Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DOCUMENTUL din 20 mai 2004 de politica si strategie privind implementarea serviciului universal in sectorul comunicatiilor electronice
EMITENT: MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 7 iunie 2004
DOCUMENTUL din 20 mai 2004
de politica şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice
EMITENT: MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 7 iunie 2004
1. Necesitatea implementarii serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice
În România, sectorul comunicaţiilor a cunoscut, în ultimii ani, o evoluţie deosebit de dinamica, având ca principale caracteristici ritmul constant de creştere a investiţiilor şi procesele de privatizare şi liberalizare, pe fundalul unor evolutii tehnologice spectaculoase.
Comunicaţiile reprezintã astãzi pentru România, ca şi pentru majoritatea statelor lumii, un sector strategic al economiei naţionale. Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapida şi mai ales capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creştere economicã, prin potenţialul deosebit de stimulare a dezvoltãrii altor sectoare au transformat în ultimii douãzeci de ani comunicaţiile într-unul din cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecãruia dintre statele lumii, cat şi la nivel global.
Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintã un obiectiv specific de importanta majorã al strategiei de dezvoltare a sectorului comunicaţiilor. Instrumentele la care statul trebuie sa recurgã pentru atingerea acestui obiectiv sunt multiple şi complexe, mergand de la impunerea unor obligaţii de transparenta menite sa ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii informate pana la protejarea acestora în relaţia cu furnizorii prin mecanismele de soluţionare a litigiilor, administrate de autoritatea de reglementare. Totodatã, statul trebuie sa vegheze la implementarea unor sisteme adecvate de apãrare a dreptului la viata privatã în acest sector, în vederea combaterii amenintarilor specifice, inerente utilizãrii noilor tehnologii de comunicaţie, precum şi la asigurarea integritãţii şi securitãţii reţelelor publice de comunicaţii electronice. De asemenea, promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie sa constituie o prioritate, în spiritul politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.
În centrul oricãrui program de acţiuni destinat promovãrii intereselor utilizatorilor finali trebuie sa se afle însã definirea şi implementarea unei politici şi strategii de serviciu universal eficiente şi coerente. Accesul la un set minim de servicii de comunicaţii electronice este considerat un drept fundamental al cetãţenilor, esenţial pentru integrarea acestora în comunitate şi, în sens mai larg, în societatea informationala. Serviciile de comunicaţii electronice depãşesc latura personalã şi de afaceri a comunicãrii, constituind un instrument esenţial pentru furnizarea cãtre public a tuturor tipurilor de informaţii, bunuri şi servicii, atât de cãtre administraţia publica (servicii sociale, de învãţãmânt sau medicale, de exemplu), cat şi de cãtre sectorul privat (serviciile societãţii informationale). Cei care nu au acces la servicii de comunicaţii electronice risca sa fie marginalizati în societatea secolului XXI.
Totodatã, asigurarea serviciului universal este un instrument eficient de promovare a coeziunii sociale, economice şi culturale în cadrul comunitãţii, cu atât mai important pentru România în contextul procesului de integrare europeanã, De asemenea, dezvoltarea serviciilor de comunicaţii electronice încurajeazã o distribuţie mai echilibrata a populaţiei, având ca efect decongestionarea zonelor metropolitane, reducerea poluarii şi a traficului în marile oraşe, şi contribuie la estomparea diferenţelor de dezvoltare dintre zonele rurale şi cele urbane.
2. Reglementarea serviciului universal la nivelul Uniunii Europene
Asigurarea unui nivel determinat de calitate a serviciilor incluse în sfera serviciului universal la un tarif accesibil pentru toţi utilizatorii a fost consacratã ca obiectiv al politicii comunitare în contextul adoptãrii pachetului de mãsuri menite sa pregãteascã momentul liberalizarii depline a pieţei de telecomunicaţii (liberalizarea serviciului de telefonie, 1998). Într-un mediu monopolist, unicului operator îi revenea în mod firesc obligaţia prestãrii unui serviciu de interes general, cu toate cerinţele asociate acestuia, iar accesibilitatea tarifelor putea fi asigurata prin subvenţionarea incrucisata între anumite categorii de servicii. O data cu apropierea liberalizarii, un numãr de state membre ale Uniunii Europene, precum şi asociaţiile de protecţie a consumatorilor au ridicat problema capacitãţii forţelor pieţei de a satisface necesitãţile de serviciu universal într-un mediu concurential, atât din punct de vedere al calitãţii, cat şi din acela al accesibilitatii. În consecinta, pachetul de reglementãri comunitare a fost completat cu normele referitoare la serviciul universal (Directivele 96/19/EC, 97/33/EC şi 98/10/EC), care au stabilit principiul potrivit cãruia un set de servicii de telecomunicaţii de baza trebuie sa fie întotdeauna disponibil, la un nivel de calitate determinat şi la un tarif accesibil, chiar dacã piata liberalizata nu l-ar furniza de la sine în aceşti parametri.
