Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 443 din 20 noiembrie 1972 privind navigatia civila
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Activitatea de navigaţie civilã a R.S.R. se desfãşoarã dupã cum urmeazã: 1. Transporturile publice de cãlãtori şi mãrfuri pe apa, precum şi prestaţiile auxiliare în apele naţionale în legatura cu aceasta activitate se efectueazã prin unitãţi economice şi instituţii de stat din subordinea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. 2. Transporturile pe apa în interes propriu se efectueazã de: a) unitãţi economice, organe şi instituţii de stat, care utilizeazã transportul pe apa numai ca activitate interna accesorie, direct legatã de realizarea obiectivului propriu de activitate; b) organizaţii cooperatiste, alte organizaţii obşteşti şi alte persoane juridice care utilizeazã transportul pe apa în condiţiile prevãzute la lit. a; c) persoanele fizice, pentru satisfacerea cerinţelor proprii de transport pe apa, pentru sport sau agrement. Unitãţile economice, organele şi instituţiile de stat prevãzute la lit. a, precum şi organizaţiile şi programele juridice prevãzute la lit. b pot efectua transporturi publice de cãlãtori sau mãrfuri pe apa numai cu autorizaţia Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor şi cu aplicarea tarifelor republicane. 3. Activitatea de prestãri de servicii în porturi şi operaţiunile privind navlosirea, agenturarea şi aprovizionarea navelor, indiferent de pavilion, se efectueazã de unitãţi economice sau organizaţii cooperatiste, stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 2 Supravegherea şi controlul navigaţiei în apele naţionale, precum şi a navigaţiei navelor sub pavilion roman aflate în marea libera, se exercita de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, prin Inspectoratul de navigaţie civilã şi prin capitaniile de port. Supravegherea şi controlul navigaţiei pentru sport, agrement sau interes local pe lacurile şi celelalte ape interioare, cu excepţia lacurilor maritime şi Dunãrii, se pot exercita şi de comitetele executive ale consiliilor populare, cu autorizarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 3 Urmãrirea asigurãrii condiţiilor tehnice de navigabilitate pentru navele romane şi strãine, aflate în proiectare, în construcţie, reparatie sau în navigaţie în apele naţionale, se exercita prin Registrul naval roman, organizaţie economicã de stat de specialitate, care funcţioneazã în subordinea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 4 Apele naţionale navigabile ale R.S.R. sînt formate din marea teritorialã şi apele interioare navigabile. Regimul şi întinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege. În sensul prezentului decret, constituie ape interioare navigabile ale R.S.România: a) fluviile, riurile, canalele şi lacurile, situate în interiorul R.S. România, pe portiunile navigabile; b) apele navigabile de frontiera, de la malul roman pînã la limita de frontiera; c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, cu avizul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, stabileşte nominal şi pe porţiuni apele navigabile din R.S.R. Pentru apele de frontiera se va tine seama şi de înţelegerile privind regimul frontierei de stat, încheiate cu statele vecine. ART. 5 Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fisia de teren situata în lungul ţãrmului marii teritoriale sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 20 de metri. Pentru motive justificate, în unele locuri, lãţimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile poate fi marita de ministrul transporturilor şi telecomunicatiilor, cu acordul ministerelor şi al celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate. În porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile coincide cu incinta portuara. ART. 6 Regulile de navigaţie şi accesul în unele sectoare din marea teritorialã, din apele interioare şi în porturi, care intereseazã apãrarea şi securitatea statului, precum şi delimitarea şi regimul portiunilor din zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile care au acelaşi caracter, se stabilesc prin reglementãri speciale. CAP. 2 Despre mijloacele de transport pe apa ART. 7 Nava este mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activitãţii de transport şi a altor servicii pe apa. Sînt nave, în înţelesul prezentului decret, navele maritime, fluviale şi alte nave de navigaţie interioarã, inclusiv ambarcatiunile mici, precum şi aparatele plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare şi altele asemenea, cu sau fãrã propulsie. ART. 8 Construcţiile plutitoare care în mod normal nu sînt destinate deplasarii sau efectuãrii lucrãrilor speciale pe calea navigabila, cum ar fi docuri, debarcadere, hangare pentru nave şi alte asemenea, sînt considerate instalaţii plutitoare. ART. 9 Fac parte din nava instalaţiile, maşinile şi motoarele care dau propulsie navei sau produc o alta acţiune mecanicã, cu mecanismele şi mijloacele necesare transmiterii acestei acţiuni, toate obiectele necesare navigaţiei, diferitelor manevre, siguranţei navei, salvãrii vieţii umane, igienei şi exploatãrii potrivit destinaţiei navei, chiar cînd acestea ar fi scoase de pe nava un oarecare timp, precum şi proviziile. ART. 10 Orice nava trebuie sa aibã actele de bord cerute de lege, precum şi pe cele prevãzute în convenţiile internaţionale la care R.S.R. este parte. Navele sub pavilion strãin trebuie sa aibã la bord, la intrarea în apele şi porturile româneşti, actele cerute de legile lor naţionale şi de convenţiile internaţionale la care sînt parte atît R.S.R., cît şi statul de pavilion al navei. Se recunosc ca valabile actele de bord şi brevetele membrilor echipajului, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion, navelor sub pavilion strãin şi echipajelor acestora. ART. 11 Dreptul de vizita, inspecţie, intervenţie şi de a efectua cercetãri pe o nava strãinã ce se afla în porturi şi în apele româneşti se exercita potrivit legii romane, precum şi în conformitate cu convenţiile internaţionale la care R.S.R. este parte. ART. 12 Navele proprietate de stat se atribuie în administrarea directa a unitãţilor economice, organelor şi instituţiilor de stat. Ele pot fi transmise în proprietate sau în folosinta organizaţiilor cooperatiste şi altor organizaţii obşteşti, în condiţiile prevãzute de lege. Organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti pot dobîndi şi transmite proprietatea asupra navelor. Persoanele fizice pot dobîndi şi transmite în proprietate şi pot da sau primi în folosinta numai nave destinate satisfacerii cerinţelor personale pentru transport în interes propriu, sport sau agrement. În situaţii speciale, cu aprobarea Consiliului de Miniştri, persoanele fizice pot dobîndi drepturi şi asupra altor categorii de nave. Condiţiile în care are loc dobindirea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum şi transmiterea oricãror drepturi reale asupra acestora, sînt cele prevãzute de dispoziţiile legale. ART. 13 Navele sub pavilion roman pot fi transmise în proprietate persoanelor juridice sau fizice