Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET NUMAR: 224 DIN 11/05/90 pentru ratificarea protocoalelor aditionale I si II la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949
Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Protocolul adiţional I la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate cu caracter internaţional şi Protocolul adiţional II la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate fãrã caracter internaţional, adoptate la Geneva la 10 iunie 1977.
PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NATIONALA ION ILIESCU
PROTOCOL I Protocol adiţional la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale
TABLA DE MATERII Pagina --------- Preambul ................................................... 4
TITLUL I DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1 - Principii generale şi domeniul de aplicare ..... 4 Articolul 2 - Definiţii....................................... 5 Articolul 3 - Începerea şi încetarea aplicãrii ............... 5 Articolul 4 - Statutul juridic al pãrţilor la conflict ....... 5 Articolul 5 - Desemnarea puterilor protectoare şi a substitutului lor .............................. 5 Articolul 6 - Personal calificat ............................. 6 Articolul 7 - Reuniuni ....................................... 6
TITLUL II RĂNIŢI, BOLNAVI ŞI NAUFRAGIATI Secţiunea I Protecţia generalã
Articolul 8 - Terminologie .................................... 6 Articolul 9 - Domeniul de aplicare ............................ 7 Articolul 10 - Protecţie şi îngrijiri ......................... 7 Articolul 11 - Protecţia persoanei............................. 7 Articolul 12 - Protecţia unitãţilor sanitare .................. 7 Articolul 13 - Încetarea protecţiei unitãţilor sanitare civile..8 Articolul 14 - Limitarea rechizitiei unitãţilor sanitare civile ......................................... 8 Articolul 15 - Protecţia personalului sanitar şi religios civil .......................................... 8 Articolul 16 - Protecţia generalã a misiunii medicale ......... 8 Articolul 17 - Rolul populaţiei civile şi al societãţilor de asistenta ................................... 8 Articolul 18 - Identificarea .................................. 9 Articolul 19 - State neutre şi alte state care nu sînt pãrţi la conflict .................................... 9 Articolul 20 - Interzicerea represaliilor ..................... 9
Secţiunea II Transporturi sanitare Articolul 21 - Vehicule sanitare .............................. 9 Articolul 22 - Nave-spital şi ambarcatiuni de salvare de coasta ......................................... 9 Articolul 23 - Alte nave şi ambarcatiuni sanitare ............. 9 Articolul 24 - Protecţia aeronavelor sanitare ................ 10 Articolul 25 - Aeronave sanitare în zone care nu sînt dominate de cãtre partea adversa ....................... 10 Articolul 26 - Aeronave sanitare în zone de contact sau similare ...................................... 10 Articolul 27 - Aeronave sanitare în zonele dominate de partea adversa ...................................... 10 Articolul 28 - Restrictii la utilizarea aeronavelor sanitare.. 10 Articolul 29 - Notificãri şi acorduri referitoare la aeronavele sanitare ........................... 11 Articolul 30 - Aterizarea şi inspectarea aeronavelor sanitare..11 Articolul 31 - State neutre sau alte state care nu sînt pãrţi la conflict ................................... 11
Secţiunea III Persoane dispãrute şi decedate Articolul 32 - Principiu general ............................. 12 Articolul 33 - Persoane dispãrute ............................ 12 Articolul 34 - Rãmãşiţele persoanelor decedate ............... 12
TITLUL III METODE ŞI MIJLOACE DE LUPTA, STATUTUL DE COMBATANT ŞI DE PRIZONIER DE RĂZBOI
Secţiunea I Metode şi mijloace de lupta Articolul 35 - Reguli fundamentale ............................ 13 Articolul 36 - Arme noi ....................................... 13 Articolul 37 - Interzicerea perfidiei ......................... 13 Articolul 38 - Embleme recunoscute ............................ 13 Articolul 39 - Semne de naţionalitate ......................... 13 Articolul 40 - Crutare ........................................ 13 Articolul 41 - Protecţia inamicului scos din lupta ............ 13 Articolul 42 - Ocupantii aeronavelor .......................... 14
Secţiunea II Statutul de combatant şi de prizonier de rãzboi Articolul 43 - Forţele armate ................................. 14 Articolul 44 - Combatantii şi prizonierii de rãzboi ........... 14 Articolul 45 - Protecţia persoanelor care au luat parte la ostilitati ..................................... 14 Articolul 46 - Spionii ........................................ 15 Articolul 47 - Mercenarii ..................................... 15
TITLUL IV POPULAŢIA CIVILĂ
Secţiunea I Protecţia generalã impotriva efectelor ostilitãţilor Capitolul I - Regula fundamentalã şi domeniul de aplicare Articolul 48 - Regula fundamentalã ............................ 15 Articolul 49 - Definitia atacurilor şi domeniul de aplicare ... 15
Capitolul II - Persoanele civile şi populaţia civilã Articolul 50 - Definitia persoanelor civile şi a populaţiei civile ......................................... 16 Articolul 51 - Protecţia populaţiei civile .................... 16
Capitolul III - Bunuri cu caracter civil Articolul 52 - Protecţia generalã a bunurilor cu caracter civil .......................................... 16 Articolul 53 - Protecţia bunurilor culturale şi a lacasurilor de cult ........................................ 16 Articolul 54 - Protecţia bunurilor indispensabile supravietuirii populaţiei civile .............................. 16 Articolul 55 - Protecţia mediului înconjurãtor natural ........ 17 Articolul 56 - Protecţia lucrãrilor şi a instalaţiilor conţinînd forte periculoase .............................. 17
Capitolul IV - Mãsuri de precautie Articolul 57 - Precautii în atac .............................. 17 Articolul 58 - Precautii impotriva efectelor atacurilor ....... 18
Capitolul V - Localitãţi şi zone sub protecţie specialã Articolul 59 - Localitãţi neaparate ........................... 18 Articolul 60 - Zone demilitarizate ............................ 18
Capitolul VI - Protecţia civilã Articolul 61 - Definitie şi domeniu de aplicare ............... 19 Articolul 62 - Protecţia generalã ............................. 19 Articolul 63 - Protecţia civilã în teritoriile ocupate ........ 19 Articolul 64 - Organisme civile de protecţie civilã ale unor state neutre sau ale altor state care nu sînt pãrţi la conflict şi organisme internaţionale de coordonare .................................. 20 Articolul 65 - Încetarea protecţiei ........................... 20 Articolul 66 - Identificare ................................... 20 Articolul 67 - Membrii forţelor armate şi unitãţile militare afectate organismelor de protecţie civilã ...... 21
Secţiunea II Ajutoare în favoarea populaţiei civile Articolul 68 - Domeniu de aplicare ............................ 21 Articolul 69 - Necesitaţi esenţiale în teritoriile ocupate .... 21 Articolul 70 - Acţiuni de ajutor .............................. 21 Articolul 71 - Personalul care participa la acţiunile de asistenta ...................................... 22
Secţiunea III Tratamentul persoanelor sub puterea unei pãrţi în conflict
Capitolul I - Domeniu de aplicare şi protecţia persoanelor şi a bunurilor Articolul 72 - Domeniu de aplicare ............................. 22 Articolul 73 - Refugiati şi apatrizi ........................... 22 Articolul 74 - Regruparea familiilor dispersate ................ 22 Articolul 75 - Garanţii fundamentale ........................... 22
Capitolul II - Mãsuri în favoarea femeilor şi a copiilor Articolul 76 - Protecţia femeilor .............................. 23 Articolul 77 - Protecţia copiilor .............................. 23 Articolul 78 - Evacuarea copiilor .............................. 24
Capitolul III - Ziaristii Articolul 79 - Mãsuri de protecţie a ziaristilor ............... 24
TITLUL V APLICAREA CONVENŢIILOR ŞI A PREZENTULUI PROTOCOL
Secţiunea I Dispoziţii generale Articolul 80 - Mãsuri de executare ............................. 24 Articolul 81 - Activitãţile Crucii Roşii şi ale altor organizaţii umanitare ........................... 24 Articolul 82 - Consilieri juridici în forţele armate ........... 25 Articolul 83 - Difuzare ........................................ 25 Articolul 84 - Legi de aplicare ................................ 25
Secţiunea II Mãsuri în situaţiile de încãlcare a convenţiilor şi a prezentului protocol Articolul 85 - Mãsuri în situaţiile de încãlcare a prezentului protocol ........................................ 25 Articolul 86 - Omisiuni ........................................ 26 Articolul 87 - Obligaţiile comandantilor ....................... 26 Articolul 88 - Intrajutorarea judiciarã în materie penalã ...... 26 Articolul 89 - Cooperarea ...................................... 26 Articolul 90 - Comisia internationala de stabilire a faptelor .. 26 Articolul 91 - Responsabilitate ................................ 27
TITLUL VI DISPOZIŢII FINALE Articolul 92 - Semnarea ........................................ 27 Articolul 93 - Ratificarea ..................................... 27 Articolul 94 - Aderarea ........................................ 27 Articolul 95 - Intrarea în vigoare ............................. 27 Articolul 96 - Raporturi convenţionale de la intrarea în vigoare a prezentului protocol .......................... 28 Articolul 97 - Amendamente ..................................... 28 Articolul 98 - Revizuirea anexei nr. 1 ......................... 28 Articolul 99 - Denunţarea ...................................... 28 Articolul 100 - Notificãri ..................................... 29 Articolul 101 - Înregistrarea .................................. 29 Articolul 102 - Texte autentice ................................ 29
ANEXA NR. 1 Regulament referitor la identificare
Capitolul I - Cãrţile de identitate Articolul 1 - Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios şi civil ..................... 29 Articolul 2 - Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios şi civil ...................... 29
Capitolul II - Semnul distinctiv Articolul 3 - Forma şi natura ................................ 30 Articolul 4 - Utilizare ...................................... 30
Capitolul VI - Lucrãri şi instalaţii conţinînd forte periculoase Articolul 16 - Semnul special internaţional ................... 32
ANEXA NR. 2 Cartea de identitate a ziaristului în misiune periculoasa ..... 33
PREAMBUL
Inaltele pãrţi contractante, proclamind dorinta lor arzatoare de a vedea dominind pacea între popoare, reamintind ca orice stat are datoria, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, de a se abţine, în relaţiile sale internaţionale, de a recurge la ameninţarea cu forta sau la folosirea forţei, fie impotriva suveranitãţii, integritãţii teritoriale sau a independentei politice a oricãrui stat, fie în oricare alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite, considerind totuşi necesar sa reafirme şi sa dezvolte dispoziţiile care protejeaza victimele conflictelor armate şi sa completeze mãsurile menite sa întãreascã aplicarea lor, exprimind convingerea lor ca nici o dispoziţie a prezentului protocol sau a convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 nu poate fi interpretatã ca legitimind sau autorizind vreun act de agresiune sau oricare alta folosire a forţei, incompatibilã cu Carta Naţiunilor Unite, reafirmind, în plus, ca dispoziţiile convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi ale prezentului protocol trebuie sa fie pe deplin aplicate, în toate împrejurãrile, tuturor persoanelor protejate de aceste instrumente, fãrã nici o diferentiere defavorabila fondatã pe natura sau originea conflictului armat sau pe cauzele susţinute de pãrţile la conflict sau atribuite acestora, au convenit cele ce urmeazã: TITLUL I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Principii generale şi domeniul de aplicare 1. Inaltele pãrţi contractante se angajeazã sa respecte şi sa facã sa fie respectat prezentul protocol în toate împrejurãrile. 2. În cazurile neprevãzute de cãtre prezentul protocol sau de alte acorduri internaţionale, persoanele civile şi combatantii rãmîn sub ocrotirea şi sub autoritatea principiilor dreptului internaţional, asa cum rezulta din uzanţele stabilite, din principiile umanitãţii şi din exigenţele conştiinţei publice. 3. Prezentul protocol, care completeazã convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecţia victimelor rãzboiului, se aplica în situaţiile prevãzute de art. 2 din aceasta convenţie. 4. În situaţiile avute în vedere în paragraful precedent sînt cuprinse conflictele armate în care popoarele lupta impotriva dominatiei coloniale şi ocupaţiei strãine şi impotriva regimurilor rasiste, în exercitarea drepturilor popoarelor de a dispune de ele însele, consacrat în Carta Naţiunilor Unite şi în Declaraţia referitoare la principiile de drept internaţional privind relaţiile amicale şi cooperarea între state în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite. ART. 2 Definiţii În sensul prezentului protocol: a) prin expresiile convenţia I, convenţia a II-a, convenţia a III-a şi convenţia a IV-a se înţeleg Convenţia de la Geneva pentru îmbunãtãţirea soartei rãniţilor şi a bolnavilor din forţele armate în campanie, din 12 august 1949, Convenţia de la Geneva pentru îmbunãtãţirea soartei rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate pe mare, din 12 august 1949, Convenţia de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de rãzboi, din 12 august 1949 şi, respectiv, Convenţia de la Geneva referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de rãzboi, din 12 august 1949; prin expresia convenţiile se înţeleg cele patru convenţii de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecţia victimelor rãzboiului; b) prin expresia regulile dreptului internaţional aplicabile în conflictele armate se înţeleg regulile enunţate în acordurile internaţionale la care participa pãrţile în conflict, ca şi principiile şi regulile de drept internaţional general recunoscute, care sînt aplicabile conflictelor armate; c) prin expresia putere protectoare se înţelege un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la conflict şi care, fiind desemnat de o parte la conflict şi acceptat şi de partea adversa, este dispus sa exercite funcţiile încredinţate puterii protectoare în baza convenţiei şi a prezentului protocol; d) prin expresia substitut se înţelege o organizaţie care înlocuieşte puterea protectoare conform art. 5. ART. 3 Începerea şi încetarea aplicãrii Fãrã a prejudicia dispoziţiile aplicabile în orice moment: a) convenţiile şi prezentul protocol se aplica de la începutul oricãrei situaţii la care se referã art. 1 al prezentului protocol; b) aplicarea convenţiilor şi a prezentului protocol înceteazã, pe teritoriul pãrţilor în conflict, la încheierea generalã a operaţiilor militare şi, în cazul teritoriilor ocupate, la terminarea ocupaţiei, exceptindu-se, în ambele cazuri, categoriile de persoane a cãror eliberare definitiva, repatriere sau reasezare au loc ulterior. Aceste persoane continua sa beneficieze de dispoziţiile pertinente ale convenţiilor şi ale prezentului protocol pînã la eliberarea lor definitiva, repatrierea sau reasezarea lor. ART. 4 Statutul juridic al pãrţilor la conflict Aplicarea convenţiilor şi a prezentului protocol, ca şi încheierea acordurilor prevãzute de aceste instrumente nu vor avea efect asupra statutului juridic al pãrţilor la conflict. Nici ocuparea unui teritoriu, nici aplicarea convenţiilor şi a prezentului protocol nu vor afecta statutul juridic al teritoriului în cauza. ART. 5 Desemnarea puterilor protectoare şi a substitutului lor 1. Este de datoria pãrţilor la un conflict, încã de la începutul acestui conflict, de a asigura respectarea şi punerea în aplicare a convenţiilor şi a prezentului protocol prin aplicarea sistemului puterilor protectoare, inclusiv, îndeosebi, desemnarea şi acceptarea acestor puteri în conformitate cu paragrafele urmãtoare. Puterile protectoare vor fi însãrcinate cu salvgardarea intereselor pãrţilor la conflict. 2. De la începutul unei situaţii la care se referã art. 1, fiecare dintre pãrţile la conflict va desemna, fãrã intirziere, o putere protectoare în scopul aplicãrii convenţiilor şi a prezentului protocol şi va autoriza, de asemenea, fãrã intirziere şi în acelaşi scop, activitatea unei puteri protectoare pe care partea adversa o va fi desemnat şi pe care ea însãşi o va accepta ca atare. 3. Dacã o putere protectoare nu a fost desemnatã sau acceptatã de la începutul unei situaţii la care se referã art 1, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, fãrã a afecta dreptul oricãrei alte organizaţii umanitare impartiale de a proceda asemãnãtor, va oferi bunele sale oficii pãrţilor la conflict în vederea desemnãrii fãrã intirziere a unei puteri protectoare agreate de pãrţile la conflict. În acest scop, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va putea, îndeosebi, sa ceara fiecãrei pãrţi sa-i predea o lista cu cel puţin cinci state pe care aceasta parte le considera acceptabile, pentru a acţiona în numele sau în calitate de putere protectoare fata de o parte adversa, şi sa ceara fiecãreia dintre pãrţile adverse sa-i predea o lista de cel puţin cinci state pe care le-ar accepta ca putere protectoare a celeilalte pãrţi; aceste liste vor trebui sa fie comunicate comitetului în termen de doua saptamini de la primirea cererii; el le va compara şi va solicita acordul oricãruia dintre statele ale cãror denumire va figura pe cele doua liste. 4. Dacã, în pofida celor de mai sus, lipseşte o putere protectoare, pãrţile în conflict vor trebui sa accepte neîntîrziat oferta pe care ar putea s-o facã Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau orice alta organizaţie care prezintã toate garanţiile de impartialitate şi de eficienta, dupã consultarile ce se impun cu numitele pãrţi şi avînd în vedere rezultatele acestor consultãri, de a acţiona în calitate de substitut. Exercitarea funcţiilor sale de cãtre un astfel de substitut este subordonata consimtamintului pãrţilor la conflict; pãrţile la conflict vor face tot posibilul pentru a facilita sarcina substitutului de a-şi îndeplini misiunea în conformitate cu convenţiile şi cu prezentul protocol. 5. În conformitate cu art. 4, desemnarea şi acceptarea puterilor protectoare în scopul aplicãrii convenţiilor şi a prezentului protocol nu vor avea efect asupra statutului juridic al pãrţilor la conflict, nici asupra statutului juridic al unui teritoriu oarecare, inclusiv al unui teritoriu ocupat. 6. Menţinerea relaţiilor diplomatice între pãrţile la conflict sau faptul de a incredinta unui stat terţ protejarea intereselor unei pãrţi şi ale resortisantilor sãi în conformitate cu regulile dreptului internaţional referitoare la relaţiile diplomatice nu constituie un obstacol la desemnarea puterilor protectoare în scopul aplicãrii convenţiilor şi a prezentului protocol. 7. Întotdeauna cînd se face menţiunea, în cele ce urmeazã, în prezentul protocol, despre puterea protectoare, aceasta menţiune desemneazã deopotrivã şi substitutul. ART. 6 Personal calificat 1. Încã din timp de pace, inaltele pãrţi contractante se vor strãdui, cu ajutorul societãţilor naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu) sa pregãteascã personal calificat în vederea facilitãrii aplicãrii convenţiilor şi a prezentului protocol şi, mai ales, a activitãţii puterilor protectoare. 2. Recrutarea şi pregãtirea acestui personal ţin de competenta nationala. 3. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va tine la dispoziţia inaltelor pãrţi contractante listele persoanelor astfel pregãtite, pe care inaltele pãrţi contractante le vor fi întocmit şi pe care i le vor fi comunicat în acest scop. 4. Condiţiile în care acest personal va fi utilizat în afarã teritoriului naţional vor face, în fiecare caz, obiectul unor acorduri speciale între pãrţile interesate. ART. 7 Reuniuni Depozitarul prezentului protocol va convoca, la cererea uneia sau a mai multora din inaltele pãrţi contractante şi cu aprobarea majoritãţii acestora, o reuniune a inaltelor pãrţi contractante în vederea examinãrii problemelor generale referitoare la aplicarea convenţiilor şi protocolului. TITLUL II RĂNIŢI, BOLNAVI ŞI NAUFRAGIATI Secţiunea I Protecţia generalã ART. 8 Terminologie În sensul prezentului protocol: a) prin termenii rãniţi şi bolnavi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacitãţi sau tulburãri fizice sau mentale, au nevoie de îngrijiri medicale şi care se abtin de la orice act de ostilitate. Aceşti termeni vizeazã, deopotrivã, lauzele, nou-nascutii şi alte persoane care ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi infirmii şi femeile însãrcinate, şi care se abtin de la orice act de ostilitate; b) prin termenul de naufragiati se înţeleg persoanele, militari sau civili, care se afla într-o situaţie periculoasa pe mare sau în alte ape, ca urmare a nenorocirii care-i loveste sau care loveste nava sau aeronava care-i transporta, şi care se abtin de la orice act de ostilitate. Aceste persoane, cu condiţia ca ele sa continue sa se abţinã de la orice act de ostilitate, vor continua sa fie considerate ca naufragiati în timpul salvãrii lor pînã ce vor fi dobîndit un alt statut în virtutea convenţiilor sau a prezentului protocol; c) prin expresia personal sanitar se înţeleg persoanele afectate în exclusivitate de cãtre o parte în conflict fie scopurilor sanitare enumerate la alin. e), fie administraţiei unitãţilor sanitare, fie - în sfîrşit - functionarii sau administrãrii mijloacelor de transport sanitar. Aceste afectari pot fi permanente sau temporare. Expresia acoperã: i) personalul sanitar, militar sau civil, al unei pãrţi în conflict, inclusiv cel care este menţionat în prima şi a doua convenţie, precum şi cel care este afectat unor organisme de protecţie civilã; ii) personalul sanitar al societãţilor naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu) şi alte societãţi naţionale voluntare de asistenta, recunoscute legal şi autorizate de cãtre o parte la conflict; iii) personalul sanitar al unitãţilor sau al mijloacelor de transport sanitare prevãzute la art. 9 paragraful 2. d) prin expresia personal religios se înţeleg persoanele, militari sau civili, precum sînt preotii care se dedica în exclusivitate funcţiei lor şi sînt atasati: i) fie forţelor armate ale unei pãrţi la conflict; ii) fie unitãţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitar ale unei pãrţi la conflict; iii) fie unitãţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare prevãzute la art. 9 paragraful 2; iv) fie organismelor de protecţie civilã ale unei pãrţi la conflict. Alaturarea personalului religios acestor unitãţi poate fi permanenta sau temporarã şi dispoziţiile pertinente prevãzute în alin. k) se aplica acestui personal; e) prin expresia unitãţi sanitare se înţeleg aşezãminte şi alte formaţii, militare sau civile, organizate în scopuri sanitare, adicã cãutarea, evacuarea, transportul, diagnosticul sau tratamentul - inclusiv primul ajutor - al rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, ca şi prevenirea bolilor. Ea include, între altele, spitalele şi alte unitãţi similare, centrele de transfuzie sanguina, centrele şi institutele de medicina preventivã şi centrele de aprovizionare sanitarã, precum şi depozitele de material sanitar şi de produse farmaceutice din aceste unitãţi. Unitãţile sanitare pot fi fixe sau mobile, permanente sau temporare; f) prin expresia transport sanitar se înţelege transportul rutier, pe apa sau aerian, al rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, al personalului sanitar şi religios şi al materialului sanitar, protejati de convenţii şi de prezentul protocol; g) prin expresia mijloc de transport sanitar se înţelege orice mijloc de transport, militar sau civil, permanent sau temporar, destinat în exclusivitate transportului sanitar şi pus sub conducerea unei autoritãţi competente a unei pãrţi la conflict; h) prin expresia vehicul sanitar se înţelege orice mijloc de transport sanitar terestru; i) prin expresia nava şi ambarcatiune sanitarã se înţelege orice mijloc de transport pe apa; j) prin expresia aeronava sanitarã se înţelege orice mijloc de transport aerian sanitar; k) sînt permanenţi personalul sanitar, unitãţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar afectate în exclusivitate scopurilor sanitare pe o durata nedeterminatã. Sînt temporare personalul sanitar, unitãţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar utilizate exclusiv în scopuri sanitare pentru perioade limitate, pe toatã durata acestor perioade. În afarã cazurilor în care ar fi altfel calificate, expresiile personal sanitar, unitate sanitarã şi mijloc de transport sanitar includ personal, unitãţi sau mijloace de transport care pot fi permanente sau temporare; l) prin expresia semn distinctiv se înţelege semnul distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu, pe fond alb, cînd este utilizat pentru protecţia unitãţilor şi mijloacelor de transport sanitare şi a personalului sanitar şi religios, ca şi a materialului acestora; m) prin expresia semnal distinctiv se înţelege orice mijloc de semnalizare destinat exclusiv pentru a permite identificarea unitãţilor şi a mijloacelor de transport sanitare, prevãzute în cap. 3 al anexei nr. 1 la prezentul protocol; ART. 9 Domeniul de aplicare 1. Prezentul titlu, ale cãrui prevederi au ca scop ameliorarea situaţiei rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, se aplica tuturor acelora care sînt afectaţi de o situaţie prevãzutã la art. 1, fãrã nici o diferentiere nefavorabila fondatã pe rasa, culoare, sex, limba, religie sau credinţa, opinii politice sau altele, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau orice alta situaţie sau orice alt criteriu analog. 