelor este însoţit obligatoriu de resursele necesare exercitãrii lor.
d) Resursele actuale pentru exercitarea responsabilitãţilor de la nivel central vor fi transferate integral la nivel local.
e) Autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sã respecte standardele minime de calitate în furnizarea serviciilor publice descentralizate.
f) Înainte de generalizarea transferului de competenţe la nivel naţional, ministerele de resort pot organiza faze-pilot pentru testarea soluţiilor propuse.
g) Transferul de responsabilitãţi va putea fi efectuat selectiv, în funcţie de posibilitãţile de implementare ale unitãţilor administrativ-teritoriale.
h) În situaţiile în care se constatã lipsa sau insuficienţa capacitãţii administrative a unei autoritãţi a administraţiei publice locale, competenţele respective se transferã consiliului judeţean pe raza cãruia se aflã unitatea administrativ-teritorialã în cauzã, pânã în momentul remedierii situaţiei respective.
i) Setul de indicatori pentru evaluare, precum şi nivelurile capacitãţii administrative vor fi elaborate pentru fiecare proces de descentralizare sectorialã.
2.2.2. Structura instituţionalã a procesului de descentralizare
a) În vederea asigurãrii unui proces de descentralizare integrat şi eficient, rolul de coordonator tehnic al procesului de descentralizare ce revine Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost întãrit, acesta devenind avizator al tuturor iniţiativelor de descentralizare sectorialã ale ministerelor de resort.
b) Are în centru Ministerul Administraţiei şi Internelor, care va fi implicat în toate etapele parcurse atât de ministerele de linie, cât şi de cãtre unitãţile administrativ-teritoriale în transferarea, respectiv preluarea şi implementarea competenţelor.
c) Ministerul Administraţiei şi Internelor, împreunã cu Ministerul Finanţelor Publice, va avea un rol important şi în elaborarea şi monitorizarea politicii de descentralizare financiarã şi fiscalã.
d) Ministerul Administraţiei şi Internelor va gestiona programe naţionale de dezvoltare adresate autoritãţilor administraţiei publice locale, în vederea creşterii capacitãţii administrative a acestora şi a stimulãrii asocierii unitãţilor administrativ-teritoriale.
e) Ministerul Administraţiei şi Internelor, împreunã cu ministerele de resort şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, va propune Guvernului termenele-limitã pânã la care vor fi finalizate strategiile sectoriale de descentralizare şi standardele minime de cost şi calitate în furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publicã descentralizate.
2.2.3. Competenţele autoritãţilor administraţiei publice locale
Elementul de noutate îl constituie structurarea acestora pe niveluri administrative, respectiv nivelul judeţean şi nivelul comunelor şi oraşelor; în cadrul fiecãrui nivel se disting urmãtoarele competenţe: exclusive, partajate şi delegate.
a) Autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sã informeze cetãţenii, în mod constant, corect şi la timp, cu privire la calitatea şi costul serviciilor publice oferite.
b) Cetãţeanul trebuie sã fie informat cu privire la competenţele comunei/oraşului sau ale judeţului în care locuieşte, astfel încât sã conştientizeze cine este responsabil pentru calitatea serviciilor publice care îi sunt oferite.
c) Guvernul trebuie sã deţinã structura alocãrii competenţelor pe niveluri administrative pentru a determina necesarul de transferuri financiare cãtre fiecare dintre acestea şi pentru a corecta eventuale deficienţe. Astfel, Guvernul va avea posibilitatea sã aloce unitãţilor administrativ-teritoriale fonduri cât mai apropiate valoric de nevoile reale ale acestora.
d) O structurã precisã a alocãrii competenţelor este deosebit de importantã pentru iniţiativele ulterioare de descentralizare şi pentru reliefarea unor anomalii existente în prezent.
2.2.4. Cooperarea cu structurile asociative ale unitãţilor administrativ-teritoriale este statuatã pe parcursul întregii legi. Aceasta este cu atât mai importantã cu cât autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sã îşi asume noile competenţe.
2.2.5. Cooperarea în ceea ce priveşte descentralizarea financiarã este instituţionalizatã prin Comitetul naţional pentru finanţe publice locale.

CAP. III
Alocarea responsabilitãţilor într-un sistem descentralizat
3.1. Descentralizarea redefineşte responsabilitãţile ministerelor ca parte a administraţiei publice centrale, precum şi pe cele ale autoritãţilor administraţiei publice locale, atunci când autoritatea, competenţele şi responsabilitãţile sunt transferate de la nivelul autoritãţilor administraţiei publice centrale la nivelul autoritãţilor administraţiei publice locale.
Rolul Guvernului rãmâne acelaşi, acesta formulând în continuare obiectivele globale, strategiile, politicile generale şi sectoriale, elaborarea şi aprobarea actelor normative etc.
În noul context implementarea va trece din responsabilitatea ministerelor de resort în responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale şi, pe cale de consecinţã, trebuie redefinit rolul ministerelor.
Douã sunt ministerele responsabile cu coordonarea pe orizontalã a descentralizãrii:
a) Ministerul Administraţiei şi Internelor este responsabil cu coordonarea descentralizãrii administrative;
b) Ministerul Finanţelor Publice este responsabil cu coordonarea descentralizãrii financiar-fiscale.
Ministerele de resort opereazã pe verticalã pe sectorul lor de activitate, punând accent pe standarde profesionale din cadrul obiectivelor sectoriale.
Autoritãţile administraţiei publice locale depun eforturile specifice în scopul de a implementa obiectivele globale etc. în furnizarea de servicii operaţionale.
----------
NOTĂ (CTCE)
Figura care ilustreazã chema sistemului administrativ public se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 4 (a se vedea imaginea asociatã).

3.2. Aşteptãrile actorilor implicaţi
Într-un sistem în care existã actori numeroşi - ministere, autoritãţi ale administraţiei publice locale, instituţii publice centrale şi locale, sindicate etc. -, precum şi cerinţe profesionale multiple, existã riscul apariţiei conflictului de interese. Interesele contradictorii pot fi însã evitate printr-o descriere clarã a rolului fiecãruia, precum şi prin furnizarea de reguli clare de cooperare şi luare a deciziilor. Problema poate fi evitatã prin încheierea de protocoale între ministerul coordonator, ministerele de resort, autoritãţi ale administraţiei publice locale, instituţii publice centrale şi locale, sindicate etc., cu specificarea clarã a atribuţiilor fiecãruia dintre ele.
De asemenea, nu trebuie neglijate aşteptãrile cetãţeanului în materie de calitate a serviciilor furnizate care pot sau nu pot depãşi nivelul actual, iar cetãţenii sunt nemulţumiţi. Şi aceastã problema se poate evita prin informarea cetãţenilor cu specificarea clarã a serviciilor la care se pot aştepta.
Numai atunci când toţi cei implicaţi în proces vor şti ce sã furnizeze - respectiv la ce sã se aştepte - va fi posibilã evitarea conflictelor inutile.
O modalitate de a garanta corelarea aşteptãrilor cu serviciile furnizate este prin utilizarea standardelor minime de cost şi de calitate.
3.3. Atribuţiile ministerelor responsabile cu coordonarea pe orizontalã şi pe verticalã a procesului de descentralizare
3.3.1. Ministerul Administraţiei şi Internelor:
a) asigurã relaţiile dintre Ministerul Finanţelor Publice şi ministerele de resort cu autoritãţile administraţiei publice locale;
b) colecteazã de la autoritãţile administraţiei publice locale, analizeazã şi interpreteazã date statistice necesare elaborãrii standardelor minime de cost şi de calitate, care nu se aflã în posesia celorlalte ministere;
c) participã la elaborarea standardelor minime de cost şi, dupã caz, de calitate, prin reprezentanţii din cadrul diferitelor grupuri de lucru;
d) faciliteazã organizarea unor reuniuni de consultare cu toţi factorii implicaţi;
e) participã la elaborarea unor proiecte de acte normative necesare implementãrii standardelor minime de cost şi, dupã caz, de calitate;
f) oferã consultanţã ministerelor de resort în vederea accesãrii de cãtre acestea a unor fonduri structurale pentru asigurarea finanţãrii asistenţei tehnice în vederea realizãrii standardelor minime de cost şi de calitate.
3.3.2. Ministerul Finanţelor Publice:
a) colecteazã, analizeazã şi interpreteazã date financiare privind bugetele locale, necesare elaborãrii standardelor minime de cost şi de calitate;
b) participã la elaborarea standardelor minime de cost şi, dupã caz, de calitate, prin reprezentanţii din cadrul diferitelor grupuri de lucru;
c) utilizeazã standardele minime de cost la fundamentarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea unor cheltuieli cu serviciile descentralizate la nivelul judeţelor, respectiv al comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi municipiului Bucureşti, dupã caz;
d) participã la elaborarea unor proiecte de acte normative necesare implementãrii standardelor minime de cost şi, dupã caz, de calitate.
3.3.3. Ministerele de resort:
a) colecteazã date statistice necesare pentru elaborarea standardelor minime de cost şi de calitate de la instituţiile subordonate sau aflate în domeniul lor de reglementare;
b) centralizeazã, analizeazã şi interpreteazã datele statistice şi financiare colectate în vederea elaborãrii standardelor minime de cost şi de calitate;
c) elaboreazã standarde minime de cost şi de calitate;
d) organizeazã şi efectueazã simulãri ale standardelor minime de cost elaborate;
e) asigurã corelarea dintre standardele minime de cost şi de calitate;
f) elaboreazã proiecte de acte normative necesare implementãrii standardelor minime de cost şi de calitate;
g) organizeazã reuniuni cu participarea tuturor factorilor interesaţi, în vederea consultãrii asupra standardelor minime de cost şi de calitate elaborate;
h) monitorizeazã implementarea standardelor minime de cost şi de calitate;
i) disemineazã rezultatele obţinute în urma acestui proces;
j) la ministerele de linie, care au în subordine, sub autoritate şi în coordonare structuri organizate sub formã de regii autonome, companii/societãţi naţionale, societãţi comerciale, filiale ale unor societãţi comerciale şi instituţii publice care presteazã servicii publice descentralizate şi/sau care urmeazã a fi descentralizate, elaborarea standardelor minime de calitate şi de cost se realizeazã de cãtre structurile respective, sub coordonarea ministerului de linie. Ministerul de linie monitorizeazã implementarea standardelor minime de calitate şi de cost.