strãine, cu aprobarea Consiliului de Miniştri în cazul navelor proprietate de stat, iar în celelalte cazuri, cu autorizaţia acestuia. Navele proprietate a persoanelor fizice, destinate satisfacerii cerinţelor personale pentru transport în interes propriu, sport sau agrement, pot fi transmise în proprietate persoanelor juridice sau fizice strãine ori grevate cu drepturi reale în beneficiul acestora, cu autorizarea capitaniilor de port sau a comitetelor executive ale consiliilor populare în cazul prevãzut la art. 2 alin. 2. ART. 14 Dobindirea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum şi constituirea, transmiterea ori stingerea altor drepturi reale asupra acestora se transcriu în registrele matricole sau de evidenta prevãzute la art. 18, ţinute de capitaniile de port sau, dupã caz, de comitetele executive ale consiliilor populare, facindu-se totodatã menţiunea şi pe actul de naţionalitate sau carnetul de ambarcatiune. ART. 15 Contractul de construcţie de nave va fi transcris în registrele de nave în construcţie ale cãpitãniei portului în raza cãreia se afla şantierul naval. În aceste registre se vor transcrie şi eventualele transmiteri de proprietate, precum şi constituirile şi stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite pînã la obţinerea actelor de naţionalitate. ART. 16 Pentru cunoaşterea transmiterii sau constituirii de drepturi reale asupra navelor şi pentru stabilirea actelor de bord ce trebuie sa le posede, evidenta navelor se tine avîndu-se în vedere împãrţirea lor în urmãtoarele categorii: a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 c.p., velierele construite pentru cãlãtorii de lungã durata şi navele cu sau fãrã propulsie cu o capacitate de încãrcare de peste 10 tone metrice, inclusiv aparatele plutitoare fãrã propulsie cu deplasament de peste 15 tone; b) categoria a II- a cuprinde toate celelalte nave. ART. 17 Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie sa aibã un nume, care sa o distinga de celelalte nave. Nave fãrã propulsie din categoria I, precum şi navele din categoria a II-a trebuie sa poarte un numãr de identificare. Numele sau, dupã caz, numãrul atribuit va fi înscris în evidente, precum şi pe corpul navei. La atribuirea numelui sau numãrului de identificare a navei se vor avea în vedere şi prevederile convenţiilor cu privire la regimul frontierei de stat, încheiate între R.S.R. şi statele vecine. Numele sau numãrul şi modul de înscriere pe corp şi suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor potrivit legii. ART. 18 Înscrierea navelor în evidente se face dupã cum urmeazã: a) Navele de naţionalitate romana care fac parte din categoria I se înscriu în registre matricole. La cererea de înscriere în registrul matricol se vor anexa actele de dobîndire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacã este cazul, actele de verificare şi atestare a stãrii tehnice a construcţiei navei, autorizãrile de lansare la apa şi de navigaţie, precum şi actele de tonaj şi fotografiile navei. Inspectoratul de navigaţie civilã tine o evidenta centralizata a înmatriculãrii navelor din categoria I. b) Navele de naţionalitate romana care fac parte din categoria a II-a se înscriu în registre de evidenta. La cererea de înscriere în registrul de evidenta se vor anexa actele de dobîndire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacã este cazul, actul de constatare a stãrii tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor, şi fotografiile navei. ART. 19 Scoaterea din evidenta a navelor se face prin menţionarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea naţionalitãţii romane, desmembrare, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, eşuare sau alte împrejurãri. În caz de pierdere a naţionalitãţii romane, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decît dupã predarea la cãpitãnia portului a certificatului de naţionalitate romana şi a celorlalte acte de bord. ART. 20 Regimul de înscriere a navelor şi de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplica şi instalaţiilor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I în cazul cînd depãşesc 15 tone deplasament şi de categoria a II-a cînd au deplasament pînã la 15 tone inclusiv. ART. 21 Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor şi instalaţiilor plutitoare, precum şi stingerea acestor drepturi, care nu sînt transcrise în evidentele de înmatriculare potrivit art. 14, 15 şi 20, nu sînt opozabile fata de terţi. ART. 22 Organele care ţin registrele matricole şi pe cele de evidenta elibereazã certificate privind menţiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesaţi. ART. 23 Navele constituind mijloace de transport de stat, cele proprietatea organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti romane, precum şi cele proprietate personalã a cetãţenilor romani, au naţionalitatea romana. Naţionalitatea navei trebuie sa rezulte din actele ei de bord. ART. 24 Naţionalitatea romana a navelor se pierde prin transmiterea proprietãţii acestora unei persoane fizice ori juridice strãine. ART. 25 Navele care au naţionalitatea romana arboreaza pavilionul roman; ele nu pot naviga şi sub pavilionul altui stat. ART. 26 Navele romane, nou construite sau dobîndite de la persoane fizice sau juridice strãine, pot naviga sub pavilion în perioada de la lansarea la apa sau de la încheierea actului de dobîndire pînã la eliberarea certificatului de naţionalitate în urma înscrierii lor în evidentele de înmatriculare, cu permis provizoriu eliberat de cãpitãnia portului de plecare, în cazul în care nava se afla într-un port roman, ori de oficiul consular sau de secţia consularã a misiunii diplomatice a R.S.R. în cazul cînd locul de plecare a navei este în strãinãtate. CAP. 3 Despre personalul de navigaţie ART. 27 Personalul care participa la realizarea activitãţilor de navigaţie civilã este alcãtuit din personal navigant (marinari) şi personal de uscat. Este marinar de navigaţie civilã orice persoana care îndeplineşte condiţiile de calificare profesionalã cerute pentru prestarea unuia din serviciile la bord, poseda carnet de marinar şi este înscris ca personal navigant în registrele matricole ale unei capitanii de port. ART. 28 Personalul navigant imbarcat este alcãtuit din totalitatea marinarilor care îndeplinesc o funcţie la bordul unei nave şi sînt înscrişi în rolul de echipaj al acesteia. Pentru exercitarea fiecãruia din serviciile la bord este necesarã îndeplinirea unor condiţii de virsta, studii, stagiu şi brevet sau certificat de capacitate, precum şi a unor condiţii psiho-fiziologice, corespunzãtoare funcţiei, stabilite de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor. Pentru persoanele fizice care exercita activitãţi de navigaţie pe ambarcatiuni pentru sport, agrement sau pentru transport în interes propriu, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va stabili portiunile din apele naţionale navigabile pentru folosirea cãrora este necesarã îndeplinirea vreuneia din condiţiile prevãzute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice şi cele pentru servicii necomerciale şi posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune. ART. 29 Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau ieşite din reparaţii va fi imbarcat, pe perioada probelor, fãrã a poseda carnet de marinar. