Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 783 din 15 noiembrie 1969 (*republicat*) privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii
ART. 1 Ministerul Muncii infaptueste politica partidului şi statului în domeniul salarizarii, organizãrii şi normarii muncii, legislaţiei muncii, forţei de munca, protecţiei muncii, asigurãrilor sociale, pensiilor şi asistenţei sociale. ART. 2 Ministerul Muncii asigura în activitatea sa aplicarea legilor, decretelor şi hotãrîrilor Consiliului de Miniştri. ART. 3 Ministerul Muncii asigura îndrumarea metodologicã a direcţiilor judeţene pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale şi le da, prin comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, indicaţii de specialitate în domeniul sau de activitate. ART. 4 Ministerul Muncii colaboreazã cu celelalte ministere şi organe centrale, precum şi cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce-i revin. La elaborarea actelor normative în domeniul legislaţiei muncii şi asigurãrilor sociale, Ministerul Muncii colaboreazã cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor.
CAP. 2 Atribuţii
ART. 5 Ministerul Muncii are, în ce priveşte salarizarea şi celelalte forme de cointeresare materialã, urmãtoarele atribuţii: a) efectueazã, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale, interesate, studii şi cercetãri în legatura cu perfecţionarea elementelor sistemului de salarizare şi supune Consiliului de Miniştri propuneri privind: - cadrul de ansamblu al sistemului de salarizare, pentru toate categoriile de personal; - salariile tarifare pentru muncitori, personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire; - principiile generale de premiere, de acordare a sporurilor la salariu, precum şi ale altor forme de cointeresare materialã; - nomenclatorul general al funcţiilor, precum şi condiţiile de încadrare şi promovare pentru personalul tehnic, economic, de specialitate, administrativ şi de deservire; b) coordoneazã întocmirea de cãtre ministere şi celelalte organe centrale a indicatoarelor tarifare de calificare pentru muncitori şi personalul operativ; c) iniţiazã şi experimenteaza, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale interesate, forme noi de salarizare şi premiere; d) asigura aplicarea unitarã pe ansamblul economiei a sistemului de salarizare şi a celorlalte forme de cointeresare materialã, în care scop da indicaţii metodologice şi precizãri în interpretarea actelor normative care se referã la acest domeniu; e) controleazã modul de aplicare a dispoziţiilor legale în domeniul salarizarii şi propune ministerelor şi celorlalte organe centrale mãsurile ce trebuie luate pentru eliminarea deficienţelor constatate. ART. 6 Ministerul Muncii are, în ce priveşte organizarea şi normarea muncii, urmãtoarele atribuţii: a) întocmeşte, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale, şi supune Consiliului de Miniştri, împreunã cu Consiliul Organizãrii Economico-Sociale, propuneri de mãsuri de ansamblu privind perfecţionarea organizãrii muncii, în scopul creşterii productivitatii muncii, a eficientei economice a activitãţii organizaţiilor socialiste; b) elaboreazã, pe baza studiilor efectuate, indicaţii metodologice legate nemijlocit de nevoile practice ale unitãţilor socialiste cu privire la organizarea, pe baze ştiinţifice, a proceselor şi locurilor de munca, stabilirea normativelor şi normelor de munca pentru toate categoriile de personal, determinarea cãilor de creştere a productivitatii muncii, precum şi alte indicaţii metodologice specifice organizãrii muncii; c) coordoneazã sau - dupã caz - elaboreazã, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, norme sau normative de munca globale pe ramuri, subramuri, grupe de unitãţi cu acelaşi specific, precum şi pentru unele sectoare sau domenii cu pondere însemnatã în economie; îşi da acordul, din punct de vedere metodologic, la normele şi normativele de munca unificate pe economia nationala, elaborate de ministere şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat; d) elaboreazã proiectul planului de stat