Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 465 din 28 decembrie 1979 privind recuperarea si valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea si circulatia ambalajelor
Dezvoltarea în ritmuri înalte a economiei naţionale impune lãrgirea continua a bazei interne de materii prime, gospodãrirea cu maxima eficienta şi atragerea în circuitul economic al tuturor materiilor prime vechi, materialelor refolosibile, pieselor şi subansamblelor rezultate din dezmembrarea fondurilor fixe, bunurilor de folosinta îndelungatã şi de uz personal uzate, în scopul economisirii resurselor materiale, reducerii consumurilor energetice, diminuãrii eforturilor valutare ale tarii şi creşterii eficientei în toate sectoarele de activitate. Economia nationala dispune de importante resurse metalice feroase şi neferoase, de produse chimice, materiale lemnoase, textile şi pielarie, substanţe reziduale agroalimentare, rezultate din procesele de producţie şi de consum, halde, iazuri de decantare, namoluri şi alte reziduuri cu conţinut de substanţe utile, care în prezent sînt numai parţial valorificate. De asemenea, exista importante cantitãţi de resurse materiale în resturile menajere rezultate din gospodãriile populaţiei, în reziduurile stradale şi altele similare, bunuri de uz personal şi caznic uzate care trebuie valorificate într-o mãsura mult mai mare. Recuperarea şi utilizarea integrala a resurselor materiale refolosibile rezultate din procesele de producţie şi de consum, reconditionarea şi refolosirea pieselor, a subansamblelor şi produselor, utilizarea raţionalã şi circulaţia optimizata a ambalajelor constituie surse importante în asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale a producţiei. Valorificarea intensiva a resurselor materiale face necesarã asigurarea prin plan a recuperãrii şi introducerii în circuitul economic a tuturor materiilor prime vechi, a ambalajelor, materialelor şi produselor refolosibile, crearea industriei de reconditionare a pieselor, subansamblelor şi produselor, organizarea unitarã pe baze economice a acestor activitãţi, atragerea întregii populaţii în acţiunea de recuperare a materiilor prime vechi şi materialelor refolosibile. În scopul reglementãrii unitare, pe economie, a tuturor activitãţilor legate de recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, de utilizarea şi circulaţia ambalajelor, al intaririi raspunderilor ce revin în acest domeniu ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, centralelor, întreprinderilor, tuturor colectivelor de oameni ai muncii, fiecãrui cetãţean,
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
CAP. 1 Valorificarea resurselor materiale refolosibile în scopul largirii bazei interne de materii prime şi materiale ART. 1 Unitãţile socialiste, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate sa asigure utilizarea raţionalã şi eficienta a tuturor materiilor prime şi materialelor alocate prin plan, perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie, astfel încît sa se obţinã un înalt grad de utilizare şi valorificare a acestora, creşterea calitãţii produselor, reducerea maxima a pierderilor, rebuturilor şi a cantitãţilor de materiale care nu se mai pot utiliza în procesele de producţie proprii. ART. 2 În scopul largirii şi folosirii intensive a bazei de materii prime, întreprinderile, centralele, toate unitãţile socialiste, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate sa asigure recuperarea integrala şi valorificarea tuturor materiilor prime vechi, materialelor, a pieselor şi subansamblelor reconditionabile şi a celorlalte resurse materiale refolosibile. Predarea spre achizitionare sau colectare a materialelor, bunurilor uzate de folosinta îndelungatã şi a celor de uz personal care nu se mai utilizeazã în gospodãriile populaţiei constituie o importanta îndatorire cetateneasca. ART. 3 Resursele materiale care trebuie recuperate şi valorificate sînt: a) materiile prime vechi şi unele resurse materiale primare; b) materialele refolosibile care se utilizeazã ca atare sau prin prelucrari simple; c) piesele şi subansamblele rezultate în urma dezmembrarii maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, altor fonduri fixe şi a bunurilor de folosinta îndelungatã de la populaţie, refolosibile ca atare sau prin reconditionare, precum şi orice alte produse care pot fi reconditionate; d) bunurile de folosinta îndelungatã şi cele de uz personal uzate, care dupã folosire se valorifica prin reparare sau reconditionare; e) apele industriale uzate, pulberile, haldele, zgurile, iazurile miniere, resturile menajere şi stradale şi alte materiale refolosibile. ART. 4 Unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure indentificarea, stringerea, sortarea, depozitarea, gospodãrirea, predarea şi prelucrarea tuturor categoriilor de resurse materiale refolosibile, rezultate din activitatea proprie sau colectate de la alte unitãţi şi populaţie. De asemenea, rãspund de asigurarea tehnologiilor, utilajelor şi capacitãţilor de producţie necesare prelucrãrii în scopul valorificãrii superioare a acestor resurse, perfecţionãrii continue a proceselor de prelucrare, eliminãrii pierderilor de orice fel. Unitãţile economice vor stabili mãsuri concrete pentru instaurarea în fiecare secţie, atelier sau loc de munca a unui spirit de inalta responsabilitate în gospodãrirea economicoasa şi cu eficienta sporitã a materiilor prime şi materialelor şi pentru recuperarea şi valorificarea tuturor resurselor materiale refolosibile. ART. 5 Unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure evidenta stricta, tehnic-operativã şi contabil-gestionara a tuturor cantitãţilor de materii prime vechi, resurse primare, materiale şi produse recuperate, colectate sau achiziţionate, predate şi valorificate, pe sortimente, calitãţi, tipuri şi categorii de preţ. Se interzice distrugerea sau degradarea materialelor şi produselor refolosibile, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege. Încãlcarea obligaţiilor de recuperare şi valorificare, precum şi a interdicţiei prevãzute la alineatul precedent, atrage rãspunderea persoanelor vinovate şi se sancţioneazã potrivit legii. ART. 6 Cetãţenii sînt obligaţi sa predea unitãţilor de colectare materialele şi obiectele uzate care nu mai sînt utilizate în gospodãriile individuale, sa depoziteze reziduurile menajere în locurile stabilite de cãtre comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare şi sa participe la acţiunile iniţiate de organele de stat sau de organizaţiile de masa şi obşteşti, în scopul colectãrii materialelor refolosibile. Uniunea Tineretului Comunist, organizaţiile sindicale, de femei, organizaţiile proprii ale Frontului Unitãţii Socialiste, toate organizaţiile obşteşti au datoria de a cultiva, în rindurile tuturor cetãţenilor patriei, spiritul de economie, grija pentru buna gospodãrire a materiilor prime şi materialelor, atitudinea necrutatoare contra risipei, de a atrage masele largi de oameni ai muncii la acţiunile de recuperare şi valorificare a resurselor refolosibile. ART. 7 Pentru toate categoriile de materii prime, materiale, piese şi subansamble care se refolosesc, se stabilesc norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare, dupã caz, specifice diferitelor domenii de utilizare. Normele şi normativele prevãzute la alineatul precedent se stabilesc de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, la propunerea ministerelor coordonatoare de ramura. Livrarea materiilor prime, materialelor, pieselor şi produselor noi se face numai pe mãsura îndeplinirii de cãtre beneficiar a obligaţiei de recuperare a resurselor materiale refolosibile, rezultatã din plan sau din normele şi normativele de recuperare şi reconditionare. Cantitãţile rezultate din procesele de producţie, care trebuie recuperate şi valorificate, reprezintã diferenţa dintre cantitãţile totale de materii prime şi materiale livrate şi introduse în fabricaţie şi cele care se regãsesc în produsele realizate. ART. 8 Activitãţile de predare, preluare, sortare, gospodãrire şi valorificare a resurselor materiale refolosibile se organizeazã în mod unitar pe intreaga economie, în condiţiile asigurãrii unei evidente stricte şi a unui control riguros, cu respectarea urmãtoarelor reguli de baza: a) unitãţile în care rezulta resurse materiale refolosibile sînt obligate sa asigure utilizarea într-o proporţie cît mai mare a acestora, în cadrul propriei activitãţi, prin introducerea şi dezvoltarea unor tehnologii adecvate, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, economisirii forţei de munca, reducerii consumurilor energetice; b) cantitãţile ce nu pot fi reutilizate în unitatea în care rezulta vor fi livrate, potrivit prevederilor de plan, direct unitãţilor cãrora le-au fost repartizate spre valorificare şi consum; c) resursele materiale refolosibile, recuperate de la populaţie, instituţii, organizaţii cooperatiste şi obşteşti, precum şi cele ce rezulta în cantitãţi nevagonabile din unitãţile economice productive, vor fi predate întreprinderilor judeţene de recuperare şi valorificare. ART. 9 Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe rãspunde de înfãptuirea politicii partidului şi statului în domeniul identificarii, recuperãrii şi valorificãrii resurselor materiale refolosibile, indruma şi controleazã aceasta activitate pe intreaga economie, asigura, în condiţiile legii, repartizarea resurselor refolosibile pentru consum, precum şi colectarea acestora prin organele sale de specialitate.