2. Dispoziţiile pertinente ale art. 27 şi 32 ale primei convenţii se aplica unitãţilor şi mijloacelor de transport sanitare permanente (altele decît navele-spital, la care se aplica art. 25 din convenţia a II-a), ca şi personalului lor pus la dispoziţie în scopuri umanitare de o parte la conflict: a) de cãtre un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la conflict; b) de cãtre o societate de ajutor recunoscuta şi autorizata de acest stat; c) de cãtre o organizaţie internationala impartiala, cu caracter umanitar. ART. 10 Protecţie şi îngrijiri 1. Toţi rãniţii, bolnavii şi naufragiatii, oricare ar fi partea cãreia îi aparţin, trebuie sa fie respectati şi protejati. 2. În toate împrejurãrile ei trebuie sa fie trataţi cu umanitate şi sa primeascã, în mãsura posibilului şi în timpul cel mai scurt, ingrijirile medicale cerute de starea lor. Nici o diferentiere fondatã pe alte criterii decît cele medicale nu trebuie facuta între aceştia. ART. 11 Protecţia persoanei 1. Sãnãtatea şi integritatea fizica sau mentala a persoanelor aflate în miinile partii adverse sau internate, deţinute sau în orice alt fel private de libertate ca urmare a unei situaţii prevãzute în art. 1, nu trebuie sa fie compromise prin nici un act şi nici prin vreo omisiune nejustificatã. În consecinta, este interzis de a supune persoanele prevãzute în prezentul articol unui act medical care nu ar fi motivat de starea sãnãtãţii lor şi care nu ar fi conform cu normele medicale în general recunoscute pe care partea responsabilã de actul respectiv l-ar aplica, în circumstanţe medicale analoage, propriilor sãi resortisanti, aflaţi în libertate. 2. Este, în special, interzis de a practica asupra acestor persoane, chiar şi cu consimţãmîntul lor: a) mutilari fizice; b) experienţe medicale sau ştiinţifice; c) prelevãri de tesuturi sau de organe pentru transplanturi, cu excepţia cazurilor cînd aceste acte sînt justificate în condiţiile prevãzute în paragraful 1. 3. Nu se poate face derogare la interdicţia prevãzutã la paragraful 2 c) decît atunci cînd este vorba de donari de singe în vederea transfuziei sau de piele destinatã grefelor, cu condiţia ca aceste donari sa fie voluntare şi sa nu fie rezultatul unor mãsuri coercitive sau al insistentei şi ca ele sa fie destinate unor scopuri terapeutice în condiţii compatibile cu normele medicale general recunoscute şi cu controale efectuate atît în interesul donatorului, cît şi al primitorului. 4. Orice act sau omisiune voluntara care pune în mod grav în pericol sãnãtatea sau integritatea fizica sau mentala a oricãrei persoane sub puterea unei pãrţi, alta decît cea de care ea depinde şi care, fie ca contravine uneia dintre interdicţiile enunţate în paragrafele 1 şi 2, fie ca nu respecta condiţiile prevãzute în paragraful 3, constituie o infracţiune grava la prezentul protocol. 5. Persoanele definite în paragraful 1 au dreptul de a refuza orice intervenţie chirurgicala. În caz de refuz, personalul sanitar trebuie sa se straduiasca sa obţinã o declaraţie scrisã în acest sens, semnatã sau recunoscuta de pacient. 6. Orice parte la conflict trebuie sa constituie un dosar medical pentru orice donaţie de singe în vederea transfuziei sau de piele destinatã grefelor, de cãtre persoanele vizate în paragraful 1, dacã aceasta donaţie este efectuatã sub responsabilitatea acestei pãrţi. În afarã de aceasta, orice parte la conflict trebuie sa se straduiasca sa dispunã de un dosar cu toate actele medicale întreprinse fata de persoanele internate, deţinute sau private în orice alt mod de libertate, ca urmare a unei situaţii vizate în art. 1. Aceste dosare trebuie sa fie, în orice moment, puse la dispoziţia puterii protectoare, în scop de inspecţie. ART. 12 Protecţia unitãţilor sanitare 1. Unitãţile sanitare vor fi, întotdeauna, respectate şi protejate şi nu vor face obiectul atacurilor. 2. Paragraful 1 se aplica unitãţilor sanitare civile în mãsura în care îndeplinesc una din condiţiile urmãtoare: a) aparţin uneia dintre pãrţile în conflict; b) sînt recunoscute şi autorizate de autoritãţile competente ale uneia dintre pãrţile la conflict; c) sînt autorizate, conform art. 9 paragraful 2 al prezentului protocol sau art. 27 al convenţiei I. 3. Pãrţile la conflict sînt obligate sa-şi comunice amplasarea unitãţilor lor sanitare fixe. Absenta unei asemenea notificãri nu exonereaza nici una dintre pãrţi de obligaţia de a respecta dispoziţiile paragrafului 1. 4. În nici o împrejurare, unitãţile sanitare nu trebuie sa fie utilizate pentru a se incerca sa se punã la adapost, de atacuri, obiective militare. De fiecare data cînd aceasta va fi posibil, pãrţile la conflict vor veghea ca unitãţile sanitare sa fie situate în asa fel încît atacurile impotriva obiectivelor militare sa nu punã în pericol aceste unitãţi sanitare. ART. 13 Încetarea protecţiei unitãţilor sanitare civile 1. Protecţia unitãţilor sanitare civile nu poate inceta decît dacã acestea sînt utilizate pentru a se comite, în afarã destinaţiei lor umanitare, acte dãunãtoare inamicului. Totuşi, protecţia va inceta numai dupã o somaţie care va fixa, de cîte ori este cazul, un termen rezonabil şi care a rãmas fãrã rezultat. 2. Nu vor fi considerate acte dãunãtoare inamicului: a) faptul ca personalul unitãţii este inzestrat cu arme uşoare individuale pentru propria sa apãrare sau pentru apãrarea rãniţilor şi a bolnavilor aflaţi în îngrijire; b) faptul ca unitatea este pazita de un pichet, de santinele sau de o escorta; c) faptul ca în unitate se afla arme portative şi muniţii luate de la rãniţi şi bolnavi şi care nu au fost încã predate serviciului competent; d) faptul ca membri ai forţelor armate sau alţi combatanti se afla în aceste unitãţi din ratiuni medicale. ART. 14 Limitarea rechizitiei unitãţilor sanitare civile 1. Puterea ocupanta are datoria sa asigure ca nevoile medicale ale populaţiei civile sa continue sa fie satisfacute în teritoriile ocupate. 2. În consecinta, puterea ocupanta nu poate rechizitiona unitãţile sanitare civile, echipamentul lor, materialele sau personalul lor, atita vreme cît aceste mijloace sînt necesare pentru a satisface nevoile medicale ale populaţiei civile şi pentru a asigura continuitatea îngrijirii rãniţilor şi bolnavilor în curs de tratament. 3. Puterea ocupanta poate rechizitiona mijloacele de transport menţionate mai sus cu condiţia de a continua sa respecte regula generalã stabilitã în paragraful 2 şi sub rezerva urmãtoarelor condiţii specifice: a) ca mijloacele sa fie necesare pentru a asigura un tratament medical imediat şi corespunzãtor rãniţilor şi bolnavilor forţelor armate ale puterii ocupante sau prizonierilor de rãzboi; b) ca rechizitia sa nu depãşeascã perioada în care aceasta necesitate se manifesta; c) sa fie luate mãsuri imediate pentru ca îngrijirea medicalã a populaţiei civile, ca şi a rãniţilor şi bolnavilor în curs de tratament, afectaţi de rechiziţie, sa continue sa fie satisfacute. ART. 15 Protecţia personalului sanitar şi religios civil 1. Personalul sanitar civil va fi respectat şi protejat. 2. În caz de necesitate trebuie sa fie acordatã toatã asistenta posibila personalului civil într-o zona în care serviciile sanitare civile au fost dezorganizate ca urmare a luptelor. 3. Puterea ocupanta va acorda toatã asistenta personalului sanitar civil în teritoriile ocupate pentru a-i permite sa îndeplineascã cît mai bine misiunea sa umanitara. Puterea ocupanta nu poate cere de la personalul sanitar ca aceasta misiune sa se îndeplineascã cu prioritate în folosul cuiva, cu excepţia cazurilor impuse de ratiuni medicale. Acest personal nu va fi constrîns la sarcini incompatibile cu misiunea sa umanitara. 4. Personalul sanitar civil se va putea deplasa spre locurile unde serviciile sale sînt indispensabile, sub rezerva mãsurilor de control şi de securitate pe care partea la conflict interesatã le va considera necesare. 5. Personalul religios civil va fi respectat şi protejat. Dispoziţiile convenţiilor şi a prezentului protocol, referitoare la protecţia şi identificarea personalului sanitar, îi sînt aplicabile. ART. 16 Protecţia generalã a misiunii medicale 1. Nimeni nu va putea fi pedepsit pentru ca a exercitat o activitate cu caracter medical conform deontologiei, oricare ar fi fost împrejurãrile sau beneficiarii acestei activitãţi. 2. Persoanele exercitind o activitate cu caracter medical nu pot fi constrinse sa îndeplineascã acte sau sa efectueze lucrãri contrare deontologiei sau altor reguli medicale care protejeaza rãniţii şi bolnavii sau dispoziţiilor convenţiilor sau prezentului protocol şi nici sa se abţinã de la îndeplinirea actelor cerute de aceste reguli sau dispoziţii. 3. Nici o persoana exercitind o activitate medicalã nu poate fi constrinsa sa dea unei persoane aparţinînd fie unei pãrţi adverse, fie aceleiaşi pãrţi ca şi ea, cu excepţia cazurilor prevãzute de legea acesteia din urma, informaţii referitoare la rãniţii şi bolnavii pa care-i îngrijeşte sau i-a îngrijit, dacã ea considera ca astfel de informaţii pot aduce prejudicii acestora sau familiilor lor. Prevederile care reglementeazã notificarea obligatorie a bolilor transmisibile vor trebui, totuşi, respectate. ART. 17 Rolul populaţiei civile şi al societãţilor de asistenta 1. Populaţia civilã trebuie sa respecte rãniţii, bolnavii şi naufragiatii, chiar dacã ei aparţin partii adverse, şi sa nu exercite contra lor nici un act de violenta. Populaţia civilã şi societãţile de asistenta, cum sînt societãţile naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu), vor fi autorizate, chiar în regiunile invadate sau ocupate, sa adune pe aceşti rãniţi, bolnavi sau naufragiati şi sa le acorde îngrijiri, chiar din proprie initiativa. Nimeni nu va fi amenintat, urmãrit, condamnat sau pedepsit pentru astfel de acte umanitare. 2. Pãrţile la conflict vor putea face apel la populaţia civilã şi la societãţile de asistenta menţionate în paragraful 1 pentru a aduna rãniţii, bolnavii şi naufragiatii şi a le acorda îngrijiri, precum şi pentru a cauta morţii şi a da indicaţii despre locul în care se gãsesc; ele vor acorda protecţia şi facilitãţile necesare celor ce vor fi rãspuns la acest apel. În cazul în care partea adversa va lua sau a reluat controlul asupra regiunii, ea va menţine aceasta protecţie şi aceste facilitãţi atita timp cît acestea vor fi necesare. ART. 18 Identificarea 1. Fiecare parte la conflict trebuie sa se straduiasca sa facã în asa fel ca personalul sanitar şi religios, precum şi unitãţile şi mijloacele de transport sanitare, sa poatã fi identificate. 2. Fiecare parte la conflict trebuie, totodatã, sa se straduiasca sa adopte şi sa punã în aplicare metode şi proceduri permitind identificarea unitãţilor şi mijloacelor de transport sanitare care utilizeazã semnul distinctiv şi semnale distinctive. 3. În teritoriile ocupate şi în zonele în care luptele se desfãşoarã sau este posibil sa se desfãşoare, personalul sanitar civil şi personalul religios civil se vor face recunoscuţi - ca regula generalã - cu ajutorul semnului distinctiv şi al unei cãrţi de identitate, atestind statutul lor. 4. Cu consimţãmîntul autoritãţii competente, unitãţile şi mijloacele de transport sanitare vor fi marcate cu semnul distinctiv. Navele şi ambarcatiunile sanitare vizate în art. 22 al prezentului protocol vor fi marcate în conformitate cu prevederile celei de a II-a convenţii. 5. În plus fata de semnul distinctiv, o parte la conflict poate, în conformitate cu cap. III al anexei nr. I din prezentul protocol, sa autorizeze folosirea semnalelor distinctive pentru a permite identificarea unitãţilor şi a mijloacelor de transport sanitare. Cu titlu excepţional, în cazurile speciale prevãzute în amintitul capitol, mijloacele de transport sanitare pot utiliza semnale distinctive fãrã a arbora semnul distinctiv. 6. Îndeplinirea dispoziţiilor prevãzute în paragrafele 1-5 este reglementatã de cãtre cap. I-III ale anexei nr. 1 la prezentul protocol. Semnalele descrise în cap. III al acestei anexe şi destinate exclusiv folosirii de cãtre unitãţile şi mijloacele de transport sanitare nu vor putea fi utilizate, în afarã excepţiilor prevãzute în amintitul capitol, decît pentru a permite identificarea unitãţilor şi a mijloacelor de transport sanitare. 7. Prevederile prezentului articol nu permit extinderea utilizãrii, în timp de pace, a semnului distinctiv dincolo de ceea ce este prevãzut în art. 44 al convenţiei I. 8. Prevederile convenţiilor şi ale prezentului protocol referitoare la controlul întrebuinţãrii semnului distinctiv, precum şi a prevenirii şi reprimãrii folosirii sale abuzive, sînt aplicabile şi semnalelor distinctive. ART. 19 State neutre şi alte state care nu sînt pãrţi la conflict Statele neutre şi alte state care nu sînt pãrţi la conflict vor aplica dispoziţiile pertinente al prezentului protocol persoanelor protejate de acest titlu, care pot fi primite sau internate pe teritoriul lor, ca şi morţilor pãrţilor la acest conflict pe care îi vor putea stringe. ART. 20 Interzicerea represaliilor Represaliile contra persoanelor şi bunurilor protejate de prezentul titlu sînt interzise. Secţiunea II Transporturi sanitare ART. 21 Vehicule sanitare Vehiculele sanitare vor fi respectate şi protejate în modul prevãzut de cãtre convenţii şi de prezentul protocol pentru unitãţile sanitare mobile. ART. 22 Nave-spital şi ambarcatiuni de salvare de coasta 1. Dispoziţiile convenţiilor cu privire la: a) navele descrise la art. 22, 24, 25 şi 27 ale celei de a II-a convenţii; b) barcile lor de salvare şi ambarcatiunile lor; c) personalul lor şi echipajele lor; d) rãniţii, bolnavii şi naufragiatii care se afla la bord, se vor aplica şi atunci cînd aceste nave, barci sau ambarcatii transporta civili rãniţi, bolnavi şi naufragiati care nu aparţin uneia din categoriile menţionate în art. 13 al celei de-a II-a convenţii. Totuşi, aceşti civili nu vor trebui sa fie nici predati unei pãrţi care nu este a lor şi nici capturati pe mare. Dacã se afla sub puterea unei pãrţi la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a convenţie şi prezentul protocol le vor fi aplicabile. 2. Protecţia asigurata de cãtre convenţii pentru navele descrise în art. 25 al celei de-a II-a convenţii se extinde navelor-spital puse la dispoziţia unei pãrţi la conflict în scopuri umanitare: a) de cãtre un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la acest conflict, sau b) de cãtre o organizaţie internationala impartiala cu caracter umanitar, sub rezerva, în ambele cazuri, a îndeplinirii condiţiilor enunţate în articolul amintit. 3. Ambarcatiunile descrise în art. 27 al celei de-a II-a convenţii vor fi protejate chiar dacã notificarea avutã în vedere în acest articol nu a fost facuta. Pãrţile la conflict trebuie totuşi sa se informeze reciproc asupra oricãrui element referitor la aceste ambarcatiuni care sa permitã sa fie identificate şi recunoscute mai uşor. ART. 23 Alte nave şi ambarcatiuni sanitare 1. Navele şi ambarcatiunile sanitare, altele decît cele prevãzute în art. 22 al prezentului protocol şi în art. 38 al celei de-a II-a convenţii, trebuie, fie ca se afla pe mare sau în alte ape, sa fie respectate şi protejate în modul prevãzut pentru unitãţile sanitare mobile de cãtre convenţii şi prezentul protocol. Protecţia acestor nave neputind fi eficace decît dacã ele pot fi identificate şi recunoscute ca nave sau ambarcatiuni sanitare, ele trebuie sa fie marcate cu semnul distinctiv şi sa se conformeze, în mãsura posibilului, dispoziţiilor art. 43 alin. 2 al celei de-a II-a convenţii. 2. Navele şi ambarcatiunile prevãzute în paragraful 1 rãmîn supuse dreptului rãzboiului. Ordinul de a stopa, de a îndepãrta sau de a lua o ruta determinata va putea sa le fie dat de orice nava de rãzboi navigind la suprafata, care este în mãsura sa facã sa fie executat acest ordin imediat, şi ele vor trebui sa se supunã oricãrui ordin de aceasta natura. Ele nu pot fi deturnate într-un alt mod de la misiunea lor sanitarã cît timp vor fi necesare pentru rãniţii, bolnavii şi naufragiatii care se afla la bordul lor. 3. Protecţia prevãzutã în paragraful 1 nu va inceta decît în condiţiile enunţate în art. 34 şi 35 ale celei de-a II-a convenţii. Un refuz net de a se supune unui ordin dat în conformitate cu paragraful 2 constituie un act daunator inamicului în sensul art. 34 al celei de-a II-a convenţii. 4. O parte la conflict va putea notifica unei pãrţi adverse, de îndatã ce va fi posibil înaintea plecãrii, numele, caracteristicile, ora de plecare prevãzutã, ruta, viteza estimatã a navei sau ambarcatiunii sanitare, mai ales dacã este vorba de nave mai mari de 2.000 tone brute, şi va putea comunica toate celelalte informaţii care ar usura identificarea şi recunoaşterea. Partea adversa trebuie sa confirme primirea acestor informaţii. 5. Dispoziţiile art. 37 al celei de-a II-a convenţii se aplica personalului sanitar şi religios care se afla la bordul acestor nave şi ambarcatiuni. 6. Dispoziţiile pertinente ale celei de-a II-a convenţii se aplica rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor care aparţin categoriilor prevãzute în art. 13 al celei de-a II-a convenţii şi în art. 44 al prezentului protocol, care se afla la bordul acestor nave şi ambarcatiuni sanitare. Persoanele civile ranite, bolnavii şi naufragiatii care nu aparţin nici uneia din categoriile menţionate în art. 13 al celei de-a II-a convenţii nu trebuie, dacã ele sînt pe mare, nici sa fie predate unei pãrţi care nu este a lor, nici sa fie obligate sa pãrãseascã nava; dacã, cu toate acestea, ele se afla sub puterea unei pãrţi la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a convenţie şi prezentul protocol le sînt aplicabile. ART. 24 Protecţia aeronavelor sanitare Aeronavele sanitare vor fi respectate şi protejate în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu. ART. 25 Aeronave sanitare în zone care nu sînt dominate de cãtre partea adversa În zonele terestre dominate de cãtre forte prietene sau în zone maritime care nu sînt în fapt dominate de cãtre o parte adversa, şi în spaţiul lor aerian, respectarea şi protecţia aeronavelor sanitare ale unei pãrţi în conflict nu depind de un acord cu partea adversa. O parte în conflict care întrebuinţeazã astfel aeronavele sale sanitare în aceste zone va putea, cu toate acestea, pentru a întãri securitatea lor, sa prezinte partii adverse notificãrile prevãzute în art. 29, mai ales cînd aceste aeronave efectueazã zboruri care le aduc în bataia sistemelor de arme sol-aer ale partii adverse. ART. 26 Aeronave sanitare în zone de contact sau similare 1. În pãrţile zonei de contact dominata de fapt de cãtre forte prietene, ca şi în zonele pe care în fapt nici o forta nu le domina în mod clar, şi în spaţiul aerian corespunzãtor, protecţia aeronavelor sanitare nu poate fi pe deplin eficace decît dacã un acord prealabil a intervenit între autoritãţile militare competente ale pãrţilor la conflict, asa cum este prevãzut în art. 29. În absenta unui astfel de acord, aeronavele sanitare acţioneazã doar pe riscul lor; aeronavele sanitare vor trebui, cu toate acestea, sa fie respectate atunci cînd vor fi fost recunoscute ca atare. 2. Expresia zona de contact se aplica oricãrei zone terestre în care elementele avansate ale forţelor opuse sînt în contact unele cu celelalte, mai ales acolo unde sînt expuse tragerilor directe de la sol. ART. 27 Aeronave sanitare în zonele dominate de partea adversa 1. Aeronavele sanitare ale partii la conflict vor rãmîne protejate în timp ce survoleaza zone terestre sau maritime dominate în fapt de cãtre o parte adversa, cu condiţia de a fi obţinut în prealabil, pentru astfel de zboruri, acordul autoritãţii competente a acestei pãrţi adverse. 2. O aeronava sanitarã care survoleaza o zona dominata, în fapt, de o parte adversa, în absenta acordului prevãzut de paragraful 1 sau contravenind unui astfel de acord, ca urmare a unei erori de navigaţie sau a unei situaţii de urgenta afectind securitatea zborului, va trebui sa facã tot posibilul pentru a se face identificata şi pentru a informa partea adversa. Îndatã ce partea adversa va fi recunoscut o astfel de aeronava sanitarã, ea va trebui sa facã toate eforturile normale pentru a da ordinul de aterizare sau de amerizare prevãzut în art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte mãsuri care sa ocroteasca interesele acestei pãrţi şi pentru a da aeronavei, în cele doua cazuri, timpul de a se supune, înainte de a recurge la un atac. ART. 28 Restrictii la utilizarea aeronavelor sanitare 1. Este interzis pãrţilor la conflict sa utilizeze aeronavele lor sanitare pentru a incerca sa obţinã un avantaj militar asupra partii adverse. Prezenta aeronavelor sanitare nu trebuie sa fie folositã pentru a se incerca sa se punã obiective militare la adapost de un atac. 2. Aeronavele sanitare nu vor trebui sa fie utilizate pentru a culege sau transmite informaţii cu caracter militar şi nu trebuie sa transporte materiale destinate acestui scop. Le este interzis sa transporte persoane sau o incarcatura necuprinsã în definitia data în art. 8 alin. f). Transportul la bord de efecte personale ale ocupantilor sau de material destinat în exclusivitate sa faciliteze navigaţia, comunicaţiile sau identificarea nu este considerat ca interzis. 3. Aeronavele sanitare nu trebuie sa transporte alte arme decît armele portative şi munitiile care vor fi fost luate de la rãniţii, bolnavii sau naufragiatii care se gãsesc la bord şi care nu vor fi fost predate serviciilor competente, precum şi arme uşoare individuale necesare pentru a permite personalului sanitar ce se afla la bord de a-şi asigura apãrarea sa şi aceea a rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor ce se afla în îngrijirea sa. 4. Efectuind zborurile prevãzute în art. 26 şi 27, aeronavele sanitare nu trebuie sa fie folosite, fãrã un acord prealabil cu partea adversa, pentru cãutarea rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor. ART. 29 Notificãri şi acorduri referitoare la aeronavele sanitare 1. Notificãrile prevãzute în art. 25 sau cererile de acord prealabil prevãzute în art. 26, 27, 28 paragraful 4 şi 31 trebuie sa indice numãrul prevãzut de aeronave sanitare, planurile de zbor şi mijloacele lor de identificare; ele vor fi interpretate ca semnificind ca fiecare zbor se va efectua conform cu dispoziţiile art. 28. 