O data cu revizuirea cadrului european de reglementare, finalizatã prin adoptarea noului pachet de directive în anul 2002, normele referitoare la serviciul universal au fost revizuite şi grupate în Directiva 2002/22/EC privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Conform acestei directive, fiecare stat membru are obligaţia de a asigura disponibilitatea unui set minim de servicii pentru toţi utilizatorii finali, la un preţ accesibil şi în condiţii de calitate determinate. Directiva detaliazã cerinţele aferente fiecãrui serviciu care intra în componenta setului minim şi conţine prevederi referitoare la accesibilitatea tarifelor, controlul cheltuielilor de cãtre utilizatorii finali, calitatea serviciilor, costul asigurãrii serviciului universal, finanţarea acestuia şi transparenta mecanismului de finanţare, precum şi la posibilitatea revizuirii setului minim de servicii, în lumina evolutiilor sociale, economice şi tehnologice.
3. Reglementarea serviciului universal în România
3.1. Regimul anterior <>Legii nr. 304/2003
În România, <>Legea nr. 74/1996 a telecomunicatiilor a consacrat principiul serviciului universal ca un principiu de baza al activitãţii de reglementare a sectorului de telecomunicaţii din România. În înţelesul acestei legi, principiul serviciului universal reprezenta furnizarea unui ansamblu minimal de servicii de calitate determinata, la tarife accesibile, pe întreg teritoriul tarii. Datoritã faptului ca dateazã din 1996, aceasta lege nu a transpus mai detaliat cerinţele specifice ale legislaţiei comunitare cu privire la serviciul universal. Din acest motiv, <>Legea nr. 74/1996 nu conţinea prevederi referitoare la serviciile incluse în sfera serviciului universal, la cerinţele pe care acestea trebuie sa le îndeplineascã sau la mecanismele de finanţare a serviciului universal.
Datoritã gradului redus de dezvoltare a infrastructurii de telecomunicaţii, s-a apelat, în scopul asigurãrii serviciului universal, la mecanismul impunerii obligaţiilor de dezvoltare prin licenta de operare a reţelei de telefonie fixa. Pentru acoperirea costurilor generate de îndeplinirea acestor obligaţii, S.N.Tc. "Romtelecom" - S-A. a primit dreptul exclusiv de a furniza servicii de telefonie vocala fixa şi linii de cablu închiriate pana la 31 decembrie 2002.
Pana la sfârşitul anului 2002 S.N.Tc, "Romtelecom" - S.A. a avut, conform licenţei de operare, obligaţii legate de serviciul universal, concretizate în stabilirea unor obiective minime de dezvoltare, respectiv: digitalizarea graduala a reţelei şi instalarea unui anumit numãr de linii noi pe an pana la sfârşitul anului 2002, creşterea în fiecare an a nivelului de calitate a serviciilor de telecomunicaţii de baza, pana la aceeaşi data, instalarea de telefoane publice, asigurarea de servicii privind registrele de abonati, precum şi tratarea apelurilor de urgenta. O data cu liberalizarea deplina a pieţei de comunicaţii electronice la 1 ianuarie 2003, obligaţiile de serviciu universal ale S.N.Tc. "Romtelecom" - S.A. au încetat.
3.2. Regimul instituit de <>legea nr. 304/2003
Cadrul legislativ actual cu privire la serviciul universal are la baza <>Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, denumita în continuare Legea serviciului universal, care transpune în plan naţional prevederile Directivei 2002/22/EC privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice.
3.2.1. Definirea serviciului universal
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea serviciului universal, "dreptul de acces la serviciul universal reprezintã dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geograficã şi la tarife accesibile"
Din aceasta definitie legalã rezulta trei atribute esenţiale ale serviciilor incluse în sfera serviciului universal în raport cu utilizatorii finali:
a) disponibilitatea: asigurarea furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal;
b) calitatea; asigurarea unui nivel minim de calitate a serviciilor din sfera serviciului universal;
c) accesibilitatea: asigurarea unor tarife accesibile pentru serviciile din sfera serviciului universal.
3.2.2. Instituţiile abilitate sa asigure implementarea serviciului universal în România
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei, denumit în continuare MCTI, în calitatea sa de coordonator şi garant al dezvoltãrii pieţei de comunicaţii electronice din România, are atributia de a stabili politica şi strategia privind implementarea serviciului universal. În acest sens, MCTI stabileşte obiectivele de atins, atât pe termen scurt, cat şi pe termen mediu şi lung, în vederea asigurãrii posibilitatii de comunicare pentru toţi cetãţenii, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivitatii, proportionalitatii şi nediscriminarii şi având în vedere limitarea posibilelor efecte negative asupra concurentei.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea serviciului universal, pe baza politicii şi strategiei stabilite de MCTI, Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii, denumita în continuare ANRC, are obligaţia sa asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. ANRC primeşte astfel atribuţii concrete în implementarea serviciului universal, fiind instituţia abilitata sa elaboreze condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal, sa impunã obligaţii în sarcina acestor furnizori în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de cãtre MCTI precum şi sa asigure îndeplinirea acestor obligaţii prin intermediul activitãţilor de monitorizare şi control.