CAP. 2 Asigurarea eficientei economice a activitãţilor de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile ART. 10 Intreaga activitate de colectare, recuperare, pregãtire, reconditionare, reutilizare şi valorificare a materiilor prime vechi, a celorlalte materiale, piese, subansamble şi produse refolosibile se organizeazã pe baza principiului autogestiunii economico-financiare. Toate unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile cu costuri minime, astfel încît sa-şi acopere integral cheltuielile şi sa obţinã beneficii din aceste activitãţi. ART. 11 În scopul realizãrii activitãţilor de recuperare şi refolosire cu costuri minime, unitãţile socialiste sînt obligate: a) sa foloseascã în cît mai mare mãsura resursele materiale recuperabile, rezultate din procesele de fabricaţie, în propria unitate; b) sa asigure valorificarea în cît mai mare mãsura, direct sau cu prelucrari simple, a resurselor materiale refolosibile, eliminindu-se astfel cheltuielile legate de reintroducerea lor în circuitul economic prin operaţii tehnologice primare; c) sa livreze direct cãtre consumatori cantitãţile prevãzute a fi predate, cu respectarea întocmai a relaţiilor de transport optimizate; d) sa utilizeze în activitatea de prelucrare şi preparare a materiilor prime vechi, a materialelor refolosibile, precum şi la reconditionarea pieselor, subansamblelor şi altor produse, procedee tehnologice cu randamente ridicate şi care conduc la cheltuieli minime; e) sa introducã tehnologii noi de prelucrare, care sa asigure extragerea maxima a substanţelor utile din materiile prime vechi, materialele şi produsele refolosibile, precum şi valorificarea superioarã a acestor resurse; f) sa ia mãsuri de rationalizare a numãrului de personal încadrat în activitãţile de stringere, predare, prelucrare, sortare, pregãtire, gospodãrire şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, prin organizarea corespunzãtoare a proceselor tehnologice şi a muncii. ART. 12 Preţurile de livrare a materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte produse refolosibile se formeazã, în condiţiile prevãzute de lege, pe baza urmãtoarelor principii: a) preţul de livrare a resursei materiale refolosibile trebuie sa fie mai mic decît cel al materiei prime, materialului sau produsului nou corespunzãtor; b) diferentierea preţurilor de livrare a resurselor materiale refolosibile, în funcţie de calitatea şi valoarea de întrebuinţare a acestora, tinindu-se seama de norma de refolosire sau de reconditionare; c) acoperirea costurilor normate ale unitãţilor care predau, colecteazã şi valorifica resursele materiale refolosibile şi asigurarea unui beneficiu corespunzãtor. ART. 13 Organizarea colectãrii resurselor materiale refolosibile trebuie sa asigure eliminarea verigilor intermediare, a fluxurilor de transport incrucisate, evitarea manipularilor repetate, astfel ca materiile prime, materialele, ambalajele şi produsele colectate sa ajungã, pe calea cea mai scurta şi cu cheltuieli minime, în procesele de valorificare. CAP. 3 Planificarea activitãţilor de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile ART. 14 Constituirea resurselor de materii prime, materiale şi produse refolosibile, rezultate din procesele de producţie şi de consum, precum şi modul de valorificare şi utilizare a acestora, se prevãd în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã. Prin prevederile de plan se vor asigura mijloacele necesare valorificãrii superioare a resurselor materiale refolosibile, pe baza celor mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, în scopul creşterii eficientei în utilizarea şi recircularea intensiva a resurselor materiale şi gospodãrirea judicioasã a acestora, la nivelul celor mai bune rezultate obţinute pe plan mondial. ART. 15 În balantele materiale se vor include distinct, ca resurse, cantitãţile de materii prime, materiale şi produse recuperabile, utilizabile ca atare sau prin prelucrare ori reconditionare, precum şi repartizarea acestora pentru valorificare şi consum. Consumul şi livrarea resurselor materiale refolosibile se fac numai pe baza de reparaţii emise de coordonatorul de balanţa, în conformitate cu prevederile de plan. Sînt supuse evidentei şi planificarii unitare, precum şi repartizãrii, toate resursele materiale care: a) se utilizeazã de cãtre unitãţile în care rezulta; b) se livreaza spre refolosire direct altor unitãţi economice; c) se colecteazã şi se livreaza prin unitãţile specializate de recuperare şi valorificare. Pentru resursele materiale refolosibile prevãzute la b) şi c) livrarea se efectueazã prin contracte economice, încheiate potrivit legii. ART. 16 Pentru asigurarea folosirii cu randament maxim a mijloacelor materiale de care dispun, a recuperãrii şi valorificãrii resurselor, materiale refolosibile, rezultate din procesul de producţie, unitãţile economice sînt obligate sa elaboreze bilanţuri materiale. Bilanţurile materiale se elaboreazã anual, concomitent cu elaborarea lucrãrilor de fundamentare a planului şi trebuie sa cuprindã cantitãţile de materii prime şi materiale ce urmeazã sa fie introduse în procesele de fabricaţie, cele ce se vor regasi în produsele fabricate, precum şi cantitãţile şi structura resurselor materiale recuperabile. Bilanţurile materiale se vor elabora cu respectarea indicilor de valorificare prevãzuţi în plan, a normelor de consum cu fundamentare tehnico-ştiinţificã. Pe baza bilanţurilor materiale se vor cuprinde în planul fiecãrei unitãţi sau subunitati obligaţiile şi rãspunderile ce îi revin în domeniul recuperãrii şi valorificãrii materiilor prime şi materialelor refolosibile şi se vor stabili mãsurile pentru aducerea la îndeplinire a acestora. ART. 17 În scopul asigurãrii unui grad superior de valorificare a resurselor materiale refolosibile din economie şi creşterii participãrii acestora la dezvoltarea bazei interne de materii prime şi materiale, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, ministerele şi celelalte organe centrale coordonatoare de ramura, cu organele locale, instituite de cercetare şi inginerie tehnologicã, centralele şi întreprinderile vor elabora, potrivit legii, programe anuale, cincinale şi de perspectiva privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile. Programele