Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 567 din 9 iulie 1968 privind aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale si de material publicitar, incheiata la Geneva la 7 noiembrie 1952
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1 Republica Socialistã România adera la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar, încheiatã la Geneva la 7 noiembrie 1952. ART. 2 La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar se vor transmite urmãtoarele declaraţii: a) "Republica Socialistã România, aderand la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar, încheiatã la Geneva la 7 noiembrie 1952, în interesul dezvoltãrii cooperãrii economice internaţionale, considera ca tratativele directe între pãrţile în litigiu prevãzute în articolul VIII punctul 1 din convenţie, constituie mijlocul de rezolvare a litigiilor în spiritul colaborãrii între state, cu respectarea deplina a intereselor acestora". b) "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii la care se referã reglementarea de la articolul XIV din convenţie nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune capãt în mod rapid şi necondiţionat colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale".
EXPUNERE DE MOTIVE la Decretul nr. 567/1968 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi material publicitar încheiatã la Geneva la 7 noiembrie 1952 Dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor economice între state au determinat, între altele, simplificarea condiţiilor de import al mãrfurilor şi, în special, simplificarea formalitãţilor vamale şi scutirea de taxe vamale cu privire la unele bunuri care se importa temporar ca: mostrele, ambalajele în care sunt transportate mãrfurile, materialul profesional, mãrfurile destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziţii, târguri, congrese sau alte manifestãri similare etc. Rolul mostrelor şi materialului publicitar devine din ce în ce mai important pentru a face cunoscutã o marfa şi a demonstra concret ca ea este avantajoasã prin calitate şi competitivitatea preţului. În scopul inlesnirii circulaţiei internaţionale a mostrelor şi materialului publicitar, s-a încheiat la Geneva la 7 noiembrie 1952, sub egida O.N.U., Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar. Convenţia reglementeazã importul mostrelor de mãrfuri de orice fel, indiferent dacã sunt produse naturale sau industriale, şi al materialului publicitar, ţinând seama de urmãtoarele principii: - mostrele de mica valoare sunt scutite de drepturile de import; - celelalte mostre pot fi importate temporar, cu scutire de plata drepturilor de import, sub rezerva reexportului. Mostrele, indiferent de valoarea lor, nu pot fi folosite decât pentru obţinerea de comenzi şi nu pot fi vândute sau închiriate în ţara în care au fost importate. Pentru a se garanta respectarea acestor condiţii în cazul mostrelor care depãşesc valoarea de 1000 dolari S.U.A., organele vamale ale tarii de import au dreptul sa ia unele mãsuri speciale de asigurare; - materialul publicitar compus din cataloage, liste de preţuri şi instiintari comerciale, atunci când este trimis în cantitãţi mici la destinatari diferiţi, este scutit de plata drepturilor de import; - filmele publicitare comerciale sunt admise la import temporar cu scutire de taxe. În convenţie sunt precizate condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã un film pentru a fi considerat ca are caracter de publicitate comercialã, inclusiv aceea de a nu fi prezentat în sali publice. Totodatã, convenţia prevede simplificarea formalitãţilor vamale la importurile de mostre şi material publicitar, precizând însã dreptul statelor participante de a aplica prohibiţii sau restrictii care sunt uzitate pe plan internaţional, cum ar fi cele necesare pentru protecţia moralitãţii publice, a securitãţii statului, a sãnãtãţii şi vieţii oamenilor şi animalelor, prohibitiile sau restricţiile referitoare la importul aurului sau argintului etc. La aceasta convenţie cu caracter comercial