3.2.3. Serviciile incluse în sfera serviciului universal
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea serviciului universal, "serviciile induse în sfera serviciului universal sunt:
a) furnizarea accesului la reţeaua publica de telefonie, la un punct fix;
b) serviciul de informaţii privind abonatii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonatilor;
c) accesul la telefoanele publice cu plata,"
Pe lângã acestea, serviciul universal cuprinde şi mãsurile specifice pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea serviciului universal, ANRC le poate impune furnizorilor de serviciu universal pentru a asigura ca persoanele cu handicap beneficiazã de serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) în condiţii similare cu cele oferite celorlalţi utilizatori finali.
a) Furnizarea accesului la reţeaua publica de telefonie, la un punct fix (art. 5 din Legea, serviciului universal)
ANRC va lua toate mãsurile necesare, va crea premisele şi va stabili condiţiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţele publice de telefonie şi de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului sa poatã fi satisfacute în întregime pe termen lung, în condiţiile stabilite de Legea serviciului universal şi de prevederile prezentului document de politica şi strategie.
Conexiunea furnizatã trebuie sa asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia şi de a primi apeluri telefonice locale, naţionale şi internaţionale, de a iniţia, în mod gratuit, apeluri de urgenta, inclusiv folosind numãrul unic 112, şi, acolo unde este posibil, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonatilor şi fezabilitatea tehnologicã, comunicaţii prin fax şi comunicaţii de date, la o rata de transfer suficienta pentru a permite accesul funcţional la Internet. Aceasta conexiune poate fi realizatã prin folosirea oricãrei tehnologii, prin cablu sau pe cale radio (wireline sau wireless), în mãsura în care sunt asigurate funcţiile cerute.
b) Serviciul de Informaţii privind abonatii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonatilor (art. 6 din Legea serviciului universal)
ANRC va lua toate mãsurile astfel încât furnizorii de serviciu universal desemnaţi sa presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sa punã la dispoziţie utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al abonatilor, în forma tiparita, electronica sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel puţin o data pe an, iar forma acestuia se aproba în prealabil de cãtre ANRC.
ANRC va lua de asemenea toate mãsurile astfel încât furnizorii de serviciu universal desemnaţi sa presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sa punã la dispoziţie utilizatorilor finali, inclusiv utilizatorilor de telefoane publice cu plata, cel puţin un serviciu de informaţii privind abonatii.
ANRC va stabili ce date vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul registrului abonatilor şi serviciului de informaţii privind abonatii în condiţiile prevãzute la <>art. 14 din Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicatiilor.
c) Accesul la telefoanele publice cu plata (art. 7 din Legea serviciului universal)
ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal desemnaţi sa presteze serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. c) obligaţii privind asigurarea unui numãr suficient de telefoane publice cu plata, a unei acoperiri geografice corespunzãtoare, a accesibilitatii acestor telefoane pentru persoanele cu handicap şi a unui anumit nivel de calitate a serviciilor, în vederea satisfacerii necesitãţilor rezonabile ale utilizatorilor finali.
ANRC va asigura dreptul utilizatorilor de a iniţia, în mod gratuit sl fãrã a folosi nici un mijloc de plata, apeluri de urgenta de la telefoanele publice cu plata, folosind numãrul unic pentru apeluri de urgenta sau alte numere telefonice naţionale pentru anunţarea urgentelor.
d) Mãsuri specifice pentru utilizatorii cu handicap (art. 8 din Legea serviciului universal)
ANRC va impune furnizorilor de serviciu universal, dacã este cazul, obligaţia de a lua mãsuri specifice pentru a asigura ca persoanele cu handicap beneficiazã de serviciile prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-c) în condiţii corespunzãtoare de disponibilitate, calitate şi accesibilitate.
3.2.4. Accesibilitatea serviciilor incluse în sfera serviciului universal
Accesibilitatea se defineste în raport cu o serie de factori, cum ar fi: condiţiile naţionale specifice (PIB/cap de locuitor), cheltuielile de utilizare a telefonului, costul relativ al utilizãrii serviciilor de comunicaţii electronice în comparatie cu alte servicii, precum şi capacitatea utilizatorilor de a-şi monitoriza şi controla cheltuielile implicate de achiziţionarea serviciilor de comunicaţii electronice.