CAP. IV
Standardele minime de calitate
4.1. Standardele minime de calitate determinã costurile
A stabili un standard pentru un anumit serviciu înseamnã a descrie ceea ce beneficiarul acelui serviciu poate sã aştepte din partea unui furnizor sau a unui producãtor, standardul putând constitui, de asemenea, un factor hotãrâtor în alegerea preţului pentru respectivul serviciu.
Standardele de calitate au fost utilizate în sectorul privat, îndeosebi în sectorul de producţie, pentru a asigura faptul cã toate produsele sunt fabricate în conformitate cu standardul dorit.
Sistemele de asigurare a calitãţii, de exemplu standardele DIN (din anul 1917) şi ISO (din anul 1947), sunt norme industriale internaţionale pe care - atunci când sunt adoptate - compania trebuie sã le utilizeze şi în sistemul propriu de management al calitãţii.
Mai târziu, în sectorul privat, au fost dezvoltate normele ISO 9000 pentru managementul calitãţii cu scopul de a asigura faptul cã standardele de calitate constituie punctul de referinţã în management.
În Programul de mãsuri pentru combaterea birocraţiei în activitatea de relaţii cu publicul, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.723/2004 , cu modificãrile ulterioare, la lit. A pct. III "Mãsuri pe termen lung", lit. a) prevede: "implementarea sistemului de management al calitãţii, respectiv al procesului de certificare a calitãţii serviciilor - ISO 9001, pentru serviciile cãtre cetãţeni".
La nivel european nu existã standarde asemãnãtoare pentru costuri, dar existã standarde pentru bugete şi pentru contabilitate.
Cu toate acestea, costurile sunt întotdeauna stabilite atunci când standardul de calitate este stabilit.
În sectorul de producţie, costul unui anumit produs este stabilit de costul de piaţã al ingredientelor folosite în fabricarea produsului, precum şi de preţul forţei de muncã, utilajelor, energiei etc. necesare pentru a fabrica produsul.
Nu existã standarde/norme internaţionale sau ale Uniunii Europene care sã defineascã calitatea şi costul pentru furnizarea serviciilor publice.
În general, calitatea unui serviciu public apare descrisã în textul unei legi sau al unei legislaţii secundare. În acest fel textul de lege este obligatoriu pentru ca administraţia responsabilã sã îl respecte şi, în consecinţã, standardul de calitate respectiv trebuie privit ca un standard minim.
Într-o ţarã în care furnizarea serviciilor este descentralizatã, faptul cã autoritãţile administraţiei publice locale descriu în amãnunt standardele locale pentru furnizarea anumitor servicii, de exemplu: protecţia şi îngrijirea copiilor instituţionalizaţi, îngrijirea vârstnicilor din cãminele de bãtrâni, a bolnavilor din cãminele-spital etc., este un lucru obişnuit.
Este de semnalat, de asemenea, cã autoritãţile administraţiei publice locale care au hotãrât sã externalizeze anumite servicii cãtre furnizorii privaţi folosesc o descriere vastã şi detaliatã a ceea ce furnizorul privat trebuie sã execute conform contractului. Descrierea constituitã astfel ca parte din contract echivaleazã cu un standard minim de calitate.
Utilizarea standardelor necesitã un control foarte bine organizat şi naşte instituirea unor proceduri prin care se continuã acest control, grupate sub denumirea de management al calitãţii.
Ideal pentru autoritãţile administraţiei publice responsabile cu asigurarea furnizãrii unui serviciu de calitate ar fi ca cerinţele din legislaţie sã fie transcrise sub forma unui set de linii directoare care sã explice ce trebuie fãcut în conformitate cu prevederile legii.
Totodatã, trebuie subliniat faptul cã acolo unde resursele financiare aflate la dispoziţia autoritãţilor administraţiei publice locale permit este posibilã sporirea standardelor minime de calitate peste nivelul stabilit prin lege, acesta fiind considerat ca fiind minim - spre exemplu, acolo unde un minister de linie urmãreşte îndeplinirea anumitor standarde profesionale pentru competenţe specifice spitalelor, asistenţei sociale, şcolilor, construcţiilor de imobile, construcţiilor de drumuri şi poduri etc.
Astfel, în general, o premisã pentru calcularea costului unui anumit serviciu este ca toate elementele privitoare la cost sã fie definite. Definiţiile se gãsesc de obicei în specificaţiile de buget. Pentru a avea un management economic public este obligatoriu sã existe un numãr suficient de specificaţii.
4.2. Paşii de urmat pentru întocmirea standardelor minime de calitate:
a) stabilirea unor obiective;
b) întocmirea standardelor minime de calitate;
c) calcularea costurilor referitoare la standardele minime;
d) negocierea standardelor minime de calitate şi a costurilor;
e) implementarea standardelor minime;
f) monitorizarea respectãrii standardelor minime;
g) evaluarea/calitatea procesului de îmbunãtãţire a serviciilor publice.
---------
NOTĂ (CTCE)
Schema care prezintã paşii ce trebuie urmaţi pentru întocmirea, implementarea şi îmbunãtãţirea (dacã este cazul) standardelor, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 5 (a se vedea imaginea asociatã).

4.3. Întocmirea standardelor minime de calitate
Cel mai adesea standardul minim de calitate este definit ca standardul cel mai scãzut de calitate care se aplicã unui serviciu furnizat cetãţenilor şi care îndeplineşte cerinţele stabilite prin legi.
Potrivit definiţiei de mai sus înseamnã cã toate autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sã respecte cerinţele incluse în lege cu privire la un standard minim de calitate şi sã îşi asume responsabilitatea furnizãrii serviciului descris în textul de lege.
Rareori legile sunt scrise într-un mod atât de operaţional încât cerinţele acestora sã poatã fi îndeplinite imediat. De aceea, elaborarea unui standard de calitate presupune transcrierea cerinţelor din legislaţie sub forma unui set de linii directoare care va ajuta autoritãţile administraţiei responsabile de furnizarea serviciului respectiv sã înţeleagã ce anume are de fãcut şi cum sã acţioneze, respectând legea. Poate apãrea, de asemenea, şi situaţia în care legea nu a inclus toate elementele unui anumit serviciu; în acest caz standardele pot acoperi golurile.
Standardul minim de calitate care explicã cerinţele legislaţiei poate fi insuficient pentru anumite sarcini. Trebuie aşadar sã fie posibilã sporirea standardelor minime de calitate peste nivelul stabilit prin lege, acolo unde resursele financiare aflate la dispoziţia autoritãţilor administraţiei publice locale permit acest lucru.
---------
NOTĂ (CTCE)
Ilustrarea schematicã a principiului transpunerii legislaţiei în standarde naţionale operaţionale minime şi cum îşi pot spori administraţiile locale standardele proprii în funcţie de nevoi, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 6 (a se vedea imaginea asociatã).