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va stabili personalul navigant care trebuie sa fie imbarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, în afarã personalului de specialitate al şantierului constructor. ART. 30 Imbarcarea în interesul navigaţiei şi a altor persoane decît cele care formeazã echipajul navei se va autoriza, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, cu avizul organelor interesate. ART. 31 Statutul juridic al personalului de uscat este cel al personalului unitãţii economice, organului sau instituţiei de stat ori al organizaţiei cooperatiste sau obşteşti în care acesta îşi desfãşoarã activitatea. ART. 32 Personalul navigant imbarcat, inclusiv comandantul navei, formeazã echipajul navei şi se împarte, pe locuri de munca, astfel: a) de punte; b) de maşini; c) de telecomunicaţii; d) medico-sanitar; e) administrativ şi auxiliar. ART. 33 Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se împarte astfel: - comandant; - navigatori cu brevete (ofiţeri); - navigatori cu certificat de capacitate; - alţi membri de echipaj. Structura ierarhiei şi atribuţiile funcţiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor. ART. 34 Funcţiile ce pot fi îndeplinite pe baza brevetelor sau a certificatelor de capacitate sînt numai cele prevãzute în aceste acte. ART. 35 Brevetele şi certificatele de capacitate se obţin dupã trecerea unui examen, dat în fata unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, care va funcţiona în cadrul Inspectoratului de navigaţie civilã. Imbarcarea marinarilor care au întrerupt serviciul militar la bord pe o perioada mai mare de 5 ani se va putea face numai dupã reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordatã de cãtre autoritatea emitenta. Dacã sînt indicii ca, dupã aceasta întrerupere, cel care solicita reluarea serviciului la bord nu mai corespunde funcţiei avute, acesta este obligat sa se prezinte, la alegerea sa, la examenul prevãzut pentru brevetul sau certificatul de capacitate al funcţiei avute ori al altei funcţii echivalente sau inferioare, cu respectarea condiţiilor de virsta, studii şi stagiu stabilite pentru obţinerea brevetului sau certificatului de capacitate al funcţiei respective. ART. 36 În vederea trecerii examenului pentru obţinerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant are dreptul sa se prezinte numai la trei sesiuni pentru acelaşi brevet sau certificat de capacitate. ART. 37 Personalul care îndeplineşte funcţii permanente specifice pe navele specializate pentru activitãţi industriale, pescaresti, utilitare sau de cercetare ştiinţificã face parte din echipajul navei. Ierarhia în echipaj şi modul de desfãşurare a serviciului specific al acestui personal se stabilesc de ministerul sau organizaţia centrala care are în subordine unitatea cãreia îi aparţine nava, cu acordul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 38 Echipajul navelor sub pavilion roman va fi format din cetãţeni romani. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor poate autoriza angajarea, prin contract, pe perioade determinate, de specialişti strãini pentru funcţii la bordul navelor sub pavilion roman, atunci cînd aceasta este impusa de caracteristicile tehnice ale echipamentelor instalate pe nava. În cazul în care prin convenţii internaţionale la care statul roman este parte s-a prevãzut posibilitatea angajãrii unor strãini în echipajul navelor sub pavilion roman, echipajul acestor nave va putea fi alcãtuit, în parte sau în totalitate, din strãini, cu excepţia comandantului. ART. 39 Pentru personalul prevãzut la art. 37, autorizarea pentru angajare de specialişti strãini se da, în condiţiile art. precedent, de minister sau alt organ central al administraţiei de stat cãruia îi aparţine nava, cu acordul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 40 În caz de forta majorã ivit în timpul navigaţiei, comandantul navei va putea completa echipajul cu marinari strãini, care îndeplinesc condiţiile de capacitate profesionalã cerute de legea romana. Marinarii strãini angajaţi în condiţiile alineatului precedent vor avea aceleaşi drepturi şi obligaţii profesionale şi disciplinare ca şi marinarii cetãţeni romani. Personalul strãin angajat în cazul prevãzut de alin. 1 va fi înlocuit cu personal roman în primul port naţional în care nava va rãmîne mai mult de 24 de ore, mentionindu-se debarcarea în rolul de echipaj al navei şi în carnetul de marinar. Dacã prin contractul de munca nu se prevede astfel, beneficiarul serviciilor prestate va readuce personalul strãin înlocuit la portul de imbarcare. ART. 41 Angajarile de marinari cetãţeni romani pe nave strãine se pot face cu aprobarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 42 Încheierea, modificarea şi desfacerea contractului de munca al personalului navigant se efectueazã potrivit legislaţiei muncii. ART. 43 Personalul navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava şi la hrana pe timpul cît se afla imbarcat, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. Micşorarea ratei zilnice de alimente sub cuantumul stabilit se poate face numai în caz de forta majorã şi cu plata diferenţei de bani. ART. 44 Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus în timpul imbarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigaţie şi fãrã culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despãgubire stabilitã în limita valorii bagajului personal admis marinarului (sacul marinarului). ART. 45 Comandantul navei exercita comanda pe nava, în care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor imbarcate şi îndeplineşte atribuţiile ce îi revin potrivit dispoziţiilor legale şi convenţiilor internaţionale la care statul roman este parte. ART. 46 În împrejurãri excepţionale, cînd urmeazã a fi luate mãsuri importante, comandantul este ajutat în luarea hotãrîrilor de consiliul de bord, dacã condiţiile de fapt permit convocarea acestuia. Consiliul de bord se constituie şi funcţioneazã în condiţiile stabilite prin regulamentul serviciului la bord. ART. 47 În cazul în care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla în imposibilitate de a exercita comanda navei, aceasta trece de drept asupra secundului şi apoi asupra ofiţerilor de punte în ordine ierarhica, facindu-se menţiune despre aceasta în jurnalul de bord, de cãtre acela care preia comanda navei. La navele fluviale şi alte nave de navigaţie interioarã care nu au secund sau ofiţer de navigaţie fluviala la bord, comanda navei trece asupra pilotului. Funcţiile care pot avea şi atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului de bord. ART. 48 În timpul stationarilor într-un port strãin, comandantul poate sa dea adapost pe nava marinarilor romani rãmaşi în acel port de pe navele lor din motive justificate, instiintind despre aceasta pe armator. Acordarea de adapost pe nava se face cu respectarea dispoziţiilor legale ale statului cãruia îi aparţine portul