Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 82 din 15 aprilie 1977 pentru ratificarea unor tratate internationale
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 Se ratifica Acordul pe termen lung de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Finlanda, semnat la Helsinki la 3 septembrie 1976. Ministerele şi celelalte organe centrale, menţionate în anexa*), vor lua mãsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor acestui acord. ------------------ *) Anexa se comunica instituţiilor interesate.
ART. 2 Se ratifica Acordul comercial dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Populare Laos şi Acordul de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Populare Laos, semnate la Bucureşti la 23 septembrie 1976. ART. 3 Se ratifica Acordul pe termen lung de cooperare economicã, industriala şi tehnica dintre Republica Socialistã România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 21 noiembrie 1976. ART. 4 Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Statelor Unite ale Americii cu privire la pescuitul în largul coastelor Statelor Unite, semnat la Bucureşti la 23 noiembrie 1976. ART. 5 Se ratifica Acordul pe termen lung de colaborare economicã, industriala, tehnologicã şi ştiinţificã dintre guvernul Republicii Socialiste România şi Regatului Danemarcei, semnat la Copenhaga la 1 decembrie 1976. ART. 6 Se ratifica Acordul dintre Republica Socialistã România şi Republica Austria privind promovarea, protecţia şi garantarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Viena la 30 septembrie 1976. ART. 7 Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene privind promovarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor de capital, semnat la Bucureşti la 14 ianuarie 1977. ART. 8 Se ratifica Acordul pe termen lung privind schimburile comerciale şi cooperarea economicã, industriala şi tehnologicã dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei, semnat la Bucureşti la 19 ianuarie 1977. ART. 9 Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia privind stabilirea şi controlul aplicãrii regulilor de navigaţie, întreţinerea şi îmbunãtãţirea condiţiilor de navigaţie în sectorul unde Dunarea constituie frontiera între cele doua state, semnat la Belgrad la 10 septembrie 1976. ART. 10 Se ratifica Acordul dintre Republica Socialistã România şi Republica Socialistã Federativã Iugoslavia privind modificarea şi completarea Acordului dintre Republica Populara Romana şi Republica Socialistã Federativã Iugoslavia privind realizarea şi exploatarea Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie "Porţile de Fier", pe fluviul Dunarea, semnat la Belgrad la 10 septembrie 1976. ART. 11 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia privind reconstituirea, marcarea şi întreţinerea liniei de frontiera şi a semnelor de frontiera, la frontiera de stat romano-iugoslava, semnatã la Belgrad la 15 decembrie 1976. ART. 12 Se ratifica Convenţia privind asistenta judiciarã în materie civilã, comercialã şi de statut personal dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt, semnatã la Bucureşti la 7 august 1976. ART. 13 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Bucureşti la 14 octombrie 1976. ART. 14 Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Regatul Belgiei privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã la Bucureşti la 14 octombrie 1976. ART. 15 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale şi Protocolul adiţional la aceasta convenţie, semnate la Bucureşti la 14 ianuarie 1977. ART. 16 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze privind încurajarea, protejarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor, încheiatã la Paris la 16 decembrie 1976. ART. 17 Se ratifica Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze privind asigurãrile sociale, încheiatã la Paris la 16 decembrie 1976. ART. 18 Se ratifica înţelegerea intervenita la 12 noiembrie 1976, prin schimb de note, între Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România şi Ambasada Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste la Bucureşti, privind punerea de acord a textelor, în limba romana şi în limba rusa, ale art. 59 din Tratatul dintre guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborarea şi asistenta mutuala în problemele de frontiera, semnat la Bucureşti la 27 februarie 1961. ART. 19 Se accepta amendamentele la articolele 34 şi 55, precum şi la articolele 24 şi 25, din Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii, ratificatã prin Decretul nr. 51/1948 , amendamente adoptate la 22 mai 1973 şi 17 mai 1976 de cãtre a XXVI-a şi, respectiv, a XXIX-a Adunare mondialã a sãnãtãţii. ART. 20 Se accepta amendamentele la Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, încheiatã la Londra la 17 iunie 1960, la care Republica Socialistã România a aderat prin <>Decretul nr. 773/1966 , amendamente adoptate prin Rezoluţia A. 205 (VII) din 12 octombrie 1971 a Adunãrii Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale. ART. 21 Se accepta amendamentele la Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale, încheiatã la Geneva la 6 martie 1948, la care Republica Socialistã România a aderat prin <>Decretul nr. 114/1965 , amendamente adoptate la cea de a V-a sesiune extraordinarã şi a IX-a sesiune ordinarã ale Adunãrii Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin rezoluţiile A. 315 (ES. V) din 17 octombrie 1974 şi A. 358 (IX) din 14 noiembrie 1975. ART. 22 Se ratifica Planul de colaborare în domeniul sãnãtãţii publice dintre Ministerul Sãnãtãţii al Republicii Socialiste România şi Ministerul Sãnãtãţii Publice al Republicii Arabe Siriene, semnat la Bucureşti la 29 iunie 1976.
NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România
ACORD PE TERMEN LUNG de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Finlanda
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Finlanda, recunoscind importanta dezvoltãrii relaţiilor economice dintre cele doua tari, dorind sa aducã o noua contribuţie la dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor economice reciproce pe o baza de durata şi reciproc avantajoasã, dorind sa foloseascã mai eficient posibilitãţile create de potenţialul economic şi progresul tehnic din cele doua tari prin intensificarea cooperãrii economice, industriale şi tehnologice pe care ele o considera de o mare importanta pentru dezvoltarea relaţiilor lor economice, recunoscind importanta acordurilor pe termen lung, menite sa creeze perspective ferme şi de durata pentru cooperarea lor economicã, luind în considerare: - Acordul comercial pe termen lung dintre Republica Socialistã România şi Republica Finlanda, semnat la Helsinki la 28 septembrie 1970, şi Protocolul adiţional la acest acord, semnat la Bucureşti 21 martie 1973; - Acordul de cooperare economicã, industriala şi tehnica dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Finlanda, semnat la Bucureşti la 25 septembrie 1969, şi rezultatele obţinute în diferite domenii de cooperare, luind în consideraţie prevederile Acordului general pentru tarife şi comerţ şi participarea pãrţilor contractante la acesta, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Pãrţile contractante vor dezvolta pe mai departe cooperarea economicã, industriala şi tehnologicã între cele doua tari, în scopul de a contribui la lãrgirea sau diversificarea relaţiilor lor economice reciproce. ART. 2 În conformitate cu scopul şi obiectivele prezentului acord, pãrţile contractante îşi vor acorda, în relaţiile lor reciproce de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã, tratamentul naţiunii celei mai favorizate. ART. 3 Conform legilor şi reglementãrilor în vigoare în ţãrile respective, pãrţile contractante îşi vor acorda reciproc toate facilitãţile posibile, cu scopul de a incuraja cooperarea economicã, industriala şi tehnologicã între întreprinderile şi organizaţiile lor respective. ART. 4 Pãrţile contractante considera ca cooperarea de interes reciproc poate fi efectuatã, în mod deosebit, în urmãtoarele domenii: - minerit şi metalurgie; - industria metalului şi a construcţiilor de maşini; - industriile electronice, electrotehnice şi de telecomunicaţii; - industria chimica; - industria uşoarã; - industria alimentara; - silvicultura; - agricultura, precum şi în alte domenii care se vor conveni reciproc în cadrul comisiei mixte stabilite în conformitate cu art. 12 al prezentului acord. ART. 5 Cooperarea la care se face referire în art. 4 poate fi realizatã, în principal, în urmãtoarele forme: - construirea, în cooperare, de noi unitãţi industriale, precum şi extinderea şi modernizarea celor existente; - coproductia, specializarea în producţie şi în vînzarea mãrfurilor; - schimb de know-how, de informaţii tehnice, de patente şi licenţe; - schimb de specialişti şi de bursieri; - cercetãri comune în domeniul ştiinţei aplicate, în vederea aplicãrii rezultatelor în producţia industriala; - schimb de experienta în domeniul standardizarii şi în alte domenii care se vor conveni reciproc; - alte forme de cooperare care vor fi convenite de pãrţile contractante. ART. 6 Pãrţile contractante vor promova realizarea de proiecte de cooperare între întreprinderile şi organizaţiile competente din cele doua tari. Condiţiile pentru obiectivele de cooperare realizate în cadrul acestui acord vor fi convenite prin contracte, inclusiv contracte şi aranjamente pe termen lung, care vor fi încheiate între organizaţiile şi întreprinderile româneşti şi finlandeze. ART. 7 Pãrţile contractante vor facilita şi promova, de asemenea, cooperarea dintre întreprinderile şi organizaţiile celor doua tari, pentru realizarea de obiective pe terţe pieţe. ART. 8 Pãrţile contractante vor promova contacte între organele competente din domeniul planificarii, pentru o mai buna cunoaştere a posibilitãţilor de cooperare pe termen lung dintre cele doua tari. ART. 9 Avînd în vedere necesitatea aranjamentelor financiare corespunzãtoare pentru dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnologice, pãrţile contractante subliniaza importanta asigurãrii celor mai avantajoase condiţii financiare posibile în cadrul aranjamentelor respective care vor fi încheiate între organele competente, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în cele doua tari. ART. 10 În vederea unei mai bune cunoaşteri reciproce a posibilitãţilor dezvoltãrii cooperãrii economice, industriale şi tehnologice, pãrţile contractante vor incuraja participarea întreprinderilor şi organizaţiilor din ambele tari la tîrguri, expoziţii sau simpozioane internaţionale organizate pe teritoriul celeilalte pãrţi, asigurind expozantilor celeilalte pãrţi cele mai bune condiţii posibile de participare la asemenea evenimente. ART. 11 Plãţile pentru mãrfuri şi servicii, în baza acestui acord, vor fi efectuate în conformitate cu prevederile acordurilor în vigoare dintre cele doua tari. ART. 12 Pentru îndeplinirea acestui acord, pãrţile contractante vor constitui o comisie mixtã guvernamentalã, compusa din reprezentanţii autoritãţilor competente ale celor doua tari şi reprezentanţii organizaţiilor, asociaţiilor şi întreprinderilor interesate. Comisia va examina periodic stadiul dezvoltãrii cooperãrii bilaterale. Va întocmi programe concrete pentru dezvoltarea în continuare a cooperãrii economice, industriale şi tehnologice şi va identifica noi obiective de cooperare atît pe baza bilaterala, precum şi pe terţe pieţe. Va lua în considerare orice alte probleme care pot aparea în îndeplinirea acestui acord. Comisia poate stabili grupe de lucru pentru examinarea problemelor specifice ale cooperãrii. Comisia se va întruni periodic, alternativ în România şi Finlanda. ART. 13 Prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificãri privind aprobarea sa de cãtre autoritãţile competente din cele doua tari. Acordul va fi în vigoare pentru o perioada de 10 ani şi va rãmîne în vigoare, în mod automat, de la an la an, în afarã de cazul în care una dintre pãrţile contractante va informa în scris cealaltã parte contractantã, cu 6 luni înaintea terminãrii fiecãrui an care urmeazã, despre intenţia sa asupra încetãrii valabilitãţii acestui acord. ART. 14 Încetarea valabilitãţii acestui acord nu va afecta executarea contractelor şi a angajamentelor încheiate, în cadrul acestui acord, între organizaţiile, instituţiile şi întreprinderile economice ale celor doua pãrţi contractante. Încheiat la Helsinki la 3 septembrie 1976, în doua exemplare originale, în limbile romana, finlandeza şi engleza, toate textele fiind în mod egal autentice. În cazul unor diferenţe de interpretare, textul englez este cel decisiv. Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Ion Patan
Pentru guvernul Republicii Finlanda, Arvo Rytkonen
ACORD COMERCIAL între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Populare Laos
Republica Socialistã România şi Republica Democrata Populara Laos, denumite mai jos pãrţi contractante, dorind sa lãrgeascã cooperarea şi relaţiile prieteneşti existente între cele doua tari, pe baza principiilor egalitãţii în drepturi, independentei şi suveranitãţii naţionale, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, dorind, ca tari în curs de dezvoltare, sa întãreascã relaţiile comerciale şi economice dintre ele în conformitate cu necesitãţile şi obiectivele lor de dezvoltare şi comerciale şi pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc, avînd în vedere respectivele lor drepturi şi obligaţii internaţionale şi ţinînd seama de importanta unor condiţii de acces mai favorabile pentru produsele lor naţionale pe piata celeilalte tari, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Pãrţile contractante vor promova dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice dintre ele în cadrul prezentului acord şi al legilor şi reglementãrilor în vigoare în fiecare dintre cele doua tari. ART. 2 Cele doua pãrţi îşi acorda în mod reciproc, cu efect imediat şi necondiţionat, tratamentul naţiunii celei mai favorizate cu privire la toate problemele legate de schimburile comerciale bilaterale, şi anume: - taxele vamale şi impozitele de orice fel aplicate în legatura cu importul sau exportul de mãrfuri sau transferurile de fonduri efectuate pentru reglementarea importurilor şi exporturilor; - metodele de percepere a unor tarife şi impozite, precum şi cu privire la ansamblul reglementãrilor şi formalitãţilor aferente importurilor şi exporturilor. De asemenea, fiecare parte contractantã va acorda produselor originare ale celeilalte pãrţi contractante tratamentul naţiunii celei mai favorizate în toate problemele referitoare la: - taxele interne sau alte impozite interne de orice fel aplicate pentru sau în legatura cu mãrfurile importate; - toate legile, reglementãrile şi formalitãţile care afecteazã vînzarea interna, oferta pentru vînzare, cumpãrare, transportul, distribuirea sau folosirea mãrfurilor importate pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, precum şi la reglementãrile cantitative privind amestecul, prelucrarea sau utilizarea, în cantitãţi sau proporţii determinate, a anumitor produse. Orice avantaj, favoare, privilegiu sau scutire care a fost acordatã sau va putea fi acordatã în viitor de cãtre oricare parte contractantã, pentru orice produs al unei terţe tari în legatura cu prevederile de mai sus, se va acorda imediat şi necondiţionat şi produselor originare de acelaşi fel ale celeilalte pãrţi contractante, indiferent de naţionalitatea cãrãuşului, în virtutea acordãrii reciproce a tratamentului naţiunii celei mai favorizate. Dispoziţiile acestui articol nu se vor aplica avantajelor, scutirilor şi privilegiilor pe care: a) fiecare dintre pãrţile contractante le-a acordat sau le va acorda ţãrilor limitrofe, în scopul facilitãrii comerţului de frontiera; b) fiecare dintre pãrţile contractante le-a acordat sau le va acorda conform G.A.T.T., ca urmare a participãrii la zone de comerţ liber, uniuni vamale. ART. 3 Livrãrile de mãrfuri între cele doua tari se vor efectua pe baza de protocoale anuale încheiate între ministerele interesate din cele doua tari. ART. 4 Schimburile de mãrfuri în cadrul acestui acord se vor efectua prin încheierea de contracte între persoane juridice romane şi persoane juridice şi fizice laotiene, care, potrivit legislaţiei interne a fiecãreia dintre pãrţile contractante, sînt autorizate sa efectueze operaţiuni de comerţ exterior. În vederea desfãşurãrii comerţului reciproc avantajos, autoritãţile competente din cele doua tari vor elibera licentele de import şi export necesare, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în fiecare dintre ţãrile lor. Preţurile mãrfurilor schimbate în cadrul acestui acord se vor stabili în raport cu preţurile de pe piata mondialã. ART. 5 Toate plãţile provenind din schimbul de mãrfuri şi servicii, cooperare economicã, precum şi orice alte plati între cele doua tari, vor fi efectuate în devize liber convertibile, în conformitate cu legile şi reglementãrile din fiecare dintre cele doua tari. ART. 6 Ambele pãrţi contractante vor incuraja şi facilita încheierea de contracte pe termen lung privind importurile şi exporturile, între sau prin organizaţiile şi întreprinderile guvernamentale ale ţãrilor lor, pe baza obiectivelor comerciale de dezvoltare ale fiecãrei tari. ART. 7 Fiecare parte contractantã se angajeazã sa acorde cetãţenilor, firmelor, companiilor şi organizaţiilor economice ale celeilalte pãrţi protecţia inventiilor, marcilor de fabrica şi marcilor de comerţ, în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale în acest domeniu. ART. 8 Fiecare parte contractantã va excepta de la plata taxelor vamale sau oricare alte obligaţii fiscale urmãtoarele mãrfuri de origine din ţara partenera celeilalte pãrţi contractante: a) mostrele comerciale care nu sînt destinate vinzarii; b) cataloage, liste de preţuri, broşuri şi alte materiale de propaganda comercialã, inclusiv filme asupra mãrfurilor oferite spre vînzare pe piata tarii importatoare; c) mãrfuri şi materiale pentru tirgurile şi expoziţiile permanente sau temporare sau alte mãrfuri, cît timp acestea nu sînt destinate vinzarii; d) ambalaj marcat, importat pentru a fi umplut, ca şi ambalajul conţinînd obiecte importate şi care trebuie returnat la expirarea unei perioade convenite conform reglementãrilor interne ale fiecãrei pãrţi contractante în acest domeniu; c) piese de schimb livrate gratuit pentru înlocuirea pieselor recunoscute defecte în cursul perioadelor de garanţie; d) echipamente destinate pentru experimentari, probe şi cercetãri ştiinţifice, în conformitate cu programele convenite în prealabil. ART. 9 Pãrţile contractante vor înlesni şi promova participarea la tîrguri şi expoziţii internaţionale şi la organizarea expozitiilor individuale pe teritoriul fiecãrei pãrţi, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în fiecare dintre cele doua tari. ART. 10 Cu scopul de a promova dezvoltarea relaţiilor comerciale între ambele tari, pãrţile contractante îşi acorda posibilitatea de a stabili reprezentante comerciale în capitalele ţãrilor respective. Statutul, scutirile şi alte facilitãţi ce se vor acorda reprezentanţilor comerciali vor fi identice cu cele care se acorda reprezentanţilor comerciali ai altor guverne şi se vor baza pe principiul reciprocitãţii, în conformitate cu practica internationala. De asemenea, pãrţile contractante vor incuraja şi facilita trimiterea de tehnicieni şi experţi ai organizaţiilor sau firmelor dintr-o ţara, interesate sa între în raporturi comerciale cu organizaţii sau firme din cealaltã ţara. ART. 11 Cele doua pãrţi declara ca garanteazã şi recunosc deciziile instanţelor de arbitraj care au fost desemnate de comun acord cu partenerii care încheie contracte comerciale în cadrul prezentului acord, precum şi executarea lor. Executarea deciziilor arbitrale se va face în conformitate cu legislaţia tarii în care are loc executarea. ART. 12 Prezentul acord este valabil pentru o perioada de 5 ani de la data semnãrii sale şi va fi prelungit pe perioade de cîte un an, prin tacitã reconditiune, atît timp cît oricare dintre pãrţi nu îl va denunta în scris cu 3 luni înaintea datei expirãrii perioadei respective. În cazul expirãrii acestui acord, prevederile sale vor continua sa se aplice obligaţiilor neindeplinite din contractele încheiate în cadrul şi în timpul valabilitãţii acestuia. ART. 13 Prezentul acord va fi supus aprobãrii autoritãţilor competente din cele doua tari şi va intra în vigoare provizoriu la data semnãrii sale şi definitiv la data ultimei notificãri a aprobãrii sau ratificãrii prezentului acord de cãtre cele doua pãrţi. Încheiat la Bucureşti la 23 septembrie 1976, în limbile romana, laotiana şi franceza, toate textele fiind egal autentice. În caz de interpretãri diferite, textul în limba franceza va fi text de referinta.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, George Macovescu
Pentru guvernul Republicii Democrate Populare Laos, Sanan Southichak
ACORD de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Populare Laos
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Populare Laos, denumite pãrţi contractante, animate de dorinta de a dezvolta şi promova cooperarea economicã şi industriala între cele doua tari, pe baza principiilor egalitãţii în drepturi, independentei şi suveranitãţii naţionale, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, recunoscind utilitatea acordurilor pe termen lung, capabile sa creeze bazele unei cooperãri economice şi industriale trainice, au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1 Pãrţile contractante vor promova, în conformitate cu legile şi reglementãrile lor interne, cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã pe termen lung între întreprinderile şi organizaţiile economice româneşti şi organizaţiile şi firmele economice laotiene, în domenii de interes reciproc. Cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã se va referi la proiectele menţionate în anexa la prezentul acord şi la orice alte proiecte asupra cãrora se va conveni de cãtre cele doua pãrţi. ART. 2 Pãrţile contractante îşi acorda reciproc şi necondiţionat, în relaţiile lor reciproce de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã, tratamentul naţiunii celei mai favorizate. ART. 3 Termenele, preţurile, condiţiile de livrare şi de plata, precum şi celelalte obligaţii ale fiecãrei pãrţi, pentru livrãrile reciproce în cadrul acţiunilor de cooperare, vor fi stabilite în contractele care se vor încheia între organizaţiile desemnate de cele doua pãrţi. ART. 4 Pãrţile contractante convin ca plata livrãrilor reciproce efectuate de Republica Socialistã România şi Republica Democrata Populara Laos sa se facã în valuta liber convertibilã, în conformitate cu reglementãrile valutare în vigoare în fiecare ţara. ART. 5 În scopul realizãrii prevederilor art. 1, Republica Socialistã România va livra în Republica Democrata Populara Laos instalaţii industriale, materiale şi echipamente de fabricaţie româneascã, va efectua studii, cercetãri, exploatãri sau construcţii, va livra proiecte şi documentaţii, va asigura asistenta tehnica pentru montajul şi punerea în funcţiune a maşinilor şi instalaţiilor livrate şi va asigura instruirea tehnica a personalului din Republica Democrata Populara Laos, care va fi folosit la exploatarea obiectivelor respective. ART. 6 Pãrţile vor stabili - de comun acord - prin contracte încheiate între instituţiile şi organizaţiile interesate din cele doua tari, mãsurile ce urmeazã a fi luate de cãtre ţara beneficiara de asistenta tehnica, în vederea asigurãrii condiţiilor corespunzãtoare de munca şi de viata pentru persoanele (colectivele) trimise sa acorde asistenta tehnica, precum şi pentru membrii de familie ai acestora. ART. 7 Cele doua pãrţi garanteazã plata contravalorii livrãrilor şi serviciilor menţionate în art. 4 şi 5. În acest scop, bãncile de comerţ exterior din cele doua tari vor încheia un aranjament bancar în legatura cu aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului acord. ART. 8 Cele doua pãrţi îşi vor acorda, reciproc, în cadrul reglementãrilor în vigoare în cele doua tari, licentele şi autorizaţiile privind livrãrile şi prestaţiile de servicii care se vor efectua în cadrul prezentului acord, potrivit condiţiilor ce vor fi convenite prin contractele ce se vor încheia între organizaţiile desemnate de cele doua pãrţi. ART. 9 Pãrţile contractante convin ca, în viitor, sa angajeze negocieri privind încheierea unui acord pentru protejarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor şi a unui acord privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor. ART. 10 Pãrţile contractante garanteazã, în legatura cu investiţiile de capital, liberul transfer al capitalului, al beneficiilor realizate, al ratelor de credit şi dobinzilor aferente, al produsului lichidãrii sau înstrãinãrii, dupã îndeplinirea prevederilor legale existente în ţara pe teritoriul cãreia s-a efectuat investiţia şi a altor obligaţii ce rezulta din documentele de aprobare a investiţiei. ART. 11 Documentaţia tehnica şi orice informaţii transmise de cãtre organizaţiile uneia dintre pãrţile contractante organizaţiilor celeilalte pãrţi contractante în legatura cu livrãrile, punerea în funcţiune şi funcţionarea obiectivelor convenite în conformitate cu prezentul acord, vor fi utilizate numai de cãtre partea contractantã care le-a primit şi nu vor fi transmise unei terţe tari decît cu acordul celeilalte pãrţi contractante. ART. 12 Pãrţile contractante convin sa constituie o comisie mixtã de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã, care sa acţioneze pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord şi pentru dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi cooperare dintre cele doua tari. Comisia se va întruni, alternativ, pe teritoriul Republicii Socialiste România şi pe teritoriul Republicii Democrate Populare Laos, dupã necesitaţi, la datele ce vor fi stabilite de comun acord între cele doua pãrţi. ART. 13 Prezentul acord se încheie pe o perioada de 10 ani va fi reînnoit, prin tacitã reconducţiune, pentru noi perioade de cîte un an, dacã nici una dintre pãrţi nu îl va denunta cu un preaviz de 3 luni. ART. 14 Dispoziţiile prezentului acord vor continua sa se aplice şi dupã expirarea sa la toate contractele dintre organizaţiile competente din cele doua tari, încheiate în baza sa anterior expirãrii valabilitãţii acestuia. ART. 15 Problemele de interpretare a prevederilor prezentului acord vor fi soluţionate prin negocieri directe între pãrţile contractante. ART. 16 Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificãri pe care pãrţile şi-o fac reciproc cu privire la îndeplinirea formalitãţilor de ratificare. Încheiat la Bucureşti la 23 septembrie 1976, în doua exemplare în limba romana, limba laotiana şi franceza, toate textele fiind egal autentice. În caz de interpretãri diferite, textul în limba franceza va fi text de referinta.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, George Macovescu
Pentru guvernul Republicii Democrate Populare Laos, Sanan Southichak
ANEXA 1
LISTA domeniilor de cooperare 1. În domeniul minier şi petrolier: - cercetarea, prospectarea şi exploatarea unor zãcãminte de petrol; - valorificarea de substanţe minerale utile. 2. Industria de prelucrare a lemnului. 3. Instalaţii pentru producerea de materiale de construcţii: - fabrici de ciment; - fabrici de caramizi.
ACORD PE TERMEN LUNG de cooperare economicã, industriala şi tehnica între Republica Socialistã România şi Statele Unite ale Americii
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Statelor Unite ale Americii, luind act cu satisfactie de dezvoltarea favorabilã a relaţiilor economice dintre cele doua tari, hotãrîte sa promoveze cooperarea economicã, industriala şi tehnica între cele doua tari, pe baza principiilor dreptului internaţional, ale respectãrii independentei şi suveranitãţii naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, ţinînd seama de caracteristicile şi potenţialul economic al celor doua tari şi de stadiul diferit al dezvoltãrii lor economice, dorind sa asigure extinderea continua şi diversificarea cooperãrii economice, industriale şi tehnice şi furnizarea de informaţii care sa faciliteze o astfel de cooperare, dorind sa dezvolte prevederile Declaraţiei comune privind cooperarea economicã, industriala şi tehnologicã dintre Republica Socialistã România şi Statele Unite ale Americii, din 5 decembrie 1973, şi ţinînd seama de prevederile Acordului privind relaţiile comerciale dintre Republica Socialistã România şi Statele Unite ale Americii, din 2 aprilie 1975, hotãrîte sa promoveze în relaţiile lor obiectivele Actului final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa şi sa dea efect deplin tuturor prevederilor acestuia, inclusiv celor referitoare la cooperarea economicã, ştiinţificã şi tehnica, considerind ca extinderea şi dezvoltarea cooperãrii între firme, întreprinderi şi organizaţii economice din Republica Socialistã România şi Statele Unite ale Americii vor servi interesele ambelor tari şi popoare, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 1. Pãrţile vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita cooperarea economicã, industriala şi tehnica între firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice, inclusiv cele mici şi mijlocii, cu respectarea legilor şi reglementãrilor aplicabile în cele doua tari. 2. Pãrţile se vor strãdui sa asigure ca firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice ale uneia dintre tari şi reprezentanţii acestora cu resedinta în sau în vizita în cealaltã ţara, în scopuri legate de acest acord, sa aibã condiţii corespunzãtoare de lucru, inclusiv acces la facilitãţile ce se cer pentru realizarea expeditiva a afacerilor lor, cu respectarea legilor şi reglementãrilor aplicabile. 3. Mãrfurile produse prin aranjamente de cooperare pe teritoriul uneia dintre pãrţi, cînd sînt importate pe teritoriul celeilalte pãrţi, vor fi tratate în conformitate cu prevederile respective ale Acordului privind relaţiile comerciale din 2 aprilie 1975, pe perioada cît acele prevederi rãmîn aplicabile, sau altfel prevãzut de legile şi reglementãrile aplicabile. 4. Nici una dintre pãrţi nu va lua mãsuri nerezonabile care ar afecta drepturile contractuale şi alte drepturi dobîndite în mod legal pe teritoriul sau de cetãţenii, firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice ale celeilalte pãrţi. 5. Cu excepţia unor scopuri de utilitate publica, bunurile aparţinînd cetãţenilor, companiilor şi organizaţiilor economice ale unei tari nu vor fi expropriate de cealaltã ţara şi nici nu vor fi expropriate fãrã plata unei compensaţii prompte, adecvate şi efective. 6. Fiecare parte este de acord sa faciliteze, în cea mai mare mãsura posibila, în conformitate cu legislaţia sa, toate cãlãtoriile persoanelor angajate în activitãţi conforme obiectivelor acestui acord. ART. 2 1. Acţiunile de cooperare se vor realiza pe baza de înţelegeri contractuale între firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice din cele doua tari, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în ambele tari. Astfel de contracte se vor încheia, în general, în condiţiile uzitate în practica internationala şi se pot referi la distribuiri şi transferuri de beneficii, participari la administraţie şi proceduri de protejare a resurselor angajate, de fiecare partener, în aranjamentele de cooperare, inclusiv în societãţi mixte. Principiile generale pentru dezvoltarea şi desfãşurarea activitãţilor de cooperare sînt enumerate în anexa nr. 1 la acest acord. 2. Astfel de acţiuni de cooperare pot include: - participarea în comun la construirea de noi unitãţi industriale şi extinderea şi modernizarea celor existente în ambele tari; - participarea în comun, inclusiv prin constituirea de societãţi mixte, a firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice ale celor doua pãrţi, în producerea şi comercializarea de bunuri şi servicii; - cumpãrarea, vînzarea şi închirierea de maşini şi utilaje; - cumpãrarea şi vînzarea de materiale industriale, agricole şi bunuri de consum; - cumpãrarea, vînzarea, licentierea sau schimburi comerciale de drepturi de brevete, informaţii tehnice sau know-how, precum şi oferirea de servicii tehnice, inclusiv pregãtirea şi schimbul de specialişti şi tehnicieni - toate în conformitate cu legile, reglementãrile şi procedurile, asigurind ca astfel de aranjamente sînt reciproc avantajoase; - stabilirea şi funcţionarea de oficii şi reprezentante ale firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice din cele doua tari; - cumpãrarea şi vînzarea de servicii, inclusiv participarea integrala şi echitabila a firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice ale ambelor pãrţi în operaţiuni bancare; asigurãri, inclusiv asigurãri maritime şi aeriene; alte servicii financiare; - alte activitãţi şi forme de cooperare care pot fi convenite reciproc între participanţii din cele doua tari. 3. Fiecare parte va ajunge la decizii privind licentele de export, cît mai operativ posibil, în cadrul procedurilor sale administrative stabilite şi în conformitate cu legile, reglementãrile şi înţelegerile sale internaţionale. 4. Cele doua pãrţi vor facilita, în mod corespunzãtor, cooperarea dintre firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice din cele doua tari pe terţe pieţe. 5. În scopul incurajarii dezvoltãrii serviciilor bancare pentru sprijinirea cooperãrii economice, industriale şi tehnice, fiecare parte va facilita, unde este posibil, constituirea şi funcţionarea pe teritoriul sau de instituţii bancare de cãtre firme, întreprinderi şi organizaţii economice ale celeilalte pãrţi, în asociere cu întreprinderile şi organizaţiile economice locale sau individual. 6. Toate tranzacţiile financiare se vor efectua în dolari S.U.A. sau orice alte valute liber convertibile, convenite reciproc de cãtre cetãţeni, firme, întreprinderi şi organizaţii economice, dacã nu au convenit altfel. 7. Pãrţile convin sa incurajeze şi sa faciliteze accelerarea negocierilor între firme, întreprinderi şi organizaţii economice din cele doua tari, astfel ca acţiunile de cooperare sa poatã fi realizate în termene cît mai scurt posibile şi sa se mãreascã posibilitãţile pentru examinarea de noi domenii de cooperare. 8. Sectoarele menţionate în anexa nr. 2 au fost identificate ca fiind domenii de interes deosebit pentru dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnice între firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice din cele doua tari. ART. 3 1. Pãrţile vor lua toate mãsurile corespunzãtoare care sa faciliteze încheierea de contracte pentru activitãţi de cooperare între firme, întreprinderi şi organizaţii economice din cele doua tari. 2. Cele doua pãrţi vor acorda utilajelor, materialelor şi componentelor importate temporar, pentru scopuri ce rezulta din contracte privind activitatea de cooperare, aceleaşi scutiri de taxele vamale şi alte taxe şi restrictii care sînt acordate utilajelor, materialelor şi componentelor similare din oricare alta ţara, în limitele permise de legile şi reglementãrile în vigoare. 3. Luind în considerare importanta finanţãrii pentru dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnice, caracteristicile specifice ale fiecãrui caz, legile, reglementãrile şi înţelegerile internaţionale ale fiecãrei tari, pãrţile sînt de acord ca asemenea finantari, care vor fi acordate de ele, trebuie sa se bucure de condiţiile cele mai favorabile posibil. ART. 4 În scopul sprijinirii firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice în stabilirea domeniilor şi acţiunilor cu cele mai mari posibilitãţi sa asigure o baza pentru contracte reciproc avantajoase, fiecare parte, în conformitate cu legile, reglementãrile şi procedurile sale, de la caz la caz, va furniza, la cererea persoanelor, firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice ale celeilalte pãrţi sau la cererea celeilalte pãrţi, informaţii economice, comerciale şi statistice utile pentru elaborarea previziunilor de piata şi dezvoltãrii cooperãrii economice, industriale şi tehnice. Astfel de informaţii vor include, dar nu se vor limita la: - toate datele statistice referitoare la producţie, venit naţional, buget, consum, productivitate, comerţ exterior şi transferul de tehnologie, necesare pentru realizarea obiectivelor acestui acord; - alte informaţii necesare pentru evaluarea adecvatã a proiectelor de cooperare, inclusiv informaţii privind legi, reglementãri şi proceduri administrative. Astfel de informaţii se pot referi, între altele, la comerţ interior şi exterior, inclusiv transfer de tehnologie, retributia muncii şi activitãţi bancare şi financiare, inclusiv cursurile de schimb aplicabile bunurilor şi serviciilor necesare activitãţilor de cooperare; - liste curente, repertoare şi descrieri ale firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor interesate în comerţul exterior, precum şi alte informaţii folositoare pentru stabilirea de contacte comerciale, inclusiv cataloage periodice şi materiale de promovare ale unor astfel de firme, întreprinderi şi organizaţii economice. ART. 5 1. Comisia economicã mixtã romano-americana, înfiinţatã în conformitate cu Declaraţia comuna privind cooperarea economicã, industriala şi tehnica, din 5 decembrie 1973, va urmãri punerea în practica a acestui acord. 2. În acest scop, atribuţiile Comisiei economice mixte romano-americane sînt urmãtoarele: - sa examineze periodic dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnice dintre cele doua tari; - sa faciliteze extinderea şi diversificarea cooperãrii economice, industriale şi tehnice între cele doua tari, pe baza de avantaj reciproc, şi sa identifice noi domenii de cooperare; - sa efectueze cu regularitate un schimb de pãreri şi informaţii cu privire la dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnice şi la extinderea reciprocã a facilitãţilor de afaceri; şi - sa examineze alte probleme legate de aplicarea acestui acord. 3. Comisia poate constitui grupe temporare de lucrãri în diverse domenii în care apar necesare, pentru scopuri referitoare la prezentul acord. 4. Comisia mixtã poate facilita constituirea de grupe mixte consultative, compuse din reprezentanţii firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice din cele doua tari, în probleme de interes special referitoare la acest acord. ART. 6 Prevederile acestui acord nu vor afecta drepturile şi obligaţiile pãrţilor decurgind din alte acorduri sau înţelegeri. Încetarea valabilitãţii acestui acord nu va afecta valabilitatea contractelor sau înţelegerilor în vigoare la data încetãrii acestui acord între persoane, firme, întreprinderi şi organizaţii economice ale celor doua tari sau încheiate între cele doua pãrţi. ART. 7 Acest acord va intra în vigoare la data la care ambele pãrţi au primit notificarea scrisã asupra aprobãrii lui de cãtre cealaltã parte. Acest acord va rãmîne în vigoare 10 ani. Dupã aceasta, va fi extins automat pe perioade succesive de un an, dacã nici una dintre pãrţi nu îl denunta la sfîrşitul perioadei de 10 ani sau al oricãrei perioade succesive de un an, printr-o notificare scrisã cãtre cealaltã parte, cu 6 luni înainte. Confirmind cele de mai sus, reprezentanţii autorizaţi ai pãrţilor au semnat prezentul acord. Încheiat la Bucureşti la 21 noiembrie 1976, în doua exemplare originale în limbile romana şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Ion Patan
Pentru guvernul Statelor Unite ale Americii Elliot L. Richardson
ANEXA 1
Pãrţile recunosc oportunitatea principiilor generale pentru dezvoltarea şi desfãşurarea activitãţilor de cooperare, asa cum sînt enumerate în art. 2 al acestui acord, în care persoane, firme, întreprinderi şi organizaţii economice ale unei pãrţi pot participa pe teritoriul celeilalte. În acest scop, pãrţile recomanda urmãtoarele principii, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare pe teritoriul partii în care se desfãşoarã asemenea activitãţi de cooperare: 1. Astfel de persoane, firme, întreprinderi şi organizaţii economice ale uneia dintre pãrţi, în conformitate cu legile şi reglementãrile aplicabile şi cu acordurile dintre pãrţi, vor avea dreptul: a) sa fie libere sa transfere în strãinãtate, fãrã restrictii şi taxe discriminatorii şi în condiţiile stipulate între participanţi, beneficiile şi valoarea participãrii la capital, a drepturilor rezultind din distribuirea activelor dupã dizolvare şi lichidare şi a tuturor celorlalte drepturi care le revin, dupã plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor pentru asigurãri sociale şi satisfacerea altor obligaţii legale şi contractuale; b) sa verifice executarea întocmai a tuturor obligaţiilor contractuale; c) sa includã în contractele de cooperare mãsuri care sa faciliteze angajarea şi compensarea personalului local necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultind din acţiunile de cooperare, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în fiecare ţara; d) sa procure instalaţii, utilaje şi materiale necesare pentru acţiunile de cooperare din surse interne sau strãine, pe baza de competitivitate; e) sa aibã acces la serviciile şi facilitãţile necesare pentru realizarea afacerilor şi care sa nu fie mai puţin favorabile decît cele acordate firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice ale oricãrei terţe tari; f) sa contacteze şi sa lucreze cu oficialitati şi personal tehnic corespunzãtor al firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor economice ale celeilalte pãrţi angajate în activitãţi de cooperare, inclusiv - în caz de necesitate - furnizori de servicii, produse şi componente pentru activitãţi de cooperare şi beneficiari ai bunurilor produse prin asemenea activitãţi de cooperare; g) sa se bucure de drepturi şi facilitãţi nu inferioare celor acordate reprezentantelor prin prevederile anexei nr. 2(I) la Acordul privind relaţiile comerciale, din 2 aprilie 1975, dintre cele doua pãrţi; şi h) sa exercite alte drepturi şi sa execute obligaţiile convenite între participanţii celor doua tari în contractele lor. 2. Pãrţile recomanda ca firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice sa ia în considerare folosirea procedurii de conciliere stabilite de Consiliul Economic Mixt Romano-American. Pãrţile recomanda, în continuare, adoptarea arbitrajului în conformitate cu regulile de arbitraj ale Camerei de Comerţ Internaţionale de la Paris, pentru reglementarea divergentelor dintre participanţii la acţiuni de cooperare. Un asemenea arbitraj va avea loc într-o ţara - alta decît Statele Unite ale Americii sau Republica Socialistã România -, care este parte la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor arbitrale externe la New York, din 10 iunie 1958. Participanţii pot conveni reciproc asupra oricãrei alte forme sau loc pentru rezolvarea diferendelor. 3. Pãrţile sînt de acord ca consultãri neoficiale de la guvern la guvern, cu privire la propuneri concrete de proiecte majore de cooperare între firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice ale celor doua pãrţi sau investiţii majore de cãtre firme, întreprinderi şi organizaţii economice ale unei pãrţi pe teritoriul celeilalte pãrţi, vor contribui la realizarea obiectivelor acestui acord. Astfel de consultãri vor avea loc la cererea uneia dintre pãrţi, înaintea convenirii de aranjamente pentru astfel de activitãţi. 4. Pãrţile recomanda, de asemenea, urmãtoarele principii generale pentru constituirea şi funcţionarea societãţilor mixte pe teritoriul unei pãrţi, care implica participarea la capital de cãtre firme, întreprinderi şi organizaţii economice ale celeilalte pãrţi. Astfel de societãţi mixte vor avea dreptul sa angajeze şi sa plãteascã direct pe salariaţi, alţii decît cei angajaţi în conducere, conform cu legile şi reglementãrile în vigoare, la nivele similare cu cele care prevaleazã pe plan local în firme, întreprinderi sau organizaţii economice angajate în activitãţi de afaceri cu profil similar. Firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice care participa la astfel de societãţi mixte vor avea dreptul ca, în condiţiile legilor şi reglementãrilor în vigoare pe teritoriul partii în care se constituie societatea mixtã: a) sa participe la beneficii proporţional cu participarea lor la capitalul social al societãţii; b) sa împartã, proporţional cu participarea lor la capitalul social, activele rezultate din dizolvarea sau lichidarea societãţii mixte; c) sa transfere, integral sau parţial, valoarea drepturilor care rezulta din participarea la capital, asa cum este prevãzut în legile şi reglementãrile aplicabile şi în conformitate cu documentele legale de constituire a societãţii; d) sa examineze şi sa verifice, la cerere, situaţia patrimoniului societãţii şi registrele de evidenta, în conformitate cu documentele legale de constituire a societãţii mixte; e) sa participe la conducere sau sa fie reprezentate în conducere, în proporţie echitabila cu participarea la capitalul societãţii mixte, în conformitate cu legile şi reglementãrile aplicabile; f) sa limiteze rãspunderea lor pentru obligaţiile societãţii la valoarea aportului lor la capitalul social; g) sa între în aranjamente privind conducerea societãţii mixte, care sa asigure ca conducerea are depline puteri, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare, de a indruma şi organiza producţia, vinzarile şi alte activitãţi ale societãţii; şi h) sa exercite alte drepturi şi sa execute alte obligaţii convenite de participanţii la societatea mixtã, în conformitate cu documentele legale de constituire a societãţii. 5. Pãrţile recomanda ca diferendele între o parte şi o persoana, firma, întreprindere sau organizaţie economicã a celeilalte pãrţi, care rezulta dintr-o investiţie, sa fie supuse spre conciliere sau arbitraj, asa cum se prevede de cãtre Convenţia cu privire la reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoanele altor state.