se supun aprobãrii odatã cu lucrãrile de plan pentru perioada la care se referã. ART. 18 Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, institutele centrale de cercetare ştiinţificã, academiile de ştiinţe, institutele de cercetare şi inginerie tehnologicã, de proiectare, institutele de învãţãmînt superior, vor asigura, prin planurile de cercetare, crearea de tehnologii, utilaje şi instalaţii care sa conducã la valorificarea maxima a resurselor materiale refolosibile de toate categoriile. ART. 19 La proiectarea noilor obiective de investiţii, dezvoltarea capacitãţilor existente sau asimilarea unor tehnologii şi produse noi, la care din procesele tehnologice rezulta resurse materiale refolosibile pentru a cãror valorificare sînt necesare prelucrari ulterioare, unitãţile de proiectare vor stabili în documentaţiile tehnico-economice volumul acestora, soluţiile tehnologice de valorificare, precum şi cantitãţile de materii prime şi materiale ce urmeazã a fi astfel obţinute. CAP. 4 Condiţiile de baza pentru recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile ART. 20 În scopul creşterii permanente a eficientei consumurilor materiale şi celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unitãţile de cercetare, inginerie tehnologicã şi de proiectare, precum şi instituţiile de învãţãmînt superior, au obligaţia de a acţiona pentru: a) crearea de produse noi şi reproiectarea celor existente, în construcţie uşoarã şi cu parametrii funcţionali competitivi, prin îmbunãtãţirea principiilor functionale, creşterea valorii de întrebuinţare, a durabilitatii, îmbunãtãţirea calitãţii şi a fiabilitatii, tipizarea, standardizarea, simplificarea şi miniaturizarea reperelor, subansamblelor componente şi produselor; b) aplicarea sau extinderea tehnologiilor noi, care sa asigure creşterea gradului de utilizare a materialelor, extinderea debitarilor complexe, a tehnologiilor economice de debitare, concomitent cu asigurarea aprovizionarii materialelor la dimensiuni fixe şi multiple; c) extinderea utilizãrii materialelor noi inlocuitoare, avantajoase tehnico-economice; d) asigurarea functionarii utilajelor şi instalaţiilor la parametrii proiectati, îmbunãtãţirea calitãţii întreţinerii, reparaţiilor şi asistenţei tehnice de exploatare; e) normarea integrala a consumurilor materiale, stabilirea de coeficienţi de utilizare a materialelor care sa determine valorificarea superioarã a resurselor materiale, extinderea utilizãrii materiilor prime din ţara, concomitent cu limitarea consumului de materii prime şi materiale deficitare. ART. 21 Materiile prime vechi rezultate din procesele de consum industriale, agricole, din activitãţi de construcţii, transporturi, prestãri de servicii şi alte domenii de activitate, precum şi cele din consumul populaţiei, cuprind în principal: a) materiale metalice şi nemetalice rezultate din dezmembrari de utilaje şi care nu pot fi refolosite ca atare, urmînd a fi supuse prelucrãrii; b) materiile prime rezultate din destramarea, tocarea, maruntirea de materiale textile, din pielarie, ramasite de lemn şi alte asemenea, care nu mai pot fi refolosite ca atare; c) cioburile din sticla, portelan, faianta şi altele rezultate din producţie şi consum; d) masele plastice şi obiectele din cauciuc uzate, anvelopele neresapabile, hirtia şi cartoanele utilizate, uleiul mineral uzat; e) cantitãţile rãmase în urma proceselor tehnologice aplicate şi care nu mai pot fi folosite decît ca materie prima; f) materiile prime vechi recuperate din sortarea reziduurilor menajere şi stradale şi cele colectate de la populaţie. Unitãţile la care rezulta, cele care colecteazã ori valorifica materii prime vechi sînt obligate sa asigure sortarea acestora pe tipuri şi calitãţi, pregãtirea lor corespunzãtoare pentru refolosire, prin compactare, balotare, spalare şi dezinfectare. ART. 22 Materiile refolosibile sînt cele care se pot utiliza ca atare sau prin prelucrari simple, cum sînt: a) straifuri, capete metalice, resturi de profile metalice, tabla, ţevi, cherestea de mici dimensiuni, solduri textile şi altele rezultate din procesele de debitare, croire, prelucrare sau alte procedee de fabricaţie; b) conductori şi cabluri electrice, aparataj, tabla şi alte materiale rezultate din dezmembrarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, bunurilor de folosinta îndelungatã; c) materiale de zidãrie, timplarie, materiale lemnoase, ţevi, radiatoare, cabluri electrice, sobe, tigle, tabla zincata şi altele asemenea, rezultate din demolarea, potrivit legii, a construcţiilor şi care vor fi prevãzute în documentaţiile privind demolarea. Aprovizionarea tehnico-materialã a unitãţilor cooperaţiei meşteşugãreşti, a industriei mici şi a altor unitãţi care consuma materiale pentru întreţinere şi reparaţii va fi asigurata cu prioritate din resursele de materiale refolosibile, în cadrul cotelor stabilite prin plan. ART. 23 Maşinile, utilajele, instalaţiile care se caseazã, potrivit legii, vor fi dezmembrate, asigurindu-se recuperarea şi reutilizarea reperelor, pieselor, subansamblelor şi materialelor componente reconditionabile, cum sînt în principal: a) piese mobile şi fixe, pompe, motoare, aparataj, armãturi industriale, tabla, profile, ţevi şi altele asemenea din utilajele şi instalaţiile tehnologice de toate categoriile; b) ţevi, tabla, arzatoare, injectoare, gratare, aparate de mãsura şi control şi automatizare şi alte componente de cazane şi instalaţii de ardere; c) reductoare, motoare, axe, pinioane, batiuri, capete de actionare, panouri electrice şi alte componente ale maşinilor-unelte de toate categoriile; d) motoare sau pãrţi de motor, cutii de viteza, punti radiatoare de apa, demaroare şi generatoare de curent, transmisii, jenti, boghiuri, elice, elemente de sasiu şi de caroserie, conductori electrici, aparataj de bord şi altele, rezultate din dezmembrarea tuturor categoriilor de mijloace de transport; e) subansamble, elemente de actionare şi de transmisie, piese şi repere, obţinute de la maşini agricole şi tractoare. Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate sa organizeze potrivit legii, activitãţile necesare pentru recuperare şi reconditionare, în unitãţile deţinãtoare ale fondurilor fixe supuse casãrii şi dezmembrarii sau, dupã caz, în unitãţi industriale specializate de reparaţii şi de reconditionare. ART. 24 Bunurile de folosinta îndelungatã defecte şi cele de uz personal uzate, achiziţionate de la populaţie şi care sînt reconditionabile, se vor repara de cãtre unitãţile cooperatiste, specializate pe profil astfel: a) receptoare de radio, televizoare, magnetofoane, casetofoane, picupuri; b) alte aparate electrice de uz casnic; c) mobilier; d) îmbrãcãminte; e) incaltaminte; f) alte bunuri de uz personal sau de folosinta îndelungatã. Dupã reconditionare, bunurile reparate vor fi reintroduse în circuitul comercial, potrivit legii. ART. 25 În activitatea de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale, institutele de cercetare şi inginerie tehnologicã şi de proiectare, consiliile populare judeţene, şi al municipiului Bucureşti vor asigura realizarea urmãtoarelor obiective principale: a) în industria minereurilor feroase şi neferoase se va urmãri recuperarea substanţelor utile insotitoare, cum sînt fier, cupru, plumb, zinc, wolfram, argint, aur, seleniu, telur, concomitent cu reducerea pierderilor de metal în steril; de asemenea, se va asigura extragerea minereurilor utile din iazuri, namoluri, halde cu continuturi mai ridicate de metal; b) în industria carbunelui se va acţiona în mod deosebit pentru diminuarea pierderilor de substanţe combustibile în haldele miniere, precum şi pentru studierea unor tehnologii de valorificare a potenţialului caloric şi de substanţe utile al haldelor existente; c) la minereurile nemetalifere cu conţinut de calcar, caolin, barita, feldspati, creta, bentonita, talc şi alte substanţe minerale, o atentie deosebita se va acorda valorificãrii complexe a acestora, aplicãrii unor soluţii de utilizare a resturilor ce rezulta la prelucrarea, creşterii extractiei conţinutului util al acestor substanţe; d) în industria metalurgica, în industria constructoare de maşini şi în celelalte sectoare consumatoare de metal se vor lua mãsuri pentru creşterea indicilor de scoatere, respectiv a coeficienţilor de folosire a metalului, concomitent cu recuperarea şi valorificarea integrala a materialelor metalice refolosibile, a tuturor substanţelor cu conţinut de metal. De asemenea, se vor aplica mãsuri pentru utilizarea prafurilor, slamurilor, a altor resurse care conţin metal, recuperarea elementelor de aliere din materialele metalice refolosibile şi reducerea pierderilor prin oxidare. Totodatã, se vor asigura mijloacele necesare pentru prelucrarea resturilor metalice, îndeosebi prin presarea şi maruntirea acestora în scopul reducerii volumelor de transport şi a spaţiilor de depozitare, precum şi pentru valorificarea în cît mai mare mãsura fãrã retopire a materiilor metalice refolosibile, îndeosebi a sutajelor, capetelor de laminate, straifurilor de tabla şi alte asemenea, care vor fi livrate pe baza de cote şi reparaţii întreprinderilor ce le vor refolosi ca atare. La metalele preţioase se va urmãri recuperarea integrala a marginilor, piliturilor, prafurilor şi resturilor de topituri, rezultate din prelucrari, cît şi a celor ce provin prin scoaterea din uz a reperelor confectionate din metale preţioase; e) în industria chimica se vor lua mãsuri de creştere a gradului de valorificare a resurselor materiale recuperabile de cauciuc, mase plastice, fire şi fibre chimice, acid sulfuric rezidual, lesii, gudroane, namoluri, stabilindu-se noi tehnologii de valorificare superioarã şi complexa a acestora şi se vor aplica soluţii pentru recuperarea conţinutului util al unor gaze şi ape reziduale; de asemenea, se vor recupera integral uleiurile minerale uzate, asigurindu-se regenerarea acestora, pe baza de norme tehnice. Totodatã, se vor lua mãsuri pentru dezvoltarea capacitãţilor de prelucrare a articolelor tehnice din cauciuc scoase din uz şi a celor pentru resaparea anvelopelor uzate; resaparea anvelopelor trebuie sa asigure reutilizarea întregului fond de anvelope din consumul intern apte de a fi resapate, conform normativului stabilit potrivit legii; f) industria materialelor de construcţii îşi va baza producţia de lianti, materiale de zidãrie, în proporţie sporitã, pe utilizarea ca adaos a zgurilor de furnal, a cenusilor din halde de termocentrala şi miniere. În industria geamurilor şi sticlei va creste procentul de utilizare a cioburilor de sticla, economisindu-se în acest fel combustibili şi materii prime noi; g) în industria lemnului se va mari ponderea materialelor recuperabile şi a lemnului de categorii inferioare, prin producerea de PAL şi PFL, celuloza şi semiceluloza; se vor selecta resturile lemnoase ce pot fi folosite de cãtre cooperatie pentru produse de artizanat, obiecte de uz casnic şi altele; h) în industria hirtiei va creste utilizarea hirtiei şi cartoanelor rezultate din colectare, reducindu-se pe aceasta cale consumul de masa lemnoasã; totodatã, se va urmãri obţinerea de sortimente de hirtie şi carton de calitate superioarã pe baza de maculatura; i) în industria uşoarã se va avea în vedere utilizarea mai buna a materialelor textile refolosibile, prin selectarea tesaturilor în funcţie de tipurile de fibre şi compozitia fibroasa; se vor asimila utilaje de destramare şi altele care permit utilizarea în mai mare mãsura a materiilor prime textile recuperabile; se vor valorifica superior cantitãţile de piele, talpa şi blana rezultate din colectare; j) în agricultura şi industria alimentara se va urmãri extragerea tuturor substanţelor valoroase din resursele refolosibile animale şi vegetale, cum sînt zerurile, zaturile, borhoturile, resturile de abator, puzderiile de în şi cinepa; totodatã, se va acţiona pentru accelerarea valorificãrii cojilor de seminţe de floarea-soarelui şi a ciocalailor de porumb pentru fabricarea furfurolului, eliminindu-se arderea acestora. ART. 26 Valorificarea reziduurilor menajere şi stradale se va face prin: a) colectarea acestora de cãtre unitãţile de gospodãrie comunalã din fiecare localitate urbana; b) sortarea reziduurilor prin tehnologii adecvate, în scopul recuperãrii metalelor, maselor plastice, hirtiilor şi cartoanelor, cioburilor de sticla, resturilor de lemn şi textile, substanţelor organice şi altele; c) predarea materialelor sortate în scopul valorificãrii complexe a acestora.
