Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 483 din 20 decembrie 1971 pentru ratificarea Conventiei dintre Republica Socialista Romania si Republica Tunisiana privind asistenta juridica in materie civila si penala si a Protocolului aditional la aceasta conventie
La 6 martie 1971 au fost încheiate, la Tunis, Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã privind asistenţa juridicã în materie civilã şi penalã şi un protocol adiţional la convenţie. Convenţia şi protocolul corespund, în principiu, practicii convenţionale a ţãrii noastre în materia asistenţei juridice. Astfel, potrivit prevederilor convenţiei, cetãţenii unei pãrţi contractante (inclusiv persoanele juridice) beneficiazã pe teritoriul celeilalte pãrţi de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii în ceea ce priveşte persoana, bunurile şi drepturile lor, ei au dreptul sã se adreseze liber şi nestingherit autoritãţilor judiciare ale celuilalt stat contractant, sã facã cereri, sã introducã acţiuni şi sã-şi susţinã interesele în faţa acestora, nefiind obligaţi sã depunã cauţiune pentru motivul cã sînt strãini sau cã nu au domiciliul, reşedinţa ori sediul în statul cãruia îi aparţine autoritatea solicitatã. Convenţia reglementeazã, de asemenea, comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare, efectuarea comisiilor rogatorii, asistenţa judiciarã gratuitã, recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi arbitrale. În ceea ce priveşte asistenţa juridicã în materie penalã, convenţia reglementeazã problema extrãdãrii în mod asemãnãtor prevederilor tratatelor de asistenţã juridicã încheiate de ţara noastrã cu alte ţãri. Fiecare parte se angajeazã astfel sã predea persoanele care se gãsesc pe teritoriul sãu, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei pe teritoriul celeilalte pãrţi. Pentru efectuarea extrãdãrii, convenţia stabileşte anumite condiţii, care corespund practicii ţãrii noastre în aceastã materie (dubla incriminare, neextrãdarea propriilor cetãţeni, neextrãdarea pentru fapte sãvîrşite pe teritoriul pãrţii solicitate etc.). Protocolul adiţional, parte integrantã la convenţie, defineşte unii termeni juridici folosiţi în convenţie. Pentru ratificarea convenţiei şi a protocolului adiţional la aceasta, s-a emis alãturatul decret.
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC Se ratificã Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã privind asistenţa juridicã în materie civilã şi penalã şi Protocolul adiţional care face parte integrantã din aceastã convenţie, încheiate la Tunis la 6 martie 1971.
CONVENŢIE între Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã privind asistenţa juridicã în materie civilã şi penalã
Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã, în dorinţa de a menţine şi de a strînge legãturile lor de prietenie şi de a reglementa raporturile în domeniul asistenţei juridice în materie civilã şi penalã, pe baza respectului suveranitãţii, independenţei naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, au hotãrît sã încheie prezenta convenţie şi în acest scop au desemnat împuterniciţii lor: Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, pe domnul Teodor Vasiliu, ministrul justiţiei, preşedintele Republicii Tunisiene, pe domnul Mohamed Fitouri, ministrul justiţiei. Împuterniciţii, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în bunã şi cuvenitã formã, au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 1. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucurã pe teritoriul celeilalte pãrţi, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante au, pe teritoriul celeilalte pãrţi, acces liber şi nestînjenit la autoritãţile judiciare; ei pot sã-şi susţinã interesele în faţa acestor autoritãţi, sã facã cereri şi sã introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 3. Dispoziţiile prezentei convenţii referitoare la cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se aplicã, în mod corespunzãtor, şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile pãrţii contractante pe teritoriul cãreia îşi au sediul. ART. 2 Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante care au domiciliul, reşedinţa sau sediul pe teritoriul uneia din pãrţi nu pot fi obligaţi, atunci cînd au calitatea de reclamanţi sau intervenienţi, sã depunã nici cauţiune, nici depozite, oricare le-ar fi denumirea, pentru motivul cã sînt strãini sau cã nu au domiciliul, reşedinţa ori sediul pe teritoriul pãrţii cãreia îi aparţine autoritatea judiciarã sesizatã. ART. 3 În îndeplinirea prevederilor prezentei convenţii şi în mãsura în care aceasta nu prevede altfel, autoritãţile judiciare ale celor douã pãrţi contractante pot comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 4 1. Cererile de asistenţã juridicã precum şi actele anexate la acestea vor fi redactate în limba pãrţii solicitante şi vor fi însoţite de traduceri. Cererile trebuie sã poarte ştampila oficialã. 2. Traducerea va fi certificatã de un traducãtor oficial, de autoritatea de la care emanã actul sau de misiunea diplomaticã ori de oficiul consular al uneia din pãrţile contractante. ART. 5 Ministerele de justiţie ale pãrţilor contractante îşi vor comunica reciproc, la cerere, informaţii cu privire la dispoziţiile legale în materie civilã şi penalã.