de normare a muncii pe ansamblul economie naţionale, pe baza propunerilor ministerelor şi celorlalte organe centrale, iar dupã aprobare urmãreşte modul de aplicare a acestuia; e) colaboreazã, cu Comitetul de Stat al Planificarii, la elaborarea propunerilor de plan anuale şi de perspectiva privind creşterea productivitatii muncii şi - pe baza propunerilor ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat- elaboreazã, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii, programele de mãsuri pentru fundamentarea creşterii productivitatii muncii planificate; f) efectueazã controlul de stat de specialitate asupra modului cum se elaboreazã şi se aplica normele de munca, precum şi asupra modului cum se asigura modificarea acestora, atunci cînd intervin schimbãri în organizarea producţiei, a muncii şi în inzestrarea tehnica, stabilind totodatã rãspunderile şi mãsurile ce se impun pentru înlãturarea lipsurilor constatate: g) urmãreşte şi analizeazã modul în care se desfãşoarã activitatea de organizare a muncii în unitãţile economice; controleazã modul de aplicare a mãsurilor stabilite de conudcerea de partid şi de stat privind perfecţionarea organizãrii muncii şi mãsurile luate pentru creşterea productivitatii muncii; informeazã Consiliul de Miniştri asupra constatãrilor fãcute; h) colaboreazã cu Ministerul Educaţiei şi Învãţãmântului şi celelalte organe interesate, în vederea includerii în programele de învãţãmînt de toate gradele a cunoştinţelor necesare privind organizarea şi normarea muncii. ART. 7 Ministerul Muncii are, în ce priveşte legislaţia muncii, urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã, împreunã cu Ministerul Justiţiei, Uniunea Generalã a Sindicatelor din România şi alte organe centrale intersate, propuneri de reglementãri pentru perfecţionarea legislaţiei muncii şi le supune Consiliului de Miniştri; b) indruma, coordoneazã şi controleazã activitatea privind stabilirea, desfãşurarea şi încetarea raporturilor juridice de munca; c) sprijinã activitatea de încheiere a contractelor colective de munca; d) sprijinã activitatea comisiilor de judecata privind soluţionarea litigiilor de munca. ART. 8 Ministerul Muncii are, în domeniul forţei de munca, atribuţii de organ central de sinteza, dupã cum urmeazã: a) analizeazã resursele de munca şi gradul de ocupare a acestora, precum şi evoluţia şi structura forţei de munca în perspectiva, în raport cu dezvoltarea economiei naţionale, şi colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii şi Direcţia Centrala de Statistica la elaborarea balanţei forţei de munca: studiazã şi organizeazã, împreunã cu organele competente, orientarea profesionalã a forţei de munca; propune mãsuri pentru utilizarea raţionalã a forţei de munca; b) colaboreazã la întocmirea planurilor de pregãtire a cadrelor prin învãţãmîntul profesional, tehnic, ucenicie la locul de munca şi cursuri de scurta durata; urmãreşte şi controleazã realizarea, de cãtre ministere, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, a planurilor de pregãtire a cadrelor, precum şi modul în care se face repartizarea absolvenţilor şi folosirea lor; c) elaboreazã planul de recrutare a muncitorilor necalificati, în funcţie de nevoile economiei naţionale şi urmãreşte îndeplinirea acestuia de cãtre direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale; d) ia mãsuri pentru plasarea în munca a persoanelor care solicita aceasta, în raport cu pregãtirea lor profesionalã şi cu nevoile unitãţilor. ART. 9 Ministerul Muncii are, în ce priveşte protecţia muncii, urmãtoarele atribuţii: a) indruma şi controleazã activitatea de protecţie a muncii, în vederea asigurãrii unor condiţii normale de munca, precum şi a prevenirii accidentelor de munca şi a bolilor profesionale; b) stabileşte, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, norme republicane de protecţie a muncii; stabileşte normativul republican pentru acordarea şi utilizarea echipamentului de protecţie şi de lucru şi controleazã modul în care se acorda şi se foloseşte acest echipament; c) controleazã dacã la punerea în funcţiune a