ANEXA 2
În conformitate cu art. 2 - paragraful 8 - al acestui acord au fost identificate urmãtoarele sectoare ca domenii de interes deosebit pentru dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnice între firmele, întreprinderile şi organizaţiile economice din cele doua tari: - industria construcţiilor de maşini; - industria electrica şi electronica; - industria aeronautica; - industria chimica şi petrochimica; - industria petrolului; - industria miniera; - industria materialelor de construcţii; - industria uşoarã; - industria alimentara; - telecomunicaţii; - computere şi prelucrarea datelor; - agricultura; - bancar.
ACORD între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Statelor Unite ale Americii cu privire la pescuitul în largul coastelor Statelor Unite
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Statelor Unite ale Americii, considerind interesul lor comun pentru administrarea raţionalã, conservarea şi utilizarea optima a stocurilor de peste în largul coastelor Statelor Unite, recunoscind ca Statele Unite au instituit o zona de conservare a resurselor piscicole de 200 mile marine de la coastele sale, în cuprinsul cãreia Statele Unite exercita autoritatea de administrare a resurselor piscicole asupra tuturor speciilor de peste şi ca Statele Unite exercita, de asemenea, aceasta autoritate asupra resurselor vii ale platoului continental aparţinînd Statelor Unite şi speciilor anadrome de peste care îşi au originea în Statele Unite, pretutindeni în zona lor de migrare, dornice sa stabileascã condiţii rezonabile cu privire la resursele piscicole de interes comun, asupra cãrora Statele Unite exercita autoritatea de administrare, au convenit asupra urmãtoarelor:
ART. 1 Scopul prezentului acord îl constituie asigurarea conservãrii efective, utilizarea optima şi administrarea raţionalã a resurselor piscicole de interes reciproc din largul coastelor Statelor Unite şi stabilirea unei înţelegeri comune a principiilor şi procedurilor în baza cãrora cetãţenii şi navele Republicii Socialiste România pot practica pescuitul resurselor vii, asupra cãrora Statele Unite exercita autoritatea de administrare a resurselor piscicole în conformitate cu prevederile legilor Statelor Unite. ART. 2 În sensul prezentului acord, termenii: 1. resurse vii asupra cãrora Statele Unite exercita autoritatea de administrare a resurselor piscicole înseamnã toţi pestii din zona Statelor Unite de conservare a resurselor piscicole, cu excepţia speciilor migratoare de larg, a tuturor speciilor anadrome de peste care se reproduc în apele dulci sau în estuarele Statelor Unite şi migreaza în apele oceanului, pretutindeni în zona lor de migratie, şi a tuturor resurselor vii ale platoului continental aparţinînd Statelor Unite; 2. peste înseamnã toţi pestii cu aripioare, molustele, crustaceele şi orice alta forma de animal sau vietate marina, altele decît mamiferele marine, pasarile şi speciile migratoare de larg; 3. resurse piscicole înseamnã: a) unu sau mai multe stocuri de peste care pot fi considerate ca o unitate în scopurile conservãrii şi administrãrii şi care sînt identificate pe baza caracteristicilor geografice, ştiinţifice, tehnice, economice şi recreative; şi b) orice activitate de pescuit pentru aceste stocuri; 4. zona de conservare a resurselor piscicole înseamnã o zona contigua la marea teritorialã a Statelor Unite, a carei limita dinspre larg este o linie trasata astfel încît fiecare punct al ei se gãseşte la 200 mile marine fata de liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale a Statelor Unite; 5. pescuit înseamnã: a) capturarea, preluarea sau recoltarea pestelui; b) încercarea de a captura, prelua sau recolta peştele; c) orice alta activitate despre care se poate supune în mod rezonabil ca are ca rezultat capturarea, preluarea sau recoltarea pestelui; sau d) orice acţiune directa pe mare pentru sprijinirea sau pregãtirea oricãreia dintre activitãţile descrise în subparagrafele a)-c) de mai sus, cu condiţia ca acest termen sa nu includã alte utilizãri legitime ale largului marii, inclusiv orice activitate de cercetare ştiinţificã efectuatã cu o nava de cercetãri ştiinţifice; 6. nava de pescuit înseamnã orice vas, ambarcatiune, nava sau alte mijloace care sînt utilizate sau echipate pentru a fi utilizate în acest scop sau de un tip este în mod normal utilizat pentru: a) pescuit; sau b) sprijinirea sau ajutarea în mare a uneia sau mai multor nave la îndeplinirea oricãrei activitãţi privind pescuitul, inclusiv prepararea, aprovizionarea, depozitarea, refrigerarea, transportul sau prelucrarea; 7. specii migratoare de larg înseamnã speciile de ton care în timpul ciclului lor biologic se reproduc şi migreaza pe distanţe mari în apele oceanului; 8. mamifere marine înseamnã mamiferele care sînt adaptate morfologic la mediul marin, inclusiv vidrele de mare şi membrii ordinelor Sirenia, Pinnipedia şi Cetacee, sau care îşi duc viata în primul rind în mediul marin, cum ar fi ursii polari; 9. ofiţer autorizat pentru aplicare înseamnã persoanele autorizate de cãtre guvernul Statelor Unite în scopul aplicãrii prevederilor prezentului acord, care, în majoritatea cazurilor, vor fi reprezentanţi ai Serviciului Naţional al Statelor Unite pentru Pescuitul Marin şi ofiţeri ai Garzii de Coasta a Statelor Unite. ART. 3 1. Guvernul Statelor Unite consimte sa admitã accesul navelor de pescuit ale Republicii Socialiste România pentru a pescui, în conformitate cu termenii şi condiţiile care vor fi stabilite în permisele eliberate în baza art. VI, o cota din acea parte a capturii admisibile pentru o anumitã specie de peste care nu va fi pescuita de cãtre navele de pescuit ale Statelor Unite. 2. Guvernul Statelor Unite va determina în fiecare an, sub rezerva modificãrilor care pot fi cerute de împrejurãri neprevãzute care afecteazã stocurile: a) totalul capturii admisibile pentru fiecare specie de peste pe baza celor mai bune evidente ştiinţifice disponibile, ţinînd seama de interdependenta stocurilor, de criteriile acceptate pe plan internaţional, precum şi de orice alţi factori oportuni; b) capacitatea de recoltare a navelor de pescuit ale Statelor Unite în raport cu fiecare specie de peste; c) partea din captura totalã admisibilã pentru o anumitã specie de peste care, anual, nu va fi recoltata de cãtre navele de pescuit ale Statelor Unite; şi d) alocarea acelei pãrţi care poate deveni disponibilã pentru a permite activitatea navelor de pescuit ale Republicii Socialiste România. 3. În aplicarea paragrafului 2 d) al prezentului articol, Statele Unite vor determina în fiecare an mãsurile necesare pentru a preveni pescuitul excesiv în timpul realizãrii pe o baza durabila a producţiei optime pentru fiecare stoc. Aceste mãsuri pot include, inter alia: a) zone desemnate şi perioada în care va fi permis pescuitul, limitat sau practicat numai cu tipuri specificate de nave de pescuit sau cu tipuri şi cantitãţi specificate de unelte de pescuit; b) limitãri ale capturii de peste în funcţie de zone, specii, dimensiuni, numãr, greutate, sex, capturi incidente, biomasa totalã sau alţi factori; c) limitãri ale numãrului şi tipurilor de nave de pescuit care pot practica pescuitul şi/sau ale numãrului de zile pentru fiecare nava sau pentru intreaga flota care poate practica pescuitul într-o zona desemnatã în cuprinsul zonei de conservare a resurselor piscicole sau o specie determinata; d) cerinţe cu privire la tipurile de unelte care pot ori nu pot fi utilizate; şi e) cerinţe destinate sa usureze aplicarea acestor condiţii şi restrictii, incluzind menţinerea unui echipament corespunzãtor pentru fixarea poziţiei şi identificare. 4. Guvernul Statelor Unite va notifica în timp util guvernul Republicii Socialiste România mãsurile prevãzute de acest articol. ART. 4 La stabilirea partii de surplus care poate fi pusã la dispoziţia navelor Republicii Socialiste România şi ale altor tari, guvernul Statelor Unite va promova obiectivul utilizãrii optime, luind în considerare pescuitul tradiţional al navelor Republicii Socialiste România, contribuţia la cercetãrile piscicole şi identificarea stocurilor, cooperarea anterioarã a Republicii Socialiste România la aplicarea reglementãrilor privind conservarea şi administrarea resurselor piscicole de interes reciproc, necesitatea diminuãrii pierderilor economice în cazul navelor româneşti care au pescuit în mod obişnuit resursele vii asupra cãrora Statele Unite exercita în prezent autoritatea de administrare a resurselor piscicole, precum şi alte considerente adecvate. ART. 5 Guvernul Republicii Socialiste România va lua toate mãsurile necesare pentru a asigura ca: 1. cetãţenii şi navele Republicii Socialiste România sa se abţinã de la pescuitul resurselor vii asupra cãrora Statele Unite exercita autoritatea de administrare a resurselor piscicole, cu excepţia celor autorizate în conformitate cu prezentul acord; 2. toate navele autorizate sa se conformeze prevederilor permiselor emise în conformitate cu acest acord şi legilor aplicabile ale Statelor Unite; şi 3. alocaţia totalã menţionatã în art. III paragraful 2 d) din prezentul acord nu este depãşitã pentru nici una dintre speciile de peste. ART. 6 Guvernul Republicii Socialiste România poate prezenta o cerere guvernului Statelor Unite pentru permisul fiecãrei nave de pescuit care doreşte sa pescuiasca în zona de conservare a resurselor piscicole în conformitate cu prezentul acord. Cererea va fi pregatita şi elaborata în concordanta cu anexa nr. I, care face parte integrantã din prezentul acord. Guvernul Statelor Unite poate solicita plata unor taxe rezonabile pentru aceste permise. ART. 7 Guvernul Republicii Socialiste România va asigura ca cetãţenii şi navele Republicii Socialiste România sa se abţinã de a tulbura, vina, captura sau omori sau de la încercarea de a tulbura, vina, captura sau omori orice mamifer marin înãuntrul zonei Statelor Unite de conservare a resurselor piscicole, cu excepţia cazurilor soluţionate diferit printr-un acord internaţional privind mamiferele marine, la care Statele Unite sînt parte, sau în conformitate cu autorizaţia specialã pentru preluarea şi controlul capturilor incidentale de mamifere marine, stabilitã de guvernul Statelor Unite. ART. 8 Guvernul Republicii Socialiste România va asigura ca în desfãşurarea activitãţii de pescuit în cadrul prezentului acord: 1. autorizaţia fiecãrei nave sa fie expusã la vedere în timoneria respectivei nave; 2. un echipament corespunzãtor pentru fixarea poziţiei şi identificare, stabilit de guvernul Statelor Unite, sa fie instalat şi menţinut în funcţiune pe fiecare nava; 3. observatorii desemnaţi de Statele Unite sa fie acceptaţi, la cerere, la bordul oricãrei nave de pescuit şi sa li se acorde rang egal ofiţerilor navei, urmînd ca, în continuare, guvernul Statelor Unite sa ramburseze cheltuielile ocazionate de utilizarea observatorilor; 4. sa fie numiţi şi mentinuti în Statele Unite reprezentanţi avînd împuternicirea de a primi şi rãspunde oricãrei acţiuni judiciare introduse în Statele Unite cu privire la armatorul unei nave sau cel care o exploateazã, pentru orice cauza decurgind din desfãşurarea activitãţilor de pescuit în cadrul prezentului acord; şi 5. sa se ia toate mãsurile pentru a se asigura cu promptitudine şi în mod corespunzãtor compensarea cetãţenilor Statelor Unite pentru orice pierderi sau stricãciuni aduse navelor lor de pescuit, uneltelor de pescuit sau capturii, cauzate nemijlocit de o nava de pescuit a Republicii Socialiste România, astfel cum este stabilit prin procedurile aplicabile în Statele Unite. ART. 9 În scopul inlesnirii unei prompte şi corespunzãtoare compensãri a cetãţenilor unei tari pentru orice pierderi sau stricãciuni provocate navelor de pescuit, uneltelor de pescuit sau capturilor de cãtre o nava de pescuit a celeilalte tari, cele doua guverne convin asupra instituirii Comisiei de pescuit romano-americane, conform anexei nr. II, care face parte integrantã din prezentul acord. ART. 10 Guvernul Republicii Socialiste România va lua mãsurile necesare pentru a asigura ca fiecare nava româneascã autorizata sa pescuiasca în conformitate cu prezentul acord şi orice alta nava de pescuit româneascã angajata în pescuitul resurselor vii supuse autoritãţii Statelor Unite de administrare a resurselor piscicole, sa permitã şi sa sprijine ambarcarea şi inspectarea acelei nave de cãtre orice inspector al Statelor Unite deplin autorizat şi sa coopereze la orice acţiune de aplicare a reglementãrilor care poate fi întreprinsã în conformitate cu legile Statelor Unite. ART. 11 1. Guvernul Statelor Unite va aplica sancţiuni corespunzãtoare, în conformitate cu legile Statelor Unite, navelor, armatorilor sau acelora care le exploateazã, care violeaza cerinţele prezentului acord sau ale oricãrui permis eliberat în baza acestuia. 2. Navele reţinute şi echipajele acestora vor fi prompt eliberate, în schimbul unei cauţiuni rezonabile sau al unei alte garanţii care poate fi stabilitã de tribunal. 3. Reprezentanţii Statelor Unite vor recomanda tribunalului ca, în orice caz decurgind din activitãţile de pescuit în cadrul prezentului acord, sancţiunea pentru încãlcarea reglementãrilor de pescuit sa nu includã detenţia sau orice alta forma de pedeapsa corporalã. 4. În cazul reţinerii sau sechestrãrii unei nave a Republicii Socialiste România de cãtre autoritãţile guvernului Statelor Unite, acesta va notifica prompt, prin canalele diplomatice, informind guvernul Republicii Socialiste România asupra acţiunilor întreprinse şi asupra oricãrei sancţiuni aplicate în consecinta. ART. 12 Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Statelor Unite ale Americii se angajeazã sa coopereze la efectuarea de cercetãri ştiinţifice necesare în scopul administrãrii şi conservãrii resurselor vii supuse autoritãţii Statelor Unite de administrare a resurselor piscicole, inclusiv compilarea celor mai bune informaţii ştiinţifice disponibile pentru administrarea şi conservarea stocurilor de interes reciproc. Instituţiile competente ale celor doua guverne pot încheia aranjamentele care ar fi necesare pentru a se facilita o astfel de cooperare, incluzind schimbul de informaţii şi oameni de ştiinţa şi intilniri planificate, periodice, ale oamenilor de ştiinţa pentru a pregati planurile de cercetare şi a examina aplicarea lor. Ele vor institui şi menţine un sistem standardizat de culegere şi depozitare a informaţiilor statistice şi biologice adecvate, în conformitate cu procedurile din anexa nr. III, care face parte integrantã din prezentul acord. ART. 13 Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Statelor Unite vor organiza consultãri bilaterale periodice privind aplicarea prezentului acord şi dezvoltarea în continuare a cooperãrii în domeniul resurselor piscicole de interes reciproc, inclusiv crearea unor organizaţii multilaterale adecvate în scopul culegerii şi analizarii datelor ştiinţifice referitoare la aceste resurse. ART. 14 Guvernul Statelor Unite se obliga sa autorizeze navele româneşti de pescuit, admise la pescuit în conformitate cu prezentul acord, sa între în porturile desemnate în conformitate cu legile Statelor Unite în scopul achiziţionãrii nadei, proviziilor, echipamentelor, pentru efectuarea de reparaţii sau în alte scopuri ce pot fi autorizate. ART. 15 În cazul în care guvernul Statelor Unite va arata guvernului Republicii Socialiste România ca cetãţenii şi navele sale doresc sa pescuiasca în zona de conservare a resurselor piscicole a României, sau echivalentul acesteia, guvernul Republicii Socialiste România va permite acest pescuit pe baza de reciprocitate, în condiţii nu mai restrictive decît cele stabilite în conformitate cu prezentul acord. ART. 16 Nici una dintre prevederile prezentului acord nu va afecta sau prejudicia vederile fiecãrui guvern cu privire la actuala sau o alta jurisdicţie teritorialã a statelor riverane în orice alt scop decît conservare şi administrarea resurselor piscicole. ART. 17 1. Prezentul acord va intra în vigoare la o data care va fi acceptata reciproc prin schimb de note, pe baza îndeplinirii procedurilor interne ale ambelor pãrţi, şi va rãmîne în vigoare pînã la 1 iulie 1982, în afarã cazului în care va fi prelungit printr-un schimb de note între pãrţi. Cu toate acestea, fiecare parte poate, în orice moment, sa punã capãt valabilitãţii acestui acord, dupã transmiterea unui aviz cu 6 luni înainte. 2. Prezentul acord va fi supus revizuirii de cãtre cele doua guverne la 2 ani dupã intrarea sa în vigoare sau pe baza încheierii unui tratat multilateral rezultind din cea de a 3-a Conferinţa a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii. Drept care subsemnaţii, fiind deplin autorizaţi în acest scop, am semnat prezentul acord. Încheiat la Bucureşti la 23 noiembrie 1976, în limbile romana şi engleza, ambele texte fiind în mod egal autentice.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România. Traian Dudas
Pentru guvernul Statelor Unite ale Americii, Harry G. Barnes, Jr.
ANEXA 1
Cererea permiselor şi proceduri
Cererea şi eliberarea permiselor anuale autorizind navele Republicii Socialiste România sa efectueze pescuitul resurselor vii, asupra cãrora Statele Unite exercita autoritatea de administrare a resurselor piscicole, vor fi supuse urmãtoarelor proceduri: 1. Autoritãţile competente ale Republicii Socialiste România pot prezenta o cerere autoritãţilor competente ale Statelor Unite pentru fiecare nava româneascã de pescuit care doreşte sa practice pescuitul în conformitate cu prezentul acord. Aceasta cerere va fi facuta pe formulare puse la dispoziţie, în acest scop, de guvernul Statelor Unite. 2. Cererea va specifica: a) numele şi numãrul oficial sau alta identificare a fiecãrei nave de pescuit pentru care este cerut permisul, împreunã cu numele şi adresa armatorului şi a celui care exploateazã nava; b) tonajul, capacitatea, viteza, echipamentul de prelucrare, tipul şi cantitatea uneltelor de pescuit şi orice alta informaţie care ar putea fi cerutã cu privire la caracteristicile de pescuit ale navei; c) precizarea fiecãrei specii de peste pe care doreşte sa o pescuiasca fiecare nava; d) cantitatea totalã de peste sau tonajul capturii pe specii estimate pentru fiecare nava de pescuit pe timpul cît permisul este în vigoare; e) zona oceanului şi anotimpul sau perioada în care aceste nave ar urma sa activeze; f) orice alte informaţii adecvate care pot fi cerute, inclusiv zonele de transbordare dorite. 3. Autoritãţile competente ale Statelor Unite vor examina fiecare cerere, vor determina condiţiile şi restricţiile în raport cu necesitãţile administrãrii şi conservãrii resurselor piscicole, precum şi taxa ce va fi cerutã. Autoritãţile competente ale Statelor Unite vor informa autoritãţile competente ale Republicii Socialiste România asupra hotãrîrilor lor. 4. Autoritãţile competente ale Republicii Socialiste România vor notifica, pe aceasta baza, autoritãţilor competente ale Statelor Unite acceptarea sau respingerea condiţiilor şi restrictiilor şi, în cazul respingerii acestora, obiectiunile respective. 5. În cazul în care autoritãţile competente ale Republicii Socialiste România notifica autoritãţilor competente ale Statelor Unite obiectiunile lor în legatura cu condiţiile şi restricţiile specifice, cele doua pãrţi se pot consulta în aceasta privinta şi autoritãţile competente din Republica Socialistã România pot prezenta, pe aceasta baza, o cerere revizuitã. 6. Pe baza acceptãrii condiţiilor şi restrictiilor de cãtre autoritãţile competente ale Republicii Socialiste România şi a plãţii taxelor, autoritãţile competente ale Statelor Unite vor aproba cererea şi vor elibera un permis pentru fiecare nava româneascã de pescuit, care va fi, pe aceasta baza, autorizata sa pescuiasca, în conformitate cu prezentul acord şi cu clauzele şi condiţiile enunţate în permis. Permisul va fi eliberat pentru o anumitã nava şi nu va putea fi transferat. 7. Procedurile din prezenta anexa pot fi modificate de comun acord prin schimb de note între cele doua guverne.
ANEXA 2
Comisia de pescuit romano-americana
Secţiunea I Constituirea comisiei 1. Se constituie prin prezenta o Comisie de pescuit romano-americana (denumita în continuare comisia). 2. Comisia va fi alcãtuitã din patru membri, doi numiţi de guvernul Republicii Socialiste România şi doi numiţi de guvernul Statelor Unite ale Americii. Cel puţin unul dintre cei doi membri numiţi de fiecare guvern va cunoaşte principiile generale ale dreptului internaţional şi în special cele referitoare la problemele pescuitului. Fiecare membru numit de guvern va acţiona în conformitate cu indicaţiile guvernului care l-a numit. Fiecare guvern rãspunde de menţinerea numãrului sau complet de membri. 3. Fiecare guvern poate numi pe lîngã comisie un consilier tehnic, fãrã drept de vot, pentru fiecare problema în discuţie. 4. Toate deciziile comisiei vor fi luate în unanimitate de cãtre membrii prezenţi şi votanti, atît timp cît este prezent cel puţin un membru numit de fiecare guvern. 5. În mod normal, comisia se va întruni la Washington. Comisia se va întruni, prin acord reciproc, în Statele Unite, în cazul plingerilor formulate de cetãţeni ai Statelor Unite, şi în România, în cazul plingerilor formulate de cetãţeni din România. 6. Romana şi engleza vor fi limbile oficiale de lucru ale comisiei. Guvernele vor sprijini comisia în vederea organizãrii traducerilor şi asigurãrii interpretilor. 7. În sensul prezentei anexe, termenul naţional se referã la orice nava sau persoana, fizica sau juridicã, incluzind dar nelimitindu-se la o entitate guvernamentalã.
Secţiunea a II-a Funcţiuni de conciliere 1. Comisia va studia plingerile înaintate de un naţional al oricãruia dintre state impotriva unui naţional al celuilalt stat cu privire la pierderile bãneşti rezultind din avarii ori din pierderea unei nave de pescuit sau a unei unelte de pescuit aparţinînd nationalului respectiv. 2. Nici o plîngere nu poate fi prezentatã la mai mult de doi ani de la data apariţiei incidentului.
Secţiunea a III-a 1. Comisia va stabili regulile sale de procedura în conformitate cu prezenta anexa. 2. O plîngere, astfel cum se menţioneazã în secţiunea a II-a de mai sus, va fi prezentatã în fata comisiei sub forma unei cereri scrise. Cererea va fi întocmitã în forma unei declaraţii solemne care va include, inter alia, o descriere detaliatã a incidentului care a generat plîngerea, identitatea tuturor persoanelor şi navelor implicate, soluţia preconizata (daune pretinse) şi o lista de martori potenţiali care cunosc incidentul. Toate documentele adecvate pe care se sprijinã plîngerea vor fi înaintate comisiei odatã cu plîngerea. 3. Pe baza primirii unei plingeri, comisia va începe, cît mai curînd cu putinta, cercetarea incidentului şi va informa ambele guverne. Fiecare guvern va înştiinţa imediat nationalii sãi impotriva cãrora s-a depus o plîngere. La rindul lor, nationalii acestuia pot prezenta comisiei o declaraţie solemna ca rãspuns la plîngere. Rãspunsul poate sa conţinã o contraplingere în mãsura în care aceasta decurge din acelaşi incident pe care se bazeazã plîngerea. Contraplingerea va fi întocmitã în aceeaşi forma şi va conţine aceleaşi informaţii ca şi plîngerea. Comisia poate conexã plingerile care decurg din acelaşi incident, fãrã a se aduce prejudicii dreptului fiecãrei pãrţi de a prezenta acte doveditoare, cu sau fãrã avocat. 4. Comisia poate sa ceara pãrţilor în conflict sau instituţiilor guvernamentale corespunzãtoare noi informaţii şi documente cu privire la diferend. Toate declaraţiile, rapoartele sau alte documente prezentate comisiei vor fi atestate în timp util în ceea ce priveşte autenticitatea lor, în mãsura în care aceasta este raţional posibil. Nu este necesarã autentificarea documentelor şi rapoartelor guvernamentale. 5. Dacã reclamantul sau pîrîtul solicita o audiere sau dacã comisia socoteşte ca o audiere ar fi de dorit, comisia va convoca o audiere cu privire la incident. Reclamantul şi pîrîtul se pot prezenta la audiere în persoana sau printr-un reprezentant, cu sau fãrã avocat, şi pot prezenta martori. Comisia poate sa invite în calitate de martor orice persoana, organizaţie, corporatie sau alta entitate, direct interesate sau care cunosc cazul. Reclamantul şi pîrîtul vor putea pune întrebãri tuturor persoanelor care vor depune mãrturie în timpul audierii, dar nici o persoana nu va fi ţinuta sa rãspundã la orice intrebare. 6. Guvernele vor facilita activitatea comisiei.
Secţiunea a IV-a Raport asupra concilierii 1. Comisia va pregati un raport care va conţine constatãrile sale cu privire la: a) faptele care au dat naştere plingerii; b) proportiile pierderilor sau pagubelor; c) gradul de rãspundere a piritului sau reclamantului, dacã este cazul; şi d) suma care ar trebui sa fie plãtitã de pîrît sau reclamant în compensarea pierderilor decurgind din incident, dacã este cazul. 2. Dacã comisia nu adopta constatãrile în unanimitate, aceasta se va mentiona în raport, iar raportul va conţine declaraţii separate asupra opiniei fiecãrui membru al comisiei. 3. Comisia va transmite raportul sau reclamantului, piritului şi fiecãruia dintre cele doua guverne nu mai tirziu de 60 de zile dupã îndeplinirea procedurilor prevãzute în secţiunea a III-a. 4. În termen de 30 de zile dupã primirea raportului comisiei, atît reclamantul cît şi pîrîtul pot cere în scris reexaminarea raportului de cãtre comisie. Cererea va conţine motivele pentru care este facuta şi materialul de fundamentare a cererii. Comisia poate decide reexaminarea raportului sau şi, dacã apreciazã necesar, primeşte noi acte doveditoare, sau convoacã o noua audiere, sau şi una şi alta. Procedurile prevãzute în secţiunea a III-a sînt aplicabile şi în cazul reexaminarii. 5. Cele doua guverne se angajeazã sa incurajeze soluţionarea plingerilor în conformitate cu constatãrile comisiei. 6. În termen de 60 de zile de la primirea raportului comisiei, fiecare guvern va informa comisia, în scris, asupra mãsurilor luate de cãtre cetãţenii sãi în conformitate cu constatãrile comisiei. 7. Dacã una dintre pãrţi refuza, în cadrul concilierii, soluţionarea în concordanta cu constatãrile comisiei, comisia va incuraja pãrţile sa supunã diferendul lor arbitrajului obligatoriu. 8. Raportul comisiei şi informaţiile furnizate de fiecare guvern vor fi publicate în forma convenitã de comisie.
Secţiunea a V-a Utilizarea comisiei Cele doua guverne vor incuraja nationalii lor sa foloseascã, cînd va fi cazul, comisia pentru soluţionarea plingerilor rezultind din avarierea sau pierderea uneltelor şi navelor de pescuit. Guvernele vor informa, despre comisie, persoanele interesate.
Secţiunea a VI-a Legea aplicabilã În toate procedurile prevãzute în prezenta anexa, comisia va aplica: a) convenţii internaţionale, generale sau speciale, stabilind reguli recunoscute în mod expres de cãtre cele doua guverne, inclusiv acordurile bi- şi multilaterale dintre cele doua guverne avînd ca obiect probleme generale maritime şi de pescuit; b) cutuma internationala, acceptatã în mod evident ca lege în practica generalã; c) principiile generale de drept recunoscute de tari; d) hotãrîri judecãtoreşti şi doctrinele celor mai calificaţi autori din diferite tari, ca mãsuri subsidiare pentru determinarea regulilor de drept.
Secţiunea a VII-a Alte soluţii 1. Prevederile prezentei anexe nu vor prejudicia şi nu vor afecta în nici un fel procedurile judiciare, sau dreptul de a institui atari proceduri, şi nu vor afecta sau prejudicia în nici un fel drepturile de fond sau procedurale ale oricãrei persoane, indiferent dacã aceasta persoana se prezintã sau nu în fata comisiei sau participa la procedurile acesteia. 2. Nu va putea fi prezentatã nici o plîngere al carei fond a fost sau este în curs de judecare sau arbitrare între cele doua pãrţi. Comisia poate refuza examinarea unei plingeri cînd se întemeiazã pe faptul ca ea ar putea fi conexata unei proceduri judiciare în curs, implicind, sub aspectul fondului, acelaşi caz şi în care legea aplicabilã unor astfel de proceduri judiciare pare sa permitã o astfel de conexare. 3. Comisia va suspenda imediat procedurile de conciliere privind o plîngere în legatura cu care au fost instituite proceduri judiciare, cu excepţia situaţiei în care instanta în fata cãreia a fost adus cazul hotãrãşte, în exerciţiul deplinei sale autoritãţi legale, ca pãrţile pot continua sa acţioneze în fata comisiei. 4. Comisia va întrerupe imediat procedurile de conciliere privind o reclamaţie în legatura cu care exista un acord obligatoriu de arbitraj.
Secţiunea a VIII-a Cheltuieli Fiecare guvern va suporta toate cheltuielile, inclusiv plata membrilor numiţi în comisie şi a oricãror experţi tehnici numiţi. Cheltuielile administrative vor fi suportate de guvernul tarii în care se întruneşte comisia, în funcţie de fondurile disponibile. Aceste cheltuieli nu vor include cheltuielile privind prezentarea sau întocmirea actelor doveditoare sau prezentarea martorilor.
Secţiunea a IX-a Revizuire La cererea unuia dintre guverne, reprezentanţii celor doua guverne se vor intilni pentru revizuirea procedurii prezentei anexe şi pentru a examina propuneri referitoare la revizuirea ei. Prezenta anexa poate fi modificatã prin schimb de note între cele doua guverne.
Secţiunea a X-a Încetare Fiecare guvern poate notifica în scris celuilalt guvern sa de a denunta prezenta anexa, aceasta pierzindu-şi, în acest caz, valabilitatea dupã 60 de zile de la data notificãrii, cu condiţia ca efectul anexei sa continue în orice caz pînã la încheierea procedurilor de conciliere şi arbitraj instituite înainte de pierderea valabilitãţii acesteia, cu excepţia cazului cînd cele doua guverne stabilesc altfel.
ANEXA 3
Cerinţe privind culegerea şi raportarea datelor de cãtre navele româneşti Procedura de raportare descrisã mai jos este destinatã sa contribuie la necesitatea evaluãrii continue a stãrii stocurilor. Cu toate acestea, periodic, pot surveni cerinţe speciale care solicita modificarea procedurilor obişnuite sau date suplimentare pentru studii speciale. De asemenea, aspectul activitãţii piscicole se va schimba. Aceste aspecte cer ca procedurile de raportare sa fie suficiente de flexibile pentru a se adapta schimbãrile inevitabile. Aceasta implica, de asemenea, dezvoltarea unor formulare pentru pãstrarea datelor de baza, astfel încît sa fie posibila regasirea acestora mai tirziu, în alta forma decît cea menţionatã mai jos. Toate datele descrise mai jos pentru zona Oceanului Atlantic vor fi raportate directorului Centrului nord-estic de pescuit, Serviciului naţional de pescuit marin, Woods Hole Massachusetts. 1. Informarile statistice cerute pentru activitatea de pescuit în Oceanul ---------------------------------------------------------------------- Atlantic. -------- Captura şi efort: trei luni dupã terminarea fiecãrui trimestru, nava va raporta statistici captura-efort pe trimestrul expirat, pe perioade de cîte doua saptamini, pentru careuri de 30 de minute. Acestea vor fi raportate utilizîndu-se formularele bilunare Statlant 21 B pentru careuri de 30 de minute sau benzi magnetice, cartele de computer sau imprimate pentru toate speciile şi tipurile de unelte. Datele din jurnalul de bord al navei trebuie sa fie disponibile pentru studii comune specifice de evaluare a stocurilor. Colectarea probelor, menţionatã la pct. 2 de mai jos, ar trebui, de asemenea, sa fie înregistratã în jurnalul de bord. 2. Procedee pentru probele ştiinţifice de peste în Oceanul Atlantic ---------------------------------------------------------------- a) Compozitia probelor pe lungime-virsta. (1) În intreaga zona a acordului, probele vor fi luate separat pentru fiecare tip de unealta (ex.: traul de fund, traul pelagic, plase-punga) şi loc de amplasare (pe fundul oceanului sau în masa apei), în fiecare luna în careurile de 30 de minute în care se practica pescuitul. În cadrul categoriilor de mai sus, o proba va fi preluatã la fiecare 1.000 tone sau o fracţiune a acesteia. (2) Date care vor fi înregistrate pentru fiecare proba: - clasificarea navei; - metoda de pescuit; de ex.: pelagic; - tipul specific de traul, inclusiv referinte asupra construcţiei acestuia sau o schita exactã la scara; - dimensiunea ochiurilor; - tonajul speciilor din care se iau probe din cantitatea traulata; - greutatea totalã a speciilor preluate ca probe; - ora ridicãrii traulului; - data; - latitudinea şi longitudinea locului unde s-a traulat. (3) Metode pentru luarea probelor: (a) Specii pentru care captura se sorteaza (i) Pentru o singura traulare se vor lua 4 loturi la intimplare de aproximativ 50 de peşti fiecare (pentru speciile cu mai puţin de 200 exemplare la o singura traulare se iau probe cumulate de la mai multe traulari pînã cînd s-au preluat aproximativ 200 peşti). (ii) Fiecare peste va fi mãsurat pînã la centimetrul urmãtor, cu excepţia heringului, pentru care masuratoarea se va referi la lungimea totalã masurata în centimetri întregi, cu excluderea fracţiunilor. Atunci cînd se folosesc alte sisteme de mãsura, trebuie date indicaţii pentru transformarea corespunzãtoare. (iii) Se va lua o subproba de un singur peste pentru fiecare interval de 1 cm şi se vor îndepãrta solzii şi otolitele. Se va inregistra sexul indivizilor maturi. (b) Speciile pentru care captura nu se sorteaza (i) Dintr-un singur traul se iau doua loturi la intimplare, de aproximativ 30 kg fiecare. (ii) Se sorteaza speciile individuale (pentru "heringul de riu" aceasta înseamnã sortarea speciei alosa pseudoharengus şi blueback A. aestivalis). (iii) Fiecare peste se mãsoarã pînã la centimetrul urmãtor, cu excepţia heringului pentru care masuratoarea se va referi la lungimea totalã masurata în cm întregi, cu excluderea fracţiunilor. Atunci cînd se folosesc alte sisteme de mãsura, trebuie date indicaţii pentru transformarea corespunzãtoare. (iv) Se ia o subproba de un peste pentru fiecare interval de 1 cm şi se indeparteaza solzii şi otolitele. Se înregistreazã sexul indivizilor maturi. b. Probe privind raportul lungime-greutate. Exemplarele unei singure probe din fiecare specie principala de peste (ex.: captura anuala asteptata în zona acordului de 500 tone sau mai mult) pentru fiecare diviziune a Comisiei internaţionale pentru pescuitul în nord-vestul Oceanului Atlantic (ICNAF) şi lunar vor fi cintarite în grame şi mãsurate în milimetri. Fiecare proba trebuie sa conţinã 10 peşti, din centimetru în centimetru. Dacã este necesar, sirul pe lungimi al probelor poate fi alcãtuit din probe mici luate de la citeva capturi zilnice. În ceea ce priveşte peştele de mici dimensiuni, a cãrui greutate individualã în mare nu este precisa, se va cintari împreunã un numãr corespunzãtor de peşti de aceeaşi lungime. Se va inregistra sexul pentru indivizii maturi. 3. Colectarea datelor şi cerinţelor de raportare pentru activitatea de -------------------------------------------------------------------- pescuit din alte zone decît cele ale Oceanului Atlantic vor fi prevãzute, dupã ------------------------------------------------------------------------------ necesitate, de cãtre Statele Unite. ---------------------------------- 4. Proceduri de modificare Metodologia din aceasta anexa, poate fi modificatã de comun acord prin schimb de note între cele doua pãrţi.