CAP. II Asistenţa judiciarã şi scutirea de taxe de timbru şi de înregistrare
ART. 6 1. Cetãţenii unei pãrţi contractante beneficiazã, în faţa autoritãţilor judiciare ale celeilalte pãrţi, de asistenţã judiciarã, precum şi de scutire de taxe de timbru şi de înregistrare, acordate cetãţenilor acesteia din urmã în legãturã cu situaţia lor materialã, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplicã şi în cazul efectuãrii de comisii rogatorii şi comunicãrii de acte în aceeaşi cauzã. ART. 7 1. Adeverinţa cu privire la situaţia materialã va fi eliberatã de autoritatea competentã a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia petiţionarul îşi are domiciliul sau reşedinţa. 2. Dacã petiţionarul are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unui stat terţ, adeverinţa poate fi eliberatã de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular teritorial competent al pãrţii contractante al cãrei cetãţean este petiţionarul. ART. 8 Autoritatea judiciarã, sesizatã cu o cerere de asistenţã judiciarã şi de scutirea de taxe prevãzutã la articolul 6, hotãrãşte în conformitate cu legile statului sãu. Ea poate cere, la nevoie, date suplimentare autoritãţilor pãrţii al cãrei cetãţean este petiţionarul. ART. 9 1. Cererea de asistenţã judiciarã poate fi formulatã în scris sau verbal la autoritatea judiciarã competentã a domiciliului sau reşedinţei petiţionarului, potrivit legii pãrţii unde asistenţa este cerutã. Autoritatea judiciarã competentã cãreia i-a fost adresatã cererea se îngrijeşte de traducerea acesteia, a adeverinţei prevãzute la articolul 7, precum şi a eventualelor anexe. 2. Autoritatea judiciarã care, potrivit paragrafului 1, a primit cererea, o va trimite, împreunã cu adeverinţa prevãzutã la articolul 7 şi cu eventualele anexe, autoritãţii judiciare competente a celeilalte pãrţi.
CAP. III Comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare şi efectuarea comisiilor rogatorii
ART. 10 Pãrţile contractante vor efectua, sub rezerva dispoziţiilor referitoare la extrãdare, transmiterile de acte judiciare sau extrajudiciare şi de comisii rogatorii în materie civilã şi penalã, prin intermediul ministerelor de justiţie. Dispoziţiile alineatului precedent nu exclud posibilitatea pentru pãrţile contractante de a transmite direct, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, toate actele judiciare sau extrajudiciare destinate cetãţenilor lor, dacã aceştia acceptã primirea, precum şi comisiile rogatorii. ART. 11 Cererea de comunicare a actelor judiciare sau extrajudiciare ori de efectuare a comisiilor rogatorii va cuprinde urmãtoarele: a) denumirea autoritãţii de la care emanã actul; b) obiectul cererii; c) numele, prenumele, calitatea, ocupaţia, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor şi, dacã este posibil, cetãţenia lor; pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul acestora; d) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor pãrţilor, dacã este cazul; e) adresa destinatarului; f) pentru comisiile rogatorii, natura actelor care urmeazã a fi efectuate şi, dacã este cazul, întrebãrile care trebuie puse martorilor; g) în materie penalã, calificarea legalã a infracţiunii comise. ART. 12 Partea solicitatã comunicã actele în conformitate cu legea sa. În cazul în care actele nu sînt redactate în limba sa ori nu sînt însoţite de o traducere certificatã, partea solicitatã le va comunica destinatarului, dacã acesta acceptã primirea lor. ART. 13 1. Dacã adresa persoanei care urmeazã sã fie audiatã sau sã primeascã un act nu este indicatã precis sau dacã aceasta este inexactã, autoritatea solicitatã va stabili, în mãsura posibilitãţii, adresa exactã. 2. Dacã autoritatea solicitatã nu este competentã sã îndeplineascã cererea, ea o va trimite, din oficiu, autoritãţii competente, informînd despre aceasta autoritatea solicitantã. ART. 14 Dovada de primire a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea pãrţii solicitate. ART. 15 1. Autoritatea judiciarã sesizatã cu o comisie rogatorie o va efectua folosind, atunci cînd este necesar, aceleaşi mijloace de constrîngere ca şi la efectuarea de comisii rogatorii cerute de autoritãţile statului sãu. 2. La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã va încunoştinţa, în timp util, autoritatea solicitantã şi pãrţile interesate, despre data şi locul unde urmeazã sã fie efectuatã comisia rogatorie. ART. 16 În cazul în care cererea nu a putut fi îndeplinitã, partea solicitatã va înapoia, fãrã întîrziere, pãrţii solicitante actele, arãtînd motivul pentru care îndeplinirea cererii nu a avut loc. ART. 17 Comunicarea actelor judiciare sau extrajudiciare şi efectuarea comisiilor rogatorii nu vor da loc la restituirea de cãtre partea solicitantã a cheltuielilor, în afarã de onorariile şi cheltuielile de expertizã al cãror cuantum şi naturã vor fi comunicate pãrţii solicitante. ART. 18 Fiecare parte contractantã poate refuza îndeplinirea unei cereri în cazul în care considerã cã prin satisfacerea acesteia s-ar aduce atingere suveranitãţii sau securitãţii sale, ordinii sale publice ori principiilor fundamentale ale legislaţiei sale.
