Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECRET nr. 511 din 3 iunie 1967 pentru aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia relativa la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular in circulatie internationala, incheiata la Geneva la 18 mai 1956, si denuntarea Conventiei asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile straine, incheiata la Geneva la 30 martie 1931

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECRET nr. 511 din 3 iunie 1967 pentru aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia relativa la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular in circulatie internationala, incheiata la Geneva la 18 mai 1956, si denuntarea Conventiei asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile straine, incheiata la Geneva la 30 martie 1931

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 48 din 3 iunie 1967

Comenteaza legea

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:

ART. 1
Republica Socialistã România adera la Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, încheiatã la Geneva la 18 mai 1956, cu urmãtoarea rezerva:
"Republica Socialistã România nu se considera legatã de prevederile articolului 10 alineatul 2 şi 3 din Convenţie. Poziţia Republicii Socialiste România este aceea ca un diferend privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei ar putea fi supus arbitrajului numai cu consimţãmântul tuturor pãrţilor în litigiu".
ART. 2
La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România la Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut:
"Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii, la care se referã reglementarea din articolul 9 al Convenţiei, nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale".
ART. 3
Republica Socialistã România denunta Convenţia asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine, încheiatã la Geneva la 30 martie 1931.

EXPUNERE DE MOTIVE
La Decretul nr. 511/1967 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, încheiatã la Geneva la 18 mai 1956, şi denunţarea Convenţiei asupra regimului fiscal al vehiculelor strãine, încheiatã la Geneva la 30 martie 1931
În scopul de a facilita dezvoltarea turismului internaţional, la 18 mai 1956 a fost încheiatã la Geneva, sub auspiciile Comisiei Economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Europa, Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala.
La aceasta Convenţie, care a intrat în vigoare la 18 august 1959, participa în prezent 18 state.
Potrivit prevederilor Convenţiei, vehiculele rutiere de uz particular înmatriculate pe teritoriul unei Pãrţi contractante vor fi scutite, pe teritoriul altei Pãrţi contractante, de impozite şi taxe privind circulaţia şi deţinerea, dacã sînt importate temporar şi folosite, fãrã plata sau alt avantaj material, pentru transportul de persoane şi dacã vor fi îndeplinite condiţiile stabilite de dispoziţiile vamale în vigoare pe acest teritoriu, pentru admiterea cu scutire de plata drepturilor şi taxelor de import.
Reglementarea actuala înlocuieşte Convenţia privitoare la regimul fiscal al vehiculelor automobile strãine, încheiatã la Geneva la 30 martie 1931, la care participa şi Republica Socialistã România, şi în care se prevedea posibilitatea scutirii de impozite şi taxe pentru o perioada de cel mult 90 de zile în timpul unui an, pe baza unui carnet fiscal internaţional, valabil timp de un an.
Ţinându-se seama de faptul ca Republica Socialistã România întreţine -relaţii turistice cu majoritatea ţãrilor participante la Convenţie, aderarea la aceasta constituie o reafirmare a interesului pentru promovarea turismului internaţional, iar din punct de vedere juridic, aspectul uneia din mãsurile pentru transpunerea în viata a Rezoluţiei nr. 2148 din 4 noiembrie 1966, intitulata "Anul internaţional al turismului", adoptatã la cea de-a XXI-a sesiune a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, rezoluţie la care Republica Socialistã România este coautoare.
Întrucât articolul 10 din Convenţie, la punctele 2 şi 3, cuprinde procedura arbitrajului obligatoriu, ţinând seama de poziţia de principiu a României în aceasta problema, decretul cuprinde o rezerva în sensul arãtat.
De asemenea, dat fiind faptul ca articolul 9 din Convenţie conţine prevederi care contravin dreptului internaţional contemporan şi Rezoluţiei nr. 1514 (XV) din 14 decembrie 1960 a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în decretul de aderare se reafirma, sub forma unei declaraţii, poziţia Republicii Socialiste România în aceasta problema.

CONVENŢIE
relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, încheiatã la Geneva la 18 mai 1956*)

Pãrţile contractante,
Luând în considerare ca unele state europene au încheiat acorduri bilaterale sau au luat mãsuri de instituire a unui regim mai larg decât cel prevãzut în Convenţia din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine,
Dorind sa faciliteze dezvoltarea turismului internaţional,
Au convenit asupra celor ce urmeazã :