şi cu avizul oficiului consular sau sectiei consulare a misiunii diplomatice romane. Comandantul va primi la bord, în aceleaşi condiţii, pe cetãţenii romani care urmeazã a fi repatriati prin oficiul consular sau secţia consularã a misiunii diplomatice romane. ART. 49 Comandantii navelor sînt obligaţi sa aducã la cunostinta cãpitãniei portului în care se afla şi celui cãruia îi aparţine nava orice evenimente petrecute pe nave în timpul cît acestea se afla în port sau în navigaţie, ca: abordaj, avarie, inec şi altele asemenea. ART. 50 Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflatã în stationare sau în navigaţie, cum sînt abordajele, avariile, sinistrele şi naufragiile, interesind nava, incarcatura, pasagerii şi echipajul, se depune de cãtre comandantul navei, dupã cum urmeazã: a) Pentru orice nava, indiferent de pavilion: - la cãpitãnia portului în a carei zona teritorialã s-a produs evenimentul, dacã acesta a avut loc în apele naţionale romane; - la cãpitãnia primului port roman de intrare în ţara unde nava opreşte, dacã evenimentul s-a produs în marea libera sau în apele fluviale, între ultimul port strãin şi primul port din apele naţionale romane. b) Pentru navele sub pavilion roman aflate în mars: - la autoritatea localã competenta, dacã evenimentul s-a produs în apele unui stat strãin unde nava se afla în navigaţie sau în stationare, instiintindu-se şi oficiul consular sau secţia consularã a misiunii diplomatice romane; - la autoritatea localã competenta din primul port de oprire, dacã evenimentul s-a produs în marea libera sau între porturi fluviale strãine, instiintindu-se şi oficiul consular sau secţia consularã a misiunii diplomatice romane. ART. 51 Raportul se depune în cel mult 24 de ore de la sosirea ori adãpostirea navei în port sau de la producerea evenimentului cînd acesta a avut loc în timpul stationarii în port. În cazul cînd raportul se depune peste acest termen, comandantul rãspunde de disparitia probelor sau de imposibilitatea conservãrii lor, din cauza acestei intirzieri. Pentru navele fluviale sub pavilion roman, o copie de pe raport se depune, în acelaşi termen, şi la reprezentantul cel mai apropiat al unitãţii de navigaţie, care este obligat sa o expedieze în termen de 24 de ore la sediul acesteia. În cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion strãin sau între doua nave sub pavilion strãin, care nu lezeaza interesele statului roman, depunerea raportului este facultativã. Prin raport, în sensul dispoziţiilor art. 50 şi din prezentul articol, se înţelege şi protestul sau reclamaţia ce se face de comandantul navei în toate cazurile de avarii. CAP. 4 Operaţiuni efectuate cu mijloace de transport pe apa ART. 52 Activitatea principala efectuatã cu navele este transportul de mãrfuri şi cãlãtori. De asemenea, navele româneşti pot fi utilizate şi pentru activitãţi de construcţii hidrotehnice, de cercetãri, de exploatare şi explorare a resurselor marii, fundului marii sau subsolului acestuia, precum şi pentru activitãţi auxiliare ca: remorcajul, operaţiile de întreţinere a cãilor de comunicaţie pe apa, pilotajul, ranfluarea navelor, salvarea şi alte servicii. ART. 53 Activitatea de transport pentru beneficiari externi, efectuatã cu nave sub pavilion roman, se exercita potrivit reglementãrilor în vigoare, în condiţiile stabilite de acord cu aceştia şi conform convenţiilor internaţionale la care statul roman este parte. Activitatea de transport pentru beneficiari interni efectuatã cu nave sub pavilion roman, se exercita în condiţiile, la nivelurile şi tarifele stabilite prin dispoziţiile legale. ART. 54 În porturile, marea teritorialã şi în apele interioare ale R.S.R., urmãtoarele activitãţi şi operaţiuni privind navele sub orice pavilion se efectueazã cu mijloacele navale şi de uscat ale statului roman: a) remorcajul şi manevrele în porturi, rade şi bazine; b) remorcajul de la un port romanesc la alt port romanesc, afarã numai dacã convenţii internaţionale la care statul roman este parte prevãd altfel; c) serviciul de pilotaj; d) transportul de mãrfuri, posta şi pasageri, efectuat prin imbarcare de pe teritoriul statului roman cu destinaţia cãtre alt punct al aceluiaşi teritoriu (cabotajul); e) asistenta şi salvarea în apele naţionale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor şi încãrcãturii acestora; f) scoaterea navelor, epavelor şi incarcaturilor acestora; g) pescuitul; h) serviciile de interes local pentru desfãşurarea activitãţii organelor administraţiei de stat în porturi şi în apele naţionale şi altele asemenea; i) construcţiile hidrotehnice; j) exploatarea şi explorarea marii sau fundului marii, conform dispoziţiilor legale. ART. 55 Remorcherele strãine pot face manevrele la sosirea şi plecarea din port sau rada, cu navele pe care le-au remorcat. Aceste remorchere, aflate în cursa în porturile româneşti, pot efectua şi manevra şi alte nave ale întreprinderilor şi societãţilor cãrora le aparţin, chiar dacã aceste nave nu au sosit sau nu pleacã cu aceste remorchere. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor poate autoriza ca operaţiunile prevãzute la art. 54 lit. b, d, e, f şi i sa fie efectuate şi de nave sub pavilion strãin. ART. 56 Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeşte un mesaj indicind ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în mãsura în care nu-şi pune în primejdie grava nava, echipajul sau pasagerii, sa se deplaseze cu toatã viteza cãtre acea nava, pentru asistenta şi salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave. Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcatiuni şi plute de salvare sau în apa. În caz de imposibilitate sau dacã, în circumstanţele speciale în care se afla, comandantul socoteşte ca nu este raţional şi nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate sa facã aceasta. ART. 57 Comandantul de nava este obligat a acorda, dupã un abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în mãsura posibilului a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. ART. 58 Obligaţia de a da asistenta şi salvare nu mai incumba comandantului unei nave care se afla în cãlãtorie sau gata de plecare, în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum şi atunci cînd s-a primit informaţia ca ajutorul nu mai este necesar. Motivele de neacordare a ajutorului prevãzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord. ART. 59 Asistenta şi salvarea navei şi a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înţelegerii cu comandantul navei sau cu proprietarul ori armatorul acesteia. ART. 60 În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, în apele portuare şi în rade, cãpitãnia portului coordoneazã toate operaţiunile şi asigura disciplina în realizarea acestora. Ea va putea cere concursul navelor şi echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum şi al oricãror persoane care exercita o profesie în port sau lucreazã în mod obişnuit pe chei sau în apele naţionale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat şi sa respecte indicaţiile date. ART. 61 Despre sinistrul navelor strãine va fi informat neîntîrziat şi oficiul