Potrivit art. 9 din Legea serviciului universal, ANRC monitorizeazã evoluţia şi nivelul tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal, prestate de furnizorii de serviciu universal, în special în legatura cu nivelul general al preţurilor şi al veniturilor consumatorilor.
ANRC va putea decide, în scopul creşterii accesibilitatii serviciilor, impunerea în sarcina furnizorilor de serviciu universal a uneia sau mai multora dintre urmãtoarele obligaţii:
a) sa aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul naţional, având în vedere condiţiile specifice (art. 9 alin. (2));
b) sa respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor (art. 9 alin. (2));
c) sa ofere consumatorilor optiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiţii comerciale normale (art. 9 alin. (3)), în scopul asigurãrii posibilitatii persoanelor cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale de a beneficia de serviciile de telefonie destinate publicului.
MCTI stabileşte prin intermediul prezentului document de politica şi strategie categoriile de persoane care beneficiazã de opţiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite, aceste categorii fiind reprezentate de familiile, inclusiv persoane singure, cu venituri reduse. Astfel, ANRC va identifica, pornind de la criteriul veniturilor, acele familii, inclusiv persoane singure, cu venituri reduse care vor beneficia de astfel de optiuni sau pachete tarifare.
Condiţiile în care, pe baza mãsurilor adoptate de ANRC în conformitate cu prevederile prezentului document de politica şi strategie, utilizatorii finali beneficiazã de tarifele practicate de furnizorii de serviciu universal trebuie sa fie transparente, se publica şi vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de cãtre furnizorii de serviciu universal în cauza. ANRC poate impune modificarea sau renunţarea la anumite tarife sau scheme tarifare, de asemenea ţinând cont de prevederile prezentului document de politica şi strategie.
Conform art. 10 din Legea serviciului universal, ANRC va lua toate mãsurile pentru a se asigura ca furnizorii de serviciu universal nu vor impune abonatilor obligaţii privind plata unor servicii suplimentare fata de cele din sfera serviciului universal pe care au obligaţia sa le presteze sau a unor facilitãţi suplimentare fata de cele prevãzute la art. 8 sau la art. 9 alin. (3), în cazul în care acestea nu sunt necesare furnizarii acelor servicii din sfera serviciului universal sau a acelor facilitãţi.
În cazul în care considera ca interesele utilizatorilor nu sunt protejate în mod corespunzãtor, ANRC este abilitata sa reglementeze condiţiile în care furnizorii de serviciu universal trebuie sa punã la dispoziţia abonatilor, la cerere, facilitãţi care sa le permitã acestora sa monitorizeze şi sa controleze cheltuielile ocazionate de plata tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal şi sa evite deconectarea nejustificatã, astfel:
a) Facturarea detaliatã. ANRC va stabili, cu respectarea prevederilor <>art. 10 din Legea nr. 676/2001 , informaţiile minime pe care trebuie sa le conţinã factura detaliatã care va fi emisã de cãtre furnizorii de serviciu universal în mod gratuit. Acolo unde este cazul, ANRC va aproba oferirea de informaţii suplimentare fata de cele mai sus menţionate, în mod gratuit sau la un tarif rezonabil.
b) Restrictionarea selectiva, gratuita, a initierii de apeluri de un anumit tip sau cãtre anumite tipuri de numere.
c) Modalitãţi de plata în avans. ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalitãţi prin care consumatorii au posibilitatea de a plati în avans tariful de utilizare a reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului.
d) Plata esalonata a tarifelor de conectare la reţeaua publica de telefonie. ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalitãţi prin care consumatorii au posibilitatea de a plati eşalonat, dupã furnizarea conexiunii, tariful de conectare la reţeaua publica de telefonie şi va lua toate mãsurile, conform legii, pentru ca utilizatorii sa nu fie expusi de cãtre furnizorii de serviciu universal unor mãsuri disproportionate sau discriminatorii în cazul în care întârzie plata facturilor telefonice.
În cazul categoriilor de persoane stabilite de cãtre MCTI prin intermediul prezentului document de politica şi strategie, care datoritã veniturilor reduse, necesita o protecţie suplimentarã, ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a oferi acestor persoane unele din urmãtoarele facilitãţi, aplicabile în caz de neplata a facturii telefonice, facilitãţi care vor fi prevãzute expres în contractele încheiate cu utilizatorii finali care fac parte din aceste categorii;
a) sumele datorate de abonat sa nu fie purtãtoare de dobânzi, majorãri sau penalitãţi;
b) deconectarea de la reţeaua publica de telefonie sa nu aibã loc mai devreme de expirarea termenului stabilit în prealabil de ANRC, calculat de la suspendarea furnizarii serviciului;
c) pe durata suspendãrii serviciului, abonatul sa poatã primi orice apeluri şi sa poatã iniţia numai acele apeluri care nu presupun nici o plata din partea sa;
d) reluarea furnizarii serviciului, indiferent dacã se realizeazã dupã suspendare sau dupã deconectare, sa se facã în mod gratuit, dupã achitarea de cãtre abonat a facturii a carei neplata a atras suspendarea sau deconectarea.