ART. 1
În sensul prezentei Convenţii, se înţelege:
a) prin "vehicul", oricare ciclu, oricare vehicul prevãzut cu un dispozitiv mecanic de propulsie, circulând pe drum prin propriile sale mijloace şi oricare remorca destinatã a fi ataşatã la un asemenea vehicul şi importata odatã cu vehiculul sau separat, cu excepţia totuşi a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule cuplate, destinate transporturilor de persoane şi având, în afarã de locul conducatorului, mai mult de opt locuri pe scaune;
b) prin "uz particular", folosirea în alte scopuri decât transportul de persoane contra remunerare, prima sau alt avantaj material, şi altele decât transportul industrial ori comercial de mãrfuri cu sau fãrã remunerare.
ART. 2
Vehiculele care sînt înmatriculate pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, precum şi vehiculele puse în circulaţie pe un asemenea teritoriu şi scutite pe acest teritoriu de obligaţia înmatriculãrii, vor fi scutite, în condiţiile arãtate mai jos, dacã sînt importate temporar şi folosite pentru uz particular pe teritoriul altei Pãrţi contractante, de impozitele şi taxele asupra circulaţiei sau deţinerii vehiculelor pe teritoriul acestei din urma Pãrţi contractante.
Aceasta scutire nu se va extinde asupra peajelor şi nici asupra impozitelor sau taxelor de consumaţie.
ART. 3
1. Aceasta scutire va fi acordatã pe teritoriul fiecãrei Pãrţi contractante atât timp cat vor fi îndeplinite condiţiile stabilite prin dispoziţiile vamale în vigoare pe acest teritoriu pentru admiterea cu scutire temporarã de drepturile şi taxele de import a vehiculelor menţionate la articolul 2.
2. Totuşi, fiecare Parte contractantã va putea sa limiteze durata acestei scutiri la trei sute sasezeci şi cinci zile consecutive, chiar dacã vehiculul este admis cu scutire temporarã de drepturi şi taxe de import pe o perioada mai îndelungatã.
ART. 4
De îndatã ce o Parte contractantã la Convenţia din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine va deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie, va lua mãsurile prevãzute la articolul 17 al Convenţiei din 1931, pentru a o denunta.
ART. 5
1. Ţãrile membre ale Comisiei economice pentru Europa şi cele admise, cu titlu consultativ, la Comisie, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi contractante la prezenta Convenţie :
a) prin semnare;
b) prin ratificare, dupã ce o vor fi semnat sub rezerva ratificãrii;
c) prin aderare
2. Ţãrile care pot sa participe la anumite lucrãri ale Comisiei economice pentru Europa, în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi contractante la prezenta Convenţie prin aderare, dupã intrarea acesteia în vigoare.
3. Convenţia va fi deschisã pentru semnare pana la 31 august 956 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea instrumentului corespunzãtor la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 6
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate la paragraful 1 al articolului 5 o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare ţara care o va ratifica sau va adera la ea dupã ce cinci tari vor fi semnat-o fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi urmãtoare depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare a acestei tari.
ART. 7
1. Fiecare Parte contractantã va putea denunta prezenta Convenţie prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţie Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea îşi va produce efectele dupã cincisprezece luni de la data la care secretarul general va fi primit notificarea.
ART. 8
Prezenta Convenţie va inceta sa-şi producã efectele dacã, dupã intrarea ei în vigoare, numãrul Pãrţilor contractante este mai mic de cinci în decursul oricãrei perioade de douasprezece luni consecutive.
ART. 9
1. Oricare ţara va putea, fie în momentul semnãrii ţara rezerva şi ratificãrii, fie cu ocazia depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie în orice alt moment ulterior, sa declare, prin, notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta Convenţie va fi aplicabilã tuturor sau numai unei pãrţi din teritoriile pe care le reprezintã pe plan internaţional.
Convenţia va fi aplicabilã teritoriului sub teritoriilor menţionate fi notificate, de la a nouazecea zi dupã primirea acestei notificãri de cãtre secretarul general sau dacã în acea zi Convenţia nu a intrat, încã în vigoare, de la intrarea ei în vigoare.
2. Oricare ţara care, în conformitate cu paragraful precedent, a fãcut o declaraţie pentru extinderea aplicãrii prezentei Convenţii asupra unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional, va putea, potrivit articolul 7, sa denunţe Convenţia în ce priveşte acel teritoriu.
ART. 10
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei Convenţii va fi, în mãsura posibilului soluţionat pe calea negocierilor între Pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend, care nu va fi soluţionat pe calea negocierilor, va fi supus arbitrajului, dacã oricare dintre Pãrţile contractante în litigiu va cere, va fi în consecinta trimis în fata unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de Pãrţile în litigiu. Dacã în termen de trei luni de la data cererii de arbitraj, Pãrţile în litigiu nu ajung sa se înţeleagã cu privire la alegerea unuia sau unor arbitri, oricare dintre aceste Pãrţi va putea se ceara secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic, cãruia îi va fi trimis litigiul spre a decide.
3. Hotãrârea arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Pãrţile contractante în litigiu.