consular al statului al cãrui pavilion îl poarta nava. În cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat strãin cu care statul roman a încheiat convenţii internaţionale se vor aplica dispoziţiile din aceste convenţii privind termenele, condiţiile de informare şi relaţiile cu oficiul consular al statului strãin. ART. 62 Acordarea de asistenta şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora, prevãzute în prezenta secţiune, se aplica în mod corespunzãtor şi în cazurile cînd pe mare sau în apele naţionale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau cãzute de la bordul acestora. ART. 63 Sistemul de salvare pe mare şi pe apele interioare navigabile se organizeazã de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor. Organizarea posturilor de salvare şi prim ajutor pe plaje şi în stranduri se face, potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, de cãtre organizaţiile cãrora le aparţin. ART. 64 Asistenta acordatã navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare şi salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistenta şi salvatorului la o retributie ce se va stabili tinindu-se seama de: - pericolul în care s-a aflat nava asistatã ori salvata; - promptitudinea intervenţiei şi timpul întrebuinţat pentru aceasta; - pericolul la care s-au expus salvatorii şi mijloacele întrebuinţate; - condiţiile hidrometeorologice pe timpul intervenţiei; - valoarea bunurilor angajate în acţiune; - eforturile depuse; - priceperea doveditã pe timpul intervenţiei; - cheltuielile efectuate pentru intervenţie; - rezultatul util obţinut şi valoarea bunurilor salvate. Prin valoarea bunurilor salvate se înţelege suma la care acestea au fost evaluate, tinindu-se seama şi de posibilitãţile de valorificare, iar dacã au fost vîndute, suma rezultatã din vînzare, cu scãderea în ambele cazuri a impozitelor şi taxelor, precum şi a cheltuielilor. ART. 65 Cuantumul retributiei, precum şi repartizarea acesteia între salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit între cei interesaţi, iar în lipsa acordului, dupã caz, de instanţele judecãtoreşti, organele arbitrajului de stat sau Comisia de arbitraj de pe lîngã Camera de Comerţ a R.S. România, în conformitate cu competenta acestora, cu excepţia cazurilor cînd prin contractul de salvare încheiat pentru o nava strãinã s-a prevãzut competenta unui alt organ jurisdicţional. ART. 66 Organele de jurisdicţie vor putea reduce sau anula retributia stabilitã convenţional sau, dupã caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retributiei, dacã salvatorii, prin culpa lor, au fãcut necesarã asistenta ori salvarea sau dacã ei au savirsit infracţiunea de furt, tainuire sau alta infracţiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistenta ori salvarea. De asemenea, organele de jurisdicţie pot majorã retributia conventionala cuvenitã supravietuitorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decît cele estimate în contract, atunci cînd condiţiile de salvare au fost mai grele şi unele cheltuieli mai mari decît cele prevãzute sau cînd partea salvata a ascuns situaţia realã în care se afla. ART. 67 Dacã cu ocazia acordãrii asistenţei sau salvãrii unei nave, aeronave sau încãrcãturii acestora au fost salvate şi persoane, salvatorii acestor persoane au dreptul la o parte din retributia salvatorului navei sau aeronavei, încãrcãturii şi accesoriilor. Aceasta parte din retributie nu se cuvine cînd asistenta ori salvarea persoanelor s-a acordat de o nava afectatã pentru asemenea operaţiuni de salvare, în afarã de cazul cînd prin convenţii se dispune altfel. ART. 68 Dacã asistenta sau salvarea a fost prestatã de mai multe nave, retributia se va repartiza între ele potrivit aportului fiecãreia. ART. 69 Asistenta şi salvarea navelor remorcate sau a încãrcãturii lor de cãtre nava care le remorcheza dau drept salvatorilor la retributie numai în cazurile cînd evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacã acesta a prestat servicii excepţionale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare. ART. 70 Dreptul la acţiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuţii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori încãrcãturii se prescrie în termen de 2 ani de la terminarea operaţiunilor. ART. 71 Comandantul şi ceilalţi membri ai echipajului navelor care au participat la operaţiuni de asistenta şi salvare, precum şi angajaţii unitãţilor de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea şi lucrãrile pentru aceste operaţiuni, sînt îndreptãţiţi a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor. Recompensa se acorda şi în cazul cînd operaţiunile de asistenta şi salvare au avut loc între nave aparţinînd aceleiaşi unitãţi. ART. 72 Dacã, în termen de 6 luni de la data eşuãrii sau scufundarii unei nave în apele naţionale, nu se prezintã cãpitãniei portului o cerere a comandantului, armatorului, proprietarului sau asiguratorului navei ori încãrcãturii sau a mandatarilor lor, de a scoate nava esuata sau scufundata, operaţiunea poate fi efectuatã, din proprie initiativa, de o unitate de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor sau de alta unitate desemnatã de acesta, care ia mãsurile pentru paza şi administrarea bunurilor recuperate. ART. 73 Unitatea care efectueazã scoaterea în cazurile prevãzute în art. 72 este în drept sa vinda, cu avizul cãpitãniei portului, bunurile ce nu se pot pãstra sau a cãror conservare cere o cheltuiala prea mare fata de valoarea lor, sumele obţinute urmînd a fi consemnate. ART. 74 Dupã terminarea operaţiunilor de scoatere a navei şi încãrcãturii, cãpitãnia portului din zona cãreia s-a intimplat sinistrul va face publicaţii pentru înştiinţarea persoanelor interesate, invitindu-le sa dovedeascã drepturile ce au asupra bunurilor salvate. Înştiinţarea se va face prin publicare în Buletinul Oficial al R.S.R., prin afişare la capitaniile de port, precum şi prin alte mijloace de înştiinţare. Dacã în termen de 3 luni de la data înştiinţãrii cei interesaţi nu se prezintã pentru a-şi lua în primire bunurile salvate, se poate proceda la vînzarea acestora şi consemnarea sumei rezultate dupã scãderea cheltuielilor efectuate cu ocazia acţiunii de ranfulare a navei, a remuneraţiei de salvare, a taxelor şi sumelor datorate bugetului şi a altor cheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevãzute în prezentul articol. Dacã pînã la împlinirea unui an de la data consemnarii sumei cei interesaţi nu şi-au valorificat drepturile sau dacã pretenţiile formulate înãuntrul aceluiaşi termen în fata organelor de jurisdicţie au fost respinse prin hotãrîre definitiva, suma consemnatã se face venit statului. ART. 75 În cazul cînd se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave în porturi, rade, canale de acces, în locuri de intrare şi ieşire a navelor sau unde se fac operaţiuni la nave, constituie un pericol ori impiedica navigaţia, cãpitãnia portului, cu aprobarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, va dispune ca proprietarul, armatorul, sau reprezentantul lor sa procedeze, în termenul ce se va fixa, pe cheltuiala lor, la