Conform legii, în toate cazurile, furnizorii de serviciu-universal vor putea suspenda furnizarea serviciului de telefonie destinat publicului la un punct fix, în caz de neplata a facturii telefonice, doar în urma notificãrii abonatului. Deconectarea de la reţeaua publica de telefonie nu va avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioada în care este permisã doar iniţierea sau primirea de apeluri care nu presupun nici o plata de cãtre abonat.
ANRC poate extinde asupra tuturor furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice obligaţia de a lua mãsurile specifice mai sus menţionate, aplicabile în cazul neplatii facturii telefonice pentru utilizarea la un punct fix a reţelei publice de telefonie.
3.2.5. Calitatea serviciilor incluse în sfera serviciului universal
Potrivit art. 11 din Legea serviciului universal, ANRC stabileşte parametrii de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal şi metodele de evaluare a respectãrii acestora. ANRC poate stabili parametri de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal cãtre persoanele cu handicap.
Furnizorii de serviciu universal vor fi obligaţi sa transmitã ANRC şi sa publice informaţii corespunzãtoare şi actualizate privind modul de respectare a parametrilor de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi sa le presteze. ANRC stabileşte conţinutul, forma şi modul de transmitere şi publicare a acestor informaţii, pentru ca utilizatorii finali sa beneficieze de informaţii complete, comparabile şi uşor accesibile.
ANRC poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performanta privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi sa le presteze şi va monitoriza îndeplinirea de cãtre furnizorii de serviciu universal a acestor obiective. În acest sens, ANRC poate dispune verificarea datelor privind realizarea obiectivelor de performanta printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauza, pentru a asigura exactitatea şi comparabilitatea datelor furnizate de cãtre acesta.
3.2.6. Desemnarea furnizorilor de serviciu universal
În vederea asigurãrii condiţiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciul universal, art. 4 din Legea serviciului universal prevede soluţia desemnãrii unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, cãrora li se va impune obligaţia de a presta unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României. Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de ANRC, cu respectarea principiilor eficientei, obiectivitatii, transparenţei şi non-discriminarii.
Orice persoana poate furniza servicii din sfera serviciului universal pe teritoriul României, contribuind din proprie initiativa la implementarea serviciului universal, fãrã ca aceasta sa conducã la dobândirea calitãţii de furnizor de serviciu universal.
3.2.7. Finanţarea obligaţiilor de serviciu universal
În cazul în care estimeaza ca furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal ar putea constitui o sarcina injusta pentru furnizorii de serviciu universal, ANRC va acţiona în vederea stabilirii costului net al furnizarii acestor servicii. În acest scop, ANRC poate recurge la urmãtoarele metode:
a) calcularea costului net, luând în considerare toate beneficiile comerciale, tangibile şi intangibile, ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legatura cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat sa le presteze;
b) stabilirea costului net rezultat în urma aplicãrii procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal
În cazul în care constata, pe baza stabilirii costului net, ca prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintã o sarcina injusta pentru furnizorul de serviciu universal, ANRC va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat, ANRC va implementa mecanismul de compensare a costului net al furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal, identificand furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice care au obligaţia sa contribuie la compensare şi stabilind cuantumul contribuţiilor datorate, modalitatea şi termenul de plata, precum şi orice alte elemente necesare în vederea functionarii acestui mecanism, în conformitate cu prevederile prezentului document de politica şi strategie.
4. Implementarea serviciului universal în România
4.1. Premise
Asa cum decurge din prevederile legii, asigurarea dreptului de acces la serviciul universal pentru cetãţenii României presupune asigurarea pe întreg teritoriul tarii a disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii serviciilor din sfera serviciului universal, respectiv a accesului la reţeaua publica de telefonie la un punct fix, a serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor, precum şi a accesului la telefoanele publice cu plata.