şi vamal sunt pãrţi, în prezent, 49 de state, dintre care 4 socialiste (Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia şi Ungaria). Deşi ţara noastrã participa la 16 convenţii vamale multilaterale, trimiterea de mostre româneşti în strãinãtate şi, în general, de materiale publicitare comerciale nu este asigurata în cadrul unui sistem unitar de reguli internaţionale cum îl reprezintã convenţia sus-menţionatã. Din aceasta cauza se intampina în unele dintre statele pãrţi la convenţie dificultãţi în legatura cu exportul de mostre româneşti (Austria, Franta, Ungaria). Pentru a crea şi din acest punct de vedere condiţii favorabile pentru dezvoltarea exportului nostru în ţãrile participante la convenţie prin prezentarea de mostre şi, în general, prin intensificarea demonstratiilor şi publicitãţii comerciale, s-a considerat ca ţara noastrã este interesatã sa participe la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar. Participarea este cu atât mai necesarã cu cat în cele mai multe cazuri mãrfurile româneşti se prezintã pe piata internationala în competiţie directa cu mãrfuri strãine bine cunoscute. Prevederile convenţiei nu aduc atingere legislaţiei vamale a tarii noastre, completand-o în mod util. În convenţie este inclusã, la articolul VIII, o prevedere potrivit cãreia eventualele diferende în legatura cu interpretarea sau aplicarea convenţiei, care nu vor putea fi soluţionate prin negocieri directe între statele interesate, urmeazã a fi supuse unui organ arbitral acceptat de comun acord de pãrţile în litigiu, iar în cazul în care nu va fi posibila realizarea acordului, oricare dintre ele se va putea adresa preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie pentru a desemna un arbitru a cãrui decizie va fi obligatorie. Ţinând seama de natura comercial-vamalã a reglementãrilor convenţiei şi de faptul ca România a acceptat o clauza similarã cu cea prevãzutã la art. VIII (în cazul Convenţiei privind Aviaţia Civilã Internationala, semnatã la Chicago la 7 decembrie 1944, la care s-a aderat prin <>Decretul nr. 194 din 21 iulie 1965 ), nu este cazul sa se formuleze rezerve, dar s-a considerat necesar ca în decretul de aderare sa fie formulatã o declaraţie având urmãtorul conţinut: "Republica Socialistã România aderand la Convenţia internationala pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar, încheiatã la Geneva la 7 noiembrie 1952, în interesul dezvoltãrii cooperãrii economice internaţionale, considera ca tratativele directe între pãrţile în litigiu, prevãzute în articolul VIII punctul 1 din convenţie, constituie mijlocul de rezolvare a litigiilor în spiritul colaborãrii între state cu respectarea deplina a intereselor acestora". Întrucât articolul XIII din convenţie conţine clauza coloniala, a fost necesar ca în decretul de aderare sa se reafirme, potrivit practicii noastre, sub forma unei declaraţii, poziţia României în aceasta problema. De asemenea, deoarece cu ocazia aderãrii la convenţia sus-menţionatã, Guvernul Republicii Federale a Germaniei a declarat ca extinde convenţia şi la Berlinul de vest, Ministerul Afacerilor Externe va face, potrivit practicii tarii noastre, o data cu depunerea instrumentului de aderare, o declaraţie în care va notifica poziţia României în aceasta problema, arãtând ca "Guvernul Republicii Socialiste România considera ca Guvernul Republicii Federale a Germaniei nu are competenta sa extindã la Berlinul de vest aplicarea Convenţiei internaţionale pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar, încheiatã la Geneva la 7 noiembrie 1952, deoarece Berlinul de vest nu va face parte din teritoriul Republicii Federale a Germaniei".
CONVENŢIE INTERNATIONALA pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar, încheiatã la 7 noiembrie 1952*)
*) Traducere.