CAP. IV Protecţia martorilor şi experţilor
ART. 19 Martorul sau expertul care, dupã ce a fost citat, s-a prezentat în faţa unei autoritãţi judiciare a celeilalte pãrţi contractante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sã fie urmãrit, arestat sau supus executãrii unei pedepse pe teritoriul acestei pãrţi, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului în care a fost citat sau pentru o altã infracţiune sãvîrşitã înainte de plecarea de pe teritoriul pãrţii solicitate. ART. 20 Dispoziţiile articolului 19 nu sînt aplicabile dacã martorul sau expertul nu a pãrãsit teritoriul pãrţii solicitante, în termen de 15 zile din momentul în care autoritatea judiciarã îi face cunoscut cã prezenţa lui nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei pãrţi, din motive independente de voinţa sa.
CAP. V Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judiciare şi a hotãrîrilor arbitrale
ART. 21 1. Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va încuviinţa sã se execute pe teritoriul sãu urmãtoarele hotãrîri judiciare pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi: a) hotãrîrile judiciare definitive şi executorii date în materie civilã şi comercialã; b) hotãrîrile judiciare definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor; c) tranzacţiile încheiate în faţa autoritãţilor judiciare în materie civilã şi comercialã. 2. Sînt considerate hotãrîri judiciare în sensul paragrafului 1 şi hotãrîrile date în materie succesoralã de cãtre organele unei pãrţi contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sã dezbatã cauze succesorale. ART. 22 Hotãrîrile judiciare menţionate la articolul 21 vor fi recunoscute şi se va încuviinţa executarea lor, în urmãtoarele condiţii: a) dacã hotãrîrea emanã de la o autoritate judiciarã competentã. Competenta jurisdicţionalã a pãrţii solicitante nu este admisã în cazul în care, potrivit dreptului pãrţii solicitate, competenţa exclusivã revine jurisdicţiei acesteia; b) dacã hotãrîrea judiciarã este definitivã şi executorie potrivit legii pãrţii solicitante; c) dacã prin recunoaşterea sau executarea hotãrîrii judiciare nu se aduce atingere suveranitãţii, securitãţii, ordinii publice sau principiilor fundamentale ale legislaţiei pãrţii solicitate; d) dacã în aceeaşi cauzã nu s-a dat anterior o hotãrîre avînd putere de lucru judecat de cãtre o autoritate judiciarã competentã a pãrţii solicitate; e) dacã persoana împotriva cãreia s-a dat hotãrîrea judiciarã s-a prezentat sau, deşi a lipsit, a primit citaţia în timp util. Citarea fãcutã prin afişare nu se ia în consideraţie. ART. 23 1. Cererea de încuviinţare a executãrii poate fi depusã de partea interesatã direct la autoritatea judiciarã competentã a pãrţii solicitate sau la autoritatea judiciarã care s-a pronunţat în primã instanţã. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) copia certificatã a hotãrîrii judiciare sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinţã cã hotãrîrea a rãmas definitivã şi executorie, dacã aceste elemente nu rezultã din hotãrîre; b) adeverinţa cã partea lipsã împotriva cãreia s-a dat hotãrîrea a fost citatã în timp util şi în conformitate cu legea pãrţii solicitante; c) traducerea certificatã a actelor indicate la literele a şi b, precum şi traducerea cererii, dacã nu a fost întocmitã în limba pãrţii solicitate. 3. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi cerutã şi executarea hotãrîrii. ART. 24 1. Autoritãţile judiciare ale pãrţii solicitate vor hotãrî cu privire la cererea de încuviinţare a executãrii conform legislaţiei lor, dacã prin dispoziţiile prezentei convenţii nu se prevede altfel. 