Exemplu: Standardul minim inclus în lege poate specifica faptul cã educaţia primarã se va desfãşura într-o şcoalã. Totuşi, nu defineşte ce poate fi înţeles prin termenul "şcoalã", dacã şcoala trebuie sã beneficieze de energie termicã din luna octombrie pânã în luna mai, sau care ar trebui sã fie temperatura minimã în sala de curs astfel încât sã nu se îmbolnãveascã elevii, sau dacã şcoala este racordatã la sistemul de alimentare cu apã etc. De asemenea, în lege pot sã nu fie definite standardele de întreţinere a şcolii şi nici cerinţe de aducere la zi a materialelor didactice etc. Aceste competenţe sunt lãsate în grija autoritãţilor administraţiei publice locale.
Un standard de calitate trebuie sã cuprindã definiţiile tuturor elementelor necesare pentru existenţa unui anumit serviciu, astfel încât sã se asigure furnizarea serviciului în concordanţã cu cerinţele existente şi, de asemenea, sã se poatã calcula costul serviciului.
4.4. Conţinutul standardului minim de calitate şi cadrul general
Valorile standardelor minime de calitate şi obiectivele aferente acestora trebuie precizate pentru fiecare categorie de beneficiari direcţi.
4.5. Scopul şi obiectivele standardului minim de calitate
Primul pas urmat în întocmirea unui standard de calitate este explicarea motivului pentru care acesta, şi nu altul, este întocmit. Numãrul mare de factori de decizie care vor fi implicaţi în procesul de decizie pentru sau împotriva acelui standard vor trebui sã cunoascã premisele, scopul, beneficiarii acestuia, precum şi impactul pe care acest standard îl va avea asupra economiei şi finanţelor şi alte câteva consecinţe derivate din acele standarde minime de calitate propuse.
4.5.1. Premisele
Utilizatorul (sau oricare alt cititor) standardului minim de calitate trebuie sã deţinã suficiente cunoştinţe despre premisele acelui serviciu pentru a înţelege conţinutul şi domeniul standardului respectiv.
Premisele care trebuie descrise pot fi gãsite în politicile şi legile privitoare la acel sector. De asemenea, este utilã adãugarea unor citate din lucrãri şi documente care au fost întocmite înainte de adoptarea legii respective.
Se recomandã evidenţierea premiselor profesionale pentru acel serviciu în scopul înţelegerii oricãror consideraţii speciale, profesionale - referitoare la pedagogie, sãnãtate, mediu, societate, economie sau la alte domenii relevante.
4.5.2. Definirea scopului
Factorii de decizie şi utilizatorii standardelor minime de calitate trebuie sã cunoascã scopul exact pentru care se creeazã acel standard, pentru a-l respecta şi a respecta cerinţele conţinute în standard.
Pentru aceasta trebuie sã se realizeze o descriere clarã a ceea ce se obţine prin respectarea standardului respectiv. Aceasta ar putea arãta astfel:
- scopul standardului educaţional este de a asigura cã toţi copii cu vârsta între 6 şi 16 ani sã primeascã o educaţie în limba românã, sã înveţe istoria, geografia, ştiinţele exacte etc. pentru ca aceştia sã poatã contribui în calitate de membri ai societãţii la progresul României;
- scopul aplicãrii standardelor pentru alimentarea cu apã este acela de a se asigura cã cetãţenii beneficiazã de apã potabilã curatã şi sãnãtoasã în propriile case, pentru a minimiza riscul apariţiei bolilor şi a maximiza condiţiile de pãstrare a sãnãtãţii.
4.5.3. Stabilirea obiectivelor standardului minim de calitate
Obiectivele ar putea fi formulate astfel:
- în domeniul educaţiei primare, asigurarea unor şanse educaţionale egale în toatã ţara; sau
- garantarea faptului cã toţi cetãţenii au acces la o bibliotecã pe o razã de 15 km de la locuinţa lor; sau
- garantarea faptului cã toate gospodãriile beneficiazã de apã potabilã proaspãtã şi curatã prin conductele amenajate în acest scop; sau
- asigurarea aceloraşi condiţii de asistenţã socialã pentru toţi asistaţii de pe cuprinsul ţãrii.
4.6. Structura unui standard minim de calitate
4.6.1. Caracteristicile unui standard minim de calitate:
a) exprimã un nivel minim;
b) asigurã o abordare unitarã a serviciilor pentru diferite categorii de beneficiari;
c) necesitã ataşarea unor indicatori de monitorizare şi evaluare;
d) trebuie sã fie formulat clar, concis;
e) sã fie mãsurabil.
4.6.2. Formularea standardului minim de calitate
În definirea unui standard minim de calitate este necesar sã fie cuprinse rãspunsurile la urmãtoarele întrebãri: Cui i se adreseazã serviciul? Cum se face furnizarea serviciului? Când? Unde?...
În formularea standardului minim de calitate trebuie sã se regãseascã cerinţa clar exprimatã, rezultatele şi indicatorii de evaluare şi monitorizare.
4.6.3. Tipuri de servicii care fac obiectul standardului minim de calitate
- identificarea serviciilor;
- denumirea activitãţilor, identificarea domeniilor de interes în asigurarea calitãţii.
4.6.4. Scopul şi obiectivele serviciului
- fiecare minister de resort trebuie sã îşi identifice scopul şi obiectivele serviciilor descentralizate sau care urmeazã a fi descentralizate, rezultatele aşteptate şi nevoile ce trebuie acoperite.
4.6.5. Beneficiarii direcţi ai serviciului
În aceastã secţiune vor fi specificaţi beneficiarii, potrivit legislaţiei în vigoare, şi se va rãspunde la întrebarea fireascã ce apare atunci când se citeşte un standard minim de calitate: "cine beneficiazã de aceste standarde?".
Se vor descrie criteriile potrivit cãrora anumiţi cetãţeni pot fi calificaţi drept beneficiari ai serviciului respectiv. Exemplu: beneficiile serviciului sunt direcţionate spre pensionari, copii de la 6 la 16 ani, toţi cetãţenii etc. sau standardele sunt direcţionate spre un grup minoritar, persoane cu deficienţe sau cu handicap, copii instituţionalizaţi etc.
4.6.6. Delimitarea activitãţilor specifice şi a activitãţilor conexe
În aceastã secţiune trebuie stabilite, în mod clar, limitele dintre serviciile conexe care se suprapun cu serviciul respectiv.
Activitatea specificã este activitatea de bazã în furnizarea serviciului, iar activitatea conexã sprijinã derularea activitãţii specifice serviciului.
4.7. Legislaţia în vigoare privind serviciul
Se vor menţiona actele normative în vigoare care reglementeazã domeniul şi serviciul respectiv, incluzând cele mai importante acte normative: legi, hotãrâri ale Guvernului, ordine, instrucţiuni şi alte documente oficiale care determinã îndeplinirea standardului minim de calitate.
4.8. Accesarea serviciului
Se vor stabili criteriile care reglementeazã accesibilitatea la serviciul pentru care se elaboreazã standardul minim de calitate, specificându-se şi dacã serviciul respectiv este accesat obligatoriu sau la cerere.
4.8.1. Criteriul de acces
Trebuie sã se ţinã cont de principiile şi de criteriile desprinse din legislaţia în vigoare.
4.8.2. Procesarea cererilor (aplicaţiilor) pentru accesul la un anume serviciu, a aprobãrii sau neaprobãrii accesului la serviciu.
4.8.2.1. Modalitãţi ale beneficiarului de a avea acces la serviciu: când sã aplice, unde, pentru cât timp, cine rãspunde, care este modalitatea de rãspuns?
4.8.2.2. Modalitãţi de procesare a cererii: care este perioada de timp alocatã rãspunsului şi sub ce formã se va da rezoluţia cererii?
4.9. Organizarea şi gestionarea serviciului
Modul de organizare, gestionare şi furnizare a serviciului. Se vor face referiri la capacitatea instituţionalã, eficacitatea serviciului şi managementul calitãţii (implementarea unui sistem de management al calitãţii în instituţia furnizorului pentru optimizarea activitãţii).
4.9.1. Relaţiile de subordonare din echipa sau instituţia care furnizeazã serviciul
Se stabilesc instituţiile rãspunzãtoare de furnizarea serviciului şi cãtre cine raporteazã acestea.
4.9.2. Comisii sau consilii existente
Enumerarea comisiilor sau consiliilor existente în legãturã cu furnizarea serviciului respectiv.
4.10. Resursele umane în furnizarea serviciului
Se specificã în detaliu necesarul de resurse umane pentru furnizarea unui serviciu de calitate, profilul profesional al angajaţilor, cum se face selecţia şi angajarea personalului, care sunt procedurile de dezvoltare a resurselor umane, care sunt drepturile şi obligaţiile personalului din cadrul serviciului furnizat, care sunt drepturile şi obligaţiile beneficiarilor unui serviciu.
4.10.1. Profilul profesional al personalului
Se va specifica pentru fiecare serviciu/activitate în parte nivelul de calificare şi specializare adecvate cerinţelor specifice posturilor, precum şi cerinţele profesionale ale personalului necesar în vederea furnizãrii serviciului respectiv şi includerea membrilor personalului în categorii de calificare în funcţie de fişa postului şi repartizarea acestora în cadrul organizaţiei.
Se va cuantifica numãrul de persoane necesar fiecãrei categorii.
Se va ataşa la descriere şi organigrama instituţiei furnizoare a serviciului.
4.10.2. Selecţia şi angajarea personalului
Se va elabora un standard care sã specifice procedurile de selecţie şi angajare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
4.10.3. Necesarul de personal raportat la cerinţele serviciului (incluzând şi nevoile beneficiarului)
În elaborarea standardului se va ţine cont de legislaţia în vigoare.
4.10.4. Obiective şi proceduri de dezvoltare a resurselor umane
Se vor formula standarde care sã facã referire la obiectivele şi procedurile de dezvoltare a resurselor umane din cadrul instituţiei furnizoare de serviciu.
4.10.5. Drepturile şi obligaţiile personalului din cadrul serviciului furnizat
Se va formula un standard care va avea ca cerinţã existenţa unui document care sã conţinã drepturile şi obligaţiile personalului din cadrul serviciului furnizat, precum şi regulile de conduitã a acestuia faţã de beneficiar.
4.10.6. Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor unui serviciu
Se va formula, de asemenea, un standard care va avea ca cerinţã existenţa unui document, care sã conţinã drepturile şi obligaţiile beneficiarului, precum şi regulile de conduitã a acestuia.
4.10.7. Cine furnizeazã serviciul (public, privat)
Se va specifica dacã furnizorul serviciului este:
- o autoritate a administraţiei publice (centralã sau localã);
- o societate pe acţiuni (S.A.);
- o societate cu rãspundere limitatã (S.R.L.);
- un parteneriat public-privat.
Se va specifica, de asemenea, dacã pentru furnizarea serviciului respectiv se va organiza licitaţie.
4.10.8. Elaborarea unui set de indicatori
Pentru fiecare standard în parte se va elabora un set de indicatori în vederea respectãrii acestuia.
Standardul de calitate reprezintã o declarare a serviciului şi în mod normal va funcţiona ca referinţã în organizarea şi operarea serviciilor. Într-o oarecare mãsurã, standardul de calitate poate fi folosit pentru a verifica dacã serviciul este sau nu este furnizat aşa cum a fost solicitat. Totuşi, pentru o bunã monitorizare a performanţei, este necesar sã se adauge mãsuri de cuantificare adiţionale pentru unele dintre standardele descrise.
Indicatorii de performanţã pot fi stabiliţi pentru a mãsura performanţa furnizorului de servicii, precum şi pentru a verifica dacã serviciile furnizate respectã standardele minime de calitate aferente.
Indicatorii de cost pot fi stabiliţi pentru a monitoriza eficienţa managementului costurilor, precum şi raportul cost/eficienţã al serviciului în comparaţie cu indicatorii rezultatelor. Indicatorii de cost se pot stabili destul de uşor cu ajutorul rapoartelor bugetare şi contabile ale furnizorului.
Indicatorii de rezultat pot fi stabiliţi pentru a mãsura impactul serviciului asupra beneficiarului, spre exemplu:
- se poate lua performanţa elevilor ca indicator de calitate al procesului de predare al profesorului;
- un indicator de calitate al clãdirii şcolii poate fi frecvenţa îmbolnãvirilor, precum rãceli, bronşite etc.;
- procentul de pacienţi care s-au însãnãtoşit poate fi luat drept indicator de calitate al abilitãţii personalului medical de a ameliora starea de sãnãtate a pacienţilor.
4.11. Furnizarea serviciului: categoriile de activitãţi şi metodele de lucru
Aceastã secţiune este centratã pe detalierea activitãţilor necesare în furnizarea unui serviciu.
Cum se solicitã furnizarea serviciului:
Mai întâi trebuie stabilit dacã furnizarea unui anumit serviciu trebuie sau nu sã fie solicitatã. Dacã acest lucru este necesar, atunci se vor preciza:
- numele şi adresa instituţiei unde trebuie adresatã/depusã solicitarea;
- cât timp trebuie sã aştepte solicitantul rãspunsul la cererea sa;
- cum şi unde poate un solicitant sã facã recurs/sã conteste decizia, în cazul în care îi este respinsã furnizarea serviciului.
Serviciul furnizat
Se va descrie în amãnunt serviciul care trebuie furnizat. Descrierea îi va ajuta pe beneficiari sã înţeleagã la ce se pot aştepta şi, respectiv, la ce sã nu se aştepte.
Un alt scop al descrierii este acela de a facilita un calcul relativ sigur al costului serviciilor, acesta fiind motivul pentru care descrierea trebuie sã fie destul de detaliatã.
Descrierea serviciului trebuie, de asemenea, sã fie în detaliu în cazurile în care consiliul local decide sã confere furnizarea serviciului altcuiva, deoarece standardul de calitate devine o parte din pachetul oferit de ofertanţii privaţi, în momentul în care aceştia îşi calculeazã oferta, moment în care standardul devine parte din contractul pe care consiliul îl va semna cu compania câştigãtoare.
Locaţia şi furnizarea serviciului
Se va descrie dacã serviciul se desfãşoarã într-un imobil destinat acestui scop sau dacã serviciul este furnizat la domiciliul beneficiarului.
Ce nu este inclus în serviciu?
Exemple: - transportul de la şi pânã la şcoalã nu este inclus;
- rechizitele şcolare nu sunt incluse.
4.11.1. Modalitãţi de furnizare a serviciului
Descriere
4.11.2. Activitãţile care sunt incluse în servicii
Descriere
4.11.3. Cerinţele de calitate care sunt legate de activitãţile de mai sus Aceastã secţiune trebuie sã fie centratã pe detalierea activitãţilor necesare în obţinerea unui serviciu, condiţiile preliminare, tipul de activitãţi realizate pentru a rãspunde beneficiarului, opţiuni gratuite pentru beneficiari, taxele de perceput de la beneficiar etc.
Cerinţele minime de calitate sunt prevãzute în standardele de acreditare pentru domeniile respective, precum şi în criteriile prevãzute de lege.
4.12. Infrastructura necesarã serviciului
Se va stabili un standard care sã precizeze cerinţele cu privire la amplasamentul, compartimentarea, dimensiunea, utilitãţile etc. clãdirii în care funcţioneazã.
4.12.1. Cerinţe legate de imobile
Se va stabili care anume sunt cerinţele actuale legate de imobile.
Exemplu: care sunt cerinţele unei şcoli în materie de capacitate şi proprietãţi fizice ale infrastructurii de protecţie împotriva razelor solare, a vântului, a ploii, a zãpezii sau a îngheţului.
Se va defini dimensiunea unei sãli de curs, numãrul total de sãli de curs sau suprafaţa minimã necesarã per elev. Se vor preciza, de asemenea, numãrul şi specificitãţile sãlilor speciale, precum laboratoare, ateliere, cancelaria profesorilor, sala de şedinţã a corpului didactic, cantina etc.
Se vor preciza şi descrie numãrul şi caracteristicile toaletelor şi sãlilor de baie.
4.12.2. Facilitãţi şi cerinţe
Se vor descrie facilitãţile necesare în materie de sport, precum teren de fotbal, salã de atletism, bazin de înot etc. şi se va defini mãrimea necesarã.
4.12.3. Cerinţe tehnice şi sanitare
Se vor descrie cerinţele legate de sistemul de încãlzire, ventilare şi climatizare interioarã, cerinţele legate de apa potabilã şi de sistemul de canalizare, cerinţele legate de alimentarea cu gaz, electricitate, reţeaua electronicã şi alte instalaţii etc.
4.12.4. Întreţinere
Se vor descrie cerinţele legate de întreţinere şi controalele de rutinã la facilitãţile exterioare clãdirii şi la instalaţiile tehnice ale acesteia.
4.13. Bunuri şi dotãri materiale legate de serviciu
Aceastã secţiune descrie bunurile şi materialele care sunt preconizate a fi consumate în timpul executãrii serviciului. Descrierea poate fi asemãnãtoare unei liste de cumpãrãturi.
4.13.1. Consum legat direct de furnizarea serviciului
Se vor specifica tipul şi numãrul materialelor didactice, precum cãrţi, hãrţi, substanţe chimice şi echipament necesar pentru cursurile de fizicã, biologie, chimie etc.
Se vor specifica cerinţele în materie de calculatoare, software, cabluri şi servicii pentru IT şi comunicaţii.
Se vor specifica cerinţele în materie de echipamente, materiale şi servicii pentru funcţionarea cantinei, pentru curãţenia interioarã şi exterioarã etc.
Se va descrie ce se cere în materie de mobilier, echipament sportiv, echipament de bucãtãrie etc.
Se va specifica dacã mai sunt şi alte cerinţe în ceea ce priveşte obiectele de inventar, bunurile şi materialele necesare.
4.13.2. Consumul indirect la furnizarea serviciului (utilitãţi)
Se vor cuantifica consumul de energie electricã, încãlzirea la distanţã, combustibil lichid uşor sau motorinã, consumul de gaz, consumul de apã potabilã etc., pentru a permite furnizarea în condiţii normale a serviciului şi calculul costurilor aferente.
Se va cuantifica cantitatea estimatã de deşeuri solide şi ape reziduale pentru a pune la dispoziţie spaţii de depozitare şi evacuare, instalaţii suficiente de procesare şi de a calcula costurile de procesare.
4.14. Metode de înregistrare a plângerilor
Beneficiarilor trebuie sã li se asigure posibilitatea de a reclama oricare serviciu. Scopul este multiplu:
a) asigurarea unei monitorizãri continue a calitãţii serviciului din experienţa beneficiarilor direcţi şi indirecţi;
b) asigurarea posibilitãţii de a îmbunãtãţi/ajusta serviciul în mod adecvat, dacã este cazul;
c) deschiderea spre beneficiar a posibilitãţii de a influenţa;
d) asigurarea unui dialog cu beneficiarii direcţi şi indirecţi, pentru a echilibra standardele şi calitatea resimţitã de cãtre aceştia.
Aceste obiective pot fi îndeplinite doar dacã se creeazã un birou/punct în cadrul primãriei/consiliului judeţean, unde beneficiarii îşi pot exprima pãrerile despre serviciul de care beneficiazã.
4.15. Procedurile pentru asigurarea calitãţii
Procedurile pentru asigurarea calitãţii sunt stabilite pentru a garanta îndeplinirea nevoilor, cerinţelor şi aşteptãrilor.
Procedurile au ca punct de plecare standardele minime de calitate şi includ proceduri de monitorizare, evaluare, precum şi activitãţi de follow-up care pot duce la ajustãri, acolo unde este necesar.
4.15.1. Proceduri de ajustare
Dacã nu existã o îmbinare a procedurilor de îmbunãtãţire a calitãţii cu întocmirea de standarde minime de calitate se poate ajunge la un blocaj în dezvoltarea unui serviciu. Acest lucru nu înseamnã servicii mai costisitoare, însã poate sublinia atât impactul unui anumit serviciu, cât şi raportul cost/eficienţã al serviciului respectiv.
Procedurile de ajustare trebuie sã fie cunoscute de toţi cei implicaţi în respectivul serviciu. În cazul unei şcoli, profesorii, pãrinţii, elevii, ca şi societatea civilã trebuie sã ştie la ce sã se aştepte în materie de proceduri de asigurare a calitãţii şi din ajustãrile operate la serviciile care ţin de şcoala respectivã.
4.16. Durata serviciului
Adeseori standardul minim de calitate defineşte punctul de plecare pentru un anumit serviciu, dintr-o perspectivã macro.
Totuşi, punctul de plecare al serviciului este legat de când anume se aşteaptã un anumit beneficiar ca serviciul respectiv sã îi fie furnizat şi, în mod similar, este legat de încetarea serviciului odatã cu încheierea furnizãrii acestuia.
Începerea şi încetarea serviciului pot fi condiţionate de vârstã (şcoala primarã 6-14 ani) sau pot fi influenţate de condiţii speciale, precum handicapuri sau incidente sociale.
Unele servicii pot fi furnizate permanent, în timp ce altele pot fi furnizate pe o perioadã de timp determinatã.
Pentru fiecare serviciu în parte trebuie sã se stabileascã condiţii clare din care beneficiarul sã ştie când sã se aştepte la începerea, respectiv la încetarea furnizãrii unui serviciu. La fel, trebuie specificat clar care sunt condiţiile speciale care îi conferã beneficiarului dreptul de a beneficia de un serviciu permanent.
Speranţa de viaţã a unui serviciu
Un serviciu nu dureazã neapãrat la nesfârşit. De aceea trebuie declaratã speranţa de viaţã estimatã a acestuia fie în intervale de timp, fie în specificitatea serviciului.