Guvernele semnatare ale prezentei convenţii, convinse ca adoptarea de reguli comune privind importul mostrelor de mãrfuri de orice fel, indiferent dacã sunt produse naturale sau articole manufacturate, şi al materialului publicitar va facilita extinderea comerţului internaţional, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1 Definiţii În scopul aplicãrii prezentei convenţii: a) termenul "drepturi de import" cuprinde drepturile vamale şi orice alte drepturi şi taxe percepute la importul sau cu ocazia importului, precum şi toate drepturile de accize şi taxe interne aferente mãrfurilor importate, excluzandu-se totuşi redevenţele şi impunerile limitate la costul aproximativ al serviciilor prestate şi care nu constituie o protecţie indirecta a produselor naţionale sau taxe cu caracter fiscal la import; b) termenul "persoane" cuprinde atât persoanele fizice, cat şi cele juridice; c) referirile la teritoriul unei pãrţi contractante privesc teritoriul sau metropolitan şi orice alt teritoriu pe care acea parte contractantã îl reprezintã pe plan internaţional şi asupra cãruia se extinde aplicarea convenţiei în conformitate cu articolul XIII. ART. 2 Scutirea de plata drepturilor de import pentru mostrele cu valoare neglijabila 1. Fiecare parte contractantã va scuti de plata drepturilor de import mostrele de mãrfuri de orice fel, importate pe teritoriul sau, cu condiţia ca acestea sa nu aibã decât o valoare neglijabila şi sa nu poate fi folosite decât la obţinerea de comenzi pentru mãrfuri de felul celor reprezentate prin aceste mostre, în vederea importului lor. Pentru a stabili dacã mostrele au sau nu o valoare neglijabila, autoritãţile vamale ale teritoriului de import pot lua în considerare valoarea fiecãrei mostre în parte sau valoarea totalã a mostrelor care fac parte din aceeaşi trimitere. Valoarea trimiterilor provenind de la acelaşi expeditor cãtre destinatari diferiţi nu va fi totalizata pentru aplicarea prezentului paragraf, chiar atunci când aceste trimiteri ar fi importate simultan. 2. Autoritãţile vamale ale teritoriului de import vor putea cere ca, pentru a putea beneficia de scutirea de plata drepturilor de import în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, mostrele sa fie fãcute inutilizabile ca mãrfuri prin marcare, rupere, perforare sau altfel, fãrã totuşi ca aceasta operaţie sa le facã sa-şi piardã calitatea de mostre. ART. 3 Admiterea altor mostre cu scutire temporarã de plata drepturilor de import 1. În scopul aplicãrii prezentului articol, termenul "mostre" cuprinde articolele reprezentative ale unei categorii determinate de mãrfuri deja produse sau care sunt modele de mãrfuri a cãror fabricare este proiectata, cu condiţia ca: a) sa apartina unei persoane stabilite în strãinãtate şi sa fie importate numai cu scopul de a fi prezentate sau de a face obiectul unei demonstratii pe teritoriul unde se importa, în vederea obţinerii de comenzi pentru mãrfuri care vor fi expediate din strãinãtate; b) sa nu fie nici vândute nici date în folosinta lor normalã în afarã de nevoile demonstratiei, nici folosite în vreun fel, indiferent dacã aceasta se face prin închiriere sau contra remuneraţie, în timpul şederii lor pe teritoriul unde se importa; c) sa fie destinate reexportului în timp util; şi d) sa fie posibila identificarea la reexport; cu excluderea articolelor identice introduse de aceeaşi persoana sau expediate aceluiaşi destinatar în asemenea cantitãţi, încât, luate în total, sa nu mai constituie mostre potrivit uzantelor normale ale comerţului. 2. Mostrele la care ar urma sa se aplice drepturi de import, importate de pe teritoriul unei pãrţi contractante, cu sau fãrã intervenţia unui voiajor comercial, de persoane stabilite pe teritoriul oricãrei pãrţi contractante, vor fi admise în scutire temporarã de plata drepturilor de import pe teritoriul fiecãrei pãrţi contractante contra consemnarii drepturilor de import şi a altor sume eventual exigibile sau unui angajament garantat care sa asigure eventuala lor plata. Sumele consemnate (cu excepţia celor care ar putea fi exigibile în baza articolului VI din prezenta convenţie) nu vor putea depãşi totuşi nivelul drepturilor de import majorate cu 10%. 