Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 78 din 23 iulie 1975 privind ratificarea Conventiei dintre Republica Socialista Romania si Republica Franceza privind asistenta judiciara in materie penala si extradarea, semnata la Paris la 5 noiembrie 1974
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Franceza privind asistenta judiciarã în materie penalã şi extrãdarea, semnatã la Paris la 5 noiembrie 1974.
CONVENŢIE între Republica Socialistã România şi Republica Franceza privind asistenta judiciarã în materie penalã şi extrãdarea Preşedintele Republicii Socialiste România şi Preşedintele Republicii Franceze, în dorinta de a reglementa asistenta judiciarã între Republica Socialistã România şi Republica Franceza în domeniul dreptului penal şi de a contribui astfel la dezvoltarea relaţiilor de prietenie pe baza principiilor respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, a neamestecului în treburile interne, a egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor:
Preşedintele Republicii Socialiste România, pe domnul George Macovescu, ministrul afacerilor externe; Preşedintele Republicii Franceze, pe domnul Jean Sauvagnargues, ministrul afacerilor externe, care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii;
CAP. 1 Asistenta judiciarã în materie penalã
ART. 1 Statele contractante se obliga sa îşi acorde reciproc asistenta judiciarã în materie de infracţiuni în condiţiile prevãzute în prezentul capitol. ART. 2 1. Cererile de asistenta sînt adresate de ministerul justiţiei al statului solicitant ministerului justiţiei al statului solicitat. 2. Dovezile de comunicare sînt transmise pe aceeaşi cale. ART. 3 Cererile de asistenta, precum şi dovezile de comunicare, sînt întocmite în limba statului solicitant şi sînt însoţite de o traducere certificatã în limba statului solicitat. ART. 4 1. Cererile de asistenta şi actele care le însoţesc trebuie sa poarte semnatura şi sigiliul unei autoritãţi competente sau certificate de aceasta autoritate. Legalizarea acestor documente nu este necesarã. 2. Forma cererilor de asistenta este supusã legii statului solicitant. ART. 5 1. Cererile de asistenta cuprind urmãtoarele date: - natura cauzei; - autoritatea de la care emana cererea; - autoritatea solicitatã; - calificarea infracţiunii; - identitatea persoanei în cauza, îndeosebi numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul sau resedinta, cetãţenia şi ocupaţia, în mãsura în care sînt cunoscute. 2. În plus, se mai comunica şi urmãtoarele date: a) în cazul cererilor privind transmiterea de acte: - natura actului sau a hotãrîrii; - numele şi adresa destinatarului; - calitatea destinatarului în proces; b) în cazul comisiilor rogatorii, orice precizãri utile asupra împrejurãrilor de fapt ale cauzei şi asupra misiunii încredinţate autoritãţii solicitate, îndeosebi numele şi adresele martorilor şi întrebãrile ce trebuie sa le fie puse. ART. 6 1. Cererile de asistenta sînt îndeplinite în conformitate cu legea statului solicitat. 2. Transmiterile de acte sau inminarile de acte sînt considerate ca fiind regulat îndeplinite atunci cînd sînt constatate fie printr-o dovada datatã şi semnatã de destinatar, fie printr-un act certificat de autoritatea competenta menţionînd faptul, modul şi data predãrii. ART. 7 Dacã statul solicitat nu poate îndeplini cererea de asistenta, el informeazã de îndatã, despre aceasta statul solicitant, aratind motivele pentru care îndeplinirea nu a avut loc şi restituind piesele care i-au fost trimise. ART. 8 Statul solicitat nu pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de asistenta în aplicarea prezentului capitol, în afarã de cele care privesc cheltuieli şi onorarii de experţi. ART. 9 1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetãţenia sa, care, în urma unei citaţii, se prezintã de bunãvoie în fata autoritãţilor judiciare ale statului solicitant, nu poate fi nici urmãrit, nici deţinut, nici supus vreunei limitãri a libertãţii sale individuale în acest stat pentru fapte sau condamnãri anterioare intrãrii sale pe teritoriul statului solicitant. 2. Aceasta imunitate înceteazã atunci cînd martorul sau expertul, avînd posibilitatea sa pãrãseascã teritoriul statului solicitant în decursul unui termen neintrerupt de 15 zile dupã ce prezenta sa nu mai este cerutã de autoritãţile judiciare, rãmîne, totuşi, pe acest teritoriu sau revine ulterior. ART. 10 1. Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere, precum şi la indemnizaţie, care sînt în sarcina statului solicitant. Cheltuielile de şedere şi indemnizaţia sînt cel puţin egale celor prevãzute de tarifele şi reglementãrile în vigoare în statul în care trebuie sa aibã loc audierea. 