Abordarea problemei implementarii serviciului universal trebuie sa ţinã seama de particularitãţile situaţiei din România fata de situaţia existenta în alte tari europene, şi în special în statele membre ale Uniunii Europene. În timp ce în majoritatea ţãrilor din Uniunea Europeanã a fost posibila desemnarea cvasi-automatã ca furnizor de serviciu universal a operatorului naţional de reţele fixe, fost deţinãtor al monopolului, datoritã reţelei sale bine dezvoltate, care putea fi relativ uşor extinsã cãtre orice nou utilizator, în România situaţia este radical diferita, datoritã ratei de penetrare considerabil mai mici. Astfel, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene servirea tuturor utilizatorilor poate fi realizatã la costuri rezonabile, în România costurile de conectare pe termen scurt a tuturor gospodariilor la reţeaua fixa ar fi foarte mari, necesitand o extindere masiva a reţelei. În plus, o treime din teritoriul tarii este acoperit de munti, fãcând şi mai dificila aceasta extindere, Alte dificultãţi cu care se confrunta România sunt puterea scãzutã de cumpãrare a populaţiei, care are un impact negativ asupra accesibilitatii serviciului universal, şi insuficienta resurselor bugetare care sa acopere costurile de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, ceea ce determina necesitatea asigurãrii finanţãrii în principal de cãtre jucatorii de pe piata.
4.2. Obiectivele politicii şi strategiei privind implementarea serviciului universal
Punând în balanţa condiţiile concrete ale pieţei româneşti şi imperativul asigurãrii posibilitatii de comunicare pentru toţi cetãţenii, principalele obiective ale politicii privind implementarea serviciului universal sunt urmãtoarele;
● Pe termen scurt:
1. Asigurarea disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii acelor servicii din sfera serviciului universal care reprezintã mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului. Exemple de astfel de servicii sunt punerea la dispoziţie a telecentrelor şi a telefoanelor publice cu plata;
2. Asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la reţeaua publica de telefonie la un punct fix sau la un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori;
3. Asigurarea disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor;
● Pe termen mediu şi lung:
4. Creşterea disponibilitatii serviciilor de telefonie la un punct fix. În România, asigurarea disponibilitatii serviciilor de acces la reţeaua publica de telefonie la un punct fix pe întreg teritoriul tarii, la un anumit standard de calitate, în condiţii de accesibilitate pentru toţi cetãţenii, este un obiectiv ce poate fi îndeplinit numai pe termen mediu şi lung.
Având în vedere caracteristicile tehnice, care permit operatorilor de reţele mobile sa furnizeze acces la reţeaua publica de telefonie în condiţii de funcţionalitate similare cu cele oferite de operatorii de reţele fixe, precum şi scopul principal al serviciului universal, şi anume asigurarea posibilitatii de comunicare pentru toţi cetãţenii, prezentul document de politica şi strategie porneşte de la principiul neutralitatii tehnologice, considerând ca obiectivul asigurãrii accesului la reţeaua publica de telefonie la un punct fix şi al furnizarii unui mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului poate fi atins atât prin intermediul serviciilor de telefonie fixa, cat şi prin intermediul serviciilor de telefonie mobila. Prin urmare, obiectivele politicii şi strategiei privind implementarea serviciului universal pot fi atinse în condiţii de eficienta atât de operatorii de reţele fixe cat şi de operatorii de reţele mobile, care vor putea deveni, astfel, furnizori de serviciu universal.
4.3. Modalitãţile concrete de implementare a serviciului universal
4.3.1. Obiectivul pe termen mediu şi lung
Furnizarea accesului la reţeaua publica de telefonie, la un punct fix, în condiţii de disponibilitate, calitate şi accesibilitate, este consideratã o premisa esenţialã a tranzitiei cãtre Societatea Informationala. De aceea, dacã pe termen scurt se poate aprecia ca fixarea unei tinte de penetrare similarã mediei înregistrate în ţãrile membre ale Uniunii Europene ar implica înregistrarea unor costuri nete deosebit de ridicate, pe termen mediu şi lung este necesarã alinierea completa la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevãzute acestea în Directiva 2002/22/EC .
În acest sens, MCTI apreciazã liberalizarea pieţei comunicaţiilor electronice ca fiind un factor esenţial care va conduce, pe termen mediu şi lung, la creşterea gradului de penetrare a serviciilor de telefonie la punct fix. Astfel, ANRC, prin mãsurile luate, va acţiona în continuare pentru eliminarea barierelor de intrare pe piata, creând cadrul pentru dezvoltarea unei concurente efective între furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, ceea ce va avea ca rezultat creşterea investiţiilor în infrastructura şi creşterea penetrarii serviciilor de telefonie la punct fix. Totodatã, creşterea concurentei pe piata şi presiunea tot mai mare asupra tarifelor serviciilor de telefonie, determinata de progresul tehnic şi de evoluţia fenomenului de convergenta a tehnologiilor, vor duce la ajustarea tarifelor la niveluri accesibile unor paturi din ce în ce mai largi ale populaţiei.
De asemenea, se estimeaza ca pe termen lung regiunile în care furnizarea accesului la reţeaua publica de telefonie la punct fix este neprofitabila vor deveni atractive pentru operatorii de pe piata, datoritã creşterii puterii de cumpãrare şi a nivelului de trai.