CAP. 5 Utilizarea şi circulaţia ambalajelor ART. 27 Ambalarea mãrfurilor se face în funcţie de specificul fiecãrei categorii de marfa, cu limitarea la strictul necesar a ambalajelor şi materialelor de ambalare, în condiţii care sa asigure pãstrarea calitãţii, integritatea şi conservarea produselor pe întregul parcurs de la producãtor la consumator, aplicarea tehnologiilor moderne de transport şi de manipulare, eliminarea materialelor scumpe şi deficitare, reducerea cheltuielilor de circulaţie. Introducerea în circuitul economic a oricãror categorii de ambalaje se poate face numai cu respectarea normelor de tipizare aprobate potrivit legii şi dacã se asigura prin aceasta mãsura creşterea eficientei economice în activitatea de producţie şi de circulaţie a mãrfurilor. ART. 28 Ambalajele pentru circulaţia mãrfurilor - lãzi, navete, butoaie, sticle, borcane şi altele asemenea -, care se întrebuinţeazã repetat, constituie mijloace de transport şi sînt supuse regulilor de utilizare şi circulaţie stabilite prin normele şi normativele prevãzute de lege. Pentru fiecare tip de ambalaj de transport se stabilesc durate normate de serviciu în funcţie de viteza anuala de rotaţie a acestuia, de specificul mãrfii, de condiţiile de manipulare, conservare şi transport, precum şi de materialele din care este confectionat ambalajul. În cadrul duratei normate de serviciu unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure rotatia cît mai rapida a ambalajelor, cu respectarea normativelor privind numãrul minim de cicluri ce trebuie efectuat de fiecare tip de ambalaj. Se interzice scoaterea din circuitul economic a ambalajelor înainte de îndeplinirea duratelor de serviciu şi a ciclurilor de utilizare normate. Normativele privind duratele de serviciu şi numãrul minim de cicluri de utilizare a ambalajelor se elaboreazã de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi se aproba potrivit legii. ART. 29 Asigurarea cu ambalaje a unitãţilor producãtoare şi de desfacere se face în funcţie de volumul de desfacere a mãrfurilor, de duratele normate de serviciu ale ambalajelor utilizate, precum şi de modul de ambalare şi natura mãrfurilor, în conformitate cu prevederile de plan, pe baza repartitiilor emise şi a contractelor încheiate potrivit legii. Pentru asigurarea continuitãţii producţiei şi a activitãţilor de aprovizionare şi desfacere, se vor stabili, în condiţiile legii, norme privind stocurile de ambalaje, dimensionate la strictul necesar, în raport cu rulajul şi natura mãrfurilor, precum şi cu duratele de serviciu şi ciclurile de utilizare stabilite. Unitãţile socialiste rãspund de respectarea stricta a normelor şi normativelor privind utilizarea şi circulaţia ambalajelor. Dotarea prin plan cu ambalaje noi a unitãţilor socialiste se face numai dupã îndeplinirea duratei de serviciu şi a numãrului de cicluri de utilizare normate a ambalajelor din folosinta. Ministerul Finanţelor şi bãncilor vor asigura ca includerea în bugetele de venituri şi cheltuieli ale unitãţilor socialiste a fondurilor pentru procurarea ambalajelor noi şi eliberarea acestor fonduri sa se facã numai dacã sînt respectate normele şi normativele prevãzute la alineatul precedent. ART. 30 Unitãţile socialiste rãspund de gospodãrirea şi întreţinerea ambalajelor pe toatã durata normata de serviciu, precum şi de folosirea intensiva, cu maxima eficienta, a materialelor de ambalare şi ambalajelor alocate prin plan. Dupã îndeplinirea duratei de serviciu şi a numãrului de cicluri normate ale ambalajelor, unitãţile socialiste sînt obligate: a) sa utilizeze în continuare ambalajele care sînt în stare de funcţionalitate; economiile obţinute prin depãşirea duratei de serviciu normate a ambalajelor vor constitui unul dintre criteriile de premiere a personalului muncitor care a contribuit la obţinerea acestora; b) sa repare, în vederea refolosirii, ambalajele deteriorate care, dupã îndeplinirea duratei de serviciu şi a numãrului de cicluri de utilizare normate, pot fi folosite în continuare; c) sa valorifice, ca materii prime vechi, în condiţiile prezentului decret, ambalajele deteriorate cu durata totalã de serviciu îndeplinitã şi care nu mai pot fi reparate. ART. 31 Ministerele, celelalte organe centrale sau locale, centralele, întreprinderile, toate unitãţile socialiste, au obligaţia sa asigure circulaţia mãrfurilor ambalate şi a ambalajelor dupã utilizare în relaţii de transport optimizate, cu reducerea la strictul necesar a operaţiilor de manipulare şi depozitare şi cu eliminarea verigilor intermediare, potrivit urmãtoarelor reguli de baza: a) mãrfurile destinate fondului pieţei, ambalate de producãtor, circula direct de la unitatea producãtoare la magazinul de desfacere cu amãnuntul, iar restituirea ambalajelor se face cãtre unitatea producãtoare cu mijloacele de transport utilizate pentru aducerea mãrfurilor; b) mãrfurile livrate în vrac, containere, cisterne, butoaie, lãzi, vagoane şi alte asemenea mijloace circula direct de la producãtor la magazinele de desfacere sau la depozitele din centrele de consum. Depozitele sînt obligate sa asigure sortarea, împãrţirea în loturi, îmbutelierea, preambalarea şi celelalte operaţiuni prealabile livrãrii cãtre beneficiar. Ambalajele de transport se restituie producãtorului de cãtre depozit şi respectiv depozitului de cãtre beneficiar, cu mijloacele de transport cu care a fost adusã marfa; c) pentru mãrfurile ambalate care se livreaza între unitãţi producãtoare, ambalajele se restituie de cãtre unitatea beneficiara direct unitãţii furnizoare. Unitãţile beneficiare sînt obligate sa livreze în termen ambalajele cãtre unitãţile furnizoare de marfa, iar acestea sînt obligate sa primeascã integral ambalajele de la unitãţile beneficiare, în conformitate cu reparaţiile emise şi contractele încheiate potrivit legii. ART. 32 Cetãţenii care cumpara din unitãţile de desfacere cu amãnuntul mãrfuri ambalate în sticle şi borcane vor plati numai contravaloarea mãrfii, dacã predau unitãţii ambalaje de înlocuire. În cazul în care cumpãrãtorul nu preda ambalajul de înlocuire, va plati contravaloarea acestuia, stabilitã potrivit legii, care se considera garanţie. La predarea ambalajului fãrã a se cumpara mãrfuri, garanţia se restituie de cãtre orice unitate comercialã de profil. ART. 33 Ministerul Comerţului Interior, Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare au obligaţia sa asigure prin toate unitãţile comerciale de profil primirea de la populaţie a sticlelor şi borcanelor la schimb sau contra marfa ori numerar. Unitãţile comerciale vor asigura condiţiile necesare primirii şi expedierii operative a tuturor ambalajelor primite de la populaţie. ART. 34 Sarcinile ce revin personalului din unitãţile de desfacere privind recuperarea, refolosirea şi gospodãrirea ambalajelor constituie obligaţii de serviciu şi se iau în calcul la stabilirea normelor de munca pentru acest personal. ART. 35 Intreaga activitate de utilizare, circulaţie, întreţinere şi reparare a ambalajelor se realizeazã pe baza principiului autogestiunii economico-financiare, cu costuri minime, prin creşterea vitezei de rotaţie şi a numãrului total de cicluri de utilizare, optimizarea fluxurilor de circulaţie, gospodãrirea judicioasã a ambalajelor, asigurarea unei evidente stricte şi a unui control riguros în acest domeniu. ART. 36 Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi unitãţile socialiste vor elabora, potrivit legii, programe speciale, anuale, cincinale şi de perspectiva, în vederea extinderii tipurilor eficiente de ambalaje, folosirii de noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, utilizãrii de tehnologii de mare randament pentru ambalare, manipulare, transport şi conservare a produselor şi rãspund de realizarea acestora.