CAP. V
Standardele minime de cost
5.1. Definirea standardului minim de cost
Puţine ţãri utilizeazã conceptele de standarde minime de calitate şi de cost ca referinţã pentru transferurile dintre sectoare, aşa cum se presupune cã este şi cazul României. Depinde de fiecare ţarã în parte sã îşi contureze şi sã îşi decidã propria descentralizare financiar-fiscalã în conformitate cu obiectivele şi tradiţiile naţionale.
5.2. Alocarea fondurilor cu destinaţie specialã
Când o lege este adoptatã, se considerã cã îndeplinirea anumitor competenţe definite în legea respectivã constituie responsabilitatea fie a Guvernului, fie a autoritãţilor administraţiei publice locale, în conformitate cu definiţia calitãţii din legea menţionatã.
Se presupune, de asemenea, cã în momentul adoptãrii legii respective, Parlamentul trebuie sã fi considerat cã în cadrul bugetului sunt prevãzute fonduri adecvate şi suficiente pentru a putea garanta cã serviciul dorit poate fi furnizat în conformitate cu legea (bineînţeles, cu excepţia cazului în care costul serviciului nu este acoperit integral de cãtre autoritatea administraţiei publice locale).
În acest context, costul minim este definit ca reprezentând cheltuielile anuale necesare pentru furnizarea unui serviciu în conformitate cu standardul minim de calitate sau cu legea.
Acesta poate fi definit ca fiind costul minim, deoarece atât sunt factorii de decizie dispuşi sã cheltuiascã pentru respectivul serviciu. Costul minim trebuie deci sã fie reflectat în bugetul anual.
Drept urmare, autoritatea administraţiei publice locale este obligatã sã aloce o sumã echivalentã cu standardul minim de cost în bugetul local anual al unei anumite competenţe locale (per beneficiar, dacã aşa este definit în standard sau ca sumã totalã pentru competenţã, dacã aşa se cere).
Linia totalã a bugetului minim a unei anumite competenţe a autoritãţii administraţiei publice locale este standardul minim de cost stabilit pentru anul fiscal respectiv înmulţit cu numãrul planificat/bugetat de beneficiari pe an.
5.3. Cum este finanţatã o anume competenţã
Sursele bugetului de finanţare a standardului minim de cost variazã în funcţie de nivelul de descentralizare comparat mai jos:
a) competenţe delegate - 100% finanţare de la guvern;
b) competenţe partajate - o parte finanţate de cãtre guvern şi o parte de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale;
c) competenţe exclusive - 100% finanţare de la bugetele locale.
---------
NOTĂ (CTCE)
Ilustrarea schematicã a principiilor de finanţare în funcţie de nivelul de descentralizare şi de responsabilitãţi, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 9 (a se vedea imaginea asociatã).