2. Dacã martorul sau expertul cere, cheltuielile de cãlãtorie şi de şedere îi vor fi avansate, parţial sau integral, prin intermediul misiunii diplomatice sau oficiului consular al statului solicitant. ART. 11 1. Statele contractante îşi comunica reciproc informaţii privind condamnãrile înscrise în cazierul judiciar pe teritoriul lor, pronunţate de autoritãţile judiciare ale unuia dintre ele impotriva cetãţenilor celuilalt. 2. Aceste informaţii sînt transmise semestrial, pe calea prevãzutã în art. 2. ART. 12 Statele contractante îşi comunica, la cererea autoritãţilor lor judiciare, extrasele de cazier judiciar, în conformitate cu legislaţia statului solicitat. ART. 13 1. Fiecare dintre statele contractante poate denunta celuilalt stat, în vederea urmãririi, infracţiunile sãvîrşite pe teritoriul sau de cetãţenii celuilalt stat, care au revenit pe teritoriul lui. 2. Statului solicitat îi vor fi transmise, în acest scop, dosarele, informaţiile şi obiectele referitoare la infracţiuni. 3. Statul solicitat informeazã despre urmarea data acestui denunţ, transmiţînd, dacã este cazul, copie de pe hotãrîrea pronunţatã. ART. 14 Asistenta nu este admisã dacã: a) infracţiunea pe care se întemeiazã cererea de asistenta nu poate da loc extrãdãrii potrivit dispoziţiilor art. 21, 22 şi 23; b) statul solicitat considera ca îndeplinirea cererii de asistenta este de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. ART. 15 Ministerele de justiţie ale statelor contractante îşi comunica reciproc, la cerere, informaţii referitoare la legislaţia lor penalã.
CAP. 2 Extrãdarea
ART. 16 Statele contractante se obliga sa îşi predea reciproc, potrivit regulilor şi în condiţiile prevãzute în articolele urmãtoare, persoanele care, aflîndu-se pe teritoriul unuia dintre cele doua state, sînt urmãrite penal de autoritãţile judiciare ale celuilalt stat ori sînt cautate în scopul executãrii unei pedepse de cãtre aceleaşi autoritãţi. ART. 17 Extrãdarea este admisã numai dacã fapta sau faptele care fac obiectul cererii de extrãdare constituie infracţiuni potrivit legislaţiei celor doua state. ART. 18 Extrãdarea se admite dacã: a) fapta sau faptele care, potrivit legilor statelor contractante, sînt pedepsite cu o pedeapsa privativã de libertate al carei maxim este de cel puţin 2 ani sau cu o pedeapsa mai grava; b) condamnãrile pronunţate de instanţele judecãtoreşti ale statului solicitant pentru fapte prevãzute la lit. a), dacã durata pedepsei ce urmeazã sa fie executatã este de cel puţin 6 luni. ART. 19 Extrãdarea nu se admite dacã persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al statului solicitat la data sãvîrşirii infracţiunii. ART. 20 Extrãdarea nu se admite dacã: a) fapta a fost sãvîrşitã pe teritoriul statului solicitat; b) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost sãvîrşitã pe teritoriul unui stat terţ, iar legislaţia statului solicitat nu prevede urmãrirea unei astfel de infracţiuni cînd a fost sãvîrşitã în afarã teritoriului sau ori nu admite extrãdarea pentru infracţiunea care face obiectul cererii de extrãdare; c) potrivit legislaţiei celor doua state contractante, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate; d) potrivit legislaţiei statului solicitant sau a statului solicitat, fapta pentru care se cere extrãdarea este amnistiatã ori acţiunea penalã sau executarea pedepsei s-a prescris la data primirii cererii; e) impotriva persoanei a carei extrãdare se cere a fost pronunţatã, pentru aceeaşi fapta, o hotãrîre definitiva de cãtre autoritãţile judiciare ale statului solicitat. ART. 21 Extrãdarea nu este admisã dacã infracţiunea pentru care este cerutã este consideratã de statul solicitat ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexã la o asemenea infracţiune. Aceeaşi regula se aplica dacã statul solicitat are motive serioase sa considere ca cererea de extrãdare, motivatã pe o infracţiune de drept comun, a fost prezentatã în scopul de a urmãri sau de a pedepsi o persoana pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau de opinii politice ori ca exista riscul ca situaţia acestei persoane sa fie agravatã pentru unul sau altul dintre motivele arãtate. ART. 22 Extrãdarea nu este admisã pentru infracţiuni considerate de statul solicitat ca infracţiuni militare care nu constituie infracţiuni de drept comun. ART. 23 Extrãdarea nu este admisã dacã infracţiunea pentru care este cerutã este consideratã de