Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 506 din 20 decembrie 1958 privind ratificarea Tratatului dintre Republica Populara Romana si Republica Cehoslovaca privind asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Praga la 25 octombrie 1958.
TRATAT între Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Preşedintele Republicii Cehoslovace, în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un Tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor. Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Vasile Dumitrescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Preşedintele Republicii Cehoslovace pe Dr. Vaclav Skoda, ministrul justiţiei care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii şi persoanele juridice (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni") ai unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul de a se adresa liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit o alta cale. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: primirea, întocmirea şi expedierea actelor, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor, expedierea şi predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea invinuitilor, ascultarea martorilor, experţilor, pãrţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetãri locale precum şi prin inminarea actelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Actele anexate la cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie sa fie însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Îndeplinirea cererilor de asistenta juridicã se face în limba Partii Contractante solicitate. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor; pentru persoanele juridice se va indica denumirea şi sediul lor; e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora; f) datele necesare cu privire la obiectul cererii iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã va transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru o infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante, în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante, din motive independente de vointa sa. ART. 10 Inminarea actelor 1. Instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia solicitanta sau de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia judiciarã solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze acte propriilor lor cetãţeni, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt recunoscute ca valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Fiecare din Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul ei, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia judiciarã solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie, la cerere, informaţii privind probleme de drept.
PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE
CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale
Secţiunea I Cheltuieli de judecata
ART. 17 Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familialã, veniturile şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 1. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi asistenta judiciarã gratuita, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal pe care-l va transmite împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19 instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Odatã cu cererea de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate fi trimisa şi cererea de chemare în judecata, precum şi alte acte prezentate de persoana solicitanta.
Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei
ART. 21 Capacitatea juridicã a persoanei Capacitatea juridicã a persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este aceasta persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Cãsãtoria se poate de asemenea încheia în fata unui reprezentant diplomatic sau consular, dacã viitorii soţi sînt cetãţeni ai Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. În acest caz, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei (capacitatea de a încheia cãsãtoria), fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi aparţine unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au domiciliul comun. 3. Dacã, în cazul prevãzut în alineatul 2, unul din soţi locuieşte pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi locuieşte pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi aparţine uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanta care judeca aplica legea statului sau. ART. 25 Nulitatea cãsãtoriei 1. Constatarea nulitãţii (inexistenta cãsãtoriei) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face potrivit legii locului unde s-a încheiat cãsãtoria, iar în cazul încheierii cãsãtoriei prevãzute la articolul 22 alineatul 2, potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. 2. Constatarea nulitãţii (inexistenta) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de fond (insuficienta capacitate pentru încheierea cãsãtoriei) se pronunţa în baza legii aplicabile, potrivit articolului 22 alineatul 3. 3. În privinta competentei, ea va fi corespunzãtoare prevederilor articolului 24. Raporturile juridice între pãrinţi şi copii ART. 26 În cauzele privind contestarea, tãgãduirea şi stabilirea paternitãţii şi cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii precum şi stabilirea naşterii copilului dintr-o anumitã cãsãtorie este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 Raporturile juridice dintre copilul nãscut în afarã cãsãtoriei şi mama acestuia - pe de o parte - şi tatãl acestuia - pe de alta parte - se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 28 1. Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea însã a dispoziţiilor articolelor 26 sau 27. ART. 29 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane precum şi pentru stabilirea faptului morţii, sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la ultima data cunoscutã cînd mai era în viata. 2. Cu toate acestea instituţiile judiciare ale unei Pãrţi Contractante, la cererea unor persoane care locuiesc pe teritoriul acesteia sînt competente sa declare disparitia sau moartea precum şi stabilirea faptului morţii unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, dacã potrivit legii instituţiei judiciare cãreia i se adreseazã, acele persoane au drept la o asemenea acţiune. 3. În cauzele arãtate în alineatele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legea statului lor. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela, se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 31 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 32 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30 poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta privind tutela sau curatela se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1 a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 33 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere este necesarã şi încuviinţarea acesteia. Dacã potrivit legii acestei Pãrţi Contractante este necesar, se va lua şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal, ori al organelor tutelare. 3. În cazul cînd copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, precum şi de desfacere, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun.
Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte
ART. 34 1. Instituţiile unei Pãrţi Contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, prin intermediul organelor lor centrale, certificatele de stare civilã, de studii şi de vechime în cimpul muncii, ale cetãţenilor Partii Contractante solicitante. 2. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit.
Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni
ART. 35 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. 2. Certificatele cu privire la raporturile de drept succesoral, îndeosebi certificatul de moştenitor sau certificatul constatind calitatea de executor testamentar, întocmit de organul competent al unuia din Pãrţile Contractante, fac aceeaşi dovada pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 36 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 37 Succesiuni vacante Bunurile mobile provenite din succesiunile vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile provenite din succesiunile vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla. ART. 38 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa şi de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma de întocmire şi revocare a unui testament este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului; este suficient însã dacã a fost respectata forma prevãzutã de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost întocmite aceste acte. ART. 39 Competenta în cauzele de succesiune 1. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, în afarã de cazul în care se face a aplicaţiunea alineatului 4. 2. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica corespunzãtor şi pentru determinarea competentei în litigiile succesorale. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi moştenitorii şi legatarii sînt de acord, la cererea oricãruia dintre ei sau a altei persoane care are un drept la succesiune, competenta revine instituţiilor judiciare ale acestei Pãrţi Contractante. ART. 40 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia competenta a unei Pãrţi Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces, care a avut loc în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 41 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale, privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 42 Deschiderea testamentului Deschiderea şi citirea testamentului sînt de competenta instituţiei judiciare a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere şi este posibil, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 43 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante informeazã de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, vor putea fi aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 39 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 44 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate moştenitorilor şi legatarilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) notariatul de stat a anuntat, în cazul ca aceasta se prevede în legea Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de 6 luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea care eventual ar fi prevãzutã pentru exportul obiectelor succesorale; transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize.
Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor
ART. 45 Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala 1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instituţiilor judiciare şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instituţie judiciarã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în aceeaşi cauza, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. 2. Dispoziţia alineatului 1 se va aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de fata. Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor patrimoniale ART. 46 Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute silit, pe teritoriul lor, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive în cauzele penale, privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. ART. 47 1. Încuviinţarea executãrii silite este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea silitã. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii silite se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea silitã. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. 3. Cererea va fi însoţitã de o traducere facuta în limba Partii Contractante solicitate, certificatã potrivit alineatului 2 al articolului 10. ART. 48 1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, o citaţie; c) traducerile actelor indicate la punctele "a" şi "b", certificate potrivit alineatului 2 al articolului 10. 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi facuta şi cererea de executare silitã. ART. 49 1. Procedura încuviinţãrii executãrii silite şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã. 2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva la instanta care a încuviinţat executarea silitã. ART. 50 Refuzul recunoaşterii şi executãrii Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executarii silite poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a faptului ca ei sau reprezentantului ei nu i-a fost inminata citaţia la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 51 Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 46-50 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 52 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 17. este obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 53. ART. 53 1. Instanta care încuviinţeazã executarea silitã a hotãrîrii se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 54 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie suma încasatã reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie certificatã de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 55 Eliberarea de obiecte Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 56 Cheltuielile de executare silitã În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silitã se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea.
CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale
ART. 57 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat pentru aceste infracţiuni o astfel de pedeapsa. ART. 58 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 59 Obligaţia de a porni o acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. ART. 60 Modul de legatura În problemele extrãdãrii şi începerii urmãririi penale, Ministerele Justiţiei sau Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele. ART. 61 Actele cere se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 62 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de o luna pînã la doua luni; acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive serioase, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 63 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a Carei extrãdare se cere. ART. 64 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 65 Persoana arestata conform articolului 64 poate fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 66 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberare înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 67 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 66 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 68 Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 69 Limitele acţiunii penale 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 70 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana poate fi pusã în libertate. ART. 71 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se reintoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 61 şi 62. ART. 72 Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei. ART. 73 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu ar putea avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 74 Transportul şi predarea provizorie a persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele prevãzute în articolul 60, al acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea şi predarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate prevãzute în articolul 60 autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 75 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor eliberate rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii. ART. 76 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Ambele Pãrţi Contractante îşi vor comunica reciproc date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 77 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor unei Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor invinuite sau inculpate pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante.
PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE
ART. 78 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 79 Tratatul intra în vigoare dupã o luna de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitratea lui se prelungeşte, de fiecare data, pentru alţi cinci ani. La data intrãrii în vigoare a prezentului Tratat, înceteazã de a mai fi în vigoare între cele doua Pãrţi Contractante: a) Convenţia relativã la protecţia şi asistenta judiciarã reciprocã în materie de drept civil şi comercial, precum şi în afacerile necontencioase, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925; b) Convenţia de extrãdare şi asistenta judiciarã în materie penalã, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925. Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi ceha, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Praga, în ziua de 25 octombrie 1958.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