2. Partea care primeşte o notificare întocmitã în baza art. 25 trebuie sa confirme neîntîrziat primirea acesteia. 3. Partea care primeşte o cerere de acord prealabil în conformitate fie cu art. 26, 27 sau 31, fie cu art. 28 paragraful 4, trebuie sa notifice cît mai repede posibil partii solicitante: a) fie acceptarea cererii; b) fie respingerea cererii; c) fie o propunere rezonabila de modificare a cererii. Ea poate, de asemenea, sa propunã interzicerea sau restrîngerea altor zboruri în zona în timpul perioadei avute în vedere. Dacã partea care a prezentat cererea accepta contrapropunerile, ea trebuie sa notifice acordul sau celeilalte pãrţi. 4. Pãrţile vor lua mãsurile necesare pentru a face posibile aceste notificãri şi pentru a încheia rapid aceste acorduri. 5. Pãrţile vor lua, de asemenea, mãsurile necesare pentru ca conţinutul pertinent al acestor notificãri şi al acestor acorduri sa fie difuzate rapid unitãţilor militare şi ca acestea sa fie incunostiintate rapid despre mijloacele de identificare folosite de respectivele aeronave sanitare. ART. 30 Aterizarea şi inspectarea aeronavelor sanitare 1. Aeronavele sanitare, survolind zone dominate în fapt de partea adversa sau zone pe care în fapt nici o forta nu le domina în mod evident, pot fi somate sa aterizeze sau sa amerizeze, dupã caz, pentru a permite inspecţia prevãzutã în paragrafele urmãtoare. Aeronavele sanitare vor trebui sa se supunã oricãrei somaţii de acest gen. 2. Dacã o aeronava sanitarã aterizeaza sau amerizeaza la somaţie sau pentru alte motive, ea nu poate fi supusã inspecţiei decît pentru a se verifica elementele menţionate în paragrafele 3 şi 4. Inspecţia va trebui sa fie întreprinsã fãrã intirziere şi sa se efectueze rapid. Partea care procedeazã la inspecţie nu trebuie sa ceara ca rãniţii şi bolnavii sa fie debarcati din aeronava, cu excepţia cazului cînd debarcarea este indispensabila inspectarii. În orice caz, ea trebuie sa vegheze ca aceasta inspecţie sau aceasta debarcare sa nu agraveze starea rãniţilor sau bolnavilor. 3. Dacã inspecţia arata ca aeronava: a) este o aeronava sanitarã în sensul art. 8 alin. j); b) nu contravine condiţiilor prescrise în art. 28; şi c) nu a efectuat zborul sau în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci cînd un astfel de acord se impune, aeronava cu acei din ocupantii sãi aparţinînd fie unei pãrţi adverse, fie unui stat neutru sau unui alt stat care nu este parte la conflict, va fi autorizata sa-şi continue neîntîrziat zborul. 4. Dacã inspecţia arata ca aeronava: a) nu este o aeronava sanitarã în sensul art. 8 alin. j; b) contravine condiţiilor prevãzute în art. 28; sau c) a efectuat zborul sau în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci cînd un astfel de acord se impune, aeronava poate fi reţinutã. Ocupantii sãi trebuie sa fie trataţi cu totii în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiilor şi ale prezentului protocol. În cazul cînd aeronava reţinutã era afectatã ca aeronava sanitarã permanenta, ea nu poate fi utilizata ulterior decît ca aeronava sanitarã. ART. 31 Statele neutre sau alte state care nu sînt pãrţi la conflict 1. Aeronavele sanitare nu trebuie, cu excepţia cazului cînd exista un acord prealabil, nici sa survoleze teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la conflict, şi nici sa aterizeze sau sa amerizeze. Cu toate acestea, dacã un astfel de acord exista, aceste aeronave vor trebui sa fie respectate pe toatã durata zborului lor şi pe timpul eventualelor escale. Ele vor trebui, cu toate acestea, sa se supunã oricãrei somaţii de aterizare sau amerizare, dupã caz. 2. O aeronava sanitarã care, în lipsa unui acord sau contravenind dispoziţiilor unui acord, survoleaza teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la conflict, fie ca urmare a unei erori de navigaţie, fie ca urmare a unei situaţii de urgenta privind securitatea zborului, trebuie sa se straduiasca sa notifice zborul sau şi sa se facã identificata. Îndatã ce acest stat va fi recunoscut o astfel de aeronava sanitarã, el va trebui sa depunã toate eforturile cuvenite pentru a da ordinul de aterizare sau amerizare, prevãzut în art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte mãsuri de a ocroti interesele acestui stat şi pentru a da aeronavei, în ambele cazuri, timpul sa se supunã înainte de a recurge la un atac. 3. Dacã o aeronava sanitarã, în conformitate cu un acord sau în condiţiile indicate în paragraful 2, aterizeaza sau amerizeaza, la somaţie sau pentru alte motive, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, ea va putea fi supusã unei inspecţii pentru a se determina dacã ea este într-adevãr o aeronava sanitarã. Inspecţia va trebui sa fie întreprinsã fãrã intirziere şi efectuatã rapid. Partea care procedeazã la inspecţie nu trebuie sa ceara ca rãniţii şi bolnavii care depind de partea care utilizeazã aeronava sa fie debarcati din aeronava, în afarã de cazul în care aceasta debarcare este indispensabila inspecţiei. În orice caz, ea va veghea ca aceasta inspecţie sau aceasta debarcare sa nu agraveze starea rãniţilor şi a bolnavilor. Dacã inspecţia arata ca este vorba efectiv de o aeronava sanitarã, aceasta aeronava cu ocupantii sãi, cu excepţia celor care trebuie sa fie reţinuţi în baza regulilor de drept internaţional a plicabil în conflicte armate, va fi autorizata sa-şi continue zborul şi va beneficia de facilitãţile corespunzãtoare. Dacã inspecţia arata ca aceasta aeronava nu este o aeronava sanitarã, aeronava va fi reţinutã şi ocupantii sãi vor fi trataţi în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 4. 4. Cu excepţia celor care sînt debarcati cu titlu temporar, rãniţii, bolnavii şi naufragiatii debarcati dintr-o aeronava sanitarã, cu consimţãmîntul autoritãţii locale, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, vor fi, în afarã cazului unei înţelegeri diferite între acest stat şi pãrţile în conflict, reţinuţi de cãtre acest stat atunci cînd regulile dreptului internaţional aplicabil în conflictele armate o cer, astfel ca ei sa nu poatã lua parte din nou la ostilitati. Cheltuielile de spitalizare şi internare cad în sarcina statului de care aceste persoane depind. 5. Statele neutre sau celelalte state care nu sînt pãrţi la conflict vor aplica, în mod egal tuturor pãrţilor la conflict, condiţiile şi eventualele restrictii referitoare la survolul teritoriului lor de cãtre aeronave sanitare sau la aterizarea acestor aeronave. Secţiunea III Persoane dispãrute şi decedate ART. 32 Principiu general În aplicarea prezentei secţiuni, activitatea inaltelor pãrţi contractante, a pãrţilor la conflict şi a organizaţiilor umanitare internaţionale menţionate în convenţii şi în prezentul protocol va fi motivatã în primul rind de cãtre dreptul pe care-l au familiile de a cunoaşte soarta membrilor lor. ART. 33 Persoane dispãrute 1. Îndatã ce împrejurãrile o permit şi cel mai tirziu începînd de la sfîrşitul ostilitãţilor active, fiecare parte la conflict trebuie sa caute persoanele a cãror dispariţie a fost semnalata de o parte adversa. Numita parte adversa trebuie sa comunice toate informaţiile utile despre aceste persoane, pentru a facilita cercetãrile. 2. Pentru a facilita stringerea de informaţii prevãzute în paragraful precedent, fiecare parte la conflict trebuie, în ceea ce priveşte persoanele care nu ar beneficia de un regim mai favorabil în virtutea convenţiilor sau a prezentului protocol: a) sa înregistreze informaţiile prevãzute în art. 138 al celei de-a IV-a convenţii despre acele persoane care au fost deţinute, închise sau ţinute în captivitate sau în alt mod, mai mult de doua saptamini, ca urmare a ostilitãţilor sau a unei ocupaţii, sau care au decedat în cursul unei perioade de detenţie; b) în toatã mãsura posibilului, sa faciliteze şi, dacã este necesar, sa efectueze cãutarea acestor persoane şi sa înregistreze informaţiile despre aceste persoane, dacã ele au decedat în alte împrejurãri, ca urmare a ostilitãţilor sau a unei ocupaţii. 3. Informaţiile despre persoanele a cãror dispariţie a fost semnalata în aplicarea paragrafului 1 şi a cererilor relative la aceste informaţii, sînt transmise fie direct, fie prin intermediul puterii protectoare, al Agenţiei centrale de depistare a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, sau al societãţilor naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu). Atunci cînd informaţiile nu sînt transmise prin intermediul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii şi al agenţiei sale de depistare, fiecare parte la conflict procedeazã astfel încît acestea sa fie furnizate şi agenţiei centrale de depistare. 4. Pãrţile la conflict se vor strãdui sa se înţeleagã asupra aranjamentelor care sa permitã echipelor de cãutare sa identifice şi sa ridice morţii în zonele cimpului de lupta; aceste aranjamente vor putea sa prevadã, cînd va fi cazul, ca aceste echipe sa fie însoţite de un personal al partii adverse, atunci cînd ele îşi îndeplinesc misiunea în zonele care sînt sub controlul acestei pãrţi adverse. Personalul acestor echipe va trebui sa fie respectat şi protejat atunci cînd se dedica în exclusivitate unor astfel de misiuni. ART. 34 Rãmãşiţele persoanelor decedate 1. Rãmãşiţele persoanelor care au decedat din cauze avînd legatura cu o ocupaţie sau în timpul unei detentii, ca rezultat al unei ocupaţii sau al ostilitãţilor şi acelea ale persoanelor care nu erau resortisantii tarii în care ele au decedat ca urmare a ostilitãţilor, vor trebui sa fie respectate, iar mormintele tuturor acestor persoane trebuie sa fie respectate, întreţinute şi marcate asa cum este prevãzut în art. 130 al celei de-a IV-a convenţii, în mãsura în care amintitele ramasite şi morminte nu beneficiazã de un regim mai favorabil în virtutea convenţiilor şi a prezentului protocol. 2. Îndatã ce împrejurãrile şi relaţiile între pãrţile adverse o permit, inaltele pãrţi contractante pe teritoriul cãrora sînt situate mormintele şi, dacã e cazul, alte locuri în care se afla rãmãşiţele persoanelor decedate ca urmare a ostilitãţilor, în timpul unei ocupaţii sau în caz de detenţie, trebuie sa încheie acorduri în vederea: a) facilitãrii accesului la morminte al membrilor familiilor persoanelor decedate şi al reprezentanţilor serviciilor oficiale de înregistrare a mormintelor şi adoptãrii dispoziţiilor de ordin practic referitoare la acest acces; b) asigurãrii în permanenta a protecţiei şi întreţinerii acestor morminte; c) facilitãrii reintoarcerii în ţara de origine a rãmãşiţelor persoanelor decedate şi a obiectelor lor personale, la cererea acestei tari, sau la cererea familiei, cu condiţia ca aceasta ţara sa nu se opunã la aceasta. 3. În absenta acordurilor prevãzute în paragraful 2 b) sau c) şi dacã ţara de origine a acestor persoane decedate nu este dispusã sa asigure întreţinerea acestor morminte pe cheltuiala sa, inalta parte contractantã pe teritoriul cãreia sînt situate aceste morminte poate sa ofere sa faciliteze întoarcerea rãmãşiţelor în ţara de origine. Dacã aceasta oferta nu a fost acceptatã în termen de cinci ani dupã ce a fost facuta, inalta parte contractantã va putea, dupã ce a avizat ţara de origine, sa aplice dispoziţiile prevãzute în legislaţia sa cu privire la cimitire şi morminte. 4. Inalta parte contractantã pe teritoriul cãreia sînt situate mormintele vizate în prezentul articol este autorizata sa exhumeze rãmãşiţele doar: a) în condiţiile descrise în paragrafele 2 c) sau 3; sau b) atunci cînd exhumarea se impune pentru motive de interes public, inclusiv în cazurile de necesitate sanitarã şi de ancheta, caz în care inalta parte contractantã trebuie, întotdeauna, sa trateze rãmãşiţele persoanelor decedate cu respect şi sa informeze ţara de origine despre intenţia de a exhuma, dind precizãri asupra locului prevãzut pentru noua inhumare. TITLUL III METODE ŞI MIJLOACE DE LUPTA, STATUTUL DE COMBATANT ŞI DE PRIZONIER DE RĂZBOI Secţiunea I Metode şi mijloace de lupta ART. 35 Reguli fundamentale 1. În orice conflict armat, dreptul pãrţilor la conflict de a alege metodele şi mijloacele de lupta nu este nelimitat. 2. Este interzis sa se întrebuinţeze arme, proiectile şi materiale, ca şi metode de lupta de natura sa provoace suferinţe inutile. 3. Este interzis sa se utilizeze metode şi mijloace de lupta care sînt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate aştepta ca vor cauza pagube excesive, de durata şi grave mediului natural. ART. 36 Arme noi În cercetarea, punerea la punct, achiziţionarea sau adoptarea unei noi arme, a unor noi mijloace sau a unor noi metode de lupta, o inalta parte contractantã are obligaţia de a determina ca nu cumva întrebuinţarea acestora sa fie interzisã, în anumite împrejurãri sau în toate împrejurãrile, de cãtre prevederile prezentului protocol sau de orice alta regula de drept internaţional aplicabilã acestei înalte pãrţi contractante. ART. 37 Interzicerea perfidiei 1. Este interzisã omorirea, ranirea sau capturarea unui adversar recurgind la perfidie. Constituie perfidie actele care fac apel, cu intenţia de inselare, la buna-credinţa a unui adversar pentru a-l face sa creadã ca are dreptul sa primeascã sau obligaţia sa acorde protecţia prevãzutã în regulile dreptului internaţional aplicabil la conflictele armate. Actele urmãtoare constituie exemple de perfidie: a) simularea întentiei de a negocia sub acoperirea steagului de parlamentare sau simularea predãrii; b) simularea unei incapacitãţi datoritã rãnilor sau bolii; c) simularea posedãrii statutului de civil sau de necombatant; d) simularea posedãrii unui statut protejat utilizînd semne, embleme sau uniforme ale Naţiunilor Unite, ale statelor neutre sau ale altor state care nu sînt pãrţi la conflict. 2. Stratagemele de rãzboi nu sînt interzise. Constituie stratageme de rãzboi actele care au drept scop sa induca în eroare un adversar sau de a-l face sa comita imprudente, dar care nu incalca nici o regula de drept internaţional aplicabil în conflictele armate şi care, nefacind apel la buna-credinţa a adversarului în ceea ce priveşte protecţia prevãzutã de acest drept nu sînt perfide. Actele urmãtoare sînt exemple de stratageme de rãzboi: folosirea camuflajelor, a momelilor, a operaţiunilor simulate şi a informaţiilor false. ART. 38 Embleme recunoscute 1. Este interzis a se utiliza fãrã a avea dreptul semnul distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu sau alte embleme, semne sau semnale prevãzute de cãtre convenţii sau de prezentul protocol. Este, deopotrivã, interzis de a recurge la o folosire abuzivã, deliberata, într-un conflict armat, a altor embleme, semne sau semnale protectoare recunoscute pe plan internaţional, inclusiv steagul parlamentar şi emblema protectoare a bunurilor culturale. 2. Este interzis sa se utilizeze emblema distinctiva a Naţiunilor Unite în afarã cazurilor în care folosirea este autorizata de aceasta organizaţie. ART. 39 Semne de naţionalitate 1. Este interzis sa se utilizeze, într-un conflict armat, drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale unor state neutre sau ale altor state care nu sînt pãrţi la conflict. 2. Este interzis sa se utilizeze drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale pãrţilor adverse pe timpul atacurilor sau pentru a disimula, a favoriza, a proteja sau a impiedica operaţiunile militare. 3. Nici o dispoziţie a prezentului articol sau a art. 37 paragraful 1 d) nu afecteazã regulile existente, general recunoscute ale dreptului internaţional, aplicabile spionajului sau întrebuinţãrii pavilioanelor în purtarea conflictelor armate pe mare. ART. 40 Crutare Este interzis de a se ordonã sa nu existe supravietuitori, de a ameninta cu aceasta adversarul sau de a conduce ostilitatile în funcţie de aceasta decizie. ART. 41 Protecţia inamicului scos din lupta 1. Nici o persoana recunoscuta sau trebuind sa fie recunoscuta, ţinînd cont de împrejurãri, ca fiind scoasa din lupta, nu trebuie sa facã obiectul unui atac. 2. Este scoasa din lupta orice persoana: a) care a cãzut în miinile unei pãrţi adverse; b) care exprima în mod clar intenţia sa de a se preda; c) care şi-a pierdut cunostinta sau este în alt fel în stare de incapacitate, ca urmare a rãnilor sau a bolii şi, în consecinta, incapabila sa se apere, cu condiţia ca, în toate cazurile, ea sa se abţinã de la orice act de ostilitate şi sa nu incerce sa evadeze. 3. Atunci cînd persoane care au dreptul la protecţie ca prizonieri de rãzboi se afla sub puterea unei pãrţi adverse în condiţii neobisnuite de lupta, care impiedica sa fie evacuata cum este prevãzut la titlul III, secţiunea I a celei de-a III-a convenţii, ele trebuie sa fie eliberate şi trebuie sa fie luate toate precautiile utile pentru a asigura securitatea lor. ART. 42 Ocupantii aeronavelor 1. Nici o persoana care sare cu parasuta dintr-o aeronava în pericol nu trebuie sa facã obiectul unui atac în timpul coboririi. 2. Atingind solul unui teritoriu controlat de o parte adversa, persoana care a sarit cu parasuta dintr-o aeronava în pericol trebuie sa aibã posibilitatea de a se preda înainte de a face obiectul unui atac, dacã nu este evident ca ea se deda unui act de ostilitate. 3. Trupele aeropurtate nu sînt protejate de prezentul articol. Secţiunea II Statutul de combatant şi de prizonier de rãzboi ART. 43 Forţele armate 1. Forţele armate ale unei pãrţi în conflict se compun din toate forţele, toate grupurile şi toate unitãţile armate şi organizate care sînt puse sub comanda, care rãspund de conduita subordonaţilor sãi fata de aceasta parte, chiar dacã aceasta este reprezentatã de un guvern sau o autoritate nerecunoscuta de cãtre partea adversa. Aceste forte armate vor trebui sa fie supuse unui regim de disciplina interna care sa asigure, în special, respectarea regulilor de drept internaţional aplicabile la conflictele armate. 2. Membrii forţelor armate ale unei pãrţi la conflict (alţii decît personalul sanitar şi religios prevãzut în art. 33 al celei de-a III-a convenţii) sînt combatanti, adicã au dreptul de a participa direct la ostilitati. 3. Partea la un conflict, care incorporeaza în forţele sale armate o organizaţie paramilitara sau un serviciu armat însãrcinat cu menţinerea ordinii, trebuie sa notifice aceasta celorlalte pãrţi la conflict. ART. 44 Combatantii şi prizonierii de rãzboi 1. Orice combatant, în sensul art. 43, care cade în miinile partii adverse, este prizonier de rãzboi. 2. Deşi toţi combatantii sînt obligaţi sa respecte regulile de drept internaţional aplicabil în conflictele armate, încãlcãrile acestor reguli nu priveaza pe combatant de dreptul sau de a fi considerat drept combatant, sau dacã se afla în miinile unei pãrţi adverse, de dreptul sau de a fi considerat ca prizonier de rãzboi, cu excepţia cazurilor prevãzute în paragrafele 3 şi 4. 3. Pentru ca protecţia populaţiei civile impotriva efectelor ostilitãţilor sa fie intarita, combatantii sînt obligaţi sa se diferentieze de populaţia civilã atunci cînd iau parte la un atac sau la o operaţiune militarã pregãtitoare a unui atac. Dat fiind totuşi ca exista situaţii în conflictele armate în care, ca urmare a naturii ostilitãţilor, un combatant armat nu se poate diferentia de populaţia civilã, el îşi pãstreazã statutul de combatant, cu condiţia ca, în astfel de situaţii, sa poarte armele sale la vedere: a) pe durata fiecãrei acţiuni militare şi b) în timpul în care este expus vederii de cãtre adversar atunci cînd ia parte la o desfãşurare militarã care precede lansarea unui atac la care trebuie sa participe. Actele care corespund condiţiilor prevãzute de prezentul paragraf nu sînt considerate ca perfide în sensul art. 37 paragraful 1 alin. c). 4. Orice combatant care cade în miinile unei pãrţi adverse, atunci cînd nu îndeplineşte condiţiile prevãzute în cea de-a doua fraza din paragraful 3, pierde dreptul de a fi considerat ca prizonier de rãzboi dar, cu toate acestea, beneficiazã de protecţii echivalente, în toate privintele, cu acelea care sînt acordate prizonierilor de rãzboi de cãtre cea de-a III-a convenţie şi de cãtre prezentul protocol. Aceasta protecţie cuprinde protecţii echivalente celor care sînt acordate prizonierilor de rãzboi de cea de-a III-a convenţie, în cazul în care o astfel de persoana este judecata şi condamnata pentru orice infracţiuni pe care le va fi comis. 5. Combatantul care cade în miinile unei pãrţi adverse, atunci cînd nu participa la un atac sau la o alta acţiune militarã pregãtitoare a unui atac, nu pierde, ca urmare a activitãţilor sale anterioare, dreptul de a fi considerat drept combatant şi prizonier de rãzboi. 6. Prezentul articol nu priveaza pe nimeni de dreptul de a fi considerat ca prizonier de rãzboi în sensul art. 4 al celei de-a III-a convenţii. 7. Prezentul articol nu are drept obiect modificarea practicii statelor, general acceptatã, referitoare la portul uniformei de cãtre combatantii afectaţi unitãţilor armate regulate în uniforma unei pãrţi la conflict. 8. În afarã categoriilor de persoane prevãzute în art. 13 al primei şi al celei de-a II-a convenţii, toţi membrii forţelor armate ale unei pãrţi la conflict, asa cum sînt definiţi în art. 43 al prezentului protocol, au dreptul la protecţia acordatã de cãtre convenţiile menţionate dacã sînt rãniţi sau bolnavi, sau în cazul celei de-a II-a convenţii, dacã au naufragiat pe mare sau în alte ape. ART. 45 Protecţia persoanelor care au luat parte la ostilitati 1. O persoana care ia parte la ostilitati şi cade în miinile partii adverse este presupusa a fi prizonier de rãzboi şi, în consecinta este protejata de cãtre cea de-a III-a convenţie, atunci cînd ea revendica statutul de prizonier de rãzboi, sau rezulta ca are dreptul la statutul de prizonier de rãzboi, sau atunci cînd partea de care ea depinde revendica pentru ea acest statut pe calea notificãrii adresate puterii care o deţine sau puterii protectoare. Dacã exista vreo indoiala asupra dreptului sau la statutul de prizonier de rãzboi, aceasta persoana continua sa beneficieze de acest statut şi, prin urmare, de protecţia celei de-a III-a convenţii şi a prezentului protocol, asteptind ca statutul sau sa fie determinat de un tribunal competent. 2. Dacã o persoana cãzutã în miinile unei pãrţi adverse nu este detinuta ca prizonier de rãzboi şi trebuie sa fie judecata de aceasta parte pentru o infracţiune în legatura cu ostilitatile, ea este indreptatita sa-şi valorifice dreptul sau la statutul de prizonier de rãzboi în fata unui tribunal judiciar şi sa obţinã ca aceasta problema sa fie rezolvatã. De fiecare data cînd procedura aplicabilã o permite, problema trebuie sa fie soluţionatã înainte de a se fi decis asupra infracţiunii. Reprezentanţii puterii protectoare au dreptul sa asiste la dezbaterile în cursul cãrora aceasta problema trebuie sa fie rezolvatã, în afarã cazului excepţional în care aceste dezbateri se desfãşoarã cu uşile închise în interesul securitãţii de stat. În acest caz, puterea deţinãtoare trebuie sa informeze despre aceasta puterea protectoare. 3. Orice persoana care, luind parte la ostilitati, nu are dreptul la statutul de prizonier de rãzboi şi nu beneficiazã de un tratament mai favorabil în conformitate cu cea de-a IV-a convenţie, are dreptul, oricind, la protecţia prevãzutã în art. 75 al prezentului protocol. În teritoriul ocupat, o astfel de persoana, exceptind situaţia cînd este detinuta pentru spionaj, beneficiazã, de asemenea, în pofida dispoziţiilor art. 5 al celei de-a IV-a convenţii, de drepturile de comunicare prevãzute în amintita convenţie. ART. 46 Spionii 1. În pofida oricãrei alte dispoziţii din convenţii sau din prezentul protocol, un membru al forţelor armate ale unei pãrţi la conflict care cade în miinile unei pãrţi adverse atunci cînd se deda la activitãţi de spionaj, nu are dreptul la statutul de prizonier de rãzboi şi poate fi tratat ca spion. 