statul solicitat ca infracţiune în materie de taxe şi impozite, de vama sau de schimb valutar. Totuşi, prin schimb de scrisori se va putea decide în alt mod cu privire la aceasta, pentru fiecare infracţiune sau categorie de infracţiuni. ART. 24 Extrãdarea poate fi refuzatã dacã, pentru aceeaşi fapta a început urmãrirea penalã de cãtre autoritãţile judiciare ale statului solicitat impotriva persoanei a carei extrãdare se cere. ART. 25 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã sau judecata pentru o alta infracţiune decît cea pentru care s-a obţinut extrãdarea; ea nu poate fi supusã la executarea altei pedepse decît cea pentru care s-a obţinut extrãdarea şi nu poate fi predatã unui stat terţ decît: a) dacã exista acordul prealabil al statului solicitat; b) dacã, avînd posibilitatea sa o facã, ea nu a pãrãsit teritoriul statului solicitant în termen de 30 de zile de la sfîrşitul procesului penal sau de la executarea pedepsei sau dacã, pãrãsind acel teritoriu, a revenit de bunãvoie. ART. 26 Dacã calificarea data infracţiunii este modificatã în cursul procesului, persoana extrãdatã nu este urmãritã sau judecata decît în mãsura în care elementele constitutive ale infracţiunii, în noua calificare, ar permite extrãdarea. ART. 27 Comunicãrile privitoare la extrãdare se transmit pe cale diplomaticã. ART. 28 1. Cererea pentru extrãdarea unei persoane urmãrite este însoţitã de originalul sau copia certificatã a mandatului de arestare sau de orice alt act avînd aceeaşi forta şi emis în formele prevãzute de legea statului solicitant. Documentul trebuie sa arate împrejurãrile în care a fost sãvîrşitã infracţiunea, data şi locul unde a fost sãvîrşitã, calificarea infracţiunii şi trimiterile la dispoziţiile legale care îi sînt aplicabile, iar în cazul în care prin infracţiune au fost provocate daune materiale, orice precizãri posibile, asupra naturii şi importantei lor. 2. Cererea pentru extrãdarea unei persoane condamnate este însoţitã de originalul sau copia certificatã a hotãrîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat. 3. În ambele cazuri, cererea este însoţitã de dispoziţiile legale aplicabile infracţiunii şi, dacã este posibil, de semnalmentele individului şi de fotografia sa, precum şi de orice indicaţie de natura sa stabileascã identitatea şi naţionalitatea sa. 4. Statul solicitat poate cere statului solicitant sa-i transmitã informaţii suplimentare, dacã cele transmise anterior în aplicarea paragrafelor precedente ar aparea incomplete sau insuficiente. ART. 29 1. În caz de urgenta, la cererea autoritãţilor competente ale statului solicitant, statul solicitat poate, potrivit legislaţiei sale, sa procedeze la arestarea provizorie a persoanei cautate, asteptind primirea cererii de extrãdare şi a actelor arãtate în art. 28. 2. Cererea de arestare provizorie este transmisã fie direct prin posta ori telegrafic, fie prin orice alt mijloc care lasa urma scrisã. Ea trebuie sa facã menţiune despre existenta unuia dintre actele prevãzute în art. 28 şi sa precizeze ca cererea de extrãdare va fi trimisa cît mai curînd posibil. Ea prevede infracţiunea pentru care se cere extrãdarea, data şi locul sãvîrşirii, precum şi semnalmentele persoanei cît mai precis cu putinta. Autoritatea solicitanta este informatã, fãrã intirziere, despre urmarea ce s-a dat cererii sale. ART. 30 1. Statul solicitat poate pune capãt arestãrii provizorii dacã, în termen de 30 de zile de la arestare nu a primit cererea de extrãdare şi actele arãtate în art. 28. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit la 45 de zile, dacã este necesar datoritã unor împrejurãri deosebite. Cu toate acestea, punerea în libertate provizorie este oricind posibila, cu condiţia ca statul solicitat sa ia orice mãsura va considera necesar în scopul de a evita ca persoana sa se sustragã. 2. Punerea în libertate nu impiedica o alta arestare şi extrãdarea, dacã cererea de extrãdare este primitã dupã expirarea termenului prevãzut în paragraful 1 din prezentul articol. ART. 31 Statul solicitat face cunoscut statului solicitant hotãrîrea sa cu privire la extrãdare. Dacã extrãdarea este admisã, statul solicitant este informat în privinta locului şi datei predãrii, precum şi cu privire la durata detentiei executate în vederea extrãdãrii de cãtre persoana cerutã. Dacã reprezentantul statului solicitant, datoritã unor împrejurãri excepţionale, nu se prezintã la data şi la locul indicate pentru a-i fi predatã persoana a carei extrãdare a fost admisã şi dacã nu s-a solicitat o amînare, persoana arestata este pusã