CAP. 6 Organizarea activitãţii de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile şi de utilizare a ambalajelor, atribuţiile unitãţilor socialiste ART. 37 Întreprinderile, centrele, instituţiile şi celelalte unitãţi socialiste rãspund de recuperarea şi reintroducerea în circuitul economic a tuturor resurselor materiale refolosibile rezultate din activitatea lor, în care scop le revin urmãtoarele obligaţii principale: a) identifica şi inventariaza toate resursele materiale recuperabile, în cadrul activitãţii de elaborare a bilanţurilor materiale; b) asigura recuperarea şi valorificarea integrala a resurselor materiale refolosibile, potrivit sarcinilor de plan; c) asigura, pe sortimente, stringerea, pregãtirea, depozitarea şi operaţiunile de evidenta a resurselor materiale recuperabile, cu respectarea standardelor de stat sau normelor tehnice în vigoare; d) iau mãsuri de pregãtire corespunzãtoare spre predare a resurselor metalice refolosibile prin presare, balotare, brichetare, astfel încît sa se asigure economisirea operaţiunilor de transport şi condiţiile optime de utilizare a acestora; e) asigura mecanizarea operaţiunilor de colectare, transport în incinta, presare şi balotare a resurselor metalice rezultate din prelucrarea prin aschiere sau presare; f) stabilesc modul de valorificare a fiecãrui reper, ansamblu sau material rezultat la casarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor sau a altor produse, prin folosirea ca atare sau prin reconditionare; g) elaboreazã programe proprii privind valorificarea resurselor materiale recuperabile şi asigura realizarea integrala şi în termen a prevederilor din acestea; h) aplica în producţie rezultatele cercetãrilor privind valorificarea superioarã a resurselor materiale recuperabile şi iau mãsuri pentru realizarea în termen a noilor obiective şi tehnologii sau dezvoltarea capacitãţilor existente, prevãzute în acest scop, precum şi pentru funcţionarea acestora la parametrii proiectati. Centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi socialiste rãspund de primirea, întreţinerea şi circulaţia ambalajelor, inclusiv a celor din import care pot fi folosite ca atare, în condiţiile respectãrii stricte a duratelor de serviciu şi a ciclurilor de utilizare normate. ART. 38 Unitãţile producãtoare din industria metalurgica, industria construcţiilor de maşini, industria lemnului, industria uşoarã şi din alte ramuri de activitate, în care rezulta resturi de metal, lemn, textile, piele şi altele asemenea, sînt obligate sa asigure în propria unitate, prin procedee simple, debitarea şi croirea acestor resturi, pentru obţinerea de repere utilizabile ca atare în procesele de producţie. În termen de 30 de zile de la data prezentului decret, Ministerul Industriei Metalurgice, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Ministerul Industriei Uşoare şi celelalte ministere economice vor elabora şi supune spre aprobare programele de mãsuri pentru aplicarea pînã în anul 1981, în unitãţile subordonate, a prevederilor alineatului precedent. ART. 39 Ministerele, celelalte organe centrale şi locale rãspund de organizarea, îndrumarea şi controlul activitãţii de identificare, recuperare, gospodãrire şi valorificare a tuturor resurselor materiale refolosibile rezultate din unitãţile subordonate, în care scop au urmãtoarele obligaţii principale: a) asigura în toate unitãţile din subordine identificarea şi atragerea în circuitul economic a tuturor resurselor materiale refolosibile rezultate în domeniul lor de activitate; b) stabilesc, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, sarcinile de plan pentru recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; în cadrul prevederilor de plan aprobate, stabilesc mãsuri care sa asigure utilizarea întregului potenţial de resurse materiale refolosibile; c) rãspund de elaborarea programelor de valorificare anuale, cincinale şi de perspectiva, pe fiecare categorie de resursa materialã refolosibila, prin care se stabilesc cercetãrile necesare pentru aplicarea de noi tehnologii de prelucrare, eşalonarea în timp a acestora, precum şi capacitatile de producţie pentru valorificarea lor, inclusiv cele legate de recuperare, sortare şi depozitare; asigura cadrul organizatoric şi condiţiile materiale pentru realizarea prevederilor din programele elaborate; d) iau mãsuri pentru livrarea directa, fãrã manipulari intermediare, pe trasee de transport optimizate, a resurselor materiale refolosibile, rezultate din unitãţile subordonate, potrivit destinaţiilor stabilite prin plan; e) controleazã îndeplinirea de cãtre întreprinderi, centrale şi celelalte unitãţi subordonate a sarcinilor ce le revin cu privire la recuperarea, sortarea, depozitarea, predarea şi valorificarea resurselor materiale folosibile. Ministerele şi celelalte organe centrale sau locale sînt obligate sa asigure respectarea stricta de cãtre toate unitãţile din subordine a normelor şi normativelor de utilizare şi circulaţie a ambalajelor şi sa ia mãsuri pentru livrarea directa a ambalajelor între furnizori şi beneficiari, precum şi pentru reducerea consumurilor materiale la proiectarea şi în producţia de ambalaje şi la elaborarea şi realizarea programelor în domeniul ambalajelor. ART. 40 Comitetul de Stat al Planificarii rãspunde de cuprinderea în proiectele de plan de dezvoltare economico-socialã a tuturor sarcinilor şi obiectivelor privind desfãşurarea şi dezvoltarea întregii activitãţi de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile şi asigura, împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, ministerele şi centralele: a) cuprinderea în balantele materiale a tuturor resurselor refolosibile; b) asigurarea mijloacelor necesare dezvoltãrii activitãţilor de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile; c) elaborarea programelor speciale în domeniul recuperãrii şi valorificãrii materialelor refolosibile; d) stabilirea, prin plan, a temelor de cercetare care sa conducã la creşterea gradului şi eficientei valorificãrii resurselor materiale recuperabile şi refolosibile. ART. 41 Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie coordoneazã intreaga activitate de cercetare şi aplicare de noi tehnologii pentru valorificarea superioarã a resurselor materiale refolosibile, în care scop: a) participa împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi ministerele economice la identificarea şi stabilirea de noi posibilitãţi pentru atragerea în circuitul economic şi a altor resurse materiale refolosibile pentru creşterea gradului de valorificare a celor ce se colecteazã şi se valorifica; b) rãspunde de elaborarea programelor de cercetare în domeniul recuperãrii şi reutilizarii resurselor materiale refolosibile, urmãreşte asigurarea prin plan a mijloacelor materiale, financiare şi valutare necesare realizãrii acestor programe; c) coordoneazã acţiunile de