2. Autoritatea judiciarã chematã sã se pronunţe cu privire la cererea de încuviinţare a executãrii se va limita sã stabileascã dacã condiţiile prevãzute în articolele 22 şi 23 sînt îndeplinite; în caz afirmativ ea va încuviinţa executarea. ART. 25 Prin derogare de la dispoziţiile articolelor precedente, hotãrîrile judiciare definitive ale unei pãrţi contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor cetãţeni se recunosc de plin drept pe teritoriul celeilalte pãrţi, fãrã nici o procedurã de recunoaştere. ART. 26 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune potrivit articolului 2, este obligatã printr-o hotãrîre judiciarã definitivã sã plãteascã cheltuielile de judecatã, aceastã hotãrîre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, la cererea celui interesat. Sumele reprezentînd cheltuielile de judecatã avansate de stat, precum şi taxele de timbru şi de înregistrare de care a fost scutitã partea, vor fi percepute şi puse la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al acestui stat. 2. Cererea prevãzutã la paragraful precedent va fi însoţitã de o copie certificatã a acelei pãrţi din hotãrîrea judiciarã prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecatã, de o adeverinţã cã hotãrîrea a rãmas definitivã, precum şi de traducerea certificatã a acestor acte. 3. Autoritatea judiciarã care încuviinţeazã executarea se limiteazã sã verifice dacã sînt îndeplinite condiţiile prevãzute de prezentul articol. ART. 27 Fiecare parte contractantã va recunoaşte şi va încuviinţa sã se execute pe teritoriul sãu hotãrîrile arbitrale în materie comercialã pronunţate pe teritoriul celeilalte pãrţi, potrivit Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, adoptatã la New York la 10 iunie 1958. Hotãrîrile arbitrale în materie civilã pronunţate pe teritoriul unei pãrţi contractante vor fi recunoscute şi executate pe teritoriul celeilalte pãrţi în condiţiile articolelor 22 şi 23 în mãsura în care aceste condiţii sînt aplicabile hotãrîrilor arbitrale. ART. 28 Aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotãrîrilor judiciare, a hotãrîrilor arbitrale şi a tranzacţiilor judiciare nu poate aduce atingere legilor pãrţilor contractante privind transferul de sume de bani şi de bunuri.
CAP. VI Extrãdarea
ART. 29 Pãrţile contractante se angajeazã sã-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi condiţiilor prevãzute în prezentul capitol, persoanele care se gãsesc pe teritoriul uneia din cele douã pãrţi, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei pe teritoriul celeilalte pãrţi. ART. 30 Extrãdarea se admite numai dacã fapta este pedepsitã de legile ambelor pãrţi contractante. Extrãdarea se admite numai dacã, potrivit legilor ambelor pãrţi contractante, infracţiunea atrage o pedeapsã privativã de libertate mai mare de doi ani sau dacã pedeapsa pronunţatã este mai mare de un an. ART. 31 Nu pot fi extrãdate: a) persoanele care la data cererii de extrãdare sînt cetãţeni ai pãrţii solicitate; b) persoanele a cãror extrãdare nu este admisã de legislaţia pãrţii solicitate. ART. 32 Extrãdarea nu se admite dacã: a) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul pãrţii solicitate; b) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fost comisã în afara teritoriului pãrţii solicitante iar legislaţia pãrţii solicitate nu prevede urmãrirea unei astfel de infracţiuni cînd este sãvîrşitã în afara teritoriului sãu; c) potrivit legilor ambelor pãrţi contractante, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate; d) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea este, potrivit legislaţiei uneia din pãrţile contractante, prescrisã sau amnistiatã ori existã o altã cauzã legalã care împiedicã punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei; e) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fãcut obiectul unei hotãrîri judiciare definitive pronunţatã de o autoritate judiciarã competentã a pãrţii solicitate ori s-a pus capãt urmãririi penale de cãtre autoritãţile competente ale acestei pãrţi. ART. 33 Extrãdarea poate fi amînatã dacã persoana a cãrei extrãdare se cere este implicatã într-un proces penal, ori are de executat o pedeapsã privativã de libertate pronunţatã de o autoritate judiciarã a pãrţii solicitate. În caz de amînare, extrãdarea se poate face numai dupã ce s-a pronunţat o hotãrîre judiciarã definitivã iar în caz de condamnare, numai dupã executarea pedepsei. În cazul în care amînarea extrãdãrii ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii sau ar putea împiedica stabilirea faptelor, se poate admite extrãdarea provizorie sub condiţia expresã cã persoana a cãrei extrãdare se cere