2. Un membru al forţelor armate ale unei pãrţi în conflict care culege sau cauta sa culeagã, în folosul acestei pãrţi, informaţii într-un teritoriu controlat de cãtre o parte adversa nu va fi considerat ca se deda unor activitãţi de spionaj dacã, fãcînd aceasta, este imbracat în uniforma forţelor sale armate. 3. Un membru al forţelor armate ale unei pãrţi la conflict, care este rezident al unui teritoriu ocupat de cãtre o parte adversa şi care culege sau cauta sa culeagã, în folosul partii de care depinde, informaţii de interes militar în acest teritoriu, nu va fi considerat ca dedindu-se unor activitãţi de spionaj, în cazul în care, fãcînd aceasta, nu acţioneazã sub pretexte inselatoare sau într-un mod deliberat clandestin. În plus, acest rezident nu pierde dreptul la statutul de prizonier de rãzboi şi nu poate fi tratat ca spion decît în cazul unic în care este capturat atunci cînd se deda la activitãţi de spionaj. 4. Un membru al forţelor armate ale unei pãrţi la conflict, care nu este rezident al unui teritoriu ocupat de cãtre o parte adversa şi care s-a dedat la activitãţi de spionaj în acest teritoriu, nu-şi pierde dreptul la statutul de prizonier de rãzboi şi nu poate fi tratat ca spion decît în cazul unic în care este capturat înainte de a se fi reintors la forţele armate de care aparţine. ART. 47 Mercenarii 1. Un mercenar nu are dreptul la statutul de combatant sau de prizonier de rãzboi. 2. Prin termenul mercenar se înţelege orice persoana: a) care este special recrutata în ţara sau în strãinãtate pentru a lupta într-un conflict armat; b) care, în fapt, ia parte la ostilitati; c) care ia parte la ostilitati în special în vederea obţinerii unui avantaj personal şi cãreia îi este efectiv promisa, de cãtre o parte la conflict sau în numele ei, o remuneraţie superioarã aceleia promise sau plãtite combatanţilor avînd un grad şi o funcţie analoage în forţele armate ale acestei pãrţi; d) care nu este nici resortisant al unei pãrţi la conflict şi nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict; e) care nu este membru al forţelor armate ale unei pãrţi la conflict şi f) care nu a fost trimisa de cãtre un stat, altul decît o parte la conflict, în misiune oficialã ca membru al forţelor armate ale statului respectiv. TITLUL IV POPULAŢIA CIVILĂ Secţiunea I Protecţia generalã impotriva efectelor ostilitãţilor CAP. 1 Regula fundamentalã şi domeniul de aplicare ART. 48 Regula fundamentalã În vederea asigurãrii respectãrii şi protecţiei populaţiei civile şi a bunurilor cu caracter civil, pãrţile la conflict trebuie întotdeauna sa facã o diferentiere între populaţia civilã şi combatanti, ca şi între bunurile cu caracter civil şi obiectivele militare şi, în consecinta, sa dirijeze operaţiunile lor numai impotriva obiectivelor militare. ART. 49 Definitia atacurilor şi domeniul de aplicare 1. Prin expresia atacuri se înţeleg actele de violenta impotriva adversarului, fie ca aceste acte sînt ofensive sau defensive. 2. Dispoziţiile prezentului protocol referitoare la atacuri se aplica tuturor atacurilor, oricare ar fi teritoriul în care au loc, inclusiv pe teritoriul naţional aparţinînd unei pãrţi la conflict, dar care se afla sub controlul unei pãrţi adverse. 3. Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplica oricãrei operaţiuni terestre, aeriene sau navale care poate sa afecteze pe pãmînt populaţia civilã, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil. În plus, ele se aplica tuturor atacurilor navale sau aeriene îndreptate contra unor obiective pe pãmînt, dacã nu afecteazã în alt fel regulile de drept internaţional aplicabile la conflictele armate pe mare sau în aer. 4. Dispoziţiile prezentei secţiuni completeazã regulile referitoare la protecţia umanitara enunţate în cea de-a IV-a convenţie, îndeosebi în titlul II, şi în celelalte acorduri internaţionale care leagã inaltele pãrţi contractante, ca şi celelalte reguli de drept internaţional referitoare la protecţia civililor şi a bunurilor cu caracter civil impotriva ostilitãţilor pe pãmînt, pe mare şi în aer. CAP. 2 Persoanele civile şi populaţia civilã ART. 50 Definitia persoanelor civile şi a populaţiei civile 1. Este consideratã civilã orice persoana care nu aparţine uneia din categoriile prevãzute în art. 4 A 1), 2), 3) şi 6) al celei de-a III-a convenţii şi în art. 43 al prezentului protocol. În caz de indoiala, persoana respectiva va fi consideratã civilã. 2. Populaţia civilã cuprinde toate persoanele civile. 3. Prezenta în mijlocul populaţiei civile a persoanelor izolate care nu rãspund definitiei de persoana civilã nu priveaza aceasta populaţie de calitatea sa. ART. 51 Protecţia populaţiei civile 1. Populaţia civilã şi persoanele civile se bucura de o protecţie generalã contra pericolelor rezultind din operaţiile militare. În scopul de a face aceasta protecţie efectivã, regulile urmãtoare, care se adauga celorlalte reguli de drept internaţional aplicabil, vor trebui sa fie respectate în toate împrejurãrile. 2. Nici populaţia civilã ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui sa facã obiectul atacurilor. Sînt interzise actele sau amenintarile cu violenta al cãror scop principal este de a raspindi teroarea în populaţia civilã. 3. Persoanele civile se bucura de protecţia acordatã de cãtre prezenta secţiune, în afarã de cazul cînd participa direct la ostilitati şi numai pe durata acestei participari. 4. Atacurile fãrã discriminare sînt interzise. Prin expresia atacuri fãrã discriminare se înţeleg: a) atacuri care nu sînt îndreptate impotriva unui obiectiv militar determinat; b) atacuri în care se folosesc metode şi mijloace de lupta care nu pot fi îndreptate impotriva unui obiectiv militar determinat, sau c) atacuri în care se folosesc metode sau mijloace de lupta ale cãror efecte nu pot fi limitate dupã cum le prescrie prezentul protocol, şi care sînt în consecinta, în fiecare din aceste cazuri, capabile sa loveasca, fãrã deosebire, obiective militare şi persoane civile sau bunuri cu caracter civil. 5. Vor fi, între altele, considerate ca efectuate fãrã discriminare urmãtoarele tipuri de atacuri: a) atacurile prin bombardament, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care trateazã ca un obiectiv militar unic un anumit numãr de obiective militare net distantate şi distincte, situate într-un oraş, sat sau în orice zona conţinînd o concentraţie analoagã de persoane civile sau de bunuri cu caracter civil; b) atacurile de la care se poate aştepta ca sa cauzeze incidental pierderi de vieţi omeneşti la populaţia civilã, ranirea de persoane civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau o combinatie a acestor pierderi şi pagube, care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct asteptat. 6. Sînt interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii impotriva populaţiei civile sau a persoanelor civile. 7. Prezenta sau miscarile populaţiei civile sau ale unor persoane civile nu pot fi utilizate pentru a se pune anumite puncte sau anumite zone la adapost de operaţiunile militare, mai ales pentru a incerca sa se punã obiectivele militare la adapost de atacuri sau sa acopere, sa favorizeze sau sa efectueze operaţiunile militare. Pãrţile la conflict nu trebuie sa dirijeze miscarile populaţiei civile sau ale persoanelor civile pentru a incerca sa punã obiectivele militare la adapost de atacuri sau sa acopere operaţiunile militare. 8. Nici o violare a acestor interdicţii nu scuteşte pãrţile la conflict de obligaţiile lor juridice fata de populaţia civilã şi persoanele civile, inclusiv de obligaţia de a lua mãsurile de precautie prevãzute în art. 57. CAP. 3 Bunuri cu caracter civil ART. 52 Protecţia generalã a bunurilor cu caracter civil 1. Bunurile cu caracter civil nu vor face obiectul nici al atacurilor şi nici al represaliilor. Sînt bunuri cu caracter civil toate bunurile care nu sînt obiective militare în sensul paragrafului 2. 2. Atacurile vor fi strict limitate la obiectivele militare. În ceea ce priveşte bunurile, obiectivele militare sînt limitate la bunurile care, prin natura lor, prin amplasare, destinaţie sau utilizare, aduc o contribuţie efectivã la acţiunea militarã şi a cãror distrugere, totalã sau parţialã, capturare sau neutralizare, în împrejurãrile date, oferã un avantaj militar precis. 3. În caz de indoiala, un bun care este, normal, afectat unei utilizãri civile, cum ar fi un lacas de cult, o casa, un alt tip de locuinta sau o şcoala, este prezumat a nu fi utilizat în vederea aducerii unei contribuţii efective la acţiunea militarã. ART. 53 Protecţia bunurilor culturale şi a lacasurilor de cult Sub rezerva dispoziţiilor Convenţiei de la Haga, din 14 mai 1954, pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat şi al altor instrumente internaţionale pertinente, este interzis: a) sa se comita orice act de ostilitate îndreptat impotriva monumentelor istorice, operelor de arta sau lacasurilor de cult care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor; b) sa se utilizeze aceste bunuri în sprijinul efortului militar; c) sa se facã din aceste bunuri obiect de represalii. ART. 54 Protecţia bunurilor indispensabile supravietuirii populaţiei civile 1. Este interzisã infometarea civililor ca metoda de rãzboi. 2. Este interzis de a se ataca, a se distruge, a lua sau a scoate din uz bunuri indispensabile supravietuirii populaţiei civile, cum ar fi proviziile alimentare şi zonele agricole în care acestea se produc, recoltele, vitele, instalaţiile şi rezervele de apa potabilã şi lucrãrile de irigaţii, în scopul de a lipsi, ca urmare a valorii lor de subzistenta, populaţia civilã sau partea adversa, oricare ar fi motivatia de la care se porneşte, fie pentru a infometa persoanele civile, a provoca deplasarea acestora, sau pentru oricare alt motiv. 3. Interdicţiile prevãzute în paragraful 2 nu se aplica dacã bunurile enumerate sînt utilizate de cãtre o parte adversa: a) pentru subzistenta numai a membrilor forţelor sale armate; b) în alte scopuri decît aceasta aprovizionare, dar ca sprijin direct al unei acţiuni militare, cu condiţia ca totuşi sa nu angajeze, în nici un caz, impotriva acestor bunuri, acţiuni de la care s-ar putea aştepta ca sa lase populaţiei civile atît de putina hrana sau apa încît ea sa fie supusã infometarii sau forţatã sa se deplaseze. 4. Aceste bunuri nu vor face obiectul represaliilor. 5. Ţinînd cont de necesitãţile vitale ale oricãrei pãrţi la conflict pentru apãrarea teritoriului sau naţional impotriva invadarii, derogarile la interdicţiile prevãzute în paragraful 2 sînt permise unei pãrţi la conflict pe un astfel de teritoriu care se afla sub controlul sau, dacã ratiuni militare imperioase le impun. ART. 55 Protecţia mediului înconjurãtor natural 1. Rãzboiul va fi purtat veghind la protejarea mediului înconjurãtor natural impotriva daunelor intinse, de durata şi grave. Aceasta protecţie include interdicţia de a utiliza metode sau mijloace de lupta concepute pentru a cauza sau de la care se asteapta sa cauzeze asemenea pagube mediului înconjurãtor natural şi sa compromita, ca urmare, sãnãtatea sau supravietuirea populaţiei. 2. Atacurile cu titlu de represalii îndreptate impotriva mediului înconjurãtor natural sînt interzise. ART. 56 Protecţia lucrãrilor şi a instalaţiilor conţinînd forte periculoase 1. Lucrãrile de arta sau instalaţiile conţinînd forte periculoase, şi anume barajele, digurile şi centralele nucleare de producere a energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacã ele constituie obiective militare, atunci cînd astfel de atacuri pot provoca eliberarea acestor forte şi, în consecinta, pot cauza pierderi importante populaţiei civile. Celelalte obiective militare situate pe aceste lucrãri sau instalaţii sau în apropierea lor nu trebuie sa facã obiectul atacurilor, atunci cînd astfel de atacuri pot provoca eliberarea de forte periculoase şi, în consecinta, pot cauza pierderi considerabile populaţiei civile. 2. Protecţia specialã impotriva atacurilor prevãzute în paragraful 1 nu poate inceta: a) pentru baraje sau diguri, decît dacã sînt utilizate în alte scopuri decît funcţionarea normalã şi pentru sprijinul regulat, important şi direct al operaţiunilor militare şi dacã aceste atacuri reprezintã singurul mijloc practic de a face sa înceteze acest sprijin; b) pentru centrale nucleare de producere a energiei electrice, decît dacã ele furnizeazã curent electric pentru sprijinul regulat, important şi direct al operaţiunilor militare şi dacã astfel de atacuri reprezintã singurul mijloc practic de a face sa înceteze acest sprijin; c) pentru celelalte obiective militare situate pe aceste lucrãri sau instalaţii sau în apropierea lor, decît dacã acestea sînt utilizate pentru sprijinul regulat, important şi direct al operaţiunilor militare şi dacã astfel de atacuri reprezintã singurul mijloc practic de a face sa înceteze acest sprijin. 3. În toate cazurile, populaţia civilã şi persoanele civile continua sa beneficieze de toate protectiile care le sînt conferite de cãtre dreptul internaţional, inclusiv de mãsurile de precautie prevãzute în art. 57. Dacã protecţia înceteazã şi dacã una din lucrãri, una din instalaţii sau unul din obiectivele militare menţionate în paragraful 1 este atacat, trebuie luate toate mãsurile de precautie posibile pentru a evita ca forţele periculoase sa fie eliberate. 4. Este interzis de a face obiect al represaliilor una din lucrãri, instalaţii sau unul din obiectivele menţionate în paragraful 1. 5. Pãrţile la conflict se vor strãdui sa nu amplaseze obiective militare în apropierea lucrãrilor sau instalaţiilor menţionate în paragraful 1. Cu toate acestea, instalaţiile construite cu singurul scop de a apara lucrãrile sau instalaţiile protejate impotriva atacurilor sînt autorizate şi nu trebuie sa constituie ele însele obiect al atacurilor, cu condiţia sa nu fie utilizate în ostilitati, cu excepţia acţiunilor defensive necesare pentru a rãspunde atacurilor impotriva lucrãrilor sau instalaţiilor protejate, şi ca armamentul lor sa fie limitat la armele care nu pot servi decît la respingerea unei acţiuni inamice impotriva lucrãrilor sau instalaţiilor protejate. 6. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict sînt invitate insistent sa încheie între ele acorduri pentru a asigura o protecţie suplimentarã a bunurilor conţinînd forte periculoase. 7. Pentru a facilita identificarea bunurilor protejate de prezentul articol, pãrţile la conflict vor putea sa le marcheze cu un semn special constind dintr-un grup de trei cercuri colorate portocaliu intens, dispuse pe aceeaşi axa, asa cum este specificat în art. 16 al anexei nr. 1 la prezentul protocol. Absenta unei astfel de semnalizari nu scuteşte pãrţile la conflict de obligaţiile decurgind din prezentul articol. CAP. 4 Mãsuri de precautie ART. 57 Precautii în atac 1. Operaţiunile militare trebuie sa fie conduse cu grija permanenta de a proteja populaţia civilã, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil. 2. În ceea ce priveşte atacurile, trebuie luate urmãtoarele mãsuri de precautie: a) cei care decid sau pregãtesc un atac trebuie: i) sa facã tot ceea ce este practic posibil pentru a verifica ca obiectivele de atac nu sînt nici persoane civile, nici bunuri cu caracter civil şi nu beneficiazã de o protecţie specialã, ci ca acestea sînt obiective militare în sensul paragrafului 2 al art. 52, şi ca dispoziţiile prezentului protocol nu interzic atacarea acestora; ii) sa ia toate mãsurile de precautie posibile, din punct de vedere practic, în ceea ce priveşte alegerea mijloacelor şi metodelor de atac, în vederea evitãrii şi, în tot cazul, a reducerii la minimum a pierderilor de vieţi omeneşti în cadrul populaţiei civile, a ranirii persoanelor civile şi a producerii de pagube la bunurile cu caracter civil, care ar putea fi cauzate incidental; iii) sa se abţinã de la lansarea unui atac de la care se poate aştepta ca va cauza, incidental, pierderi de vieţi omeneşti în rindurile populaţiei civile, ranirea persoanelor civile, pagube în bunuri cu caracter civil sau o combinatie a acestor pierderi şi pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct asteptat; b) un atac trebuie sa fie anulat sau întrerupt atunci cînd reiese ca obiectivul sau nu este militar sau ca acesta beneficiazã de o protecţie specialã sau cînd se poate aştepta ca atacul sa cauzeze, incidental, pierderi de vieţi omeneşti în rindul populaţiei civile, ranirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil, sau o combinatie a acestor pierderi şi pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct asteptat; c) în cazul atacurilor care pot afecta populaţia civilã, trebuie lansat, în timp util şi prin mijloace eficace, un avertisment, afarã de cazul cînd circumstanţele nu permit aceasta. 3. Atunci cînd este posibila alegerea între mai multe obiective militare pentru a obţine un avantaj militar echivalent, trebuie sa se aleagã obiectivul pentru care se poate aştepta ca atacul sa prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile cu caracter civil. 4. În conducerea operaţiunilor militare pe mare şi în aer, fiecare parte la conflict trebuie sa ia, în conformitate cu drepturile şi îndatoririle ce decurg pentru ea din regulile de drept internaţional aplicabil la conflictele armate, toate mãsurile de precautie rezonabile pentru a evita pierderile de vieţi omeneşti în rindurile populaţiei civile şi pagube bunurilor cu caracter civil. 5. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca autorizind atacurile impotriva populaţiei civile, persoanelor civile sau a bunurilor cu caracter civil. ART. 58 Precautii impotriva efectelor atacurilor În mãsura în care aceasta este practic posibil, pãrţile la conflict: a) se vor strãdui, sub rezerva art. 49 al celei de-a IV-a convenţii, sa îndepãrteze, din vecinãtatea obiectivelor militare, populaţia civilã, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil supuse autoritãţii lor; b) vor evita sa amplaseze obiective militare în interiorul sau în apropierea zonelor dens populate; c) vor lua celelalte mãsuri de precautie necesare pentru a proteja, impotriva pericolelor ce rezulta din operaţiile militare, populaţia civilã, persoanele civile şi bunurile cu caracter civil supuse autoritãţii lor. CAP. 5 Localitãţi şi zone sub protecţie specialã ART. 59 Localitãţi neaparate 1. Este interzis pãrţilor la conflict sa atace prin orice mijloc localitãţile neaparate. 2. Autoritãţile competente ale unei pãrţi la conflict vor putea sa declare localitate neaparata orice loc populat care se afla în apropierea sau în interiorul unei zone în care forţele armate sînt în contact şi care este deschis ocupaţiei de cãtre o parte adversa. O astfel de localitate trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) toţi combatantii, precum şi armamentul şi materialele militare mobile vor trebui sa fi fost evacuate; b) sa nu se dea o întrebuinţare ostila instalaţiilor sau obiectivelor militare fixe; c) autoritãţile şi populaţia nu vor comite acte de ostilitate; d) sa nu se întreprindã nici o activitate în sprijinul operaţiunilor militare. 3. Prezenta, în aceasta localitate, a persoanelor special protejate de cãtre convenţii şi prezentul protocol şi a forţelor de poliţie pãstrate cu unicul scop al menţinerii ordinii publice nu este contrarã condiţiilor din paragraful 2. 4. Declaraţia facuta în baza paragrafului 2 trebuie sa fie adresatã partii adverse şi trebuie sa determine şi sa indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localitãţii neaparate. Partea la conflict care primeşte declaraţia trebuie sa confirme primirea şi sa trateze localitatea ca o localitate neaparata, în afarã de cazul cînd condiţiile stabilite în paragraful 2 nu sînt efectiv îndeplinite, caz în care ea trebuie sa informeze neîntîrziat partea care a fãcut aceasta declaraţie. Chiar dacã condiţiile stabilite în paragraful 2 nu sînt îndeplinite, localitatea va continua sa beneficieze de protecţia prevãzutã de cãtre celelalte dispoziţii ale prezentului protocol şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional aplicabil în conflictele armate. 5. Pãrţile la conflict vor putea sa se punã de acord asupra creãrii de localitãţi neaparate, chiar dacã aceste localitãţi nu îndeplinesc condiţiile stabilite la paragraful 2. Acordul ar trebui sa determine şi sa indice, în modul cel mai precis posibil, limitele localitãţii neaparate; în caz de necesitate, el poate fixa modalitãţi de control. 6. Partea în miinile cãreia se afla o localitate fãcînd obiectul unui astfel de acord trebuie sa o marcheze, în mãsura posibilului, prin semne ce vor fi convenite cu cealaltã parte şi care trebuie sa fie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul şi la limitele localitãţii şi pe drumurile principale. 7. O localitate pierde statutul sau de localitate neaparata atunci cînd nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite în paragraful 2 sau în acordul menţionat în paragraful 5. Într-o astfel de eventualitate, localitatea continua sa beneficieze de protecţia prevãzutã de celelalte dispoziţii ale prezentului protocol şi de celelalte reguli de drept internaţional aplicabile în conflictele armate. ART. 60 Zone demilitarizate 1. Este interzis pãrţilor la conflict sa extindã operaţiunile lor militare în zonele cãrora le vor fi conferit prin acord statutul de zona demilitarizata, dacã aceasta extindere este contrarã dispoziţiilor unui astfel de acord. 2. Acest acord va fi expres; el va putea fi încheiat verbal sau în scris, direct sau prin intermediul unei puteri protectoare sau al unei organizaţii umanitare impartiale, şi va consta în declaraţii reciproce şi concordante. Acordul va putea fi încheiat atît în timp de pace, cît şi dupã începerea ostilitãţilor, şi trebuie sa indice şi sa determine în modul cel mai precis cu putinta limitele zonei demilitarizate; el va fixa, în caz de necesitate, modalitãţile de control. 3. Obiectul unui astfel de acord va fi în mod normal o zona indeplinind urmãtoarele condiţii: a) toţi combatantii, precum şi armamentul şi materialele militare mobile vor trebui sa fi fost evacuate; b) nu se va da o întrebuinţare ostila instalaţiilor şi obiectivelor militare fixe; c) autoritãţile şi populaţia nu vor comite acte de ostilitate; d) orice activitate legatã de efortul militar va trebui sa fi încetat. Pãrţile în conflict se vor înţelege în ceea ce priveşte interpretarea ce trebuie data condiţiilor stabilite în alin. d) şi în privinta persoanelor, altele decît cele menţionate în paragraful 4, ce urmeazã a fi admise în zona demilitarizata. 4. Prezenta în aceasta zona a persoanelor special protejate de cãtre convenţii şi de cãtre prezentul protocol şi a forţelor de poliţie pãstrate cu unicul scop de a menţine ordinea publica nu este contrarã condiţiilor stabilite în paragraful 3. 5. Partea în miinile cãreia se afla o astfel de zona trebuie sa o marcheze, în mãsura posibilului, prin semne convenite cu cealaltã parte, care trebuie plasate în locuri foarte vizibile, în special în perimetrul şi în limitele zonei şi pe drumurile principale. 6. Dacã luptele se apropie de o zona demilitarizata, iar pãrţile în conflict au încheiat un acord în acest scop, nici una dintre ele nu va putea utiliza aceasta zona în scopuri legate de conducerea operaţiunilor militare, şi nici sa abroge unilateral statutul acesteia. 