ACORD PE TERMEN LUNG de colaborare economicã, industriala, tehnologicã şi ştiinţificã între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Danemarcei
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Danemarcei, luind în considerare dezvoltarea favorabilã a relaţiilor economice dintre cele doua tari, dorind sa aducã o noua contribuţie la dezvoltarea şi diversificarea cooperãrii dintre cele doua tari, pe baze durabile şi reciproc avantajoase, avînd în vedere ca pentru promovarea dezvoltãrii colaborãrii economice, industriale, tehnologice şi ştiinţifice dintre cele doua tari, pãrţi la acest acord, trebuie luate în considerare nivelele lor respective de dezvoltare, acordind importanta deosebita realizãrii prevederilor Actului final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa în cooperarea în domeniile economiei, ştiinţei şi tehnologiei şi al mediului înconjurãtor, voind sa utilizeze mai eficient posibilitãţile create de potenţialul economic şi progresul tehnologic al celor doua tari prin intensificarea cooperãrii industriale şi tehnologice, pe care o considera de mare importanta pentru extinderea colaborãrii lor economice, ţinînd cont de Acordul de cooperare economicã, industriala şi tehnica, semnat la Bucureşti la 29 august 1967, şi în scopul creşterii cooperãrii economice, care s-a dezvoltat de la încheierea Acordului comercial pe termen lung, semnat la 21 august 1970 la Bucureşti, pe perioada 1971-1975, ţinînd cont de participarea lor la Acordul general pentru tarife şi comerţ, recunoscind avantajele acordurilor pe termen lung în crearea unei baze ferme pentru o colaborare economicã, industriala şi tehnologicã continua, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Pãrţile contractante sînt hotãrîte sa promoveze dezvoltarea în continuare a cooperãrii economice, industriale, ştiinţifice şi tehnologice între cele doua tari, în scopul de a contribui la extinderea relaţiilor dintre ele. În conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în ţãrile lor, pãrţile contractante îşi vor acorda toate facilitãţile posibile, în scopul de a incuraja o cooperare economicã, industriala, ştiinţificã şi tehnologicã dinamica şi armonioasã între firmele, întreprinderile şi organizaţiile lor respective. În acest scop, pãrţile contractante: - vor îmbunãtãţi calitatea şi cantitatea informaţiilor referitoare la cooperarea prevãzutã în prezentul acord, în special în ceea ce priveşte legile şi reglementãrile, inclusiv acelea referitoare la schimburile comerciale, orientarea generalã a planurilor şi programelor economice naţionale, precum şi programul prioritatilor şi condiţiilor economice ale pieţei şi schimbul de documentaţie; - vor incuraja toate formele de schimb de informaţii şi de experienta referitoare la cooperare, inclusiv prin contacte între parteneri potenţiali; - vor facilita şi dezvolta toate formele de contacte comerciale între organizaţii, întreprinderi şi firme competente şi între personalul lor calificat; - se vor strãdui sa asigure condiţii de lucru corespunzãtoare pentru personalul angajat în îndeplinirea proiectelor de cooperare. ART. 2 Pãrţile contractante, în conformitate cu scopul şi obiectivele prezentului acord, îşi vor acorda, în relaţiile lor de cooperare economicã, industriala, ştiinţificã şi tehnologicã, tratamentul naţiunii celei mai favorizate. ART. 3 În baza prezentului acord, cooperarea va include, dar nu se va limita la acestea, urmãtoarele forme: a) construirea de noi complexe industriale şi extinderea şi modernizarea fabricilor existente; b) constituirea de societãţi mixte în ţãrile respective, pentru producerea şi comercializarea produselor în comun; c) schimb de brevete, know-how, licenţe; d) schimb de experienta între firmele, întreprinderile şi organizaţiile respective, în legatura cu standardizarea producţiei, introducerea şi îmbunãtãţirea inventiilor şi proceselor tehnice avansate; e) schimb de specialişti şi specializãri; f) studii şi vizite, cu scopul îndeplinirii proiectelor comune; g) aranjamente de cursuri şi conferinţe; h) schimb de experienta în domeniile standardizarii, metrologiei, precum şi al materialelor de încercare. ART. 4 Pãrţile contractante vor defini sectoarele în care cooperarea ar fi reciproc avantajoasã. Urmãtoarele sectoare au fost identificate, în primul rind, ca fiind de interes reciproc: - industria constructoare de maşini; - industria chimica şi petrochimica; - dezvoltarea resurselor naturale; - industria electronica şi electrotehnica; - protecţia mediului înconjurãtor; - industria alimentara; - industria uşoarã; - industria construcţiilor; - maşini agricole; - zootehnie şi agricultura; - creşterea animalelor. Alte domenii de interes reciproc pot fi convenite periodic de cele doua pãrţi contractante. ART. 5 Hotãrîrea de a iniţia şi realiza acţiuni de cooperare şi aranjamente contractuale va fi în sarcina firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor participante. Pãrţile contractante considera ca ar fi util pentru astfel de firme, întreprinderi şi organizaţii ca - la convenirea şi îndeplinirea acţiunilor de cooperare - sa se aibã în vedere potenţialul economic, resursele lor şi necesitãţile de echipamente, maşini, bunuri de consum, procedee tehnice şi materii prime, precum şi posibilitãţile de comercializare a produselor rezultate din cooperare. ART. 6 Pãrţile contractante vor incuraja cooperarea în terţe tari între firmele, întreprinderile şi organizaţiile lor. ART. 7 Condiţiile pentru fiecare acţiune de cooperare economicã, industriala, tehnologicã şi ştiinţificã în cadrul prezentului acord vor fi stabilite în conformitate cu legile şi reglementãrile din fiecare ţara. ART. 8 În scopul promovãrii obiectivelor prezentului acord, pãrţile contractante vor facilita, pe cît mai mult posibil, participarea firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor lor la tirgurile şi expoziţiile de pe teritoriul celeilalte pãrţi. ART. 9 Luind în considerare importanta pe care o au aranjamentele financiare, inclusiv acordarea de credite pentru dezvoltarea cooperãrii economice, industriale, ştiinţifice şi tehnologice, pãrţile contractante vor depune eforturi pentru a asigura acordarea celor mai favorabile credite şi condiţii financiare posibile, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în cele doua tari. ART. 10 Plãţile reciproce rezultate din prezentul acord se vor efectua în coroane daneze sau alte valute liber convertibile, în conformitate cu reglementãrile în vigoare din fiecare dintre cele doua tari. ART. 11 În scopul de a realiza obiectivele prezentului acord, pãrţile contractante decid sa constituie o comisie mixtã guvernamentalã, care se va întruni, în principiu, o data pe an, alternativ la Bucureşti şi Copenhaga. La aceste întruniri comisia poate sa invite, de asemenea, reprezentanţi ai întreprinderilor şi organizaţiilor economice interesate. Comisia mixtã guvernamentalã: a) va supraveghea şi promova colaborarea economicã, industriala, ştiinţificã şi tehnologicã dintre cele doua tari; b) va elabora programe specifice pentru dezvoltarea, în continuare, a colaborãrii economice, industriale, ştiinţifice şi tehnologice şi va identifica noi proiecte de cooperare pe baze bilaterale, precum şi pe terţe pieţe; c) va examina orice alte probleme care apar din îndeplinirea prezentului acord, care pot fi propuse de autoritãţile fiecãrei pãrţi contractante. Comisia mixtã poate infiinta grupe de lucru, ale cãror sarcini specifice pot fi stabilite în scopul îndeplinirii prevederilor prezentului acord. ART. 12 Pãrţile contractante şi comisia mixtã se vor informa reciproc, pe cît posibil, despre principalele contracte şi aranjamente individuale încheiate între firmele, instituţiile şi organizaţiile din cele doua tari, în domeniile acoperite de prezentul acord. ART. 13 Prezentul acord nu va afecta acordurile şi convenţiile bilaterale şi multilaterale încheiate anterior de cãtre Republica Socialistã România şi de cãtre Regatul Danemarcei. În acest sens, pãrţile contractante, actionind la propunerea uneia dintre ele, vor proceda, dacã va fi necesar, la consultãri, în scopul de a ajunge la o înţelegere consultarile, în orice caz, nu pot pune în discuţie obiectivele prezentului acord. ART. 14 Acest acord va intra în vigoare cînd cele doua pãrţi îşi vor notifica una alteia îndeplinirea regulilor constituţionale din cele doua tari. El va rãmîne în vigoare pe o perioada de 10 (zece) ani de la data intrãrii sale în vigoare şi va fi prelungit automat pe perioade anuale, dacã nici una dintre cele doua pãrţi contractante nu îl denunta cu cel puţin 3 luni înaintea expirãrii perioadei pentru care a fost prelungit. ART. 15 Prezentul acord, la data intrãrii sale în vigoare, va înlocui Acordul de cooperare economicã, industriala şi tehnica, semnat la Bucureşti la 29 august 1967, între Republica Socialistã România şi Regatul Danemarcei. ART. 16 Încetarea valabilitãţii prezentului acord nu va afecta îndeplinirea contractelor încheiate şi obligaţiile asumate de firmele, întreprinderile şi organizaţiile din cele doua tari. Încheiat la Copenhaga la 1 decembrie 1976, în limbile romana, daneza şi engleza, în doua exemplare originale, toate textele avînd aceeaşi valoare. În caz de diferenţe în interpretare, textul în limba engleza va fi determinant.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Ion Stanciu
Pentru guvernul Regatului Danemarcei, Ivar Norgrd
ACORD între Republica Socialistã România şi Republica Austria privind promovarea, protecţia şi garantarea reciprocã a investiţiilor
Republica Socialistã România şi Republica Austria, în intenţia de a adinci cooperarea economicã între cele doua state, preocupate de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile care vor fi efectuate de cãtre persoane juridice româneşti în Austria şi de cãtre cetãţeni şi societãţi austriece în România, recunoscind ca promovarea, protecţia şi garantarea reciprocã a investiţiilor, conform prezentului acord, vor contribui la stimularea iniţiativei economice, în dorinta de a îmbunãtãţi, în continuare, condiţiile pentru executarea de proiecte de cooperare economicã şi industriala cu privire la protecţia intereselor partenerilor la astfel de proiecte, inclusiv la protecţia juridicã a valorilor patrimoniale de orice fel, constiente de importanta contribuţiei pe care ameliorarea contactelor de afaceri şi întãrirea încrederii în relaţiile de afaceri, care ar rezulta din aceasta, ar avea-o pentru dezvoltarea relaţiilor economice şi comerciale, astfel cum se prevede în Actul final al Conferintei de la Helsinki pentru securitate şi cooperare în Europa, au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1 Definiţii În înţelesul acestui acord: 1. investiţii înseamnã deţinerea urmãtoarelor drepturi ale unei persoane juridice romane în Austria, respectiv ale unui cetãţean sau societate austriaca în România, în conformitate cu prevederile legale privind investiţiile, în vigoare în cele doua tari: a) proprietatea şi alte drepturi materiale privind bunuri mobile; b) participarea la societãţi cu rãspundere limitatã şi societãţi pe acţiuni; c) drepturi de autor, patente, mãrci, mostre, know-how şi good-will; d) drepturi bãneşti sau drepturi referitoare la prestãri de servicii avînd o valoare economicã-financiarã, inclusiv drepturi de chirie, bazate pe contracte, cu o perioada de aplicare efectivã mai mare de 6 luni; 2. beneficii înseamnã sume nete care revin de la o investiţie sub forma de: dividende, cote de cistig şi alte venituri. Beneficiile nedistribuite vor fi considerate ca o sporire a patrimoniului şi, ca parte a investiţiei, se bucura de aceeaşi protecţie ca şi acestea; 3. persoana juridicã, cu privire la Republica Socialistã România, înseamnã: unitãţi româneşti înfiinţate potrivit legislaţiei romane şi avînd sediile lor în România; 4. societãţi, cu privire la Austria, înseamnã: persoanele juridice şi societãţi de persoane potrivit dreptului comercial, care sînt înfiinţate în conformitate cu legislaţia austriaca şi au sediile lor în Austria, indiferent dacã rãspunderea asociaţiilor sau membrilor lor este limitatã sau nelimitatã sau dacã activitatea lor are sau nu ca scop realizarea de beneficii. Acestora le aparţin, de asemenea, întreprinderile economice neindependente gestionate de sectorul public. ART. 2 Promovare şi garantare 1. Fiecare parte contractantã, pe teritoriul sau, va permite, potrivit prevederilor sale legale, efectuarea de investiţii, asa cum sînt prevãzute în acest acord, de cãtre persoane juridice romane în Austria şi de cãtre cetãţeni şi societãţi austriece în România, le va promova în mãsura posibilitãţilor şi va acorda aprobãrile legale. 2. Investiţiile efectuate conform paragrafului 1 de mai sus se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante de protecţie şi garanţie, asa cum se prevede în acest acord. ART. 3 Clauza naţiunii celei mai favorizate 1. Fiecare parte contractantã va asigura pe teritoriul sau, pentru investiţiile ce se vor face, în conformitate cu art. 1 paragraful 1, de cãtre persoanele juridice romane în Austria şi, respectiv, de cetãţenii şi societãţile austriece în România, un tratament just şi echitabil care va fi cel puţin echivalent cu cel acordat de fiecare parte contractantã investiţiilor din terţe tari cu care are acorduri similare în vigoare. 2. Dacã din legislaţia uneia dintre pãrţile contractante sau din obligaţiile internaţionale existente sau care vor fi asumate în viitor de pãrţile contractante, în afarã acestui acord, rezulta o reglementare mai avantajoasã pentru investiţiile prevãzute în prezentul acord, atunci aceasta reglementare nu va fi afectatã de acest acord. 3. Fiecare parte contractantã va respecta orice alta obligaţie pe care a luat-o în legatura cu investiţiile persoanelor juridice romane în Austria şi, respectiv, ale cetãţenilor şi societãţilor austriece în România. 4. Obligaţiile pãrţilor contractante, menţionate în paragraful 3 de mai sus, cuprind numai obligaţiile luate de forurile competente ale pãrţilor competente ale pãrţilor contractante în exercitarea autoritãţii publice. ART. 4 Expropriere şi despãgubire 1. O parte contractantã va putea expropria investiţii efectuate potrivit prezentului acord numai pe baza prevederilor sale legale şi numai pentru utilitate publica, contra unei despãgubiri corespunzãtoare. Aceasta despãgubire va trebui sa fie efectuatã fãrã intirziere, efectiv realizabila şi liber transferabila. Pentru stabilirea şi efectuarea întregii despãgubiri trebuie sa fie luate mãsuri pregãtitoare în momentul exproprierii. 2. Exproprierea, în sensul paragrafului 1, este o preluare a unei investiţii - chiar nationalizare - dispusã pe baza unei mãsuri suverane, sau o alta mãsura suverana a autoritãţilor competente, avînd efecte identice sau similare. 3. Persoanele juridice romane în Austria şi, respectiv, cetãţenii şi societãţile austriece în România, ale cãror investiţii suferã pierderi ca urmare a unui rãzboi, altui conflict armat sau prin acţiuni care pericliteazã ordinea publica, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor primi de la aceasta parte contractantã o despãgubire corespunzãtoare, care trebuie sa acopere pierderile suferite. 4. În toate problemele reglementate în acest articol, pãrţile contractante nu vor trata cererile persoanelor juridice romane în Austria şi, respectiv, ale cetãţenilor şi societãţilor austriece în România mai puţin favorabil decît pe cele ale cetãţenilor şi persoanelor juridice şi societãţilor unui stat terţ. ART. 5 Diferende privind investiţiile Dacã exista un diferend privitor la cuantumul unei despãgubiri conform art. 4, între o persoana juridicã romana în Austria şi, respectiv, cetãţeni şi societãţi austriece în România şi partea contractantã pe teritoriul cãreia este efectuatã investiţia, dupã intrarea în vigoare a hotãrîrii definitive a autoritãţilor competente naţionale, fiecare parte este indreptatita sa supunã acest diferend, pentru conciliere sau arbitraj, Centrului internaţional pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii, între state şi persoane ale altor state, potrivit procedurii prevãzute în Convenţia de la Washington din 18 martie 1965. ART. 6 Transfer Fiecare parte contractantã va permite, în cadrul prevederilor sale legale în vigoare, fãrã intirziere, transferul în valuta în care a fost efectuatã investiţia sau în orice valuta convertibilã convenitã, a urmãtoarelor sume: a) beneficiile şi alte venituri curente provenind din investiţii; b) produsul lichidãrii investiţiei sau despãgubirile, conform art. 4; c) retribuţiile persoanelor care au permisiunea sa lucreze în cadrul unei investiţii realizate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 7 Valuta 1. Dacã participanţii la o investiţie nu au convenit o alta reglementare, aprobatã de autoritãţile competente ale partii contractante pe al carei teritoriu se afla investiţia, transferurile potrivit art. 4, 5 şi 6 vor fi efectuate fãrã intirziere în valuta convertibilã în care a fost efectuatã investiţia sau în orice alta valuta liber convertibilã convenitã, la cursul de schimb în vigoare la data transferului. 2. Fãrã intirziere, în sensul paragrafului 1, sînt transferurile care se efectueazã într-un termen care este necesar, în mod normal, pentru întocmirea formalitãţilor de transfer. Termenul curge din ziua în care a fost înaintatã autoritãţilor competente, în modul cuvenit, cererea împreunã cu documentele necesare şi care nu trebuie sa depãşeascã, în nici un caz, o perioada de doua luni. ART. 8 Recunoaşterea preluarilor drepturilor şi obligaţiilor Dacã o parte contractantã, în cadrul reglementãrilor sale legale, preia în baza unei garanţii pe care a dat-o drepturile şi obligaţiile dintr-o investiţie, inclusiv cel privind impozitele şi taxele, cealaltã parte contractantã va recunoaşte aceasta preluare. ART. 9 Impozite şi taxe Prevederile acestui acord nu se aplica în legatura cu perceperea de impozite şi taxe, cu excepţia art. 4 şi 5. ART. 10 Înţelegeri privind competenta În vederea valorificãrii pretenţiilor din investiţii, a beneficiilor din investiţii, precum şi a altor pretenţii legate direct, din punct de vedere juridic, de investiţii, pãrţile contractante recunosc ca: 1. înţelegerile scrise, prin care partenerii la o investiţie s-au supus, pentru o cauza civilã sau comercialã, competentei instanţelor unei pãrţi contractante; 2. înţelegerile scrise, prin care partenerii s-au obligat ca toate sau numai anumite litigii, care au intervenit între ele sau vor interveni în viitor, dintr-un anumit raport juridic, fie ca sînt de natura contractualã sau necontractuala, sa le supunã unei proceduri arbitrale pe teritoriul unei pãrţi contractante. ART. 11 Executarea hotãrîrilor (1) Hotãrîrile date pe teritoriul unei pãrţi contractante de cãtre o instanta care a fost competenta, pe baza unei înţelegeri potrivit art. 10 paragraful 1, într-o cauza civilã sau comercialã, vor fi recunoscute şi executate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în cazul în care îndeplinesc urmãtoarele condiţii: 1. recunoaşterea, respectiv executarea hotãrîrii, nu poate contraveni ordinii publice a partii contractante pe al carei teritoriu urmeazã sa fie efectuatã; 2. recunoaşterea şi, respectiv, executarea hotãrîrii nu poate sa fie opozabilã în caz de autoritate de lucru judecat; 3. în cauza respectiva nu este voie ca o instanta a partii contractante pe al carei teritoriu urma sa fie valorificatã o hotãrîre sau o instanta a unei terţe tari sa fi fost în exclusivitate competenta; 4. în cazul unei hotãrîri date în lipsa, citaţia sau invitaţia care arata deschiderea procedurii va trebui remisã din timp partii care a fost lipsa şi impotriva cãreia se valorifica hotãrîrea, fie ca aceasta citaţie a fost data personal acesteia sau reprezentantului sau; în cazul în care aceasta inminare are loc pe teritoriul partii contractante pe care hotãrîrea urmeazã a se valorifica, atunci ea sa fi fost efectuatã pe cale judecãtoreascã; 5. hotãrîrea trebuie sa fie definitiva şi executorie potrivit legilor partii contractante pe teritoriul cãreia a fost data; dacã se cere executarea, atunci hotãrîrea trebuie sa fie, de asemenea, executorie conform acestei legi. (2) Paragraful 1 - pct. 1, 2, 3 şi 5 - este aplicabil şi pentru tranzacţiile care au fost încheiate înaintea unei instanţe din teritoriul unei pãrţi contractante, care a fost competenta potrivit art. 10 paragraful 1 din prezentul acord. (3) Paragraful 1 este aplicabil şi pentru sentinţe arbitrale date pe teritoriul unei pãrţi contractante, la baza cãrora sta o convenţie de arbitraj potrivit art. 10 paragraful 2; paragraful 1 - pct. 1, 2, 3 şi 5 - este aplicabil şi pentru tranzacţiile încheiate în cadrul unei proceduri arbitrale, dacã aceasta procedura are la baza o convenţie arbitralã conform art. 10 paragraful 2. ART. 12 Prevederi procedurale (1) Partea care cere recunoaşterea unei hotãrîri judecãtoreşti sau solicita executarea acesteia trebuie sa producã: 1. un exemplar al hotãrîrii, prevãzut cu semnatura şi sigiliu din care trebuie sa rezulte, fãrã nici o indoiala, ca hotãrîrea are ca obiect o pretentie juridicã, în sensul art. 10 paragraful 1 fraza introductivã; 2. în cazul unei hotãrîri date în lipsa, certificatul judecãtoresc despre modul şi data remiterii citaţiei cãtre partea care a fost absenta, prin care aceasta era incunostiintata despre procedura; 3. un certificat sau o dispoziţie judecãtoreascã cu privire la autoritatea de lucru judecat; 4. originalul sau copia certificatã a înţelegerii potrivit art. 10 paragraful 1. (2) În cazul în care se cere executarea unei tranzacţii încheiate înaintea unei instanţe, atunci urmeazã sa fie prezentat un exemplar al tranzacţiei, un certificat judecãtoresc cu privire la executabilitatea acesteia şi originalul sau o copie certificatã a înţelegerii, potrivit art. 10 paragraful 1. (3) În cazul în care se cere recunoaşterea sau executarea sentinţei arbitrale sau executarea unei tranzacţii încheiate în cadrul unei proceduri de arbitraj, atunci partea va produce urmãtoarele documente: 1. o copie a sentinţei de arbitraj sau a tranzacţiei; 2. o confirmare cu privire la autoritatea de lucru judecat şi cu privire la executabilitatea sentinţei de arbitraj, respectiv cu privire la executabilitatea tranzacţiei; 3. în cazul unei hotãrîri date în lipsa, o adeverinta cu privire la modul şi data remiterii citaţiei sau dispoziţiei care a initiat procedura arbitralã cãtre persoana lipsa; 4. originalul sau o copie certificatã a înţelegerii, potrivit art. 10 paragraful 2. (4) Examinarea cererii de recunoaştere, respectiv de executare, urmeazã a se limita la condiţiile prevãzute în art. 11 al acestui acord şi la documentele care trebuie produse potrivit acestui articol. ART. 13 Prevederile art. 10-12 nu afecteazã obligaţiile celor doua pãrţi contractante care le-au luat în baza acordurilor multilaterale în care ele sînt partenere. ART. 14 Investiţii existente Sînt supuse acestui acord şi investiţiile efectuate de persoanele juridice romane în Austria, respectiv de cetãţeni şi societãţi austriece în România, în conformitate cu prevederile legale ale celeilalte pãrţi contractante şi pe teritoriul acesteia, înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord. ART. 15 Diferende dintre pãrţile contractante 1. În cazul unor diferenţe de opinii cu privire la interpretarea sau aplicarea acestui acord, pãrţile contractante vor iniţia, pentru gãsirea unei soluţii, consultaţii pe cale diplomaticã, duse într-un spirit prietenesc. 2. Atita vreme cît o diferenţa de opinii nu poate fi aplanata pe aceasta cale, în rastimpul unui an începînd de la data în care uneia dintre pãrţile contractante i-a fost propusã de cãtre cealaltã parte contractantã începerea consultatiilor amintite în paragraful 1 de mai sus, atunci aceasta poate fi supusã, la cererea uneia dintre pãrţile contractante, unui tribunal arbitral. 3. Tribunalul arbitral este format pentru fiecare caz în parte, fiecare parte contractantã numind un membru, iar ambii membri cad de acord asupra alegerii unui preşedinte care trebuie sa fie cetãţean al unui stat terţ şi care urmeazã a fi desemnat de ambele pãrţi contractante. Membrii sînt numiţi în cadrul unei perioade de doua luni, preşedintele în cursul unei perioade de 5 luni, dupã ce o parte contractantã a comunicat celeilalte pãrţi ca doreşte sa supunã diferendul unui tribunal arbitral. 4. În cazul în care termenele arãtate la paragraful 3 de mai sus nu vor fi respectate, atunci, în lipsa unei alte înţelegeri, fiecare parte contractantã poate ruga pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sa facã numirile necesare. În cazul în care preşedintele este cetãţean al uneia dintre cele doua pãrţi contractante, sau dacã este împiedicat dintr-un alt motiv, în acest caz urmeazã ca vicepreşedintele sa facã numirile respective. În cazul în care vicepreşedintele este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante sau este şi el indisponibil, atunci membrul Curţii Internaţionale de Justiţie care urmeazã imediat în rang şi care nu are cetãţenia uneia dintre pãrţile contractante va face numirile respective. 5. Tribunalul de arbitraj hotãrãşte în diferendele care îi sînt supuse, în conformitate cu dreptul internaţional. Tribunalul de arbitraj decide cu majoritate de voturi. Hotãrîrile sale sînt obligatorii. Fiecare parte contractantã suporta cheltuielile membrului sau, precum şi ale reprezentãrii în procedura dinaintea tribunalului de arbitraj; cheltuieli preşedintelui, precum şi celelalte cheltuieli, vor fi suportate de ambele pãrţi contractante în pãrţi egale. 6. Tribunalul de arbitraj îşi stabileşte propria sa procedura. ART. 16 Dispoziţii finale 1. Acest acord urmeazã a fi ratificat. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate în Bucureşti. 2. Acest acord intra în vigoare la 60 de zile dupã schimbul instrumentelor de ratificare. El rãmîne în vigoare timp de 10 ani şi se prelungeşte pe timp nedefinit, atît timp cît nu va fi denunţat, în scris, pe cale diplomaticã, de cãtre una dintre pãrţile contractante, cu un an înainte de expirarea acesteia. Dupã expirarea a 10 ani, acordul poate fi denunţat oricind, cu o perioada de preaviz de un an. 3. Pentru investiţiile efectuate şi beneficiile rezultate din acestea, pe perioada valabilitãţii prezentului acord, prevederile sale vor continua sa fie în vigoare timp de 10 ani, începînd de la data încetãrii valabilitãţii sale. Întocmit în Viena la 30 septembrie 1976, în doua exemplare în limba romana şi în limba germanã, fiecare text fiind autentic în egala mãsura.