ART. 11
I. Fiecare Parte contractantã va putea, în momentul semnãrii prezentei Convenţii, al ratificãrii sau al aderãrii, sau în orice alt moment ulterior, sa declare ca ea exclude de la aplicarea Convenţiei ciclurile fãrã motor.
2. Fiecare Parte contractantã va putea, în momentul semnãrii prezentei Convenţii, al ratificãri sau al aderãrii, sa declare ca nu se considera legatã prin articolul 10 al Convenţiei. Celelalte Pãrţi contractante nu vor fi legate prin articolul 10 fata de oricare Parte contractantã care va fi formulat o asemenea rezerva.
9. Oricare Parte contractantã care va fi formulat o rezerva potrivit paragrafului 1 sau paragrafului 2, va putea, în orice moment, sa retragã aceasta rezerva, printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4 Nici o alta rezerve la prezenta Convenţie nu va fi admisã.
ART. 12
1. Dupã trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii oricare Parte contractantã va putea sa ceara, prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, convocarea unei conferinţe în vederea revizuirii prezentei Convenţii. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor Pãrţilor contractante şi va convoca o conferinţa de revizuire dacã, în termen de patru luni socotit de la notificarea trimisa de el o treime din Pãrţile contractante îl vor înştiinţa ca sînt de acord cu aceasta cerere.
2. Dacã o conferinţa este convocatã în conformitate cu paragraful precedent, secretarul general va înştiinţa toate Pãrţile contractante şi le va invita sa prezinte, în termen de trei luni, propunerile pe care ele le-ar dori examinate de conferinţa. Secretarul general va comunica tuturor Pãrţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înainte de data deschiderii conferintei.
3 Secretarul general va invita, la orice conferinţa convocatã în conformitate cu prezentul articol, toate ţãrile menţionate la paragraful 1 al articolului 5, precum şi ţãrile devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5.
ART. 13
Oricare Parte contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenţie. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va transmite tuturor Pãrţilor contractante şi îl va aduce la cunostinta celorlalte tari menţionate la paragraful 1 al articolului 5.
2. Orice proiect de amendament care va fi fost transmis în conformitate cu paragraful precedent va fi considerat acceptat, dacã nici o Parte contractantã nu va fi formulat vreo obiectie în, termen de şase luni de le data la care secretul general îi va fi transmis proiectul de amendament.
3. Secretarul general va notifica cît mai curând posibil tuturor Pãrţilor contractante, pentru a le înştiinţa dacã a fost formulatã vreo obiectie la proiectul de amendament. Dacã la proiectul de amendament a fost formulatã vreo obiectie, amendamentul va fi considerat ca neacceptat şi nu va produce nici un efect. În lipsa vreunei obiecţii, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Pãrţile contractante la trei luni de la expirarea termenului de şase luni prevãzut în paragraful precedent.
ART. 14
În afarã de notificãrile prevãzute în articolele 12 şi 13, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor menţionate la paragraful 1 al articolului 5, precum şi ţãrilor devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5:
a) semnarile, ratificarile şi aderarile în baza articolului 5;
b) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 6;
c) denuntarile în baza articolului 7;
d) abrogarea prezentei Convenţii conform articolului 8;
e) notificãrile primite conform articolului 9;
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 11;
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament conform articolului 13
ART. 15
Protocolul de semnare a prezentei Convenţii va avea aceeaşi putere, valoare şi durata ca însãşi Convenţia, fiind considerat ca fãcând parte integrantã din ea.
ART. 16
Dupã 31 august 1956 originalul prezentei Convenţii va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate pentru conformitatea fiecãreia din ţãrile menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 5.
Drept care subscrişii, având cuvenitã împuternicire, au semnat prezenta Convenţie.
Întocmitã la Geneva la optsprezece mai una mie noua sute cincizeci şi şase, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

PROTOCOLUL DE SEMNARE*)
În momentul procedarii la semnarea Convenţiei relative la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, cu data de azi,
subscrisi având cuvenitã împuternicire,
au convenit asupra precizãrilor şi au luat nota de rezervele urmãtoare


──────────
    *) Traducere 

    1. În vederea aplicãrii Convenţiei, folosirea unui vehicul închiriat cu titlu oneros este consideratã ca uz particular al vehiculului dacã acesta este închiriat fãrã sofer, chiar dacã cel care l-a închiriat va angaja el însuşi un sofer. 
    2. Transportul bagajelor personale ale cãlãtorilor sau, în cazul voiajorului comercial, transportul de esantioane, nu priveaza folosirea vehiculului de caracterul de uz particular. 
    Drept care subscrisi, având cuvenitã împuternicire, au semnat prezentul Protocol. 
    Întocmit la Geneva la optsprezece mai una mie noua sute cincizeci şi şase, într-un singur exemplar, fi limbile engleza şi franceza ambele texte având aceeaşi valabilitate. 

                              ───────────────

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decret, Consiliul de Stat, DECRET nr. 511 din 3 iunie 1967

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"