3. Pentru a beneficia de facilitãţile prevãzute de prezentul articol, persoanele interesate trebuie sa se conformeze legilor şi regulamentelor emise în aceasta materie de autoritãţile teritoriului de import şi formalitãţilor vamale în vigoare pe acest teritoriu. În ce priveşte materialele industriale şi agricole şi vehiculele de transport a cãror valoare vamalã depãşeşte 1000 dolari S.U.A. (sau contravaloarea lor într-o alta moneda), importatorii vor putea fi obligaţi sa declare locurile de destinaţie a acestor materiale şi vehicule; de asemenea, ei vor putea fi invitaţi de cãtre autoritãţile vamale ale tarii de import sa facã dovada în orice moment ca aceste materiale sau vehicule se afla în locurile declarate. Autoritãţile vamale ale tarii de import vor putea sigila aceste materiale şi vehicule sau impiedica în altfel funcţionarea lor pe timpul cat sunt admise cu scutire temporarã de plata drepturilor şi vor putea limita locurile în care acestea vor funcţiona în scop de demonstratie. 4. Ca regula generalã, autoritãţile vamale ale tarii de import vor trebui sa considere ca suficiente pentru identificarea ulterioara a mostrelor mãrcile care au fost aplicate de autoritãţile vamale ale unei pãrţi contractante, cu condiţia ca aceste mostre sa fie însoţite de o lista descriptivã certificatã pentru exactitate de autoritãţile vamale ale acestei pãrţi contractante. Nu se vor aplica mãrci suplimentare pe mostre, decât în cazurile în care autoritãţile vamale ale tarii de import le vor socoti necesare pentru a asigura identificarea mostrelor la reexport. Mãrcile aplicate nu trebuie sa facã inutilizabile mostrele. 5. Termenul stabilit pentru reexportul mostrelor, care vor beneficia de scutirea de plata drepturilor de import prevãzutã în prezentul articol, nu va fi mai mic de şase luni. Dupã expirarea termenului stabilit pentru reexport, se vor putea percepe drepturile de import şi celelalte sume eventual exigibile pentru mostrele care nu au fost reexportate. De asemenea, ele vor putea fi percepute fãrã a se aştepta expirarea acestui termen pentru mostrele care vor inceta sa corespundã condiţiilor stabilite prin paragraful 1 din prezentul articol. 6. La reexportul în termenul stabilit al mostrelor importate în condiţiile prevãzute în prezentul articol se va face fãrã întârziere restituirea sumelor consemnate sau eliberarea garanţiei depuse în momentul importului în baza paragrafului 2 din acest articol, la unul din birourile vamale situate la frontiera sau în interiorul teritoriului, care este competent în acest scop, sub rezerva, dacã este cazul, a scaderii drepturilor şi a altor sume aferente mostrelor care n-au fost prezentate pentru reexport. În anumite cazuri speciale, depunerile vor putea fi totuşi restituite într-un alt mod, cu condiţia ca aceasta restituire sa se facã rapid. Fiecare parte contractantã va publica o lista a birourilor vamale competente pentru aceste operaţii. ART. 4 Importul de material publicitar cu scutire de plata drepturilor de import 1. Fiecare parte contractantã va scuti de plata drepturilor de import cataloagele, listele de preţuri şi înştiinţãrile comerciale referitoare la: a) mãrfuri puse în vânzare sau închiriate, sau b) prestãri de servicii oferite în materie de transport sau de asigurãri comerciale de cãtre o persoana stabilitã pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, când asemenea documente vor fi importate de pe teritoriul oricãrei pãrţi contractante, cu condiţia ca fiecare trimitere: i) sa nu fie compusa decât dintr-un singur document, sau ii) sa nu cuprindã decât un exemplar al fiecãrui document, dacã este compusa din mai multe documente, sau iii) sa nu depãşeascã greutatea de 1 kilogram bruto, oricare ar fi numãrul documentelor şi exemplarelor. Trimiterea simultanã a unui numãr oarecare de colete la diferiţi destinatari pe teritoriul de import nu va fi de natura sa priveze aceste colete de scutire, dacã fiecare destinatar primeşte un singur colet. 