Contribuţia minimã a guvernului la finanţarea standardelor minime de cost este transferul cu destinaţie specialã alocat pentru o anume competenţã de îndeplinit, iar suma transferatã este în funcţie de standardul minim de cost.
Contribuţia minimã a autoritãţii administraţiei publice locale la finanţarea standardelor de cost este diferenţa dintre transferul per beneficiar realizat de guvern (standardul minim de cost) şi totalul standardului de cost. Autoritãţile administraţiei publice locale îşi finanţeazã contribuţia de la sursele fiscale generale de venituri proprii, impozitele şi transferurile generale de echilibrare.
Pentru fiecare sarcinã, pãrţile cu care au contribuit guvernul, respectiv autoritãţile administraţiei publice locale (input bugetar) pot fi stabilite sub formã de procente, la fel cum e cazul în furnizarea unor servicii sociale, de exemplu protecţia copilului. Sau pot fi stabilite ca obligaţii speciale ale pãrţilor specifice din procesul de furnizare a serviciului, ca şi în cazul educaţiei şi al sãnãtãţii (salarii, respectiv clãdiri şi materiale educaţionale etc.). Ultimul exemplu privind educaţia implicã de fapt douã standarde de cost diferite: unul finanţat de stat pentru salarii şi unul privitor la obligaţiile autoritãţilor administraţiilor publice locale.
Politicile de sector ale guvernului, de exemplu: intensificarea educaţiei preuniversitare sau îmbunãtãţirea activitãţii de protecţie a copilului vor fi reflectate în alocãrile pentru sectoare şi vor influenţa dezvoltarea la nivelul transferurilor cu destinaţie specialã şi prin urmare a standardului de cost. Astfel, obiectivele de dezvoltare ale planificãrii sectoriale şi finanţarea acestora vor fi în strânsã legãturã cu recalcularea anualã a standardului minim de cost.
Atunci când standardul minim de cost este determinat este evident cã autoritatea administraţiei publice locale poate decide sã creascã calitatea unui serviciu prin furnizarea unor fonduri suplimentare cu condiţia ca aceasta sã poatã finanţa costul suplimentar din propriile surse.
5.4. O singurã sumã standard, la nivel naţional, per beneficiar
Stabilirea unui standard minim de cost per serviciu ca un standard naţional uniformizat (un singur standard minim de cost per beneficiar în toatã ţara) nu va reflecta în mod obligatoriu condiţiile locale.
Standardul minim de cost naţional per serviciu trebuie sã ţinã seama de factorii locali care influenţeazã economia, de exemplu: economia de scarã (faptul cã este mai ieftin raportat la fiecare elev sã existe o şcoalã cu 1.000 de elevi decât una cu 100 de elevi), barierele geografice, densitatea populaţiei, urbanizarea, amenajãrile naturale etc., care sunt factori despre care se ştie cã au un efect asupra cheltuielilor privind serviciile publice.
Prin utilizarea unui singur standard minim de cost naţional se vor aloca fonduri mai mari zonelor cu mari densitãţi de beneficiari şi instituţii mari şi mai mici zonelor cu densitate scãzutã şi instituţii mici.
Cu toate acestea, acest lucru poate fi echilibrat prin folosirea unui factor de echilibrare în calculele bazate pe nevoia de a cheltui, dacã formula de echilibrare este construitã în aşa fel încât sã umple golurile semnalate mai sus.
5.5. Echilibrarea pe verticalã şi pe orizontalã
Introducerea standardelor minime de cost (respectând definiţia propusã) ca factor în alocarea transferurilor sectoriale va influenţa maniera în care Guvernul va aborda echilibrarea pe verticalã şi pe orizontalã.
În general, se presupune cã autoritãţile administraţiei publice locale au mandate subfinanţate şi cã totalul finanţãrilor în cazul autoritãţilor administraţiei publice locale nu este suficient pentru a finanţa serviciile la nivelul definit de lege. Se mai presupune şi cã între sectoare, sectoarele şi competenţele nu sunt subfinanţate în mod egal. În consecinţã, se presupune cã toate autoritãţile publice locale nu sunt egal subfinanţate. În final, se presupune ca unele dintre motivele pentru implementarea standardului minim de cost au legãturã cu încercarea de a soluţiona în timp unele dintre aceste dezechilibre. Astfel, standardul minim de cost adecvat ar trebui sã fie oarecum diferit de costul mediu actual care este bazat pe constrângerile bugetare actuale.
Potrivit legislaţiei în vigoare şi standardelor minime de calitate de mai jos, standardul minim de cost ar trebui sã reflecte mai mult "costul real" al serviciilor.
Costul actual +/- Corecţii = Standardul minim de cost
În alegerea metodologiei de elaborare a standardelor minime de cost este importantã clarificarea obiectivelor privind echilibrarea pe verticalã şi pe orizontalã.
5.6. Aspecte tehnice privind elaborarea costului standard minim şi costului mediu per beneficiar
Elementele costului per beneficiar sunt înregistrarea costurilor (cheltuielilor) şi beneficiarii.
5.7. Corelarea specificaţiilor financiar funcţionale şi a statisticilor beneficiarilor
Pentru a putea stabili costul mediu al beneficiarilor, clasificãrile funcţionale ale subcapitolelor şi paragrafelor de mai jos trebuie sã corespundã statisticilor beneficiarilor. Este necesarã verificarea corespondenţei dintre factori, dacã este semnificativã şi validã.
Pentru a fi semnificativ şi valid, conţinutul cheltuielilor subcapitolului sau paragrafului trebuie sã corespundã cheltuielilor pentru serviciile care au fost efectiv plãtite. Astfel, examinarea acestora trebuie sã se axeze pe practica de înregistrare financiarã a autoritãţilor administraţiei publice locale şi pe datele furnizate de cãtre Institutul Naţional de Statisticã sau pe practica de înregistrare a ministerului de resort privind beneficiarii. Informaţiile trebuie examinate pentru a verifica dacã urmãtoarele proprietãţi sunt executate:
1. Clasificaţia funcţionalã este exclusiv folositã pentru competenţa respectivã:
a) toate cheltuielile privitoare la competenţa respectivã sunt înregistrate la capitolul corespunzãtor din clasificaţia funcţionalã şi nicio cheltuialã privitoare la competenţa respectivã nu este înregistratã în afara capitolului;
b) nicio cheltuialã privitoare la alte competenţe nu este înregistratã la capitolul respectiv din clasificaţia bugetarã.
2. Numãrul beneficiarilor se ia în considerare pentru respectiva competenţã exercitatã de autoritãţile publice locale:
a) toţi beneficiarii autoritãţilor administraţiei publice locale sunt luaţi în calcul;
b) numai beneficiarii serviciilor oferite de autoritãţile administraţiei publice locale sunt luaţi în calcul (nu şi beneficiarii altor autoritãţi publice);
c) niciun beneficiar al unei alte competenţe similare nu este luat în calcul.
3. Numãrul beneficiarilor reprezintã un parametru adecvat pentru determinarea presiunii medii a competenţei la nivel local:
a) beneficiarii primesc servicii standardizate din partea autoritãţilor administraţiei publice locale (de exemplu numãrul beneficiarilor de la o anumitã datã nu corespunde neapãrat cu numãrul beneficiarilor anuali);
b) numãrul beneficiarilor este semnificativ pentru presiunea medie a competenţei sau a costului mediu.
4. Numãrul beneficiarilor şi clasificaţia funcţionalã sunt corelate:
a) categoriile de beneficiari sunt corelate cu cheltuielile;
b) o singurã clasificaţie funcţionalã pentru o anumitã categorie de beneficiar.
5.8. Scopul utilizãrii standardelor minime de cost
Scopul utilizãrii standardelor minime de cost este:
a) de a asigura faptul cã unei competenţe bine definite îi sunt alocate fonduri adecvate şi suficiente pânã când aceasta este îndeplinitã;
b) de a asigura transparenţa în buget şi în procedurile de contabilitate;
c) de a asigura o monitorizare cinstitã şi facilã a cheltuielilor publice;
d) de a asigura o coerenţã vizibilã între cerinţele privind calitatea şi finanţarea.
5.9. Calcularea costurilor
Unele calcule se cer a fi efectuate înainte de a determina costul minim. Dar înainte de a descrie metodele de calcul trebuie sã ne asigurãm cã cifrele pe care le folosim sunt clar definite în specificaţiile de buget şi în cele de contabilitate şi cã ele corespund acestor specificaţii.
Existã 3 moduri de a calcula costul unui serviciu:
5.9.1. Modelul costului bugetar cu baza zero este utilizat pentru a estima costul unei activitãţi noi sau a unui serviciu nou sau pentru a reevalua o activitate sau un serviciu existent. Principiul care stã la baza acestui model este de a descrie fiecare detaliu al activitãţii respective care va genera un cost şi apoi de a calcula totalul costurilor acelei activitãţi sau a acelui serviciu.
---------
NOTĂ (CTCE)
Schema care ilustreazã un model de cost standard minim care ar putea fi aplicat atât în calculul costului unei activitãţi planificate, cât şi în reevaluarea unei activitãţi existente, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 11 (a se vedea imaginea asociatã).