scoaterea navei şi la curãţirea fundului apei, cu respectarea prevederilor art. 54 şi 55 alin. 2. În caz de neîndeplinire în termenul stabilit a acestei obligaţii, se va proceda la efectuarea operaţiunilor în contul proprietarului, armatorului sau reprezentantului lor. ART. 76 Dacã proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava şi toate bunurile recuperate în condiţiile articolului precedent vor fi vîndute conform art. 74, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferenţa revenind la dispoziţia proprietarului dupã plata creanţelor care greveazã nava. În cazul cînd cheltuielile de scoatere a navei întrec suma obţinutã prin vînzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanţii lor rãmîn obligaţi a plati diferenţa. ART. 77 Actul de confirmare a executãrii operaţiunilor prevãzute de art. 72 şi 75 alin. 2, întocmit de cãpitãnia portului sau, dupã caz, de comitetul executiv al consiliului popular avînd anexat calculul cheltuielilor, întocmit de unitatea creditoare şi verificat de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, constituie titlul executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza şi administrarea bunurilor salvate şi curãţirea fundului apei. Executarea de cãtre unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau încãrcãturii recuperate se face cu prioritate, înaintea oricãrei alte creanţe. ART. 78 Bunurile gãsite în apele naţionale ori aruncate de apa pe plaje, ţãrm sau cheiuri se predau în termen de 10 zile, cãpitãniei de port cea mai apropiatã ori celui mai apropiat organ al militiei sau celui care le-a pierdut. Organul cãruia i s-a predat bunul procedeazã potrivit dispoziţiilor legale referitoare la bunurile gãsite. Bunurile gãsite în apele de frontiera, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi înapoiate autoritãţilor competente ale acestor state, prin organele de graniceri. ART. 79 Armele, munitiile, materiile explozive, precum şi alte bunuri a cãror deţinere fãrã drept este sancţionatã potrivit legii penale, gãsite în condiţiile art. 78, se predau, de îndatã, celui mai apropiat organ al militiei, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale privind regimul acestor bunuri. ART. 80 Persoanele care predau în termen bunurile prevãzute în art. 78 alin. 1 au dreptul la o recompensa al carei cuantum poate fi de pînã la a treia parte din valoarea lor pentru bunurile gãsite în apele naţionale şi de pînã la a zecea parte pentru bunurile gãsite pe plaja, ţãrm sau cheiuri. Persoanele care predau în termen bunurile prevãzute în art. 78 alin. 1 şi de îndatã bunurile prevãzute în art. 79 au dreptul la rambursarea cheltuielilor fãcute pentru recuperarea şi predarea lor. ART. 81 Nerespectarea dispoziţiilor prevãzute în art. 78 şi 79 se sancţioneazã potrivit legii penale. ART. 82 Porturile, radele şi bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu, precum şi categoriile de nave care trebuie pilotate în mod obligatoriu se stabilesc din ordinul ministrului transporturilor şi telecomunicatiilor. În apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin condiţii bilaterale sau multilaterale intervenite între ţãrile riverane interesate, la care R.S.R. este parte, zonele de pilotaj obligatoriu sînt cele fixate în baza acestor convenţii. ART. 83 Pilotul indica drumul şi asista pe comandantul navei în efectuarea manevrei necesare pentru urmarea drumului indicat. Comandantul este obligat sa punã la dispoziţia pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra ale navei. Pe timpul cît la bord, pilotul nu înlocuieşte pe comandant la comanda navei, acesta continuind a fi rãspunzãtor de manevra navei sale şi de orice daune rezultate din operaţiunile de manevra. ART. 84 Pilotul nu poate pãrãsi nava decît dupã ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legatã la locul destinat, iar la plecare, pînã ce nava nu a ieşit din zona de pilotaj. În timpul serviciului la bordul navei pe care este însãrcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum şi la cazare, dacã este cazul, în aceleaşi condiţii ca şi ofiţerii de pe bord. Pilotul care efectueazã operaţiunile prevãzute în prezenta secţiune nu face parte din echipajul navei pilotate. ART. 85 Modul de recrutare a piloţilor şi de efectuare a serviciului de pilotaj se stabileşte de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor. Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementãrilor unor convenţii încheiate între statul roman şi statele riverane interesate, condiţiile se stabilesc potrivit acestor convenţii. ART. 86 Pentru serviciile de pilotaj se percep taxele stabilite potrivit dispoziţiilor legale. Sînt scutite de plata taxelor de pilotaj: a) navele militare romane şi strãine; b) navele întrebuinţate la un serviciu public, de întreţinere sau pentru controlul şi supravegherea navigaţiei, precum şi cele întrebuinţate în cazuri de pericol de inundatii; c) navele şcoala, spital şi de sport. ART. 87 Pilotii fluviali care presteazã serviciul permanent la bordul unei nave fluviale fac parte din echipajul navei şi li se aplica prevederile referitoare la acest echipaj. CAP. 5 Supravegherea şi controlul navigaţiei în porturi şi în apele naţionale ART. 88 În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrãrile şi orice alte instalaţii şi amenajãri care ar putea impiedica circulaţia în zona, ar ascunde amenajãrile fãcute în interesul navigaţiei, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar impiedica folosirea normalã a acestor amenajãri, vor putea fi executate numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. Categoriile de lucrãri vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 89 Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize şi alte semnale de navigaţie, de zi şi de noapte, pe toatã întinderea malurilor şi apelor în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranta navigaţiei. În acest scop, se vor putea efectua, potrivit dispoziţiilor legale, defrisarile necesare menţinerii vizibilitatii semnelor şi mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrişare va fi depozitat la dispoziţia organelor silvice. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere vor fi suportate de organele însãrcinate cu întreţinerea cãilor navigabile, a lacurilor şi porturilor. Instalarea în afarã zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor şi a celorlalte semnale de navigaţie prevãzute în alin. 1 se va face cu acordul deţinãtorului terenului. ART. 90 Lucrãrile în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera şi altele asemenea, se pot executa numai cu autorizaţia Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 91 Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. Beneficiarii acestor instalaţii şi construcţii sînt obligaţi a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigaţie. ART. 92 Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrînd în apele sau porturile romane, sînt obligate sa respecte dispoziţiile privind intrarea şi navigaţia în apele naţionale, stationarea, operarea şi plecarea din porturi, prevãzute de dispoziţiile legii romane. ART. 93 Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la ţãrm în afarã limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepţia cazurilor de forta majorã avînd drept consecinta imposibilitatea continuãrii navigaţiei. Cazurile de forta majorã invocate de comandantul navei se verifica şi se atesta de cãpitãnia portului în zona cãreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinaţie. Locurile de acostare şi ancorare în afarã limitelor porturilor, aflate în apele de frontiera sau în marea teritorialã, se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor cu acordul organelor de graniceri. În cazurile de forta majorã, comandantul navei este obligat sa anunţe imediat şi primul post de graniceri sau de militie. ART. 94 Dacã nava este autorizata sa facã operaţiuni în puncte izolate, în afarã limitelor portului şi unde nu se afla organe ale cãpitãniei de port, se vor îndeplini formalitãţile de sosire cerute de lege ca şi cînd nava ar fi intrat în port. Condiţiile în care vor fi îndeplinite aceste formalitãţi vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 95 Cînd, în caz de forta majorã, incarcatura este descarcata de pe nava, în total sau în parte, pe ţãrm, în afarã porturilor, se va anunta de îndatã, prin orice mijloace, cãpitãnia portului cea mai apropiatã şi primul post de graniceri sau de militie. ART. 96 Navele care opereazã în afarã limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeaşi dana. ART. 97 Pentru exercitarea activitãţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau noapte, la bordul oricãrei nave, indiferent de pavilion, aflatã în porturi şi în afarã acestora, în limitele apelor naţionale. ART. 98 Capitaniile de port vor interzice libera navigaţie în apele naţionale, precum şi operaţiunile de încãrcare-descãrcare şi transbord sau legatura cu uscatul, navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condiţiile prevãzute prin acestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul de acostare şi autorizarea de libera practica în port, data de organele sanitare dupã vizitarea navei. ART. 99 Cãpitãnia portului nu va admite plecarea navelor din port sau rada, dacã: a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu ar mai fi valabile; b) navele maritime au gaura de apa la bord; c) navele fluviale au gaura de apa la corp prin care apa pãtrunde în cantitate mai mare decît cea care poate fi scoasa cu mijloacele bordului; d) funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de ancorare este defectuoasã; e) nava nu este înzestratã cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare şi de ancorare sau babalele nu prezintã siguranta; f) incarcatura de pe punte pericliteazã stabilitatea navei sau impiedica vizibilitatea în navigaţie; g) stivuirea şi arimarea mãrfurilor în magazii sînt defectuoase, periclitind siguranta navigaţiei; h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depãşit; i) numãrul pasagerilor imbarcati depãşeşte cifra arãtatã de certificatul care stabileşte numãrul de pasageri admis; j) membrii echipajului nu poseda brevetele sau certificatele prevãzute de legile statului sub al cãrui pavilion se afla nava; k) la bordul navei nu se afla personalul necesar siguranţei navigaţiei; l) în orice alte cazuri cînd siguranta navei în navigaţie este periclitata. ART. 100 Cãpitãnia portului nu va elibera actele de bord şi permisul de plecare acelor nave care nu au achitat taxele, eventuale amenzi şi despãgubiri la care sînt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, fata de cãpitãnia de port sau de alte organe portuare. Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şi în cazul cînd s-a cerut aceasta, prin adresa scrisã, de cãtre un organ local al puterii sau un organ al administraţiei de stat, de organele jurisdicţionale ori cele ale procuraturii. ART. 101 Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şi în cazurile cînd cãpitãnia primeşte reclamaţii scrise prin care se cere reţinerea navei, pentru pretenţii de neplata mãrfii încãrcate, pretenţii rezultind din avarie comuna, avarii, abordaje, asistenta sau salvare, despãgubiri, taxe şi alte asemenea. În cazurile prevãzute în prezentul articol, reţinerea înceteazã dacã proprietarul navei a depus o garanţie suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacã, în termen de 24 de ore de la reţinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecãtoreascã de punere sub sechestru; în calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrãtoare. ART. 102 Raspundera pentru reţinerea nejustificatã a navei o poarta acel la cererea cãruia a fost reţinutã nava. ART. 103 Prevederile art. 97, 100 şi 101 nu se aplica navelor militare şi navelor sub pavilion strãin folosite pentru servicii guvernamentale. ART. 104 Capitaniile de port primesc reclamaţiile referitoare la infracţiuni la regimul navigaţiei care au avut loc pe nave, în porturi, pe ţãrm, rapoartele privind sinistrele, abordajele şi orice avarie şi efectueazã cercetãri, administrind probe şi incuviintind expertize, în limitele competentei lor. De asemenea, capitaniile de port primesc reclamaţiile şi plingerile referitoare la abateri în legatura cu navigaţia sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste şi pe maluri, fac cercetãri în limita competentei lor şi în caz de vinovãţie, procedeazã potrivit legii. Capitaniile de port pot proceda şi din oficiu la cercetarea accidentelor de navigaţie, dacã considera ca aceasta este necesar, precum şi la alte cercetãri la care au calitatea de a se sesiza din oficiu. ART. 105 Cînd o nava a naufragiat sau, în urma unui sinistru, s-a pierdut ori a fost abandonatã de echipaj sau numai de comandant, cãpitãnia portului procedeazã neîntîrziat la cercetarea cauzelor şi împrejurãrilor în care acestea s-au produs şi ia mãsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuãrii cercetãrilor şi a stabilirii raspunderilor. Cãpitãnia portului face cercetãri chiar dacã sinistrul priveşte o nava sub pavilion strãin. ART. 106 Serviciul medico-sanitar la bordul navelor se organizeazã de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, potrivit competentei sale, în raport cu tipul de nava, numãrul membrilor echipajului, caracterul transportului şi traseul geografic ce urmeazã a fi parcurs. ART. 107 Normele specifice de igiena pe nave şi condiţiile de acordare a asistenţei medicale pentru personalul de uscat din incinta porturilor se stabilesc de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii. CAP. 6 Infracţiuni ART. 108 Conducerea unei nave de cãtre o persoana fãrã brevet sau certificat de capacitate corespunzãtor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã fapta comandantului care încredinţeazã conducerea navei unei persoane fãrã brevet sau certificat de capacitate. ART. 109 Exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate de cãtre personalul de bord care asigura direct siguranta navigaţiei pe apa a navei se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. În sensul prezentului decret, o persoana se considera ca se afla în stare de ebrietate dacã are în singe o îmbibaţie alcoolicã peste limita de 2%, sau chiar o îmbibaţie mai