unitãţilor noi sau reutilate sînt asigurate mãsurile de protecţie a muncii şi, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, autoriza funcţionarea totalã sau parţialã a acestora; stabileşte metodologia şi criteriile în conformitate cu care se face autorizarea; d) aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze: e) controleazã aplicarea normelor şi mãsurilor de protecţie a muncii în elaborarea proiectelor, la construirea obiectivelor noi, instalaţiilor şi utilajelor, precum şi modul în care sînt nominalizate şi utilizate fondurile pentru protecţia muncii; f) analizeazã, împreunã cu organele centrale interesate, cauzele accidentelor de munca, stabilind mãsuri de prevenirea a acestora; controleazã înregistrarea, evidenta şi raportarea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale; cerceteazã, sub aspectul cauzelor şi raspunderilor, accidentele de munca colective, accidentele de munca mortale şi cele care au produs invaliditate, precum şi acele accidente tehnice şi avarii care au legatura cu protecţia muncii; g) urmãreşte generalizarea pe economie a introducerii celor mai bune aparate, dispozitive, instalaţii şi a altor mijloace de protecţie a muncii; indruma şi controleazã activitatea de propaganda privind protecţia muncii. ART. 10 Ministerul Muncii are, în ce priveşte asigurãrile sociale şi pensiile, urmãtoarele atribuţii: a) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de asigurãri sociale de stat şi de pensii şi sprijinã metodologic sectoarele de activitate care au sisteme proprii de asigurãri sociale şi pensii; b) stabileşte, în condiţiile legii, cotele privind contribuţia pentru asigurãrile sociale de stat datorate de unitãţi; pregãteşte proiectul de buget al asigurãrilor sociale de stat şi asigura executarea lui; gestioneazã fondurile realizate din contribuţia angajaţilor pentru pensia suplimentarã; c) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de stabilire şi plata a ajutoarelor şi pensiilor cuvenite în cadrul asigurãrilor sociale de stat, a pensiei suplimentare, precum şi a pensiilor invalizilor şi accidentatilor de rãzboi, urmaşilor acestora şi urmaşilor celor morţi sau dispãruţi în rãzboi; d) organizeazã, indruma şi controleazã, împreunã cu Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor şi cu celelalte organe competente, trimiterea la odihna şi tratament balneoclimatic, în condiţiile legii, a angajaţilor, pensionarilor, inclusiv a celor militari, membrilor lor de familie şi a altor persoane; face propuneri în vederea modernizãrii şi dezvoltãrii staţiunilor balneoclimatice; e) organizeazã, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, activitatea de expertiza medicalã a capacitãţii de munca şi de recuperare a acesteia. ART. 11 Ministerul Muncii are, în domeniul asistenţei sociale, urmãtoarele atribuţii: a) organizeazã, coordoneazã şi controleazã activitatea de asistenta socialã; studiazã problemele sociale ale proceselor de munca, colectivitãţilor sau persoanelor şi ia mãsuri sau face propuneri, dupã caz, pentru rezolvara lor; b) înfiinţeazã şi organizeazã, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Educaţiei şi Învãţãmîntului şi al organelor locale ale administraţiei de stat, dupã caz, unitãţi de asistenta socialã; c) organizeazã, indruma şi controleazã activitatea de orientare profesionalã şi de calificare şi recalificare, prin învãţãmînt special, a deficientilor şi invalizilor, şi asigura plasarea lor în munca; d) asigura îndrumarea tehnica de specialitate în domeniul asistenţei sociale a organelor locale ale administraţiei de stat şi a unitãţilor din subordinea acestora; e) indruma şi controleazã activitatea privind stabilirea şi plata alocaţiei de stat pentru copii şi a celorlalte alocaţii familiale; acorda ajutoare şi alte prestaţii de asistenta socialã; f) sprijinã asociaţiile de invalizi. ART. 12 Pe lîngã atribuţiile prevãzute la art. 5-11 inclusiv, Ministerul Muncii: a) colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii la pregãtirea proiectului planului de stat de perspectiva şi anual de munca şi salarii, precum şi a