7. În caz de violare evidenta de cãtre una dintre pãrţile la conflict a dispoziţiilor paragrafelor 3 sau 6, cealaltã parte va fi eliberata de obligaţiile ce decurg din acordul prin care s-a conferit zonei statutul de zona demilitarizata. Într-o astfel de eventualitate, zona îşi va pierde statutul, dar va continua sa beneficieze de protecţia prevãzutã de celelalte dispoziţii ale prezentului protocol şi de celelalte reguli de drept internaţional aplicabile la conflictele armate. CAP. 6 Protecţia civilã ART. 61 Definitie şi domeniu de aplicare În sensul prezentului protocol: a) prin expresia protecţie civilã se înţelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, sau a mai multora dintre ele, menţionate mai jos, destinate sa protejeze populaţia civilã impotriva pericolelor ostilitãţilor sau ale catastrofelor şi s-o ajute sa depãşeascã efectele lor imediate, asigurind condiţiile necesare supravietuirii acesteia. Aceste sarcini sînt urmãtoarele: i) serviciul de alerta; ii) evacuarea; iii) punerea la dispoziţie şi organizarea de adaposturi; iv) aplicarea mãsurilor de camuflaj; v) salvare; vi) servicii sanitare, inclusiv prim ajutor şi asistenta religioasã; vii) lupta contra focului; viii) reperarea şi semnalizarea zonelor periculoase; ix) decontaminarea şi alte mãsuri de protecţie analoage; x) adãpostirea şi aprovizionarea de urgenta; xi) ajutor în caz de urgenta pentru restabilirea şi menţinerea ordinii în zonele sinistrate; xii) restabilirea de urgenta a serviciilor indispensabile de utilitate publica; xiii) servicii funerare de urgenta; xiv) ajutor în ocrotirea bunurilor esenţiale pentru supravietuire; xv) activitãţi complementare necesare îndeplinirii oricãreia din sarcinile menţionate mai sus cuprinzînd planificarea şi organizarea, dar care nu se limiteazã la acestea; b) prin expresia organisme de protecţie civilã se înţeleg aşezãminte şi alte unitãţi înfiinţate sau autorizate de cãtre autoritãţile competente ale partii în conflict pentru a îndeplini oricare din sarcinile menţionate în alin. a) şi care sînt în exclusivitate afectate şi utilizate pentru aceste sarcini; c) prin termenul personal al organismelor de protecţie civilã se înţeleg persoanele pe care o parte la conflict le afecteazã în exclusivitate pentru îndeplinirea sarcinilor enumerate în alin. a), inclusiv personalul afectat în exclusivitate administraţiei acestor organisme de cãtre autoritatea competenta a acestei pãrţi; d) prin termenul material al organismelor de protecţie se înţelege echipamentul, aprovizionarea şi mijloacele de transport pe care aceste organisme le utilizeazã pentru a îndeplini sarcinile enumerate la alin. a). ART. 62 Protecţia generalã 1. Organismele civile de protecţie civilã ca şi personalul lor trebuie sa fie respectate şi protejate în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol şi, mai ales, cu dispoziţiile prezentei secţiuni. Ele au dreptul sa se achite de sarcinile lor de protecţie civilã, în afarã de cazurile de necesitate militarã imperioasa. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica deopotrivã civililor care, deşi nu aparţin unor organisme civile de protecţie civilã, rãspund unui apel al autoritãţilor competente şi îndeplinesc, sub controlul lor, sarcini de protecţie civilã. 3. Clãdirile şi materialul utilizate în scopuri de protecţie civilã, ca şi adãposturile destinate populaţiei civile, sînt reglementate de art. 52. Bunurile utilizate în scopurile protecţiei civile nu pot fi distruse şi nici deturnate de la destinaţia lor, decît de cãtre partea cãrora acestea aparţin. ART. 63 Protecţia civilã în teritoriile ocupate 1. În teritoriile ocupate, organismele civile de protecţie civilã vor primi de la autoritãţi facilitãţile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. În nici o împrejurare, personalul lor nu trebuie constrîns sa îndeplineascã activitãţi care ar impiedica executarea convenabila a acestor sarcini. Puterea ocupanta nu va putea aduce nici o schimbare structurii sau personalului acestor organisme care ar putea prejudicia îndeplinirea eficace a misiunilor lor. Aceste organisme civile de protecţie civilã nu vor fi obligate sa acorde prioritate resortisantilor sau intereselor acestei puteri. 2. Puterea ocupanta nu trebuie sa oblige, sa constringa sau sa incite organismele civile de protecţie civilã sa îndeplineascã sarcinile lor într-un mod care ar prejudicia în orice fel interesele populaţiei civile. 3. Puterea ocupanta poate, pentru ratiuni de securitate, sa dezarmeze personalul de protecţie civilã. 4. Puterea ocupanta nu trebuie nici sa deturneze de la utilizarea lor specifica şi nici sa rechizitioneze clãdirile sau materialul aparţinînd organismelor de protecţie civilã sau utilizate de cãtre acestea, atunci cînd aceasta deturnare sau aceasta rechiziţie aduc prejudicii populaţiei civile. 5. Puterea ocupanta poate sa rechizitioneze sau sa deturneze aceste mijloace, cu condiţia continuãrii respectãrii regulii generale stabilite în paragraful 4 şi sub rezerva urmãtoarelor condiţii speciale: a) clãdirile şi materialul sa fie pentru alte necesitaţi ale populaţiei civile; b) rechizitia sau deturnarea sa dureze numai cît necesitatea exista. 6. Puterea ocupanta nu trebuie nici sa deturneze şi nici sa rechizitioneze adãposturile puse la dispoziţia populaţiei civile sau necesare pentru nevoile acestei populaţii. ART. 64 Organisme civile de protecţie civilã ale unor state neutre sau ale altor state care nu sînt pãrţi la conflict şi organisme internaţionale de coordonare 1. Art. 62, 63, 65 şi 66 se aplica deopotrivã personalului şi materialelor organismelor civile, de protecţie civilã ale unor alte state neutre sau care nu sînt pãrţi la conflict, care îndeplinesc sarcini de protecţie civilã enumerate în art. 61, pe teritoriul unei pãrţi la conflict, cu consimţãmîntul şi sub controlul acestei pãrţi. Notificarea acestei asistente va fi adresatã de îndatã ce va fi posibil oricãreia dintre pãrţile adverse interesate. În nici o împrejurare, aceasta activitate nu va fi consideratã ca un amestec în conflict. Cu toate acestea, aceasta activitate ar trebui sa fie exercitatã ţinînd seama, în mod curent, de interesele de securitate ale pãrţilor în conflict interesate. 2. Pãrţile la conflict care primesc asistenta menţionatã în paragraful 1 şi inaltele pãrţi contractante care o acorda trebuie sa faciliteze, cînd este cazul, coordonarea internationala a acestor acţiuni de protecţie civilã. În acest caz, dispoziţiile prezentului capitol se aplica organismelor internaţionale competente. 3. În teritoriile ocupate, puterea ocupanta nu poate sa excludã sau sa restrîngã activitãţile organismelor civile de protecţie civilã ale unor state neutre sau ale altor state care nu sînt pãrţi la conflict şi ale unor organisme internaţionale de coordonare decît dacã ea poate sa asigure îndeplinirea adecvatã a sarcinilor de protecţie civilã prin propriile sale mijloace sau prin acelea ale teritoriului ocupat. ART. 65 Încetarea protecţiei 1. Protecţia la care au dreptul organismele civile de protecţie civilã, personalul lor, clãdirile, adãposturile şi materialele lor nu va putea sa înceteze decît dacã comit sau sînt întrebuinţate pentru a comite, în afarã sarcinilor proprii, acte dãunãtoare inamicului. Cu toate acestea, protecţia va inceta numai dupã ce o somaţie va fixa, de cîte ori este cazul, un termen rezonabil, dar va rãmîne fãrã efect. 2. Nu vor fi considerate acte dãunãtoare inamicului: a) faptul de a executa sarcini de protecţie civilã sub conducerea sau supravegherea autoritãţilor militare; b) faptul ca personalul civil de protecţie civilã coopereazã cu personalul militar în îndeplinirea sarcinilor de protecţie civilã sau ca militarii sînt atasati organismelor civile de protecţie civilã; c) faptul ca de îndeplinirea sarcinilor de protecţie civilã ar putea, incidental, sa beneficieze şi victime militare, în special acelea care sînt scoase din lupta. 3. Nu va fi considerat ca act daunator inamicului nici portul de arme uşoare individuale de cãtre personalul civil de protecţie civilã, în vederea menţinerii ordinii sau pentru propria sa protecţie. Cu toate acestea, în zonele în care se desfãşoarã sau se pare ca vor trebui sa se desfãşoare lupte terestre, pãrţile la conflict vor da dispoziţiile potrivite pentru a limita aceste arme la armele de mina, cum ar fi pistoalele sau revolverele, cu scopul de a facilita diferentierea între personalul de protecţie civilã şi combatanti. Chiar dacã personalul de protecţie civilã poarta alte arme individuale uşoare în aceste zone, acesta trebuie sa fie respectat şi protejat îndatã ce va fi recunoscut ca atare. 4. Faptul ca organismele civile de protecţie civilã sînt organizate dupã model militar, ca şi caracterul obligatoriu al serviciului cerut personalului lor, nu le va priva, de asemenea, de protecţia conferita de prezentul protocol. ART. 66 Identificare 1. Fiecare parte la conflict trebuie sa se straduiasca sa procedeze în asa fel încît organismele de protecţie civilã, personalul lor, clãdirile şi materialele lor sa fie identificate atunci cînd sînt consacrate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecţie civilã. Adãposturile puse la dispoziţia populaţiei civile trebuie sa fie identificabile într-un mod analog. 2. Fiecare parte la conflict trebuie sa se straduiasca, de asemenea, sa adopte şi sa punã în aplicare metode şi proceduri care sa permitã identificarea adaposturilor civile, precum şi personalul, clãdirile şi materialele de protecţie civilã care poarta sau arboreaza semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile. 3. În teritoriile ocupate şi în zonele în care se desfãşoarã sau se pare ca se vor desfasura lupte, personalul civil de protecţie civilã se va face recunoscut, ca regula generalã, prin semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile şi al unei cãrţi de identitate atestind statutul sau. 4. Semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile consta dintr-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu, cînd este utilizat pentru protecţia organismelor de protecţie civilã, a clãdirilor lor, a personalului şi materialelor lor sau pentru protecţia adaposturilor civile. 5. În afarã semnului distinctiv, pãrţile la conflict vor putea sa se punã de acord asupra utilizãrii semnelor distinctive în scopul identificarii serviciilor de protecţie civilã. 6. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 4 este reglementatã de cap. V din anexa nr. I a prezentului protocol. 7. În timp de pace, semnul descris în paragraful 4 poate fi utilizat cu consimţãmîntul autoritãţilor naţionale competente, în scopul identificarii serviciilor de protecţie civilã. 8. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict vor lua mãsurile necesare pentru a controla utilizarea semnului distinctiv internaţional de protecţie civilã şi pentru a preveni şi reprima folosirea abuzivã a acestuia. 9. Identificarea personalului sanitar şi religios, a unitãţilor sanitare şi a mijloacelor de transport sanitare ale protecţiei civile este reglementatã deopotrivã de art. 18. ART. 67 Membrii forţelor armate şi unitãţile militare afectate organismelor de protecţie civilã 1. Membrii forţelor armate şi unitãţile militare afectate organismelor de protecţie civilã vor fi respectati şi protejati, cu condiţia ca: a) acest personal şi aceste unitãţi sa fie afectate în permanenta îndeplinirii oricãrei sarcini prevãzute în art. 61 şi sa i se consacre în exclusivitate; b) dacã a primit aceasta însãrcinare, acest personal sa nu îndeplineascã alte sarcini militare în timpul conflictului; c) acest personaj sa se distinga net de ceilalţi membri ai forţelor armate, purtind foarte vizibil semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile, care trebuie sa fie suficient de mare, şi avînd în posesie cartea de identitate prevãzutã în cap. V al anexei nr. I a prezentului protocol, atestind statutul sau; d) acest personal şi aceste unitãţi sa fie dotate numai cu arme individuale uşoare în vederea menţinerii ordinii sau pentru propria lor apãrare. Dispoziţiile art. 65 paragraful 3 se vor aplica şi în acest caz; e) acest personal sa nu participe direct la ostilitati şi sa nu comita sau sa nu fie întrebuinţat pentru a comite, în afarã sarcinilor de protecţie civilã, acte dãunãtoare partii adverse; f) acest personal şi aceste unitãţi sa-şi îndeplineascã sarcinile lor de protecţie civilã numai pe teritoriul naţional al partii lor. Nerespectarea condiţiilor enunţate în alin. e) de cãtre oricare membru al forţelor armate care este obligat prin condiţiile prevãzute în alin. a) şi b) este interzisã. 2. Membrii personalului militar care servesc în organismele de protecţie civilã vor fi, dacã cad în miinile unei pãrţi adverse, prizonieri de rãzboi. În teritoriul ocupat ei pot sa fie folosiţi, dar numai în interesul populaţiei civile din acest teritoriu, pentru sarcini de protecţie civilã, în mãsura în care este nevoie de aceasta, cu condiţia, totuşi, ca ei sa fie voluntari, dacã aceasta munca este periculoasa. 3. Clãdirile şi elementele importante ale materialelor şi ale mijloacelor de transport ale unitãţilor militare afectate organismelor de protecţie civilã trebuie sa fie marcate vizibil cu semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile. Acest semn trebuie sa fie suficient de mare. 4. Clãdirile şi materialele unitãţilor militare afectate în permanenta organismelor de protecţie civilã şi afectate în exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecţie civilã, dacã vor cãdea în miinile unei pãrţi adverse, vor beneficia de dreptul rãzboiului. Cu toate acestea, nu se va putea schimba destinaţia lor atita vreme cît ele sînt necesare îndeplinirii sarcinilor de protecţie civilã, în afarã cazului unei necesitaţi militare imperioase, cu condiţia ca, în prealabil, sa fi fost luate mãsuri pentru a se face fata, într-un mod corespunzãtor, necesitãţilor populaţiei civile. Secţiunea II Ajutoare în favoarea populaţiei civile ART. 68 Domeniu de aplicare Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplica populaţiei civile în sensul prezentului protocol şi completeazã art. 23, 55, 59, 60, 61 şi 62 şi celelalte dispoziţii pertinente ale celei de-a IV-a convenţii. ART. 69 Necesitaţi esenţiale în teritoriile ocupate 1. În afarã obligaţiilor enumerate în art. 55 al celei de-a IV-a convenţii, referitoare la aprovizionare cu provizii şi medicamente, puterea ocupanta va asigura, de asemenea, în intreaga mãsura a mijloacelor sale şi fãrã nici o diferentiere cu caracter defavorabil, furnizarea de îmbrãcãminte, asternuturi, mijloace de adãpostire şi alte furnituri esenţiale supravietuirii populaţiei civile din teritoriul ocupat, precum şi obiectele de cult necesare. 2. Acţiunile de ajutor în favoarea populaţiei civile din teritoriul ocupat sînt reglementate de art. 59, 60, 61, 62, 108, 109, 110 şi 111 ale celei de-a IV-a convenţii, ca şi de art. 71 al prezentului protocol, şi vor fi infaptuite fãrã intirziere. ART. 70 Acţiuni de ajutor 1. Atunci cînd populaţia civilã dintr-un teritoriu sub controlul unei pãrţi în conflict, altul decît un teritoriu ocupat, este insuficient aprovizionata cu materiale şi alimente menţionate în art. 69, vor fi întreprinse acţiuni de asistenta cu caracter umanitar şi impartial şi fãrã nici o diferentiere cu caracter defavorabil, sub rezerva consimtamintului pãrţilor vizate de cãtre aceste acţiuni de asistenta. Ofertele de asistenta indeplinind condiţiile de mai sus nu vor fi considerate nici ca un amestec în conflictul armat şi nici drept acte ostile. Cu ocazia distribuirii de colete cu ajutoare va fi acordatã prioritate persoanelor care, asa cum sînt copiii, femeile însãrcinate sau lehuze şi mamele care alapteaza, trebuie, conform convenţiei a IV-a sau prezentului protocol, sa facã obiectul unui tratament privilegiat sau al unei protecţii deosebite. 2. Pãrţile la conflict şi fiecare inalta parte contractantã vor autoriza şi vor facilita trecerea rapida şi fãrã piedici a tuturor trimiterilor, a echipamentelor şi a personalului de ajutor oferite în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, chiar dacã acest ajutor este destinat populaţiei civile a partii adverse. 3. Pãrţile la conflict şi fiecare inalta parte contractantã, autorizind trecerea de ajutoare, echipamente şi personal în conformitate cu paragraful 2: a) vor dispune de dreptul de a stabili reglementãrile tehnice, inclusiv verificãrile, la care este supusã o asemenea trecere; b) vor putea sa conditioneze autorizaţia de trecere de obligaţia ca distribuirea asistenţei sa fie efectuatã la fata locului, sub controlul unei pãrţi protectoare; c) nu vor deturna în nici un fel trimiterile de ajutoare de la destinaţia lor şi nici nu vor intirzia trimiterea, cu excepţia cazurilor de necesitate urgenta, în interesul populaţiei civile vizate. 4. Pãrţile la conflict vor asigura protecţia trimiterilor de ajutoare şi vor facilita distribuirea rapida a acestora. 5. Pãrţile la conflict şi fiecare inalta parte contractantã interesatã vor incuraja şi vor facilita o coordonare internationala eficienta a acţiunilor de asistenta menţionate în paragraful 1. ART. 71 Personalul care participa la acţiunile de asistenta 1. În caz de necesitate, ajutorul furnizat într-o acţiune de asistenta va putea cuprinde personal de asistenta, mai ales pentru transportul şi distribuirea trimiterilor de ajutoare; participarea acestui personal va fi supusã consimtamintului partii pe teritoriul cãreia îşi va exercita activitatea. 2. Acest personal va fi respectat şi protejat. 3. Fiecare parte care primeşte colete cu ajutoare va asista, în toatã mãsura posibilului, personalul menţionat în paragraful 1, în îndeplinirea misiunii sale de asistenta. Activitãţile acestui personal de asistenta nu pot fi limitate, iar deplasarile sale nu vor fi restrînse temporar decît în caz de necesitate militarã imperioasa. 4. În nici o împrejurare personalul de ajutorare nu va trebui sa-şi depãşeascã limitele misiunii, potrivit prevederilor prezentului protocol. Trebuie sa se ţinã seama îndeosebi de exigenţele de securitate ale partii pe teritoriul cãreia acesta îşi exercita atribuţiile. Se poate pune capãt misiunii oricãrui membru al personalului de ajutorare care nu respecta aceste condiţii. Secţiunea III Tratamentul persoanelor sub puterea unei pãrţi în conflict CAP. 1 Domeniul de aplicare şi protecţia persoanelor şi a bunurilor ART. 72 Domeniu de aplicare Dispoziţiile prezentei secţiuni completeazã normele referitoare la protecţia umanitara a persoanelor civile şi a bunurilor cu caracter civil cãzute în mina unei pãrţi la conflict, enunţate în convenţia a IV-a, îndeosebi în titlurile I şi III, ca şi celelalte norme aplicabile de drept internaţional care reglementeazã protecţia drepturilor fundamentale ale omului pe timpul unui conflict armat cu caracter internaţional. ART. 73 Refugiati şi apatrizi Persoanele care, înaintea începerii ostilitãţilor, sînt considerate ca apatrizi sau refugiati în sensul instrumentelor internaţionale pertinente, accentuate de cãtre pãrţile interesate sau de legislaţia nationala a statului de refugiu sau de resedinta, vor fi, în toate împrejurãrile şi fãrã nici o diferentiere cu caracter defavorabil, persoane protejate în sensul titlurilor I şi III ale celei de-a IV-a convenţii. ART. 74 Regruparea familiilor dispersate Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile în conflict vor facilita, în toatã mãsura posibilului, regruparea familiilor dispersate ca urmare a conflictelor armate şi vor incuraja în special acţiunea organizaţiilor umanitare care se consacra acestei sarcini în conformitate cu dispoziţiile convenţiilor şi ale prezentului protocol şi în conformitate cu regulile lor de securitate. ART. 75 Garanţii fundamentale 1. În mãsura în care ele sînt afectate de o situaţie prevãzutã în art. 1 al prezentului protocol, persoanele care sînt în miinile unei pãrţi la conflict şi care nu beneficiazã de un tratament mai favorabil în virtutea convenţiilor şi a prezentului protocol vor fi tratate cu umanitate, în toate împrejurãrile, şi vor beneficia cel puţin de protecţia prevãzutã în prezentul articol, fãrã nici o diferentiere cu caracter defavorabil fondatã pe rasa, culoare, sex, limba, religie sau credinţa, opinii politice sau altele, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau o alta situaţie, sau orice alte criterii analoage. Fiecare dintre pãrţi va respecta integritatea corporalã, onoarea, convingerile şi practicile religioase ale tuturor acestor persoane. 2. Sînt şi vor rãmîne interzise întotdeauna şi în orice loc urmãtoarele acte, fie ca sînt comise de persoane civile sau militari: a) atingerile aduse vieţii, sãnãtãţii şi integritãţii fizice sau mentale a persoanelor, în special: i) omorul; ii) tortura sub toate formele sale, fie fizica, fie mentala; iii) pedepsele corporale; iv) mutilarile; b) atingerile îndreptate impotriva demnitãţii persoanei, mai ales tratamentele umilitoare şi degradante, prostituţia forţatã şi orice forma de atentat la pudoare; c) luarea de ostatici; d) pedepsele colective; e) ameninţarea de a comite oricare dintre actele citate mai sus. 3. Orice persoana arestata, detinuta sau internatã pentru acte în legatura cu conflictul armat va fi informatã fãrã intirziere, într-o limba pe care o înţelege, despre motivele pentru care aceste mãsuri au fost luate. Cu excepţia cazului de arestare sau de detenţie pentru o infracţiune penalã, aceasta persoana va fi eliberata în cel mai scurt timp posibil şi, în orice caz, îndatã ce împrejurãrile care justifica arestarea, detenţia sau internarea vor fi încetat sa existe. 4. Nici o condamnare nu va fi pronunţatã şi nici o pedeapsa nu va fi executatã impotriva unei persoane recunoscuta vinovata de o infracţiune penalã comisã în legatura cu conflictul armat, dacã aceasta nu are loc în baza unei sentinţe prealabile data de un tribunal impartial şi constituit legal, care sa se conformeze principiilor general recunoscute ale unei proceduri judiciare normale cuprinzînd urmãtoarele garanţii: a) procedura va dispune ca orice acuzat sa fie informat fãrã intirziere de detaliile infracţiunii care îi este imputatã şi se va asigura acuzatului, înaintea şi în timpul procesului, toate drepturile şi mijloacele necesare apãrãrii sale; b) nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infracţiune decît pe baza unei responsabilitãţi penale individuale; c) nimeni nu va fi acuzat sau condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie un act de delict potrivit dreptului naţional sau internaţional care era aplicabil în momentul în care au fost comise. De asemenea, nu va fi aplicatã nici o pedeapsa mai grava decît aceea care era aplicabilã în momentul în care infracţiunea a fost comisã. Dacã, ulterior acestei infracţiuni, legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delicventul va trebui sa beneficieze de aceasta situaţie; d) orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pînã cînd culpabilitatea sa nu a fost legal stabilitã; e) orice persoana acuzata de o infracţiune are dreptul de a fi judecata în prezenta sa; f) nimeni nu poate fi fortat sa depunã mãrturie impotriva sa sau sa se recunoascã vinovat; g) orice persoana acuzata de o infracţiune are dreptul sa interogheze sau sa ceara sa fie interogati martorii acuzarii şi sa obţinã înfãţişare la interogatoriul martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii; h) nici o persoana nu poate fi urmãritã sau pedepsita de cãtre aceeaşi parte pentru o infracţiune care a fãcut deja obiectul unei sentinţe definitive de achitare sau condamnare data în conformitate cu acelaşi drept şi aceeaşi procedura judiciarã; i) orice persoana acuzata de o infracţiune are dreptul ca sentinta sa fie pronunţatã în şedinţa publica; j) orice persoana condamnata va fi informatã în momentul condamnãrii de drepturile sale judiciare de recurs şi de alte drepturi, ca şi de termenele în care trebuie exercitate. 5. Femeile private de libertate pentru motive în legatura cu conflictul armat vor fi deţinute în localuri separate de cele ale bãrbaţilor. Ele vor fi plasate sub supraveghere exercitatã de cãtre femei. Cu toate acestea, dacã sînt arestate, deţinute sau internate familii, unitatea acestor familii va fi pastrata, pe cît posibil, în ceea ce priveşte cazarea lor. 6. Persoanele arestate, deţinute sau internate pentru motive în legatura cu conflictul armat vor beneficia de protecţia acordatã prin prezentul articol pînã la eliberarea lor definitiva, repatrierea sau reasezarea lor, chiar şi dupã terminarea conflictului armat. 