colaborare între institutele de cercetãri din ţara, precum şi cu institutele din strãinãtate, în ceea ce priveşte efectuarea în comun a cercetãrii sau stabilirea de tehnologii de recuperare şi refolosire a resurselor materiale; d) asigura, împreunã cu institutele centrale de cercetare şi ministerele în subordinea cãrora acestea funcţioneazã, condiţiile necesare pentru aplicarea şi generalizarea în producţie a cercetãrilor şi tehnologiilor elaborate. ART. 42 Ministerul Comerţului Interior, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum rãspund de colectarea de la populaţie a ambalajelor, prin unitãţile de desfacere a mãrfurilor, de gospodãrirea şi predarea acestora spre reutilizare, în condiţiile prezentului decret. ART. 43 Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe rãspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, pentru buna desfãşurare a activitãţilor de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile, este titular de plan în acest domeniu şi exercita pe intreaga economie controlul activitãţilor de recuperare şi valorificare, indiferent de subordonarea unitãţilor, în care scop: a) asigura, prin unitãţile subordonate, colectarea, gospodãrirea, prelucrarea şi livrarea materiilor prime vechi, materialelor şi produselor refolosibile din profilul de activitate al acestora; b) rãspunde de evidenta unitarã pe plan naţional a resurselor materiale refolosibile de toate categoriile, în vederea stabilirii mãsurilor şi soluţiilor de atragere a acestora într-o mai mare mãsura în circuitul economic; c) întocmeşte şi prezintã, împreunã cu celelalte ministere şi organe centrale, programele anuale, cincinale şi de perspectiva privind colectarea şi valorificarea superioarã a resurselor materiale refolosibile; d) rãspunde de elaborarea programelor optimizate de transport şi de raionarea aprovizionarii pentru resursele materiale refolosibile; e) urmãreşte ca la avizarea documentaţiilor tehnico-economice pentru obiectivele noi şi dezvoltarile de capacitãţi sa fie asigurate condiţiile pentru valorificarea completa a resurselor materiale refolosibile rezultate din procesele tehnologice; f) elaboreazã, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii, titularii de plan şi coordonatorii de balanţa, lucrãrile de plan în domeniul colectãrii şi valorificãrii resurselor materiale refolosibile; g) propune în proiectele de plan, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii şi titularii de plan, capacitatile noi şi dezvoltarile de capacitãţi, inclusiv spaţiile de depozitare, precum şi celelalte mijloace necesare realizãrii sarcinilor în domeniul colectãrii şi valorificãrii resurselor materiale refolosibile; h) aplica sau, dupã caz, propune mãsuri privind perfecţionarea continua a sistemului şi cadrului organizatoric de desfãşurare a activitãţii de colectare şi valorificare a materialelor refolosibile; i) controleazã în unitãţile socialiste îndeplinirea obligaţiilor privitoare la elaborarea bilanţurilor materiale, recuperarea integrala a resurselor materiale refolosibile, sortarea, pregãtirea, gospodãrirea, respectarea destinaţiilor şi a utilizãrii acestora, introducerea tehnologiilor şi asigurarea dotãrilor şi a mijloacelor prevãzute pentru desfãşurarea acestor activitãţi, respectarea sarcinilor privind recuperarea acestor activitãţi, respectarea sarcinilor privind recuperarea, reconditionarea şi utilizarea pieselor, subansamblelor şi materialelor rezultate din dezmembrarea fondurilor fixe şi din demolarea construcţiilor; j) emite norme tehnice de specialitate şi exercita orice alte atribuţii în domeniul colectãrii şi valorificãrii resurselor materiale refolosibile, potrivit legii. ART. 44 În domeniul utilizãrii şi circulaţiei ambalajelor, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe este organ central coordonator pe economie, în care scop: a) elaboreazã normele şi normativele privind durata de serviciu şi numãrul minim de cicluri de folosire, pentru toate tipurile de ambalaje, şi emite norme tehnice de specialitate în acest domeniu; b) exercita controlul în intreaga economie cu privire la folosirea, gospodãrirea şi circulaţia ambalajelor şi ia mãsuri operative pentru creşterea eficientei şi îmbunãtãţirea permanenta a acestei activitãţi; c) rãspunde de elaborarea, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii şi titularii de plan, a balantelor materiale şi indicatorilor de plan privind ambalajele şi optimizarea fluxurilor de transport al acestora. Repartizarea de ambalaje noi unitãţilor socialiste se face numai în condiţiile îndeplinirii normelor şi normativelor de utilizare şi circulaţie stabilite; d) rãspunde de elaborarea programelor anuale, cincinale şi de perspectiva în domeniul ambalajelor. ART. 45 Centrala pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile este titular de plan şi se organizeazã şi funcţioneazã pe principiul autogestiunii economico-financiare. Centrala pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile şi întreprinderile din subordinea acesteia, în afarã atribuţiilor prevãzute de lege pentru unitãţile economice, au urmãtoarele atribuţii specifice; a) asigura colectarea, sortarea, pregãtirea şi depozitarea corespunzãtoare a resurselor materiale refolosibile; b) fundamenteazã sarcinile de plan privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile pe titulari de plan şi pe materiale; c) încheie contracte economice cu unitãţile socialiste pentru preluarea de la acestea în depozitele proprii sau livrarea directa cãtre unitãţile consumatoare, dupã caz, a resurselor materiale refolosibile, la nivelul sarcinilor de predare stabilite prin repartiţii; d) asigura livrarea resurselor materiale refolosibile cãtre unitãţile beneficiare, în conformitate cu contractele încheiate; e) organizeazã activitatea proprie de preluare şi valorificare a unor resurse materiale refolosibile; f) efectueazã dezmembrarea unor bunuri de folosinta îndelungatã colectate de la populaţie şi asigura valorificarea pieselor şi materialelor refolosibile; g) colecteazã sau achiziţioneazã piei brute, lina, par şi alte asemenea resurse materiale primare, de la populaţie şi unitãţile socialiste; h) asigura pregãtirea, conservarea şi livrarea cãtre beneficiari a resurselor materiale primare prevãzute la lit. g), pe baza graficelor operative de livrare, stabilite cu organele în subordinea cãrora funcţioneazã beneficiarii. ART. 46 Banca Nationala a Republicii Socialiste România rãspunde, potrivit legii, de colectarea, gospodãrirea, pãstrarea şi utilizarea tuturor resurselor materiale, refolosibile de metale preţioase sau care conţin metale preţioase. ART. 47 Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare rãspund de buna desfãşurare a activitãţii de colectare, recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile în unitatea administrativ-teritorialã în care funcţioneazã, în care