2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 din prezentul articol o parte contractantã nu va fi obligatã sa scuteascã de plata drepturilor de import pe teritoriul sau: a) cataloagele, listele de preţuri şi înştiinţãrile comerciale care nu poarta în mod vizibil numele intrepinderii strãine care produce, vinde sau închiriazã mãrfurile sau care oferã prestãri de servicii în materie de transport sau de asigurãri comerciale, la care se referã aceste cataloage, liste de preţuri sau instiintari comerciale; b) cataloagele, listele de preţuri şi instiintari comerciale care sunt declarate pentru punerea în consum autoritãţilor vamale ale teritoriului de import, în colete grupate pentru a fi apoi expediate unor destinatari diferiţi de pe acest teritoriu. ART. 5 Admiterea de filme publicitare cu scutire temporarã de plata drepturilor de import Potrivit condiţiilor stabilite prin articolul III din prezenta convenţie, fiecare parte contractantã va acorda facilitãţile prevãzute în acest articol pentru pozitivele filmelor cinematografice cu caracter publicitar care nu depãşesc lãţimea de 16 mm, când va fi stabilit fata de autoritãţile vamale ca filmele constau, în esenta, în reproduceri de fotografii (cu sau fãrã banda sonora) infatisand natura sau funcţionarea produselor sau a materialelor ale cãror calitãţi nu pot fi demonstrate satisfãcãtor de monstre sau cataloage, cu condiţia ca aceste filme: a) sa se refere la produse sau materiale oferite spre vânzare sau închiriere de o persoana stabilitã pe teritoriul unei alte pãrţi contractante; b) sa fie de natura a fi prezentate unor eventuali clienţi, dar nu în sali publice; şi c) sa fie importate într-un colet care sa nu conţinã mai mult de o copie a fiecãrui film şi sa nu facã parte dintr-o trimitere mai mare de filme. ART. 6 Derogarea temporarã de la prohibiţii şi restrictii 1. Nici o parte contractantã nu va aplica prohibiţii sau restrictii la import (altele decât drepturile de import), prin contingente, licenţe de import sau alte mãsuri asupra mãrfurilor provenite de pe teritoriul unei alte pãrţi contractante: a) care vor beneficia de scutire de plata drepturilor de import în baza dispoziţiilor articolelor II sau IV din prezenta convenţie (sau care ar fi beneficiat de aceasta scutire, dacã ar fi fost supus plãţii drepturilor) sau b) care vor fi admise cu scutire temporarã în baza dispoziţiilor articolelor III sau V din prezenta convenţie (sau care ar fi beneficiat de aceasta scutire, dacã ar fi fost supuse plãţii drepturilor), cu condiţia ca importul acestor mãrfuri sa nu dea naştere la nici o plata în afarã acelora pentru transport şi asigurãri sau a acelora pentru serviciile prestate pe teritoriul unde se importa de o persoana stabilitã pe acest teritoriu. 2. În ce priveşte mãrfurile care vor beneficia de admiterea cu scutire temporarã în baza dispoziţiilor articolelor III sau V din prezenta convenţie (sau care ar fi beneficiat de aceasta scutire dacã ar fi fost supuse plãţii drepturilor), suspendarea prohibitiilor sau restrictiilor la import nu se va aplica decât pentru perioada în care admiterea temporarã este autorizata (sau ar fi fost autorizata dacã aceste mãrfuri ar fi fost supuse plãţii drepturilor). În cazul în care mãrfurile nu sunt reexportate în perioada când aplicarea prohibitiilor sau restrictiilor este suspendatã în baza paragrafului 1 din prezentul articol, autoritãţile tarii de import vor putea lua mãsurile care ar fi fost aplicate dacã prohibitiile sau restricţiile la import nu ar fi fost suspendate. Autoritãţile teritoriului de import vor putea cere, în acest scop, garanţii corespunzãtoare, cum ar fi depunerea unei garanţii speciale, deosebita de cea destinatã sa asigure plata drepturilor de import. 3. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor impiedica o parte contractantã sa aplice prohibiţii sau restrictii la import: a) necesare pentru protecţia moralitãţii publice sau intereselor esenţiale ale securitãţii; b) necesare pentru protecţia sãnãtãţii şi vieţii oamenilor şi a animalelor sau pentru apãrarea plantelor; c) referitoare la importul aurului sau argintului; d) necesare pentru asigurarea aplicãrii legilor şi regulamentelor privind mãsurile vamale pentru menţinerea monopolurilor de stat şi pentru protecţia brevetelor, marcilor de fabrica şi drepturilor de autor şi de reproduceri; e) necesare pentru a impiedica practicile de natura a induce în eroare; f) referitoare la articolele produse în inchisori; g) necesare pentru aplicarea normelor sau reglementãrilor privitoare la clasificarea calitãţii sau punerea în vânzare a produselor destinate comerţului internaţional. ART. 7 Simplificarea formalitãţilor 1. Fiecare parte contractantã va reduce la minimum formalitãţile cerute pentru aplicarea facilitãţilor prevãzute în prezenta convenţie. 2. Fiecare parte contractantã va trebui sa publice fãrã întârziere toate reglementãrile emise în aceasta materie, astfel ca persoanele interesate sa poatã lua cunostinta în vederea evitãrii prejudiciilor pe care ele le-ar putea suporta din aplicarea unor formalitãţi despre care nu au cunostinta. ART. 8 Reglementarea diferendelor 1. Orice diferend care s-ar putea ivi între doua sau mai multe pãrţi contractante cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii se va reglementa, în mãsura posibilului, prin negocieri directe între ele. 2. Orice diferend care nu va fi reglementat prin negocieri va fi supus unei persoane sau unui organism acceptat de comun acord de pãrţile contractante între care s-a ivit diferendul; dacã totuşi aceste pãrţi nu se pot pune de acord asupra alegerii acestei persoane sau organism, oricare dintre ele va putea solicita preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sa desemneze un arbitru. 3. Decizia data de persoana sau organismul desemnat potrivit paragrafului 2 din prezentul articol va fi obligatorie pentru pãrţile contractante interesate. ART. 9 Semnarea şi ratificarea 1. Prezenta convenţie va fi deschisã pana la 30 iunie 1953 pentru semnare de cãtre guvernele tuturor pãrţilor contractante ale Acordului general asupra tarifelor vamale şi comerţului, precum şi de cãtre guvernele tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de cãtre alt stat cãruia secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite i-a comunicat o copie a prezentei convenţii în acest scop. 2. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii sau acceptãrii guvernelor semnatare conform procedurii prevãzute de constituţia lor. Instrumentele de ratificare sau acceptare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 10 Aderarea 1. Prezenta convenţie va fi deschisã aderãrii guvernelor statelor la care se referã paragraful 1 al articolului IX. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 11 Intrarea în vigoare Când cincisprezece dintre guvernele la care se referã articolul IX îşi vor fi depus instrumentele de ratificare, acceptare sau aderare, prezenta convenţie va intra în vigoare în ce le priveşte în a treizecea zi de la data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare, acceptare sau aderare. Pentru orice alt guvern ea va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii de cãtre acesta a instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare. ART. 12 Denunţarea 1. Dupã ce prezenta convenţie va fi în vigoare timp de trei ani, orice parte contractantã o va putea denunta, adresand o notificare în acest scop secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Denunţarea va deveni efectivã dupã şase luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 13 Aplicarea teritorialã 1. Orice guvern va putea, la depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare sau oricând ulterior, sa declare printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca prezenta convenţie se va aplica la unul sau mai multe dintre teritoriile pe care el le reprezintã pe plan internaţional şi ca aceasta se va aplica teritoriilor arãtate în notificare, începând din a treizecea zi de la data la care secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit aceasta notificare sau la data la care convenţia va intra în vigoare în baza articolului XI, dacã aceasta din urma data este posterioarã. 