Pe mãsura ce evoluţia concurentei şi evoluţia economico-socialã de ansamblu vor duce la apropierea situaţiei de fapt din România de limitele naturale de creştere a disponibilitatîi serviciilor, şi pe baza îndeplinirii obiectivelor pe termen scurt, care va acţiona la rândul sau în aceeaşi direcţie, va putea fi luatã în considerare folosirea parţialã sau chiar integrala a fondurilor disponibile pentru finanţarea creşterii în continuare a disponibilitatii serviciilor de telefonie la punct fix, precum şi a serviciilor de Internet de banda larga (de tip broadband). De asemenea, asigurarea accesului pe scara larga la educaţie şi cultura pentru toate categoriile sociale, prin realizarea conectarii la Internet a tuturor instituţiilor de învãţãmânt, reprezintã un obiectiv pe termen lung. Creşterea gradului de utilizare şi asigurarea calitãţii şi accesibilitatii conexiunii la Internet în toate sectoarele vieţii economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de Societate Informationala, oferind întregii societãţi posibilitatea de a beneficia din plin de avantajele accesului la informaţii, condiţie esenţialã a noii direcţii în care se îndreaptã România.
4.3.2. Obiectivele pe termen scurt
a) Acţiunile prioritare pe care ANRC le va duce la îndeplinire pe termen scurt se vor concentra asupra asigurãrii disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii acelor servicii din sfera serviciului universal care reprezintã mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului. Acestea sunt:
- Instalarea de telecentre. Telecentrele reprezintã o soluţie la problema furnizarii accesului la reţeaua publica de telefonie la un punct fix şi oferã comunitãţilor rurale posibilitatea de a atinge un nivel mai înalt de dezvoltare economicã. Furnizarea serviciilor de acces la Internet constituie un serviciu suplimentar important ce poate fi asigurat prin intermediul telecentrelor.
- Instalarea de telefoane publice cu plata.
ANRC va analiza opţiunile şi va lansa procedurile concrete de implementare, selectand acele soluţii care sa conducã la minimizarea costurilor nete. Procedura recomandatã consta în organizarea unui mecanism competitiv de desemnare a furnizorilor de serviciu universal la nivelul unor zone de implementare ce urmeazã a fi definite din punct de vedere geografic şi demografic, într-o maniera care sa asigure selectarea celor mai eficiente proiecte în condiţiile deservirii cu prioritate a localitãţilor ce nu beneficiazã de servicii de acces la reţeaua publica de telefonie la un punct fix sau de un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului precum şi a celor în care penetrarea acestor servicii este deosebit de redusã. Procedura va fi neutra din punct de vedere tehnologic şi va fi bazatã pe criteriul celei mai mici subvenţii solicitate de candidaţi pentru acoperirea costurilor
b) Totodatã, acţiunile ce vor fi întreprinse de ANRC vor avea în vedere asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la reţeaua publica de telefonie la un punct fix sau la un mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori. Astfel, pe baza criteriului veniturilor, familiile, inclusiv persoanele singure, cu venituri reduse vor putea beneficia, în limita resurselor disponibile, de;
- Acordarea unor subvenţii pentru accesul la reţelele publice de telefonie la un punct fix;
- Acordarea unor facilitãţi aplicabile în caz de neplata a facturii telefonice,
c) în al treilea rând, ANRC va urmãri asigurarea disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor.
4.3.3. Finanţarea acţiunilor întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor de serviciu universal
În vederea compensãrii costului net aferent atingerii acestor obiective, ANRC va stabili un mecanism de finanţare bazat pe o contribuţie impusa unui numãr cat mai mare de furnizori de pe piata. Acest mecanism prezintã mai multe avantaje: este cel mai eficient mijloc de a asigura finanţarea pentru programe destinate unor regiuni şi utilizatori tinta; este cel mai transparent mecanism de finanţare; este bazat pe principiul minimei distorsionari a pieţei; contribuţiile sunt proporţionale şi nediscriminatorii.
Mecanismul de finanţare va fi administrat de ANRC, fondurile destinate finanţãrii serviciilor urmând a fi identificate distinct de alte venituri administrate de aceasta instituţie.
Politica MCTI pe termen scurt se focalizeaza pe creşterea disponibilitatii telecentrelor şi telefoanelor publice, în vederea asigurãrii rapide, pentru toţi cetãţenii tarii, a unor mijloace rezonabile de acces la reţelele publice de comunicaţii electronice. În condiţiile resurselor existente, în special construirea de telecentre reprezintã un mijloc eficient de prevenire a apariţiei fenomenului de excluziune socialã, ţinând cont de faptul ca prin intermediul acestora poate fi asigurata atât primirea de apeluri telefonice cat şi furnizarea serviciilor de acces la Internet.