în libertate în termen de 5 zile. Dacã a fost cerutã o amînare, acest termen poate fi prelungit la 15 zile. Dacã persoana cerutã nu a fost preluatã în condiţiile prevãzute în alineatul precedent, statul solicitat poate, în cazul unei noi cereri, sa refuze extrãdarea pentru aceeaşi fapta. ART. 32 Statul solicitat poate sa amine predarea persoanei cînd impotriva acesteia a început urmãrirea penalã pe teritoriul sau ori este condamnata la o pedeapsa privativã de libertate pentru o alta infracţiune decît aceea în legatura cu care se cere extrãdarea. În caz de amînare, predarea persoanei nu poate avea loc decît dupã pronunţarea hotãrîrii, iar în caz de condamnare, dupã executarea pedepsei. Dacã amînarea predãrii ar putea atrage în statul solicitant împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea impiedica grav desfãşurarea procesului, statul solicitat poate preda temporar persoana cerutã. Persoana predatã este înapoiatã statului solicitat dupã îndeplinirea actelor de procedura pentru care a fost admisã extrãdarea. ART. 33 1. Dacã extrãdarea este cerutã concomitent de mai multe state, fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, statul solicitat hotãrãşte liber, ţinînd seama de toate împrejurãrile şi în special de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare între statele solicitante, de data cererilor, de gravitatea şi de locul infracţiunilor. 2. În cazurile prevãzute în paragraful precedent, statul solicitat poate, admitind extrãdarea, sa permitã statului solicitant sa predea persoana a carei extrãdare i-a fost admisã, unui stat terţ, care a cerut-o concomitent. ART. 34 Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrire, de la judecata sau de la executarea pedepsei şi revine pe teritoriul statului solicitat, ea poate fi din nou extrãdatã. ART. 35 La cererea statului solicitant, statul solicitat sechestreaza şi preda, în condiţiile prevãzute de legislaţia sa, lucrurile: a) care pot servi ca mijloace de proba; b) care, provenind din infracţiune, au fost gãsite înainte sau dupã predarea persoanei extrãdate; c) care au fost dobîndite drept contravaloarea obiectelor provenind din infracţiune. Aceasta predare are loc chiar dacã extrãdarea nu poate sa se realizeze ca urmare a evadãrii sau a morţii persoanei. Predarea obiectelor se face cu recipisa. Dacã obiectele cerute sînt necesare statului solicitat, ele pot fi pãstrate provizoriu ori predate statului solicitant, cu obligaţia de a le restitui. Drepturile statului solicitat ori ale terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele pentru care exista aceste drepturi vor fi înapoiate statului solicitat cît mai repede posibil şi fãrã cheltuieli. ART. 36 1. Fiecare stat contractant admite la cererea celuilalt stat tranzitul pe teritoriul sau al unei persoane predate acestui din urma stat de cãtre un stat terţ. În sprijinul acestei cereri sînt prezentate actele care stabilesc ca este vorba despre o infracţiune pentru care se admite extrãdarea potrivit prezentei convenţii; în plus, sînt necesare actele prevãzute fie în paragraful 1, fie în paragraful 2 al art. 28. 2. Statul solicitat pentru tranzit nu este ţinut sa îl admitã, dacã priveşte o persoana pentru care a cerut sau îşi propune sa ceara extrãdarea. ART. 37 1. Cheltuielile de extrãdare fãcute pe teritoriul statului solicitat se suporta de acest stat. Cu toate acestea, cheltuielile de transport pe cale aerianã se suporta de statul solicitant. 2. Cheltuielile de tranzit fãcute pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit se suporta de statul solicitant. ART. 38 Statele contractante se informeazã reciproc cu privire la rezultatul urmãririi începute impotriva persoanei extrãdate ori al judecaţii. Dacã impotriva acestei persoane s-a pronunţat o hotãrîre definitiva, copia acesteia va fi de asemenea transmisã.
CAP. 3 Dispoziţii finale
ART. 39 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la Bucureşti, cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni urmãtoare datei schimbului instrumentelor de ratificare. 3. Prezenta convenţie este încheiatã pe o durata nelimitatã. Fiecare dintre cele doua state poate sa o denunţe printr-o notificare scrisã, adresatã celuilalt stat, şi care va produce efecte la un an de la data comunicãrii. Drept care împuterniciţii respectivi au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Facuta la Paris la 5 noiembrie 1974, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba franceza, ambele texte fãcînd deplina credinţa.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