va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea. ART. 34 Persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã sau judecatã pentru altã infracţiune decît aceea care a dat loc la extrãdare, nu poate fi supusã la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrãdarea a fost obţinutã şi nu poate fi extrãdatã unui stat terţ în afarã de cazul cînd: a) partea solicitatã consimte la aceasta sau, b) deşi a avut posibilitatea, persoana extrãdatã nu a pãrãsit teritoriul pãrţii solicitante în termen de o lunã de la pronunţarea unei hotãrîri judiciare definitive ori, în caz de condamnare, de la executarea pedepsei sau, pãrãsind acest teritoriu, a revenit ulterior. ART. 35 1. Cererea de extrãdare va fi formulatã în scris şi transmisã pe cale diplomaticã. Orice corespondenţã ulterioarã între cele douã pãrţi se transmite pe aceeaşi cale. 2. La cererea de extrãdare care se adreseazã pãrţii solicitate vor fi anexate: a) copia certificatã a mandatului de arestare sau a oricãrui act avînd aceeaşi valoare, iar cînd extrãdarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii definitive. În cazul în care mandatul de arestare sau oricare act avînd aceeaşi valoare nu menţioneazã faptele cu indicarea timpului şi locului sãvîrşirii acestora sau nu menţioneazã calificarea lor legalã, aceste date vor fi arãtate într-o anexã certificatã; b) copia textelor de lege aplicabile; c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsã; d) orice date care ar putea servi pentru identificarea persoanei a cãrei extrãdare se cere. 3. Partea solicitatã poate cere date suplimentare dacã indicaţiile prevãzute în paragraful precedent sînt incomplete. Cealaltã parte trebuie sã dea curs acestei cereri în cel mult douã luni; acest termen poate fi prelungit cu 15 zile prin acordul pãrţilor contractante. Dacã partea solicitantã nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, partea solicitatã poate dispune punerea în libertate a persoanei arestare. ART. 36 În cazul în care condiţiile extrãdãrii sînt îndeplinite, partea solicitatã va proceda neîntîrziat la arestarea persoanei a cãrei extrãdare se cere. ART. 37 În caz de urgenţã, arestarea provizorie a unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã partea solicitantã o cere. Aceasta va menţiona mandatul de arestare sau oricare act avînd aceeaşi valoare ori hotãrîrea definitivã datã împotriva acestei persoane, indicînd cã cererea de extrãdare va fi trimisã ulterior. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisã prin poştã, telegraf sau telex. Despre arestarea fãcutã potrivit alineatului precedent, cealaltã parte contractantã va fi înştiinţatã neîntîrziat. Duratã arestãrii provizorii poate fi de cel mult o lunã. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, la cererea pãrţii solicitante. ART. 38 Partea solicitatã va face cunoscut pãrţii solicitante hotãrîrea sa asupra extrãdãrii. În cazul în care cererea de extrãdare este admisã, partea solicitantã va fi informatã despre locul şi data predãrii. Dacã agenţii pãrţii solicitante nu se prezintã la locul şi data stabilite pentru a primi persoana a cãrei extrãdare a fost admisã şi dacã partea solicitantã nu cere o amînare, aceastã persoanã va fi pusã imediat în libertate. În acest caz, dacã cererea de extrãdare este repetatã, ea poate fi refuzatã. Amînarea prevãzutã în alineatul precedent nu poate depãşi 15 zile. În cazul unor împrejurãri excepţionale care împiedicã predarea sau primirea persoanei a cãrei extrãdare a fost admisã, partea interesatã va informa în prealabil cealaltã parte; cele douã pãrţi vor conveni asupra altei date de predare într-un termen care nu poate depãşi 15 zile din momentul încetãrii împrejurãrilor excepţionale. ART. 39 Dacã extrãdarea aceleiaşi persoane este cerutã de mai multe state, fie pentru aceleaşi fapte, fie pentru alte fapte, partea solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 40 Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul pãrţii solicitate, ea va putea fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cerere nu se mai anexeazã actele prevãzute la articolul 35. ART. 41 La cererea pãrţii solicitante, partea solicitatã