În acelaşi timp, politica MCTI se concentreaza, pe termen scurt, pe asigurarea accesibilitatii serviciilor de telefonie pentru o patura socialã cat mai larga din rândul cetãţenilor României, prin subvenţionarea serviciilor de acces la reţea pentru cele mai defavorizate categorii de utilizatori. Pe aceasta baza, se preconizeaza creşterea gradului de disponibilitate a serviciilor de telefonie actionandu-se în direcţia îndeplinirii obiectivului privind furnizarea accesului la reţeaua publica de telefonie, la un punct fix, şi prevenindu-se activ apariţia fenomenului de excluziune socialã.
Luând în considerare aceste prioritati şi ţinând cont de principiile minimei atingeri aduse concurentei, nediscriminarii şi proportionalitatii, în vederea colectãrii fondurilor necesare finanţãrii serviciului universal, MCTI a elaborat un program de acţiune la sfârşitul cãruia politica şi strategia privind implementarea serviciului universal va fi revizuitã în condiţiile aderãrii României la structurile comunitare.
Astfel, în anul 2004, ANRC va percepe de la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de la furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului cu o cifra de afaceri înregistratã în anul precedent mai mare sau egala cu 3.000.000 euro o suma egala cu 0,8% din cifra lor de afaceri, din care s-au scãzut în prealabil veniturile provenite din interconectare şi serviciile de roaming (pentru proprii abonati), urmând ca în perioada 2005-2010 procentul sa fie de 0,5%, dar nu mai mult de 2.000.000 euro pentru fiecare furnizor. În cazul în care, prin aplicarea procentului de 0,5%, vor exista furnizori a cãror obligaţie de piata depãşeşte 2.000.000 euro, procentul ce va fi utilizat pentru calcularea contribuţiilor furnizorilor cu o cifra de afaceri înregistratã în anul precedent mai mare sau egala cu 3.000.000 euro se va diminua astfel încât suma maxima plãtitã de un furnizor sa fie egala cu 2.000.000 euro.
În plus, orice persoana poate contribui, din proprie initiativa, la implementarea serviciului universal prin participarea la finanţarea mecanismului de compensare a costului net al furnizarii serviciilor din sfera serviciului universal.
Ţinând cont de prioritãţile pe care prezentul document de politica şi strategie le fixeazã pe termen scurt, consideram ca repartizarea optima a fondurilor totale în perioada imediat urmãtoare este data de alocarea a:
- 45% din fondurile totale pentru finanţarea obiectivului privind asigurarea disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii acelor servicii care reprezintã mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului prin intermediul instalãrii de telecentre;
- 35% din fondurile totale pentru finanţarea obiectivului privind asigurarea accesibilitatii serviciilor de acces la reţeaua publica de telefonie la un punct fix pentru familiile, inclusiv persoanele singure, al cãror venit net mediu lunar pe membru de familie este mai mic de 2.460.000 lei; şi
- 20% din fondurile totale pentru finanţarea obiectivului privind asigurarea disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii acelor servicii care reprezintã mijloace rezonabile de acces la serviciul de telefonie destinat publicului prin intermediul instalãrii de telefoane publice şi a obiectivului privind asigurarea disponibilitatii, calitãţii şi accesibilitatii serviciilor de informaţii privind abonatii şi a registrelor abonatilor.
4.3.4. Implementarea şi controlul implementarii strategiei
Implementarea obiectivelor stabilite prin prezentul document de politica şi strategie revine ANRC.
Pe parcursul implementarii, MCTI, va urmãri aplicarea eficienta a mãsurilor stabilite, prin monitorizarea continua a modului de desfãşurare a acţiunilor întreprinse în direcţia îndeplinirii obiectivelor fixate, cu scopul de a identifica din timp tendintele de schimbare şi a elabora cai de acţiune adecvate noilor situaţii existente pe piata. Pentru a putea reactiona prompt la cerinţele pieţei, MCTI va pune la punct şi se va baza pe un sistem de indicatori, de natura sa permitã identificarea tendinţelor majore ale mediului social-economic şi tehnologic şi sa asigure stabilirea celei mai eficiente strategii pornind de la evolutiile principalilor factori de influenta din acest sector.
MCTI considera ca implementarea serviciului universal are un rol esenţial în combaterea excluziunii sociale, în dezvoltarea regionala şi, mai ales, în asigurarea posibilitatii de comunicare pentru toţi cetãţenii, inlaturand astfel barierele din calea dezvoltãrii structurale a societãţii româneşti spre o Societate Informationala moderna, compatibila cu standardele Uniunii Europene, cu baze solide, care sa asigure o integrare deplina şi eficienta în structurile comunitare. Astfel, prezenta politica şi strategie constituie un pas esenţial în direcţia integrãrii României din punct de vedere socio-economic în Europa secolului XXI, creând premisele trecerii într-o noua etapa de evoluţie, cea a economiei bazate pe cunoaştere.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