indicatorilor de plan privind creşterea nivelului de trai al populaţiei, în vederea utilizãrii cu maximum de eficienta a fondurilor alocate; b) colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Direcţia Centrala de Statistica la urmãrirea şi informarea periodicã a Consiliului de Miniştri asupra îndeplinirii planului de munca şi salarii, propunind mãsuri pentru asigurarea realizãrii lui; c) colaboreazã cu Comitetul de Stat al Planificarii, Direcţia Centrala de Statistica, Comitetul de Stat pentru Preţuri şi Banca Nationala a Republicii Socialiste România la analiza evoluţiei nivelului de trai al angajaţilor şi la elaborarea de propuneri cãtre Consiliul de Miniştri privind mãsuri pentru asigurarea realizãrii indicatorilor de plan referitori la creşterea nvielului de trai; d) colaboreazã cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie la coordonarea activitãţii de studii şi cercetãri în domeniul sau de activitate; e) pregãteşte şi asigura, împreunã cu Ministerul Afacerilor Externe şi cu alte organe centrale competente, participarea României la organizaţiile internaţionale care au preocupãri în domeniul muncii şi ocrotirii sociale şi face propuneri în vederea încheierii, aderãrii sau denunţãrii înţelegerilor internaţionale în acest domeniu; asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din activitatea de colaborare în cadrul relaţiilor internaţionale privitoare la munca şi ocrotirea socialã; f) organizeazã cooperarea tehnico-ştiinţificã cu alte tari în domeniul sau de activitate; g) stabileşte, potrivit legii, împreunã cu organele centrale competente, condiţiile şi modul de exercitare a meseriilor de cãtre mestesugari în ateliere proprii; h) acorda asistenta tehnica şi face propuneri organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti în probleme specifice activitãţii sale; i) asigura aplicarea politicii partidului şi statului în probleme de personal, în domeniul sau de activitate, în care scop: - stabileşte criterii unitare de selecţionare, pregãtire, perfecţionare şi promovare a personalului şi controleazã aplicarea lor în unitãţile subordonate: - stabileşte necesarul de personal în perspectiva şi ia mãsuri de pregãtire a acestuia, potrivit legii; - angajeazã personalul pentru aparatul propriu; numeşte organele de conducere ale unitãţilor din subordinea sa; - organizeazã şi asigura perfecţionarea cadrelor de conducere şi a specialiştilor; - asigura baza materialã şi dotarea liceelor de specialitate şi a şcolilor profesionale din subordinea sa, precum şi cadrele didactice de specialitate necesare; j) editeazã lucrãri şi publicaţii de specialitate pentru raspindirea experienţei celei mai înaintate din ţara şi din strãinãtate, precum şi a rezultatelor cercetãrilor proprii, şi organizeazã expoziţii în domeniul sau de activitate; k) prezintã Consiliului de Miniştri proiecte de acte normative privitoare la problemele ce intra în atribuţiile sale: l) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege. ART. 13 Ministerul Muncii are dreptul: a) sa ceara organele şi organizaţiile socialiste actele, datele şi informaţiile necesare realizãrii atribuţiilor sale; b) sa ceara unitãţilor sa ia mãsuri pentru înlãturarea deficienţelor constatate în ce priveşte protecţia muncii; c) sa dispunã oprirea, parţialã sau totalã, a activitãţii în unitãţi sau la locuri de munca, prin proces-verbal şi cînd este cazul şi cu aplicarea de sigilii, atunci cînd nerespectarea normelor de protecţie a muncii prezintã un pericol iminent pentru viata, integritatea corporalã sau sãnãtatea persoanelor încadrate în munca ori a populaţiei; d) sa constate contravenţiile la normele de protecţie a muncii, la elaborarea şi aplicarea normelor de munca, precum şi la celelalte dispoziţii ale legislaţiei muncii. Drepturile prevãzute în prezentul articol se exercita şi de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecţia muncii. Inspectorii de stat pentru protecţia muncii, în exercitarea atribuţiilor lor, pot intra în incinta unitãţilor la orice ora din zi sau din noapte, pe baza legitimatiilor eliberate de Ministerul Muncii.