Standardele minime de calitate stabilesc referinţe pentru dimensiunea competenţei de îndeplinit şi estimeazã competenţa din punct de vedere economic.
Costurile care apar în cadranul din stânga al imaginii de mai sus sunt legate de furnizarea propriu-zisã a serviciului, fiind alcãtuite din urmãtoarele costuri operaţionale:
a) costuri de funcţionare - costuri pentru întreţinerea imobilului/clãdirii (interior şi exterior), curãţenie, mobilier, utilaje, maşini etc.;
b) costuri de utilitate - din consumul de apã potabilã, electricitate, încãlzire, carburanţi, tratarea apei menajere şi colectarea/depozitarea deşeurilor solide;
c) costuri legate de remunerarea personalului, dezvoltarea resurselor umane etc.;
d) costuri rezultate din consumul de bunuri şi materiale pe parcursul activitãţii, precum alimente, scutece, material didactic, comunicaţii etc.
Cadranul costurilor din dreapta se referã la costurile generate interinstituţional, cu administraţia proprie. Acesta se subdivide în:
a) costuri pentru remunerarea personalului, costuri pentru formare profesionalã etc.;
b) costuri derivate din birouri, mobilier, sãli de şedinţã, costuri de reprezentare etc.;
c) costuri legate de aparatele utilizate, precum calculatoare, software, telefoane etc.;
d) costuri legate de consumul de bunuri şi materiale (hârtie, cernealã, comunicare, articole de papetãrie etc.).
Costurile administrative generate la primãrie nu sunt incluse în acest model, însã pot fi incluse ca partea relativã a instituţiei de a reduce costurile administrative la nivel de primãrie (de exemplu: costul primãriei, salariul primarului, costuri legate de consiliu, de directori, departamentul buget şi contabilitate etc.).
Avantaje:
Avantajele sunt evidente atunci când efectuãm calculele pentru un nou serviciu, calcule care nu sunt foarte complicate. Multiplele specificaţii pot fi folosite la întocmirea de standarde bugetare foarte detaliate ale aspectelor variate specifice unui serviciu. Variaţiile salariilor sau ale preţurilor pot fi ajustate uşor, de exemplu: atunci când cresc salariile sau preţurile la energie etc. Calcularea costului este precisã, fiabilã şi uşor de administrat.
Avantajele în cazul calculelor de adaptare a unui standard nou la un serviciu deja existent (sau o instituţie deja existentã) pot pãrea mai puţine.
În cazul în care un nou standard minim de calitate trebuie implementat într-o şcoalã, poate pãrea dificilã respectarea noilor cerinţe care apar în standard, precum mãrimea şcolii, numãrul de sãli, mãrimea medie a unei sãli de curs, nivelul de eficienţã energeticã şi întreţinerea clãdirii, suprafaţa de curãţat etc.
În astfel de cazuri autoritatea publicã trebuie sã elaboreze un plan al îmbunãtãţirilor necesare, pentru a putea atinge noul standard de calitate. Planul se calculeazã mai apoi utilizând metoda descrisã mai sus.
Dezavantaje:
Un dezavantaj ar fi cã un calcul precis al costului minim aferent unui standard poate duce la îngreunarea procesului la nivel de luare a deciziilor politice deoarece costul poate deveni argument împotriva implementãrii unui standard nou, ridicat.
Cu toate acestea, exerciţiul este util ca parte a analizei standardului minim de cost, dar etapele e-h ale modelului de mai sus trebuie efectuate oricum pentru a evalua validitatea, consecinţele procesului de implementare şi necesitatea unui mecanism de tranziţie.
5.9.2. Modelul costului mediu
Modelul costului mediu se poate folosi când un standard de calitate nou trebuie adaptat unui serviciu deja existent, cum ar fi o şcoalã.
Exemplu:
O şcoalã funcţionalã care îşi desfãşoarã activitatea într-o clãdire veche de 50 de ani
Costul pentru noul standard de calitate depãşeşte bugetul disponibil pentru o asemenea activitate la momentul de faţã. Consiliul local nu poate gãsi fonduri adiţionale suficiente pentru a finanţa noile cerinţe şi respectând bugetul disponibil, iar subvenţiile naţionale nu se ridicã la o sumã care ar putea acoperi noile standarde.
În asemenea cazuri ar putea funcţiona modelul costului mediu, aşa cum a fost menţionat şi anterior, bazându-ne pe presupunerea cã pânã în momentul de faţã serviciul a funcţionat acceptabil, cu fondurile disponibile. Noile standarde sunt întocmite pentru a spori calitatea serviciilor, însã nimeni nu se aşteaptã la acest lucru peste noapte.
Modelul costului mediu determinã care a fost costul mediu al unei activitãţi sau serviciu cu un an sau cu 3 ani în urmã. De exemplu: vom folosi costul pentru şcoli din rapoartele de contabilitate de anul trecut şi vom folosi costul mediu per beneficiar ca şi cost minim de referinţã pentru bugetele viitoare.
Exemplul de mai jos ilustreazã utilizarea formulei costului istoric mediu:


 ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │                                                                            │
 │  Costul istoric mediu                                                      │
 │  X = Costul istoric mediu                                                  │
 │  Y = Costul istoric actual                                                 │
 │  Z = Numãrul actual de beneficiari                                         │
 │  N = Standardul naţional minim de cost                                     │
 │                                                                            │
 │            Y 2006                                                          │
 │  X 2006 = ─────────                                                        │
 │            Z 2006                                                          │
 │                                                                            │
 │  X 2008 = X 2006 + inflaţie (07-08) + creşterea bugetului (07-08)          │
 │  N 2008 = X 2008 x Z 2008 = (Scopul politicii de cheltuieli de stat 2008)  │
 │                                                                            │
 └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



Modelul costului mediu se bazeazã pe presupunerea cã standardul minim de cost poate rezulta din costul mediu actual prin estimarea unor diferite corecţii aplicate costului mediu calculat per beneficiar.
Etapele modelului costului mediu
a) stabilirea costului mediu al competenţelor, aşa cum sunt în prezent per autoritate a administraţiei publice locale per beneficiar mediu;
b) implicarea autoritãţilor administraţiei publice locale şi a ministerului de resort în activitãţi, pentru a ajusta costul mediu cãtre nevoile enunţate conform legislaţiei;
c) calcularea costului mediu ajustat;
d) evaluarea nivelului costului minim pe baza costului mediu ajustat;
e) compararea şi analizarea standardului minim de cost cu cheltuielile actuale pentru a determina consecinţele cheltuielilor pe plan local şi a evalua nevoia pentru un mecanism de tranziţie;
f) analiza consecinţelor financiare ale costurilor minime numai pentru autoritãţile publice locale şi ale bugetelor de la nivel central. (Se pune întrebarea dacã existã fonduri disponibile la nivelul bugetului local şi naţional);
g) stabilirea unui nivel de finanţare pentru fiecare în parte (care este partea adecvatã a autoritãţii publice locale şi, respectiv, a bugetului naţional?);
h) dezvoltarea unui mecanism de tranziţie, dacã este cazul.
Este posibil sã fie necesarã repetarea etapelor d - h pânã când se obţine un rezultat satisfãcãtor. Elementele analitice ale etapelor e - h pot fi introduse repetat într-o foaie de calcul pe calculator.
Avantaje:
Actorii, de exemplu: autoritãţile administraţiei publice locale, structurile asociative ale acestora şi ministerele de resort, sunt direct implicaţi în proces. Nivelul de implicare al actorilor determinã stabilirea standardului de cost mediu prin dialog, experienţã şi cunoaştere a autoritãţilor publice locale şi a autoritãţii de resort sectoriale (ministerul în cauzã).
Dezavantaje:
Consultãrile şi adunarea datelor în ministerele de resort şi autoritãţi publice locale consumã foarte mult timp.
5.9.3. Modelul formulei de alocare este metodologia cea mai des utilizatã pentru a concepe modele de alocare a transferurilor fiscale în funcţie de cât de semnificative sunt acestea în declanşarea cheltuielilor. Semnificaţia fiecãrui factor este stabilitã prin metode statistice, de exemplu analiza regresiei.
Etapele modelului de cost standard statistic
a) stabilirea costului mediu aşa cum este în prezent per unitate administrativ-teritorialã per beneficiar mediu;
b) stabilirea factorilor statistici care pot sã afecteze costurile. De exemplu: mãrimea şcolii, numãrul şcolilor, numãrul de elevi, numãrul de copii care au atins vârsta pentru a merge la şcoalã, nivelul salariilor profesorilor etc.;
c) utilizarea analizei statistice (de exemplu: analiza regresiei) pentru a determina importanţa diferiţilor factori în calcularea costului autoritãţii publice locale mediu per beneficiar;
d) stabilirea unui model de alocare computerizatã şi introducerea factorilor semnificativi de la lit. c) şi constituirea unui model de alocare care alocã fondurile disponibile în funcţie de importanţa desemnatã de factorii semnificativi şi calcularea unui standard de cost mediu per unitate administrativ-teritorialã;
e) compararea şi analiza costului calculat/nevoii de transfer la cheltuielile actuale pentru a determina consecinţele cheltuielilor pe plan local şi a evalua nevoia pentru un mecanism de tranziţie;
f) analiza consecinţelor financiare ale costurilor minime asupra unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale bugetelor de la local şi central. (Existã fonduri disponibile la nivelul bugetului local şi naţional?);
g) stabilirea unui nivel de finanţare pentru fiecare în parte (care este partea adecvatã a unitãţii administrativ-teritoriale şi, respectiv, a bugetului naţional?);
h) dezvoltarea unui mecanism de tranziţie, dacã este cazul.
Este posibil sã fie necesarã repetarea etapelor d-h pânã când se obţine un rezultat satisfãcãtor. Elementele analitice ale etapelor e-h pot fi introduse repetat într-o foaie de calcul pe calculator.
5.10. Dezvoltare plecând de la capacitatea economicã actualã, pentru a respecta un standard mai înalt
Finanţarea standardelor minime de calitate folosind ca linie de bazã modelul costului istoric mediu.
Schema de mai jos ilustreazã maniera de utilizare a costului mediu actual ca linie de bazã pentru creşterea finanţãrii pentru dezvoltarea unui anumit standard minim de calitate pe paşi, într-o perioadã de 10 ani.
---------
NOTĂ (CTCE)
Schema care ilustreazã maniera de utilizare a costului mediu actual ca linie de bazã pentru creşterea finanţãrii pentru dezvoltarea unui anumit standard minim de calitate, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 13 (a se vedea imaginea asociatã).

Realitatea economicã a unei autoritãţi a administraţiei publice locale nu corespunde neapãrat nevoilor financiare ale unui standard de calitate dat.
Prin urmare, ar putea fi util ca standardul minim de calitate sã fie privit ca un set de obiective care trebuie atinse într-o perioadã de timp datã - 5 sau 10 ani.
Utilizarea standardului minim de calitate în acest mod permite autoritãţii administraţiei publice locale sã extindã un serviciu existent prin noi etape, în timp, şi sã asigure fonduri anuale suficiente pentru a permite ca etapele dezvoltãrii sa aibã loc.
Principiul este urmãtorul:
Se determinã nevoile financiare ale standardului calculând costul prin modelul bugetar zero. Sunt necesare aceste calcule pentru a determina nevoile financiare an dupã an, pânã la obţinerea standardului dorit.
Trebuie realizat un plan realist privitor la dezvoltarea treptatã a serviciului la care sã se adauge un plan financiar.
Dacã este vorba despre un serviciu existent, trebuie determinat modul de dezvoltare treptatã a clãdirilor şi infrastructurii existente pentru a corespunde noilor cerinţe şi sã se conceapã un plan de implementare treptatã.
Urmãtorul pas este acela de a se asigura cã bugetul anual conţine fondurile necesare desfãşurãrii activitãţilor anuale care vor duce la implementarea standardelor.