Pentru Republica Socialistã România, Ion Avram
Pentru Republica Austria, Erich Bielka
ACORD între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene privind promovarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor de capital
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene, denumite în cele ce urmeazã pãrţi contractante, în dorinta de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile de capital efectuate de cãtre investitorii din Republica Socialistã România pe teritoriul Republicii Italiene şi de cãtre investitorii din Republica Italiana pe teritoriul Republicii Socialiste România, ţinînd seama de colaborarea deja instauratã în mod fericit prin Acordul pe termen lung de colaborare economicã, industriala şi tehnica dintre cele doua guverne, semnat la Roma la 22 mai 1973, constiente ca garantarea reciprocã a investiţiilor de capital în virtutea acordurilor internaţionale este susceptibilã de a stimula investiţiile, luind în considerare prevederile Actului final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa şi îndeosebi, prevederile referitoare la capitolul privind dezvoltarea cooperãrii în domeniul economic şi acelea menite sa favorizeze încheierea de acorduri bilaterale specifice, referitoare la diferite probleme de interes reciproc, au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1 Promovarea şi garantarea investiţiilor de capital 1. Fiecare parte contractantã va incuraja şi crea condiţii favorabile pentru investiţiile de capital efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitorii celeilalte pãrţi contractante. 2. Investiţiile de capital vor fi admise conform dispoziţiilor legale ale partii contractante pe teritoriul cãreia vor fi efectuate investiţiile şi se vor bucura de garanţiile prevãzute în prezentul acord. 3. Investiţiile care fac obiectul prezentului acord se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante de protecţie şi siguranta. ART. 2 Definiţii În sensul acestui acord: 1. prin investiţie de capital se înţelege aportul la realizarea unui obiectiv economic cuprinzînd toate categoriile de bunuri şi servicii în care a fost investit un capital. Îndeosebi, dar nu exclusiv, prin investiţie de capital se înţelege: a) proprietatea de bunuri mobile şi imobile şi orice alt drept real, dobîndite sau constituite în conformitate cu legea tarii în care investiţia a fost efectuatã; b) drepturile de participare la societãţi, întreprinderi sau alte iniţiative economice, inclusiv orice cota de capital la care investitorul are dreptul şi orice alta forma de participare actionara; c) drepturi de creanta sau alte drepturi referitoare la servicii şi prestãri care au o valoare economicã şi financiarã; d) drepturi de proprietate industriala şi intelectualã, procedee tehnologice, mãrci de fabrica, nume comerciale şi know-how; e) concesiunile conferite prin lege şi prin contract, inclusiv acelea de cercetare şi exploatare. Modificarea formei sub care a fost investit capitalul nu va prejudicia calitatea sa de investiţie; 2. prin beneficii se înţeleg: dividendele, beneficiile şi veniturile de orice natura, produse de capitalul investit; 3. prin investitori se înţelege: a) în ce priveşte Republica Socialistã România; unitãţi economice romane avînd personalitate juridicã şi care, potrivit legii, au atribuţii de comerţ exterior şi de cooperare economicã cu strainatatea; b) în ce priveşte Republica Italiana: rezidenţi de naţionalitate italiana şi persoanele juridice constituite pe teritoriul Republicii, în limitele şi conform normelor în vigoare. ART. 3 Tratamentul naţiunii celei mai favorizate 1. Fiecare parte contractantã va acorda pe teritoriul sau investitorilor celeilalte pãrţi contractante, investiţiilor lor de capital şi beneficiilor care deriva din acestea, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel acordat investitorilor din terţe state, investiţiilor lor de capital şi beneficiilor care deriva din acestea, fie pe baza propriei legislaţii interne, fie în executarea acordurilor internaţionale prezente şi viitoare. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica în cazul în care avantajele acordate investitorilor din terţe state, investiţiilor de capital şi beneficiilor lor, deriva din apartenenţa prezenta şi viitoare a pãrţilor contractante la uniuni vamale şi valutare, zone ale liberului schimb şi comunitãţi economice. 3. Prevederile paragrafului 1 privind acordarea tratamentului naţiunii celei mai favorizate nu incumba obligaţia pentru fiecare parte contractantã de a extinde cãtre investitorii celeilalte pãrţi, investiţiilor lor de capital şi beneficiilor lor, avantajele derivînd din aplicarea acordurilor internaţionale sau înţelegeri referitoare, în totalitate sau în parte, la impozite şi taxe sau decurgind din aplicarea propriei legislaţii interne în materie de impozite şi taxe. 4. Fiecare parte contractantã va respecta orice alta obligaţie asumatã cu privire la investitorii celeilalte pãrţi contractante, investiţiile lor de capital şi beneficiile lor. ART. 4 Exproprierea şi despãgubirea 1. Investiţiile de capital ale investitorilor fiecare pãrţi contractante, efectuate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, nu vor putea fi naţionalizate, expropriate sau supuse unor mãsuri echivalente nationalizarii sau exproprierii, decît în interes public declarat în mod legal, cu o procedura corespunzãtoare şi contra unei despãgubiri. Aceasta despãgubire va trebui sa corespundã valorii reale a investiţiei de capital la data exproprierii, sa fie lichidatã şi exigibilã în momentul transferului de proprietate, plãtitã fãrã intirziere celui în drept, transferabila liber şi fãrã intirziere în valuta convertibilã. La cererea investitorului expropriat, cuantumul despãgubirii va fi supus revizuirii organelor jurisdicţionale competente, în ţara în care a fost efectuatã investiţia, în conformitate cu procedurile prevãzute de lege şi principiile prevãzute în prezentul articol. Dacã, dupã epuizarea procedurilor şi posibilitãţilor de recurs prevãzute de legislaţia tarii în care a fost efectuatã investiţia de capital, vor continua sa existe diferende între pretenţiile unui investitor al unei pãrţi contractante şi cele ale celeilalte pãrţi contractante cu privire la cuantumul despãgubirii, pãrţile în disputa vor avea dreptul sa supunã, în termen de doua luni de la epuizarea recursurilor interne, diferendul pentru conciliere sau arbitraj, potrivit procedurii prevãzutã în Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi cetãţeni ai altor state, deschisã pentru semnare la Washington, la 18 martie 1965. Dacã suma despãgubirii, fixatã în mod definitiv, este superioarã sau inferioarã sumei despãgubirii plãtite în momentul exproprierii, aceasta diferenţa va fi plãtitã sau restituitã fãrã intirziere celui în drept, liber transferabila şi fãrã intirziere, în valuta liber convertibilã. În cazul în care vãrsãmintele despãgubirilor prevãzute în prezentul paragraf vor fi efectuate cu intirziere celui în drept, acestuia i se va plati dobinda pentru perioada corespunzãtoare intirzierii respective. 2. Investitorii unei pãrţi contractante ale cãror investiţii au suferit pierderi sau pagube ca urmare a unui rãzboi sau altui conflict armat, unei revoluţii, unei stãri de urgenta nationala, unei revolte, insurectii sau rascoale, inclusiv pierderi sau pagube datorate rechizitiilor, suferite pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, vor beneficia din partea acesteia din urma - în ceea ce priveşte restituirile, despãgubirile, compensãrile sau alte reparaţii - de un tratament adecvat şi în orice caz nu mai puţin favorabil decît cel acordat investitorilor din terţe state. Sumele respective vor fi plãtite fãrã intirziere celor în drept, vor fi transferate în mod liber şi fãrã intirziere, în valuta convertibilã. ART. 5 Repatrierea capitalului şi beneficiilor Fiecare parte contractantã va garanta în orice moment liberul transfer al capitalurilor şi beneficiilor care deriva din acestea, precum şi al capitalurilor derivînd din transformãri succesive şi al beneficiilor corespunzãtoare, aparţinînd investitorilor celeilalte pãrţi contractante şi, în caz de lichidare sau înstrãinare, a rezultatelor unei astfel de lichidari sau înstrãinãri, raminind ferm dreptul fiecãrei pãrţi contractante de a exercita în mod legal, cu buna-credinţa şi de o maniera nediscriminatorie, puterile conferite prin legile sale. ART. 6 Subrogarea Dacã o parte contractantã efectueazã, potrivit dispoziţiilor sale legale, o plata cu titlu de despãgubire propriului sau investitor în legatura cu investiţia sa de capital sau orice parte din aceasta investiţie, efectuatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, aceasta ultima parte contractantã va recunoaşte: a) transmiterea oricãrui drept şi pretentie a respectivului investitor cãtre partea contractantã care a efectuat plata; b) ca, partea contractantã care a efectuat plata, este indreptatita pe calea subrogarii sa susţinã drepturile şi pretenţiile şi sa exercite acţiunile care revin investitorului şi ca îşi va asuma obligaţiile referitoare la investiţia de capital, inclusiv aceea a plãţii impozitelor şi taxelor corespunzãtoare. Partea contractantã subrogatã va putea sa susţinã drepturile şi pretenţiile şi sa exercite acţiunile în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi limite ca şi predecesorul sau în titlu, atît în fata organelor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante, cît şi în alte forme prevãzute. ART. 7 Transferurile valutare 1. Transferurile de valuta prevãzute la articolele precedente - 4, 5 şi 6 - vor fi efectuate, în mod liber şi fãrã intirziere, în valuta liber convertibilã în care a fost efectuatã investiţia de capital sau în orice valuta liber convertibilã, la cursul oficial de schimb în vigoare la data transferului. 2. Fãrã intirziere se înţeleg transferurile care se efectueazã într-un termen normal necesar pentru întocmirea formalitãţilor de transfer. Termenul curge din ziua în care a fost înaintatã autoritãţilor competente, în modul prevãzut de dispoziţiile legale, cererea de transfer împreunã cu documentele necesare. Acest termen nu trebuie sa depãşeascã în nici un caz o perioada de doua luni. ART. 8 Investiţii de capital existente Investiţiile de capital efectuate înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord de cãtre investitorii unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi, precum şi beneficiile care deriva din acestea, sînt reglementate în mod egal de prevederile prezentului acord. ART. 9 Diferende între pãrţile contractante 1. Diferendele între pãrţile contractante, referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului acord, vor fi rezolvate pe cale diplomaticã. Ori de cîte ori un diferend între pãrţile contractante nu a putut fi rezolvat pe cale diplomaticã în decurs de 6 luni de la naşterea sa, acesta va fi supus, la cererea oricãrei pãrţi contractante, unui tribunal arbitral. 2. Tribunalul arbitral va fi format pentru fiecare caz în parte, dupã cum urmeazã: în decurs de doua luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantã va numi un arbitru; cei doi arbitri astfel numiţi vor alege un cetãţean al unei terţe tari, care va fi numit ca preşedinte al tribunalului arbitral, cu aprobarea ambelor pãrţi contractante. Preşedintele va fi numit în decurs de doua luni de la data numirii celorlalţi doi arbitri. Dacã în nici una din perioadele precedente menţionate nu au avut loc numirile respective, fiecare parte va putea, în lipsa altor înţelegeri, sa invite pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sa facã numirile necesare. Dacã preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante sau dacã este în alt mod împiedicat de a exercita aceasta sarcina, numirile necesare vor fi fãcute de cãtre vicepreşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie. Dacã şi acesta se afla într-una din situaţiile prevãzute în acest paragraf, numirile vor fi efectuate de membrul cel mai în virsta al Curţii Internaţionale de Justiţie, care nu este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante. 3. Tribunalul arbitral va aplica prevederile prezentului acord şi ale altor acorduri eventual încheiate între pãrţile contractante şi normele de drept internaţional general. Tribunalul va hotãrî cu majoritate de voturi. Hotãrîrile sale vor fi definitive şi obligatorii pentru ambele pãrţi contractante. 4. Cheltuielile privind membrul propriu în tribunal, ca şi reprezentarea proprie în procedurile arbitrale, vor fi în sarcina fiecãrei pãrţi contractante. Cheltuielile privind preşedintele tribunalului arbitral şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în pãrţi egale de cãtre pãrţile contractante. 5. Tribunalul arbitral îşi va stabili propria procedura. ART. 10 Intrarea în vigoare, durata şi denunţarea 1. Prezentul acord va fi ratificat în conformitate cu procedurile constituţionale ale fiecãrei pãrţi contractante, instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Roma, cît mai curînd posibil. 2. Acordul va intra în vigoare la o luna dupã efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare. El va rãmîne în vigoare timp de 10 ani şi se prelungeşte pe noi perioade de cîte 10 ani, în cazul în care nu a fost denunţat, în scris, de cãtre una dintre pãrţile contractante cu cel puţin 12 luni înainte de expirare. Ulterior, acordul poate fi denunţat în orice moment cu un preaviz de cel puţin 12 luni. 3. Pentru investiţiile de capital efectuate şi beneficiile realizate în cursul perioadei de valabilitate a acordului, prevederile acestuia continua sa fie aplicabile timp de 20 de ani, începînd de la data expirãrii sale. Fãcut la Bucureşti la 14 ianuarie 1977, în doua exemplare originale în limba romana şi în limba italiana, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Florea Dumitrescu
Pentru guvernul Republicii Italiene, Filippo Maria Pandolfi
ACORD PE TERMEN LUNG privind schimburile comerciale şi cooperarea economicã, industriala şi tehnologicã între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Spaniei, denumite mai jos pãrţi contractante, luind în considerare legãturile lor traditionale în domeniul relaţiilor economice, animate de dorinta de dezvoltare şi diversificare a schimburilor comerciale şi a cooperãrii economice, industriale şi tehnologice între ţãrile lor pe baza respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, avînd în vedere, de asemenea, ca ambele tari sînt membre ale Acordului general pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.), Fondului Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Bãncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi dezvoltare (B.I.R.D.), voind sa utilizeze mai eficient posibilitãţile create de potenţialul economic al celor doua tari, prin intensificarea cooperãrii economice, industriale şi tehnologice, pe care o considera de mare importanta pentru extinderea colaborãrii lor economice, ţinînd cont de prevederile privind schimburile comerciale şi cooperarea economicã, industriala şi tehnologicã din Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa, recunoscind utilitatea acordurilor bilaterale pe termen lung pentru creşterea volumului şi stabilitatea schimburilor comerciale şi serviciilor, precum şi pentru a stabili baze adecvate dezvoltãrii cooperãrii economice, industriale şi tehnologice, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Cele doua pãrţi contractante vor lua, în baza reglementãrilor în vigoare din cele doua tari, toate mãsurile menite sa faciliteze şi sa contribuie la dezvoltarea continua, armonioasã, diversificata şi cît mai echilibrat posibila a schimburilor comerciale şi serviciilor, precum şi la dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnologice, conform prevederilor prezentului acord. ART. 2 Pãrţile contractante, în scopul asigurãrii condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea schimburilor comerciale, îşi acorda clauza naţiunii celei mai favorizate conform prevederilor G.A.T.T. Clauza naţiunii celei mai favorizate nu se aplica: a) avantajelor rezultind din apartenenţa viitoare a uneia dintre pãrţile contractante la uniuni vamale sau zone ale liberului schimb; b) avantajelor care sînt sau vor fi acordate de cãtre una dintre pãrţile contractante pentru a facilita traficul de frontiera cu zonele limitrofe. De asemenea, pãrţile contractante, în conformitate cu scopul şi obiectivele prezentului acord, îşi vor acorda, în relaţiile lor reciproce de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã, tratamentul naţiunii celei mai favorizate. ART. 3 Ţinînd cont de calitatea de membre G.A.T.T. a celor doua tari, schimburile comerciale şi serviciile aferente lor se vor desfasura în baza aceluiaşi regim aplicat de cele doua tari altor tari membre, adicã fãrã restrictii cantitative discriminatorii la import. La importul de mãrfuri de origine şi provenind din România, partea spaniola va aplica acelaşi regim de liberalizari şi acelaşi tratament acordat în special ţãrilor membre O.C.D.E., eliberind în mod automat licentele de import pentru mãrfurile liberalizate. Pentru mãrfurile de origine şi provenind din România şi care, conform legislaţiei spaniole în vigoare, sînt supuse altor regimuri de import decît cel al mãrfurilor liberalizate, autoritãţile spaniole vor elibera licenţe de import fãrã nici o discriminare, ca şi ţãrilor membre O.C.D.E. La importul de mãrfuri de origine provenind din Spania, partea romana va aplica acelaşi tratament pe care îl acorda mãrfurilor similare importate din alte tari care beneficiazã de clauza naţiunii celei mai favorizate. În cazul schimburilor de bunuri sau servicii, legate de contracte de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã, organele competente din cele doua tari vor considera cu bunavointa acordarea de licenţe de import sau miscarea de fonduri necesare. ART. 4 Schimburile între ambele tari se vor efectua în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord, prevederilor G.A.T.T. şi în conformitate cu contractele încheiate între organismele şi persoanele fizice şi juridice ale celor doua pãrţi contractante, împuternicite sa realizeze operaţiuni de comerţ exterior. Mãrfurile care fac obiectul schimburilor vor fi destinate consumului intern în ţara importatoare şi nu vor putea face obiectul reexportului în terţe tari, fãrã acordul prealabil al tarii de origine. ART. 5 Ambele pãrţi vor sprijini încheierea de contracte pe termen lung cu scopul de a consolida legãturi stabile între întreprinderile, organismele şi instituţiile din cele doua tari. ART. 6 În scopul de a contribui la dezvoltarea schimburilor şi a unei mai bune cunoaşteri reciproce, a posibilitãţilor de extindere a cooperãrii economice, industriale şi tehnologice, ambele pãrţi contractante vor sprijini reciproc organizarea şi participarea la tîrguri şi expoziţii şi vor acorda sprijinul pentru organizarea şi funcţionarea de asemenea activitãţi, acordind participanţilor celeilalte pãrţi contractante cele mai favorabile condiţii posibile de participare. ART. 7 Pãrţile contractante, în conformitate cu acordurile internaţionale la care sînt semnatare, îşi vor acorda reciproc facilitãţile prevãzute în cadrul legislatiilor lor în vigoare şi care se considera necesare pentru efectuarea de operaţiuni în regim de import temporar sau importuri de imbunatatire pentru mãrfurile şi produsele celeilalte pãrţi contractante. ART. 8 Cele doua pãrţi contractante, considerind ca intensificarea schimbului de informaţii privind schimburile comerciale şi cooperarea economicã, industriala şi tehnologicã este utila pentru dezvoltarea la maximum a relaţiilor economice, vor facilita distribuirea între cumpãrãtorii, vinzatorii şi organizaţiile competente din ţãrile lor respective a informaţiilor pe care le primesc de la instituţiile şi întreprinderile celeilalte tari. De asemenea, cele doua pãrţi contractante vor favoriza cãlãtoriile de serviciu, colective sau individuale, ale reprezentanţilor întreprinderilor sau organizaţiilor interesate din cele doua tari, cãrora autoritãţile competente le vor acorda tot sprijinul posibil. ART. 9 Toate plãţile aferente schimburilor reciproce de mãrfuri, servicii şi cooperãrii economice, industriale şi tehnologice se vor efectua în devize liber convertibile în conformitate cu legile şi dispoziţiile în vigoare din cele doua tari. ART. 10 Cele doua pãrţi contractante îşi exprima hotãrîrea de a continua dezvoltarea cooperãrii economice, industriale şi tehnologice dintre ţãrile lor respective şi de a sprijini cu toate mijloacele de care dispun extinderea şi intensificarea acestei cooperãri între întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile interesate. ART. 11 Pãrţile contractante sînt de acord ca cooperarea între ţãrile lor sa se realizeze în special prin: a) construirea, modernizarea şi extinderea de complexe industriale, din care, în mod excepţional, o parte din producţia lor sa fie importata de cãtre cealaltã ţara sau vinduta pe terţe pieţe prin întreprinderi sau organizaţii industriale din alta ţara, ca forma de a obţine resurse proprii pentru a asigura finanţarea de echipamente şi servicii aduse; b) schimbul de licenţe, patente, know-how etc., cu sau fãrã schimb de pãrţi şi componente; c) subcontracte de piese sau componente; d) coproducere, cu sau fãrã comercializare în ţãrile lor respective sau pe terţe pieţe; e) specializare în producţie, cu fabricarea de modele sau tipuri concrete cu sau fãrã comercializarea în ţãrile lor respective sau pe terţe pieţe; f) oferte comune pe terţe pieţe; g) constituirea de societãţi mixte de producţie şi/sau de comercializare. ART. 12 Cele doua pãrţi vor stabili sectoarele specifice de interes reciproc pentru dezvoltarea şi extinderea cooperãrii economice, industriale şi tehnologice şi vor sprijini în special initiativele de cooperare în acele sectoare. Se va acorda atentie în special urmãtoarelor domenii: construcţii mecanice, maşini agricole, material de transport, electrotehnica şi electronica, chimie, metalurgie, industria uşoarã, cercetarea şi exploatarea miniera şi turism. La convenirea şi realizarea acţiunilor de cooperare se vor lua în considerare potenţialul economic al celor doua tari, resursele şi necesitãţile de utilaje, maşini, bunuri de consum, procedee tehnice şi materii prime, precum şi posibilitãţile de desfacere a produselor rezultate din cooperare. Comisia mixtã, la care se referã art. 16, va indica şi alte sectoare pe mãsura ce apar alte posibilitãţi. ART. 13 Cele doua pãrţi vor sprijini initiativele comune ale întreprinderilor din cele doua tari de a coopera pe terţe pieţe. În acest scop, se vor transmite reciproc şi continuu acele date care ar putea interesa întreprinderile din una sau cealaltã ţara, tinindu-se seama de posibilitãţile şi experienta lor. ART. 14 Condiţiile pentru fiecare proiect de cooperare realizat în cadrul prezentului acord vor fi stabilite în contractele dintre întreprinderile, organizaţiile şi instituţiile specifice din cele doua tari. ART. 15 Cele doua pãrţi contractante, constiente de importanta pe care o au unele condiţii adecvate de finanţare pentru materializarea contractelor de cooperare, vor sprijini acordarea celor mai favorabile condiţii, financiare şi de credit, în cadrul legislaţiei în vigoare în ţãrile lor, întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor care au încheiat astfel de contracte. ART. 16 Cele doua pãrţi contractante constituie o comisie mixtã care se va reuni periodic în sesiuni plenare, alternativ în România şi Spania, şi care va putea fi convocatã şi în sesiuni extraordinare, la cererea uneia dintre pãrţi. Comisia mixtã va avea ca sarcina: - examinarea executãrii prezentului acord; - examinarea evoluţiei schimburilor comerciale şi a relaţiilor de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã dintre cele doua tari; - elaborarea de programe concrete pentru dezvoltarea schimburilor comerciale, pe cît posibil echilibrate, şi a cooperãrii economice, industriale şi tehnologice, precum şi identificarea de noi acţiuni de cooperare bilaterale şi pe terţe pieţe; - examinarea oricãror alte probleme rezultate din aplicarea prezentului acord, care vor fi propuse de cãtre una dintre pãrţile contractante celeilalte pãrţi contractante. Comisia mixtã poate constitui, dacã considera necesar, subcomisii şi grupe de lucru, în scopul studierii problemelor care izvorãsc din raporturile comerciale şi de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã dintre cele doua tari, şi sa elaboreze propuneri menite sa favorizeze dezvoltarea acestora. ART. 17 Pãrţile contractante sînt constiente de importanta pe care o are cooperarea tehnico-ştiinţificã dintre instituţiile şi întreprinderile din cele doua tari pentru dezvoltarea relaţiilor lor comerciale şi de cooperare economicã, industriala şi tehnologicã. Pînã la convenirea unui acord cu privire la cooperarea tehnico-ştiinţificã între cele doua tari, pãrţile contractante vor acorda facilitãţi necesare pentru elaborarea de acorduri specifice care sa asigure cea mai buna desfãşurare a cooperãrii tehnico-ştiinţifice între cele doua tari. ART. 18 Prezentul acord se va aplica, provizoriu, la data semnãrii şi va intra în vigoare la data ultimei notificãri privind îndeplinirea procedurilor legale în cele doua tari. Durata valabilitãţii prezentului acord va fi de 10 (zece) ani. Prezentul acord va fi prelungit prin tacitã reconducţiune pe perioade succesive de cîte un an, dacã nici una dintre cele doua pãrţi contractante nu îl va denunta, în scris, cu cel puţin 3 luni înainte de data expirãrii fiecãrei perioade de un an. Încetarea valabilitãţii prezentului acord nu va afecta îndeplinirea contractelor şi angajamentelor încheiate anterior între organizaţiile economice, instituţiile şi întreprinderile din cele doua tari. Încheiat la Bucureşti la 19 ianuarie 1977, în doua exemplare originale, în limbile romana şi spaniola, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Ion Patan
Pentru guvernul Regatului Spaniei, Fernandez Urrutia
CONVENŢIE privind asistenta judiciarã în materie civilã, comercialã şi de statut personal între Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt
Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt, în dorinta de a menţine, de a dezvolta şi de a întãri relaţiile de prietenie şi cooperare existente între ele în spiritul respectãrii suveranitãţii, independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze relaţiile lor în domeniul cooperãrii judiciare în materie civilã, comercialã şi de statut personal, simplificind şi accelerind procedura, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor: Republica Socialistã România, pe Excelenta Sa domnul Emil Nicolcioiu, ministrul justiţiei; Republica Arabã Egipt, pe Excelenta Sa domnul Ahmed Samih Talt, ministrul justiţiei. Împuterniciţii, dupã schimbul deplinelor lor puteri, recunoscute în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 A. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. B. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante au teritoriul celeilalte, acces liber şi nestînjenit la toate autoritãţile judiciare pentru urmãrirea şi apãrarea drepturilor şi intereselor lor. C. Persoanele juridice care au sediul pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante şi sînt constituite potrivit legislaţiei acestei pãrţi sînt supuse dispoziţiilor prezentei convenţii, în mãsura în care acestea le sînt aplicabile. ART. 2 Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante, reclamanţi sau intervenienţi, nu pot fi obligaţi sa depunã nici cauţiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pe motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul ori resedinta pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 3 În vederea îndeplinirii dispoziţiilor prezentei convenţii, în afarã de cazul cînd s-ar prevedea altfel, autoritãţile judiciare ale celor doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 4 A. Toate cererile formulate în aplicarea prezentei convenţii, precum şi actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba partii solicitate sau în limba partii solicitante, însoţite de o traducere în limba franceza. B. Toate traducerile cererilor menţionate mai sus şi ale actelor anexate la acestea vor fi certificate pentru conformitate, fie de cãtre un agent diplomatic sau consular, fie de cãtre un traducãtor autorizat, fie de cãtre orice alta persoana abilitata în acest scop în una dintre cele doua pãrţi contractante. C. Cererile menţionate în acest articol, precum şi actele anexate la acestea, vor fi prevãzute cu sigiliul oficial, fãrã sa fie însã necesarã legalizarea înscrisurilor sau vreo alta formalitate echivalenta. ART. 5 În caz de necompetentã a autoritãţii judiciare solicitate, cererile formulate în aplicarea prezentei convenţii sînt transmise de cãtre respectiva autoritate, din oficiu şi fãrã intirziere, autoritãţii judiciare competente a aceleiaşi pãrţi contractante, urmînd regulile stabilite de legislaţia acesteia. Autoritatea solicitatã va informa despre aceasta autoritatea solicitanta. ART. 6 Ministerele de justiţie ale celor doua pãrţi contractante îşi comunica reciproc, la cerere, orice informaţii privind legislaţia în vigoare pe teritoriul lor, practica judiciarã în materiile reglementate de prezenta convenţie, precum şi orice alte informaţii judiciare sau judiciare utile.
CAP. 2 Asistenta judiciarã
ART. 7 Cetãţenii fiecãreia dintre cele doua pãrţi contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte de asistenta judiciarã gratuita ca şi cetãţenii proprii, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii, conformindu-se legii partii contractante pe teritoriul cãreia asistenta este solicitatã. ART. 8 A. Certificatul atestind insuficienta mijloacelor materiale este eliberat solicitantului de cãtre autoritãţile de la resedinta sa obişnuitã, dacã acesta locuieşte pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante. B. Acest certificat este eliberat de cãtre agentul diplomatic sau consular al statului sau competent din punct de vedere teritorial, dacã persoana interesatã locuieşte într-un stat terţ. C. Dacã persoana interesatã locuieşte pe teritoriul partii contractante unde a fost prezentatã cererea, pot fi solicitate informaţii suplimentare de la autoritãţile partii contractante al carei cetãţean este acesta. ART. 9 Cererea de asistenta judiciarã poate fi prezentatã autoritãţii judiciare competente de la domiciliul sau resedinta solicitantului, potrivit legii partii contractante unde asistenta este solicitatã. Autoritatea judiciarã sesizatã cu cererea o transmite, împreunã cu certificatul atestind insuficienta mijloacelor materiale şi cu eventualele anexe, autoritãţii judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 3 Inminarea şi notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilã, comercialã şi de statut personal
ART. 10 A. Actele judiciare şi extrajudiciare în materie civilã, comercialã şi de statut personal, destinate a fi inminate sau notificate persoanelor care locuiesc pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, sînt transmise prin intermediul ministerelor de justiţie. B. Dispoziţiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea, pentru fiecare dintre cele doua pãrţi contractante, de a proceda direct, fãrã constringere, prin grija agenţilor lor diplomatici sau consulari la inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia le accepta. Cetãţenia destinatarului actului este determinata potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia remiterea urmeazã sa aibã loc. C. Dispoziţiile primului paragraf al prezentului articol nu exclud posibilitatea pentru cetãţenii fiecãreia dintre cele doua pãrţi contractante care locuiesc pe teritoriul celeilalte sa procedeze direct la inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare persoanelor care locuiesc pe acelaşi teritoriu, sub rezerva ca remiterea sa aibã loc potrivit regulilor în vigoare în statul în care aceasta urmeazã sa fie efectuatã. ART. 11 Cererile privind inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare vor preciza: - autoritatea de la care emana actul; - natura actului de inminat sau notificat; - toate informaţiile necesare privind destinatarul şi îndeosebi numele, prenumele, calitatea şi adresa sa pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; - numele, prenumele, calitatea şi adresa pãrţilor şi, dacã este cazul, a reprezentanţilor acestora. Cererea va fi însoţitã de actul judiciar sau extrajudiciar sau de copia acestuia, toate în dublu exemplar. ART. 12 Executarea unei cereri de inminare sau de notificare, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, nu poate fi refuzatã decît dacã partea solicitatã considera ca aceasta executare este de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. În caz de refuz, partea solicitatã informeazã imediat despre aceasta partea solicitanta, indicind motivele. ART. 13 A. Partea solicitatã procedeazã sau face sa se procedeze la inminarea sau notificarea actului în formele prevãzute de legislaţia sa. Cu toate acestea, actul poate fi remis destinatarului, dacã acesta îl accepta de bunãvoie. B. Inminarea sau notificarea actului poate fi facuta într-o forma specialã cerutã de partea solicitanta, cu condiţia ca aceasta sa nu fie incompatibilã cu legea partii solicitate. ART. 14 Dacã adresa destinatarului sau informaţiile despre acesta sînt inexacte sau insuficiente, partea solicitatã va face tot ceea ce este necesar, în mãsura posibilitãţilor, pentru a asigura remiterea actului cãtre destinatar. ART. 15 A. Autoritatea competenta a partii solicitate se limiteazã sa asigure remiterea actului cãtre destinatar. B. Remiterea actului se constata: - fie prin semnatura datatã a destinatarului pe copia actului; - fie printr-o atestare facuta prin grija autoritãţii competente a partii solicitate, prin care se confirma remiterea actului; ea indica faptul, modul, forma, locul şi data remiterii precum şi persoana cãreia i-a fost inminat actul. Dupã caz, atestarea precizeazã faptul care a împiedicat remiterea. Oricare dintre aceste documente este transmis partii solicitante. ART. 16 Inminarea sau notificarea de acte judiciare sau extrajudiciare nu poate da loc la plati sau la rambursãri de taxe ori la cheltuieli în favoarea partii solicitate.
CAP. 4 Transmiterea şi executarea comisiilor rogatorii în materie civilã, comercialã şi de statut personal
ART. 17 A. În materie civilã, comercialã şi de statut personal, fiecare parte contractantã poate solicita prin comisie rogatorie, celeilalte pãrţi, sa facã orice act de instrucţie, precum şi alte acte judiciare. Expresia alte acte judiciare nu se referã la mãsurile conservatorii sau de executare. B. O comisie rogatorie nu poate fi solicitatã pentru a permite pãrţilor sa obţinã mijloace de proba care nu sînt destinate sa fie folosite într-un proces în curs sau viitor. ART. 13 Comisiile rogatorii a cãror executare urmeazã sa aibã loc pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante sînt remise şi executate de cãtre autoritãţile judiciare. Ele sînt transmise şi restituite prin intermediul ministerelor de justiţie ale celor doua pãrţi contractante. ART. 19 Cererea de comisie rogatorie va fi redactatã potrivit prevederilor legislaţiei partii solicitante. Ea va conţine urmãtoarele: - autoritatea solicitanta şi, dacã este posibil, autoritatea solicitatã; - identitatea şi adresa pãrţilor şi, dupã caz, a reprezentanţilor lor; - natura şi obiectul procesului, precum şi prezentare sumarã a faptelor; - actele de instrucţie sau alte acte judiciare ce urmeazã a fi îndeplinite; - numele şi adresa persoanelor ce urmeazã sa fie audiate; - întrebãrile ce vor fi puse persoanelor ce urmeazã sa fie audiate sau faptele asupra cãrora acestea trebuie sa fie ascultate; - documentele sau alte obiecte ce urmeazã a fi examinate; - cererea de a primi depozitia sub sau fãrã prestare de jurãmînt şi, dupã caz, indicarea formulei ce urmeazã a fi folositã; - formele speciale a cãror aplicare este solicitatã. ART. 20 Autoritatea judiciarã a partii solicitate este obligatã sa execute comisiile rogatorii transmise de cãtre autoritatea judiciarã a celeilalte pãrţi, în aplicarea prezentei convenţii. Ea nu poate refuza executarea decît în mãsura în care: a) executarea de cãtre partea solicitatã nu intra în competenta autoritãţii sale judiciare; sau b) partea solicitatã o considera de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. În caz de refuz de executare a comisiei rogatorii, partea solicitatã va informa imediat despre aceasta partea solicitatã, indicind motivele. ART. 21 Autoritate judiciarã care executa o comisie rogatorie aplica legile statului sau în ceea ce priveşte procedura de urmat. Totodatã, se poate da curs cererii autoritãţii solicitante de a se proceda într-o forma specialã, dacã aceasta nu este incompatibilã cu legea statului sau dacã aplicarea sa nu este posibila fie pe motivul practicii judiciare a statului solicitat, fie datoritã dificultãţilor de ordin practic. Comisia rogatorie va fi executatã de urgenta. B. Autoritatea solicitatã informeazã, în timp util, autoritatea solicitanta, la cerere, despre data şi locul unde se executa mãsura solicitatã, astfel ca pãrţile interesate şi, dacã este cazul, reprezentanţii lor sa poatã asista la aceasta în condiţiile prevãzute de legislaţia partii solicitate. Aceasta comunicare poate fi adresatã direct pãrţilor sau reprezentanţilor lor, atunci cînd autoritatea solicitanta cere aceasta. ART. 22 Persoanele a cãror mãrturie este cerutã sînt chemate în formele prevãzute de legislaţia fiecãrui stat. Dacã ele refuza sa se prezinte ori sa depunã mãrturie, autoritatea solicitatã aplica mijloacele de constringere corespunzãtoare prevãzute de legislaţia sa în cazurile şi în aceeaşi mãsura în care ea ar fi obligatã sa execute o comisie rogatorie a autoritãţilor statului solicitat sau o cerere adresatã în acest scop de cãtre o parte interesatã. ART. 23 Actul judiciar executat prin comisie rogatorie, în aplicarea prezentei convenţii, va avea acelaşi efect juridic ca şi actul executat de cãtre autoritatea solicitanta. ART. 24 Executarea comisiei rogatorii nu poate da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, oricare ar fi natura acestora. Totuşi, partea solicitatã are dreptul sa pretindã partii solicitante restituirea onorariilor plãtite experţilor care nu sînt funcţionari publici şi a cheltuielilor rezultate din aplicarea unei forme speciale cerutã de partea solicitanta.
CAP. 5 Protecţia martorilor şi experţilor
ART. 25 Nici un martor sau expert, indiferent de cetãţenia sa, care, urmare unei citaţii ce i-a fost remisã în materie civilã comercialã şi de statut personal, se prezintã de bunãvoie în fata autoritãţilor judiciare ale statului solicitant nu poate fi urmãrit, deţinut sau supus unei mãsuri de limitare a libertãţii sale personale în acest stat pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului solicitat şi nici de motivul depoziţiei sale în fata acestor autoritãţi. Citaţia nu trebuie sa conţinã nici o ameninţare de aplicare a mijloacelor de constringere în cazul cînd martorul sau expertul refuza sa se prezinte. Aceasta imunitate înceteazã atunci cînd martorul sau expertul care, avînd posibilitatea sa pãrãseascã teritoriul statului solicitant în termen de 30 de zile neîntrerupte dupã ce prezenta sa nu a mai fost cerutã de cãtre autoritãţile judiciare, termen socotit din ziua în care aceste autoritãţi i-au fãcut cunoscut în scris despre aceasta, rãmîne, totuşi, pe acest teritoriu sau se înapoiazã dupã ce l-a pãrãsit. Notificarea scrisã va fi facuta de cãtre autoritatea care l-a citat anterior primei audieri. ART. 26 Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de cãlãtorie, de şedere, precum şi la o indemnizaţie, care sînt în sarcina partii solicitante. Citaţia va mentiona cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor ce urmeazã a fi plãtite, precum şi cheltuielile de cãlãtorie şi de şedere ce urmeazã a fi restituite. Dacã martorul sau expertul o cere, partea solicitatã poate sa plãteascã în contul partii solicitante, consultanţa în prealabil, cu titlu de avans total sau parţial, cheltuielile de cãlãtorie şi de şedere.
CAP. 6 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti în materie civilã, comercialã şi de statut personal
ART. 27 A. Fiecare parte contractantã recunoaşte şi executa pe teritoriul sau hotãrîrile pronunţate în materie civilã, comercialã şi de statut personal de cãtre instanţele judecãtoreşti ale celeilalte pãrţi: a) dacã ele au fost pronunţate de instanţele judecãtoreşti competente, potrivit regulilor competentei judiciare internaţionale aplicate de legislaţia partii solicitate sau considerate competente potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii; şi b) dacã ele nu mai pot face obiectul unui recurs ordinar în statul de origine şi sînt susceptibile de executare în acest stat; şi c) dacã legislaţia partii solicitate nu atribuie instanţelor judecãtoreşti ale acestei pãrţi sau instanţelor unui alt stat o competenta exclusiva pentru pronunţarea hotãrîrii în cauza. B. Prezenta convenţie se aplica: a) oricãrei hotãrîri indiferent de denumirea sa, pronunţatã de instanţele judecãtoreşti ale uneia dintre cele doua pãrţi contractante potrivit unei proceduri contencioase sau necontencioase; b) hotãrîrilor pronunţate în materie civilã de cãtre instanţele penale. C. Totuşi, prezenta convenţie nu se aplica hotãrîrilor prin care se dispun mãsuri provizorii sau conservatorii, nici celor pronunţate de cãtre organele de jurisdicţie administrativã, nici celor pronunţate - în materie succesoralã; sau - în materie de faliment, concordat sau proceduri analoage, inclusiv hotãrîrilor care pot sa rezulte din acestea şi care privesc validitatea actelor debitorului; sau - în materie de impozite şi taxe. ART. 28 Instanţele judecãtoreşti ale statului de origine sînt considerate competente în urmãtoarele cazuri: a) dacã persoana este cetãţean al acestui stat la data introducerii acţiunii în materie de statut personal sau de capacitate a persoanelor şi dacã se referã la un litigiu privind starea sau capacitatea acestei persoane; b) dacã se referã la o contestaţie privind drepturi reale asupra imobilelor situate în acest stat; c) dacã pîrîtul avea în acest stat, în momentul introducerii acţiunii, domiciliul sau resedinta obişnuitã; d) dacã pîrîtul avea în acest stat, în momentul introducerii acţiunii, o întreprindere comercialã, industriala sau de alta natura ori o sucursala şi dacã a fost citat în acest stat pentru un litigiu privind activitatea acestora; e) dacã în materie de daune-interese rezultind dintr-o responsabilitate extracontractualã faptul cauzator de prejudicii a fost comis pe teritoriul acestui stat; f) dacã obligaţia contractualã care face obiectul unui litigiu a fost sau urmeazã sa fie executatã pe teritoriul acestui stat potrivit acordului expres sau tacit al reclamantului şi piritului; g) dacã pîrîtul s-a supus expres competentei instanţelor judecãtoreşti ale acestui stat, fie printr-o alegere de domiciliu, fie prin orice alta clauza atributiva de competenta, cu condiţia ca legislaţia partii solicitate sa nu se opunã la aceasta; h) dacã pîrîtul a pus concluzii privind fondul cauzei, fãrã sa solicite declinarea competentei acestei instanţe judecãtoreşti sau fãrã sa facã rezerve asupra acestui aspect; i) dacã persoana impotriva cãreia recunoaşterea sau executarea este cerutã era reclamant în acţiunea introdusã înaintea instanţei judecãtoreşti a statului de origine care a respins-o, cu condiţia ca legislaţia partii solicitate sa nu se opunã acestei competente; j) dacã este vorba de cereri reconventionale, în cazul în care instanţele judecãtoreşti ale statului de origine sînt considerate competente sa soluţioneze cererea principala în aplicarea acestui articol; k) dacã competenta este fondatã potrivit regulilor de competenta judiciarã internationala, admise de legislaţia statului solicitat sau în virtutea unei convenţii în vigoare între cele doua pãrţi contractante. ART. 29 Recunoaşterea sau executarea hotãrîrii va fi refuzatã: a) dacã recunoaşterea sau executarea hotãrîrii este incompatibilã cu constituţia sau ordinea publica a partii solicitate; sau b) dacã prevederile legislaţiei partii solicitate privind reprezentarea juridicã a persoanelor care sînt total sau parţial incapabile nu au fost respectate; sau c) dacã, pentru hotãrîrile pronunţate în lipsa, acţiunea introdusã la instanta conţinînd elementele esenţiale ale cererii nu a fost notificatã sau inminata piritului potrivit legislaţiei statului de origine şi, dacã ţinînd seama de circumstanţe, aceasta parte nu a dispus de un termen suficient pentru a se putea apara; sau d) dacã un litigiu între aceleaşi pãrţi, întemeiat pe aceleaşi fapte şi avînd acelaşi obiect, este pendinte în fata instanţelor judecãtoreşti ale partii solicitate, prima sesizatã; sau e) dacã a fost pronunţatã anterior o hotãrîre definitiva între aceleaşi pãrţi, intemeiata pe aceleaşi fapte şi avînd acelaşi obiect, de cãtre o instanta judecãtoreascã competenta a statului solicitat. ART. 30 A. Procedura recunoaşterii sau executãrii hotãrîrii este reglementatã de cãtre legislaţia partii solicitate, dacã prezenta convenţie nu prevede altfel. B. Instanta judecãtoreascã competenta a partii solicitate se limiteazã sa verifice dacã hotãrîrea îndeplineşte condiţiile prevãzute de prezenta convenţie pentru a fi recunoscuta sau executatã, fãrã a proceda la vreun examen de fond al hotãrîrii, sub rezerva celor necesare pentru aplicarea acestei convenţii. Ea procedeazã din oficiu la acest examen, constatind rezultatul în hotãrîrea sa. C. Instanta judecãtoreascã competenta a partii solicitate dispune, dacã este cazul, mãsurile necesare pentru ca hotãrîrea strãinã sa aibã aceeaşi publicitate ca şi cum ar fi fost pronunţatã în statul unde aceasta a fost declarata executorie. D. Recunoaşterea sau executarea hotãrîrii poate fi acordatã parţial dacã hotãrîrea statueazã asupra mai multor capete de cerere. ART. 31 Hotãrîrea de exequatur produce efecte între toate pãrţile prevãzute în exequatur şi pe întreg teritoriul statului solicitat. ART. 32 Cererea de recunoaştere sau de executare poate fi pusã direct de cãtre cel interesat la instanta competenta a partii contractante unde recunoaşterea sau executarea urmeazã sa aibã loc sau la instanta judecãtoreascã competenta a partii solicitante. ART. 33 Dacã una dintre pãrţile în proces exceptatã de la depunerea unei cauţiuni în aplicarea art. 2 al prezentei convenţii este obligatã, prin hotãrîre judecãtoreascã care nu este susceptibilã de recurs ordinar, sa plãteascã cheltuielile de judecata, aceasta hotãrîre este executatã gratuit pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, la cererea celui interesat. Instanta judecãtoreascã competenta care autoriza executarea hotãrîrilor prevãzute în acest articol se limiteazã sa verifice elementele care atesta ca hotãrîrea este definitiva şi executorie. ART. 34 Partea care primeşte asistenta judiciarã în statul de origine beneficiazã de aceasta în orice procedura privind recunoaşterea sau executarea hotãrîrii în statul solicitat, în condiţiile prevãzute de legislaţia acestui stat. ART. 35 Partea care invoca recunoaşterea sau care cere executarea va prezenta: a) o copie completa şi autenticã a hotãrîrii; b) orice act de natura sa stabileascã ca hotãrîrea nu mai poate face obiectul unui recurs ordinar în statul de origine şi, dacã este cazul, ca ea este executorie, dacã aceste elemente nu rezulta din hotãrîre; c) dacã este vorba de o hotãrîre data în lipsa, originalul sau o copie certificatã a actului de natura sa dovedeascã ca acţiunea introdusã în fata instanţei, conţinînd elementele esenţiale ale acesteia, a fost regulat notificatã sau inminata piritului potrivit legislaţiei statului de origine; d) dacã este cazul, orice act de natura sa stabileascã ca ea a obţinut asistenta judiciarã sau exceptarea de la plata cheltuielilor în statul de origine. ART. 36 Tranzacţiile încheiate în cursul unui proces în fata instanţelor judecãtoreşti ale fiecãreia dintre cele doua pãrţi contractante, considerate competente potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii şi executorii în statul de origine, sînt recunoscute şi declarate executorii în statul solicitat în aceleaşi condiţii ca şi hotãrîrile prevãzute de prezenta convenţie, în mãsura în care aceste condiţii le sînt aplicabile. ART. 37 Aplicarea dispoziţiilor referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi a tranzacţiilor judiciare nu poate aduce atingere legilor celor doua pãrţi contractante referitoare la transferul de bani şi exportul de bunuri şi obţinute ca urmare a executãrii.
CAP. 7 Dispoziţii finale
ART. 38 Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii; ea va intra vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Cairo cît mai curînd posibil. ART. 39 Prezenta convenţie este încheiatã pe durata nedeterminatã. Fiecare dintre cele doua pãrţi contractante o va putea denunta în orice moment. Aceasta denunţare va produce efecte dupã 6 luni de la data primirii notificãrii celeilalte pãrţi. Drept care împuterniciţii au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliul lor. Facuta la Bucureşti la 7 august 1976, în doua exemplare originale, ambele texte fãcînd deplina credinţa, fiecare exemplar fiind redactat în limbile romana, arabã şi franceza. În caz de divergenta de interpretare între textele în limbile romana şi arabã, textul în limba franceza va prevala.