scop: a) organizeazã acţiuni de mobilizare a populaţiei pentru intensificarea colectãrii de fier vechi, obiecte de uz casnic şi personal uzate, ambalaje şi alte produse şi materiale refolosibile; b) asigura mijloacele şi spaţiile necesare pentru sortarea, pregãtirea, depozitarea şi predarea reziduurilor menajere şi stradale; c) stabilesc locurile de depozitare de cãtre persoanele fizice a reziduurilor menajere, materialelor şi obiectelor uzate; d) iau mãsuri pentru asigurarea spaţiilor necesare unitãţilor de colectare, recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile. ART. 48 Uniunea centrala şi uniunile judeţene ale cooperaţiei meşteşugãreşti vor organiza, în localitãţile urbane, achiziţionarea de la populaţie şi reconditionarea de bunuri de folosinta îndelungatã, obiecte de uz personal şi alte asemenea produse, care pot fi refolosite. În localitãţile rurale, uniunea centrala şi uniunile judeţene ale cooperaţiei de consum vor asigura colectarea materialelor şi produselor recuperabile de la populaţie, ca mandatare ale întreprinderilor de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile, şi rãspund de sortarea şi predarea acestora, potrivit legii. Unitãţile cooperaţiei agricole de producţie vor preda direct unitãţilor specializate resursele materiale recuperabile, rezultate din activitatea proprie. ART. 49 Încãlcarea dispoziţiilor prezentului decret atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, contravenţionalã, penalã, materialã sau civilã a persoanei vinovate. ART. 50 Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu au fost comise în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, sînt considerate infracţiuni: a) încãlcarea obligaţiilor privind sortarea, pregãtirea şi depozitarea resurselor materiale recuperabile, conform standardelor de stat şi normelor tehnice în vigoare; b) neexecutarea sarcinilor de reconditionare, predare sau preluare, dupã caz, a pieselor, subansamblelor sau materialelor recuperabile provenite din casãri sau demolãri; c) distrugerea sau degradarea resurselor materiale recuperabile, în afarã cazurilor prevãzute de lege; d) refuzul preluãrii de la populaţie a resurselor materiale recuperabile de cãtre unitatea care are obligaţia sa le preia; e) nerespectarea destinaţiei şi utilizãrii resurselor materiale recuperabile cuprinse în balanţa, potrivit repartitiilor; f) neintocmirea sau ţinerea incompleta a evidentei contabil-gestionare a resurselor materiale recuperabile; g) neintocmirea bilanţurilor materiale în condiţiile prevãzute de lege; b) neluarea mãsurilor de sistare a livrãrilor de materii prime, materiale şi produse, în condiţiile prevãzute de art. 7 alin. 3; i) încãlcarea obligaţiilor ce revin unitãţilor socialiste cu privire la predarea sau preluarea ambalajelor goale, precum şi cu privire la conservarea şi buna gospodãrire a ambalajelor din producţia interna sau a celor provenite din import; j) depozitarea reziduurilor menajere, a materialelor şi obiectelor uzate, de cãtre persoanele fizice, în alte locuri decît cele stabilite de organele competente, potrivit art. 47 lit. c). ART. 51 Contravenţiile prevãzute la art. 50 se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) cu amenda de la 3.000 lei la 7.000 lei, cele prevãzute la lit. a)-e); b) cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei, cele prevãzute la lit. f)-i); c) cu amenda de la 1.000 lei la 2.000 lei, cea prevãzutã la lit. j). Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute la art. 50 lit. a)-i) se aplica personalului unitãţii socialiste, iar sancţiunea prevãzutã pentru contravenţia de la art. 50 lit. j) se aplica altor persoane fizice. ART. 52 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de cãtre: a) personalul cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi de personalul anume împuternicit din cadrul Centralei pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile, precum şi de personalul de control financiar al Ministerului Finanţelor, pentru contravenţiile prevãzute la art. 50 lit. a)-i); b) personalul cu atribuţii de control din cadrul ministerelor, celorlalte organe centrale, comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti sau al centralelor, anume împuternicit, pentru contravenţiile sãvîrşite în unitãţile subordonate; c) personalul cu atribuţii de control din cadrul comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, pentru contravenţia prevãzutã la art. 50 lit.j). ART. 53 Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia. Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator. ART. 54 Prevederile <>art. 50-53 se completeazã cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
CAP. 8 Dispoziţii finale ART. 55 Ministerele şi celelalte organe centrale, consiliile populare, toate unitãţile socialiste sînt obligate sa ia mãsuri ca întregul personal muncitor, toţi cetãţenii, sa cunoascã temeinic prevederile legale referitoare la recuperarea şi valorificarea integrala a resurselor materiale refolosibile, sa înţeleagã importanta deosebita pentru economia nationala a reintroducerii în circuitul economic a acestor resurse şi sa aplice întocmai reglementãrile din acest domeniu. Organizaţiile de masa şi obşteşti, presa, radioul şi televiziunea vor desfasura permanent o activitate susţinutã pentru mobilizarea cetãţenilor la acţiunile de recuperare şi refolosire a materiilor prime vechi, materialelor şi produselor reutilizabile, astfel încît fiecare cetãţean sa-şi aducã contribuţia la realizarea sarcinilor stabilite prin prezentul decret. ART. 56 În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului decret, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Comitetul de Stat pentru Preţuri, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, împreunã cu ministerele interesate, vor prezenta Consiliului de Miniştri propuneri pentru îmbunãtãţirea reglementãrilor cu privire la preţurile, tarifele, creditele şi dobinzile, standardele de stat, care sa conducã la intensificarea colectãrii, prelucrãrii şi valorificãrii resurselor materiale refolosibile. În acelaşi termen vor prezenta propuneri pentru creşterea eficientei circulaţiei ambalajelor, precum şi pentru stabilirea garanţiei ce se plãteşte la primirea sau, dupã caz, restituirea acestora de la populaţie. ART. 57 Recuperarea resurselor materiale refolosibile rezultate din activitatea unitãţilor Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne se asigura potrivit reglementãrilor specifice. ART. 58 Prezentul decret intra în vigoare pe data de 1 ianuarie 1980. Pe aceeaşi data se abroga <>Decretul Consiliului de Stat nr. 106/1975 privind colectarea, predarea, gospodãrirea şi valorificarea deşeurilor şi a altor resurse secundare de materii prime şi materiale, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 96 din 3 septembrie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