7. Pentru ca sa nu existe nici o indoiala în ceea ce priveşte urmãrirea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de rãzboi sau de crime impotriva umanitãţii, vor fi aplicate urmãtoarele principii: a) persoanele care sînt acuzate de astfel de crime vor fi deferite urmãririi şi judecãrii, în conformitate cu normele de drept internaţional aplicabil; b) oricãrei persoane care nu beneficiazã de un tratament mai favorabil în baza convenţiilor sau a prezentului protocol i se va acorda tratamentul prevãzut de cãtre prezentul articol, indiferent ca crimele de care este acuzata constituie sau nu infracţiuni grave la convenţii sau la prezentul protocol. 8. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca limitind sau aducind o atingere oricãrei alte dispoziţii mai favorabile, care acorda, în baza regulilor de drept internaţional aplicabil, o mai mare protecţie persoanelor ocrotite de paragraful 1. CAP. 2 Mãsuri în favoarea femeilor şi a copiilor ART. 76 Protecţia femeilor 1. Femeile vor face obiectul unui respect deosebit şi vor fi protejate, în special impotriva violului, constringerii la prostituţie şi oricãrei forme de atentat la pudoare. 2. Cazurile de femei însãrcinate şi de mame cu copii mici care depind de acestea, ce sînt arestate, deţinute sau internate pentru motive în legatura cu conflictul armat, vor fi examinate cu prioritate absolutã. 3. În toatã mãsura posibilului, pãrţile la conflict se vor strãdui sa evite ca pedeapsa cu moartea sa fie pronunţatã impotriva femeilor însãrcinate sau mamelor cu copii mici care depind de ele, pentru o infracţiune comisã în legatura cu conflictul armat. O condamnare la moarte pentru o astfel de infracţiune, impotriva acestor femei, nu va fi executatã. ART. 77 Protecţia copiilor 1. Copiii vor trebui sa facã obiectul unui respect special şi vor trebui sa fie protejati impotriva oricãrei forme de atentat la pudoare. Pãrţile la conflict le vor acorda îngrijiri şi ajutorul de care au nevoie, ţinînd seama de virsta lor sau de orice alt motiv. 2. Pãrţile la conflict vor lua toate mãsurile posibile în practica pentru ca copiii sub 15 ani sa nu participe direct la ostilitati, îndeosebi abtinindu-se de la a-i recruta în forţele lor armate. Atunci cînd ele incorporeaza persoane de peste 15 ani, dar sub 18 ani, pãrţile la conflict se vor strãdui sa acorde prioritate celor mai în virsta. 3. Dacã, în cazuri excepţionale şi în pofida dispoziţiilor paragrafului 2, copiii care nu au 15 ani împliniţi participa direct la ostilitati şi cad în miinile unei pãrţi adverse, vor continua sa beneficieze de protecţia specialã acordatã de prezentul articol, fie ca sînt sau nu prizonieri de rãzboi. 4. Dacã sînt arestaţi, deţinuţi sau internati pentru motive în legatura cu conflictul armat, copiii vor fi puşi sub paza în localuri separate de cele ale adulţilor, cu excepţia cazului familiilor cazate ca unitãţi familiale, asa cum prevede paragraful 5 al art. 75. 5. O condamnare la moarte pentru o infracţiune în legatura cu conflictul armat nu va fi executatã impotriva persoanelor care nu aveau 18 ani în momentul infracţiunii. ART. 78 Evacuarea copiilor 1. Nici o parte la conflict nu trebuie sa efectueze evacuarea, cãtre o ţara strãinã, de alţi copii decît propriii sãi resortisanti, în afarã cazului unei evacuari temporare, a carei necesitate este impusa de ratiuni imperioase ce ţin de sãnãtatea sau de tratamentul medical al copiilor sau, cu excepţia unui teritoriu ocupat, de securitatea lor. Atunci cînd se poate lua legatura cu pãrinţii sau tutorii, este necesar consimţãmîntul lor scris cu privire la evacuare. Dacã nu se poate lua legatura cu aceştia, evacuarea nu se poate face decît cu consimţãmîntul scris al persoanelor cãrora legea sau cutuma le atribuie, în principal, ocrotirea copiilor. Puterea protectoare va controla orice evacuare de aceasta natura, în înţelegere cu pãrţile interesate, adicã cu partea care efectueazã evacuarea, cu partea care primeşte copiii şi cu orice parte a carei resortisanti sînt evacuati. În toate cazurile, toate pãrţile la conflict vor lua toate mãsurile de precautie posibile în practica pentru a evita compromiterea evacuarii. 2. Atunci cînd se efectueazã o evacuare în condiţiile paragrafului 1, educaţia fiecãrui copil evacuat, inclusiv educaţia sa religioasã şi morala, asa cum o doresc pãrinţii sãi, va trebui sa fie asigurata, pe cît posibil, într-un mod continuu. 3. În scopul facilitãrii întoarcerii în familia şi în ţara lor a copiilor evacuati în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, autoritãţile partii care au efectuat evacuarea şi, atunci cînd va fi cazul, autoritãţile tarii gazda, vor stabili, pentru fiecare copil, o fişa însoţitã de fotografii, pe care o vor transmite Agenţiei Centrale de Depistare a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii. Aceasta fişa va purta, de fiecare data cînd aceasta va fi posibil şi nu va risca sa dãuneze copiilor, urmãtoarele date: a) numele copilului; b) prenumele copilului; c) sexul; d) locul şi data naşterii (sau, dacã data naşterii nu este cunoscutã, virsta aproximativã); e) numele şi prenumele tatãlui; f) numele şi prenumele mamei şi, eventual, numele sau înainte de cãsãtorie; g) rudele apropiate ale copilului; h) naţionalitatea copilului; i) limba maternã a copilului şi orice alta limba pe care acesta o vorbeşte; j) adresa familiei copilului; k) orice numãr de identificare dat copilului; l) starea sãnãtãţii copilului; m) grupa sanguina a copilului; n) eventuale semne particulare; o) data şi locul unde copilul a fost gãsit; p) data la care şi locul din care copilul şi-a pãrãsit ţara; q) eventual religia copilului; r) adresa copilului în ţara gazda; s) dacã copilul moare înaintea reintoarcerii sale, data, locul şi împrejurãrile morţii sale şi locul de inmormintare. CAP. 3 Ziaristii ART. 79 Mãsuri de protectie a ziaristilor 1. Ziaristii care îndeplinesc misiuni profesionale periculoase în zonele de conflict armat vor fi consideraţi ca persoane civile în sensul art. 50 paragraful 1. 2. Ei vor fi protejati, în aceasta calitate, în conformitate cu convenţiile şi cu prezentul protocol, cu condiţia de a nu întreprinde nici o acţiune care sa contravina statutului lor de persoane civile şi fãrã a renunţa la dreptul corespondentilor de rãzboi acreditaţi pe lîngã forţele armate de a beneficia de statutul prevãzut la art. 4 alin. 4 al celei de-a III-a convenţii. 3. Ei vor putea obţine o carte de identitate conformã modelului atasat anexei nr. 2 a prezentului protocol. Aceasta legitimatie care va fi eliberata de guvernul statului ai cãrui resortisanti sînt, sau pe teritoriul cãruia ei îşi au resedinta, sau în care se afla agenţia sau organul de presa care îi foloseşte, va atesta calitatea de ziarist a titularului ei. TITLUL V APLICAREA CONVENŢIILOR ŞI A PREZENTULUI PROTOCOL Secţiunea I Dispoziţii generale ART. 80 Mãsuri de executare 1. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict vor lua neîntîrziat toate mãsurile necesare pentru a îndeplini obligaţiile care le revin în virtutea convenţiilor şi a prezentului protocol. 2. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict vor emite ordine şi instrucţiuni pentru a asigura respectarea convenţiilor şi a prezentului protocol şi vor supraveghea aplicarea lor. ART. 81 Activitãţile Crucii Roşii şi ale altor organizaţii umanitare 1. Pãrţile la conflict vor acorda Comitetului Internaţional al Crucii Roşii toate facilitãţile posibile pentru a-i permite sa-şi asume sarcinile umanitare care îi sînt atribuite de cãtre convenţii şi de prezentul protocol, cu scopul de a asigura protecţie şi asistenta victimelor conflictelor. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va putea, de asemenea, sa exercite orice alte activitãţi umanitare în favoarea acestor victime, cu consimţãmîntul pãrţilor la conflict. 2. Pãrţile la conflict vor acorda organizaţiilor lor respective de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu) facilitãţile necesare exercitãrii activitãţilor lor umanitare în favoarea victimelor conflictului, în conformitate cu dispoziţiile convenţiilor şi ale prezentului protocol şi cu principiile fundamentale ale Crucii Roşii formulate de cãtre conferinţele internaţionale ale Crucii Roşii. 3. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict vor facilita, în toatã mãsura posibilului, ajutorul pe care organizaţiile de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu) şi Liga Societãţilor de Cruce Roşie îl vor acorda victimelor conflictelor în conformitate cu dispoziţiile convenţiilor şi ale prezentului protocol şi cu principiile fundamentale ale Crucii Roşii formulate de cãtre conferinţele internaţionale ale Crucii Roşii. 4. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict vor acorda, pe cît posibil, facilitãţi asemãnãtoare acelora care sînt prevãzute în paragrafele 2 şi 3, celorlalte organizaţii umanitare menţionate de cãtre convenţii şi de prezentul protocol, care sînt în mod corespunzãtor autorizate de cãtre pãrţile la conflict interesate şi care îşi exercita activitãţile lor umanitare în conformitate cu dispoziţiile convenţiilor şi ale prezentului protocol. ART. 82 Consilierii juridici în forţele armate Inaltele pãrţi contractante, tot timpul, şi pãrţile la conflict, în perioada conflictului armat, vor veghea ca consilierii juridici sa fie disponibili, atunci cînd va fi cazul, pentru a-i sfatui pe comandantii militari, la esaloanele corespunzãtoare, în ceea ce priveşte aplicarea convenţiilor şi a prezentului protocol şi în ceea ce priveşte instruirea corespunzãtoare a forţelor armate în aceasta privinta. ART. 83 Difuzare 1. Inaltele pãrţi contractante se angajeazã sa difuzeze în cea mai larga mãsura posibila, în timp de pace, ca şi în perioada de conflict armat, convenţiile şi prezentul protocol în ţãrile lor respective şi, îndeosebi, sa introducã studiul lor în programele de instrucţie militarã, sa incurajeze studiul acestora de cãtre populaţia civilã, astfel încît aceste instrumente sa fie cunoscute de forţele armate şi de populaţia civilã. 2. Autoritãţile militare sau civile care, în perioada de conflict armat, îşi vor asuma responsabilitãţi în aplicarea convenţiilor şi a prezentului protocol vor trebui sa posede o cunoaştere deplina a textelor acestor instrumente. ART. 84 Legi de aplicare Inaltele pãrţi contractante îşi vor comunica, cît mai repede posibil, prin intermediul depozitarului şi, dacã este cazul, prin mijlocirea puterilor protectoare, traducerile lor oficiale ale prezentului protocol, ca şi legile şi regulamentele pe care ar putea sa le adopte pentru a-i asigura aplicarea. Secţiunea II Mãsuri în situaţiile de încãlcare a convenţiilor şi a prezentului protocol ART. 85 Mãsuri în situaţiile de încãlcare a prezentului protocol 1. Dispoziţiile convenţiilor referitoare la mãsurile de infracţiuni şi infracţiuni grave, completate de cãtre prezenta secţiune, se aplica în situaţiile de încãlcãri şi de încãlcãri grave la prezentul protocol. 2. Actele calificate drept încãlcãri grave în convenţii constituie încãlcãri grave în prezentul protocol, dacã sînt comise impotriva persoanelor aflate în miinile unei pãrţi adverse şi care sînt protejate de cãtre art. 44, 45 şi 73 ale prezentului protocol, sau impotriva rãniţilor, bolnavilor sau naufragiaţilor partii adverse, protejati de cãtre prezentul protocol, sau impotriva personalului sanitar sau religios, a unitãţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitar care sînt sub controlul partii adverse şi protejati de prezentul protocol. 3. În afarã incalcarilor grave definite în art. 11, urmãtoarele acte, cînd sînt comise cu intenţie, cu violarea dispoziţiilor pertinente ale prezentului protocol, şi cînd produc moartea sau lezeaza în mod grav integritatea fizica sau sãnãtatea, sînt considerate încãlcãri grave ale prezentului protocol: a) supunerea populaţiei civile sau a persoanelor civile unui atac; b) lansarea unui atac nediferentiat atingind populaţia civilã sau bunuri cu caracter civil, cunoscind ca acest atac va cauza pierderi în vieţi omeneşti, ranirea persoanelor civile sau pagube bunurilor cu caracter civil şi care sînt excesive în sensul art. 57 paragraful 2 alin. iii); c) lansarea unui atac impotriva lucrãrilor sau instalaţiilor conţinînd forte periculoase, cunoscind ca acest atac va cauza pierderi în vieţi omeneşti, ranirea persoanelor civile sau pagube bunurilor cu caracter civil şi care sînt excesive în sensul art. 57 paragraful 2 alin. iii); d) atacarea localitãţilor neaparate şi a zonelor demilitarizate; e) atacarea unei persoane, cunoscind ca aceasta persoana este scoasa din lupta; f) utilizarea cu perfidie, cu violarea art. 37, a semnului distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu, sau a altor semne protectoare recunoscute de cãtre convenţii sau de prezentul protocol. 4. În afarã incalcarilor grave definite în paragrafele precedente şi în convenţii, actele urmãtoare sînt considerate ca încãlcãri grave ale protocolului atunci cînd sînt comise cu intenţie şi cu violarea convenţiilor sau a prezentului protocol: a) transferarea de cãtre puterea ocupanta a unei pãrţi a populaţiei sale civile în teritoriul pe care-l ocupa sau deportarea sau transferarea în interiorul sau în afarã teritoriului ocupat a totalitãţii sau a unei pãrţi a populaţiei acestui teritoriu, cu violarea art. 49 al celei de-a IV-a convenţii; b) orice intirziere nejustificatã în repatrierea prizonierilor de rãzboi sau a civililor; c) practicile de apartheid şi celelalte practici inumane şi degradante, bazate pe discriminarea rasialã care dau loc unor ofense grave la adresa demnitãţii personale; d) faptul de a indrepta atacuri impotriva monumentelor istorice, operelor de arta sau lacasurilor de cult clar recunoscute, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor şi cãrora le este acordatã o protecţie specialã pe baza unei înţelegeri speciale, de exemplu în cadrul unei organizaţii internaţionale competente, provocind astfel distrugerea lor la scara mare, atunci cînd nu exista nici o dovada de violare de cãtre partea adversa a art. 53 alin. b) şi cînd monumentele istorice, operele de arta şi lacasurile de cult respective nu sînt situate în apropierea imediata a obiectivelor militare; e) faptul de a priva o persoana protejata de cãtre convenţii sau despre care se fac referiri în paragraful 2 al prezentului articol de dreptul sau de a fi judecat conform procedurii legale şi impartial. 5. Sub rezerva aplicãrii convenţiilor şi a prezentului protocol, încãlcãrile grave ale acestor instrumente sînt considerate drept crime de rãzboi. ART. 86 Omisiuni 1. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict trebuie sa ia mãsuri în situaţiile de încãlcãri grave, luind totodatã mãsuri pentru a face sa înceteze toate celelalte încãlcãri ale convenţiilor şi ale prezentului protocol, care ar rezulta dintr-o omisiune ce contravine unei obligaţii asumate prin aceste instrumente. 2. Faptul ca o încãlcare a convenţiilor sau a prezentului protocol a fost comisã de cãtre un subordonat nu îi exonereaza pe superiorii sãi de responsabilitatea lor penalã sau disciplinarã, dupã caz, dacã aceştia stiau sau aveau informaţiile care le permitea sa cunoascã, în împrejurãrile respective, ca acest subordonat comitea sau urma sa comita o astfel de încãlcare, şi dacã nu a luat toate mãsurile practic posibile pentru a impiedica sau pedepsi aceasta încãlcare. ART. 87 Obligaţiile comandantilor 1. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict trebuie sa-i insarcineze pe comandantii militari în ceea ce-i priveşte pe membrii forţelor armate puse sub comanda lor, precum şi privind celelalte persoane aflate sub autoritatea lor pentru a-i impiedica sa comita infracţiuni la convenţii şi la prezentul protocol şi, la nevoie, sa le pedepseasca şi sa le denunţe autoritãţilor competente. 2. În vederea împiedicãrii comiterii de infracţiuni şi pentru reprimarea lor, inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict trebuie sa ceara ca comandantii, potrivit gradului de responsabilitate, sa se asigure ca membrii forţelor armate puse sub comanda lor sa-şi cunoascã obligaţiile potrivit prevederilor convenţiilor sau ale prezentului protocol. 3. Inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la conflict trebuie sa ceara oricãrui comandant, care a aflat ca subordonatii sau alte persoane aflate sub autoritatea sa au comis sau vor comite o infracţiune la convenţii sau la prezentul protocol, sa ia mãsurile care sînt necesare pentru a impiedica astfel de violari ale convenţiilor sau ale prezentului protocol, iar atunci cînd va fi cazul, sa ia initiativa aplicãrii unor acţiuni disciplinare sau penale impotriva autorilor violarilor. ART. 88 Intrajutorarea judiciarã în materie penalã 1. Inaltele pãrţi contractante îşi vor acorda cea mai larga întrajutorare posibila în orice procedura referitoare la infracţiunile grave la convenţii sau la prezentul protocol. 2. Sub rezerva drepturilor şi obligaţiilor stabilite de convenţii şi de art. 85 paragraful 1 din prezentul protocol şi atunci cînd împrejurãrile o permit, inaltele pãrţi contractante vor coopera în materie de extrãdare. Ele vor examina im mod corespunzãtor cererea statului pe teritoriul cãruia pretinsa infracţiune s-a produs. 3. În toate cazurile, legea aplicabilã este aceea a înaltei pãrţi contractante solicitante. Totuşi, dispoziţiile paragrafelor precedente nu afecteazã obligaţiile decurgind din dispoziţiile oricãrui alt tratat cu caracter bilateral sau multilateral care reglementeazã sau va reglementa, în totalitate sau în parte, problemele intrajutorarii judiciare în materie penalã. ART. 89 Cooperarea În cazurile de violari grave ale convenţiilor sau ale prezentului protocol, inaltele pãrţi contractante se angajeazã sa acţioneze, atît împreunã, cît şi separat, în cooperare cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite. ART. 90 Comisia internationala de stabilire a faptelor 1. a) Va fi constituitã o comisie internationala de stabilire a faptelor, denumita mai jos comisie, compusa din cincisprezece membri de inalta moralitate şi de o impartialitate recunoscuta. b) Cînd cel puţin douãzeci de înalte pãrţi contractante vor fi convenit sa accepte competenta comisiei în conformitate cu paragraful 2, iar ulterior, la intervale de cinci ani, depozitarul va convoca o reuniune a reprezentanţilor acestor înalte pãrţi contractante în vederea alegerii membrilor comisiei. La aceasta reuniune, membrii comisiei vor fi aleşi prin scrutin secret de pe o lista de persoane pentru întocmirea cãreia fiecare din aceste înalte pãrţi contractante va putea propune un nume. c) Membrii comisiei vor activa cu titlu personal şi vor exercita mandatul lor pînã la alegerea noilor membri la reuniunea urmãtoare. d) Cu ocazia alegerii, inaltele pãrţi contractante se vor asigura ca fiecare din persoanele de ales în comisie sa posede calificarea cerutã şi vor veghea sa se asigure o reprezentare geograficã echitabila pe ansamblul comisiei. e) În cazul în care un loc va deveni vacant, comisia îl va completa ţinînd seama, în mod corespunzãtor, de dispoziţiile alineatelor precedente. f) Depozitarul va pune la dispoziţia comisiei serviciile administrative necesare îndeplinirii funcţiunilor sale. 2. a) Inaltele pãrţi contractante pot, cu ocazia semnãrii, ratificãrii sau aderãrii la protocol, sau ulterior în orice moment, sa declare ca recunosc de drept şi fãrã acord special, fata de orice inalta parte contractantã care accepta aceleaşi obligaţii, competenta comisiei pentru a ancheta asupra afirmaţiilor unei asemenea înalte pãrţi, asa cum o autoriza prezentul articol. b) Declaraţiile avute în vedere mai sus vor fi remise depozitarului, care va comunica copii inaltelor pãrţi contractante. c) Comisia va avea în competenta: i) anchetarea oricãrui fapt pretins a fi o încãlcare grava în sensul convenţiilor şi al prezentului protocol, sau o alta violare grava a convenţiilor şi a prezentului protocol; ii) facilitarea, oferind bunele sale oficii, a restabilirii unei atitudini de respectare a dispoziţiilor convenţiilor şi a prezentului protocol. d) În alte situaţii, comisia nu va deschide o ancheta, la cererea unei pãrţi la conflict, decît cu consimţãmîntul celeilalte sau celorlalte pãrţi interesate. e) Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus ale prezentului paragraf, dispoziţiile art. 52 al convenţiei I, art. 53 al celei de-a II-a convenţii, art. 132 al celei de-a III-a convenţii şi art. 149 al celei de-a IV-a convenţii rãmîn aplicabile oricãrei pretinse violari a convenţiilor şi se aplica, de asemenea, oricãrei pretinse violari a prezentului protocol. 3. a) Dacã pãrţile interesate nu dispun altfel de un acord comun, toate anchetele vor fi efectuate de o camera compusa din şapte membri numiţi dupã cum urmeazã: i) cinci membri ai comisiei, care nu trebuie sa fie resortisanti ai nici uneia dintre pãrţile la conflict, vor fi numiţi de cãtre preşedintele comisiei, pe baza unei reprezentari echitabile a regiunilor geografice, dupã consultarea pãrţilor la conflict; ii) doi membri ad-hoc, care nu trebuie sa fie resortisanti ai nici uneia dintre pãrţile la conflict, vor fi numiţi cîte unul de cãtre fiecare din acestea. b) De la primirea unei cereri de ancheta, preşedintele comisiei va fixa un termen convenabil pentru constituirea unei camere. Dacã cel puţin unul din cei doi membri ad-hoc nu a fost numit în termenul fixat, preşedintele va proceda imediat la numirea sau la numirile necesare pentru a completa componenta camerei. 4. a) Camera constituitã în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3 în vederea efectuãrii unei anchete va invita pãrţile la conflict sa o asiste şi sa prezinte probele. Ea va putea, de asemenea, sa caute alte probe pe care le va considera pertinente şi sa procedeze la o ancheta la fata locului. b) Toate elementele de proba vor fi comunicate pãrţilor interesate, care vor avea dreptul sa prezinte comisiei observaţiile lor. c) Fiecare parte interesatã va avea dreptul sa discute probele. 5. a) Comisia va prezenta pãrţilor vizate un raport asupra rezultatelor anchetei camerei cu recomandãrile pe care le va considera potrivite. b) Dacã camera nu este în mãsura sa adune probe care sa fie suficiente pentru fundamentarea unor concluzii obiective şi impartiale, comisia va face cunoscute motivele acestei incapacitãţi. c) Comisia nu va comunica public concluziile sale decît dacã toate pãrţile la conflict i-au cerut aceasta. 6. Comisia va stabili regulamentul interior, inclusiv regulile referitoare la preşedinţia comisiei şi a camerei. Acest regulament va prevedea ca funcţiunile preşedintelui comisiei vor fi exercitate permanent şi ca, în caz de ancheta, ele vor fi exercitate de o persoana care sa nu fie resortisant al uneia dintre pãrţile la conflict. 7. Cheltuielile administrative ale comisiei vor fi acoperite prin contribuţii ale inaltelor pãrţi contractante, care vor fi fãcut declaraţia prevãzutã în paragraful 2, şi prin contribuţii voluntare. Partea sau pãrţile la conflict care cer o ancheta vor avansa fondurile necesare pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de o camera şi vor fi despagubite de cãtre partea sau pãrţile impotriva cãrora sînt îndreptate alegatiile, pînã la nivelul de 50 la suta din cheltuielile camerei. Dacã camerei îi sînt prezentate alegatii de cãtre ambele pãrţi, fiecare parte va avansa 50 la suta din cheltuielile necesare. ART. 91 Responsabilitate Partea la conflict care va viola dispoziţiile convenţiilor sau ale prezentului protocol va fi obligatã la despãgubiri, dacã va fi cazul. Ea va rãspunde pentru toate actele comise de persoanele fãcînd parte din forţele sale armate. TITLUL VI DISPOZIŢII FINALE ART. 92 Semnarea Prezentul protocol va fi deschis spre semnare pãrţilor la convenţie la şase luni dupã semnarea actului final şi va rãmîne deschis pe o perioada de douasprezece luni. ART. 93 Ratificarea Prezentul protocol va fi ratificat cît mai curînd posibil. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elvetian, depozitar al convenţiilor. ART. 94 Aderarea Prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricãrei pãrţi la convenţii nesemnatara a acestui protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar. ART. 95 Intrarea în vigoare 1. Prezentul protocol va intra în vigoare la şase luni dupã depunerea de doua instrumente de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre pãrţile la convenţii care îl va ratifica sau va adera ulterior, prezentul protocol va intra în vigoare la şase luni dupã depunerea de cãtre aceasta parte a instrumentului de ratificare sau aderare. ART. 96 Raporturi convenţionale de la intrarea în vigoare a prezentului protocol 1. Atunci cînd pãrţile la convenţii sînt totodatã pãrţi la prezentul protocol, convenţiile se vor aplica asa cum ele vor fi completate de prezentul protocol. 2. Dacã una dintre pãrţile la conflict nu este legatã de prezentul protocol, pãrţile la prezentul protocol vor rãmîne, cu toate acestea, legate de acestea în raporturile lor reciproce. Ele vor fi, în plus, legate prin prezentul protocol fata de menţionatã parte, dacã aceasta îl accepta şi îi aplica dispoziţiile. 3. Autoritatea reprezentind un popor angajat într-un conflict armat impotriva unei înalte pãrţi contractante, cu caracterul menţionat în art. 1 paragraful 4, poate sa se angajeze sa aplice convenţiile şi prezentul protocol cu privire la acest conflict, adresind o declaraţie unilaterala depozitarului. Dupã primirea ei de cãtre depozitar, aceasta declaraţie va avea, în legatura cu acest conflict, urmãtoarele efecte: a) convenţiile şi prezentul protocol intra în vigoare imediat pentru numita autoritate în calitatea sa de parte la conflict; b) numita autoritate exercita aceleaşi drepturi şi se achitã de aceleaşi obligaţii ca o inalta parte contractantã la convenţii şi la prezentul protocol; c) convenţiile şi prezentul protocol leagã în mod egal toate pãrţile la conflict. ART. 97 Amendamente 1. Orice inalta parte contractantã va putea sa propunã amendamente la prezentul protocol. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care, dupã consultarea tuturor inaltelor pãrţi contractante şi a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, va decide dacã trebuie sa se convoace o conferinţa pentru a examina amendamentul sau amendamentele propuse. 2. Depozitarul va invita la aceasta conferinţa inaltele pãrţi contractante, ca şi pãrţile la convenţii, semnatare sau nu ale prezentului protocol. ART. 98 Revizuirea anexei nr. I 1. Cel mai tirziu la patru ani dupã intrarea în vigoare a prezentului protocol, iar ulterior la intervale de cel puţin patru ani, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va consulta inaltele pãrţi contractante în legatura cu anexa nr. I a prezentului protocol şi, dacã va considera necesar, va putea sa propunã o reuniune de experţi tehnici cu scopul de a reexamina anexa nr. I şi de a propune amendamentele care ar pãrea de dorit. Dacã în termen de şase luni dupã comunicarea cãtre inaltele pãrţi contractante a unor propuneri referitoare la o astfel de reuniune, o treime din aceste pãrţi nu se vor opune la aceasta, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va convoca aceasta reuniune, la care va invita şi observatori ai organizaţiilor internaţionale interesate. O astfel de reuniune va fi, de asemenea, convocatã de cãtre Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, oricind la cererea unei treimi a inaltelor pãrţi contractante. 2. Depozitarul va convoca o conferinţa a inaltelor pãrţi contractante şi a pãrţilor la convenţii pentru a examina amendamentele propuse de cãtre reuniunea experţilor tehnici dacã, ca urmare a amintitei reuniuni, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau o treime a inaltelor pãrţi contractante o cer. 3. Amendamentele la anexa nr. I vor putea fi adoptate de cãtre amintita conferinţa cu majoritatea de doua treimi a inaltelor pãrţi contractante prezente şi votante. 4. Depozitarul va comunica inaltelor pãrţi contractante şi pãrţilor la convenţii orice amendament astfel adoptat. Amendamentul va fi considerat ca acceptat la expirarea unei perioade de un an de la data comunicãrii, în afarã de cazul în care, în cursul acestei perioade, o declaraţie de neacceptare a amendamentului este comunicatã depozitarului de cãtre cel puţin o treime a inaltelor pãrţi contractante. 5. Un amendament considerat ca a fost acceptat în conformitate cu paragraful 4 va intra în vigoare la trei luni dupã acceptarea de cãtre toate inaltele pãrţi contractante, cu excepţia celor care vor fi fãcut o declaraţie de neacceptare în conformitate cu acelaşi paragraf. Orice parte care face o astfel de declaraţie poate, în orice moment, s-o retragã, caz în care amendamentul va intra în vigoare pentru aceasta parte la trei luni dupã retragerea ei. 6. Depozitarul va face cunoscut inaltelor pãrţi contractante şi pãrţilor la convenţii intrarea în vigoare a oricãrui amendament, pãrţile legate de acest amendament, data intrãrii sale în vigoare pentru fiecare dintre pãrţi, declaraţiile de neacceptare fãcute în conformitate cu paragraful 4 şi retragerea unor astfel de declaraţii. ART. 99 Denunţarea 1. În cazul în care o inalta parte contractantã va denunta prezentul protocol, denunţarea nu va produce efecte decît la un an dupã primirea instrumentului de denunţare. Dacã, cu toate acestea, la expirarea acestui an, partea denuntatoare se afla într-o situaţie la care se referã art. 1, efectul denunţãrii rãmîne suspendat pînã la sfîrşitul conflictului armat sau al ocupaţiei şi, în orice caz, pînã la terminarea operaţiunilor de eliberare definitiva, de repatriere sau de reasezare a persoanelor protejate de cãtre convenţii sau de prezentul protocol. 2. Denunţarea va fi notificatã în scris depozitarului, care va informa toate inaltele pãrţi contractante de aceasta notificare. 3. Denunţarea nu va avea efect decît fata de partea denuntatoare. 4. Nici o denunţare notificatã în baza paragrafului 1 nu va avea efect asupra obligaţiilor deja asumate ca urmare a conflictului armat în baza prezentului protocol, de cãtre partea denuntatoare, pentru orice act comis înainte ca amintita denunţare sa devinã efectivã. ART. 100 Notificãri Depozitarul va informa inaltele pãrţi contractante, ca şi pãrţile la convenţii, fie ca sînt sau nu sînt semnatare ale prezentului protocol, despre: a) semnãturile puse pe prezentul protocol şi instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu art. 93 şi 94; b) data la care prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 95; c) comunicãrile şi declaraţiile primite în conformitate cu art. 84, 90 şi 97; d) declaraţiile primite în conformitate cu art. 96 paragraful 3, care vor fi comunicate pe cãile cele mai rapide; e) denuntarile notificate în conformitate cu art. 99. ART. 101 Înregistrarea 1. Dupã intrarea sa în vigoare, prezentul protocol va fi transmis de cãtre depozitar Secretariatului Naţiunilor Unite, în scopul înregistrãrii şi publicãrii, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. 2. De asemenea, depozitarul va informa Secretariatul Naţiunilor Unite despre toate ratificarile, aderarile şi denuntarile pe care le va primi referitoare la prezentul protocol. ART. 102 Texte autentice Originalul prezentului protocol, ale cãrui texte în limbile engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa sînt deopotrivã autentice, va fi depus depozitarului, care va transmite copii certificate conforme tuturor pãrţilor la convenţii. ANEXA 1 REGULAMENT REFERITOR LA IDENTIFICARE
CAP. 1 Cãrţile de identitate ART. 1 Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios şi civil 1. Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios şi civil, prevãzut în art. 18 paragraful 3 al protocolului, va trebui: a) sa poarte semnul distinctiv şi sa fie de dimensiuni care sa permitã a fi purtat în buzunar; b) sa fie facuta astfel încît sa dureze cît mai mult posibil; c) sa fie redactatã în limba nationala sau oficialã (poate fi, în plus, şi în alte limbi); d) sa indice numele şi data de naştere a titularului (sau, în lipsa acestei date, virsta sa în momentul eliberãrii cãrţii), ca şi numãrul sau de înmatriculare (dacã are); e) sa indice în ce calitate titularul are dreptul la protecţia convenţiilor şi a protocolului; f) sa poarte fotografia titularului, ca şi semnatura sau amprenta degetului mare, sau ambele; g) sa poarte ştampila şi semnatura autoritãţii competente; h) sa indice data de emitere şi de expirare a cãrţii. 2. Cartea de identitate trebuie sa fie uniforma pe tot teritoriul fiecãrei înalte pãrţi contractante şi, pe cît posibil, sa fie de acelaşi tip pentru toate pãrţile la conflict. Pãrţile la conflict pot sa se inspire din modelul într-o singura limba al figurii 1. La începerea ostilitãţilor, pãrţile la conflict trebuie sa-şi comunice un specimen al cãrţii de identitate pe care ele le utilizeazã, dacã aceasta carte diferã de la modelul din figura 1. Cartea de identitate va fi întocmitã, dacã este posibil, în doua exemplare, dintre care unul este pãstrat de cãtre autoritatea emitatoare, care ar trebui sa ţinã o evidenta a cãrţilor pe care le-a eliberat. 3. În nici un caz personalul permanent sanitar, religios şi civil nu poate fi lipsit de cãrţile de identitate. În caz de pierdere a unei cãrţi, titularul are dreptul sa obţinã un duplicat. ART. 2 Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios şi civil 1. Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios şi civil va trebui, dacã este posibil, sa fie analoagã aceleia care este prevãzutã în art. 1 al prezentului regulament. Pãrţile la conflict se pot inspira din modelul figurii 1. 2. Atunci cînd împrejurãrile impiedica eliberarea de cãrţi de identitate personalului temporar sanitar, religios şi civil, acest personal poate primi un certificat semnat de autoritatea competenta, atestind ca persoana cãreia îi este eliberat a primit o însãrcinare cu caracter temporar şi indicind, dacã este posibil, durata acestei însãrcinãri şi dreptul titularului de a purta semnul distinctiv. Acest certificat trebuie sa indice numele şi data naşterii titularului (sau, în lipsa acestei date, virsta sa în momentul eliberãrii certificatului), funcţia titularului, precum şi numãrul de înmatriculare, dacã exista. El trebuie sa poarte semnatura sa sau amprenta degetului mare, sau ambele.
(Spaţiu prevãzut pentru numele tarii şi al autoritãţii care elibereazã aceasta carte).
CARTE DE IDENTITATE sanitar Permanent pentru personalul --------- civil ----------- religios Temporar
Numele --------------------------------------------------- Data naşterii (sau virsta) --------------------------------- Nr. de înmatriculare (eventual)----------------------------- Titularul prezentei cãrţi este protejat de convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi de cãtre protocolul adiţional la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (Protocol I) în calitatea sa de --------------------------------------------------------------------- Data emiterii ------------------ Cartea nr. ---------------------------
Semnatura autoritãţii care elibereazã cartea
Data expirãrii ----------------- -----------------------------------------------------------------
Fig. 1. - Model de carte de identitate ---------------------------- (format 74 mm x 105 mm)
Verso la cartea de identitate --------------------------------------------------------------------- Talia Ochii Parul --------------------------------------------------------------------- Alte semne particulare sau informaţii --------------------------------------------------------------------- --------------------------------------------------------------------- ---------------------------------------------------------------------
FOTOGRAFIA TITULARULUI
--------------------------------------------------------------------- Ştampila Semnatura sau amprenta degetului mare al titularului sau ambele
CAP. 2 Semnul distinctiv ART. 3 Forma şi natura 1. Semnul distinctiv (roşu pe fond alb) trebuie sa fie suficient de mare, potrivit împrejurãrilor. Inaltele pãrţi contractante pot sa se inspire pentru forma Crucii, Semilunii sau Leului şi Soarelui din modelele de la figura 2. 2. Noaptea şi pe timp cu vizibilitate redusã, semnul distinctiv va putea fi luminat; de asemenea, el va putea fi fãcut din materiale care sa permitã recunoaşterea sa prin mijloace tehnice de detectie. Fig. 2. - Semne distinctive în roşu pe fond alb --------------------------------------
ART. 4 Utilizare 1. Semnul distinctiv va fi, în mãsura posibilului, aplicat pe drapele sau pe o suprafata plana, vizibil din toate direcţiile şi de la o distanta cît mai mare. 2. Sub rezerva instrucţiunilor autoritãţilor competente, personalul sanitar şi religios care se achitã de sarcinile sale pe cimpul de lupta trebuie sa fie echipat, în mãsura posibilului, cu acoperamint de cap şi cu îmbrãcãminte avînd semnul distinctiv. CAP. 3 Semnale distinctive ART. 5 Utilizare facultativã 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 6 al prezentului regulament, semnalele definite în prezentul capitol pentru uzul exclusiv al unitãţilor şi mijloacelor de transport sanitare nu trebuie sa fie utilizate în alte scopuri. Întrebuinţarea tuturor semnalelor prevãzute în prezentul capitol este facultativã. 2. Aeronavele sanitare temporare care, din lipsa de timp sau datoritã caracteristicilor lor, nu pot fi marcate cu semnul distinctiv, pot utiliza semnalele distinctive autorizate în prezentul capitol. Totuşi, metoda de semnalizare cea mai eficienta în vederea identificarii şi a recunoaşterii sale consta în întrebuinţarea unui semnal vizual, fie semnul distinctiv, fie semnalul luminos definit în art. 6, fie ambele, completate cu alte semnale menţionate în art. 7 şi 8 ale prezentului regulament. ART. 6 Semnal luminos 1. Semnalul luminos, constind într-o lumina albastra intermitenta, este destinat utilizãrii de cãtre aeronavele sanitare pentru a-şi semnala identitatea. Nici o alta aeronava nu poate utiliza acest semnal. Culoarea albastra recomandatã se obţine cu ajutorul coordonatelor tricromatice de mai jos: - limita verde - y = 0,065 + 0,805 x - limita alb - y = 0,400 - x - limita purpuriu - x = 0,133 + 0,600 Y Frecventa recomandatã a sclipirilor luminoase albastre este de 60 la 100 sclipiri pe minut. 2. Aeronavele sanitare ar trebui sa fie echipate cu luminile necesare pentru a face vizibil semnalul luminos în toate direcţiile posibile. 3. În lipsa unui acord special între pãrţile la conflict prin care s-ar rezerva utilizarea luminilor albastre intermitente pentru identificarea vehiculelor, navelor şi ambarcatiunilor sanitare, întrebuinţarea acestor semnale pentru alte vehicule sau nave nu este interzisã. ART. 7 Semnal radio 1. Semnalul radio consta într-un mesaj radiotelefonic sau radiotelegrafic, precedat de un semnal distinctiv de prioritate, care trebuie definit şi aprobat de cãtre o conferinţa administrativã mondialã de radiocomunicatii a Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor. Acest semnal este emis de trei ori înaintea indicativului de apel al transportului sanitar în cauza. Mesajul este emis în engleza la intervale corespunzãtoare, pe una sau mai multe frecvente specificate, asa cum este prevãzut în paragraful 3. Semnalul de prioritate este rezervat în exclusivitate unitãţilor şi mijloacelor de transport sanitare. 2. Mesajul radio, precedat de semnalul distinctiv de prioritate prevãzut în paragraful 1, conţine urmãtoarele elemente: a) indicativul de apel al mijlocului de transport sanitar; b) poziţia mijlocului de transport sanitar; c) numãrul şi tipul mijloacelor de transport sanitare; d) itinerariul ales; e) durata cãlãtoriei şi ora de plecare şi de sosire prevãzute, dupã caz; f) alte informaţii, precum altitudinea de zbor, frecventele radioelectronice supravegheate, limbajele convenţionale, modurile şi codurile sistemelor de radiolocatie secundare de supraveghere. 3. Pentru a facilita comunicaţiile vizate în paragrafele 1 şi 2, ca şi comunicaţiile vizate în art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 şi 31 ale protocolului, inaltele pãrţi contractante, pãrţile la conflict sau una din pãrţile la un conflict, actionind de comun acord sau izolat, pot defini, în conformitate cu tabelul de repartiţie al benzilor de frecventa figurind în Regulamentul radiocomunicatiilor, anexat la Convenţia internationala de telecomunicaţii, şi pot publica frecventele naţionale pe care le aleg pentru aceste comunicaţii. Aceste frecvente trebuie sa fie notificate Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor, în conformitate cu procedura aprobatã de cãtre Conferinţa administrativã mondialã a radiocomunicatiilor. ART. 8 Identificarea prin mijloace electronice 1. Sistemul secundar de radiolocatie de supraveghere (S.S.R.), asa cum este specificat în anexa nr. 10 a Convenţiei de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviaţia civilã internationala, adusã la zi periodic, poate fi utilizat pentru a identifica şi a urmãri zborul unei aeronave sanitare. Modul şi codul S.S.R., rezervat utilizãrii exclusive de cãtre aeronavele sanitare, trebuie sa fie definite de inaltele pãrţi contractante, de pãrţile la conflict sau de una dintre pãrţile la conflict, actionind de comun acord sau izolat, în conformitate cu procedurile de recomandat de cãtre Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale. 2. Pãrţile la conflict pot, printr-un acord special, sa adopte, pentru utilizarea între ele, un sistem electronic analog celui pentru identificarea vehiculelor şi a navelor şi ambarcatiunilor sanitare. CAP. 4 Comunicaţii ART. 9 Radiocomunicatii Semnalul de prioritate prevãzut de art. 7 al prezentului regulament va putea precede radiocomunicatiile corespunzãtoare ale unitãţilor sanitare şi ale mijloacelor de transport sanitare pentru aplicarea procedurilor folosite în conformitate cu art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 şi 31 ale protocolului. ART. 10 Utilizarea codurilor internaţionale Unitãţile şi mijloacele de transport sanitare pot sa utilizeze, de asemenea, codurile şi semnalele stabilite de cãtre Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor, Organizaţia Internationala a Aviaţiei Civile şi Organizaţia Interguvernamentalã Consultativa a Navigaţiei Maritime. În acest caz, aceste coduri şi semnale sînt utilizate în conformitate cu normele, practicile şi procedurile stabilite de aceste organizaţii. ART. 11 Alte mijloace de comunicaţie Atunci cînd o radiocomunicatie bilaterala nu este posibila, pot fi utilizate semnalele prevãzute de cãtre Codul internaţional al semnalelor adoptat de cãtre Organizaţia Interguvernamentalã Consultativa a Navigaţiei Maritime sau în anexa pertinenta a Convenţiei de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviaţia civilã internationala, adusã la zi periodic. ART. 12 Planuri de zbor Acordurile şi notificãrile referitoare la planurile de zbor prevãzute în art. 29 al protocolului trebuie, pe cît posibil, sa fie formulate în conformitate cu procedurile stabilite de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale. ART. 13 Semnale şi proceduri pentru interceptarea aeronavelor sanitare Dacã este utilizata o aeronava de interceptare pentru a identifica o aeronava sanitarã în zbor sau pentru a o soma sa aterizeze, în aplicarea art. 30 şi 31 ale protocolului, procedurile normalizate de interceptare vizuala şi radio, prescrise în anexa nr. 2 a Convenţiei de la Chicago din 7 decembrie 1944, referitoare la aviaţia civilã internationala, adusã la zi periodic, vor trebui sa fie utilizate de aeronava de interceptare şi de aeronava sanitarã. CAP. 5 Protecţia civilã ART. 14 Cartea de identitate 1. Cartea de identitate a personalului protecţiei civile menţionatã în art. 66 paragraful 3 al protocolului este reglementatã de cãtre dispoziţiile pertinente ale art. 1 al prezentului regulament. 2. Cartea de identitate a personalului protecţiei civile va putea sa se conformeze modelului reprezentat în figura 3. 3. Dacã personalul protecţiei civile este autorizat sa poarte arme individuale uşoare, cãrţile de identitate vor trebui sa facã o menţiune corespunzãtoare. Fig. 3 - Model de carte de identitate a personalului protecţiei civile (for- -------------------------------------------------------------------- mat 74 mm x 105 mm -------------------
------ ------- | / | (spaţiu prevãzut pentru | / | | / | numele tarii şi al autoritãţii | / | | / | care elibereazã cartea) | / | ------ -------
CARTEA DE IDENTITATE a personalului protecţiei civile
Numele................................................. Data naşterii (sau virsta)............................. Nr. de înmatriculare (eventual)........................ Titularul prezentei cãrţi este protejat de convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 şi de Protocolul adiţional la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (Protocol I) în calitate de ........................
Data emiterii.................... cartea nr.............
Semnatura autoritãţii care a eliberat cartea
Data de expirare........................
Verso la cartea de identitate ...........................................
Talia Ochii Parul ............................................ Alte semne distinctive sau informaţii....... ............................................ ............................................ ............................................
Deţinere de arme........................... ............................................
FOTOGRAFIA TITULARULUI
Ştampila Semnatura sau amprenta degetului mare al titularului sau ambele
ART. 15 Semnul distinctiv internaţional 1. Semnul distinctiv internaţional al protecţiei civile, prevãzut în art. 66 paragraful 4 al protocolului, este un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. El este reprezentat în figura 4 de mai jos: ----- | / | | / | | / | -----
Fig. 4 - Triunghi albastru pe fond portocaliu ------------------------------------
2. Este recomandat: a) dacã triunghiul albastru se afla pe un drapel, pe o brasarda sau purtat pe spate, drapelul, brasarda sau eşarfa de spate se constitue pe fond portocaliu; b) ca unul din virfurile triunghiului sa fie îndreptat în sus, pe verticala; c) ca nici un virf al triunghiului sa nu atinga marginea fondului portocaliu. 3. Semnul distinctiv internaţional trebuie sa fie suficient de mare, potrivit împrejurãrilor. Semnul trebuie pus, în mãsura posibilului, pe drapele sau pe o suprafata plana, vizibile din toate direcţiile posibile şi cît mai departe. Sub rezerva instrucţiunilor autoritãţilor competente, personalul protecţiei civile trebuie sa fie echipat, în mãsura posibilului, cu acoperaminte de cap şi îmbrãcãminte prevãzute cu semnul distinctiv internaţional. Noaptea sau pe timp de vizibilitate redusã, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el va putea fi fãcut şi din materiale ce-l vor putea face recunoscut prin mijloace tehnice de detectie. CAP. 6 Lucrãri şi instalaţii conţinînd forte periculoase ART. 16 Semnul special internaţional 1. Semnul special internaţional pentru lucrãrile şi instalaţiile conţinînd forte periculoase, prevãzut în paragraful 7 din art. 56 al protocolului, consta într-un grup de trei cercuri de culoare portocalie intensa, de aceeaşi dimensiune, dispuse pe aceeaşi axa, distanta dintre cercuri fiind egala cu raza, ca în figura 5 de mai jos. 2. Semnul trebuie sa fie suficient de mare, potrivit împrejurãrilor. Atunci cînd este aplicat pe o suprafata mare, semnul poate fi repetat suficient de des, potrivit împrejurãrilor. În mãsura posibilului, trebuie sa fie aplicat pe drapele sau pe suprafeţe plane, astfel încît sa fie vizibil din toate direcţiile şi cît mai departe. 3. Pe un drapel, distanta între limitele exterioare ale semnului şi marginile adiacente ale drapelului va fi egala cu raza cercurilor. Drapelul va fi dreptunghiular şi va avea fondul alb. 4. Noaptea sau pe timp cu vizibilitate redusã, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el va putea fi fãcut din materiale care vor permite recunoaşterea sa prin mijloace tehnice de detectie.