CAP. 3 ART. 14 Ministerul Muncii este condus de consiliul de conducere, care hotãrãşte în problemele generale privind activitatea ministerului. Conducerea colectivã a activitãţii operative a ministerului şi asigurarea aducerii la îndeplinire a hotãrîrilor consiliului de conducere se realizeazã prin biroul executiv al acestuia. Consiliul de conducere al ministerului şi biroului executiv al acestuia, organe cu caracter deliberativ, sînt organizate şi funcţioneazã potrivit Decretului nr. 76/1973 privind conducerea ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat pe baza principiului conducerii colective. ART. 15 Ministerul Muncii are în conducerea sa un ministru, un prim-adjunct al ministrului şi doi adjuncţi ai ministrului. Primul adjunct al ministrului şi adjunctii ministrului se numesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, iar atribuţiile acestora se stabilesc de consiliul de conducere al ministrului. ART. 16 În cadrul Ministerului Muncii se organizeazã şi funcţioneazã, potrivit legii, Consiliului tehnico-economic, organ de lucru pe lîngã organele de conducere colectivã ale ministerului. ART. 17 Ministerul Muncii are urmãtoarea structura organizatoricã: a) Direcţia generalã a salarizarii, care cuprinde: - Direcţia pentru elaborarea şi coordonarea sistemului de salarizare şi sectorul special; - Direcţia salarizarii în industrie, construcţii, transporturi şi telecomunicaţii; - Direcţia salarizarii în administraţia de stat, agricultura, circulaţia mãrfurilor, economia localã şi activitãţile social-culturale; b) Direcţia pentru organizarea şi normarea muncii; c) Inspecţia de stat pentru protecţia muncii, care cuprinde: - Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria grea, transporturi şi telecomunicaţii; - Inspectoratul general pentru protecţia muncii în activitatea geologica, miniera, petroliera şi energetica; - Inspectoratul general pentru protecţia muncii în industria bunurilor de consum, agricultura economia forestierã şi în economia localã; - Biroul de propaganda şi informare operativã. Şeful Inspecţiei de stat pentru protecţia muncii se numeşte de consiliul de conducere al ministerului dintre conducãtorii inspectoratelor generale pentru protecţia muncii; d) Direcţia generalã de asigurãri sociale, pensii, asistenta socialã, contabilitate şi control financiar; e) Direcţia forţei de munca; f) Direcţia de organizare, control, sinteza economicã, legislaţia muncii şi cooperare externa; g) Direcţia de personal învãţãmînt şi secretariat; h) Serviciul plan economic-finanicar. ART. 18 Numãrul maxim de personal în aparatul ministerului este prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul decret*) ART. 19 Ministerul Muncii are în subordinea sa: a) Institutul de cercetãri ştiinţifice pentru protecţia muncii; b) Institutul de expertiza medicalã şi recuperare a capacitãţii de munca; c) Oficiul central de plata pensiilor; d) Oficiul de evidenta a documentelor de asigurare; e) Centrul de documentare şi publicaţii, cu redactia revistei "Protecţia muncii"; f) inspectorate de stat teritoriale pentru protecţia muncii; g) grupuri şcolare, licee de specialitate, şcoli profesionale pentru deficienti şi şcoli de reeducare a minorilor; h) cãmine-şcoala, cãmine-spital, cãmine de invalizi, de batrini şi de pensionari, cãmine atelier. ART. 20 Atribuţiile, normele de funcţionare şi structura organizatoricã, precum şi competenta materialã şi teritorialã a unitãţilor prevãzute în art. 17 şi 19, se stabilesc de consiliul de conducere al ministerului, potrivit normelor legale.
CAP. 4 Dispoziţii finale
ART. 21 În centralele industriale şi celelalte unitãţi cu statut de centrala, întreprinderile industriale mari, exploatãrile miniere şi santierele stabilite de Ministerul Muncii vor funcţiona inspectori permanenţi pentru protecţia muncii. ART. 22 Atribuţiile de control în domeniul protecţiei muncii ale Ministerului Muncii nu se exercita în unitãţile subordonate Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Minsiterului de Interne. De asemenea, prevederile art. 9 lit. f) nu se aplica la Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne. ART. 23 Prezentul decret intra în vigoare pe data de 20 noiembrie 1969. Legea nr. 21/1967 privind înfiinţarea Ministerului Muncii, Decretul nr. 262/1969 privind reorganizarea activitãţii în domeniul organizãrii şi salarizarii, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se aborga pe aceeaşi data.
──────────── *) Anexa se comunica numai celor interesaţi.
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