va transmite: a) obiectele care pot servi ca mijloc de probã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea nu poate avea loc din cauza morţii, sustragerii sau din alte împrejurãri; b) obiectele care provin din infracţiune ori au servit la sãvîrşirea acesteia. Dacã obiectele cerute sînt necesare pãrţii solicitate într-o cauzã penalã, ele pot fi reţinute provizoriu sau predate cu condiţia de a fi înapoiate. Drepturile pãrţii solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt rezervate. Dacã asemenea drepturi existã, aceste obiecte vor fi restituite pãrţii solicitate, cît mai curînd posibil. Transferul sumelor de bani şi al bunurilor se va face cu respectarea legilor pãrţii solicitate. ART. 42 Fiecare parte contractantã autorizã, la cererea celeilalte pãrţi, tranzitul pe teritoriul sãu al persoanelor extrãdate de cãtre un stat terţ. Dacã cererea de tranzit îndeplineşte condiţiile prevãzute de prezentul capitol pentru cererea de extrãdare, partea solicitatã va autoriza tranzitul. În caz contrar, aceasta nu este obligatã sã autorize tranzitul. ART. 43 Cheltuielile pentru îndeplinirea procedurii de extrãdare, fãcute pînã în momentul predãrii persoanei a cãrei extrãdare a fost admisã, sînt în sarcina pãrţii solicitate. Cheltuielile de tranzit sînt în sarcina pãrţii solicitante. ART. 44 Pãrţile contractante îşi comunicã reciproc informaţii cu privire la rezultatul urmãririi penale pornite împotriva persoanelor extrãdate. În cazul în care s-a pronunţat o hotãrîre judiciarã definitivã, o copie a acesteia se va transmite celeilalte pãrţi.
CAP. VII Transmiterea de date cu privire la condamnãri şi la antecedente penale
ART. 45 Fiecare parte contractantã va transmite celeilalte pãrţi date cu privire la condamnãrile definitive referitoare la pedepsele privative de libertate pronunţate împotriva cetãţenilor acestei pãrţi. Totodatã se vor transmite amprentele digitale ale condamnaţilor, dacã existã. ART. 46 Autoritãţile competente ale unei pãrţi contractante vor transmite, la cererea autoritãţilor judiciare ale celeilalte pãrţi, prin intermediul ministerelor de justiţie, date cu privire la antecedentele penale ale persoanelor urmãrite sau condamnate.
CAP. VIII Dispoziţii finale
ART. 47 1. Prezenta convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti cît mai curînd posibil. 2. Prezenta convenţie intrã în vigoare în a şaizecea zi dupã schimbul instrumentelor de ratificare. 3. Prezenta convenţie se încheie pentru o perioadã de cinci ani şi va fi prelungitã de fiecare datã pentru o altã perioadã de cinci ani, dacã nici una din pãrţile contractante nu o denunţã cu cel puţin douãsprezece luni înainte de expirarea acestei perioade. Drept care împuterniciţii celor douã pãrţi contractante au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Încheiatã la Tunis la 6 martie 1971, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, arabã şi francezã. În caz de divergenţã de interpretare între textul în limba românã şi textul în limba arabã, va fi luat în considerare textul în limba francezã.
PROTOCOL ADIŢIONAL
La semnarea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã privind asistenţa juridicã în materie civilã şi penalã, subsemnaţii împuterniciţi, avînd depline puteri gãsite în bunã şi cuvenitã formã, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii care sînt considerate ca fãcînd parte integrantã din sus-menţionata convenţie: I. În înţelesul prezentei convenţii: 1. Expresia "în materie civilã" cuprinde şi dreptul comercial, dreptul familial şi statutul personal. 2. Expresia "autoritãţi judiciare" desemneazã orice autoritate în competenţa cãreia intrã cauze civile şi penale, conform legislaţiei fiecãrei pãrţi contractante. 3. Expresia "hotãrîri judiciare" desemneazã orice hotãrîre a unei autoritãţi judiciare astfel cum aceasta a fost definitã în paragraful precedent. 4. Termenii "cetãţean", "mouaten" şi "national" folosiţi în textul român, în cel arab şi în cel francez au acelaşi înţeles. II. În cazul în care dispoziţiile prezentei convenţii prevãd o traducere, aceasta va fi fãcutã în limba francezã. ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