Pentru Republica Socialistã România Ministrul justiţiei, Emil Nicolcioiu
Pentru Republica Arabã Egipt Ministrul justiţiei, Ahmed Samih Talt
REPUBLICA ARABĂ EGIPT MINISTERUL JUSTIŢIEI
7 august 1976
Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt privind asistenta judiciarã în materie civilã, comercialã şi de statut personal, semnatã astãzi, s-a convenit ca dispoziţiile art. 18 al acestei convenţii nu exclud posibilitatea ca pãrţile contractante sa execute direct şi fãrã constringere comisii rogatorii prin agenţii lor diplomatici sau consulari, în scopul audierii cetãţenilor lor, intelegindu-se ca cetãţenia persoanei audiate este determinata potrivit legii statului în care comisia rogatorie va fi executatã. Am onoarea sa va propun ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care dumneavoastrã mi-l veţi adresa sa constituie acordul celor doua pãrţi contractante în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul justiţiei, Ahmed Samih Talt
Excelentei Sale domnului Emil Nicolcioiu ministrul justiţiei al Republicii Socialiste România Bucureşti
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA MINISTERUL JUSTIŢIEI
Bucureşti, 7 august 1976
Domnule ministru, Aţi binevoit sa-mi adresati, astãzi, o scrisoare cu urmãtorul conţinut:
"Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt privind asistenta judiciarã în materie civilã, comercialã şi de statut personal, semnatã astãzi, s-a convenit ca dispoziţiile art. 18 al acestei convenţii nu exclud posibilitatea ca pãrţile contractante sa execute direct şi fãrã constringere comisii rogatorii prin agenţii lor diplomatici sau consulari, în scopul audierii cetãţenilor lor, intelegindu-se ca cetãţenia persoanei audiate este determinata potrivit legii statului în care comisia rogatorie va fi executatã. Am onoarea sa va propun ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care dumneavoastrã mi-l veţi adresa sa constituie acordul celor doua pãrţi contractante în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii." Am onoarea sa va aduc la cunostinta ca scrisoarea dumneavoastrã sus-menţionatã şi prezentul rãspuns constituie acordul celor doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul justiţiei Emil Nicolcioiu
Excelentei Sale domnului AHMED SAMIH TALAAT, ministrul justiţiei al Republicii Arabe Egipt
CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Belgiei, în dorinta de a încheia o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, ţinînd cont de evoluţia favorabilã a relaţiilor economice între ţãrile lor, dorind sa aducã o noua contribuţie la dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor lor economice pe baze durabile şi reciproc avantajoase, acordind o importanta deosebita aplicãrii Actului final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa cu privire la cooperarea economicã, industriala şi tehnica, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia dintre statele contractante sau ale fiecãruia dintre cele doua state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor administrativ-teritoriale şi al colectivitãţilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele asupra retributiilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii. 3. Impozitele actuale la care se aplica convenţia sînt urmãtoarele: 1g În ceea ce priveşte România: ---------------------------- a) impozitul pe retribuţii şi alte remuneraţii; b) impozitul pe veniturile din activitãţi literare, artistice sau ştiinţifice; c) impozitul pe veniturile obţinute din colaborãri la publicaţii; d) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi persoanele juridice nerezidente; e) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini; f) impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative, profesii libere, precum şi din întreprinderi, altele decît întreprinderile de stat; g) impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri; h) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole; (denumite în cele ce urmeazã impozit roman). 2g În ceea ce priveşte Belgia: ------------------------------ a) impozitul persoanelor fizice; b) impozitul societãţilor; c) impozitul persoanelor juridice; d) impozitul nerezidentilor, inclusiv impozitele antecalculate (precomptul), decimele şi cetimele adiţionale la sus-mentionatele impozite, precum şi impozitele antecalculate şi taxa comunalã adiţionalã la impozitul persoanelor fizice; (denumite în cele ce urmeazã impozit belgian). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identicã sau analoagã care vor intra în vigoare dupã data semnãrii prezentei convenţii şi care s-ar adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante aduse legislaţiei lor fiscale respective. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita 1g a) termenul România, utilizat în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv zonele situate în afarã apelor teritoriale ale României, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi dupã propria sa legislaţie, România exercita drepturi suverane cu privire la solul şi subsolul marii şi resurselor ei naturale; b) termenul Belgia, utilizat în sens geografic, înseamnã teritoriul Regatului Belgiei, inclusiv zonele situate în afarã apelor teritoriale ale Belgiei, asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi dupã propria sa legislaţie, Belgia poate exercita dreptul cu privire la solul şi subsolul marii şi resurselor ei naturale; 2g expresiile un stat contractant indica, dupã context, România sau Belgia; 3g termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupuri de persoane; 4g termenul societate indica orice persoana juridicã - inclusiv o societate mixtã constituitã în conformitate cu prevederile legislaţiei romane - sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în vederea impozitãrii; 5g expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica o întreprindere exploatatã de un rezident al unuia dintre statele contractante şi respectiv o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; 6g termenul nationali indica: a) orice persoane fizice care poseda cetãţenia unuia dintre statele contractante; b) orice persoane juridice, societãţi de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare în unul dintre statele contractante; 7g prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de cãtre o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de cãtre o întreprindere care are sediul conducerii efective situat într-unul dintre statele contractante cu excepţia cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier nu este exploatatã decît dintre punctele situate în celãlalt stat contractant; 8g expresia autoritate competenta indica: a) în ceea ce priveşte România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; b) în ceea ce priveşte Belgia, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat. 2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre unul dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul atribuit de legislaţia statului menţionat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unuia dintre statele contractante indica orice persoana al carei venit sau avere sînt supuse impozitului în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul obţinut din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, situaţia sa se reglementeazã în modul urmãtor: 1g aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale); 2g dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; 3g dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; 4g dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãruia dintre statele contractante sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante transeaza problema de comun acord. 3g Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã ca rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este socotitã rezidenţã a statului contractant unde se gãseşte sediul conducerii sale efective. ART. 5 Sediu stabil 1. În sensul prezentei convenţii expresia sediul stabil indica un loc fix de afaceri unde întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi: 1g un sediu de conducere; 2g o sucursala; 3g un birou; 4g o uzina; 5g un atelier; 6g o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale; 7g un şantier de construcţii sau de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Nu se considera ca exista sediu stabil cînd: 1g se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii mãrfurilor aparţinînd întreprinderii; 2g mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; 3g mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; 4g mãrfurile aparţinînd întreprinderii şi expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de cãtre întreprindere la închiderea acelui tirg sau expoziţie; 5g un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a stringe informaţii; 6g un loc fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri de publicitate, de furnizare de informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage, care au caracter preparatoriu sau auxiliar. 4. O persoana - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - activind în unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant se considera sediu stabil al întreprinderii din primul stat contractant, dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere - inclusiv o companie de asigurãri - a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unuia dintre statele contractante controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita acolo activitatea sa (prin intermediul unui sediu stabil sau fãrã acesta) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte. ART. 6 Venituri din bunuri imobile 1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatãrile agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul viu sau mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, surselor şi a altor bogatii ale solului; navele, vapoarele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor provenind din exploatare sau folosire directa, din închiriere sau arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare de bunuri imobile. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca întreprinderea sa nu exercite activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil. 2. Cînd o întreprindere a unuia dintre statele contractante exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al cãrui sediu stabil este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scãdere cheltuielile destinate scopurilor urmãrite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în alta parte. 4. În mãsura în care în unul dintre statele contractante se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil sa fie determinate pe baza repartizãrii beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie de asa natura încît rezultatul obţinut sa fie conform cu principiile conţinute în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile prezentului articol nu impiedica aplicarea dispoziţiilor celorlalte articole pentru impozitarea acelor elemente de venit. ART. 8 Întreprinderi de transport 1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritima se afla la bordul unei nave, acesta se va considera ca se afla în statul contractant în care este situat portul de înregistrare al navei sau, dacã nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident. 3. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor de transport feroviar sau rutier nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un grup, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de transporturi. ART. 9 Întreprinderi asociate Atunci cînd: 1g o întreprindere a unuia dintre statele contractante participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanţarea unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd 2g aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la finanţarea unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, într-un caz sau în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unuia dintre statele contractante unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor. Dispoziţiile acestui paragraf nu limiteazã impunerea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividende. 3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acţiuni sau bunuri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte pãrţi sociale, cu excepţia creanţelor, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim ca şi veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare. Acest termen indica, de asemenea: a) veniturile - chiar şi acelea atribuite sub forma de dobinzi- impozabile cu titlu de venituri din capitalul investit de asociaţi în societãţi, altele decît societãţile pe acţiuni, rezidente în Belgia; b) beneficiile repartizate asociaţilor lor de societãţi mixte constituite în conformitate cu legislaţia romana. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celãlalt stat contractant al cãrui rezident este societatea plãtitoare a dividendelor, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat aici, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situata aici şi de care se leagã efectiv participarea generatoare a dividendelor. În acest caz dividendele sînt impozabile în acest celãlalt stat, în conformitate cu propria sa legislaţie. 5. Cînd o societate rezidenţã a unuia dintre statele contractante realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate rezidenţilor primului stat, decît în mãsura în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însã dacã persoana care încaseazã dobinzile este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 15 la suta din aceasta suma. 3. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile plãtite pe baza de împrumuturi nereprezentate în titluri la purtãtor, acordate sau garantate de unul dintre statele contractante sau de un organism public din acest celãlalt stat, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este beneficiarul efectiv. 4. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica bunurile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului şi, în special, veniturile din fonduri publice şi din obligaţiuni de împrumut, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste titluri, precum şi orice alte venituri asimilate sau tratate în acelaşi mod ca veniturile din sume împrumutate, de legislaţia fiscalã a statului din care provin veniturile; totuşi, termenul dobinzi nu cuprinde, în sensul prezentului articol, penalizãrile pentru plãţile cu intirziere şi nici dobinzile tratate ca dividende în baza art. 10 paragraful 3 alin. 2 a). 5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situata acolo şi de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. 6. Dobinzile sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legatura cu care a fost contractat împrumutul generator de dobinzi şi care suporta plata lor, aceste dobinzi sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil. 7. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentarã a dobinzilor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însã dacã persoana care încaseazã redevenţele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma lor bruta. 3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi filmele sau benzile de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific neconstituind un bun imobil arãtat la art. 6 şi pentru informaţiile legate de o experienta dobindita în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo, de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante cînd debitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, cînd debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil pentru care a fost încheiat contractul care da loc plãţii redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, redevenţelor sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul sau celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, depãşeşte suma normalã asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica decît la aceasta din urma suma. În acest caz, partea excedentarã a redevenţelor rãmîne impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Comisioane 1. Comisioanele provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant de unde provin, potrivit legislaţiei acestui stat, însã dacã persoana care încaseazã comisioanele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma lor bruta. 3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remuneraţiile plãtite oricãrei persoane pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plãtite cu titlu de venituri din activitãţi independente menţionate la art. 15 sau venituri din profesii dependente menţionate la art. 16. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul de comisioane, rezident al unuia dintre statele contractante, exercita în celãlalt stat contractant de unde provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera prin mijlocirea unei baze fixe care este situat acolo şi de care sînt legate efectiv comisioanele. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. 5. Comisioanele sînt considerate ca provenind din unul dintre statele contractante dacã plãtitorul este chiar acest stat, o subdiviziune administrativ - teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacã debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unuia dintre statele contractante, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil în legatura cu care a fost contractatã obligaţia de a plati comisioanele şi care suporta sarcina plãţii acestora, comisioanele sînt considerate ca provin din statul contractant unde este situat sediul stabil. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de serviciile pentru care ele sînt plãtite, depãşeşte suma normalã asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor atari relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a comisioanelor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãruia dintre statele contractante şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. 7. Cînd un rezident al unuia dintre statele contractante care primeşte comisioane provenind din celãlalt stat contractant solicita, pentru un an de impunere sau un an financiar determinat, impozitul care poate fi stabilit asupra acestor comisioane în statul contractant de unde ele provin poate fi calculat ca şi cum acel rezident ar fi avut un sediu stabil în acest stat şi ca şi cum comisioanele ar fi fost impozabile în conformitate cu art. 7, cu titlu de beneficii imputabile acestui sediu stabil. ART. 14 Cistiguri în capital 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la art. 6 paragraful 2, sînt impozabile în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea de bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celãlalt stat contractant sau de bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe de care dispune un rezident al unuia dintre statele contractante în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele cistiguri provenind din înstrãinarea globalã a acestui sediu stabil (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant în care aceste bunuri sînt impozabile în virtutea art. 23 paragraful 3. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror alte bunuri care nu fac parte din activul unui sediu stabil arãtat la paragraful 2 alin. 1, inclusiv o participare într-o societate pe acţiuni, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este cedentul. ART. 15 Profesii libere 1. Veniturile pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le obţine dintr-o profesie libera sau alte activitãţi independente cu caracter analog nu sînt impozabile decît în acest stat. Totuşi, aceste venituri sînt impozabile în celãlalt stat contractant în urmãtoarele cazuri: 1g dacã cel interesat dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale; în acest caz, numai partea din veniturile care sînt imputabile activitãţilor exercitate prin intermediul acelei baze fixe este impozabilã în celãlalt stat contractant; 2g dacã îşi exercita activitãţile în celãlalt stat contractant pe o perioada sau perioade - inclusiv durata intreruperilor normale de lucru - care depãşesc în total 183 de zile în cursul unui an calendaristic. 2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitãţile independente de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 16 Profesii dependente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20 şi 21, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primeşte pentru o activitate retribuitã nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celãlalt stat. 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unuia dintre state contractante le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacã: 1g remuneraţiile se plãtesc pentru activitatea exercitatã în celãlalt stat pe o perioada sau perioade - inclusiv durata intreruperilor normale de lucru - care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic; 2g acestea sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezident al celuilalt stat; şi 3g sarcina de remunerare nu este suportatã de cãtre un sediu stabil sau de o baza fixa pe care persoana care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, remuneraţiile pentru o activitate retribuitã exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. ART. 17 Tantieme 1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unuia dintre statele contractante le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere sau a unui organism similar al unei societãţi pe acţiuni rezidenţã a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Remuneraţiile pe care o persoana menţionatã la paragraful 1 le primeşte de la societate în baza exercitãrii unei activitãţi zilnice de conducere sau cu caracter tehnic sînt impozabile conform dispoziţiilor art. 16. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artişti de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activitãţile lor personale în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. 2. Cînd venitul din activitãţile exercitate personal şi în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuşi, el poate, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, sa fie impus în statul contractant în care se desfãşoarã activitãţile artistului sau sportivului. 3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, veniturile din activitãţi exercitate personal şi în aceasta calitate de un artist de spectacole sau de un sportiv care este rezident al unuia dintre statele contractante nu sînt impozabile decît în acest stat, cînd activitãţile sînt exercitate în celãlalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobat de statele contractante. ART. 19 Pensii 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 20 paragraful 2, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unuia dintre statele contractante pentru o activitate anterioarã nu sînt impozabile decît în acest stat. 2. Rentele sau pensiile de întreţinere şi celelalte plati de întreţinere provenind din unul dintre statele contractante şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant nu sînt impozabile decît în acest celãlalt stat. ART. 20 Remuneraţii şi pensii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale unei persoane fizice pentru servicii prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat. b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi dacã primitorul remuneraţiei este rezident al acestui stat care: (i) poseda naţionalitatea acelui stat, sau (ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Pensiile plãtite de cãtre unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale, fie direct, fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei subdiviziuni sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat. b) Totuşi, aceste pensii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacã poseda naţionalitatea acestuia. 3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor sau pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivitãţi locale. ART. 21 Profesori, studenţi şi stagiari 1. Orice remuneraţii ale profesorilor şi altor membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, care locuiesc temporar în celãlalt stat contractant pentru a preda sau pentru a întreprinde cercetãri ştiinţifice pe o perioada care nu depãşeşte 2 ani, la o universitate sau la o alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial, nu sînt impozabile decît în primul stat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica remuneraţiilor primite pentru o activitate de cercetãri, dacã aceste lucrãri sînt întreprinse, în principal, în interesul personal al uneia sau mai multor persoane. 3. O persoana fizica care imediat înaintea plecãrii sale în unul dintre statele contractante este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 5 ani, numai în calitate de student într-o universitate sau în alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial de acest prim stat, este scutitã de impozit în primul stat: a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primeşte din surse situate în celãlalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare; b) pentru remuneraţiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant, în vederea completãrii resurselor sale destinate pentru a face fata cheltuielilor sus-citate, cu condiţia ca aceste sume sa nu depãşeascã, într-un an calendaristic, 100.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda româneascã. 4. O persoana fizica care imediat înaintea plecãrii sale în unul dintre statele contractante este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi este prezenta temporar în primul stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 3 ani, numai în calitate de stagiar, aceasta denumire cuprinzînd în egala mãsura şi persoanele în curs de perfecţionare profesionalã, este scutitã de impozit în primul stat: a) pentru orice suma pe care aceasta persoana o primeşte din celãlalt stat contractant pentru a acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare; b) pentru remuneraţiile primite în schimbul serviciilor personale prestate în primul stat contractant şi care nu depãşesc, pe an calendaristic, 150.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda româneascã, cu condiţia ca aceste servicii sa fie conexe sau accesorii studiilor sau formãrii acestei persoane. ART. 22 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unuia dintre statele contractante, ori de unde ar proveni acestea, despre care nu se trateazã în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sînt impozabil decît în acest stat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacã beneficiarul venitului, rezident al unuia dintre statele contractante, desfãşoarã, în celãlalt stat contractant, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe care este situata acolo şi dacã dreptul sau bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile, dupã caz, dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15. ART. 23 Impunerea averii 1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt definite la art. 6 paragraful 2, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate. 2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unuia dintre statele contractante - inclusiv o participare la o societate pe acţiuni - nu sînt impozabile decît în acest stat. ART. 24 Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri 1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã: 1g impozitul plãtit de un rezident roman asupra veniturilor impozabile în Belgia, în aplicarea prezentei convenţii, se va scãdea din suma impozitului roman exigibilã în conformitate cu legislaţia fiscalã romana. 2g Beneficiile vãrsate de întreprinderile de stat romane la bugetul statului sînt considerate ca impozit roman. 2. În ce priveşte Belgia, dubla impunere este evitata dupã cum urmeazã: 1g Cînd un rezident al Belgiei primeşte venituri nearãtate la pct. 2g şi 3g de mai jos sau poseda elemente de avere care sînt impozabile în România în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, Belgia scuteşte de impozit aceste venituri sau aceste elemente de avere, dar ea poate, pentru calcularea sumei impozitelor sale asupra restului venitului sau averii acestui rezident, sa aplice aceeaşi cota ca şi cum veniturile sau elementele de avere în chestiune nu ar fi fost scutite. 2g În ce priveşte dividendele impozabile în conformitate cu art. 10 paragraful 2 şi nescutite de impozitul belgian în baza pct. 3g de mai jos, dobinzile impozabile în conformitate cu art. 11 paragraful 2 sau 7 şi redevenţele impozabile în conformitate cu art. 12 paragraful 2 sau 6, cotitatea forfetara pentru impozitul strãin prevãzutã de legislaţia belgiana este supusã, în condiţiile şi cu cotele prevãzute de aceasta legislaţie, impozitului belgian aferent acelor venituri. 3g Cînd o societate rezidenţã în Belgia are în proprietate acţiuni sau pãrţi dintr-o societate rezidenţã în România şi este supusã în acest stat impozitului pe beneficiile societãţilor mixte, dividendele care sînt plãtite prin aceasta din urma societate şi care sînt impozabile în România, conform art. 10 paragraful 2, sînt scutite de impozitul pe societãţi în Belgia, în mãsura în care aceasta scutire ar fi acordatã dacã cele doua societãţi erau rezidente ale Belgiei. 4g Cînd, în conformitate cu legislaţia belgiana, pierderile suferite de o întreprindere belgiana într-un sediu stabil situat în România au fost efectiv scãzute din beneficiile acestei întreprinderi pentru impunerea sa în Belgia, scutirea prevãzutã la pct. 1g nu se aplica în Belgia beneficiilor altor perioade impozabile care sînt imputabile acestui sediu, în mãsura în care aceste beneficii au fost, de asemenea, scutite de impozit în România, în scopul compensãrii lor cu pierderile menţionate. ART. 25 Nediscriminarea 1. Nationalii unuia dintre statele contractante, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi nationalii acelui celãlalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unuia dintre statele contractante îl are în celãlalt stat contractant nu se va stabili în acest stat celãlalt în condiţii mai puţin favorabile ca impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate. Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã ca obligind unul dintre statele contractante sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scaderi şi reduceri de impozit, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi. 3. Ca excepţie, în cazul aplicãrii art. 9, 11 paragraful 7 şi 12 paragraful 6, dobinzile, redevenţele şi alte cheltuieli plãtite de o întreprindere a unuia dintre statele contractante unui rezident din celãlalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea beneficiilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat. De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unuia dintre statele contractante fata de un rezident al celuilalt stat contractant sînt deductibile, pentru determinarea averii impozabile a acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natura din acest prim stat. 5. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca impiedicind Belgia: a) sa impunã cu cota prevãzutã de legislaţia belgiana suma totalã a beneficiilor unui sediu stabil belgian al unei societãţi rezidente în România sau a unei asociaţii avînd sediul de conducere efectivã în România, intelegindu-se prin aceasta ca sus-citata cota nu poate depãşi cota maxima aplicabilã beneficiilor societãţilor rezidente în Belgia; b) de a preleva precomptul mobiliar asupra dividendelor aferente unei participari legate efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa de care dispune în Belgia o societate rezidenţã a României sau o asociaţie avînd sediul de conducere efectivã în România şi care este impozabilã ca persoana juridicã în Belgia. 6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire. ART. 26 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unuia dintre statele contractante apreciazã ca mãsurile luate de unul dintre statele contractante sau de fiecare dintre cele doua state îi atrag sau îi vor atrage o impunere neconforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa adreseze, autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este, o cerere scrisã şi motivatã de revizuire a acestei impuneri. Pentru a fi admisã, respectiva cerere trebuie sa fie prezentatã într-un termen de 3 ani începînd de la prima notificare a mãsurii care antreneaza o impunere neconforma cu convenţia. 2. Autoritatea competenta vizata la paragraful 1 se straduieste, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri neconforme cu convenţia. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor pune de acord în legatura cu mãsurile administrative necesare executãrii dispoziţiilor convenţiei şi, în special, cu justificãrile ce trebuie produse de rezidentii fiecãruia dintre state pentru a beneficia în celãlalt stat de scutirile sau reducerile de impozit prevãzute în aceasta convenţie. ART. 27 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi pe cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia. Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta secret şi nu va putea fi comunicatã în afarã contribuabilului sau mandatarului sau decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie sau cu examinarea reclamatiilor şi acţiunilor relative la acestea, ca şi autoritãţilor judiciare, în vederea urmãririi penale. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia: 1g de a lua mãsuri administrative derogatorii de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativã sau a celor ale celuilalt stat contractant; 2g de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sate legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a acelora ale celuilalt stat contractant; 3g de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 23 Asistenta la încasãri 1. Statele contractante se angajeazã sa-şi acorde reciproc ajutor şi asistenta, în scopul de a notifica şi incasa, în principal, majorãri, suplimentari, dobinzi, cheltuieli şi amenzi fãrã caracter penal, la impozitele prevãzute la art. 2. 2. La cererea autoritãţii competente a unuia dintre statele contractante, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant asigura, potrivit dispoziţiilor legale şi reglementãrilor aplicabile în momentul notificãrii şi încasãrii mentionatelor impozite ale acestui din urma stat, notificarea şi încasarea creanţelor fiscale prevãzute la paragraful 1, care sînt exigibile în primul stat. Aceste creanţe nu se bucura de nici un privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat sa aplice mijloacele de execuţie care nu sînt autorizate de dispoziţiile legale sau regulamentare ale statului solicitant. 3. Cererile prevãzute la paragraful 2 sînt întãrite de o copie oficialã a titlului executoriu, însoţitã, dacã este cazul, de o copie oficialã a deciziilor administrative sau judiciare care au dobîndit autoritatea de lucru judecat. 4. În ce priveşte creanţele fiscale care sînt susceptibile de recurs, autoritatea competenta a unuia dintre statele contractante poate, pentru apãrarea drepturilor sale, sa ceara autoritãţii competente a celuilalt stat contractant sa ia mãsurile asiguratorii prevãzute de legislaţia acestuia; dispoziţiile paragrafelor 1 la 3 sînt aplicabile "mutatis mutandis" acestor mãsuri. 5. Articolul 27 paragraful 1 alin. 2 se aplica, de asemenea, oricãrei informaţii aduse la cunostinta autoritãţii competente a statului solicitat în executarea prezentului articol. ART. 29 Diverse 1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu limiteazã impunerea unei societãţi rezidente a Belgiei, în conformitate cu legislaţia belgiana, în caz de rãscumpãrare a acţiunilor proprii sau pãrţi ori cu ocazia partajului activului sau social. 2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acorduri speciale. 3. Prezenta convenţie nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai unei misiuni diplomatice sau ai unui post consular ale unui stat terţ, dacã se gãsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt trataţi ca rezidenţi ai unuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit şi pe avere. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor comunica direct între ele, în vederea aplicãrii prezentei convenţii. ART. 30 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bruxelles, cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a 15 zi urmãtoare celei în care s-au schimbat instrumentele de ratificare şi se va aplica: a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plata cu începere de la 1 ianuarie al anului în care s-au schimbat instrumentele de ratificare; b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pentru perioadele impozabile care au luat sfîrşit la 31 decembrie al anului acestui schimb. ART. 31 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe o durata nedeterminatã. Totuşi, începînd din cel de-al cincilea an urmãtor celui în cursul cãruia aceasta a intrat în vigoare, fiecare dintre statele contractante va putea, printr-un preaviz minim de 6 luni, notificat pe calea diplomaticã, sa o denunţe pentru finele anului calendaristic. În acest caz, convenţia va inceta sa se aplice: a) impozitelor datorate la sursa asupra veniturilor atribuite sau susceptibile de plata, cu începere de la 1 ianuarie ce urmeazã imediat anului de denunţare; b) altor impozite stabilite asupra veniturilor pe care perioadele impozabile, începînd cu 1 ianuarie al anului care urmeazã imediat celui de denunţare. Drept care, împuterniciţii celor doua state au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Facuta în Bucureşti la 14 octombrie 1976 exemplar, în dublu exemplar, în limbile romana, franceza şi neerlandeza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. Textul în limba franceza va fi de referinta în caz de divergenta între texte.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România Ministrul finanţelor, Florea Dumitrescu
Pentru guvernul Regatului Belgiei Ministrul afacerilor externe, Rent Van Elslande
CONVENŢIE între Republica Socialistã România şi Regatul Belgiei privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã
Preşedintele Republicii Socialiste România şi Majestatea Sa regele Belgiei, dorind sa contribuie la dezvoltarea relaţiilor de prietenie între cele doua tari pe baza principiilor respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze, de comun acord, problemele privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie şi au numit, în acest scop, ca împuterniciţi ai lor: Preşedintele Republicii Socialiste România, pe domnul George Macovescu, ministrul afacerilor externe; Majestatea Sa regele Belgiei, pe domnul Rent Van Elslande, ministrul afacerilor externe, care, dupã ce au schimbat deplinele lor puteri, recunoscute în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
Titlul I Extrãdarea ART. 1 Pãrţile contractante se obliga sa-şi predea reciproc, în condiţiile prevãzute de prezenta convenţie, persoanele care, aflîndu-se pe teritoriul unuia dintre cele doua state, sînt urmãrite pentru o infracţiune sau sînt cautate în vederea executãrii unei pedepse, de autoritãţile judiciare ale celuilalt stat. ART. 2 Extrãdarea se admite dacã: a) fapta sau faptele care, potrivit legislatiilor celor doua state, constituie infracţiuni pedepsite cu o pedeapsa privativã de libertate al carei maximum este de cel puţin 2 ani sau cu o pedeapsa mai severã; b) condamnãrile privesc o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin un an, pronunţatã de instanţele judecãtoreşti ale statului solicitant pentru infracţiunile menţionate la lit. a) a prezentului articol. ART. 3 Statul solicitat nu extrãdeazã cetãţenii proprii, apatrizii cu domiciliul pe teritoriul sau, precum şi persoanele care beneficiazã de azil pe teritoriul sau. ART. 4 Extrãdarea nu se admite: a) dacã infracţiunea pentru care se cere este consideratã de partea solicitatã ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexã la o asemenea infracţiune. Nu va fi considerat ca o astfel de infracţiune atentatul la viata unui şef de stat sau a membrilor familiei acestuia; b) dacã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea este consideratã de partea solicitatã ca infracţiune militarã care nu constituie o infracţiune de drept comun; c) pentru infracţiunile în materie vamalã, de impozite, de taxe şi de schimb valutar. Totuşi, prin schimb de scrisori, se va putea decide în alt mod pentru anumite din aceste infracţiuni sau categorii de infracţiuni. ART. 5 Extrãdarea nu se admite dacã: a) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul statului solicitat; b) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost sãvîrşitã în afarã teritoriului statului solicitant, iar legislaţia statului solicitat nu autoriza urmãrirea infracţiunilor de aceeaşi natura sãvîrşite în afarã teritoriului sau, ori nu admite extrãdarea pentru infracţiunea care face obiectul cererii de extrãdare; c) potrivit legislaţiei celor doua state, urmãrirea penalã este subordonata existenţei unei plingeri a persoanei vãtãmate; d) potrivit legislaţiei unuia dintre cele doua state, a intervenit prescripţia acţiunii penale sau a pedepsei; e) în unul dintre cele doua state a intervenit o amnistie; f) în statul solicitat, impotriva persoanei a carei extrãdare se cere, a fost pronunţatã, pentru aceeaşi infracţiune, o hotãrîre care a dobîndit autoritatea de lucru judecat. ART. 6 Extrãdarea poate fi refuzatã dacã persoana a carei extrãdare se cere face obiectul urmãririi în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se cere extrãdarea sau dacã autoritãţile competente ale acestui stat au hotãrît sa nu înceapã urmãrirea ori sa punã capãt urmãririi pe care au început-o pentru aceasta infracţiune. ART. 7 Dacã fapta pentru care se cere extrãdarea este pedepsita cu pedeapsa capitala potrivit legii partii solicitante, extrãdarea poate sa nu fie admisã decît cu condiţia ca partea solicitanta sa dea asigurãri, apreciate de partea solicitatã ca fiind suficiente, ca pedeapsa capitala nu va fi executatã. ART. 8 În materie de extrãdare şi în mãsura în care prezenta convenţie nu dispune altfel, pãrţile contractante comunica între ele pe cale diplomaticã. ART. 9 1. Cererea pentru extrãdarea unei persoane urmãrite este însoţitã de originalul sau copia certificatã a mandatului de arestare sau de orice alt act avînd aceeaşi forta şi emis în formele prevãzute de legea statului solicitant. Acest document trebuie sa arate sau sa fie însoţit de un alt document, emanind de la autoritãţile judiciare, în care se menţioneazã împrejurãrile sãvîrşirii infracţiunii, data şi locul unde aceasta a fost sãvîrşitã, calificarea legalã şi trimiterile la dispoziţiile legale şi, în cazul în care prin infracţiune au fost produse daune materiale, orice precizãri posibile asupra naturii şi importantei lor. 2. Cererea pentru extrãdarea unei persoane condamnate este însoţitã de originalul sau copia certificatã a hotãrîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat. 3. În ambele cazuri, cererea este însoţitã de dispoziţiile legale aplicabile infracţiunii şi, dacã este posibil, de semnalmentele persoanei şi de fotografia sa, precum şi de orice indicaţie de natura sa stabileascã identitatea şi cetãţenia sa. ART. 10 1. În caz de urgenta, autoritãţile judiciare ale statului solicitant pot, în vederea extrãdãrii, sa ceara arestarea provizorie a persoanei cautate. 2. Cererea de arestare provizorie va mentiona infracţiunea sãvîrşitã, durata pedepsei aplicabile sau pronunţate, data şi locul unde infracţiunea a fost sãvîrşitã, precum şi, în mãsura în care este posibil, semnalmentele persoanei cautate. 3. Cererea este transmisã autoritãţilor judiciare ale statului solicitat, fie direct prin posta sau telegrafic, fie prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale - Interpol -, fie prin orice alt mijloc potrivit. 4. Dacã cererea este consideratã intemeiata, i se va da urmare de cãtre autoritãţile judiciare ale statului solicitat, în conformitate cu legea acestuia. 5. Partea solicitanta este informatã fãrã intirziere despre urmarea data cererii de arestare provizorie. Arestarea provizorie poate lua sfîrşit dacã, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitatã nu a primit cererea de extrãdare şi actele menţionate în art. 9. 6. Punerea în libertate nu impiedica o noua arestare dacã cererea de extrãdare este primitã dupã expirarea termenului prevãzut la paragraful precedent. ART. 11 Dacã informaţiile transmise de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului solicitat sa ia o hotãrîre în aplicarea prezentei convenţii, acest din urma stat cere, pe cale diplomaticã, informaţiile suplimentare necesare, înainte de a respinge cererea. El poate stabili un termen pentru obţinerea acestor informaţii. ART. 12 Dupã primirea cererii de extrãdare sau a cererii de arestare provizorie şi dacã condiţiile prevãzute în titlul I al prezentei convenţii sînt îndeplinite, partea solicitatã va lua toate mãsurile necesare în vederea cautarii persoanei cerute şi, dacã este cazul, procedeazã la arestarea acesteia. ART. 13 1. Partea solicitatã informeazã, într-un termen potrivit, partea solicitanta, despre hotãrîrea sa privind cererea de extrãdare. 2. Dacã partea solicitatã respinge cererea de extrãdare în întregime sau în parte, ea face cunoscute dispoziţiile prezentei convenţii pe care îşi întemeiazã hotãrîrea. 3. Dacã extrãdarea este admisã, partea solicitatã informeazã partea solicitanta asupra locului şi datei predãrii persoanei cerute, precum şi cu privire la durata detentiei executate. 4. Pãrţile contractante pot, la cererea prezentatã în timp util de una dintre ele şi dacã împrejurãrile o justifica, sa stabileascã, de comun acord, un nou termen şi, eventual, un nou loc pentru predarea persoanei cerute. 5. Dacã partea solicitanta nu preia persoana la locul şi data stabilite în paragraful 3 sau 4 al prezentului articol, aceasta va fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 5 zile; la cererea partii solicitante, intemeiata pe împrejurãri excepţionale, acest termen poate fi prelungit la 15 zile. Dacã cererea de extrãdare este reînnoitã pentru aceeaşi fapta, ea poate fi respinsã. 6. Dacã este necesar, comunicãrile privind aplicarea paragrafelor 4 şi 5 ale prezentului articol pot fi efectuate pe cãile prevãzute în art. 10 paragraful 3 al prezentei convenţii. 7. Dispoziţiile prezentului articol sînt, de asemenea, aplicabile şi în cazul transportului pe cale aerianã. ART. 14 1. Dacã extrãdarea este cerutã concomitent de mai multe state, fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, partea solicitatã hotãrãşte liber, ţinînd seama de toate împrejurãrile şi în special de cetãţenia persoanei cerute, de locul şi de gravitatea infracţiunii şi de datele cererilor. 2. În cazul prevãzut în paragraful precedent, partea solicitatã poate, admitind extrãdarea, sa permitã partii solicitante sa predea persoana a carei extrãdare i-a fost admisã, unui stat terţ, care a cerut-o concomitent. ART. 15 1. Dacã persoana cerutã este urmãritã sau condamnata în statul solicitat pentru o alta infracţiune decît cea care a motivat cererea de extrãdare, acest stat hotãrãşte totuşi cu privire la cerere şi face cunoscutã statului solicitant hotãrîrea sa asupra extrãdãrii în condiţiile prevãzute în art. 13. Predarea persoanei cerute poate fi amînatã pînã cînd aceasta va fi o judecata în statul solicitat. 2. Predarea se face la o data care se stabileşte conform dispoziţiilor art. 13. ART. 16 1. Partea contractantã cãreia i-a fost predatã persoana cerutã va informa cealaltã parte contractantã asupra rezultatului urmãririi penale pornitã impotriva acesteia. 2. În caz de condamnare, se va transmite o copie a hotãrîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat. ART. 17 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã, judecata, detinuta în vederea executãrii unei pedepse, nici supusã la vreo alta limitare a libertãţii sale personale, nici predatã unui stat terţ pentru o infracţiune anterioarã predãrii, alta decît cea care a motivat extrãdarea, decît în urmãtoarele cazuri; a) dacã statul solicitat consimte la aceasta; b) dacã persoana extrãdatã nu pãrãseşte teritoriul statului solicitant în 30 de zile de la eliberarea sa definitiva; acest termen nu cuprinde timpul cît persoana predatã nu a putut pãrãsi teritoriul acestui stat din motive independente de vointa sa; c) dacã, dupã ce l-a pãrãsit, persoana extrãdatã a revenit de bunãvoie pe teritoriul statului cãruia i-a fost predatã. ART. 18 1. Dacã consimţãmîntul partii solicitate este cerut în scopul urmãririi sau executãrii unei pedepse pentru o infracţiune anterioarã predãrii, alta decît cea care a motivat cererea de extrãdare, partea solicitanta este ţinuta sa se conformeze dispoziţiilor art. 8 şi 9 ale prezentei convenţii. 2. Dacã consimţãmîntul partii solicitate este cerut în vederea predãrii persoanei extrãdate unui stat terţ, partea solicitanta va trimite partii solicitate cererea de extrãdare prezentatã de statul terţ, însoţitã de toate actele referitoare la aceasta. ART. 19 Dacã calificarea data faptei incriminate este modificatã în cursul procesului, persoana extrãdatã nu va fi urmãritã sau judecata decît în mãsura în care elementele constitutive ale infracţiunii altfel calificatã permit extrãdarea. ART. 20 1. Dacã extrãdarea este admisã, obiectele care au servit la sãvîrşirea infracţiunii sau care provin din infracţiune ori sînt dobîndite în schimbul obiectelor care provin din aceasta sînt predate partii solicitante. 2. Obiectele menţionate la paragraful precedent se predau chiar dacã extrãdarea nu poate avea loc ca urmare a decesului persoanei cerute, evadãrii acesteia sau din orice alta cauza. 3. Drepturile terţilor asupra unor astfel de obiecte sînt totuşi rezervate. La sfîrşitul procesului acestea se restituie persoanei cãreia îi aparţin. În cazul cînd identitatea acestei persoane nu poate fi stabilitã, obiectele se restituie partii solicitate. 4. Partea solicitatã poate retine temporar obiectele menţionate în paragraful 1 al prezentului articol dacã apreciazã ca acestea sînt necesare într-un proces penal. Ea poate cere restituirea obiectelor transmise, angajindu-se sa le înapoieze imediat ce procedura care se desfãşoarã pe teritoriul sau o va permite. 5. Partea solicitatã nu este ţinuta sa predea obiectele menţionate în paragraful precedent, dacã autoritãţile sale au dispus confiscarea sau distrugerea acestora. ART. 21 1. Fiecare parte contractantã admite, la cererea celeilalte pãrţi, tranzitul pe teritoriul sau al persoanei predate acestei din urma pãrţi de un stat terţ. În sprijinul acestei cereri sînt prezentate actele din care rezulta ca este vorba de o infracţiune pentru care se admite extrãdarea potrivit prezentei convenţii. Cu toate acestea, nu se va tine seama de dispoziţiile art. 2 referitoare la cuantumul pedepselor. 2. Partea solicitatã admite tranzitul cu mijloacele de transport şi potrivit modalitãţilor care-i convin cel mai mult. 3. Pãrţile contractante nu sînt obligate sa admitã tranzitul persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentei convenţii. ART. 22 1. Cheltuielile ocazionate de extrãdare sînt în sarcina statului pe teritoriul cãruia au fost efectuate. 2. Cheltuielile ocazionate de tranzit sînt în sarcina partii solicitante.