mica dacã aceasta are drept consecinta micsorari manifeste ale facultãţilor de echilibru ori de mişcare ale acelei persoane, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de proba. ART. 110 Refuzul personalului prevãzut în art. 109 de a se supune recoltarii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. ART. 111 Pãrãsirea postului sau navei, fãrã aprobare, de cãtre un membru al echipajului ori de cãtre pilot în timpul efectuãrii serviciului prevãzut în art. 83 şi 84, dacã prin aceasta s-ar fi putut întrerupe sau stinjeni navigaţia ori sa se punã în pericol siguranta navei sau a încãrcãturii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. ART. 112 Fapta de a adormi în timpul serviciului de cart sau de garda, dacã prin aceasta s-ar fi putut întrerupe sau stinjeni navigaţia ori sa se punã în pericol siguranta navei sau a încãrcãturii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an. ART. 113 Pãrãsirea navei de cãtre comandant în caz de pericol, înainte de a-şi fi exercitat pînã la capãt îndatoririle de serviciu pentru salvarea navei, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 4 ani. ART. 114 Fapta comandantului unei nave de a nu-şi îndeplini obligaţiile de asistenta şi salvare a navelor şi persoanelor aflate în pericol pe apa sau, în caz de abordaj, de a nu comunica celeilalte nave, în mãsura posibilitãţilor datele necesare identificarii navei proprii, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 4 ani. ART. 115 Dacã faptele prevãzute în art. 108, 109, 111, 112, 113 şi 114 au avut ca urmare un accident de navigaţie, constind în abordaj cu consecinţe materiale importante, avarierea grava a unei nave ori distrugerea sau degradarea importanta a unor bunuri de orice fel, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţialã a averii. Dacã s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vãtãmarea corporalã grava a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţialã a averii. ART. 116 Acţiunea penalã pentru infracţiunile cuprinse în prezenta secţiune, cu excepţia cazurilor prevãzute în art. 115, se pune în mişcare la sesizarea conducatorului unitãţii cãreia îi aparţine nava sau a Inspectoratului de navigaţie civilã. ART. 117 Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu privind siguranta navigaţiei şi a navei se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani dacã fapta nu constituie o infracţiune mai grava. Dacã fapta este sãvîrşitã de comandantul navei pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani. ART. 118 Lovirea superiorului de cãtre inferior se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. În cazul în care cel lovit se gãseşte în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. ART. 119 Lovirea inferiorului de cãtre superior se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda. ART. 120 Acţiunea penalã pentru infracţiunile din prezenta secţiune se pune în mişcare la sesizarea comandantului navei. Cînd infracţiunile prevãzute în art. 117 şi 119 sînt sãvîrşite de comandant, acţiunea penalã se pune în mişcare la sesizarea conducatorului unitãţii cãreia îi aparţine nava. Pentru infracţiunile prevãzute în art. 118 şi 119 acţiunea penalã se pune în mişcare şi la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. ART. 121 Arborarea fãrã drept pe o nava a pavilionului roman se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 122 Neexecutarea de cãtre pasageri a ordinului comandantului navei în timpul unui sinistru naval se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau amenda. ART. 123 Stînjenirea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale echipajului de conducere a unei nave, dacã prin aceasta s-ar pune în pericol siguranta navei, sau preluarea fãrã drept a controlului navei, direct sau indirect, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani. Dacã fapta se sãvîrşeşte în scopul devierii navei de la itinerariul sau, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. Cînd pentru sãvîrşirea faptelor prevãzute în alineatele precedente a fost ucisa o persoana ori dacã faptele au avut ca urmare moartea uneia sau mai multe persoane ori alte consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este moartea şi confiscarea totalã a averii sau închisoarea de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţialã a averii. Tentativa se pedepseşte. Se considera tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracţiunii prevãzute în prezentul articol. ART. 124 Omisiunea de a denunta de îndatã sãvîrşirea infracţiunii prevãzutã în art. 123 se sancţioneazã în condiţiile şi cu pedepsele prevãzute în art. 170 din Codul penal. ART. 125 În cazul cînd infracţiunea de sclavie prevãzutã în art. 190 din Codul penal, cea de piraterie prevãzutã în art. 212 din Codul penal şi infracţiunea de trafic de stupefiante prevãzutã în art. 312 din Codul penal sînt sãvîrşite prin folosirea navei, aceasta nava se confisca, dacã proprietarul ei a avut cunostinta de aceasta. CAP. 7 Norme speciale de procedura ART. 126 Luarea de mãsuri şi efectuarea de cercetãri la bordul unei nave sub pavilionul unui stat strãin, cu care statul roman a încheiat convenţii prin care se prevede înştiinţarea oficiului consular al statului al cãrui pavilion îl poarta nava, se fac în conformitate cu prevederile acestor convenţii. ART. 127 Pentru faptele care nu au un caracter penal sau nu intereseazã ordinea publica, capitanii de port vor acorda asistenta comandantilor de nave strãine pentru luare de mãsuri la bord numai la cererea scrisã a comandantului navei sau a funcţionarului consular al statului al cãrui pavilion îl arboreza nava. ART. 128 Cercetarea la fata locului şi reconstituirea, efectuate pe nave sau în incinta porturilor de cãtre instanţele de judecata sau de alte organe de urmãrire penalã decît capitanii de port, se fac numai în asistenta cãpitanului portului sau a reprezentantului sau. ART. 129 Infracţiunile prevãzute în art. 115 se judeca în prima instanta de tribunalul judeţean sau, dupã caz, de Tribunalul municipiului Bucureşti. Infracţiunile prevãzute în art. 123 şi 124 se judeca în prima instanta de Tribunalul municipiului Bucureşti. CAP. 8 Dispoziţii finale ART. 130 Normele de exploatare a porturilor maritime sau fluviale se stabilesc de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, cu consultarea ministerelor interesate, ţinînd seama de capacitatea de transport, de operare şi depozitare a mãrfurilor destinate exportului sau importului, în scopul satisfacerii cerinţelor economiei naţionale. ART. 131 Consiliul de Miniştri va emite, pînã la expirarea termenului prevãzut de art. 132, un regulament pe baza şi în vederea executãrii prevederilor prezentului decret. ART. 132 Prezentul decret intra în vigoare dupã 90 de zile de la data publicãrii în Buletinul Oficial al R.S. România. Pe data intrãrii în vigoare a prezentului decret se abroga Decretul nr. 40/1950 privind marina comercialã şi Decretul nr. 41/1950 privind supravegherea, controlul şi ordinea navigaţiei maritime şi fluviale, precum şi orice alte dispoziţii contrare. ---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