2. Orice guvern care în sensul paragrafului 1 al prezentului articol a fãcut o declaraţie extinzand prezenta convenţie asupra unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional, va putea denunta convenţia pentru acest teritoriu, conform dispoziţiilor articolului XII. ART. 14 Rezerve 1. Orice stat va putea, cu ocazia semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare, sa declare ca nu se va considera legat de anumite dispoziţii ale prezentei convenţii, pe care le va specifica. 2. Notificând, potrivit articolului XIII al prezentei convenţii, ca aceasta se va aplica unuia sau mai multor teritorii pe care le reprezintã pe plan internaţional, orice stat va putea face o declaraţie analoga celei prevãzute de paragraful 1 al prezentului articol, pentru unul sau toate teritoriile prevãzute în notificare. 3. Când un stat va formula o rezerva cu privire la unul din articolele prezentei convenţii cu ocazia semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aderãrii sau notificãrii prevãzute la articolul XIII de mai sus, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va comunica textul acestei rezerve tuturor statelor care sunt sau pot deveni pãrţi la aceasta convenţie. Orice stat care va fi semnat, ratificat sau acceptat convenţia sau va fi aderat la aceasta înainte ca rezerva sa fi fost formulatã (sau dacã convenţia nu a intrat în vigoare, care va fi semnat, ratificat, acceptat sau va fi aderat la aceasta, la data intrãrii ei în vigoare) va avea dreptul sa facã obiecţii contra oricãreia dintre aceste rezerve. Dacã secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite nu primeşte nici o obiectie din partea statelor autorizate sa o facã, în termen de nouãzeci de zile de la data comunicãrii rezervei (sau de la data intrãrii în vigoare a convenţiei, dacã aceasta data este posterioarã), respectiva rezerva va fi consideratã ca acceptatã. 4. În cazul primirii unei obiecţii din partea unui stat autorizat s-o formuleze, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica aceasta obiectie statului care a formulat rezerva, invitandu-l sa-i facã cunoscut dacã este dispus sa îşi retragã rezerva sau prefera, dupã caz, sa renunţe la ratificarea, acceptarea, aderarea sau la aplicarea convenţiei la teritoriul sau teritoriile la care s-ar aplica rezerva. 5. Un stat care a formulat o rezerva cu privire la care s-a fãcut o obiectie, potrivit paragrafului 3 al prezentului articol, nu va deveni parte contractantã la convenţie decât dacã aceasta obiectie a fost retrasã sau a încetat de a fi valabilã în condiţiile stabilite la paragraful 6 al aceluiaşi articol; el nu va putea revendica beneficiul acestei convenţii pentru un teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional în favoarea cãruia a formulat o rezerva care a dat loc unei obiecţii, potrivit paragrafului 3 al prezentului articol, decât dacã aceasta obiectie a fost retrasã sau a încetat a mai fi valabilã în condiţiile stabilite în paragraful 6 de mai jos. 6. Orice obiectie formulatã de un stat care a semnat convenţia fãrã sa o ratifice sau sa o accepte îşi va pierde valabilitatea dacã în termen de douasprezece luni de la data formularii ei statul respectiv nu a ratificat sau acceptat convenţia. ART. 15 Notificarea semnarilor, ratificãrilor, acceptarilor şi aderãrilor Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor semnatare şi care au aderat, ca şi statelor care cer aceasta, semnarile, ratificarile şi acceptarile prezentei convenţii, precum şi aderarile la aceasta; el le va comunica, de asemenea, data la care convenţia va intra în vigoare şi orice notificare primitã de el în baza articolelor XII şi XIII. Drept pentru care subscrişii plenipotentiari au semnat prezenta convenţie. Încheiatã la Geneva la şapte noiembrie una mie noua sute cincizeci şi doi, în limbile engleza şi franceza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor semnatare şi care au aderat, copii certificate pentru conformitate ale acestei convenţii. -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