Titlul II Asistenta judiciarã ART. 23 Pãrţile contractante se obliga sa-şi acorde reciproc asistenta judiciarã cea mai larga posibil în materie de infracţiuni în condiţiile prevãzute de prezenta convenţie şi în special în ceea ce priveşte efectuarea de comisii rogatorii, transmiterea actelor judiciare şi schimbul extraselor de cazier judiciar. ART. 24 Dispoziţiile titlului II al prezentei convenţii nu se aplica: a) infracţiunilor considerate de partea solicitatã fie infracţiuni politice sau infracţiuni conexe la astfel de infracţiuni, fie infracţiuni militare, fie infracţiuni fiscale; b) dacã partea solicitatã apreciazã ca executarea cererii de asistenta judiciarã este de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. ART. 25 Transmiterile referitoare la asistenta judiciarã prevãzutã în prezentul titlu fac obiectul comunicãrilor directe între ministerele de justiţie. ART. 26 1. Pãrţile contractante vor efectua, în formele prevãzute de legislaţia statului solicitat, comisiile rogatorii referitoare la o cauza penalã care sînt adresate de autoritãţile uneia dintre ele autoritãţilor celeilalte pãrţi şi care au ca obiect îndeplinirea unor acte de instrucţie, precum şi transmiterea actelor care constituie mijloace de proba, a dosarelor sau a documentelor. 2. Comisiile rogatorii menţioneazã inculparea, precum şi obiectul cererii şi cuprind o expunere sumarã a faptelor. 3. Comisiile rogatorii prin care se urmãreşte efectuarea unei perchezitii sau a unui sechestru nu se efectueazã decît pentru una dintre faptele care pot justifica extrãdarea în condiţiile prezentei convenţii. 4. Predarea obiectelor poate fi subordonata condiţiei ca acestea sa fie restituite imediat ce nu mai prezintã interes pentru administrarea justiţiei. ART. 27 1. Autoritatea solicitatã în vederea transmiterii unui act judiciar va face aceasta printr-o simpla remitere cãtre destinatar, în mãsura în care autoritatea solicitanta nu a cerut o alta forma de transmitere. 2. Proba transmiterii se face cu ajutorul unei recipise datatã şi semnatã de destinatar sau al unei atestãri a autoritãţii solicitate prin care se constata fie faptul, forma şi data transmiterii, fie refuzul destinatarului de a primi actul. 3. Dacã transmiterea nu se poate face, autoritatea solicitatã va restitui fãrã intirziere actul autoritãţii solicitante, indicind motivul care a împiedicat transmiterea. 4. Dacã o citaţie destinatã unui martor sau unui expert conţine o clauza sanctionatoare, în caz de neprezentare, autoritatea solicitatã poate sa comunice destinatarului ca, în ceea ce o priveşte, aceasta dispoziţie este fãrã efect. ART. 23 1. Dacã, într-o cauza penalã, partea solicitanta apreciazã ca prezentarea personalã a unui martor sau expert în fata autoritãţilor sale judiciare este în mod deosebit necesarã, ea face menţiune despre aceasta în cererea de transmitere a citaţiei şi partea solicitatã va recomanda martorului sau expertului sa se prezinte. Partea solicitatã face cunoscut partii solicitante dacã martorul sau expertul înţelege sa se prezinte. 2. Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere, precum şi la o indemnizaţie echitabila, care sînt în sarcina partii solicitante. ART. 29 Nici un martor sau expert, oricare ar fi cetãţenia sa, avînd domiciliul pe teritoriul uneia dintre pãrţi, care se prezintã în fata autoritãţilor celeilalte pãrţi în baza unei citaţii ce i-a fost adresatã, nu poate fi urmãrit, nici supus vreunei alte limitãri a libertãţii sale personale pentru fapte sau condamnãri anterioare sosirii sale, afarã de cazul cînd, în termen de 30 de zile de la încetarea activitãţii sale ca martor sau expert nu a pãrãsit teritoriul partii solicitante, deşi a avut posibilitatea sa o facã. ART. 30 Fiecare dintre pãrţile contractante comunica celeilalte pãrţi, cel puţin o data pe an, hotãrîrile pronunţate cu privire la cetãţenii acesteia din urma şi înscrise în cazierul judiciar. La cerere expresã, se transmite o copie a hotãrîrii pronunţate. ART. 31 1. Informaţiile rezultind din cazierul judiciar, cerute într-o cauza penalã, sînt comunicate ca şi cum ar fi fost cerute de o autoritate judiciarã a statului solicitat. 2. Dacã aceste cereri emana de la o instanta civilã sau de la o autoritate administrativã, ele sînt motivate. Acestora li se va da curs în conformitate cu dispoziţiile legale sau reglementãrile interne ale statului solicitat. ART. 32 Cererile de asistenta judiciarã referitoare la transmiterea actelor judiciare, citaţiilor pentru martori sau experţi, obţinerea de extrase de pe cazierul judiciar sau comunicarea de simple informaţii cuprind urmãtoarele date: a) autoritatea de la care emana; b) obiectul cererii; c) fapta pe care se întemeiazã cererea; d) numele, prenumele, locul şi data naşterii şi, dacã este posibil, cetãţenia persoanei în cauza; e) dacã este cazul, numele şi adresa destinatarului. ART. 33 1. Fiecare dintre pãrţile contractante poate denunta celeilalte pãrţi, în vederea urmãririi, infracţiunile comise pe teritoriul sau de cãtre cetãţenii celuilalt stat, care se înapoiazã pe teritoriul acestui stat. 2. În acest scop, dosarele, informaţiile şi obiectele referitoare la infracţiune se transmit gratuit. 3. Partea solicitatã informeazã partea solicitanta despre urmarea care s-a dat cererii sale. ART. 34 Partea solicitatã nu va cere restituirea cheltuielilor ocazionate de asistenta judiciarã în aplicarea titlului II al prezentei convenţii, cu excepţia celor care privesc cheltuielile şi onorariile experţilor. ART. 35 1. Dacã autoritatea solicitatã nu este competenta, ea transmite cererea de asistenta judiciarã autoritãţii competente. 2. Dacã autoritatea solicitatã nu poate îndeplini cererea de asistenta judiciarã, ea informeazã imediat despre aceasta autoritatea solicitanta, aratind motivele pentru care îndeplinirea nu a avut loc.
Titlul III Dispoziţii comune ART. 36 Pentru aplicarea prezentei convenţii: 1. Actele produse în materie de extrãdare, precum şi comisiile rogatorii, sînt însoţite de o traducere în limba sau în una din limbile partii solicitate. 2. Actele judiciare sînt însoţite de o traducere în limba sau în una din limbile partii solicitate, afarã de cazul cînd sînt destinate cetãţenilor partii solicitante. 3. În relaţiile dintre ele, ministerele de justiţie comunica fiecare în limba sa şi, dacã este cazul, comunicãrile lor sînt însoţite de o traducere în limba franceza.
Titlul IV Dispoziţii finale ART. 37 1. Fiecare dintre pãrţile contractante va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor cerute de constituţia sa pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în prima zi a celei de a doua luni urmãtoare datei ultimei notificãri. 2. Prin intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Convenţia de extrãdare încheiatã între România şi Belgia la 15 august 1880 se abroga. ART. 38 1. Prezenta convenţie se încheie pe o durata nelimitatã. 2. Fiecare dintre pãrţile contractante va putea, în orice moment, sa o denunţe şi aceasta denunţare va intra în vigoare la 6 luni dupã data primirii notificãrii sale de cãtre cealaltã parte contractantã. Facuta la Bucureşti la 14 octombrie 1976, în doua exemplare în limbile romana, neerlandeza şi franceza, cele trei texte fãcînd egala credinţa.
Pentru Republica Socialistã România Ministrul afacerilor externe, George Macovescu
Pentru Regatul Belgiei Ministrul afacerilor externe, Rent Van Elslande
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
Bucureşti, 14 octombrie 1976
Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei între Republica Socialistã România şi Regatul Belgiei privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã astãzi, s-a convenit ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 4, dacã cererea de extrãdare se întemeiazã pe o infracţiune de deturnare de aeronava, statul solicitat va tine seama de circumstanţele şi consecinţele acestei infracţiuni. Dacã extrãdarea este refuzatã, statul solicitat se obliga sa supunã cauza autoritãţilor însãrcinate cu urmãrirea penalã, în condiţiile prevãzute de legislaţia sa. Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care mi-l veţi adresa sa constituie acordul între cele doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul afacerilor externe, George Macovescu
Excelentei Sale domnului RENAAT VAN ELSLANDE, ministrul afacerilor externe al Regatului Belgiei
REGATUL BELGIEI MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
Bucureşti, 14 octombrie 1978
Domnule ministru, Aţi binevoit sa-mi adresati, astãzi, o scrisoare cu urmãtorul conţinut: "Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Regatul Belgiei privind extrãdarea şi asistenta judiciarã în materie penalã, semnatã astãzi, s-a convenit ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 4, dacã cererea de extrãdare se întemeiazã pe o infracţiune de deturnare de aeronava, statul solicitat va tine seama de circumstanţele şi consecinţele acestei infracţiuni. Dacã extrãdarea este refuzatã, statul solicitat se obliga sa supunã cauza autoritãţilor însãrcinate cu urmãrirea penalã, în condiţiile prevãzute de legislaţia sa. Am onoarea de a va propune ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care mi-l ve-ti adresa sa constituie acordul între cele doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii." Am onoarea sa va aduc la cunostinta ca scrisoarea dumneavoastrã sus - menţionatã şi prezentul rãspuns constituie acordul celor doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul afacerilor externe, Rent Van Elslande
Excelentei Sale domnului GEORGE MACOVESCU, ministrul afacerilor externe al Republicii Socialiste România
CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Italiene, în dorinta de a promova şi întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne, au convenit sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, ale carei dispoziţii sînt urmãtoarele: ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor politice sau administrative şi al organizaţiilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe cuantumul total al retributiilor plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii valorii. 3. Impozitele actuale care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele: a) În ce priveşte România: -------------------------- (1) impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare; (2) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente; (3) impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini şi impozitul asupra reprezentantelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice strãine; (4) impozitul pe veniturile din activitãţi productive (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi altele decît cele de stat; (5) impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri; (6) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole; (denumite în continuare impozit roman). b) În ce priveşte Italia: ------------------------- (1) impozitul pe veniturile persoanelor fizice; (2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice; şi (3) impozitul local pe venituri; chiar dacã se percep prin reţinere la sursa (denumite în continuare impozit italian). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare, de natura identicã sau analoagã, care vor fi instituite dupã semnarea convenţiei, completind sau inlocuind impozitele menţionate la paragraful 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificãrile importante aduse legislatiilor fiscale respective. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, România sau Italia; b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alta asociere de persoane; c) termenul societate indica orice persoana juridicã, inclusiv societãţile mixte prevãzute de legislaţia romana sau orice alta entitate consideratã persoana juridicã, în scopul aplicãrii impozitelor; d) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, un mod corespunzãtor, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; e) prin trafic internaţional se înţelege orice activitate de transport efectuatã, prin intermediul unei nave sau aeronave sau al unui vehicul feroviar sau rutier, de cãtre o întreprindere al carei sediu de conducere efectivã este situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava, aeronava sau vehiculul feroviar sau rutier este folosit exclusiv între localitãţi situate în în celãlalt stat contractant; f) termenul nationali indica: (1) persoanele fizice care au cetãţenia (nazionalita) unui stat contractant; (2) persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; g) expresia autoritate competenta indica: (1) în România: ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (2) în Italia: Ministerul Finanţelor. 2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, expresiile care nu sînt altfel definite au sensul care li se atribuie de cãtre legislaţia menţionatului stat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliul fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant indica orice persoana care, în virtutea legislaţiei statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, reşedinţei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Totuşi, aceasta expresie nu cuprinde persoanele care sînt impozabile în acest stat numai pentru venitul pe care îl obţin din surse situate în statul menţionat sau pentru averea pe care o poseda în acest stat. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a ambelor sate contractante, situaţia sa este rezolvatã în felul urmãtor: a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului contractant în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are legãturile sale economice cele mai strinse nu poate fi determinat sau persoana respectiva nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, atunci este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, este consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; d) dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãrui stat contractant sau dacã nu are cetãţenia nici unuia dintre statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord. 3. Cînd, fata de dispoziţiile paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã rezidenţã a ambelor state contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant unde se afla sediul conducerii sale efective. Aceeaşi dispoziţie se aplica societãţilor de persoane sau celor asimilate lor, constituite şi organizate în conformitate cu legislaţia unui stat contractant. ART. 5 Sediu stabil 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica un sediu fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi: a) un sediu al conducerii; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale; g) un şantier de montaj sau de construcţii a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Nu se considera un sediu stabil dacã: a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii, în urma unui contract de vînzare, a mãrfurilor aparţinînd întreprinderii; b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt inmagazinate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt inmagazinate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) mãrfurile aparţinînd întreprinderii, expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie, sînt vîndute de întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziţie; e) un sediu fix de afaceri este folosit numai pentru cumpãrarea de mãrfuri sau stringerea de informaţii pentru întreprindere; f) un sediu fix de afaceri este folosit de întreprindere numai în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, de cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar. 4. O persoana care activeazã într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - cu excepţia unui agent cu statut independent, în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat dacã dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit şi care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului în care activitatea sa se limiteazã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin simplul fapt ca îşi exercita activitatea aici, prin intermediul unui mijlocitor, al unui comisionar general sau al oricãrui intermediar care se bucura de statut independent, cu condiţia ca respectivele persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau desfãşoarã activitatea în acest celãlalt stat (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu constituie prin el însuşi un motiv suficient pentru a considera vreuna dintre aceste societãţi ca sediu stabil al celeilalte. ART. 6 Venituri imobiliare 1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din activitãţile agricole sau forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legile statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al întreprinderilor agricole şi forestiere, precum şi drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului privat cu privire la proprietatea funciarã. Se considera de asemenea bunuri imobile uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii ale solului; navele maritime, navele fluviale şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatare directa, din arendare sau închiriere, precum şi din orice alta forma de folosire a bunurilor imobile. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica şi veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care întreprinderea îşi exercita activitatea în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici. Dacã întreprinderea îşi desfãşoarã astfel activitatea, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care aceste beneficii sînt atribuibile sediului stabil. 2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfãşoarã activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil situat aici, în fiecare stat contractant sînt atribuite acestui sediu stabil beneficiile care se considera ca le-ar fi obţinut dacã ar fi fost o întreprindere distinctã şi separatã desfasurind activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi în deplina independenta fata de întreprinderea al carei sediu stabil este. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil, cheltuielile efectuate pentru acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie, sînt admise la scãdere, indiferent de faptul ca s-au produs în statul în care se afla sediul stabil sau în alta parte. 4. Cînd un stat contractant foloseşte practica de determinare a beneficiilor de atribuit unui sediu stabil prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi, dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol nu impiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; totuşi, metoda de repartiţie adoptatã trebuie sa fie astfel încît rezultatul sa corespundã cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu poate fi atribuit unui sediu stabil numai pentru faptul ca acesta a cumpãrat mãrfuri pentru întreprindere. 6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Transport internaţional 1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã sediul conducerii efective a întreprinderii de navigaţie maritima este situat la bordul unei nave, acest sediu este considerat situat în statul contractant în care se gãseşte portul de înregistrare a navei sau, în lipsa unui port de înregistrare, în statul contractant în care cel care exploateazã nava este rezident. 3. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor feroviare sau rutiere sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, beneficiilor unei întreprinderi a unui stat contractant care participa la un fond comun (pool), la o exploatare comuna sau la un organism internaţional de exploatare. ART. 9 Întreprinderi asociate Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi în unul şi în celãlalt caz, cele doua întreprinderi, în relaţiile lor comerciale sau financiare, sînt legate de condiţii acceptate sau impuse, altele decît cele ce ar fi fost convenite între întreprinderi independente, beneficiile care în lipsa unor astfel de condiţii ar fi fost realizate de una dintre aceste întreprinderi, dar care din cauza acestor condiţii nu au fost realizate, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este situata societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. Acest paragraf nu priveşte impozitarea societãţii pentru beneficiile din care au fost plãtite dividendele. 3. În sensul acestui articol, termenul dividende indica veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte pãrţi de participare la beneficii, cu excepţia creditelor şi a veniturilor din alte pãrţi sociale, inclusiv beneficiile distribuite de societãţile mixte, supuse aceluiaşi regim fiscal al veniturilor din acţiuni potrivit legislaţiei fiscale a statului a carei rezidenţã este societatea distribuitoare. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul în care beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant a cãrui rezidenţã este societatea plãtitoare a dividendelor, fie o activitate comercialã sau industriala printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo, şi participarea generatoare de dividende se leagã efectiv de ele. În acest caz, dividendele sînt impozabile în celãlalt stat contractant în conformitate cu propria sa legislaţie. 5. Dacã o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, afarã de cazul în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau dacã participarea generatoare de dividende se leagã efectiv de un sediu stabil sau de o baza fixa situata în acest celãlalt stat, şi nici nu poate preleva impozite, cu titlu de impunere asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite constituie, în total sau în parte, beneficii sau venituri realizate în acest celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însã, dacã persoana care încaseazã dobinzile este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma dobinzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. 3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile provenind din unul dintre statele contractante sînt scutite de impozit în acest stat, dacã: a) plãtitorul dobinzilor este guvernul acestui stat sau o organizaţie localã a sa; sau b) dobinzile sînt plãtite guvernului celuilalt stat contractant sau unei organizaţii locale a sa ori unei organizaţii sau organism (inclusiv instituţiile financiare) care sînt în întregime în proprietatea acestui stat contractant sau a unei organizaţii locale a sa; sau c) dobinzile sînt plãtite altor organizaţii sau organisme (inclusiv instituţiile financiare) ce depind de finantarile fãcute de acestea în aplicarea acordurilor încheiate între guvernele statelor contractante. 4. În sensul acestui articol, termenul dobinzi indica veniturile din efecte publice, din obligaţiuni la împrumuturi garantate sau nu de ipoteca şi purtãtoare sau nu a clauzei participãrii la beneficii şi din creanţe de orice fel, precum şi orice alte venituri asimilabile, potrivit legislaţiei fiscale a statului din care provin veniturile, veniturilor din sume împrumutate. 5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul în care beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile fie o activitate comercialã sau industriala printr-un sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo şi creditul generator de dobinzi se leagã efectiv de ele. În acest caz dobinzile sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant potrivit propriei legislaţii. 6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativã a sa, o organizaţie localã a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cãrui necesitaţi a contractat împrumutul generator de dobinzi şi aceste dobinzi sînt în sarcina sediului stabil, dobinzile menţionate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil. 7. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre aceştia şi terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor se impune în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însã, dacã persoana care încaseazã redevenţele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma redevenţelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. 3. În sensul acestui articol termenul redevenţe indica remuneraţiile de orice fel plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra operelor literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi înregistrãrile pentru transmisii radiofonice şi de televiziune, a brevetelor, a marcilor de fabrica sau de comerţ, a desenelor sau modelelor, a planurilor, a formulelor sau procedeelor secrete, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii echipamentelor industriale, comerciale sau ştiinţifice şi pentru informaţii relative la experienţe cu caracter industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica în cazul în care beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã, în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera printr-o baza fixa situata acolo şi drepturile şi bunurile generatoare de redevenţe sînt legate efectiv de ele. În acest caz, redevenţele sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant dupã legislaţia proprie. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativã a sa, o organizaţie localã a sa sau un rezident al acestui stat. Cu toate acestea, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cãrui necesitaţi a fost încheiat contractul care a dat loc la plata redevenţelor şi care suporta sarcina acestora, acele redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de prestaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa acestor relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celeilalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Comisioane 1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acestui stat, însã, dacã persoana care încaseazã comisioanele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5 la suta din suma comisioanelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a acestei limitãri. 3. În sensul acestui articol, termenul comisioane indica plãţile fãcute unei persoane pentru servicii prestate de aceasta în calitate de agent, dar nu cuprinde plãţile fãcute în legatura cu activitãţile independente prevãzute la art. 15 sau cu activitãţile dependente prevãzute la art. 16. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica în cazul în care beneficiarul comisioanelor, rezident al unui stat contractant, exercita, în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi comisioanele sînt legate efectiv de ele. În acest caz, comisioanele sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant dupã legislaţia proprie. 5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o subdiviziune politica sau administrativã a sa, organizaţie localã a sa sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd debitorul comisioanelor, fie ca este rezident sau nu al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru ale cãrui necesitaţi a fost contractatã obligaţia de a plati comisioanele şi acestea sînt în sarcina sediului stabil, comisioanele se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil. 6. Dacã, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între fiecare dintre ei şi terţe persoane, suma comisioanelor plãtite, ţinînd seama de serviciile pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea care ar fi fost convenitã între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai acestei ultime sume. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã în conformitate cu legislaţia fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 14 Cistiguri din capital 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte dintr-un sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea totalã a acestui sediu stabil (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile prevãzute la paragraful 3 al art. 24 sînt impozabile numai în statul contractant în care bunurile menţionate sînt impozabile conform dispoziţiilor menţionatului articol. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul. ART. 15 Profesii libere 1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altei activitãţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacã acest rezident nu dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat însã limitat la partea atribuibila acelei baze fixe. 2. Expresia profesie libera cuprinde, în special, activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, ştiinţific, educativ şi pedagogic, precum şi activitãţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor. ART. 16 Activitãţi dependente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate dependenta sînt impozabile numai în acest stat, dacã aceasta activitate nu este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã acolo, remuneraţiile încasate cu acest titlu sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate dependenta exercitatã în celãlalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat, dacã: a) beneficiarul sta în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre sau în numele celui care angajeazã, care nu este rezident al celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu stabil sau o baza fixa pe care cel care angajeazã le are celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile ce privesc munca dependenta desfasurata la bordul navelor sau aeronavelor ori al vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii. ART. 17 Tantieme şi jetoane de prezenta Participarea la beneficii, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii asemãnãtoare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al comitetului de cenzori al unei societãţi rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat. ART. 18 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le realizeazã din activitãţile lor pe cont propriu prestate în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care sînt desfãşurate aceste activitãţi. 2. Veniturile pe care artiştii de spectacole sau sportivii rezidenţi ai unui stat contractant le realizeazã din activitãţi exercitate în celãlalt stat contractant în cadrul schimburilor culturale prevãzute de acordurile culturale încheiate între cele doua state contractante nu sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. 3. Cînd venitul provenind din activitãţi pe cont propriu ale unui artist de spectacole sau sportiv, în aceasta calitate, este atribuit unei alte persoane care nu este acelaşi artist sau sportiv, acest venit poate fi impus în statul contractant unde respectivele activitãţi se desfãşoarã, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 15 şi 16. ART. 19 Pensii Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi celelalte remuneraţii asemãnãtoare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru un serviciu prestat în trecut sînt impozabile numai în acest stat. ART. 20 Funcţii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativã a sa ori de o organizaţie localã a sa unei persoane fizice, pentru servicii prestate respectivului stat sau mentionatelor subdiviziuni sau organizaţii locale, sînt impozabile numai în acest stat. b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sînt prestate în acest stat şi beneficiarul remuneraţiei este un rezident al acestui din urma stat care: (i) are cetãţenia acestui stat, sau (ii) nu a devenit rezident al acestui stat cu singurul scop de a-i pune la dispoziţie serviciile sale. 2. a) Pensiile plãtite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativã a sa sau de o organizaţie localã a sa, fie direct fie prin prelevare din fondurile pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate respectivului stat sau respectivei subdiviziuni sau organizaţii locale, sînt impozabile numai în acest stat. b) Totuşi, aceste pensii sînt impozabile numai în celãlalt stat contractant cînd beneficiarul este un rezident al acestui stat şi are cetãţenia acestuia. 3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor sau pensiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale exercitatã de un stat contractant sau de o subdiviziune politica sau administrativã a sa sau de o organizaţie localã a sa. ART. 21 Profesori, învãţãtori şi cercetãtori Remuneraţiile profesorilor şi ale celorlalţi membri ai corpului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant şi care stau temporar în celãlalt stat contractant pentru a preda sau a efectua cercetãri ştiinţifice, pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani, într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt sau de cercetare ştiinţificã fãrã scop lucrativ, sînt impozabile numai în primul stat. ART. 22 Studenţi sau ucenici 1. Sumele pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant şi care se afla în celãlalt stat contractant cu singurul scop de a-şi face studiile sau de a-şi completa pregãtirea profesionalã, le primeşte în scopul întreţinerii, instruirii sau pregãtirii profesionale nu sînt impozabile în acest celãlalt stat cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acestui celãlalt stat. 2. Remuneraţiile pe care un student sau un ucenic, care este sau a fost rezident al unui stat contractant, le primeşte pentru o activitate dependenta pe care o desfãşoarã cu program redus sau în mod ocazional în celãlalt stat contractant o perioada de timp care este raţional justificatã de scopul prezentei sale, despre care s-a amintit la paragraful 1, nu sînt impozabile în acest celãlalt stat. ART. 23 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, ori de unde ar proveni acesta, despre care nu se trateazã în articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acest stat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica în cazul în care beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant fie o activitate comercialã sau industriala prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, fie o profesie libera cu ajutorul unei baze fixe situate acolo de care se leagã efectiv dreptul sau bunul producãtor de venit. În aceasta situaţie elementele de venit sînt impozabile în celãlalt stat contractant dupã propria legislaţie. ART. 24 Avere 1. Averea constituitã din bunuri imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate. 2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat. ART. 25 Metoda pentru evitarea dublei impuneri 1. Se stabileşte ca dubla impunere sa fie eliminata în conformitate cu paragrafele urmãtoare din prezentul articol. 2. Dacã un rezident al României poseda elemente de venit care sînt impozabile în Italia, România, în calcularea propriilor impozite specificate în art. 2 al prezentei convenţii, poate include în baza impozabilã a acestor impozite mentionatele elemente de venit, dacã unele dispoziţii exprese ale prezentei convenţii nu stabilesc altfel. În acest caz impozitul plãtit în Italia va fi dedus din impozitul datorat în România în conformitate cu propriile legi fiscale. Suma astfel dedusã nu poate, totuşi, sa depãşeascã cota de impozit romanesc atribuibila mentionatelor elemente de venit. În vederea aplicãrii prezentului paragraf, beneficiile pe care întreprinderile de stat romane le vãrsa bugetului de stat sînt considerate ca impozite datorate în România. 3. Dacã un rezident al Italiei poseda elemente de venit care sînt impozabile în România, Italia, în calcularea propriilor impozite pe venit specificate în art. 2 al prezentei convenţii, poate include în baza impozabilã a acestor impozite mentionatele elemente de venit, dacã unele dispoziţii exprese ale prezentei convenţii nu stabilesc altfel. În acest caz, Italia trebuie sa deducã din impozitele astfel calculate impozitul pe venit plãtit în România, dar suma deducerii nu poate depãşi cota de impozit italian atribuibila mentionatelor elemente de venit în proporţia în care ele participa la formarea venitului global. Nici o deducere nu va fi în schimb acordatã dacã elementul de venit este supus în Italia impunerii prin reţinere cu titlu de impozit la cererea beneficiarului venitului în baza legislaţiei italiene. ART. 26 Nediscriminare 1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere diferita sau mai împovãrãtoare decît cele la care sînt sau vor fi supuşi nationalii acestui celãlalt stat care se gãsesc în aceeaşi situaţie. În special, nationalii unui stat contractant care sînt impozabili în celãlalt stat contractant beneficiazã de scutiri, de reduceri ale bazei impozabile, de deduceri şi reduceri de impozite sau taxe acordate pentru sarcini familiale ca şi nationalii acestui stat care se gãsesc în aceeaşi situaţie. 2. Impunerea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu poate fi în acest celãlalt stat mai puţin favorabilã decît este impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat care desfãşoarã aceeaşi activitate. Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã în sensul ca obliga un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile personale, scutirile şi deducerile de impozit pe care le acorda propriilor rezidenţi conform situaţiei lor şi sarcinilor lor familiale. 3. Prin derogare de la dispoziţiile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi celelalte cheltuieli plãtite de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se deduc, în scopul determinãrii beneficiilor impozabile ale menţionatei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost deductibile dacã ar fi fost plãtite unui rezident din primul stat. De asemenea, datoriile unei întreprinderi a unui contractant fata de rezidentii celuilalt stat contractant sînt deductibile, în scopul determinãrii averii impozabile a menţionatei întreprinderi, în aceleaşi condiţii în care ar fi fost deductibile dacã ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãrui capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la vreo impunere sau obligaţie legate de impunere diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau vor putea fi supuse celelalte întreprinderi de aceeaşi natura ale primului stat. 5. În sensul prezentului articol, termenul impunere indica impozitele de orice natura şi denumire. ART. 27 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu dispoziţiile prezentei convenţii, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a respectivelor state, sa supunã cazul autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã cazul sau face parte din sfera de aplicare a paragrafului 1 din art. 26, autoritãţii statului contractant a cãrui cetãţenie o are. Cazul va trebui supus în termen de 3 ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care atrage impozitarea neconforma cu convenţia. 2. Autoritatea competenta, dacã reclamaţia îi apare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare satisfãcãtoare, se va strãdui sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Acordul va fi aplicat indiferent de termenele prevãzute de legislatiile naţionale ale statelor contractante. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe cale amiabila dificultãţile sau indoielile inerente interpretãrii sau aplicãrii convenţiei. Ele vor putea, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute în convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor putea comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri potrivit paragrafelor precedente. Dacã se considera ca schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 28 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru a aplica dispoziţiile prezentei convenţii sau pe cele ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele prevãzute de convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care aceste legi o prevãd nu este contrarã convenţiei, precum şi pentru a evita evaziunea fiscalã. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Informaţiile primite de un stat contractant vor fi ţinute în secret, la fel ca şi informaţiile obţinute în baza legislaţiei interne a respectivului stat şi vor fi comunicate numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv autoritãţilor judecãtoreşti şi organelor administrative) care au sarcina stabilirii sau încasãrii impozitelor prevãzute de prezenta convenţie, a procedurilor privitoare la aceste impozite sau a hotãrîrilor de atac prezentate pentru aceste impozite. Persoanele sau autoritãţile mai sus menţionate vor folosi aceste informaţii numai în acest scop. Respectivele persoane sau autoritãţi se vor putea servi de aceste informaţii în timpul audierilor publice sau în justiţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi propriei practici administrative sau celor ale celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant; c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 29 Funcţionari diplomatici şi consulari Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau ale acordurilor speciale. ART. 30 Procedura de restituire 1. Impozitele încasate în unul dintre cele doua state contractante prin reţinere la sursa sînt restituite la cererea celui interesat sau a statului al cãrui rezident este, cînd dreptul la perceperea respectivelor impozite este limitat de dispoziţiile prezentei convenţii. 2. Cererile de restituire, care trebuie fãcute în termenele stabilite de legislaţia statului contractant ce urmeazã sa efectueze restituirea, trebuie sa fie însoţite de un atestat oficial al statului contractant al cãrui rezident este contribuabilul, care sa certifice ca exista condiţiile necesare pentru a avea dreptul la aplicarea avantajelor prevãzute de prezenta convenţie. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord, în conformitate cu dispoziţiile art. 27, modalitãţile de aplicare a prezentului articol. ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Roma de îndatã ce va fi posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi dispoziţiile sale se vor aplica în legatura cu veniturile realizate în timpul perioadelor de impunere care încep la sau dupã 1 ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenţie intra în vigoare. ART. 32 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã la denunţarea din partea unuia dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia pe cale diplomaticã, nu înainte de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, facindu-i cunoscutã încetarea, cu un preaviz minim de 6 luni, înainte de sfîrşitul fiecãrui an calendaristic. În acest caz convenţia se va aplica pentru ultima oara: a) impozitelor percepute prin reţinere la sursa pe veniturile plãtibile cel mai tirziu la 31 decembrie al anului denunţãrii; b) celorlalte impozite din perioadele impozabile care se încheie cel mai tirziu la 31 decembrie al aceluiaşi an. Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie. Facuta în Bucureşti la 14 ianuarie 1977, în doua exemplare în limba romana şi în limba italiana, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Florea Dumitrescu
Pentru guvernul Republicii Italiene, Filippo Maria Pandolfi
PROTOCOL ADIŢIONAL la Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Italiana pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale
Cu ocazia semnãrii Convenţiei, încheiate azi între Republica Socialistã România şi Republica Italiana, pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, subsemnaţii plenipotentiari au cãzut de acord asupra urmãtoarelor dispoziţii suplimentare care fac parte integrantã din convenţie: Rãmîne stabilit: a) ca, în ceea ce priveşte art. 2, dacã un impozit pe avere va fi instituit în viitor în România şi în Italia, convenţia se va aplica respectivului impozit. În acest caz, pentru evitarea dublei impuneri se vor aplica dispoziţiile prevãzute de art. 25; b) ca, printre veniturile menţionate la art. 23, sînt incluse: veniturile ce deriva din activitãţile de control calitativ şi cantitativ al mãrfurilor, de asistenta tehnica şi de specializare profesionalã a personalului, precum şi veniturile derivînd din executarea unor expertize sau din prestarea altor servicii nemenţionate expres în convenţie; c) ca, în legatura cu paragraful 1 al art. 27, expresiei indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala i se atribuie sensul potrivit cãruia punerea în mişcare a procedurii amiabile nu este în contradictie cu procedura contencioasã nationala care este în orice caz începutã preventiv atunci cînd controversa priveşte o aplicare a impozitelor italiene care nu este în conformitate cu convenţia; d) ca dispoziţia de la paragraful 3 al art. 30 nu exclude interpretarea potrivit cãreia autoritãţile competente ale statelor contractante pot, de comun acord, sa stabileascã proceduri diferite pentru aplicarea reducerilor de impozite la care da dreptul convenţia; e) ca, fãcînd excepţie de la cele prevãzute la paragraful 2 al art. 31, dispoziţiile paragrafului 1 al art. 8 se vor aplica cu referire la veniturile realizate la perioadele de impunere care încep cu sau de la 1 ianuarie 1969; f) ca expresia subdiviziune politica sau administrativã, folositã în textul convenţiei, cînd se referã la România trebuie inteleasa ca subdiviziune administrativ-teritorialã. Fãcut în Bucureşti la 14 ianuarie 1977, în doua exemplare în limba romana şi în limba italiana, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, Florea Dumitrescu
Pentru guvernul Republicii Italiene, Filippo Maria Pandolfi
CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România ai guvernul Republicii Franceze privind încurajarea, protejarea şi garantarea reciprocã a investiţiilor