CAP. VI
Monitorizarea
6.1. O precondiţie a aplicãrii cu succes a unui sistem de managementul calitãţii în sectorul public este prezenţa instituţionalizatã a procedurilor de monitorizare fiabile. Controalele de rutinã din managementul calitãţii sunt concepute în scopul de a îmbunãtãţi serviciile analizând greşelile, eşecurile şi succesele, pentru a aduna informaţii în scop constructiv.
Sistemul de monitorizare trebuie conceput în acest scop, şi datele necesare trebuie colectate şi distribuite pentru a permite instituţiilor compararea cu servicii similare, analizarea performanţelor şi justificarea ajustãrilor serviciilor.
6.1.1. Cine monitorizeazã?
Existã câteva instituţii şi persoane care vor monitoriza performanţa serviciilor declarate. Cele mai evidente instituţii în acest sens sunt instituţiile europene, Parlamentul, ministerele, autoritãţile administraţiei publice locale, ONG-urile şi cetãţenii. Toţi aceştia vor avea cerinţe variate, la care sistemul trebuie sã fie capabil sã rãspundã fãrã a fi conceput conform fiecãrei cerinţe.
6.1.2. Indicatorii menţionaţi la secţiunea 4.10.8. ar putea servi drept model pentru conceperea sistemului de date necesar:
a) indicatori de performanţã;
b) indicatori de cost;
c) indicatori de rezultate;
Poate nu va fi posibilã elaborarea unui sistem de informaţii complet încã de la început, însã acesta poate fi dezvoltat pe parcurs, atât timp cât existã un model schiţat de la început.
6.2. Dezvoltarea sistemului de date
Toate administraţiile trebuie sã utilizeze acelaşi software şi sã parcurgã aceleaşi programe standard de rutinã.
6.2.1. Definirea datelor/informaţiilor de colectat
Pentru a garanta claritatea şi fiabilitatea datelor colectate, acestea trebuie sã fie clar definite. Sursele de informaţii ar putea fi mai multe, însã în faza iniţialã se recomandã sã se punã accent pe:
a) bugete;
b) rapoartele contabile;
c) evidenţa populaţiei.
Aceste surse pot fi consultate oricând, însã trebuie ajustate astfel încât informaţiile sã fie cât mai precise şi mai fiabile.
6.2.2. Operaţiunile standard de colectare a datelor
Descrierea operaţiunilor standard/obişnuite de colectare a datelor este necesarã pentru a putea determina:
a) tipul de date de colectat;
b) cine colecteazã datele;
c) cum se colecteazã şi distribuie datele;
d) periodicitatea/frecvenţa colectãrii datelor (lunar, trimestrial, anual).
6.2.3. Procesãri analitice
Dezvoltarea de astfel de procesãri de date ajutã la analizarea datelor şi transformarea acestora în propuneri de ajustare/schimbare a standardelor minime de calitate sau a finanţãrii serviciilor.
Concluziile procesãrii analitice trebuie raportate cu regularitate managementului responsabil, personalului relevant în acest sens, precum şi factorilor de decizie din Guvern, ministerelor integratoare, ministerelor de resort, dupã caz.
6.2.4. Managementul schimbãrii
Procedurile de managementul schimbãrii trebuie stabilite pentru a permite schimbarea standardelor în funcţie de nevoi şi cerinţe, rezultate din procesarea analiticã şi în concordanţã cu schimbãrile în plan social.

CAP. VII
Negocierea finanţãrii standardelor minime
7.1. Atunci când un minister de resort elaboreazã un standard minim de calitate, ministerul respectiv trebuie, de asemenea, sã calculeze consecinţele financiare ale respectivului standard.
Ministerul de resort responsabil trebuie ori sã gãseascã sursele financiare în bugetul sãu, ori sã iniţieze negocieri cu Ministerul Finanţelor Publice, în scopul de a obţine fonduri suplimentare de la bugetul de stat.
O asemenea negociere poate sã aibã drept deznodãmânt acceptul Ministerului Finanţelor Publice de a acoperi nevoile financiare. Rezultatul negocierilor ar putea, de asemenea, sã fie negativ - iar în acest caz, ministerul de resort trebuie sã ajusteze standardul minim de calitate propus pentru a reduce numãrul cerinţelor financiare privind standardul respectiv.
---------
NOTĂ (CTCE)
Ilustrarea unui exemplu de procedurã care poate fi urmatã în întocmirea unor standarde minime de calitate, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 14 (a se vedea imaginea asociatã).

7.2. Negocierea standardelor minime cu alte ministere de resort, dacã este cazul
Unele standarde minime de calitate pot avea un impact asupra unor chestiuni care ţin de responsabilitatea unuia sau a mai multor ministere de resort.
Dacã, de exemplu, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii doreşte sã extindã un anumit serviciu, acest lucru ar putea avea consecinţe asupra mediului, fapt care intrã în responsabilitatea Ministerului Mediului.
Astfel, negocierile trebuie începute cu toate ministerele de resort relevante. Negocierile ar putea duce la creşterea calitãţii solicitãrilor unuia sau mai multor ministere sau ar putea duce la o reevaluare completã a standardului de calitate propus.
7.3. Standardele de calitate de la nivel local
Autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sã fie capabile sã îşi elaboreze propriile standarde de calitate în cazul în care decid sã ridice calitatea unui anumit serviciu pânã la un nivel mai înalt decât cel prevãzut de standardul naţional.
Procedurile elaborate trebuie sã asigure o coordonare suficientã cu ministerele de resort relevante, precum şi o participare suficientã a societãţii civile şi a beneficiarilor.
Nevoile financiare în creştere ale standardelor locale trebuie finanţate din veniturile locale.
---------
NOTĂ (CTCE)
Ilustrarea schematicã a principiului transpunerii legislaţiei în standarde naţionale operaţionale minime şi cum îşi pot spori administraţiile locale standardele proprii în funcţie de nevoi, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 28 august 2009 la pagina 14 (a se vedea imaginea asociatã).

7.4. Ajustarea standardelor minime, dacã este cazul
Negocierile cu Ministerul Finanţelor Publice ar putea duce la situaţia în care fondurile disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile standardului minim propus. Soluţia este ajustarea standardelor pentru a corespunde fondurilor disponibile.
Negocierea unui standard cu Ministerului Mediului ar putea determina nevoi financiare ridicate de finanţare a unor standarde adiţionale privind mediul.
În continuarea negocierii menţionate mai sus este necesarã stabilirea unor proceduri pentru ajustarea unui set de standarde minime de calitate.

CAP. VIII
Implementarea standardelor minime
8.1. Administraţia responsabilã
Standardul minim de calitate trebuie sã specifice care instituţie/instituţii îşi vor asuma rãspunderea pentru operarea furnizãrii serviciului descris în standard.
8.2. Organizarea implementãrii
În anumite cazuri un nou standard poate fi adoptat de o instituţie deja existentã, fãrã a fi nevoie de personal sau resurse adiţionale. Totuşi, în cele mai multe cazuri un nou standard va necesita personal adiţional, birouri, computere şi altele asemenea. De aceea, autoritatea administraţiei publice responsabilã trebuie sã elaboreze un plan de implementare pentru demararea şi consolidarea unui nou standard.
Aplicarea unui standard la o instituţie deja existentã necesitã reevaluarea capacitãţii de personal deja existent în organizaţie, pentru a determina dacã noul standard va necesita sporirea personalului, a numãrului de birouri etc.

CAP. IX
Procesul de îmbunãtãţire a calitãţii
9.1. Procesul de învãţare
Societatea româneascã experimenteazã schimbãri rapide atât în sectorul public, cât şi în mediul de afaceri. Schimbãrile se datoreazã în parte integrãrii în Uniunea Europeanã şi armonizãrii legislaţiei cu aquis-ul comunitar, în parte mecanismelor pieţei care au generat o concurenţã globalã în domeniul afacerilor şi în parte cerinţelor crescânde ale populaţiei. Aceste elemente creeazã o presiune asupra sectorului public, forţându-l sã se dezvolte, sã ofere servicii, sã fie mai eficient. Transformarea se va produce numai dacã întregul sector public este deschis noilor modalitãţi de lucru şi este pregãtit sã înveţe din experienţe.
Din nefericire în cadrul autoritãţilor administraţiei publice s-au dezvoltat adesea culturi cu "eşec zero", în care greşelile trebuie evitate cu orice preţ. O asemenea culturã organizaţionalã este foarte puternicã în organizaţii care sunt în mare parte sau total motivate şi ghidate de legislaţia în vigoare.
Acest fapt înseamnã cã organizaţiile publice nu sunt familiarizate cu procesele de schimbare în general, având tendinţa sã conserve procedurile şi obiceiurile deja instalate.
Adeseori se aude replica "am încercat acest lucru de multe ori..."; "pur şi simplu nu merge în sistemul nostru"; "nu se respectã legea dacã" etc., ceea ce aratã o atitudine negativã împotriva modificãrilor procedurilor şi obiceiurilor existente.
Folosirea standardelor minime de calitate într-un astfel de mediu organizaţional va bloca procesul de dezvoltare, iar noua scuzã va fi "nu este conform standardului nostru de calitate!"
Pentru a evita un blocaj în dezvoltarea serviciilor, trebuie sã se punã la punct procese de schimbare de mentalitate în sectorul public - treptat însã sigur - pentru a garanta îmbunãtãţirea serviciului în funcţie de schimbãrile de la nivel social.
Trebuie sã se garanteze cã sistemul public, politicienii, ministerele de linie, autoritãţile administraţiei publice locale etc. acceptã sã evalueze permanent rezultatele obţinute prin utilizarea standardelor minime şi îmbunãtãţesc serviciile în funcţie de experienţele dobândite.
Procesele de învãţare includ crearea de programe de "knowledge management" (managementul cunoştinţelor).
Managementul cunoştinţelor gestioneazã procese de:
a) dobândire de noi cunoştinţe;
b) identificarea cunoştinţelor existente;
c) acumularea de bune practici;
d) sistematizarea cunoştinţelor dobândite, de exemplu într-o bancã de cunoştinţe/informaţii;
e) diseminare de cunoştinţe, de exemplu cu ajutorul aplicaţiilor IT;
f) aplicarea cunoştinţelor într-o organizaţie, spre exemplu prin dezvoltarea laturii de resurse umane.


--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ghid Operational, Guvernul Romaniei, GHID-CADRU din 26 august 2009

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016