Fig. 5 - Semnul special internaţional pentru lucrãri şi instalaţii conţinînd -------------------------------------------------------------------- forte periculoase. ------------------
ANEXA 2
CARTEA DE IDENTITATE a ziaristului în misiune periculoasa
Exteriorul cãrţii de identitate
(Numele tarii care a eliberat aceasta carte) Carte de identitate de ziarist în misiune periculoasa
Nota: (în limbile engleza, arabã, franceza, rusa şi spaniola).
Prezenta carte de identitate este eliberata ziaristilor în misiune profesionalã periculoasa în zonele de conflict armat. Purtatorul are drept sa fie tratat ca persoana civilã potrivit convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi protocolului lor adiţional I. Cartea trebuie sa fie purtata tot timpul de cãtre titularul sau. Dacã acesta este arestat, el o va remite imediat autoritãţilor care îl deţin, cu scopul ca acestea sa-l poatã identifica.
Interiorul cãrţii
Eliberata de (autoritatea competenta)...................................... Locul...................................................................... Data....................................................................... Loc pentru fotografie cu ştampila autoritãţii emitente
Semnatura titularului...................................................... Numele .................................................................... Prenumele.................................................................. Locul şi data naşterii..................................................... Corespondent al............................................................ Categorie profesionalã..................................................... Durata valabilitãţii....................................................... Înãlţimea..........................Ochii................................... Greutatea .........................Parul................................... Grupa de singe.....................Factorul Rh............................. Religia (facultativ)....................................................... Amprente digitale (facultativ)............................................. Deget arãtãtor stinga Deget arãtãtor dreapta Semne particulare de identificare.......................................... ............................................................................ ............................................................................
PROTOCOL II Protocol adiţional la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate fãrã caracter internaţional
TITLUL I DOMENIUL DE APLICARE A PREZENTULUI PROTOCOL
Articolul 1 - Domeniul de aplicare material ................. 34 Articolul 2 - Domeniul de aplicare personal ................. 34 Articolul 3 - Neinterventia ................................. 34
Inaltele pãrţi contractante, reamintind ca principiile umanitare cuprinse în art. 3 comun al convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 constituie fundamentul respectãrii persoanei umane în caz de conflict armat fãrã caracter internaţional, reamintind, de asemenea, ca instrumentele internaţionale referitoare la drepturile omului oferã persoanei umane o protecţie fundamentalã, subliniind necesitatea de a asigura o mai buna protecţie victimelor unor astfel de conflicte armate, reamintind ca, în cazurile neprevãzute de dreptul în vigoare, persoana umanã rãmîne sub incidenta principiilor umanitare şi exigenţelor conştiinţei publice, au convenit urmãtoarele: TITLUL I DOMENIUL DE APLICARE A PREZENTULUI PROTOCOL ART. 1 Domeniul de aplicare material 1. Prezentul protocol, care dezvolta şi completeazã art. 3 comun al convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 fãrã a modifica condiţiile sale de aplicare actuale, se va aplica la toate conflictele armate care nu cad sub incidenta art. 1 al Protocolului adiţional al convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (Protocolul I) şi care se desfãşoarã pe teritoriul unei înalte pãrţi contractante între forţele sale armate şi forte armate dizidente sau grupuri inarmate organizate care, sub conducerea unui comandament responsabil, exercita un asemenea control asupra unei pãrţi a teritoriului sau, astfel încît sa-i permitã sa desfãşoare operaţiuni militare susţinute şi coordonate şi sa aplice prezentul protocol. 2. Prezentul protocol nu se va aplica situaţiilor de tensiune interna şi tulburarilor interne cum sînt actele de dezordine publica, actele sporadice şi izolate de violenta şi alte acte analoge, care nu sînt conflicte armate. ART. 2 Domeniul de aplicare personal 1. Prezentul protocol se va aplica, fãrã nici o diferentiere cu caracter defavorabil pentru motive de rasa, culoare, sex, limba, religie sau credinţa, opinii politice sau de alta natura, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau alta situaţie sau oricare alt criteriu analog (denumit în continuare diferentiere cu caracter defavorabil), tuturor persoanelor afectate de un conflict armat în sensul art. 1. 2. La terminarea conflictului armat, toate persoanele care au fãcut obiectul unei privatiuni de libertate sau al unei restrictii de libertate pentru motive legate de acest conflict, precum şi cele care ar face obiectul unor astfel de mãsuri dupã conflict, pentru aceleaşi motive, se vor bucura de protecţia prevãzutã în art. 5 şi 6 pînã la terminarea acestei privatiuni sau restrictii de libertate. ART. 3 Neinterventia 1. Nici o dispoziţie din prezentul protocol nu va putea fi invocatã în scopul afectãrii suveranitãţii unui stat sau a responsabilitãţii ce revine guvernului de a acţiona pentru menţinerea sau restabilirea ordinii publice în stat sau pentru apãrarea, prin toate mijloacele legitime, a unitãţii naţionale şi integritãţii teritoriale a statului. 2. Nici o dispoziţie a prezentului protocol nu va putea fi invocatã pentru a justifica o intervenţie directa sau indirecta oricare ar fi motivul, în conflictul armat sau în afacerile interne sau externe ale unei înalte pãrţi contractante pe al carei teritoriu are loc conflictul. TITLUL II TRATAMENTUL UMAN ART. 4 Garanţii fundamentale 1. Toate persoanele care nu participa în mod direct la ostilitati sau care nu mai participa la acestea, indiferent ca sînt sau nu private de libertate, au dreptul sa le fie respectata persoana lor, onoarea, convingerile şi practicile lor religioase. Ele vor fi tratate cu umanism în toate împrejurãrile, fãrã nici o diferentiere cu caracter nefavorabil. Este interzis sa se ordone sa nu mai fie supravietuitori. 2. Fãrã încãlcarea caracterului general al dispoziţiilor precedente, urmãtoarele acte cu privire la persoanele la care se referã paragraful 1 sînt şi vor fi interzise în orice timp şi loc: a) atentatele impotriva vieţii, sãnãtãţii şi integritãţii fizice şi morale a persoanelor, în special omuciderea şi actele de cruzime ca tortura, mutilarile sau orice forma de pedeapsa corporalã; b) pedepsele colective; c) luarea de ostatici; d) actele de terorism; e) atentatele impotriva demnitãţii personale, în special tratamentul umilitor şi degradant, violul, prostituţia silitã şi orice alta forma de atentat la pudoare; f) sclavia şi negotul cu sclavi sub toate formele sale; g) jefuirea; h) ameninţarea cu sãvîrşirea actelor mai sus menţionate. 3. Copiii vor primi îngrijirea şi ajutoarele de care au nevoie, în special: a) ei vor primi educaţie, inclusiv educaţia religioasã şi morala, conform dorintei pãrinţilor sau, în lipsa acestora, a persoanelor care îi au în îngrijire; b) se vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se facilita reunirea familiilor separate temporar; c) copiii sub virsta de 15 ani nu vor fi recrutati în forţele sau grupurile armate şi nu li se va permite sa participe la ostilitati; d) ocrotirea specialã prevãzutã în acest articol pentru copiii sub virsta de 15 ani se va aplica în continuare dacã, în pofida dispoziţiilor alin. c), aceştia au participat direct la ostilitati şi au fost capturati; e) se vor lua mãsuri, dacã va fi cazul şi ori de cîte ori este posibil, cu consimţãmîntul pãrinţilor sau al persoanelor care, în virtutea legii sau cutumei, au rãspunderea principala pentru îngrijirea lor, pentru evacuarea temporarã a copiilor din zona în care au loc luptele într-o zona a tarii mai sigura şi pentru ca aceştia sa fie insotiti de persoane care sa vegheze asupra securitãţii şi bunastarii lor. ART. 5 Persoane lipsite de libertate 1. Pe lîngã dispoziţiile art. 4, se vor respecta ca un minimum urmãtoarele dispoziţii în ceea ce priveşte persoanele private de libertate pentru motive legate de conflictul armat, indiferent dacã acestea sînt internate sau deţinute: a) rãniţii şi bolnavii vor fi trataţi în conformitate cu art. 7; b) persoanele la care se referã prezentul paragraf vor primi, în aceeaşi mãsura ca şi populaţia civilã localã, alimente şi apa potabilã şi vor beneficia de condiţii de salubritate şi igiena, precum şi de protecţie impotriva intemperiilor şi pericolelor unui conflict armat; c) ele vor fi autorizate sa primeascã ajutoare individuale sau colective; d) ele îşi vor putea practica religia şi, cînd solicita şi dacã este cazul, vor putea primi asistenta spiritualã din partea persoanelor, cum sînt preotii, care exercita funcţii religioase; e) în cazul în care vor fi puse sa lucreze, ele se vor bucura de condiţii de munca şi de garanţii similare acelora de care se bucura populaţia civilã localã. 2. Cei care poarta rãspunderea internãrii sau detentiei persoanelor la care se referã paragraful 1 vor respecta, de asemenea, în limitele posibilitãţilor, urmãtoarele dispoziţii referitoare la aceste persoane: a) cu excepţia cazurilor cînd bãrbaţii şi femeile unei aceleiaşi familii vor fi cazati în comun, femeile vor fi deţinute în localuri diferite de cele destinate bãrbaţilor şi se vor afla în supravegherea nemijlocitã a femeilor; b) persoanele menţionate la paragraful 1 vor fi autorizate sa trimitã şi sa primeascã cãrţi poştale şi scrisori, numãrul acestora putind fi limitat de cãtre autoritatea competenta, dacã aceasta considera necesar; c) locurile de internare şi de detenţie nu vor fi situate în apropierea zonei de lupta. Persoanele la care se referã paragraful 1 vor fi evacuate cînd locurile de internare sau de detenţie vor fi expuse în mod deosebit pericolelor care rezulta din conflictul armat, cu condiţia ca evacuarea sa poatã fi efectuatã în condiţii de suficienta securitate; b) persoanele menţionate vor beneficia de examinari medicale; e) sãnãtatea lor fizica şi psihicã şi integritatea lor corporalã nu vor fi puse în pericol prin nici o acţiune sau omisiune nejustificate. În consecinta, se interzice supunerea persoanelor la care se referã prezentul articol la orice intervenţie medicalã care nu este justificatã de starea sãnãtãţii persoanei în cauza şi care nu este în concordanta cu normele medicale general recunoscute ce se aplica în împrejurãri medicale similare persoanelor aflate în libertate. 3. Persoanele care nu sînt cuprinse în dispoziţiile paragrafului 1, dar a cãror libertate este restrînsa, sub orice forma, din motive legate de conflictul armat, vor fi tratate în mod uman, conform dispoziţiilor art. 4 şi ale paragrafului 1 a), c) şi d) şi ale paragrafului 2 b) din prezentul articol. 4. Dacã se hotãrãşte eliberarea persoanelor care sînt private de libertate, cei care vor hotãrî aceasta vor trebui sa ia mãsurile necesare pentru garantarea securitãţii acestora. ART. 6 Urmãrirea penalã 1. Prezentul articol se va aplica la urmãrirea penalã şi la reprimarea infracţiunilor penale referitoare la conflictul armat. 2. Nu se va pronunţa nici o condamnare şi nu se va executa nici o pedeapsa fata de o persoana declarata vinovata de comiterea unei infracţiuni decît în baza unei sentinţe pronunţate de un tribunal care sa ofere garanţiile fundamentale de independenta şi impartialitate. În mod deosebit: a) procedura va asigura ca acuzatul sa fie informat fãrã intirziere asupra detaliilor infracţiunii care i se imputa şi va garanta acuzatului, înainte de proces şi pe parcursul procesului, toate drepturile şi mijloacele de apãrare necesare; b) nimeni nu va putea fi condamnat pentru o infracţiune decît pe baza rãspunderii penale individuale; c) nimeni nu va fi condamnat pentru acte sau omisiuni care, conform legilor naţionale sau dreptului internaţional, nu erau incriminate în momentul comiterii; de asemenea nu se va aplica o pedeapsa mai severã decît cea aplicabilã în momentul comiterii infracţiunii. Dacã dupã comiterea infracţiunii, legea va dispune aplicarea unei pedepse mai uşoare, delicventul va beneficia de aceasta; d) orice persoana acuzata de o infracţiune va fi consideratã nevinovatã pînã cînd i se va dovedi nevinovatia, conform legii; e) orice persoana acuzata de o infracţiune va avea dreptul sa fie prezenta la judecata; f) nimeni nu va putea fi constrîns sa depunã mãrturie impotriva lui însuşi şi nici sa declare ca este vinovat. 3. Orice persoana condamnata va fi informatã, în momentul condamnãrii, asupra drepturilor sale de a face recurs judiciar şi de alt gen, precum şi asupra termenelor în care poate sa-şi exercite aceste drepturi. 4. Pedeapsa cu moartea nu se va pronunţa contra persoanelor care au virsta sub 18 ani în momentul infracţiunii, a femeilor însãrcinate şi a mamelor cu copii mici. 5. La încetarea ostilitãţilor, autoritãţile aflate la putere se vor strãdui sa acorde o amnistie cît mai larga posibila persoanelor care au luat parte la conflictul armat sau celor care sînt lipsite de libertate, fiind internate sau deţinute, pentru motive legate de conflictul armat. TITLUL III RĂNIŢI, BOLNAVI, NAUFRAGIATI ART. 7 Protecţie şi îngrijire 1. Toţi rãniţii, bolnavii şi naufragiatii, indiferent dacã au luat sau nu parte la conflictul armat, vor fi respectati şi protejati. 2. În toate împrejurãrile, aceştia vor fi trataţi uman şi vor primi, în mãsura posibilului şi cît mai repede posibil, ingrijirile medicale pe care le necesita starea lor. Nu se va face nici o distincţie între aceştia, care sa nu fie bazatã pe criterii medicale. ART. 8 Cãutarea Întotdeauna, cînd împrejurãrile o permit, şi în special dupã o lupta, vor fi luate, fãrã intirziere, toate mãsurile posibile pentru a se cauta şi aduna rãniţii, bolnavii şi naufragiatii, pentru a-i proteja contra jefuirii şi tratamentului necorespunzãtor şi pentru a li se asigura îngrijirea necesarã, precum şi pentru a se cauta morţii, a se impiedica sa fie jefuiti şi pentru a li se asigura serviciul funebru. ART. 9 Protecţia personalului sanitar şi religios 1. Personalul sanitar şi religios va fi respectat şi protejat. El va primi integral întregul ajutor posibil pentru îndeplinirea sarcinilor sale şi nu va fi obligat sa îndeplineascã sarcini incompatibile cu misiunea sa umanitara. 2. Personalului sanitar nu i se va impune ca, pe timpul îndeplinirii misiunii sale, sa dea prioritate tratamentului vreunei persoane, cu excepţia cazurilor impuse de ratiuni de ordin medical. ART. 10 Protecţia generalã a misiunii medicale 1. Nimeni nu va fi pedepsit pentru a fi exercitat o activitate cu caracter medical conform deontologiei, oricare ar fi fost împrejurãrile sau beneficiarii acestei activitãţi. 2. Persoanele care exercita o activitate medicalã nu vor fi constrinse sa comita acte sau sa efectueze activitãţi contrare deontologiei sau altor reguli medicale destinate sa protejeze rãniţii şi bolnavii, sau dispoziţiilor prezentului protocol şi nici sa se abţinã de la a îndeplini acte cerute de aceste norme sau dispoziţii. 3. Sub rezerva dispoziţiilor din legislaţia nationala, se vor respecta obligaţiile profesionale ale persoanelor care exercita o activitate medicalã în ceea ce priveşte informaţiile pe care ar putea sa le obţinã în legatura cu rãniţii şi bolnavii ingrijiti de ele. 4. Sub rezerva dispoziţiilor din legislaţia nationala, nici o persoana care exercita o activitate medicalã nu va putea fi sancţionatã, în nici un fel, pentru faptul ca a refuzat sau s-a abtinut sa furnizeze informaţii în legatura cu rãniţii şi bolnavii pe care i-a îngrijit sau îi îngrijeşte. ART. 11 Protecţia unitãţilor şi mijloacelor de transport sanitar 1. Unitãţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar vor fi respectate şi protejate în orice moment şi nu vor face obiectul unor atacuri. 2. Protecţia la care sînt îndreptãţite unitãţile şi mijloacele de transport sanitar nu va inceta decît dacã acestea vor fi folosite în scopul de a îndeplini acte ostile, în afarã sarcinilor lor umanitare. Totuşi, protecţia va inceta numai dupã ce s-a dat un avertisment prin care, dacã este cazul, se stabileşte un termen rezonabil şi dacã un asemenea avertisment este ignorat. ART. 12 Semn distinctiv Sub conducerea autoritãţii competente în cauza, semnul distinctiv al Crucii Roşii, Semilunii Roşii, Leului şi Soarelui Roşu pe un fundal alb va fi purtat atît de personalul sanitar şi religios, cît şi de unitãţile şi mijloacele de transport sanitare. Acesta trebuie sa fie respectat în orice împrejurare. El nu trebuie sa fie utilizat abuziv. TITLUL IV POPULAŢIA CIVILĂ ART. 13 Protecţia populaţiei civile 1. Populaţia civilã şi persoanele civile se vor bucura de protecţia generalã impotriva pericolelor decurgind din operaţiunile militare. Pentru a face efectivã aceasta protecţie, se vor respecta, în toate împrejurãrile, urmãtoarele norme. 2. Populaţia civilã ca atare, precum şi persoanele civile, nu vor face obiectul atacurilor. Sînt interzise actele de violenta sau amenintarile cu violenta al cãror scop principal este terorizarea populaţiei civile. 3. Persoanele civile se vor bucura de protecţia pe care le-o conferã acest titlu, în afarã de cazul cînd participa în mod direct la ostilitati şi cît timp dureazã o astfel de participare. ART. 14 Protecţia bunurilor indispensabile pentru supravietuirea populaţiei civile Este interzis sa se recurgã, ca mijloc de lupta, la infometarea populaţiei civile. În consecinta, se interzice sa se atace, sa se distruga sau sa se facã inutilizabile, în acest scop, bunurile indispensabile pentru supravietuirea populaţiei civile, asa cum sînt produsele alimentare şi zonele agricole care le produc, recoltele, animalele, instalaţiile şi rezervele de apa potabilã şi lucrãrile de irigaţii. ART. 15 Protecţia lucrãrilor şi instalaţiilor care conţin forte periculoase Lucrãrile sau instalaţiile care conţin forte periculoase cum sînt barajele, digurile şi centralele nucleare pentru producerea energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar dacã ele constituie obiective militare, dacã astfel de atacuri pot produce eliberarea acestor forte şi cauza, în consecinta, pierderi importante pentru populaţia civilã. ART. 16 Protecţia bunurilor culturale şi a lacasurilor de cult Fãrã a prejudicia dispoziţiile Convenţiei de la Haga din 14 mai 1954 cu privire la protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, este interzisã comiterea de acte de ostilitate îndreptate impotriva monumentelor istorice, operelor de arta sau lacasurilor de cult care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor şi folosirea lor în sprijinul activitãţilor militare. ART. 17 Interzicerea deplasarilor forţate 1. Nu se va ordonã strãmutarea populaţiei civile pentru motive legate de conflict, în afarã de cazul cînd aceasta este impusa de securitatea persoanelor civile în cauza sau de ratiuni militare imperioase. Dacã o astfel de deplasare trebuie efectuatã, se vor lua toate mãsurile posibile pentru ca populaţia civilã sa aibã condiţii satisfãcãtoare de cazare, salubritate, igiena, securitate şi alimentaţie. 2. Persoanele civile nu vor fi constrinse sa pãrãseascã propriul lor teritoriu pentru motive legate de conflict. ART. 18 Societãţi de ajutorare şi acţiuni de asistenta 1. Societãţile de ajutorare stabilite pe teritoriul înaltei pãrţi contractante, asa cum sînt organizaţiile de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu) vor putea sa-şi ofere serviciile lor pentru îndeplinirea sarcinilor lor traditionale fata de victimele conflictului armat. Populaţia civilã poate sa se ofere, inclusiv din proprie initiativa de a primi şi îngriji rãniţii, bolnavii şi refugiatii. 2. Cînd populaţia civilã este afectatã de privatiuni deosebite datoritã lipsei aprovizionarilor indispensabile pentru supravietuirea sa, asa cum sînt alimentele şi articolele sanitare, se vor întreprinde, cu consimţãmîntul înaltei pãrţi contractante interesate, acţiuni de asistenta în favoarea populaţiei civile, cu caracter exclusiv umanitar şi impartial şi realizate fãrã nici un fel de diferentiere cu caracter defavorabil. TITLUL V DISPOZIŢII FINALE ART. 19 Difuzare Prezentul protocol va fi difuzat cît mai larg posibil. ART. 20 Semnare Prezentul protocol va fi deschis spre semnare pãrţilor la convenţie la şase luni dupã semnarea actului final şi va rãmîne deschis pentru o perioada de douasprezece luni. ART. 21 Ratificare Prezentul protocol va fi ratificat de îndatã ce va fi posibil. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elvetian, depozitar al convenţiilor. ART. 22 Aderare Prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricãrei pãrţi la convenţii, nesemnatara a acestui protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar. ART. 23 Intrare în vigoare 1. Prezentul protocol va intra în vigoare la şase luni dupã depunerea a doua instrumente de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare parte la convenţii, care îl va ratifica sau va adera la el ulterior, prezentul protocol va intra în vigoare la şase luni dupã depunerea de cãtre aceasta parte a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 24 Amendamente 1. Oricare inalta parte contractantã va putea sa propunã amendamente la prezentul protocol. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care, dupã consultarea tuturor inaltelor pãrţi contractante şi a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii va decide dacã este necesarã convocarea unei conferinţe pentru examinarea amendamentului propus. 2. Depozitarul va invita la aceasta conferinţa inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la convenţii, indiferent dacã sînt sau nu sînt semnatare ale prezentului protocol. ART. 25 Denunţare 1. În cazul în care o inalta parte contractantã ar denunta prezentul protocol, denunţarea nu va produce efecte decît la şase luni dupã primirea instrumentului de denunţare. Totuşi, dacã la expirarea celor şase luni, partea care denunta se afla într-o situaţie prevãzutã la art. 1, denunţarea nu va produce efecte decît la sfîrşitul conflictului armat. Persoanele care au fãcut obiectul unei privatiuni sau al unei restrictii de libertate pe motive legate de acest conflict, vor continua totuşi sa beneficieze de dispoziţiile prezentului protocol pînã la eliberarea lor definitiva. 2. Denunţarea va fi notificatã în scris depozitarului, care va informa inaltele pãrţi contractante despre aceasta notificare. ART. 26 Notificãri Depozitarul va informa inaltele pãrţi contractante şi pãrţile la convenţii, fie ca sînt sau nu sînt semnatare ale prezentului protocol, în legatura cu: a) semnarea prezentului protocol şi depunerea instrumentului de ratificare şi de aderare, în conformitate cu art. 21 şi 22; b) data la care prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 23; c) comunicãrile şi declaraţiile primite în conformitate cu art. 24. ART. 27 Înregistrare 1. Dupã intrarea sa în vigoare prezentul protocol va fi transmis de cãtre depozitar Secretariatului Naţiunilor Unite în scopul înregistrãrii şi publicãrii lui, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. 2. Depozitarul va informa, de asemenea, Secretariatul Naţiunilor Unite asupra tuturor notificãrilor şi aderãrilor pe care le va primi în legatura cu prezentul protocol. ART. 28 Texte autentice Originalul prezentului protocol, al cãrui text în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt, în egala mãsura, autentice, va fi depus spre pãstrare depozitarului, care va transmite copii certificate conforme tuturor pãrţilor la convenţii. --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