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze, în dorinta de a dezvolta relaţii de cooperare economicã între cele doua state şi de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile romane în Franta şi investiţiile franceze în România, considerind ca acordarea de garanţii pentru investiţii este de natura sa favorizeze dezvoltarea iniţiativelor în acest domeniu, luind în considerare Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa, au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1 Fiecare parte contractantã încurajeazã investiţiile efectuate pe teritoriul sau de cãtre investitorii celeilalte pãrţi. ART. 2 Pentru aplicarea prezentei convenţii: 1. Termenul investiţie desemneazã orice participare sau aport de orice natura, la orice întreprindere sau activitate economicã, incluzind toate bunurile şi mijloacele financiare ale participanţilor la investiţie şi în special, dar nu exclusiv: a) acţiunile şi alte forme de participatii directe sau indirecte, chiar minoritare, la societãţile constituite pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante; b) bunurile mobile şi imobile ca şi orice alte drepturi reale şi personale, ca ipoteci, privilegii, uzufruct, cauţiuni şi drepturi analoage; c) beneficiile reinvestite, creanţele sau orice drepturi rezultind din prestaţii care au o valoare economicã sau financiarã; d) drepturile de proprietate industriala, procedeele tehnice, drepturile de autor, numele înregistrate şi alte drepturi comerciale şi necorporale; e) concesiunile industriale acordate de lege sau în virtutea unui contract, în special concesiunile legale de prospectarea, extractia sau exploatarea de bogatii naturale, inclusiv zonele maritime ţinînd de jurisdicţia uneia dintre pãrţile contractante. Se înţelege ca participatiile menţionate sau aporturile de orice natura trebuie sa fie investite conform legislaţiei partii contractante pe teritoriul cãreia este efectuatã investiţia. Orice modificare a formei investiţiilor nu afecteazã calificarea lor de investiţii, cu condiţia ca aceasta modificare sa nu fie contrarã nici legislaţiei statului pe teritoriul cãruia este realizatã investiţia, nici aprobãrii acordate pentru investiţia iniţialã. 2. Termenul investitori desemneazã: a) pentru Republica Socialistã România - unitãţile economice romane avînd personalitate juridicã, ca centralele industriale sau unitãţile asimilate cu acestea şi unitãţile economice care, conform legii, au atribuţii de comerţ exterior şi de cooperare economicã cu strainatatea; b) pentru Republica Franceza - persoanele fizice care, potrivit legislaţiei franceze, au naţionalitatea franceza, precum şi persoanele juridice constituite în Franta, conform legislaţiei franceze, unde îşi au şi sediul social. 3. Pentru aplicarea prezentei convenţii: a) termenul participatii directe desemneazã participatiile deţinute de cãtre un investitor al unei pãrţi contractante într-o societate sau o activitate economicã situata pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante; b) termenul participatii indirecte desemneazã participatiile deţinute de cãtre o societate avîndu-şi sediul social pe teritoriul unei pãrţi contractante într-o alta societate sau activitate economicã situata tot pe acest teritoriu, cînd aceasta prima societate este constituitã cu participaţia la capital a unui investitor al celeilalte pãrţi contractante. ART. 3 Fiecare dintre pãrţile contractante se angajeazã sa sigure pe teritoriul sau un tratament just şi echitabil investiţiilor investitorilor celeilalte pãrţi. Acest tratament va fi cel puţin egal cu acela care este acordat de fiecare parte contractantã investitorilor naţiunii celei mai favorizate. ART. 4 Investiţiile care au constituit obiectul unui angajament special al uneia dintre pãrţile contractante fata de investitorii celeilalte pãrţi vor fi supuse prevederilor acestui angajament, în mãsura în care acesta ar conţine dispoziţii mai favorabile decît cele prevãzute de prezenta convenţie. ART. 5 Investitorii uneia dintre pãrţile contractante vor beneficia pentru investiţiile lor pe teritoriul celeilalte pãrţi, precum şi pentru exercitarea activitãţilor profesionale şi economice legate de aceste investiţii, de tratamentul naţiunii celei mai favorizate. Totuşi, tratamentul naţiunii celei mai favorizate nu se va extinde asupra privilegiilor pe care o parte contractantã le acorda investitorilor unor state terţe, în virtutea participãrii sau asocierii sale la uniuni economice şi vamale, pieţe comune, zone de liber schimb sau organizaţii economice regionale. ART. 6 1. Investiţiile efectuate de cãtre investitorii uneia dintre pãrţile contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi nu vor putea fi expropriate, naţionalizate sau supuse altor mãsuri avînd acelaşi efect sau acelaşi caracter, decît pentru interes public, în mod nediscriminatoriu în raport cu investiţiile oricãrei terţe tari, potrivit unei proceduri legale şi contra plãţii unei despãgubiri juste. 2. Cuantumul acestei despãgubiri va trebui sa corespundã, valorii reale a bunurilor, drepturilor şi intereselor care au fãcut obiectul uneia dintre mãsurile menţionate la paragraful precedent, la data cînd a fost luatã aceasta mãsura. 3. Cel mai tirziu la data luãrii acestei mãsuri, va fi prevãzutã o procedura corespunzãtoare pentru a se determina cuantumul şi plata despãgubirii care va trebui sa fie efectiv realizabila, vãrsatã fãrã intirziere şi liber transferabila. ART. 7 Fiecare parte contractantã, pe teritoriul cãreia a fost efectuate investiţii de cãtre investitori ai celeilalte pãrţi contractante, va acorda acestor investitori, în ceea ce priveşte investiţiile lor, liberul transfer pentru: a) beneficiile, dividendele şi alte venituri produse de investiţii; b) redevenţele decurgind din drepturile necorporale desemnate la art. 2; c) vãrsãmintele efectuate pentru rambursarea împrumuturilor primite pentru realizarea investiţiilor şi pentru plata dobinzilor aferente; d) produsul cesionarii sau lichidãrii totale sau parţiale a investiţiilor, incluzind plusvalorile sau majorãrile capitalului investit; e) despãgubirile decurgind din mãsurile prevãzute la art. 6. Transferul sumelor menţionate mai sus se efectueazã conform procedurilor corespunzãtoare, aplicate echitabil, de buna-credinţa şi pe o baza nediscriminatorie, dupã plata impozitelor şi taxelor de orice natura, datorate de investitor în statul unde se realizeazã investiţia, fãrã a stinjeni aplicarea convenţiilor fiscale în vigoare între cele doua state. Cetãţenii fiecãreia dintre pãrţile contractante, autorizaţi sa lucreze pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante pentru exercitarea de activitãţi economice şi profesionale legate de investiţiile vizate în prezenta convenţie, vor fi autorizaţi de asemenea sa transfere în ţara lor de origine o parte corespunzãtoare a remuneraţiei lor, conform legislaţiei fiecãreia dintre pãrţile contractante. Transferurile vizate în paragrafele precedente vor fi efectuate fãrã intirziere, în valuta convertibilã în care a fost realizatã investiţia sau într-o alta valuta convertibilã, dacã s-a convenit astfel între investitori şi autoritãţile competente în materie şi la cursul de schimb oficial aplicabil la data transferului. ART. 8 1. Dacã un diferend între un investitor al unei pãrţi contractante şi cealaltã parte contractantã, cu privire la cuantumul despãgubirii cerute, subzistã dupã ce au fost epuizate cãile de recurs oferite de legislaţia partii contractante pe teritoriul cãreia a fost realizatã investiţia, pãrţile contractante recunosc fiecãrei pãrţi la diferend dreptul de a angaja, conform Convenţiei privind reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi cetãţeni ai altor state, deschisã pentru semnare la Washington la 18 martie 1965, în fata Centrului internaţional pentru reglementarea diferendelor în materie de investiţii (C.I.R.D.I.), procedura prevãzutã în convenţia sus-menţionatã pentru reglementarea acestui diferend prin arbitraj. 2. Totuşi, condiţia menţionatã la paragraful 1 al prezentului articol, relativã la epuizarea cãilor de recurs oferite de legislaţia partii contractante pe al carei teritoriu a fost realizatã investiţia, nu va mai putea fi opusã de cãtre aceasta parte investitorului celeilalte pãrţi, dupã un termen de 2 ani, care începe sa curgã de la data primului act de procedura contencioasã pentru reglementarea acestui diferend de cãtre tribunale. 3. Fiecare dintre pãrţile contractante se angajeazã sa aducã la îndeplinire hotãrîrea care va fi data de cãtre C.I.R.D.I. ART. 9 În mãsura în care legislaţia sa o prevede, fiecare dintre pãrţile contractante va putea, în cadrul unei examinari de la caz la caz, sa acorde garanţia sa unor investiţii efectuate de cãtre investitori ai acestei pãrţi pe teritoriul celeilalte pãrţi dacã aceste investiţii au obţinut în prealabil acordul acestei ultime pãrţi. ART. 10 Dacã una dintre pãrţile contractante, în virtutea unei garanţii date, conform dispoziţiilor art. 9 de mai sus, pentru o investiţie realizatã pe teritoriul celeilalte pãrţi, efectueazã vãrsãminte propriilor sãi investitori, ea, prin acest fapt, se subroga în drepturile şi acţiunile numitilor investitori, care decurg din documentele privind realizarea investiţiei. Subrogarea în drepturi se extinde, de asemenea, la dreptul de transfer arãtat la art. 7 de mai sus. Partea contractantã care a efectuat vãrsãminte propriilor sãi investitori nu va putea pretinde drepturi mai mari decît cele ale investitorului asigurat şi va obţine asemenea drepturi dupã plata impozitelor şi taxelor şi îndeplinirea altor obligaţii prevãzute de documentele privind realizarea investiţiei. Totuşi, în cazul investiţiilor arãtate la art. 9 de mai sus, dacã un recurs a fost prezentat C.I.R.D.I., subrogarea partii contractante propriilor sãi investitori cãrora le-a efectuat vãrsãminte nu se aplica decît drepturilor recunoscute acestora prin hotãrîrea acestei jurisdicţii. ART. 11 Investiţiile pe care investitorii uneia dintre pãrţile contractante le-au efectuat pe teritoriul celeilalte pãrţi şi care exista la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii sînt supuse de asemenea prevederilor acestei convenţii. ART. 12 Orice diferend relativ la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi rezolvat pe cale diplomaticã într-un termen de 6 luni, va putea fi supus, la cererea uneia sau alteia dintre pãrţile contractante, unui tribunal arbitral care va fi constituit în modul urmãtor: Fiecare dintre pãrţile contractante va desemna un arbitru în termen de 2 luni, începînd de la data primirii cererii de arbitraj. Cei doi arbitri astfel numiţi vor alege, în termen de 4 luni dupã notificarea partii care a desemnat ultima arbitrul sau, un al treilea arbitru, cetãţean al unui stat terţ. În cazul în care una dintre pãrţile contractante nu a desemnat arbitrul în termenul fixat, cealaltã parte va putea cere secretarului general al Naţiunilor Unite sa-l desemneze. Se va proceda în acelaşi mod, la cererea uneia sau celeilalte pãrţi, în lipsa unei înţelegeri asupra alegerii celui de-al treilea arbitru de cãtre cei doi arbitri. Pãrţile contractante vor putea sa se înţeleagã dinainte pentru a desemna, pentru o perioada de 5 ani, care se poate reînnoi, personalitatea care va îndeplini, caz de litigiu, funcţiile celui de-al treilea arbitru. Tribunalul arbitral va delibera potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii şi ale celorlalte acorduri încheiate între pãrţile contractante, ca şi potrivit principiilor generale ale dreptului internaţional. El va lua hotãrîri cu majoritate de voturi. Aceste hotãrîri vor avea un caracter definitiv şi obligatoriu. Pãrţile contractante vor asigura îndeplinirea lor. Tribunalul arbitral îşi va fixa propriile reguli de procedura. Fiecare parte contractantã suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a desemnat sau care a fost desemnat, conform dispoziţiilor alin. 3 de mai sus. Cheltuielile privind preşedintele şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în pãrţi egale de cele doua pãrţi contractante. ART. 13 Prezenta convenţie va fi aprobatã sau ratificatã conform dispoziţiilor constituţionale în vigoare în fiecare stat. Ea va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei schimbului notificãrilor constatind ca aceste dispoziţii au fost îndeplinite. Ea este încheiatã pe o durata iniţialã de 10 ani şi va rãmîne în vigoare şi dupã acest termen, afarã de cazul cînd una dintre cele doua pãrţi contractante a denunţat-o pe cale diplomaticã cu un preaviz de un an. În caz de denunţare, prezenta convenţie va rãmîne aplicabilã investiţiilor efectuate în timpul duratei valabilitãţii sale, pentru o perioada de 15 ani. Încheiatã la Paris la 16 decembrie 1976, în doua exemplare originale în limba romana şi în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, MANEA MANESCU
Pentru guvernul Republicii Franceze, RAYMOND BARRE
CONVENŢIE între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze privind asigurãrile sociale
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze, animate de dorinta de a întãri cooperarea lor, cu respectarea stricta a suveranitãţii şi independentei naţionale a fiecãrui stat, dorind sa dezvolte relaţiile între cele doua state în domeniul asigurãrilor sociale, afirmind principiul egalitãţii de tratament al cetãţenilor celor doua pãrţi contractante fata de legislaţia de asigurãri sociale a fiecãreia dintre ele, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
TITLUL I Dispoziţii generale ART. 1 Cetãţenii romani sau francezi care presteazã în Franta sau în Republica Socialistã România o activitate retribuitã sau asimilatã sînt, ca şi membrii de familie care locuiesc cu ei, supuşi legislatiilor de asigurãri sociale ale statului pe teritoriul cãruia îşi exercita activitatea, astfel cum acestea sînt enumerate în art. 3 de mai jos, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii statului respectiv, sub rezervele şi modalitãţile speciale convenite de comun acord. ART. 2 Teritoriile avute în vedere prin dispoziţiile prezentei convenţii sînt: În ceea ce priveşte România: teritoriul Republicii Socialiste România. În ceea ce priveşte Franta: departamentele Republicii Franceze. ART. 3 1. Legislatiile de asigurãri sociale avute în vedere prin prezenta convenţie sînt: A. În România: -------------- a) Legislaţia privind asigurãrile sociale (batrinete, invaliditate, boala, accidente de munca şi boli profesionale, deces). b) Legislaţia privind asistenta medicalã. c) Legislaţia referitoare la alocaţiile familiale. B. În Franta: -------------- a) Legislaţia care stabileşte organizarea asigurãrilor sociale, cu excepţia dispoziţiilor care reglementeazã participarea strãinilor la alegerile prilejuite de funcţionarea regimurilor de asigurare socialã. b) Legislaţia care stabileşte regimul asigurãrilor sociale aplicabil lucrãtorilor din profesiunile neagricole şi legislaţia de asigurãri sociale aplicabilã lucrãtorilor din profesiunile agricole, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la asigurarea voluntara în favoarea cetãţenilor francezi care lucreazã sau care au lucrat în afarã teritoriului francez. c) Legislatiile asupra prevenirii şi repararii daunelor din accidente de munca şi din boli profesionale. d) Legislaţia referitoare la prestaţii familiale. e) Legislatiile asupra regimurilor speciale de asigurare socialã, în mãsura în care se referã la riscurile şi prestaţiile avute în vedere de legislatiile amintite la alineatele precedente, cu excepţia, în ceea ce priveşte functionarii, numai a dispoziţiilor specifice aplicabile acestora. f) Legislatiile asupra regimului marinarilor, în condiţiile stabilite, dacã este cazul, prin înţelegerea generalã. Prezenta convenţie nu are în vedere dispoziţiile referitoare la asigurarea socialã a studenţilor şi la prestaţiile necontributive. 2. Prezenta convenţie va avea, de asemenea, în vedere toate actele legislative sau de reglementare care ar modifica sau completa legislatiile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol. Totuşi: a) pentru aplicarea convenţiei la actele legislative sau de reglementare care se referã la o ramura noua a asigurãrilor sociale, va fi necesar, în acest scop, un acord între cele doua pãrţi contractante; b) aplicarea convenţiei la actele legislative sau de reglementare, care vor extinde regimurile existente asupra unor noi categorii de beneficiari, se va face de drept, în afarã de cazul în care ar exista opoziţie, în aceasta privinta, a partii contractante interesate, notificatã celeilalte pãrţi contractante în termen de 3 luni începînd de la data publicãrii oficiale a acestor acte. ART. 4 Perioadele de asigurare şi cele asimilate, realizate, dacã este cazul, sub regimul de asigurare romanesc, pot fi luate în considerare pentru admiterea cetãţenilor celor doua state, care domiciliazã în Franta, la asigurarea voluntara de batrinete (asigurare neîntreruptã), prevãzutã de legislaţia franceza. ART. 5 1. Membrii misiunilor diplomatice şi posturilor consulare ale pãrţilor contractante nu sînt cuprinşi în domeniul de aplicare a prezentei convenţii. 2. Totuşi, membrii personalului administrativ şi tehnic, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, precum şi personalul de serviciu al membrilor misiunilor diplomatice şi posturilor consulare, care au cetãţenia statului acreditant sau trimiţãtor şi fãrã a avea cetãţenia statului acreditar sau de resedinta, fiind în acelaşi timp rezidenţi permanenţi în statul acreditar sau de resedinta, au facultatea de a opta între aplicarea legislaţiei statului acreditant sau trimiţãtor şi cea a statului acreditar sau de resedinta. Acest drept de opţiune nu poate fi exercitat decît o singura data, în condiţiile stabilite prin înţelegerea generalã. ART. 6 Prin excepţie de la dispoziţiile art. 1 din prezenta convenţie: 1. Nu sînt supuşi regimului de asigurãri sociale al statului în care se presteazã activitatea şi rãmîn supuşi regimului de asigurãri sociale al statului de origine: a) de drept, personalul retribuit, detaşat de cãtre cel care l-a angajat, în celãlalt stat, pentru a efectua o lucrare determinata cu caracter temporar, în mãsura în care durata detaşãrii nu depãşeşte 3 ani, în care sînt cuprinse şi perioadele de concediu; b) sub rezerva unui acord prealabil, consimţit concomitent de autoritãţile competente ale celor doua state sau de autoritãţile pe care acestea le-au delegat în acest scop, personalul retribuit, detaşat de cãtre cel care l-a angajat, în celãlalt stat, sa efectueze o lucrare determinata cu caracter temporar a carei durata, iniţial prevãzutã sau nu, trebuie sa se prelungeascã mai mult de 3 ani. 2. Personalul retribuit al întreprinderilor publice sau particulare de transport din una dintre pãrţile contractante, care lucreazã în celãlalt stat, fie în mod permanent, fie cu titlu temporar, fie ca personal ambulant, este supus regimului de asigurãri sociale în vigoare în statul unde îşi are sediul întreprinderea. Totuşi, atunci cînd întreprinderea are pe teritoriul celuilalt stat o sucursala sau o reprezentanta permanenta, înţelegerea generalã va determina condiţiile în care personalul retribuit, folosit de cãtre aceasta, va putea fi supus legislaţiei statului unde este instalata aceasta unitate. ART. 7 Autoritãţile competente ale pãrţilor contractante vor putea sa prevadã de comun acord şi, în special, în interesul personalului retribuit din unul sau din celãlalt stat, şi alte excepţii de la dispoziţiile art. 1. De asemenea, vor putea conveni ca excepţiile prevãzute la articolul precedent nu se vor aplica în anumite cazuri particulare.
TITLUL II Dispoziţii speciale fiecãrei categorii de prestaţii
CAP. 1 Boala, maternitate, deces
ART. 8 Persoanele care se duc dintr-un stat în altul pentru a exercita o activitate retribuitã beneficiazã, ca şi membrii lor de familie care le însoţesc, de prestaţiile de boala, maternitate, prevãzute de legislaţia statului noului loc de munca, dacã: a) au început o perioada de asigurare în baza legislaţiei acestui din urma stat; b) îndeplinesc condiţiile cerute pentru deschiderea dreptului la prestaţii tinindu-se seama, la nevoie, de perioadele de asigurare sau asimilate realizate anterior potrivit legislaţiei din celãlalt stat. ART. 9 Personalul roman salariat în Franta sau lucrãtorii francezi salariaţi în Republica Socialistã România beneficiazã în timpul unei sederi temporare efectuatã în statul de origine, cu ocazia unui concediu plãtit sau a unui concediu fãrã plata, de prestaţiile de boala, maternitate, dacã le sînt necesare îngrijiri medicale, imediate, inclusiv spitalizarea, sub rezerva ca instituţia de asigurare de care aparţine cel interesat sa fi atestat ca dreptul la prestaţii este deschis. Aceasta atestare, care echivaleaza cu o aprobare, nu este valabilã decît pentru o durata maxima de 3 luni. Totuşi, acest termen poate fi prelungit pentru o noua perioada de 3 luni, prin hotãrîrea instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, pe baza unui aviz favorabil al organelor de control medical. ART. 10 În ipoteza unei boli care prezintã un caracter de exceptionala gravitate, astfel definitã prin înţelegerea generalã amintita mai sus, personalul retribuit, care are dreptul la prestaţii de boala, maternitate, în sarcina instituţiei competente a statului unde lucreazã, pãstreazã acest beneficiu în sarcina acestei instituţii atunci cînd el este autorizat sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat. Aceasta autorizare nu poate fi refuzatã decît dacã este stabilit ca deplasarea celui interesat este de natura sa-i pericliteze starea sãnãtãţii sau aplicarea tratamentului medical. ART. 11 Prevederile art. 9 şi 10 se aplica şi membrilor de familie care însoţesc personalul retribuit. ART. 12 Personalul retribuit roman sau lucrãtorii francezi, la care se referã art. 6 (1) din prezenta convenţie, ca şi membrii lor de familie care îi însoţesc, beneficiazã de prestaţii de boala, maternitate, pe timpul întregii durate a şederii lor în statul unde lucreazã. Aceleaşi drepturi le au şi persoanele prevãzute la art. 5 (2) care au optat pentru aplicarea legislaţiei statului acreditant. Asigurarea prestaţiilor în natura se face, potrivit modalitãţilor ce vor fi prevãzute în înţelegerea generalã, fie prin instituţia locului de şedere temporarã, în contul instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, fie direct de cãtre aceasta din urma. ART. 13 În cazurile prevãzute la art. 9, 10, 11 şi 12, prestaţiile în natura (îngrijiri) vor fi acordate de instituţia statului locului de şedere, potrivit legislaţiei aplicabile în statul respectiv. Cheltuielile efectuate nu pot duce la obligaţii mai mari decît cele care decurg din aplicarea legislaţiei statului respectiv cetãţenilor proprii. Înţelegerea generalã stabileşte modalitãţile potrivit cãrora sînt restituite costurile prestaţiilor în natura, ca şi cheltuielile ocazionate de controalele medicale pe care instituţiile din statul de şedere temporarã sau în care are noul domiciliu le-ar putea efectua la solicitarea instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat. ART. 14 În cazul în care se convine asupra unei restituiri pe baza de justificare, acordarea de proteze, de mare aparatura şi alte prestaţii în natura de mare importanta, a cãror lista va fi anexatã la înţelegerea generalã, este, în afarã cazurilor de urgenta absolutã, supusã autorizãrii instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat. ART. 15 În cazurile prevãzute la art. 9 şi 10, decesul survenit pe teritoriul statului de şedere temporarã se considera ca şi cum ar fi survenit pe teritoriul celuilalt stat.
CAP. 2 Accidente de munca şi boli profesionale
ART. 16 Personalul roman retribuit sau lucrãtorul francez, victima a unui accident de munca sau care a contractat o boala profesionalã pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi are dreptul la prestaţiile cuvenite pe perioada de incapacitate temporarã, pãstreazã beneficiul acestor prestaţii în sarcina instituţiei competente atunci cînd cere sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat, cu condiţia ca, înainte de plecarea sa, sa fi obţinut autorizarea instituţiei franceze sau romane de asigurare de care aparţine cel interesat. Aceasta autorizare nu poate fi refuzatã decît dacã se stabileşte ca deplasarea celui interesat este de natura sa pericliteze starea sãnãtãţii sale sau aplicarea tratamentului medical. ART. 17 Personalul prevãzut la art. 6 (1) din prezenta convenţie, victima a unui accident de munca sau care a contractat o boala profesionalã pe teritoriul statului unde acesta lucreazã, are drept la prestaţiile cuvenite pe timpul perioadei de incapacitate temporarã. El beneficiazã de primele îngrijiri potrivit legislaţiei statului pe teritoriul cãruia lucreazã. Acordarea prestaţiilor se continua, potrivit modalitãţilor ce vor fi definite prin înţelegerea generalã, fie cãtre instituţia locului de şedere temporarã, în contul instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, fie direct de cãtre aceasta din urma. ART. 18 Dispoziţiile art. 13 şi 14 de mai sus sînt aplicabile la prestaţiile în natura acordate pe timpul perioadei de incapacitate temporarã, potrivit legislaţiei privind accidentele de munca şi bolile profesionale. ART. 19 Pentru a se aprecia gradul de incapacitate permanenta, rezultatã dintr-un accident de munca sau dintr-o boala profesionalã, în raport de legislaţia unui stat, accidentele şi bolile profesionale ivite mai înainte sub legislaţia celuilalt stat sînt luate în considerare pentru deschiderea dreptului, ca şi cum s-ar fi ivit sub legislaţia primului stat.
CAP. 3 Invaliditate
ART. 20 Pentru lucrãtorii salariaţi care se duc dintr-un stat în altul, perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul asigurãrilor sociale din primul stat, sînt insumate, la nevoie, cu condiţia ca acestea sa nu se suprapuna cu perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul de asigurare al celuilalt stat şi numai pentru deschiderea dreptului la prestaţii la acest din urma stat.
CAP. 4 Batrinete
ART. 21 1. Perioadele de asigurare îndeplinite sub fiecare dintre legislatiile celor doua pãrţi contractante, precum şi perioadele recunoscute ca asimilate cu perioadele de asigurare, sînt insumate, la nevoie, cu condiţia ca ele sa nu se suprapuna şi numai pentru aprecierea condiţiilor de deschidere a dreptului la prestaţii. 2. Perioadele recunoscute ca asimilate perioadelor de asigurare sînt, în fiecare stat, acelea care sînt recunoscute ca atare prin legislaţia statului respectiv. Atunci cînd perioada recunoscuta ca asimilatã unei perioade de asigurãri prin legislaţia unui stat coincide cu o perioada de asigurãri realizatã în celãlalt stat se ia în considerare de cãtre instituţia acestui din urma stat numai perioada de asigurare. Atunci cînd aceeaşi perioada este recunoscuta ca asimilatã unei perioade de asigurãri, în acelaşi timp de cãtre legislaţia romana şi de cãtre legislaţia franceza, aceasta perioada este luatã în considerare de cãtre instituţia statului unde cel interesat a fost asigurat cu titlu obligatoriu, în ultimul timp, înainte de perioada în cauza. 3. Atunci cînd legislaţia unuia dintre cele doua state acorda anumite avantaje de batrinete, numai dacã perioadele de asigurãri au fost îndeplinite într-o profesie supusã unui regim special de asigurãri sau, eventual, într-o profesie sau o munca determinata, perioadele îndeplinite sub legislaţia celuilalt stat nu vor fi luate în considerare pentru admiterea la beneficiarul acestor avantaje, decît dacã ele au fost realizate sub un regim de asigurare corespunzãtor sau, în lipsa, în aceeaşi profesie ori, eventual, în aceeaşi funcţie. Dacã, cu toatã însumarea unor astfel de perioade, cel interesat nu îndeplineşte condiţiile care sa-i permitã sa beneficieze de aceste avantaje, perioadele amintite sînt atunci insumate în vederea admiterii la beneficiul prestaţiilor regimului general de asigurare, fãrã a se tine seama de specificul lor.
CAP. 5 Prestaţii familiale
ART. 22 Copiii personalului la care se referã art. 6 (1) din prezenta convenţie, care însoţesc acest personal pe teritoriul celuilalt stat, au dreptul la prestaţiile familiale prevãzute de cãtre legislaţia cãreia personalul respectiv îi rãmîne supus, asa cum vor fi stabilite prin înţelegerea generalã.
TITLUL III Dispoziţii diverse ART. 23 O înţelegere generalã, adoptatã de cãtre autoritãţile competente ale celor doua state, va stabili, în mãsura în care va fi necesar, condiţiile de aplicare a prezentei convenţii şi, în special, cele referitoare la articolele care trimit în mod expres la amintita înţelegere generalã. Prin aceasta înţelegere generalã vor fi desemnate organismele de legatura ale celor doua state. În afarã de acestea, vor fi stabilite modelele de formulare necesare punerii în aplicare a procedurilor şi formalitãţilor stabilite în comun. ART. 24 Sînt considerate, pentru fiecare dintre pãrţile contractante, ca autoritãţi competente, în sensul prezentei convenţii, miniştrii care sînt însãrcinaţi, fiecare în ceea ce priveşte aplicarea legislatiilor enumerate în art. 3. ART. 25 Autoritãţile competente ale celor doua state: - vor încheia, în afarã de înţelegerea generalã la care se referã art. 23, orice înţelegeri care sa o completeze sau sa o modifice, mai ales în vederea definirii modalitãţilor efectuãrii atît a controlului medical şi administrativ, cît şi a procedurilor de expertiza necesare aplicãrii prezentei convenţii; - îşi vor comunica direct toate informaţiile referitoare la mãsurile luate, pe plan intern, pentru aplicarea prezentei convenţii şi a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa; - îşi vor sesiza reciproc dificultãţile care ar putea aparea pe plan tehnic din aplicarea dispoziţiilor convenţiei sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa; - îşi vor comunica direct toate informaţiile referitoare la modificãrile aduse legislatiilor şi reglementãrilor la care se referã art. 3, în mãsura în care aceste modificãri ar fi susceptibile de a afecta aplicarea prezentei convenţii sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa. ART. 26 Autoritãţile competente şi instituţiile de asigurãri sociale ale celor doua pãrţi contractante îşi vor da concursul pentru aplicarea atît a prezentei convenţii, cît şi a legislaţiei de asigurãri sociale a celuilalt stat. ART. 27 Beneficiul scutirilor de taxe de timbru şi de taxe consulare, prevãzute de cãtre legislaţia uneia dintre pãrţile contractante pentru acele ce trebuie prezentate administraţiilor sau instituţiilor de asigurare socialã ale acestei pãrţi contractante, se extinde la actele corespunzãtoare ce trebuie prezentate pentru aplicarea prezentei convenţii administratiilor sau instituţiilor de asigurare socialã ale celeilalte pãrţi contractante. Toate actele, documentele şi orice dovezi ce trebuie prezentate în executarea prezentei convenţii sînt scutite de viza de legalizare. ART. 28 Comunicãrile pentru aplicarea prezentei convenţii de cãtre beneficiarii acestei convenţii sau de cãtre autoritãţi, instituţii sau organe de jurisdicţie ale unui stat, adresate autoritãţilor, instituţiilor sau organelor de jurisdicţie ale celuilalt stat, sînt redactate în limba oficialã a unuia sau a celuilalt stat. ART. 29 De ambele pãrţi nu poate fi facuta nici o dificultate transferurilor financiare care rezulta din aplicarea atît a prezentei convenţii, cît şi a legislaţiei de asigurãri sociale a celeilalte pãrţi, şi, în special, cu privire la asigurarea voluntara şi la regimurile complimentare de pensionare. Autoritãţile competente ale celor doua state vor putea, de comun acord, sa încredinţeze organismelor de legatura sarcina de a centraliza, în vederea transferãrii în celãlalt stat, sumele rezultate din unele operaţii prevãzute în prezenta convenţie. ART. 30 Transferurile prevãzute la art. 29 se efectueazã în devize libere, pe baza cursului oficial de schimb în vigoare la data transferului. ART. 31 Toate dificultãţile referitoare la aplicarea prezentei convenţii vor fi soluţionate, de comun acord, de cãtre autoritãţile prevãzute la art. 24. În cazul în care nu ar fi posibil sa se ajungã, pe aceasta cale, la o soluţie, aceasta va trebui sa fie cautata pe cale diplomaticã. ART. 32 Fiecare parte contractantã va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor constituţionale necesare, în ceea ce o priveşte, pentru intrarea în vigoare prezentei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei ultimei notificãri. ART. 33 Orice perioada de asigurare realizatã în baza legislaţiei unui stat, înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, este luatã în considerare dar numai pentru deschiderea dreptului la prestaţiile prevãzute de dispoziţiile prezentei convenţii, în conformitate cu dispoziţiile acesteia. ART. 34 Pentru personalul a cãrui detaşare este în curs la data intrãrii în vigoare a convenţiei, aceasta data constituie punctul de plecare al termenului prevãzut la art. 6 paragraful 1 al convenţiei. ART. 35 Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pe durata nedeterminatã. Fiecare parte contractantã o va putea denunta cu un preaviz de 6 luni, notificat pe cale diplomaticã. În caz de denunţare, prevederile prezentei convenţii vor rãmîne aplicabile drepturilor dobîndite. Încheiatã la Paris la 16 decembrie 1976, în doua exemplare originale în limba romana şi în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
Pentru guvernul Republicii Socialiste România, MANEA MANESCU
Pentru guvernul Republicii Franceze, RAYMOND BARRE
ÎNŢELEGERE intervenita la 12 noiembrie 1976, prin schimb de note, între Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România şi Ambasada Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste la Bucureşti, privind punerea de acord a textelor, în limba romana şi în limba rusa, ale art. 59 din Tratatul dintre guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborarea şi asistenta mutuala în problemele de frontiera, semnat la Bucureşti la 27 februarie 1961
AMBASADA UNIUNII REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE Nr. 68 Ambasada Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din Republica Socialistã România prezintã salutul sau Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România şi are onoarea de a se referi la schimbul de pãreri care a avut loc între reprezentanţii celor doua pãrţi privind dorinta de a pune de acord textele, în limba rusa şi în limba romana, ale art. 59 din Tratatul dintre guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi guvernul Republicii Populare Romane privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborarea şi asistenta mutuala în problemele de frontiera, semnat la Bucureşti la 27 februarie 1961. În legatura cu aceasta, ambasada ar dori sa propunã, în numele guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, ca formularea acestui articol în limba rusa şi în limba romana sa fie urmãtoarea: "Prezentul tratat va fi valabil pe timp de 10 ani socotiţi din ziua intrãrii sale în vigoare. Dacã nici una dintre pãrţile contractante nu anunta, cu 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate al prezentului tratat, ca renunţa la el sau ca doreşte sa introducã în el unele modificãri, valabilitatea tratatului se va prelungi, automat, pe noi perioade de cîte 5 ani." Dacã aceasta propunere este acceptabilã pentru guvernul Republicii Socialiste România, guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste propune ca prezenta nota şi rãspunsul favorabil al ministerului sa fie considerate ca document de corectare a textului art. 59 din tratat, avînd aceeaşi valabilitate, ca şi cum aceasta corectura ar fi fost facuta odatã cu semnarea tratatului. Prezenta înţelegere va intra în vigoare, provizoriu, în ziua primirii notei de rãspuns a ministerului şi, definitiv, în ziua schimbului de notificãri privind îndeplinirea de cãtre fiecare parte a prevederilor constituţionale necesare pentru aceasta. Ambasada se foloseşte de acest prilej pentru a reînnoi ministerului asigurarea înaltei sale consideratii. Bucureşti, 12 noiembrie 1976. Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Nr. 07/3670 Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România prezintã salutul sau Ambasadei Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi are onoarea a confirma primirea Notei verbale a ambasadei, cu nr. 68 din data de astãzi, care conţine urmãtoarele: "Ambasada Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din Republica Socialistã România prezintã salutul sau Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România şi are onoarea de a se referi la schimbul de pãreri care a avut loc între reprezentanţii celor doua pãrţi privind dorinta de a pune de acord textele, în limba rusa şi în limba romana, ale art. 59 din Tratatul dintre guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi guvernul Republicii Populare Romane privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborarea şi asistenta mutuala în problemele de frontiera, semnat la Bucureşti la 27 februarie 1961. În legatura cu aceasta, ambasada ar dori sa propunã, în numele guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, ca formularea acestui articol în limba rusa şi în limba romana sa fie urmãtoarea: "Prezentul tratat va fi valabil pe timp de 10 ani socotiţi din ziua intrãrii sale în vigoare. Dacã nici una dintre pãrţile contractante nu anunta, cu 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate al prezentului tratat, ca renunţa la el sau ca doreşte sa introducã în el unele modificãri, valabilitatea tratatului se va prelungi automat, pe noi perioade de cîte 5 ani." Dacã aceasta propunere este acceptabilã pentru guvernul Republicii Socialiste România, guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste propune ca prezenta nota şi rãspunsul favorabil al ministerului sa fie considerate ca document de corectare a textului art. 59 din tratat, avînd aceeaşi valabilitate, ca şi cum aceasta corectura ar fi fost facuta odatã cu semnarea tratatului. Prezenta înţelegere va intra în vigoare, provizoriu, în ziua primirii notei de rãspuns a ministerului şi, definitiv, în ziua schimbului de notificãri privind îndeplinirea de cãtre fiecare parte a prevederilor constituţionale necesare pentru aceasta. Ministerul Afacerilor Externe are onoarea a informa Ambasada Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ca guvernul Republicii Socialiste România este de acord cu cele ce preced şi ca Nota verbalã a ambasadei şi prezenta sa fie considerate ca document de corectare a textului art. 59 din Tratatul dintre guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind regimul frontierei de stat romano-sovietice, colaborarea şi asistenta mutuala în problemele de frontiera, semnat la Bucureşti la 27 februarie 1961, avînd aceeaşi valabilitate, ca şi cum aceasta corectura ar fi fost facuta odatã cu semnarea tratatului. Ministerul Afacerilor Externe se foloseşte de acest prilej pentru a reînnoi ambasadei asigurarea celei mai înalte consideratii.
Bucureşti, 12 noiembrie 1976.
Ambasadei Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
AMENDAMENTE la Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii, adoptate la a XXVI-a Adunare mondialã a sãnãtãţii (22 mai 1973)
1. Se suprima din textul articolului 34 cuvintele "în fiecare an". Articolul 34, astfel modificat, va avea urmãtorul text: "Directorul general va pregati şi supune consiliului rapoartele financiare şi previziunile bugetare ale organizaţiei." 2. Se suprima din textul articolului 55 cuvintul "anual". Articolul 55, astfel modificat, va avea urmãtorul text: "Directorul general pregãteşte şi supune consiliului previziunile bugetare ale organizaţiei. Consiliul examineazã aceste previziuni bugetare şi le supune Adunãrii sãnãtãţii împreunã cu recomandãrile pe care le considera oportune."
AMENDAMENTE la Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii, adoptate la a XXIX-a Adunare mondialã a sãnãtãţii (17 mai 1976) 1. Textul articolului 24 se suprima şi se înlocuieşte prin: "ART. 24 Consiliul este compus din 31 de persoane, desemnate din tot atitea state membre. Adunarea sãnãtãţii alege, ţinînd seama de o repartiţie geograficã echitabila, statele chemate sa desemneze un delegat în consiliu, intelegind ca cel puţin 3 din aceşti membri trebuie sa fie alesii din fiecare organizaţie regionala, în aplicarea art. 44. Fiecare din aceste state va trimite în consiliu o personalitate cu calificare tehnica în domeniul sãnãtãţii, care va putea fi însoţitã de supleanţi şi de consilieri." 2. Textul articolului 25 se suprima şi se înlocuieşte prin: "ART. 25 Aceşti membri sînt aleşi pentru 3 ani şi sînt reeligibili; totuşi, din cei 11 membri aleşi la prima sesiune a Adunãrii sãnãtãţii ulterioara intrãrii în vigoare a amendamentului la prezenta constituţie, care mãreşte numãrul membrilor consiliului de la 30 la 31, mandatul unui membru ales suplimentar va fi, dacã este necesar, redus la o durata mai scurta, astfel încît sa faciliteze alegerea a cel puţin unui membru din fiecare organizaţie regionala în fiecare an."
AMENDAMENTE la Convenţia internationala, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, adoptate la 12 octombrie 1971 prin Rezoluţia A.205 (VII) a sesiunii a şaptea a Adunãrii Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale
Adunarea, recunoscind ca este cazul sa se imbunatateasca ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, considerind dispoziţiile art. 16 i) din Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale, care se referã la funcţiile adunãrii în ceea ce priveşte adoptarea de reguli relative la siguranta maritima, considerind, în afarã de aceasta, ca articolul IX din Convenţia internationala, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare prevede procedurile pentru amendare care implica participarea organizaţiei, dupã ce a examinat diferite propuneri de amendamente la convenţia sus-menţionatã ce fac obiectul recomandãrilor adoptate de Comitetul securitãţii maritime la sesiunile a 22-a şi a 23-a şi care au în vedere sa imbunatateasca siguranta navigaţiei, adopta amendamentele de mai jos la capitolele IV şi V ale Convenţiei internaţionale, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare: a) se adauga la regula 2 a capitolului IV un nou paragraf h) al cãrui text face obiectul anexei I a prezentei rezoluţii; b) se înlocuiesc, la regula 7, paragrafele a) şi b) din capitolul IV cu un nou text, care face obiectul anexei II a prezentei rezoluţii; c) amendamentele la regula 9 paragrafele a) ii), h), k), l) şi m) din capitolul IV, al cãror text face obiectul anexei III a prezentei rezoluţii; d) amendamentele la regula 15, paragrafele a), d), g) şi j) din capitolul IV, al cãror text face obiectul anexei IV a prezentei rezoluţii; e) introducerea la capitolul IV a unei reguli noi 15 bis 1), al carei text face obiectul anexei V a prezentei rezoluţii; f) se înlocuieşte regula 8 din capitolul V printr-o noua regula, al carei text face obiectul anexei VI a prezentei rezoluţii. Însãrcineazã pe secretarul general al organizaţiei ca, în conformitate cu art. IX paragraful b) alin. i), sa comunice, spre aprobare, copii certificate dupã prezenta rezoluţie şi anexele sale tuturor guvernelor participante la Convenţia internationala din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare şi sa trimitã exemplare tuturor membrilor organizaţiei; Invita toate guvernele interesate sa aprobe fiecare din aceste amendamente la o data cît mai apropiatã cu putinta.
ANEXA 1
Amendament la Regula 2 a capitolului IV al Convenţiei internaţionale, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
Regula 2 Termeni şi definiţii Se adauga un nou paragraf h), cu urmãtorul text; "h) Expresia autoalarma radiotelefonica înseamnã un receptor automat de alarma care intra în funcţiune datoritã unui semnal de alarma radiotelefonica şi care a fost aprobat."
ANEXA 2
Amendamente la Regula 7 a capitolului IV al Convenţiei internaţionale din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
Regula 7 Servicii de ascultare radiotelefonica Paragrafele a) şi b) se înlocuiesc dupã cum urmeazã: "a) Orice nava, dotatã cu o statie radiotelefonica în conformitate cu regula 4 a prezentului capitol trebuie, pentru motive de siguranta, sa aibã la bord cel puţin un operator radiotelefonist (care poate fi comandantul, un ofiţer sau un membru al echipajului posedind un certificat de radiotelefonist) şi sa asigure atunci cînd este pe mare, o veghe permanenta pe frecventa radiotelefonica de pericol, la locul de unde nava este în mod obişnuit condusã, cu ajutorul unui receptor de veghe pe frecventa radiotelefonica de pericol, folosind un difuzor, un difuzor cu filtru sau o autoalarma radiotelefonica; b) Orice nava, dotatã cu o statie radiotelegrafica conform regulii 3 sau regulii 4 din prezentul capitol, trebuie sa asigure, atunci cînd este pe mare, o veghe permanenta pe frecventa radiotelefonica de pericol, dintr-un loc pe care îl stabileşte administraţia, cu ajutorul unui receptor de veghe pe frecventa radiotelefonica de pericol, folosind un difuzor, un difuzor cu filtru sau o autoalarma radiotelefonica."
ANEXA 3
Amendamente la Regula 9 a capitolului IV al Convenţiei internaţionale, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
Regula 9 Instalaţii radiotelegrafice Se înlocuieşte alineatul ii) al paragrafului a) dupã cum urmeazã: "ii) Instalatia principala trebuie sa cuprindã un emitator principal, un receptor principal, un receptor de veghe pe frecventa radiotelefonica de pericol şi o sursa principala de energie." Se adauga la paragraful h) un nou alineat iv), dupã cum urmeazã: "iv) Receptorul de veghe pe frecventa radiotelefonica de pericol trebuie sa fie reglat pe aceasta frecventa. El trebuie sa fie prevãzut cu un filtru sau un dispozitiv permitind ca difuzorul sa fie blocat în absenta semnalului de alarma radiotelefonica, dacã acesta este montat pe puntea de comanda. Dispozitivul trebuie sa poatã fi uşor pus şi scos din funcţiune şi sa poatã fi folosit atunci cînd, dupã pãrerea comandantului, situaţia este astfel, încît menţinerea ascultãrii ar compromite siguranta conducerii navei." Se adauga un nou alineat v) la paragraful h), dupã cum urmeazã: "v) 1) dacã este prevãzut un emitator radiotelefonic, acesta din urma trebuie sa aibã un dispozitiv destinat sa producã automat un semnal de alarma radiotelefonica, conceput în asa fel, încît sa previnã orice declansare accidentala şi sa fie în conformitate cu dispoziţiile paragrafului e) al Regulii 15 din prezentul capitol. Acest dispozitiv trebuie sa poatã fi scos din funcţiune în orice moment pentru a putea permite transmiterea imediata a unui mesaj de pericol; 2) trebuie sa se ia mãsuri pentru a verifica periodic pe alte frecvente decît frecventa radiotelefonica de pericol şi cu ajutorul unei antene artificiale corespunzãtoare, buna funcţionare a dispozitivului automat destinat sa producã semnalul de alarma radiotelefonica." Paragraful k) se înlocuieşte cu urmãtorul: "k) Instalatia de rezerva trebuie sa fie prevãzutã cu o sursa de energie independenta de aceea de propulsie a navei şi de reţeaua electrica a acesteia." Se adauga la sfîrşitul actualului paragraf 1) urmãtoarea fraza: "Sursa de energie de rezerva trebuie sa aibã o capacitate suficienta pentru a putea funcţiona simultan, timp de minimum 6 ore, emitatorul de rezerva şi instalatia pe unde metrice, dacã exista, afarã de cazul cînd s-a prevãzut un comutator care permite numai funcţionarea alternativa, a acestor instalaţii. Folosirea sursei de energie de rezerva pentru instalatia pe unde metrice trebuie sa fie rezervatã comunicaţiilor de pericol, de urgenta şi de siguranta. O alta soluţie consta în a prevedea o sursa separatã de energie de rezerva pentru instalatia pe unde metrice." Alineatul iv) al paragrafului m) se înlocuieşte cu alineatele urmãtoare: "iv) instalatia pe unde metrice; v) dispozitivul care permite sa se emita semnalul alarma radiotelefonica, dacã exista; vi) orice dispozitiv prevãzut de cãtre Regulamentul radiocomunicatiilor pentru a permite trecerea de la emisie la recepţie şi invers."
ANEXA 4
Amendamente la Regula 15 a capitolului lV al Convenţiei internaţionale, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
Regula 15 Instalaţii radiotelefonice Se înlocuieşte paragraful a) cu urmãtorul: "a) Instalatia radiotelefonica trebuie sa cuprindã un material de emisie şi de recepţie şi surse de energie corespunzãtoare (în continuare denumite respectiv emitatorul, receptorul, receptorul de veghe pe frecventa radiotelefonica de pericol şi sursa de energie)." Se înlocuieşte paragraful d) cu urmãtorul: "d) Emitatorul trebuie sa fie prevãzut cu un dispozitiv destinat sa producã automat semnalul de alarma radiotelefonica care trebuie sa fie conceput astfel încît sa previnã orice declansare accidentala. Acest dispozitiv trebuie sa poatã fi scos din funcţiune în orice moment pentru a permite transmiterea imediata a unui mesaj de pericol. Trebuie sa se ia mãsuri pentru verificarea periodicã a bunei funcţionari a dispozitivului pe alte frecvente decît frecventa radiotelefonica de pericol cu ajutorul unei antene artificiale corespunzãtoare." Se înlocuieşte paragraful g) cu urmãtorul text: "g) Receptorul de veghe pe frecventa radiotelefonica de pericol trebuie sa fie reglat pe aceasta frecventa. El trebuie sa fie prevãzut cu un filtru sau cu un dispozitiv care sa permitã ca difuzorul sa fie blocat în absenta semnalului de alarma radiotelefonica. Acest dispozitiv trebuie sa poatã fi uşor pus şi scos din funcţiune şi sa poatã fi utilizat atunci cînd, dupã pãrerea comandantului, situaţia este astfel încît menţinerea ascultãrii ar compromite siguranta conducerii navei." Se suprima în textul englez conjunctia "and" de la sfîrşitul alineatului ii) al paragrafului j). Se adauga urmãtorul alineat iv) la paragraful j): "iv) instalatia pe unde metrice."
ANEXA 5
De introdus noua Regula 15 bis 1) la capitolul IV al Convenţiei internaţionale, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
Se introduce urmãtoarea noua regula 15 bis 1). "Regula 15 bis 1) Autoalarme radiotelefonice a) Autoalarmele radiotelefonice trebuie sa corespundã urmãtoarelor condiţii minime: i) o toleranta +/- 1,5% se admite în fiecare caz pe frecventele maxime ale curbei de rãspuns a circuitelor acordate sau a tuturor celorlalte dispozitive utilizate pentru selecţia frecventelor audio; rãspunsul nu trebuie sa aibã o cadere sub 50% din rãspunsul maxim pentru frecventele care se încadreazã într-o limita de 3% din frecventa de rãspuns maxima; ii) în absenta zgomotelor şi perturbatiilor, dispozitivul de recepţie automatã trebuie sa poatã fi acţionat de semnalul de alarma într-un timp de cel puţin 4 secunde însã nu mai mare de 6 secunde; iii) dispozitivul de recepţie automatã trebuie sa rãspundã la semnalul de alarma în condiţii de bruiaje intermitente datoritã perturbatiilor atmosferice şi semnalelor puternice, altele decît semnalul de alarma, de preferinta fãrã ca vreun reglaj manual sa fie necesar în cursul unei perioade de veghe oricare, asigurata prin acest dispozitiv; iv) nu trebuie sa fie acţionate de perturbatii atmosferice şi nici de semnale puternice, altele decît semnalul de alarma; v) trebuie sa funcţioneze eficient la o distanta de la care transmiterea convorbirii este satisfãcãtoare; vi) trebuie sa poatã suporta condiţiile de vibratie, de umiditate şi de variatii ale temperaturii şi ale tensiunii de alimentare corespunzãtor condiţiilor riguroase care exista la bordul navelor pe mare şi sa continue sa funcţioneze în acele condiţiuni; vii) trebuie, în mãsura în care se poate realiza, sa semnalizeze defectele care ar putea sa influenteze funcţionarea normalã în timpul orelor de veghe. b) Înainte de a aproba un nou tip de autoalarma radiotelefonica, administraţia interesatã trebuie sa se asigure prin încercãri practice, fãcute în condiţii de funcţionare echivalente cu cele reale, ca aparatul este conform prescripţiilor paragrafului a) din prezenta regula."
ANEXA 6
Noua Regula 8 din capitolul V al Convenţiei internaţionale, din 1960, pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare
CAP. 5 Se suprima actuala regula 8 şi se înlocuieşte cu urmãtoarea: "Regula 8 Organizarea traficului a) Practica care consta în menţinerea, în special în zonele de convergenta, unor drumuri adoptate în scopul separarii traficului, inclusiv mãsurile care au ca scop sa împiedice traversarea unor zone desemnate ca fiind zone pe care trebuie sa le evite navele sau anumite clase de nave sau prevãzute pentru a evita condiţii defavorabile, a contribuit la siguranta navigaţiei şi ea se recomanda tuturor navelor. b) Organizaţia este singurul organism internaţional însãrcinat sa stabileascã şi sa adopte pe plan internaţional mãsurile relative, la organizarea traficului şi a zonelor care trebuie evitate de cãtre nave sau de cãtre anumite clase de nave. Ea este insarcinata sa adune toate informaţiile pertinente şi sa le comunice guvernelor contractante. c) Alegerea drumurilor şi initiativa mãsurilor care sînt de luat în acest scop, precum şi delimitarea a ceea ce constituie zonele de convergenta, revin în primul rind guvernelor interesate. La elaborarea dispoziţiilor de organizare a traficului care se extinde în apele internaţionale, sau a altor dispoziţii care guvernele doresc sa fie adoptate de organizaţie, este necesar sa se ţinã seama în mod corespunzãtor de informaţiile pertinente publicate de cãtre organizaţie. d) Guvernele contractante se vor folosi de intreaga lor influenta pentru a garanta o utilizare corespunzãtoare a drumurilor adoptate şi vor face tot ce sta în puterea lor pentru a face sa se respecte mãsurile luate de organizaţie în materie de organizarea traficului maritim. e) Atunci cînd organizaţia a adoptat dispoziţii de separare a traficului, care stabilesc cai de circulaţie în sens unic, navele care se folosesc de aceste cai trebuie sa urmeze direcţia indicatã. Navele care intretaie aceste cai trebuie, în mãsura în care este posibil, sa o facã în unghi drept. f) Guvernele contractante trebuie sa invite toate navele care trec prin vecinãtatea marilor bancuri de la Terra Nova sa evite pe cît posibil locurile de pescuit, situate la nord de paralela 43 şi sa ţinã drumul în afarã regiunilor în care exista sau se presupune ca exista gheturi periculoase."
AMENDAMENTE la Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale
Amendamente 1974 adoptate la cea de-a V-a sesiune extraordinarã a Adunãrii Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A.315 (ES. V) din 17 octombrie 1974
ART. 10 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul; "Un membru asociat are drepturile şi obligaţiile recunoscute oricãrui membru de cãtre convenţie, cu excepţia dreptului de vot şi dreptului de a face parte din consiliu. Sub aceasta rezerva, cuvintul membru, în cuprinsul prezentei convenţii, este socotit, afarã de cazul cînd exista vreo indicaţie contrarã în text, ca desemnind deopotrivã şi pe membrii asociaţi." ART. 16 Se înlocuieşte textul actual al alineatului d) cu urmãtorul: "d) sa aleagã membrii care vor fi reprezentaţi în consiliu, conform art. 17." ART. 17 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Consiliul este alcãtuit din douãzeci şi patru de membri aleşi de cãtre adunare." ART. 18 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "La alegerea membrilor consiliului, adunarea respecta urmãtoarele principii: a) şase vor fi statele cele mai interesate în a furniza servicii internaţionale de navigaţie maritima; b) şase vor fi alte state care sînt cele mai interesate în comerţul maritim internaţional; c) douasprezece vor fi statele care n-au fost alese în baza prevederilor alin. a) sau b) de mai sus şi care au interese speciale în transportul maritim sau în navigaţie şi a cãror alegere asigura reprezentarea în consiliu a tuturor regiunilor geografice mari." ART. 20 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "a) Consiliul îşi numeşte preşedintele şi adopta regulamentul sau interior sub rezerva dispoziţiilor contrare ale prezentei convenţii. b) Quorum-ul este alcãtuit de şaisprezece membri ai consiliului. c) Consiliul se întruneşte, în urma unui preaviz de o luna, la convocarea preşedintelui sau sau la cererea a cel puţin patru membri, ori de cîte ori va fi necesar pentru buna îndeplinire a misiunii sale. El se întruneşte în orice loc pe care îl socoteşte potrivit." ART. 28 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Comitetul securitãţii maritime este alcãtuit din toţi membrii." ART. 31 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Comitetul securitãţii maritime se întruneşte cel puţin o data pe an. El îşi alege biroul o data pe an şi adopta regulamentul sau interior." ART. 32 Se suprima acest articol. Ca urmare, se renumeroteaza articolele de la nr. 33 la nr. 63.
Amendamente 1975 adoptate la cea de-a IX-a sesiune ordinarã a Adunãrii Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A.358 (IX) din 14 noiembrie 1975 Titlul convenţiei Se înlocuieşte titlul actual al convenţiei cu urmãtorul; "Convenţia privind crearea Organizaţiei maritime internaţionale." ART. 1 Se înlocuieşte textul actual al paragrafului a) cu urmãtorul: "Scopurile organizaţiei sînt: a) sa instituie un sistem de colaborare între guverne în domeniul reglementãrii şi al practicilor guvernamentale privind problemele tehnice de orice natura care intereseazã navigaţia comercialã internationala, sa incurajeze adoptarea generalã de norme cît mai ridicate în ce priveşte securitatea maritima, eficacitatea navigaţiei, prevenirea poluarii marilor de cãtre nave şi lupta contra acestei poluari şi sa se ocupe de problemele juridice legate de obiectivele enunţate în prezentul articol." ART. 3 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "În vederea atingerii scopurilor arãtate în partea I, organizaţia trebuie: a) sa examineze, sub rezerva dispoziţiilor art. 4, problemele figurind la alin. a), b) şi c) ale art. 1, care i se vor putea supune de oricare membru, de orice organ, de orice instituţie specializatã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de orice alta organizaţie interguvernamentalã, precum şi problemele care îi vor fi supuse conform alin. d) al art. 1 şi sa facã recomandãri în privinta lor; b) sa elaboreze proiecte de convenţii, de acorduri şi de alte instrumente corespunzãtoare, sa le recomande guvernelor şi organizaţiilor interguvernamentale şi sa convoace conferinţele pe care le va socoti necesare; c) sa instituie un sistem de consultãri între membri şi de schimburi de informaţii între guverne; d) sa se achite de funcţiile decurgind din alin. a), b) şi c) ale prezentului articol şi în special de cele care-i revin în conformitate cu prevederile instrumentelor internaţionale cu privire la problemele maritime." ART. 12 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Organizaţia are o Adunare, un Consiliu, un Comitet al securitãţii maritime, un Comitet juridic, un Comitet pentru protecţia mediului marin şi orice organe subsidiare pe care organizaţia ar socoti oricind necesar a le infiinta, precum şi un Secretariat. ART. 16 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Funcţiunile adunãrii sînt urmãtoarele: a) sa aleagã la fiecare sesiune ordinarã dintre membrii sãi, în afarã de cei asociaţi, un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, care vor rãmîne în funcţie pînã la sesiunea ordinarã urmãtoare; b) sa-şi stabileascã regulamentul interior, sub rezerva dispoziţiilor contrare ale convenţiei; c) sa stabileascã, dacã considera necesar, orice organe subsidiare temporare, sau, la recomandarea consiliului, permanente; d) sa aleagã membrii care vor fi reprezentaţi în consiliu, conform art. 18; e) sa primeascã şi sa examineze rapoartele consiliului şi sa se pronunţe asupra oricãrei probleme cu care este sesizatã de acesta; f) sa aprobe programul de lucru al organizaţiei; g) sa voteze bugetul şi sa determine funcţionarea financiarã a organizaţiei, conform partii a XI-a; h) sa examineze cheltuielile şi sa aprobe conturile organizaţiei; i) sa îndeplineascã funcţiile revenind organizaţiei, sub rezerva ca adunarea va trimite consiliului problemele menţionate la paragrafele a) şi b) din art. 3 spre a formula asupra lor recomandãri sau a propune mijloacele potrivite, precum şi sub rezerva ca toate instrumentele sau recomandãrile supuse de cãtre consiliu adunãrii şi pe care aceasta nu le va accepta, sa fie retrimise consiliului pentru o noua examinare, însoţite eventual de observaţiile adunãrii; j) sa recomande membrilor adoptarea unor reguli şi directive relative la securitatea maritima, la prevenirea poluarii marii de cãtre nave şi la lupta impotriva acestei poluari sau a unor amendamente la aceste reguli şi directive care i-au fost prezentate; k) sa hotãrascã convocarea unei conferinţe internaţionale sau sa urmeze oricare alta procedura potrivita pentru adoptarea convenţiilor internaţionale sau amendamentelor la convenţiile internaţionale elaborate de cãtre Comitetul securitãţii maritime, Comitetul juridic, Comitetul pentru protecţia mediului marin sau oricare alt organ al organizaţiei; l) sa trimitã consiliului, spre examinare sau spre a decide, orice problema de competenta organizaţiei, cu excepţia sarcinii de a face recomandãri, prevãzutã la alin. i) al prezentului articol, care nu poate fi delegatã." ART. 22 i) Un paragraf nou a), este adãugat, dupã cum urmeazã: "a) Consiliul examineazã proiectul de program de lucru şi prevederile bugetare întocmite de secretarul general în lumina propunerilor Comitetului securitãţii maritime, Comitetului juridic, Comitetului pentru protecţia mediului marin şi altor organe ale organizaţiei, şi ţinînd cont de acestea stabileşte şi prezintã adunãrii programul de lucru şi bugetul organizaţiei, ţinînd seama de interesul general şi de prioritãţile organizaţiei." ii) Paragraful a) actual devine paragraful b) şi textul sau actual este înlocuit cu urmãtorul: "b) Consiliul primeşte rapoartele, propunerile şi recomandãrile Comitetului securitãţii maritime, Comitetului juridic şi Comitetului pentru protecţia mediului marin, precum şi ale altor organe ale organizaţiei. El le transmite adunãrii, iar dacã aceasta nu este în sesiune, membrilor, spre informare, insotindu-le de observaţiile şi recomandãrile sale." iii) Paragraful b) actual devine paragraful c) şi textul sau actual este înlocuit cu urmãtorul: "c) Problemele prevãzute de art. 29, 34 şi 39 nu vor fi examinate de consiliu decît dupã ce vor fi fost studiate fie de Comitetul securitãţii maritime, fie de Comitetul juridic, fie de Comitetul pentru protecţia mediului marin, dupã caz." ART. 24 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "La fiecare sesiune ordinarã, consiliul raporteazã adunãrii asupra lucrãrilor efectuate de organizaţie de la precedenta sesiune ordinarã." ART. 25 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Consiliul supune adunãrii conturile organizaţiei, însoţite de observaţiile şi de recomandãrile sale." ART. 26 i) Textul actual devine paragraful a) şi partea menţionatã în acest paragraf devine partea a XIV-a. ii) Se adauga un nou paragraf b) dupã cum urmeazã: "b) Ţinînd cont de dispoziţiile din partea a XIV-a şi de relaţiile întreţinute cu alte organisme de cãtre comitetele respective în conformitate cu prevederile art. 29, 34 şi 39, consiliul asigura, între sesiunile adunãrii, relaţiile cu celelalte organizaţii." ART. 27 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "În intervalul dintre sesiunile adunãrii, consiliul exercita toate funcţiile ce revin organizaţiei, cu excepţia indatoririi de a face recomandãri, prevãzutã de alin. j) al art. 16. În special, consiliul coordoneazã activitãţile organelor organizaţiei şi aduce programului de lucru, în mãsura în care este strict necesar, modificãrile care se pot impune pentru asigurarea bunei funcţionari a organizaţiei." ART. 29 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "a) Comitetul securitãţii maritime examineazã toate problemele care decurg din competenta organizaţiei, cum sînt sprijinirea navigaţiei maritime, construcţia şi echiparea navelor, problemele privind echipajul în mãsura în care intereseazã securitatea, regulamentele destinate prevenirii abordajelor, manipularea incarcaturilor periculoase, reglementarea securitãţii pe mare, informaţiile hidrografice, jurnalele de bord şi documentele interesind navigaţia maritima, anchetele asupra accidentelor pe mare, salvarea bunurilor şi a persoanelor, precum şi orice alte probleme în legatura directa cu securitatea maritima. b) Comitetul securitãţii maritime ia toate mãsurile necesare pentru a duce la bun sfîrşit sarcinile care îi sînt încredinţate prin prezenta convenţie de adunare sau consiliu, sau care îi vor putea fi încredinţate în cadrul prezentului articol în termenii sau în virtutea oricãrui alt instrument internaţional şi care vor putea fi acceptate de cãtre organizaţie. c) Tinindu-se seama de dispoziţiile art. 26, Comitetul securitãţii maritime, la cererea consiliului, sau dacã apreciazã ca util, în interesul lucrãrilor proprii, pãstreazã raporturi strinse cu celelalte organisme, pentru promovarea scopurilor organizaţiei." ART. 30 Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Comitetul securitãţii maritime supune consiliului: a) propunerile de reglementare a securitãţii sau amendamentele la reglementãrile de securitate pe care le-a elaborat comitetul; b) recomandãrile şi directivele pe care el le-a elaborat; c) raportul asupra lucrãrilor sale efectuate de la ultima sesiune a consiliului." UN NOU ART. 32 Noul articol 32 care urmeazã se adauga la sfîrşitul partii a VII-a; "Fãrã sa ţinã seama de orice dispoziţie contrarã a prezentei convenţii, dar sub rezerva dispoziţiilor art. 28, Comitetul securitãţii maritime, cînd îşi exercita funcţiunile care îi sînt atribuite, în termenii şi în virtutea unei convenţii internaţionale sau a oricãrui alt instrument, se conformeazã dispoziţiilor exprese ale acelei convenţii sau acelui instrument, în special pentru regulile de procedura corespunzãtoare." O NOUA PARTE a VIII-a şi a IX-a Noile pãrţi a VIII-a şi a IX-a care urmeazã sînt adãugate dupã partea a VII-a actuala: "Partea a VIII-a Comitetul juridic ART. 33 Comitetul juridic este format din toţi membrii. ART. 34 a) Comitetul juridic examineazã orice probleme juridice care decurg din competenta organizaţiei. b) Comitetul juridic ia orice mãsura necesarã pentru a-şi îndeplini cu bine sarcinile ce i le atribuie prezenta convenţie, adunarea sau consiliul, sau care i-ar putea fi încredinţate în cadrul prezentului articol în termenii sau în virtutea oricãrui alt instrument internaţional şi care ar putea fi acceptate de organizaţie. c) Ţinînd cont de dispoziţiile art. 26, Comitetul juridic, la cererea consiliului sau dacã el apreciazã ca util în interesul lucrãrilor proprii, pãstreazã raporturi strinse cu celelalte organisme, pentru promovarea scopurilor organizaţiei. ART. 35 Comitetul juridic supune consiliului: a) proiectele de convenţii internaţionale sau proiectele de amendamente la convenţiile internaţionale pe care le-a elaborat; b) raportul asupra lucrãrilor sale efectuate de la ultima sesiune a consiliului. ART. 36 Comitetul juridic se reuneste cel puţin o data pe an. El îşi alege biroul o data pe an şi adopta regulamentul sau interior. ART. 37 Fãrã sa ţinã seama de orice dispoziţie contrarã a prezentei convenţii, dar sub rezerva dispoziţiilor art. 33, comitetul juridic, cînd îşi exercita funcţiunile care îi sînt atribuite, în termenii şi în virtutea unei convenţii internaţionale sau a oricãrui alt instrument, se conformeazã dispoziţiilor exprese ale acelei convenţii sau acelui instrument, în special pentru regulile de procedura corespunzãtoare." "Partea a IX-a Comitetul pentru protecţia mediului marin ART. 38 Comitetul pentru protecţia mediului marin se compune din toţi membrii. ART. 39 Comitetul pentru protecţia mediului marin trebuie sa examineze orice probleme care decurg din competenta organizaţiei în domeniul prevenirii poluarii marii de cãtre nave şi a luptei contra acestei poluari şi în special: a) sa exercite funcţiile acordate sau susceptibile de a fi acordate organizaţiei în termenii sau în virtutea convenţiilor internaţionale care au ca scop prevenirea şi combaterea poluarii de cãtre nave, în special în ceea ce priveşte adoptarea şi modificarea regulilor sau altor dispoziţii, în conformitate cu dispoziţiile convenţiilor amintite; b) sa examineze mãsurile care faciliteazã punerea în aplicare a convenţiilor menţionate la paragraful a) de mai sus; c) sa ia mãsurile necesare în vederea obţinerii de date ştiinţifice, tehnice şi alte date practice asupra prevenirii poluarii marilor de cãtre nave şi a luptei contra acestei poluari pentru a le difuza statelor, în special ţãrilor în curs de dezvoltare; dacã este cazul, sa facã recomandãri şi sa elaboreze directive; d) sa favorizeze, ţinînd cont de dispoziţiile art. 26, cooperarea cu organismele regionale, exersindu-şi activitãţile în domeniul prevenirii poluarii marilor de cãtre nave şi al luptei contra acestei poluari; e) sa examineze orice alte probleme de resortul organizaţiei, susceptibile de a favoriza prevenirea poluarii marilor de cãtre nave şi a luptei contra acestei poluari, şi în special cooperarea cu alte organizaţii internaţionale asupra problemelor privind mediul înconjurãtor; sa ia mãsurile corespunzãtoare în acest sens, ţinînd cont de dispoziţiile art. 25. ART. 40 Comitetul pentru protecţia mediului marin supune consiliului: a) propunerile de reglementare asupra prevenirii poluarii marilor de cãtre nave şi a luptei impotriva acestei poluari, precum şi propunerile de amendare a acestor reglementãri pe care le-a elaborat comitetul; b) recomandãrile şi directivele pe care el le-a elaborat; c) raportul asupra lucrãrilor sale efectuate de la ultima sesiune a consiliului. ART. 41 Comitetul pentru protecţia mediului marin se reuneste cel puţin o data pe an. El îşi alege biroul o data pe an şi adopta regulamentul sau interior. ART. 42 Fãrã a tine seama de orice dispoziţie contrarã a prezentei convenţii, dar sub rezerva dispoziţiilor art. 38, Comitetul pentru protecţia mediului marin, cînd îşi exercita funcţiunile care îi sînt atribuite în termenii şi în virtutea unei convenţii internaţionale sau a oricãrui alt instrument, se conformeazã dispoziţiilor exprese ale acelei convenţii sau acelui instrument, în special pentru regulile de procedura corespunzãtoare." Pãrţile de la a VIII-a la a XVII-a actuale devin deci pãrţile a X-a la a XIX-a. Articolele de la 33 la 63 actuale devin articolele 43 şi 73. ART. 33 (care devine articolul 43) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Secretariatul este alcãtuit din secretarul general precum şi din ceilalţi membri ai personalului de care poate avea nevoie organizaţia. Secretarul general este cel mai înalt funcţionar al organizaţiei şi numeşte personalul sus-menţionat, sub rezerva dispoziţiilor art. 23." ART. 34 (care devine articolul 44) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Secretariatul are însãrcinarea sa ţinã la zi toate arhivele necesare îndeplinirii sarcinilor organizaţiei şi sa pregãteascã, sa centralizeze şi sa distribuie notele, documentele, ordinele de zi, procesele-verbale şi informaţiile utile muncii organizaţiei." ART. 38 (care devine articolul 48) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Secretarul general asuma orice alte funcţii care îi pot fi încredinţate de convenţie, de adunare sau consiliu." ART. 39 (care devine articolul 49) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Fiecare membru suporta salariile, cheltuielile de deplasare şi celelalte cheltuieli ale delegaţiei sale la reuniunile ţinute de organizaţie." ART. 42 (care devine articolul 52) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Oricare membru care nu-şi îndeplineşte obligaţiile financiare fata de organizaţie în termen de un an de la data scadentei, nu are dreptul de a vota nici în adunare, nici în consiliu, nici în Comitetul securitãţii maritime, nici în Comitetul juridic, nici în Comitetul pentru protecţia mediului marin; adunarea poate totuşi, dacã doreşte, sa deroge de la aceste dispoziţii. ART. 43 (care devine articolul 53) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Dacã prin convenţie sau prin vreun acord internaţional conferind atribuţii adunãrii, consiliului, Comitetului securitãţii maritime, Comitetului juridic sau Comitetului pentru protecţia mediului marin nu se dispune altfel, votul în aceste organe este reglementat potrivit urmãtoarelor dispoziţii: a) fiecare membru dispune de un vot; b) deciziile sînt luate cu majoritatea membrilor prezenţi şi care iau parte la vot; şi cînd este cerutã majoritatea de doua treimi, deciziile sînt luate cu majoritatea a doua treimi din membrii prezenţi; c) în sensul prezentei convenţii, prin expresia membri prezenţi care iau parte la vot se înţelege membri prezenţi exprimind un vot afirmativ sau negativ. Membrii care se abtin sînt socotiţi ca nu voteazã." ART. 52 (care devine articolul 62) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Textele proiectelor de amendamente la convenţie sînt comunicate membrilor de cãtre secretarul general cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse adunãrii spre examinare. Amendamentele sînt adoptate de adunare cu majoritatea de doua treimi din voturi. La douasprezece luni de la aprobarea lor de cãtre doua treimi a membrilor organizaţiei, exclusiv membrii asociaţi, fiecare amendament intra în vigoare fata de toţi membrii, cu excepţia celor care, înainte de intrarea sa în vigoare, au declarat ca nu-l aproba. Adunarea poate specifica, cu majoritatea de doua treimi, în momentul adoptãrii unui amendament, ca acesta este de asa natura încît oricare membru care va fi fãcut o asemenea declaraţie şi care nu va fi acceptat amendamentul în termen de douasprezece luni de la intrarea sa în vigoare, va inceta, la expirarea acestui termen, de a fi parte la convenţie." ART. 55 (care devine articolul 65) Se înlocuieşte textul actual cu urmãtorul: "Orice diferend sau problema care s-ar ridica cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei se va supune adunãrii spre reglementare, sau va fi reglementatã pe orice alta cale convenitã între pãrţile în litigiu. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu afecteazã dreptul oricãrui organ al organizaţiei, de a reglementa un astfel de diferend sau o astfel de problema, care s-ar ivi în timpul mandatului sau." Referirile care figureazã în articolele de mai jos sînt modificate dupã cum urmeazã: Articolul 6: referirea la articolul 57 devine o referire la articolul 67. Articolul 7: referirea la articolul 57 devine o referire la articolul 67. Articolul 8: referirea la articolul 57 devine o referire la articolul 67. Articolul 9: referirea la articolul 58 devine o referire la articolul 68. Articolul 53 şi 54 (care devin articolele 63 şi 64): referirile la articolul 52 devin referiri la articolul 62. Articolul 56 (care devine articolul 66): referirea la articolul 55 devine o referire la articolul 65. Articolul 58 (care devine articolul 68): referirea la articolul 57, care figureazã la paragraful d), devine o referire la articolul 67. Articolul 59 (care devine articolul 69): referirea la articolul 58, care figureazã la paragraful b), devine o referire la articolul 68. Articolul 60 (care devine articolul 70): referirea la articolul 57 devine o referire la articolul 67.
PLAN DE COLABORARE în domeniul sãnãtãţii publice între Ministerul Sãnãtãţii al Republicii Socialiste România şi Ministerul Sãnãtãţii Publice al Republicii Arabe Siriene
În baza Convenţiei de colaborare în domeniul sãnãtãţii publice dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Siriene, încheiatã la 19 februarie 1974 la Damasc, şi în spiritul relaţiilor prieteneşti care exista între cele doua popoare, Ministerul Sãnãtãţii al Republicii Socialiste România şi Ministerul Sãnãtãţii Publice al Republicii Arabe Siriene au cãzut de acord asupra urmãtoarelor: ART. 1 Cele doua pãrţi contractante vor coopera în domeniile: 1.1. schimb de documentaţii şi informaţii sanitare; 1.2. schimb de experţi şi de specialişti în domeniul sãnãtãţii; 1.3. alte forme de cooperare în domeniul sãnãtãţii, asupra cãrora cele doua pãrţi vor conveni. ART. 2 Schimb de informaţii, documentaţii şi publicaţii în domeniul medical 2.1. Pãrţile contractante vor efectua, la cerere, schimb de acte normative publicate, în scopul documentãrii asupra legislaţiei în vigoare, în domeniul sãnãtãţii publice. 2.2. Pãrţile contractante îşi vor trimite reciproc, la cerere, datele lor statistice publicate în domeniul sãnãtãţii, conform reglementãrilor în vigoare din fiecare ţara. 2.3. Pãrţile contractante vor face schimburi de materiale de educaţie sanitarã şi îşi vor comunica, la cerere, lista filmelor de educaţie sanitarã de care dispun. Filmele selecţionate din aceasta lista vor putea fi trimise, la cerere, cu titlu gratuit. 2.4. Pãrţile contractante vor face schimb de liste, de cãrţi şi manuale medicale publicate în ţãrile respective. În mãsura posibilitãţilor, se va trimite, la cerere, cîte un exemplar gratuit din materialele respective. 2.5. Pãrţile contractante îşi vor comunica reciproc listele revistelor de specialitate din domeniul medicinii şi farmaciei, recent apãrute şi îşi vor trimite, la cerere, cîte un exemplar pe baza de reciprocitate. Pãrţile vor sprijini publicarea de articole care prezintã interes comun în reviste de specialitate ale celeilalte pãrţi. Articolele ce se trimit spre publicare vor fi redactate în limba franceza. 2.6. Pãrţile contractante vor trimite, cel mai tirziu la data de 31 decembrie a anului în curs, calendarul manifestãrilor ştiinţifice medicale ce vor avea loc pe teritoriul lor, în cursul anului urmãtor, în scopul unei eventuale participari la manifestãrile ştiinţifice medicale organizate pe teritoriul lor. Aceste informaţii se vor referi la locul, data, conţinutul ştiinţific şi adresa comitetului de organizare al manifestãrii, limbile de lucru oficiale, taxele de participare etc. ART. 3 Colaborarea în domeniul stiintelor medicale şi sãnãtãţii publice 3.1. Pãrţile contractante se angajeazã sa se informeze reciproc, la cerere, despre metodele şi rezultatele obţinute, în cercetãrile efectuate în domeniile: igienei publice, igienei comunale, igienei muncii, igienei alimentaţiei şi igienei şcolare, educaţiei sanitare, precum şi cele privind epidemiologia şi folosirea mijloacelor de deratizare. 3.2. Pãrţile contractante se vor informa reciproc cu privire la problemele importante de epidemiologie, care ar putea influenta situaţia sanitarã din cele doua tari, precum şi asupra luptei contra bolilor transmisibile. 3.3. Pãrţile contractante se angajeazã sa faciliteze, la cerere, invitarea specialiştilor celeilalte pãrţi pentru a tine conferinţe de specialitate. 3.4. Pãrţile contractante se angajeazã sa promoveze colaborarea directa între centrele lor spitaliceşti, institutele lor de cercetãri medicale şi societãţile lor de ştiinţe medicale şi de a construi grupe comune de lucru, în vederea cautarii de soluţii la problemele de interes comun. Aceasta colaborare va consta din cercetãri pe teme de interes comun, fãrã a se efectua cheltuieli de cãtre una din pãrţi, în favoarea unui institut care aparţine celeilalte pãrţi. 3.5. Planurile de lucru propuse de conducãtorii institutelor celor doua pãrţi trebuie aprobate de acestea. 3.6. Pentru pregãtirea programului de aplicare a acestor prevederi sau în vederea efectuãrii schimbului de specialişti ce va fi necesar mersului cercetãrilor, delegaţii unei pãrţi se vor deplasa pe teritoriul celeilalte pãrţi, pe o perioada totalã de maximum 2 saptamini anual, în cadrul saptaminilor de schimburi prevãzute în prezentul plan. 3.7. Pãrţile contractante îşi vor comunica datele necesare privind schimbul de specialişti, cu cel puţin 60 de zile înaintea trimiterii acestora. Datele transmise vor cuprinde: numele şi prenumele, virsta, funcţia, temele de lucru şi limbile strãine vorbite. Deplasarea delegatiilor va avea loc dupã comunicarea scrisã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii al partii trimitatoare şi confirmarea de cãtre Ministerul Sãnãtãţii al partii primitoare. ART. 4 Schimb de specialişti pentru specializare, perfecţionarea şi documentare 4.1. Pãrţile contractante vor efectua schimb de specialişti în scopul documentãrii lor pe probleme ce intereseazã fiecare parte, fãrã cheltuieli valutare, pe baza de reciprocitate, pe o perioada totalã anuala de 12 saptamini. 4.2. Partea romana, la solicitarea partii siriene, va primi în fiecare an un grup de cadre medico-sanitare siriene, format din 15 medici şi 5 infirmiere, pentru specializare pe o perioada care va fi stabilitã de comun acord, potrivit naturii specializãrii în cauza, în conformitate cu condiţiile prevãzute de art. 6.2. Partea romana va pregati şi trimite, la solicitarea partii siriene, 4-5 medici romani în specialitatile neurochirurgie şi ortopedie, pe perioade de timp şi în condiţiile asupra cãrora se va conveni de comun acord. ART. 5 Acordarea de asistenta medicalã 5.1. Ingrijirile medicale pentru studenţii oricãreia dintre pãrţi, aflaţi la studiu pe teritoriul celeilalte pãrţi, vor fi acordate în conformitate cu art. 8 lit. a) din Convenţia de colaborare în domeniul sãnãtãţii publice. 5.2. Partea romana va primi, anual, gratuit cîte 20 de bolnavi sirieni pentru tratament medical, de preferinta în grup. Pentru a se putea aprecia dacã bolnavul poate sa beneficieze de asistenta medicalã în R. S. România, partea siriana va trimite cu cel puţin o luna înainte documentaţia medicalã detaliatã privind: diagnosticul bolii, tratamentele efectuate, stadiul evolutiv al bolii, rezultatele analizelor de laborator şi ultimele radiografii. 5.3. Pãrţile contractante vor acorda reciproc îngrijire medicalã gratuita cetãţenilor celeilalte pãrţi, în timpul prezentei lor temporare pe teritoriul celeilalte pãrţi, în urmãtoarele condiţii: - asistenta medicalã, medicamente şi materiale sanitare, ambulatoriu, iar în timpul internãrii în spitale, şi întreţinerea, în cazuri de urgente medico - chirurgicale şi boli transmisibile (cazuri suspecte sau confirmate), pe toatã perioada cît dureazã astfel de stãri. În cazul în care este necesarã transportarea bolnavului în ţara de origine, aceasta se asigura de partea care a acordat ingrijirile medicale, cheltuielile aferente fiind suportate de partea cãreia îi aparţine bolnavul. ART. 6 Dispoziţii financiare 6.1. Cheltuielile privind schimbul de delegaţi, prevãzuţi la art. 4.1., se reglementeazã astfel: a) partea trimitatoare va suporta cheltuielile de transport dus-întors, între cele doua capitale pentru delegaţii sãi; b) partea primitoare va asigura cazarea în hoteluri şi o diurna de 100 lei în Republica Socialistã România şi echivalentul acesteia în Republica Arabã Siriana, pentru masa şi cheltuieli personale; c) partea primitoare va suporta cheltuielile de transport în interiorul tarii pentru schimburile de delegaţi, dacã programele tehnice ale delegaţilor cuprind aceste deplasãri, inclusiv pentru translator, în caz de necesitate. 6.2. Cheltuielile ocazionate de trimiterea (transport internaţional, întreţinere, taxe etc.) personalului medico-sanitar, prevãzute la art. 4.2., vor fi suportate de partea siriana, în conformitate cu prevederile art. 9 pct. c) din Convenţia de colaborare în domeniul sãnãtãţii publice, în vigoare. 6.3. Pentru trimiterea de specialişti romani în Republica Arabã Siriana, prevãzutã la art. 4.3., partea siriana va asigura, pe baza de clauze contractuale stabilite de comun acord, urmãtoarele: a) retribuţii corespunzãtoare, sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi acordate specialiştilor strãini angajaţi temporar, la nivelul practicii internaţionale; b) plata transportului internaţional de la Bucureşti la Damasc şi retur, precum şi a suplimentului de bagaj; c) locuinta corespunzãtoare funcţiei, precum şi transportul zilnic, gratuit, de la domiciliu la locul de munca, în cazul în care se impune un asemenea regim, precum şi deplasarile în interes de serviciu; d) asistenta medicalã gratuita şi drepturi la asigurãri sociale; e) transferarea în ţara, în devize libere, a unei pãrţi din veniturile lunare realizate. ART. 7 Dispoziţii finale 7.1. Prezentul plan de colaborare se va aplica în mod provizoriu de la data semnãrii sale şi va intra în vigoare dupã aprobarea lui de cãtre organele competente ale celor doua pãrţi. Planul va fi valabil pe o perioada de 2 ani, dacã nici una dintre pãrţile contractante nu va cere modificarea lui sau nu-l va denunta în scris cu 6 luni înainte de expirarea perioadei respective. Prezentul plan de colaborare a fost semnat la data de 29 iunie 1976, în trei exemplare originale în limba romana, în limba arabã şi în limba franceza, fiecare text avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru partea romana, Ion Patan
Pentru partea siriana, Abdel Halim Khaddam
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
